COMBATEREA SECTELOR Domnul nostru Iisus Hristos a intemeiat Biserica Sa dupa cum zice la:Matei28,20,,Si

iata Eu sunt cu voi in toate zilele ,pana la sfarsitul veacului,amin." Apostolii n-au ramas pana la sfarsitul veacului,ci au ramas Preotii urmasii Apostolilor si Hristos este cu dansii impreuna cu toti credinciosii prin Biserica Sa pana la sfarsitul veacului. Sectanti sustin ca biserica lor e ca si biserica veche Apostolica dar sunt inselati.In biserica nu trebuie sa fie intrerupere;cum dar cand ei au iesit acuma? Se mai bazeaza si pe citatul de la:Matei18,20,,Unde sunt doi trei adunati intru numele meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor".Dar unde pot crestinii sa fie mai bine adunati intru numele Domnului ,decat in Biserica?Si daca ne luam dupa ideia lor gresita ar insemna ca orice adunare de credinciosi formeaza Biserica.Atunci de ce Insusi Dumnezeu porunceste a se zidi Biserica? 3Imarati(Regi)5,5,,Si iata eu socotesc sa zidesc casa numelui Domnului Dumnezeului meu,precum a grait Domnul Dumnezeul catre David tatal meu,zicand:fiul tau pe care il voi da in locul tau,pe scaunul tau ,acela va zidi casa numelui meu".3Imparati5.6.7.8.9 Cum Solomon zideste biserica Domnului,cu toate odoarele intr-insa. 3Imparati 9,3.Sfintit-am casa aceasta care ai zidit, ca sa fie numele Meu acolo in veac,si vor fi ochii mei acolo si inima mea in toate zilele".

Matei 23-16 ,,Vai voua povatuitoro orbi:care ziceti:ca cel ce va jura pe Biserica nimic nu este iar cel ce se va jura pe aurul biserici vinovat este".I Corinteni 11-22.,,Au doara nu aveti case ca sa mancati si sa beti ?Sau pe Biserica lui Dumnezeu defaimati nu va laud pentru aceasta.3Imparati12,28-31.,,Si a facut Rovoam junice de aur.Una a pus in Vetil ,iar una in Dan ,Si au zis catre popor:Iata dumnezeii tai Israil.Deci debea aici sunt chipuri cioplite si nu icoanele noastre din Sfanta Biserica. ALTARUL EXISTA. Matei5-23.Deci ,de iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta.(...)Matei23-17,18.Si cel ce se va jura pe altar, nimic nu este;iar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra lui,vinovat este". Romani14,8,,Ca de viem,Domnului viem si de murim ai Domnului suntem . Luca15-10,,Asa zic voua,bucurie se face inaintea ingerilor lui Dumnezeu,pentru un pacatos ce se pocaieste ". A te pocai nu inseamna a-ti parasesti religia ,ci a-ti marturisi pacatele si a te cai de ele si ate intoarce pe calea cea dreapta. Pacatele trebuie marturisite preotului .Aici pe pamant este un judecator bland si iertator .Dar sus te asteapta un judecator aspru care nu va ierte nici un pacat nemarturisit atunci cand ni-sa dat posibilitatea,Insusi Domnul nostru IISUS HRISTOS a fost la Biserica. Luca2,27,,Si din indemnul Duhului a venit in Biserica cand au adus inlauntru parintii pe Iisus pruncul "... Marcu11,11.Si a intrat Iisus in Ierusalim si in Biserica"...

Rugaciune arhiereasca pentru combaterea prozelitismului sectar

In anul 1930 cand in Romania a inceput sa se faca tot mai simtit prozelitismul sectar, episcopul Iosif Traian Badescu de la Caransebes a emis o circulara pentru clerul din eparhia sa. In aceasta circulara se prezenta felul in care un preot trebuie sa se raporteze la fenomenul sectar dar si o frumoasa rugaciune pe care preotii trebuiau sa o citeasca in timpul Liturghiei formata din ectenii si rugaciuni speciale. Textul de mai jos este o reproducere cuvant cu cuvant a circularei nr. 125 din 1930 pastrata la arhiva parohiei ortodoxe Eselnita din judetul Mehedinti, Tom XXI fila 120-121, publicata de catre preotul Cristian Aurel Tomescu din Comlosu Mare Timis, in cartea Episcopul Iosif Traian Badescu. Pastoralele, cuvantarile si ordinele circulare, aparuta la editura Episcopiei Caransebesului, anul 2008, cand parintele Tomescu era paroh la Iecea mica. Textul integral al circularei: Onorata Preotime Parohiala! S-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece vrajmasii Bisericii lui Hristos; s-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece cei ce raspandesc invataturi gresite in poporul nostru dreptcredincios incredintat pastoririi noastre, si pentru care vom avea sa dam seama Mantuitorului Hristos. Care si-a varsat scump sangele Sau pentru rascumpararea noastra; s-au inmultit si se inmultesc necontenit cei ce se silesc sa produca dezbinare in popor si instrainare de Biserica noastra dreptmaritoare, de legea noastra ortodoxa; s-au inmultit si se inmultesc diferitele secte, care cauta sa se inradacineze in parohiile noastre si sa slabeasca legatura poporului nostru cu Sfanta noastra Biserica, cu asezamintele noastre bisericesti, nimicind intr-una legatura lui cu preotii Bisericii, care sunt spini in ochii lor si a caror autoritate se silesc cu toate puterile a o distruge. Vrajmasii Bisericii noastre lucra neosteniti, cu perseverenta si sistematic. Au mijloace materiale se vede din abundenta, pe care le castiga sub diferite titluri, chiar si de la cei cazuti dintre ai nostri in mrejele lor. Sunt neobositi in lucrul, activitatea lor distrugatoare. Vorbesc, ademenesc in tot timpul si in tot locul, in adunarile lor, pe cale, in calatorii, pe strazi, in piete pe timpul si in zilele de targ isi furiseaza si imbie cartile, scrierile lor pana si intrand prin casele credinciosilor nostri. Se folosesc de toate neintelegerile si lipsurile ce apar in parohiile noastre, isi fauresc arme din toate greselile si slabiciunile preotilor nostri, arme cu care reusesc mai intotdeauna sa produca dezbinare si instrainare de Biserica, formandu-se adunari sectare in parohiile noastre . Am ajuns pana acolo, incat cu durere vedem, ca pe alocuri au ridicat case impunatoare, pentru adunarile lor sectare. Faptul ca ademenitorii si propagatorii de erezii au putut afla teren prielnic in mijlocul poporului nostru, incat sa se inradacineze de-a binelea in unele locuri, isi are explicatia sa dureroasa, si deocamdata nu e intentia mea de a ma extinde asupra cauzelor care au facilitat, au usurat activitatea dezastruoasa a strainilor de neam si de lege. Acestia molipsind poporul nostru, au aflat misionari si predicatori zelosi, chiar din poporul nostru, care apoi in urma cunostintelor, legaturilor lor de rudenie si prietenie cu consatenii lor, si in urma atingerilor lor cu acestia, cu mai mare usurinta au continuat munca eretica, la care s-au inhamat.

