Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
16Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Patrick Suskind Parfumul

Patrick Suskind Parfumul

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 1,614 |Likes:
Published by api-3725853

More info:

Published by: api-3725853 on Oct 15, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2014

pdf

text

original

 
PATRICK SUSKINDPARFUMUL
Partea întîi
În secolul al optsprezecelea trăia în Franţa unul dintre cei maigeniali şi mai detestabili bărbaţi dintr-un veac nu sărac în personajegeniale şi detestabile. Povestea acestuia va fi istorisită în rîndurile ceurmează. I se spunea Jean-Baptiste Grenouille, şi dacă, spre deosebirede numele altor monştri geniali precum de Sade, Saint-Just, Fouche,Bonaparte ş.a., al său e astăzi uitat, lucrul nu se întîmplă desigur fiindcăGrenouille n-ar fi fost pe sura aroganţei, disprului de oameni,scîrbăvniciei, pe scurt a netrebniciei acelora, ci fiindcă atît geniul cît şiambiţia lui se mărgineau la un domeniu care nu lasă urme în istorie: latrecătorul imperiu al mirosurilor.Pe vremea de care vorbim, în oraşe domnea o duhoare pentru noi,modernii, de neînchipuit. Străzile trăsneau a gunoi şi bălegar, curţiledosnice a urină, casele scărilor a lemn putrezit şi murdărie de şobolan,bucătăriile a varză stricată şi seu; încăperile neaerisite duhneau a praf mucegăit, dormitoarele a cearşafuri unsuroase, a paturi de puf umed şia mirozna înţepător-dulceagă din oalele de noapte.Din cămine trăsnea pucioasa, din cării duhneau leşiilecorosive, din căsăpii sîngele scurs. Oamenii puţeau a sudoare şi hainenespălate; gura le duhnea a dinţi stricaţi, stomacurile a zeamă deceapă, iar corpurile, cînd nu mai erau prea tineri, a brînză veche, lapteacru şi bube. Duhneau rîurile, pieţele, bisericile, duhneau pe sub podurisau în palate. Ţăranul trăsnea deopotrivă cu popa, ucenicul meseriaş cîtnevasta de meşter, puţea toată nobilimea, ba chiar şi regele, cu oduhoare de animal de pradă, iar regina ca o capră bătrână, atît vara, cîtşi pe timp de iarnă. Fiindcă lucrării schimonositoare a bacteriilor nu i seştia încă în secolul al optsprezecelea măsura, aşa că nu era făptuire aomului, nici ziditoare nici distrugătoare, nu era nici o vădire a vieţii înmugurind sau descompunîndu-se, care nu fie însoţită de vreo împuţiciune.Şi bineînţeles că duhoarea cea mai puternică era la Paris, Parisulfiind cel mai mare oraş al Franţei. Iar în Paris, de asemenea, se afla unloc unde putoarea stăpînea cu osebire de infernal, între Rue aux Fers şiRue de la Ferronnerie, şi anume în Cimetiere des Innocents. Vreme deopt sute de ani fuseseră aduşi aici morţii spitalului Hotel-Dieu şi aiparohiilor din împrejurimi, opt sute de ani în care duzini de cadavrefuseseră cărate zi de zi şi răsturnate în prelungile gropi, opt sute de ani în care oscioarele fuseseră stivuite unele peste altele în cripte şi osuare.Şi abia mai tîrziu, în ajunul Revoluţiei Franceze, după ce se prăbuşiseră în chip de-a dreptul primejdios teva cavouri şi duce putoareacimitirului ce dădea pe din afară stîrnise locuitorii nu numai la simpleproteste, ci şi la adevărate revolte, abia atunci cimitirul fu definitiv
1
 
 închis şi răsit, milioanele de oase şi cranii date cu lopata încatacombele din Montmartre, iar locul i-l luă o piaţă de legume.Aici deci, în cel mai atotduhnitor loc din întregul regat, se născu la17 iulie 1738 Jean-Baptiste Grenouille. Era una din cele mai fierbinţi zileale anului. Arşiţa atîrna ca de plumb peste cimitir şi zdrobea izulputregăit din uliţele învecinate, mirosind amestecat a pepeni stricaţi şicorn ars. Cînd se porniră durerile facerii, mama lui Grenouille stătea la otarabă cu peşte din Rue aux Fers şi curăţa nişte albişoară căreia tocmai îi scosese măruntaiele. Peştii, care, zice-se, ar fi fost adi abia îndiminea aceea din Sena, puţeau deja atît de tare, acopereaumirosul de cadavre. Numai mama lui Grenouille nu siea niciduhoarea peştelui, nici pe cea a cadavrelor, fiindcă nasul îi era de-abinelea atrofiat întru mirosuri şi în afară de asta o durea tot trupul, iardurerea ucidea orice sensibilitate faţă de impresiile din afară. Tot cevoia era înceteze odată durerile, se termine t mai repedenaşterea asta scîrboasă. Pentru ea, a cincea. De toate celelalte scăpasetot aici, la taraba de peşte, şi toate aduseseră avortoni morţi sau pe jumătate morţi, fiindcă nu era mare deosebire între carnea sîngerîndăcare se ivea şi măruntaiele de peşte care se şi aflau acolo, mult nu maitrăiau oricum, iar seara totul avea să fie luat cu lopata şi cărat la cimitirsau la rîu. Aşa urma să se întîmple şi astăzi, iar mama lui Grenouille,femeie încă tînără, cam la douăzeci şi cinci de ani, care mai arăta încîtdestul de bine, mai avea aproape toţi dinţii în gură, ceva păr pe cap şinici un beteşug mai acătării în afară de sifilis, gută şi o uşoară ftizie,care mai spera să trăiască mult, poate cinci sau chiar zece ani, ba chiarsă se mărite într-o bună zi şi să aibă copii adevăraţi ca muiere cinstită avreunui duvoi mteşugar ori ceva în genul ăsta... Mama luiGrenouille, deci, îşi dorea să se sfîrşească totul cît mai iute cu putinţă.Şi cînd se îndesiră durerile facerii, se lăsă pe vine sub tejgheaua undedespica peştele şi născu acolo, ca şi în celelalte patru rînduri, tăindburicul fătului cu cuţitul de peşte. îndată însă după aceea, din cauzaarşiţei şi a duhorii pe care nu o simţea ca atare, ci numai ca pe ceva denerăbdat, ameţitor — ca un cîmp de crini ori o prea strimtă încăpere cuprea multe narcise — leşină, căzu într-o rînă de sub masă drept înmijlocul străzii şi rămase acolo lată, cu cuţitul în mînă.Strigăte, forfotă, mulţimea se holbează de jurîmprejur, e chematăpoliţia. Femeia cu un cuţit în mînă încă mai zace în drum, îşi revine cu încetul.Ce i s-a întîmplat?Nimic..Ce făcea cu acel cuţit?
Nimic.De unde sîngele de pe fuste?De la peşte.Se ridică, azvîrle cuţitul şi pleacă să se spele.Atunci, în ciuda aşteptărilor, fătul de sub tejghea se porneşte săurle. Încep căutările, de sub roiuri de muşte, dintre maţe şi căpăţîni de
2
 
