introducere1.ce este psihologia

omul simte, gândeşte, voieşte şi face. se supără sau sebucură, se întreabă despre rostul lucrurilor şi încearcă să leschimbe conform scopurilor sale. Îi place sa fie împreuna cualţii, dar are şi momente când prefera sa fie singur. când vinepe lume, nu ştie nimic, nu vorbeşte şi este completneajutorat, dar învăţa să vorbească, să se comporte, săacţioneze şi să-şi poarte singur de grijă. dar fiecare simte,gândeşte, voieşte şi face, comunică şi intră în relaţii cu alţi înfelul său personal, pentru că fiecare om este o personalitatedistinctă, cu însuşiri proprii care îl deosebesc de alţi oameni.a simţi, a gândi, a voi, a face, a comunica şi a fi împreunăcu alţii, precum şi însuşirile fiecărei persoane suntmanifestări ale psihicului uman.

•

psihicul este o modalitate prin care omul există ca fiinţă în acelaşi timp biologică şi socială, deci ca fiinţă biosocialăiar ca fiinţă bio-psiho-socială, omul este person

alitate.

psihicul său îi asigura omului adaptarea la condiţiilemediului, prin comportamente care depind atât deschimbările din mediu, cât şi de condiţiile interne specificeale individului respectiv.

•

comportamentul este o

reacţie vizibilă, observabilă. vom dacâteva exemple de comportamente: vorbirea, rezolvareaunei probleme, fuga din faţa primejdiei. exteriorizareasimţirii, a gândirii, a voinţei precum şi activitatea, fie ea joc,

învăţare, munca sau creaţie, sunt de asem

enea comportamente.

Întotdeauna comportamentul este subiectiv, în sensul că,prin comportamentul său, individul răspunde la o situaţieaşa cum o trăieşte şi o înţelege el, în funcţie de propriaexperienţa şi de însuşirile sale de personalitate. de aceea, înaceeaşi situaţie indivizi diferiţi pot să aibă răspunsuri saureacţii diferite. să ne gândim, de exemplu, la următoareasituaţie: într-o clasa de elevi, se cere sa se răspundă în scrisprin "dĂ sau "nu" la următoarea întrebare: "este bine cauniforma şcolară sa fie obligatorie?" este imposibil să seobţină numai răspunsuri afirmative sau numai răspunsurinegative. fiecare va răspunde în funcţie de criteriile dupăcare se conduce, de modul său de a judeca lucrurile, deexperienţa şi gustul sau. un alt exemplu care demonstreazăcă suntem subiectivi ar putea fi următorul: dacă luam înmână un obiect mic de fier în greutate de 1

kg şi o pungă culână cântărind 1 kg, avem impresia ca punga cu lâna estemai uşoară, deşi cele doua obiecte sunt egale ca greutat

omul este în acelaşi timp fiinţă naturala (biologică), pringenetica sa moştenită la naştere, şi fiinţă care se formează şise dezvolta în mediul social-cultural uman.deci psihicul său are atât origine naturala, cât şi originesocial-culturala, căci omul trăieşte între oameni şi asimileazăde la aceştia cunoştinţe, moduri de a se comporta şi a-şimanifesta simţirea, moduri de a face, valori după care seconduce. În procesul de formare a psihicului uman limba, cainstrument de comunicare, este esenţială.vom spune ca prin psihicul sau omul cunoaşte (ştie), face şi

se conduce după valori.psihicul se manifesta prin procese psihice (gândire,memorie, afectivitate etc.), prin stări psihice (starea deconştienţă sau de inconştienţă, buna sau proasta dispoziţieetc.) şi prin însuşiri psihice (însuşiri temperamentale, caracter,nivel de creativitate etc.). la omul concret psihicul este chiarpersonalitatea sa, care se formează, se dezvoltă şi semanifestă în societate prin relaţiile interpersonale.

obiec

tul de studiu al psihologiei este psihicul omului ca fiinţăbio-psiho-socială.Încă din antichitate, marii gânditori s-au preocupat deproblema spiritului, şi-au pus întrebarea dacă omul este numaicorp sau şi suflet, prin care cunoaşte adevărul, binele ş

ifrumosul.

de exemplu, pentru a arăta diferitele trepte la care omulpoate să ajungă în cunoaşterea adevărului, platon a creat, îndialogul

republica,

mitul peşterii, pe care îl vom prezenta pescurt: să presupunem că o mulţime de oameni sunt înlănţuiţicu faţa spre interiorul unei peşteri, încă de la naştere. dinspatele lor, nişte "păpuşari" proiectează pe peretele peşteriipăpuşi care sunt copii ale lucrurilor. cei înlănţuiţi vad umbreleacelor păpuşi. să presupunem că unii dintre cel înlănţuiţireuşesc să întoarcă privirea spre ieşire. Întâi vor fi orbiţi delumina focului din spatele păpuşilor. Încetul cu încetul se vorobişnui cu acea lumina şi vor vedea păpuşile. cât de mare estedeosebirea dintre ceea ce vad acum şi umbrele pe care levăzuseră în timpul înlănţuirii! unii mai cutezători vor rupelanţurile şi vor urca cu greu spre ieşirea din peştera. ajunşi