Zic, nu este intentia mea sa arat acele cauze. Doresc de asta data numai sa atrag atentia Onoratei Preotimi asupra primejdiei ce ne ameninta, ce ameninta intregitatea poporului nostru ortodox si sa-i impun in ceasul actual de primejdie, datoria de a invata si datoria de a ne ruga. Datoria de a invata decurge de altminteri din porunca Mantuitorului: mergeti si invatati toate popoarele, si prin urmare din datoria chemarii preotesti, datorie pe care a luat-o fiecare preot asupra sa deodata cu hirotonia, pe langa infricosatul juramant depus inaintea sfantului altar, cand a primit in mainile sale pe Mantuitorul. Fiecare preot e un apostol, misionar in parohia sa, si deci e dator sa invete pe credinciosi, atat in sfanta biserica, cat si afara de sfanta biserica la toate ocaziile binevenite. Sa-i invete si sa-i intareasca in credinta noastra ortodoxa, pentru ca astfel intariti, sa poata tine piept cu ratacitii, care s-au apropiat de dansii, spre a-i amagi cu rastalmacirile lor. Preotii sa nu caute ca ei insisi sa intre in dispute publice cu sectarii, ci, pe credinciosii lor ortodocsi sa-i instruiasca asupra adevaratului inteles al Sfintei Scripturi, in punctele rastalmacite de sectari, si sa le arate adevarul invataturii Bisericii noastre si greselie sectarilor. Daca credinciosii vor fi instruiti si astfel, luminati si tari in credinta, ei vor fi imuni contra otravei sectare, eretice, si sectarii nu se vor putea inmulti, din contra vor slabi, caci vor fi combatuti de semenii lor, carora nu le pot imputa interes de tagma sau material, cum ar putea sa-i acuze pe preoti. Preotii, cand li se da ocazia sa vina in atingere cu vreun sectar, sa fie totdeauna prietenosi, rabdatori, indulgenti si sfatuitori prietenesti si ei insisi model de om cumpanit, cum se cade unui parinte sufletesc, caci numai asa va fi invatator cu cuvantul si cu fapta. Din cele expuse pe scurt mai sus se intelege clar datoria Onoratei Preotimi de a invata. Aici ramane sa mai adaug necesitatea, ca folosindu-se de diferitele scrieri teologice si de scrierile ce au aparut si apar mai nou, in ceea ce priveste pe sectari, sa nazuiasca a-si imbogati cunostintele in aceasta directie. Din imprejurarea in care ne aflam, atacati de vrajmasii Bisericii si ai credintei noastre ortodoxe, si din imprejurarea ca suntem datori a ne ingriji pentru mantuirea sufleteasca a credinciosilor nostri, ca nici un suflet incredintat noua sa nu piara, apoi din considerare fata de slabiciunile noastre omenesti, in urma carora ne imbulzesc vrajmasii vazuti si nevazuti, ni se arata datoria de a ne ruga lui Dumnezeu, ca sa nu ne lase lipsiti de ajutorul Sau. Sa recurgem, in aceste vremuri grele pentru Biserica si pentru poporul nostru, la ajutorul si sprijinul lui Dumnezeu, pe de o parte, pentru ca cei rataciti sa se intoarca la calea adevarului, iar pe de alta parte, cei credinciosi sa fie feriti de ademenirile sectare. Suntem datori sa ne rugam pentru cei rataciti, caci sufletele lor ne-au fost incredintate spre pastorire si suntem raspunzatori pentru ele. Iar pentru cei credinciosi avem datoria sa ne rugam, ca avand sprijinul lui Dumnezeu sa se intareasca in credinta, iar sufletele lor sa nu se primejduiasca, caci fiindu-ne incredintate spre pastorire, avem raspundere pentru ele. De aceea am considerat ca este bine a dispune urmatoarele:

Timp de sase saptamani sa se faca rugaciune la toate serviciile dumnezeiesti: Vecernie, Utrenie si la Sfanta Liturgie, precum urmeaza :

1. La ectenia mare a pacii, la Vecernie, Utrenie si Sfanta Liturgie, sa se intercaleze urmatoarele ectenii: a) Pentru ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru cu milostivire sa caute spre Biserica dreptmaritoare, cea sfanta a Sa, pe care a intemeiat-o pe piatra drepteicredinte, Domnului sa ne rugam. b) Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru ascultand glasul rugaciunii noastre a pacatosilor, ca un Indurar si mult Milostiv sa intareasca in inima credinciosilor rascumparati cu scump Sangele Fiului Sau, dreapta credinta primita de la Dansul si pastrata in sfanta noastra Biserica dreptmaritoare, Domnului sa ne rugam. c) Pentru ca, ca un Atotputernic si mult Milostiv, sa impiedece lucrarea vrajmasilor vazuti si nevazuti ai Bisericii Sale dreptmaritoare, care cu mestesugirile lor cauta sa tulbure curatenia invataturilor mantuitoare ale iubitului Sau Fiu, Domnului nostru Iisus Hristos, Domnului sa ne rugam. d) Pentru ca cu Dreapta Sa Atotputernica sa rupa mrejele vrajmasilor, ce le arunca asupra poporului credincios, pentru a-l dezbina de Sfanta Sa Biserica dreptmaritoare si a-l ademeni in staulul necredintei, a relei credinte sau a credintei desarte, in care pandeste moartea sufleteasca, Domnului sa ne rugam. e) Pentru ca din iubirea Lui de oameni sa reaprinda in inimile celor rataciti si amagiti dragostea fata de Sfanta Biserica dreptmaritoare, in care parintii, stramosii lor si ei insisi s-au nascut, Domnului sa ne rugam. f) Pentru ca cu Duhul Sau cel Prea Sfant sa lumineze mintea si sa incalzeasca inima celor rataciti si amagiti de falsii invatatori si amagitori si sa-i readuca in sanul Sfintei Sale Biserici dreptmaritoare, Domnului sa ne rugam. g) Pentru ca sa se sfarame puterea, iscodirile si mestesugirile celor ce falsifica si rastalmacesc cuvantul adevarului, Domnului sa ne rugam.