peşte e scos la iveală nou-născutul, tras afară. L-au dat din oficiu uneidoici, arestînd mama. Şi pentru rturiseşte, recunosnd fără înconjur că precis ar fi lăsat jigania să crape, cum de altfel făcuse cu încă patru, i se face proces, e condamnată pentru multiplă pruncucidereşi, la cîteva săptămîni după aceea, în Place de Greve, i se taie capul.Între timp, copilul îşi şi schimbase de trei ori doica. Nici una nuvoia să-l ţină mai mult de cîteva zile. Ziceau că ar fi prea lacom, că sugecît doi; fură celorlalţi fraţi de lapte ce li se cuvine şi, prin urmare, lor,doicilor, mijloacele de trai, fiindcă alăptarea unui singur sugar nu aducecîştig. Ofiţerul de poliţie însărcinat cu acest caz, un anume La Fosse, sesatură pînă la urmă de toată tărăşenia şi se gîndi că e timpul să ducăplodul într-un loc din mărginaşa stradă Saint-Antoine unde erau adunaţicopiii găsiţi şi orfanii şi de unde plecau zilnic transporturi spre marelecămin de stat pentru copii siţi din Rouen. Cum însă acestetransporturi erau efectuate de cărăuşi cu nişte coşuri din rafie, în care,din motive de raţionalizare, erau băgaţi pînă la patru sugari o dată; cumastfel rata mortalităţii era pe drum foarte mare; cum din aceeaşi pricinăli se cerea cărăuşilor să nu ducă decît sugari botezaţi şi dotaţi cu uncertificat de transport ce trebuia parafat la Rouen; cum copilulGrenouille nu era încă nici botezat şi nu avea nici vreun nume care,conform ordinului, să poată fi trecut în ţidula de transport; cum, pe dealtă parte, n-ar fi fost potrivit ca poliţia să pună un plod anonim laporţile orfelinatului, lucru ce nu se putea înfăptui decît după împlinireacelorlalte formalităţi... prin urmare datorişirului de dificultăţibirocratice şi tehnico-administrative impuse de predarea unui copil mic,ca şi datorită lipsei de timp, ofiţerul de poliţie La Fosse lăsă de izbelişteiniala sa hore, indind depunerea tului la vreo institiebisericească oarecare, desigur contra unei chitanţe, pentru a fi botezatacolo şi pentru ca tot acolo să decidă alţii mai departe asupra sorţii sale.Scăpară de el la mînăstirea Saint-Merri din Rue Saint-Martin. Şi fiindcăstareţul năstirii era în acea zi bine-dispus şi înnu-şi isprăvisefondurile milei, copilul nu mai fu expediat la Rouen, ci se hotărî alăptarea lui pe spezele mînăstirii. În acest scop îl dădură în primireunei doici numite Jeanne Bussie din Rue Saint-Denis, care, pînă una-alta, primea trei franci pe săptămînă pentru osteneală.La cîteva săptămîni după aceea, doica Jeanne Bussie stătea în faţamînăstirii Saint-Merri, ţinînd un coş de toarte şi adresîndu-i celui care-ideschise, lui pater Terrier, călugăr la vreo cincizeci de ani, mirosind uşora oţet, un „iacătă", şi aşezînd apoi coşul pe prag.
Ce-i asta? întrebă Terrier şi se aplecă asupra coşărcii adulmecînd,fiindcă bănuia că ar fi ceva de mîncare.
Bastardul ucigaşei de copii din Rue aux Fers!Părintele scotoci cu un deget prin coş, pînă eliberă vederii chipulsugarului adormit.Arată bine. Rozaliu şi bine hrănit.
Fiindcă s-a umflat înfulecînd de la mine. Fiindcă m-a stors, mi-agolit şi oasele de măduvă. Dar cu asta, basta. N-aveţi decît să-l hrăniţi
3

Activity (16)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Larisa Pirlog liked this
umaga_underteker liked this
Oana Georgiana liked this
loredana liked this
poperdun liked this
hammerboy333 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->