Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cronologia divină şi cea umană

Cronologia divină şi cea umană

Ratings: (0)|Views: 142|Likes:
Published by Dan Constantin
Studiu de pr. Dan Bădulescu.
Studiu de pr. Dan Bădulescu.

More info:

Published by: Dan Constantin on Sep 20, 2011
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2014

pdf

text

original

 
Cronologia divină şi cea umană
1
Cronologia
În ultimii 200 de ani constatăm o deturnare a percepţiei bisericeşti tradiţionale asupra timpului,şi înlocuirea ei treptată cu o cronologie seculară, ştiinţifică şi politică, ce se deosebeşte radical şisubminează periculos bazele credinţei ortodoxe. Oare câţi creştini ai zilelor noastre mai ştiu şi mai credcă ne aflăm prin anul… 7520 (2011)? Desigur că acest an se numără de la Facerea lumii, şi acceptarealui ar face cu neputinţă primirea fantezistelor cifre de ordinul miliardelor de ani, ce se propun (şi undeeste posibil se impun) de către cercetători. De asemenea, observăm inclusivîn mediile teologice,  dificultatea de a crede că cele şase zile ale Creaţiei au durat chiar 24 de ore şi eforturile penibile ce sefac pentru a le echivala cu imaginare ere geologice.Să dăm cuvântul Scripturii pentru a ne lămuri asupra acestor lucruri de viaţă şi de moarte:„De-nceput au făcut Dumnezeu cerul şi pământul…Şi numi Dumnezeu lumina zi şi întunericul numi noapte. Şi se făcu seară şi se făcu dimineaţă, ziuna…Şi numi Dumnezeu întăritura cer. Şi văzu Dumnezeu că este bine. Şi se făcu seară şi se făcudimineaţă, zi a doua…Şi văzu Dumnezeu că este bine. Şi se făcu seară şi se făcu dimineaţă, zi a treia…Şi zise Dumnezeu: „Facă-se luminători întru întăritura cerului, spre luminarea pământului, ca săosebească între mijlocul zilei şi între mijlocul nopţii şi să fie în semne şi în vremi şi în zile şi în ani. Şisă fie spre luminare întru întăritura cerului, ca să lumineze pre pământ.” Şi se făcu aşa. Şi făcuDumnezeu cei doi luminători: luminătorul cel mare spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel mic sprestăpânirea nopţii, şi stelele. Şi să osebească între mijlocul luminii şi între mijlocul întunericului. Şi văzuDumnezeu că este bine. Şi se făcu seară şi se făcu dimineaţă, zi a patra…Şi se făcu seară şi se făcu dimineaţă, zi a cincea…Şi văzu Dumnezeu toate câte au făcut, şi iată - bune foarte. Şi se făcu seară şi se făcu dimineaţă,zi a şasea…Şi se săvârşiră cerul şi pământul şi toată podoaba lor. Şi săvârşi Dumnezeu a şasea zi faptele Luicare le-au făcut; şi odihni Dumnezeu a şaptea zi de toate faptele Lui care au făcut. Şi blagosloviDumnezeu ziua a şaptea şi o sfinţi pre ea, pentru că într-însa încetă de toate faptele Lui care începuDumnezeu a face. Aceasta e cartea facerii cerului şi a pământului, când s-au făcut. În care zi au făcutDomnul Dumnezeu cerul, şi pământul.”„Ştiinţa” omului căzut şi pătimaş a căutat de pe vremea lui Cain să înlăture ştiinţa lui Dumnezeucea adevărată dată omului prin descoperirea Duhului Sfânt, cu totul alta şi potrivnică acelor 
discoveries
mincinoase. Ca să reuşească pe deplin acest lucru, a fost nevoie de strădaniile unor „înainte mergători”,aşa cum au fostGiordano Bruno şiGalileo Galilei, care s-au luptat pentru o autonomie de cercetare a ştiinţei şi filosofiei. Galilei spunea de pildă că „Biserica se ocupă cum se merge la cer iar ştiinţa cum
1
1
 