Urmeaza apoi : Pentru ca sa ne mantuim noi de tot necazul, mania, primejdia si nevoia , Domnului sa ne rugam si cele urmatoare din Liturghier. 2. La Vecernie in ectenia de dupa Prochimen, la Utrenie in ectenia de dupa doxologie, respectiv dupa tropar si la Sfanta Liturghie in ectenia de dupa Sfanta Evanghelie se vor intercala urmatoarele ectenii:

a) Tie Unuia am gresit, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, si mai multe pedeapse dupa pacatele noastre, suntem vrednici a primi, ci spre a Ta milostivire cautand cu cainta si cu umilinta, la Tine Mantuitorul nostru, scapam si cu lacrimi strigam : Izbaveste-ne de primejdiile, de necazurile si de intristarile noastre, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne milueste. b) Doamne, Iisus Hristoase, Rascumparatorul si Mantuitorul nostru, Cel ce cu scump Sangele Tau varsat pe cruce ai spalat pacatele nostre si ai intarit invataturile Tale dumnezeiesti, cauta spre noi pacatosii si vezi cum s-au napustit asupra noastra cei care necinstesc Sfanta Crucea sfintita cu Scump Sangele Tau, care dispretuiesc Sfintele Taine asezate de Tine pentru mantuirea sufletelor noastre, in Sfanta Ta Biserica dreptmaritoare, vezi si ca un prea Indurat si mult Milostiv, acopera cu Harul Tau pe poporul Tau, ne rugam Tie auzi-ne si ne miluieste. c) Cu Patimile Tale pe Cruce si cu Invierea Ta din morti ai zdrobit puterea iadului Mantuitorule, deschizandu-ne portile Cerului, netezind calea spre fericirea cereasca, celor ce cu credinta urmeaza invataturile Tale Doamne. Dar s-au inmultit Doamne cei ce rastalmacind scripturile vaneaza sufletele credinciosilor, ca sa iasa din Biserica Ta dreptmaritoare, inchizandu-li-se astfel portile ceresti. Pazeste si mantuieste sufletele lor Mantuitorule, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste. d) Intinde mana Ta cea Atotputernica Doamne si cu Duhul Tau cel Prea Sfant ajuta slabiciunii noastre omenesti si nimicind sagetile veninoase ale celor ce falsifica adevarul invataturilor Tale, predate de Sfanta noastra Biserica dreptmaritoare, pastreaza nevatamati pe credinciosii Tai, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste.

e) Ca un iubitor de oameni, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, iarta pacatele celor rataciti si iesiti din sanul Bisericei noastre, si cu Harul Tau ajuta-i deschizandu-le calea spre a se intoarce in sanul Sfintei noastre Biserici dreptmaritoare, spre a se putea impartasi de fericirea cereasca, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste. Urmeaza apoi ectenia : Inca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine. In legatura cu Sfanta Liturghie, la Sfanta Proscomidie sa se scoata particica pe langa urmatoarea rugaciune:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, primeste de la noi, nevrednicii robii Tai jertfa aceasta, si iertandu-ne toate greselile si pacatele noastre, adu-Ti aminte de toti vrajmasii nostri, cei ce ne urasc si ne asupresc pe noi, cei ce falsifica invataturile Tale si dispretuiesc Sfintele Taine asezate de Tine in Sfanta Ta Biserica pentru mantuirea sufletelor noastre, de cei ce ademenesc si atrag la eresul lor pe cei slabi in credinta, si nu le rasplati lor dupa faptele lor, ci dupa mare mila Ta ii intoarce pe dansii: pe cei necredinciosi la dreapta credinta, pe cei rataciti la calea adevarului, la Sfanta Ta Biserica, ca nici unul din transii sa nu piara, ci sa se mantuiasca. Iar pe cei credinciosi fereste-i de toata ispita, ii intareste cu Harul Tau si ii lumineaza, ca sa nu alunece de pe calea dreptei credinte, si Sfanta Ta Biserica, cu taria Ta cea intru tot puternica, de tot raul si imbulzeala cu milostivire o scapa. Iar la sfarsitul Sfintei Liturghi, dupa rugaciunea Amvonului, innaintea ecteniei Domnului se ne rugam se va rosti rugaciunea urmatoare: Stapane Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care Te-ai pogorit din Ceruri si ai luat firea omeneasca, pentru ca luminand cu invataturile Tale ceresti mintea oamenilor si aducandu-Te jertfa de rascumparare pentru pacatul stramosesc sa reinnoiesti legatura lor cu Parintele ceresc, Ziditorul lor, de Care s-au instrainat in urma pacatului stramosilor ademeniti prin satana, care aratandu-li-se in chipul sarpelui si rastalmacindu-le porunca cea data lor de Parintele ceresc, Ziditorul lor, ca, adica, din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manance, caci mancand vor muri, ei calcand aceasta porunca au mancat din pomul oprit. Stapane mult

