Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
106Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihologie Juridica Conf. Univ. Dr

Psihologie Juridica Conf. Univ. Dr

Ratings:

4.5

(4)
|Views: 5,363 |Likes:
Published by api-27236023

More info:

Published by: api-27236023 on Oct 14, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2014

pdf

text

original

 
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICACONSTANŢASPECIALIZAREA: DREPTDISCIPLINA: PSIHOLOGIE JUDICIARAANUL I ZI, FR, IDConducătorul disciplinei: Conf. univ. dr. VOICU ADELATel/Fax: 0241/545015 şi E-MAIL:ushcta@spiruharet.ro
 
PSIHOLOGIE JUDICIARA
- SINTEZE -
Conf.Univ. Dr. VOICU ADELA
 
OBIECTUL PSIHOLOGIEI JUDICIARE
Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor, funcţiilor şi particularităţilor  psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate (Dicţionarul explicativ al limbii române).Psihologia juridică este o disciplină distinctă a psihologiei generale care studiază genezadelincvenţei, prevenirea ei, caracteristicile comportamentului deviant şi a grupelor delictuale, problematica actului justiţiar implicând detecţia delincvenţei, mărturia, ancheta, demonstrareavinovăţiei sau disculparea, reeducarea delincventului, relaţiile dintre inculpat şi justiţiar, cuscopul de a înarma magistratul în statul de drept cu informaţiile care să-i permită aplicareacorectă a legii, în litera şi spiritul ei.Psihologia juridică se adresează tuturor categoriilor de specialişti care participă laînfăptuirea justiţiei şi ale cărei hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi subincidenţa legii. În acest sens:a. psihologia juridică ajută magistratul în înţelegerea mecanismelor psihice ale persoaneiimplicate în drama judiciară indiferent de statutul său (autor, victimă, martor) şi sprijimagistratul în exersarea autocontrolului pentru evitarea propriilor limite psihologice ce ţin decaracterul, atitudinile şi aptitudinile sale ca magistrat şi îi oferă acestuia stategiile şi mijloaceleconcrete prin care aceste limite pot şi trebuie a fi depăşite. b. psihologia juridică sprijină magistratul în înţelegerea cauzalităţii comportamentuluiuman, conformist sau deviant din perspectiva teoriei sistemelor, aplicarea legităţilor cauzalităţiimecanice, respectiv cauză-efect fiind o eroare, în cazul conduitelor umane.c. magistratul are de judecat omul, care poate acţiona raţional, automat sau iraţional. Înacest context, rolul justiţiei este de a îngrădi din ce în ce mai mult potenţialul de iraţionalitatecriminogenă al fiinţei umane.d. psihologia juridică facilitează şi cunoaşterea de către magistrat a următoarelor elemente: –limitele individuale în procesul de învăţare, de interiorizare şi conformare a normei juridice, limite diferite de la individ la individ;
2
 
 –presiunile diferite, calitativ şi cantitativ, exercitate de mediul social de provenienţă alindividului şi care influenţează nevoile şi motivaţiile sale, în mod specific; –rezistenţa opusă de individ tentaţiilor existente în societate, care cel puţin în parte, pot fi incriminate drept cauză a comportamentului individual;strategiile de realizare a reversibilităţii atitudinilor antisociale (la omul normalmental atitudinile antisociale sunt reversibile) şi ca urmare adaptarea metodelor extrapunitive şiterapeutice de intervenţie; –procesele senzorio-perceptive, reprezenrile memoriei, trăirile afective şiemoţionale care faciliteacunoaşterea personalităţii umane şi eviapariţia erorilor îninterpretarea faptelor.Magistratul va putea aprecia corect necesitatea expertizării psihologice şi psihiatrice a celor implicaţi în comiterea faptelor infracţionale cunoscând interdependenţa între comportamentul persoanei şi elementele constitutive ale personalităţii acesteia.Poate mai mult decât în oricare alte domenii, juristul trebuie să posede serioase cunoştinţede psihologie, în general, şi în legătură cu voinţa, în special, pentru că unul din elementele de bază a raporturilor de drept este voinţa.Dintotdeauna, actele juridice au fost rezultatul voinţei juridice (înţelegerii sau hotărârii)agenţilor de drept, în calitatea lor de persoane fizice sau juridice. Fenomenul voliţional aparţinecategoriei particularităţilor psihice ale persoanei, densitatea conţinutului voinţei şi gradul dedezvoltare al acesteia răsfrângându-se asupra întregii activităţi a omului, şi ceea ce interesează din punct de vedere juridic, asupra întregului său comportament.Individul cu o astfel de voinţă se caracterizează prin perseverenţă, iniţiativă, independenţă,stăpânire de sine, tărie sufletească, calităţi care intră în structura şi dau conţinutul caracterului; pede altă parte, voinţa se manifestă şi se realizează în acţiunea voluntară a omului, în activitatea sa,ca proces, ca o formă specifică de organizare psihică a întregii activităţi, în cadrul sistemului psihic uman voinţa fiind un subsistem.În acest context, sfera caracterului complex de interdependenţă al voinţei este completată şide o altă conexiune: fenomenul voliţional se structurează pe o serie de factori care ţin de posibilitatea de a înţelege şi cunoaşte realităţile înconjurătoare, factori deci de natură cognitivă cade pildă gândirea, reprezentarea, memoria, învăţarea, limbajul şi capacitatea de folosire a lui,factori afectivi şi motivaţionali.Diferenţa specifică între voinţă, privită ca proces psihic, ca formă de organizare psihică aîntregii activităţi, ca fenomen voliţional şi celelalte procese şi fenomene psihice care dau structuraşi coinutul sistemului mai general ruia li se subsumea-sistemul psihic uman- seconcretizează în preponderenţa structurilor pe care se clădeşte, a sistemului de funcţii şi procesecare îi dau conţinutul, dar şi în unii factori ce ţin de posibilitatea de a înţelege şi cunoaşterealităţile înconjurătoare (factori cognitivi), acestea formând dominanta în raport cu structurileaparţinând preponderent altor procese şi fenomene psihice cu care se completează într-un contextsau altul.Voinţa este un proces psihic care se manifestă prin acţiuni conştiente îndreptate sprerealizarea unor scopuri stabilite. Paul Popescu-Neveanu (1978) consideră că voinţa este ocapacitate a omului de a-şi propune scopuri şi de a-şi realiza aceste scopuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor anumite obstacole (durere, oboseală, primejdii etc.) prin
3

Activity (106)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
George Mitu liked this
Ala Otgon liked this
Diana Potlog liked this
Carina Andrea liked this
Vanea Da Trebu liked this
Raluca Stanasel liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->