merge cerul.” Sofismul este unul ieftin, dar iată că nu a fost de glumit cu el şi treptat, ştiinţa şi-adobândit această cerere, mai întâi în Apusul căzut şi secularizat, iar după 1848 şi în Răsăritul vlăguit şimasonizat, ca să nu mai vorbim de perioada atee comunistă din sec. XX. Am văzutcu altă ocazie ce a însemnat înlocuirea perspectivei geostatice şi geocentriste tradionale prin aparia teorieiheliocentriste, o primă lovitură grea, de la care au plecat şi alte ramuri eretice, prin dezvoltareaulterioară a tuturor ştiinţelor naturii după sec. XVIII.Dacă astronomia şi fizica au convins (incredibil, dar adevărat) o lume întreagă că astrele şi planetele se mişcă în cu totul alt fel decât se credea, a venit, în mod logic rândul contestării şi adimensiunilor timpului şispaţiului. Pe aceste grave distorsiuni s-a fundamentat ereziaevoluţionismului,  care a avut nevoie de perioade enorme de timp şi de spaţii uriaşe. Aceasta a însemnat încăodatădistrugerea revelaţiei cu ajutorul instrumentelor de măsură şi a unor ipoteze, raţionamente şi formulematematice, ce s-au pretins a fi tot atâtea „dovezi” de necontestat. Când pe acest traseu diavolesc s-aimplicat în sec. XIX şi forţa constrângătoare a statului, prin aşa-numitul învăţământ general obligatoriu,îndoctrinarea în maşi-a cut efectele scontate. Desigur nu a fost vorba aici numai deînvăţământul general, ci, mai ales de apariţia sistemului universitar modern, care pregătea cadrele, saumai bine zis „cad(av)rele” didactice ce vor sminti de atunci şi până la sfârşitul lumii nenumărate minţişi suflete. În perioada contemporană, aşa cum am mai afirmat şi în alte locuri, acest sistem deînvăţământ este dublat de o mass-media atotprezentă şi cu atât mai convingătoare.Acestea fiind spuse, să vedem cum a fost deformată cronologia. Primul pas începe logic curedefinirea a ceea ce însemna în Cap I din Cartea Facerii
„zi”, „noapte”, „seară”
şi
„dimineaţă
”.Cei care au crezut cu mintea simplă şi neîntunecată de amestecături necuvioase revelaţiaDuhului Sfânt făcută la începutul lumii lui Adam, apoi lui Seth, lui Enoch, Avraam, şi consemnată înCartea Facerii de către proorocul Moise nu se abăteau nici o iotă sau cirtă de la cuvintele inspirate.Sinaxarul din data de 13 iulie când se prăznuieşte soborul Sfântul Arhanghel Gavriil ne spuneurmătoarele:„Arhanghelul Gavriil este acela care, pe Moise, ce fugea de la faţa lui Faraon în pustie l-aînvăţat scrierea cărţilor, descoperindu-i
 facerea lumii
, facerea lui Adam, omul cel căzut…” Toţicredincioşii ştiu că Arhanghelului Gavriil i s-a încredinţat Taina cea din veac ascunsă şi de îngerineştiută, dar nu ştiu la fel de bine această revelaţie, desigur de nivel duhovnicesc mai mic, dar foarteimportantă deoarece stă la baza (fundamentul) învăţăturii de credinţă. Căci nu se va putea înţelegeîntruparea Fiului dacă nu vom şti despre crearea lumii, a omului, căderea şi celelalte.Elementele cronologice enunţate mai sus fac parte exact din această descoperire şi trebuiecrezute, mărturisite şi predate întocmai.
Timpul 
„De-nceput au făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”Învăţătura dumnezeiască ne spune că doar Dumnezeu nu are început şi sfârşit, că este veşnic,nemărginit, neschimbător, necreat. Tot ceea ce a creat El are un început absolut, precedat de nimic,adică ceea ce se numeşte
creatio ex nihilo
. Ne vom ocupa de creaţia văzută, care începe cum am văzutla un moment iniţial, acest „început” fiind simultan şi instantaneu al spaţiului, timpului, cosmosului şicorpului ceresc pământul:„Când însă trebuia adusă între existenţa şi lumea aceasta – mai întâi o şcoală şi ca un loc deînvăţătură a sufletelor omeneşti, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuinţă potrivită tuturor celor supuşi2
 