milostive Doamne, Care invataturile Tale cele mantuitoare le-ai pecetluit cu moartea Ta pe cruce, si cu scump Sangele Tau ai spalat pacatul stramosesc si cu moartea Ta ai calcat moartea si inviind a treia zi din morti ne-ai deschis portile imparatiei ceresti, facandu-ne vrednici de fericirea cereasca intrucat, Ca sa pazim poruncile Tale si sa vietuim dupa invataturile Tale si sa le pastram in curatenia in care le-am primit de la Tine prin mijlocirea Sfintilor Tai Apostoli si invatacei si a sfintilor Parinti si care se pastreaza in Sfanta Ta Biserica dreptmaritoare, cea intemeiata de Tine pe piatra credintei, si in sanul careia am intrat prin Sfanta Taina a Botezului. Doamne Iisuse Hristoase, Rascumparatorul si Mantuitorul nostru, cauta si vezi cum duhul cel rau, se foloseste de slabiciunea si mandria omeneasca si se sileste sa falsifice invataturile si cuvintele Tale, sa intunece dreapta credinta. Si acum in zilele noastre si-au ridicat capul diferite invataturi vrajmase Sfintei Tale Biserici, care otravesc si tulbura izvorul cel limpede si racoritor de suflete, care curge din sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare; cauta si vezi, cum cei slabi lasandu-se ademeniti, se instraineaza de Biserica Ta, devin necredinciosi, neascultatori de povetele pastorilor lor sufletesti, dand ascultare, ca oarecand stramosii nostri in Rai, soaptelor celor ademenitori, ale celor instrainati de Tine si Biserica Ta. Stim Doamne, indelung Rabdatorule si mult Milostive, ca pentru multimea pacatelor noastre, suntem imbulziti de vrajmasii nostri vazuti si nevazuti si suntem lasati de Tine, ca sa fim ispititi. Stim si aceea, ca iubirea Ta de oameni, in urma careia ai venit in lume si ai rabdat moartea pe cruce, ca sa mantui lumea, intrece multimea pacatelor noastre. De aceea noi, cunoscandu-ne slabiciunile noastre si stiind ca intre noi nu este taria dreptului Iov, cu inima infranta si smerita Te rugam : pune ca un Atotputernic, capat ispitelor, ce ne vin din partea necredinciosilor si raucredinciosilor, impiedica Atotputernice inmultirea eretecilor, si cu Duhul Tau cel Sfant, pe care de la Tatal l-ai trimis dumnezeiestilor Tai invatacei, intareste si lumineaza poporul Tau, revarsand in inimile lui Harul Tau dumnezeiesc, pentru ca infrangand sagetile vazutilor si nevazutilor vrajmasi, nevatamat sa petreaca si vietuiasca in Sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare. Inca te rugam Mult Milostive Doamne, intinde Mana Ta cea Atotputernica spre cei care din slabiciune omeneasca sedusi si inveninati de cuvintele otravitoare ale razvratitilor si falsilor invatatori, care ataca Sfintele Taine asezate de Tine Dumnezeule, s-au instrainat de Biserica Ta iesind din sanul ei, si iertandu-le pacatele lor ii ridica pe ei din groapa pierzarii, readucandu-i la sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare, ca sa nu piara, ci sa se mantuiasca, invrednicindu-se asa de imparatia cereasca. Imblanzeste Mantuitorule si pe cei ce s-au pornit asupra dreptcredinciosului Tau popor, spre a vana sufletele celor slabi, si cu Harul Tau dumnezeiesc lumineaza mintea lor, pentru ca sa vina la cunostinta adevarului, recunoscandu-si ratacirea lor si asa sa se mantuiasca. Primeste Doamne Iisuse Hristoase rugaciunea noastra a pacatosilor caci intru Tine nadajduim si Tie marire iti inaltam impreuna si celui fara de inceput al Tau Parinte si preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin! Cand dispunem acestea, aflu totodata necesar, ca sa atrag deosebita atentie a onoratei preotimi asupra sectarilor, care sunt, cum s-a amintit la inceput, neobositi in lucrul lor de subminare si amagire, si sa le opuna ca contra lucrare cea mai zeloasa activitate pastorala, supraveghind neincetat si cu incordare activitatea lor. Serviciile dumnezeiesti in si afara de sfanta biserica, precum si serviciile de sfintire, ce se indeplinesc la cererea credinciosilor, sa se plineasca cu toata punctualitatea si evlavia, ca astfel credinciosii sa fie atrasi de evlavioasa savarsire a

serviciilor preotesti, evitandu-se pe de alta parte tot ce ar putea jigni simtamintele religioase si de pietate ale credinciosilor. De incheiere dispunem, ca ordonatiunea prezenta sa se introduca in protocolul circularelor. Caransebes, in 5 Mai 1930. Episcopul diecezan dr. Iosif Traian Badescu

C. Metode de combatere Printre metodele de combatere, sunt enumerate: 1. Buna pregtire a clerului 2. Svrirea slujbelor dup rnduial 3. Cntarea omofon 4. Ridicarea nivelului moral al credincioilor 5. Colportaj 6. Predici omiletice i catehetice 7. Tact pastoral 1. Buna pregtire a clerului Este ndeobte cunoscut valoarea echilibrului sufletesc din toate punctele de vedere. n privina bunei pregtiri a clerului nu se poate pedala pe pregtirea pur tiinific-teologic, pe acea pregtire informativ, neglijndu-se buna pregtire de zidire a caracterului moral-cretin, ca s nu se ajung la extreme i s ntlneti un om cu mult tiin teologic fr evlavie sau un evlavios bigot. Buna pregtire a clerului const ntr-o fericit mbinare a tiinei teologice cu evlavia i a evlaviei cu tiina teologic. Textele biblice ne stau mrturie pentru susinerea acestei realiti. Astfel la Mat. 5,19 Mntuitorul spune: Cel ce va face i va nva, mare se va chema, deci cuvntul a face primeaz pe cel a nva. Sfntul Grigore de Nazianz ine s ne atenioneze c dac vrei s devii teolog vrednic de Dumnezeu, urc prin vieuire, dobndete curenia, pzete poruncile, nti curete-te pe tine i apoi te apropie de Cel Curat. n privina mbinrii tiinei teologice cu evlavia, Evragrie Ponticul zice: Dac eti teolog, trebuie s te rogi cu adevrat i dac te rogi cu adevrat, eti teolog. S struim n buna pregtire teologic pentru ntrirea noastr ntr-un echilibrat caracter moral cretin, ca s devenim folositori pstoriilor notri. 2. Svrirea slujbelor dup rnduial Exist o tendin a persoanei umane spre separatism, spre sectarism. Aceasta se conserv i n felul cum svrim slujbele, mai ales atunci cnd tindem a modifica diferite rnduieli, cu dorul dea fi mai deosebii. Nu e lipsit de oarecare egoism farnic aceast tendin. A svri slujba dup rnduial, nseamn a le face aa cum sunt prescrise n rnduiala cultului bisericii noastre, neadugnd i nenlturnd ceva din cuprinsul lor. Dar a svri slujba dup rnduial, nu nseamn numai att, ci ceva mai mult. Restul unei slujbe

n biseric sau la casele credincioilor este acela de a crea atmosfer duhovniceasc. Cultul nostru este n aa fel construit nct contribuie la crearea unor astfel de atmosfere sfinte. Deci nu rmnem doar la voce, coruri, predici chiar, ci la aceast preocupare de prezene a realitilor dumnezeieti n timpul sfintelor slujbe i atunci svrim slujbele dup rnduial i cu un mare folos. De ce? Pentru c n astfel de atmosfere, credinciosul face cunotin cu Taborul ndumnezeit i implicit cu frumuseile dumnezeieti, cunotin mai presus de orice cunotin, satisfacie mai presus de orice satisfacie, cu alte cuvinte, fericire. Amintirea acestor triri

cunosctoare l va atrage magnetic la sfintele slujbe, mult superioare prin alctuirea lor, serviciilor religioase ale neoprotestanilor. Dar pentru crearea de atmosfere dumnezeieti se cere n primul rnd transpunerea preotului cu ntreaga sa fiin n aceste realiti, fapt nu uor de mplinit, realizare ce cere o deosebit seriozitate, ncordare i chiar jertf. S struim spre realizarea acestor realiti, dac dorim s facem slujbele dup rnduial i cu cel mai mare folos. 3. Cntarea n comun. Este o realizare ziditoare acolo unde se practic n autentic evlavie, dar pentru plinirea ei se cer diferite pregtiri. Care? Mai nti formarea de cntrei bisericeti. Aceast trebuin a cntreilor bisericeti este deficitar. ntlneti deseori un cntre bisericesc naintat n vrst, cu o slab dicie i o voce slab. Biserica sufer de aceste pliniri. Ce e de fcut? Preotul este dator s se ocupe de aceast plinire. Cum? S aleag dintre credincioii si, brbaii mai tineri sau chiar vrstnici, cu evlavie pentru biseric i cu voce mai bun. S-i cheme la casa parohial n fiecare duminec dup mas, o or sau dou. i vin cu plcere. Un an s fac glasurile bisericeti, un an tipicul i dup doi ani vom avea un grup de 3-4 cntrei bine instruii i cu dragoste de a lua parte la slujbele bisericeti i cu oarecare mulumire sufleteasc c au un loc n strana bisericii. Repetnd dup civa ani acest curs, se ajunge la formarea unui numr respectabil de cntrei, nemaifiind nevoie ca la slujbele bisericeti, s apelezi numai la cntreul bisericesc. Chiar dac preotul nu este un bun cntre, prin mijloacele tehnice acustice, cum este casetofonul, se pot instrui n mod deosebit aceti noi cntrei Odat format acest nucleu, cntarea n comun se va instaura n biseric, nct i femeile i brbaii vor putea cnta dup ei i astfel se va ajunge la cntarea n comun, omofon. Obinuindu-se s i secondeze, armoniile vor fi nltoare, mai ales dac vor fi izvorte dintr-o inim sincer credincioas. S nu fim nepstori fa de aceste realizri, mai ales c neoprotestanii se ocup n mod deosebit de organizarea unor cursuri, de multe ori propagandistice. 4. Ridicarea nivelului moral al credincioilor. Este, cred, cea mai grea ntreprindere a preotului n activitatea lui pastoral, dar i cea mai ductoare de scop. Ce s urmrim? Mai nti s fim realiti. Nu-i vom putea ridica pe credincioii notri pe culmile nalte, atinse de marii sfini i cuvioi ai bisericii. S tindem spre ceea ce se poate realiza. Ce? Struina cea mai puternic trebuie depus n antrenarea n lupta contra ntreitelor valuri ale pcatelor: pofta trupului, pofta ochilor i trufia vieii, Acestea, neglijate, l nenorocesc pe om, mptimindu-l n una sau mai multe din ele i astfel cum spune vorba romneasc, l face om neom. Avnd n faa ochilor sufletului nostru nu puine cazuri de astfel de nenorocii care nenorocesc i familia i societatea, s trezim n sufletele credincioilor notri, dorul de neptimire.

Dac nu vom reui s facem din credincioii notri sfini fctori de minuni, putem s facem din ei credincioi desptimii, oameni cumini i la locul lor, cu fric de Dumnezeu i ruine de oameni. Lucrul acesta se realizeaz desigur n timp i cu osteneal. Noi vom fi nelegtori c omul este supus cderilor i slbiciunilor omeneti, dar este cu totul altceva a cdea i a te mptimi. Ptimaul este un automatizat n a face rul, un om pierdut, o povar pentru el nsui, pentru familie i societate un om pierdut. Contra acestei primejdii a mptimirii, se cade a lupta preotul cu tot sufletul, pentru a forma nu oameni fr de pcat, dar fr de patim. S ne angajm n aceast serioas lucrare n parohie ca la una din cele mai principale lucrri i ductoare la scop. 5. Colportaj. Proverbul romnesc c preotul nu are mn de dat se cade a fi n atenia preotului, strduindu-se a-l depi. Cum? Cu ocazia diferitelor evenimente majore din viaa credincioilor ca: Botezul, Cununia, nmormntarea, preotul trebuie s fie atent prin diferite
22

daruri, nensemnate la vedere dar semnificative. O cruciuli la Botez, o iconi la cununie sau o carte de rugciuni, o nelegere cu mai mult milostenie la unele cazuri grele de nmormntare, iat doar cteva din daniile preotului fa de credincioii si, fie zis sub form de colportaj, gratuit dar semnificativ, ns un colportaj serios, sincer dar care va colporta colportajul propagandistic al cultelor neoprotestante, uneori att de tendenios. 6. Predici omiletice i catehetice. Predica n Biserica Ortodox face parte integral din cult, fapt pentru care s-ar cdea s fie la nlimea cultului. Ori cum cultul prin neleapta i dumnezeiasca alctuire urmrete crearea de atmosfere ziditoare. Se pare c prea mult se pledeaz uneori numai pe coninutul predicii i nu pe atmosfer, duhul cu care este rostit, fundamentul din care izvorte. Datorit acestui fapt ea trebuie s fie natural, de sincer convingere, ca s trezeasc n sufletul asculttorilor aceeai convingere. Dup ascultarea unei predici, cretinul s fie ptruns de realitile dumnezeieti mntuitoare ca: un duh de sincer prere de ru, un duh de rvn n strduinele de ndreptare ale celor dinluntru ale fiinei, un duh de recunotin i mulumire fa de buntile ce le revars Dumnezeu asupra noastr, un duh de dreapt judecat i linite sufleteasc. Iat doar cteva din realitile duhovniceti cu care s-ar cdea s se ntoarc credinciosul acas dup prezena sa la sfintele slujbe bisericeti i ascultarea predicii. n privina cateheticii i a predicilor de aprare a dreptei credine, contra nvturilor eronate ale neoprotestanilor, preotul trebuie s aib grij deosebit s nu porneasc aceste predici dintr-un duh de rzvrtire sau chiar dispre. Astfel de predici nu rodesc i apoi, suntem angajai ntr-un climat ecumenist. Totul trebuie s izvorasc, aa precum am mai zis, dup Sfntul Apostol Pavel dintr-o inim curat, cuget bun i credin nefarnic ( I Tim. 1, 5). Dac nu vom ine cont de aceste ndrumri i vom ine predici oarecum rzbuntoare, ne vor judeca chiar i credincioii notri, care vor zice n sinea lor: Ce are preotul cu acetia, c i ei sunt oameni, deci ne vom ntlnii cu corectarea umanist a poporului, care judec fr prtinire i cu mult duh de nelegere, s ne strduim s fim rvnitori n dreapta credin, sub stpnirea unei sincere nelepciuni i n acest duh s i predicm. 8. Tactul pastoral Este ceea ce se spune despre medic n privina flerului medical. Tactul pastoral nu este dect aciune neleapt n orice situaie. Ale voastre toate cu dragoste s fie, zise dumnezeiescul apostol. i n privina tactului pastoral, s-ar cdea s se in cont de aceast ndrumar. Preotul trebuie s neleag, dac are tact pastoral, cnd se cade s fie aspru i cnd mai blnd, cnd s vorbeasc i cnd s tac. S-ar prea c tactul pastoral are o analogie ca ceea ce numim noi limpede persisten sau pedagogie providenial. Tactul se cade a fi pedagogic sau s urmreasc un scop, folosind metode cu o neleapt pedagogie, att la sfintele slujbe ct i la ntlnirile cu credincioii.