naşterii şi stricăciunii -, atunci, de aceeaşi natură cu lumea, cu vieţuitoarele şi plantele din lume, a adusla existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte delocdrumul… De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învăţându-ne cu înţelepciunedespre facerea lumii, zicând:
«de început au făcut»
, adică: la începutul acesta al timpului.” (SfântulVasile cel Mare
 Hexaimeron
)Fericitul Augustin afirmă că lumea şi timpul au fost create împreună: „lumea nu a fost creată întimp, ci odată cu timpul”. Lumea nu poate exista în afara timpului,
 procul dubio mundus non factus est in tempore sed cum tempore
(P.L. 41, 322).Iată deci învăţătura: Dumnezeu a făcut timpul din nimic. Ceeste mai înainte timpul sau ceasornicul? Desigur, se va răspunde cătimpul. Aşadar corpurile cereşti mişcătoare sunt făcute mai târziu.Timpul şi diviziunile lui: ziua, noaptea, seara, dimineaţa nu depind demişcările „ceasului” ceresc, acei luminători: soarele, luna şi stelele:„Aşadar, eu doresc să ştiu puterea şi natura timpului cu caremăsurăm mişcările corpurilor şi zicem, de pildă, că acea mişcare estede două ori mai lungă decât aceasta. Nu cercetez faptul că o zi senumeşte nu numai rămânerea soarelui deasupra pământului, aşa precum altceva este ziua şi altceva este noaptea, dar chiar 
mişcarealui în cerc de la răsărit la apus
, aşa cum zicem: «Atâtea zile autrecut» – căci cu nopţile lor se numesc atâtea zile şi nu sunt socotiteizolat spaţiile nopţilor -, aşadar dat fiindcă o zi se împlineşte prinmişcarea în cerc a soarelui de la răsărit la apus, întreb, oare mişcareaînsăşi este o zi sau întârzierea însăşi în care se face mişcarea, sau şi una şi alta? Căci dacă ziua ar fi prima schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, chiar 
dacă soarele ar fi făcut acea cursă în atâta spaţiude timp cât este durata unei ore.
Dacă este a doua schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, dacă duratade la răsăritul soarelui până la celălalt răsărit ar fi atât de scurtă cât de scurtă este durata unei ore, atuncisoarele ar face ocolul de douăzeci şi patru de ori, ca să se împlinească o zi. Dacă este, însă, şi una şicealaltă nu s-ar mai numi zi dacă soarele ar face tot înconjurul circuitului său în interval de o oră, nu s-ar mai numi zi nici aceea dacă soarele ar înceta şi ar trece atâta timp cât pune de obicei soarele ca săfacă tot înconjurul de la o dimineaţă până la cealaltă dimineaţă.Aşadar, eu nu întreb ce este realitatea care se cheamă zi, şi ce este timpul, pe care, măsurândcircuitul soarelui, am putea spune că el l-a făcut în jumătate de spaţiu a timpului trecut, mai puţin decâtde obicei, dacă ar fi trecut într-un atât de mare spaţiu de timp, cât trec douăsprezece ore. Dacă amcompara ambele timpuri, l-am numi pe acela simplu, pe acesta dublu, chiar dacă uneori soarele, de larăsărit până la răsărit, ar face circuitul când în acela simplu, când în acesta dublu.Aşadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mişcările corpurilor cereşti, pentru că
odată,când soarele se oprise după dorinţa cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea.
În adevăr, acea luptă a fost purtată şi terminată în spaţiul său de timp, care să-i fie de ajuns…
 Aşadar timpul nu este mişcarea corpului
.” (
Confessiones
)Iată că şi în această tâlcuire patristică a unuia din cei mai mari Părinţi latini,minunea lui Isus Navi este tâlcuită ortodoxca fiind
oprirea soarelui din mersul său diurn în jurul pământului nemişcat aflat în centru.
Deci cu totul justificaeste osândirea dată de biserica apuseaînvăţăturilor heliocentriste copernicane şi tâlcuirii eretice a lui Galilei. În legătură cu aceasta ni se spune că bisericaa greşit fiind închistată în teoria lui Aristotel şi că s-a pripit aventurându-se pe un tărâm necunoscut.Dacă s-ar întreba cineva: Şi Biserica noastră a Răsăritului ce părere are în acest caz? I se răspunde în3

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
REXREX2013 liked this
1 hundred reads
Dan Constantin liked this
Dan Constantin liked this
Dan liked this
Dan liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->