Un exemplu viu, gritor. Nu zidesc att de mult ndemnurile (a se feri: de nvturile) neoprotestanilor, nici predicile inute contra lor, precum i apropie vizitele pastorale fcute chiar i bolnavilor lor. Aceste au darul de a sparge gheaa unor rceli nstrinate i de a stabili o comuniune cretin, nu cu puin folos n drumul spre apropierea i unirea bisericilor. Nu este nelept ca n astfel de vizite la capul bolnavilor, neoprotestanii s abordeze teme de discuii pe baz confesional. Aceast metod nu ine de tactul pastoral. Tactul pastoral cere desigur i un timp al unor experiene, care timp i experiene fundamenteaz i maturizeaz tactul pastoral. Ca preoi, s ne strduim ca prin darul lui Dumnezeu i strdania noastr s ne nsuim ct este posibil o maturizare a tactului pastoral, pentru a avea folos n activitatea pastoral.

1. Blan Iosif Nazarenismul. Tipografia arhidiocezan Sibiu 1906, pag. 250. 2. Botoeneanu Grigorie Sectele din Romnia. Chiinu 1930, pag. 130, pag. 92, pag. 96. 3. Botoeneanu Grigorie Confesiuni i secte. Tipografia Crilor Bisericeti, Bucureti 1929. 4. Bucevschi Oreste Combatere a sectelor n renatere, anul III, IV, 1926, Cluj. 5. I. Bunaciu Istoria rspndirii credinei baptiste din Romnia, Bucureti 1981, pag. 32. 6. I. C. Beldie Rtcirea adventitilor, Bucureti 1914. 7. E. Capitan Oglinda pociilor, Arad 1930 8. Coma Grigorie Lucrarea diavoleasca a adventitilor, Tipografia, diecezana, Arad 1925 9. Coma Grigorie Lupta baptitilor mpotriva preoimii romne, Tip. Diecezana Arad, 1925 10. F. Buriceanu, Misterele sufletului omenesc, Bucureti 1934 11. Coma Grigorie, Baptismul n Romnia din punct de vedere religios i naional Arad, Tipografia diecezana 1927, vol. I I. 12. Coma Grigorie, Primejdia baptismului, Tip. diecezana Arad 1928. 13. Coma Grigorie, Cheia sectelor religioase n Romnia, Arad 1930. 14. Coma Grigorie, Cluza cunoaterii i combaterii sectelor, Editura Mnstirii Cernica 1952. 15. Coma Grigorie, Noua cluza pentru cunoaterea i combaterea sectelor, Arad 1958, pag. 187. 16. Cotos N., Secta studenilor n Biblie n revista Candela, nr. l, 2, 3/1923 n Editura Institutului Teologic Cernui 17. Cordum Galaction, Ce adventismul ?, Editura II, Bucureti 1925. 18. Cordum Galaction, Cine griete adevrul ?, Bucureti 1922 19. Pr. Dr. Deheleanu, Sectologie, Tip.dieceza, Arad 1948. 20. Doctrine biblice, n seciuni biblice, Trim. IV, Bucureti 1937 pag. 32-54 21. Informaia, Un idol demonic, 30 mai 1981 22. Issac Nicolae, Baptismul. Biblioteca I. T. U. Sibiu nr. 44 23. Pr. Felea Ilarion V., Critica ereziei baptiste, Ed. Arhidiecezana Sibiu, pag. 93 24. Rmniceanu, Studenii n Biblie, Buc. 1932 25. Ispir Gh. Vasile, Sectele religioase din Romnia, Arad 1928. 26. Marinescu Ioan, Spiritism i metapsitrism, Buc. 1927. 27. Rudiev Teodor, Fugii de adunrile pociilor, Tip. Diocezana, Arad 1929, pag. 18 28. P. Nicoar, tiina, religie, societate, Ed. Politica Buc. 1972 29. Pr. Aurel Steghicin, Adventismul, originea i lucrarea sa, Ed. Spor. M. F. Galdam. Buc. 1940 pag. 34 30. Stanca Sebastian, Pociii. Tip. Arhidiecezana Sibiu 1913 pag. 271. 31. Stoica Sever, Milenismul. Ed. Presei romneti Cluj 1934, pag. 173 32. Popovschi Nicolae, Micarea de la Balta Alba, Chiinu 1926. 33. Pr. Magistrand Gh. Butnariu, Lipsa de temelie a spiritismului, n S.E. Nr. 56/1956 pag. 319 329 34. Prof. Iorgu Ivan, Statutul de organizare i funcionare a cultelor din R. S. R., n S. T. nr. 3, 4 / 1952,

pag. 296-321. 35. Valerian al Oradei, ndrumtorul pastoral, Ed. Bisericeasc Oradea 1952, pag. 16, 17. 36. Prof. N. Chiescu Despre predestinaie, n S. T. nr. 7,8/19, pag. 162 169. 37. Diac. asist. Ion Bria, Un obstacol n calea ecumenismului, prozelitismului confesional n B. O. R. nr. 9, 10/1970, pag. 1053 1062. 38. Diac. Vintil Popescu, Motivele care determina pe unii cretini ortodoci s treac la alte culte, n S.T.nr.7,8/1952, pag. 394 400. 39. C Oatu, A czut o masc: Cine sunt i ce urmresc adventitii, Bucureti 1932. 40. ndrumtorul cretin baptist Organ oficial al cultului baptist din Romnia, nr. 1, 2/1951; nr.2/l956; nr,3, 4/l956, nr. 6/1956, nr. 3, 9, 11,12 /1957. 41. Aurel Serghiu, Adventismul: Originea i lucrarea sa, Ploieti 1943. 42. E. Capitan, Oglinda pociilor, Arad 1930 43. E. Vasilescu, Religie, superstiie, ocultism, spiritism i teozofie, n S. T. I 1949. 44. G. Gologan, Spiritismul i Minunile Mntuitorului, Buc. 1939 45. Anca Manolache, Cunoaterea oculta-falsificarea cunoaterii adevrului, S. T. 1953, pag. 174 188. 45. Principiile teozofice, n Statuetele i Actul constitutiv al Societii teozofice din Romnia, Buc. 1926 pag. 13. 47. Scnteia, Profilarea sectelor veritabile concerne ale neltoriei, 23 sept. 1979. 48. P. I. David, Invazia sectelor, Ed. CRISTI 1, Buc. 1997, vol. I 49. P. I. David, Cluz cretina, Ed. Aradului 1987. 50. New Age, Micare oculta ndreptata mpotriva religiei cretine, 1993 51. I. Bunaciu, ndrumtor cretin baptist, nr. 9, 10, pag. 13 14/1980 52. D. Popa, Biserica adventitilor de ziua a VII-a din Romnia, Buc. 1982 pag. 64 53. Calea credinei, organul oficial al Cultului cretin dup Evanghelie, Bucureti 1978. 54. Cluza cretin P. I David, Editura Episcopiei Aradului 1987 pag. 108 cap: Organizaii Teroriste, etc. 55. A.H. Strong, Systematic theology, A. Compendium, Ed. Pichening, Inglich, ITD, London, 1970, 1168 p.; 56. William R. Estep, The Anabaptist storz, 57. William B. E. Publishing Comp. Grand Rapid, Michigan, 1977; 58. Br. Wrtz, op. Cit., p. 9-45; 59. T. M. Popescu, Privire istoric..., p. 381-382; 60. Al. N. Constantinescu, op. Cit. P. 27-30; 61. P. Deheleanu, op.cit., p. 42-44; 62. Ev. Manunea, op. Cit, p. 53-57, 65-67; Baptismul... i doctrina baptist..., n RT m 11.1937; 63. Gr. Coma, Sectele religioase din Romnia, Bucureti, 1924; 64. Idem, Baptismul n Romnia din punct de vedere istoric, Arad, 1927; 67. Ilie Cleopa, Despre Taina Botezului, n Despre credina ortodox, p. 117-133; 68. P. David, Premise ale dialogului, p. 213-5123; 69. Ilarion V. Felea, Critica ereziei baptiste, Sibiu, 1937; Cultele religioasep. 141-142; 70. V. G. Ispir, Curs de ndrumri misionare, Studiul sectelor (ms), Bucureti, 1926, p. 54-77; 70. T. M. Popescu, Cum se falsific baptitii istoria cretinismului, Arad, 1931; 71. S. iclovan, Sfnta Tradiie i baptitii, Arad; 72. Valerian, ndrumtorul pastoral, Oradea, 1952. 73. I. Bunaciu, Ptrunderea credinei baptiste la Salonta, n ndrumtorul cretin baptist XXXV (1980), nr. 9-10, p. 13-14; 74. I. Bunaciu, Teologia sistematic, Ed. Uniunii Comunicailor Cretine Baptiste din R. S. Romnia, Bucureti, 1976, 376 n, Cuvnt explicativ, p. 3-4; 75. I. Bunaciu, Istoria rspndirii credinei baptiste n Romnia, Bucureti, 1981, 246 pag. +32 pag. +cliee;

76. The Christian Baptist cult, Bucharest, 1982 77. Mrturisirea de credin a cultului cretin baptist; 78. Cntrile Evangheliei. Cntri duhovniceti pentru Bisericile cretine baptiste. Ed. XIII, Editura Uniunii comunitilor cretine baptiste din R S R, Bucureti, 1976, 455 p.+index, 25 p., inspirate dup Anglican Hymn Book
140

79. Calea n via, ndreptar ilustrat, de Norman Warren, f.a., 16 pag.; 80. Pacea cu Dumnezeu, de Billy Graham; ndrumtorul cretin, trad. de Jremie Hodoroab, f.a., 248 pag.; 81. Cercetai Scripturile, Scurte leciuni biblice, Ed. Lumina lumii, f.a. 168 pag.; 82. Isus salvatorul tu, de Dr. A. Popovici, Ed. Lumina lunii, f.a., 134 pag.; 83. John R. W. Storr, Esenialul cretinismului, f.a., 144 pag. 84. P. Deheleanu, op. cit., p. 53-55; 85. Al. N. Constantinescu, op. cit., p. 38-40; 86. Ev. Manunea, op. cit,, p. 80, 86-88; 87. T. M. Popescu, Privire istoric, p. 386-392; 88. Br.Wrtz, op. cit, p. 95-116. 89. Mrturisirea de credin, n ndrumtorul Pstorului, Ed. Cultul penticostal, Bucureti, 1976; 90. Biserica lui Dumnezeu i aspecte din viaa ei, de Pavel Boghian, Idem, Bucureti, 1980. 380 p. 91. Trandafir andru, Penumatologie. Persoana i lucrarea Duhului Sfnt, Idem, Bucureti, 1979, 304 p.; Rev, Buletinul Cultului Penticostal, organul oficial al Cultului penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea apostolic azi, 92. Leciuni biblice, Ed. Cult. Pent., Bucureti, 1979, 1974 p.; 93. Leciuni biblice, volum elaborat de Cristian Vasile Roske, redactor ef Alecsie Vambu i Marinel Mesaro, Bucureti, 1987, 314 p.; 94. Harfa Bisericilor lui Dumnezeu, Colecia de cntri spirituale pentru bisericile penticostale. Am folosit ed. a VII-a, Ed. Cult. Pent., Bucureti, 1977, 596 p. 95. Stnc Nicoar, Dicionar biblic de nume proprii i cuvinte rare, f.a., 174 p.; 96. P. C. Nelson, nvturile Bibliei, serie de studii bazate pe principiile adevrurile fundamentale adoptate de Consiliul general al Bisericilor lui Dumnezeu, ediie revzut, f.a., 128 p.; 97. Dr. Osweld, J. Smith, Fondatorul Bisericii poporului, Toronto. Omul de care se folosete Dumnezeu, f.a., 96.; 98. ntmplrile pelerinului n cltoria sa, istoric de John Bunyan (fost pastor pietist n Anglia), Ed. a V-a, revzut i aprut n colecia Glasul ndrumtorului cretin, f.a., 292 p.; 99. Desvrirea i rpirea Bisericii din Filadelphia a zilelor de pe urm, de Chr. Rckle, f.a., 56 p.; 100. Roy hession, Fu plin acum, f.a., 48 p.; 101. J. R. Geschwend, De la moarte la via, f.a., 24.; 102. J. P.Wannenmacher, Isus, medicul i salvatorul meu, f.a. DER, vol III, p. 708, 749; ESI, p. 358-359; 367-368; NCE., Vol. II, p. III; NGA. P. 590; SM, vol. 6, p. 69. 103. I. C. Beldie, Rtcirea adventitilor, Bucureti, 1941; 104. M. Clugreanu, Aventismul i combaterea lui, M-rea. Neam, 1923; 105. I Drvrescu, Feri-v de adventiti, Arad, 1930; 106. I Drvrescu, Adventismul romnesc, n BOR, nr. 7-8/1930, p. 711-719; 107. V. Loivhi Chiliasmul (mileniarismului). Expunere i critic dogmatic. Ccrnui, 1924; 108. Carl Mller, Adventismul dat pe fa, Bucureti, 1925; 109. C. Ouatu, Cine sunt i ce urmresc adventitii, Ed. A II-a Bucureti, 1930; 110. I.Popescu, Combaterea ereziei sabatitilor; Iai, 1921; 111. Aurel Sterghiu, Adventismul, Originea i lucrarea sa, Ploieti, 1943; 112. Br. Wrtz, op. Cit., p. 117-143; 113. I.L.Gheorghior, Adevrata zi de odihn (de fapt, ntreaga concepie advent), Braov, f.a.

(dup 90!). 114. DER, vol. I, p. 39, E.SL, p). 13-15; NCE, vol. l, p. 152-153; NGA. p. 244-254; SM, vol. 6, p. 58.

115. P. I. David, Sectologie, Curtea de Arge, 1994; 116. T. M. Popescu, P; ivire istoric..., p. 386; P. Deheleanu, op. cit, p. 45-49; 117. A1. N. Constantinescu, op. cit., p. 15-30; 118. Ev. Manunea, op. Cit, p. 57-60; 119. V. Ispir, op. cit., p. 77-98; 120. D. Popa, Biserica Adventitilor de Ziua a aptea din Romnia, Bucureti, 1982; Ed. Curierul adventist, 64 pag. + ilustraii color i alb-negru; 121. Arta Evanghelistului personal, de Alonzo Y Wcaner, trad. dup Ediia I din anul 1934, de G. Proksch pentru folosul elevilor din Institutul Biblic, Braov, f.a.. 310 p.; 122. The Preacher and His Preaching, by I, II, Evans, Washington, 1938, 384 p.; 123. E. G. White, Cugetri de pe Muntele Fericirii, Ed. Cuvntul Evangheliei, 1948; Idem, 124. Calea ctre Hristos, trad. de D. Popa, Ed. Curierul adventist, Bucureti, f.a., 136 pag.; 125. Manualul Comunitii (ma); A. H. Strong, op. cit., p. 1008-1015 (Milenium). 126. D. Popa, Raport prezentat la cea de a X-a Sesiune ordinar a Adunrii generale elective a Uniunii de conferine AZS din RSR, n Curierul adventist, organ al cultului cretin AZS din R S R LVIII (1980), sept.- oct., p. 12-19. 127. Tragedia veacurilor sau Marea lupt ntre Hristos i satana, de H. White, trad. de Petru P. Paulini i t. Demetrescu, Bucureti, 1947, Bucovina, 640 p., 128. Istoricul i evoluia adventului, p. 61-240; 129. Studii biblice, Ed. Cult. cretin AZS, Bucureti, 1975, 432 p., 130. Imnuri cretine pentru proslvirea lui Dumnezeu, Ed. Cult. cretin AZS, 182 p.; 131. Cntrile Sionului, f.a. ctc. 132. Agouridis Savvas, Comentariu la Apocalips, trad. Pr. dr. Constantin Coman, ed. Bizantin, Buc. 1997 134. Apocalipsa lui Ioan n tradiia iudeo-cretin, studiu introductiv de Cristian 135. Bdili, trad. Petru Creia i Cristian Bdili, ed. Humanitas, Buc. 1998 136. Pr. prof. dr. P. I. David, Invazia sectelor, ed. Christ-1, Buc. 1997 137. Jean Vernette, Sectele, ed. Meridiane, Buc. 1996, p. 43-44. 138. Mircea I., Mileniile i mpria de mii de ani, n vol. De ndrumri misionare, ed. Inst. Bibl. i de Mis. al B. O. R., Buc. 1986 139. Mircea I., mpria lui Hristos de o mie de ani sau mii de ani ?, Ox. 3/86 140. Mircea I., Apocalipsa. Introducere, note i comentarii, ed. Harisma, Buc. 1995 141. Pr. conf. dr. Moldovan I., Milenarismul, G. B. 1-2/81 142. Nicolaescu N., Venirea a doua a Domnului. mpria de o mie de ani, S. T. 1-2/72 143. Stnescu N., Hiliasmul i incoerenele lui, Ox. 2/57 144. Pr. prof. dr. D. Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 3, ed. Inst. Bibl. i de Mis. al B. O. R., Buc. 1978 145. 146. Grigorie L. Botoeneanu Sectele din Romnia, Chiinu 1930 pag. 96. 147. Gh. Coma Cluza i Combaterea sectelor Tipografia diecezan Arad 1958 pag. 187 148. Fenomenul sectelor sau al noilor micri religioase. Atitudinea Bisericii catolice: aspecte i preocupri pastorale, Vatican 1986 149. P. I. David, Invazia sectelor, ed. Christ, Buc. 1997. 150. P. Deheleanu, Manual de sectologie, Arad 1948 151. ndrumri misionare, ed. Inst. Bibl. i de Mis. al B. O. R., Buc. 1986 152. Ren Gunon, Criza lumii moderne, ed. Humanitas, Buc. 1993. 153. N. Chiescu, Ortodoxie i Protestantism, Ox. 3/1950
142

154. I. Ic, Martin Luther i reforma Bisericii din perspectiva ortodox, Ox. 4/1983T. 155. M. Popescu, T. Bodogae, G. Stnescu, Manual I. B. U., vol. II, Buc. 1956

156. I. Rmureanu, M. esan, T. Bodogae, Manual I. B. U. vol I, Buc. 1975 157. T. M. Popescu, Privire istoric asupra schismelor, ereziilor i sectelor, S. T. 5-6/1950 158. P. I. David, Secte religioase, pericol al vieii i moralei n societatea contemporan, G. B. 5/ 1986 159. + Antonie, O nou sect cretin n Apus, Ox. 3/1987 160. Jean Vernette, Sectele, ed. Meridiane, Buc. 1996 161. Mihail Urzic, Minuni i false minuni, ed. Anastasia, Buc. 1993