Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Câteva sfaturi pentru o fotografie bună

Câteva sfaturi pentru o fotografie bună

Ratings: (0)|Views: 113 |Likes:
Published by ada_hag

More info:

Published by: ada_hag on Sep 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/22/2013

pdf

text

original

 
Câteva sfaturi pentru o fotografie bună (dar e valabil i pentru filmări)
ș
În mod cert, fotografia cere exerciţiu. Mult. Zile, săptămâni, luni, ani. Zeci, sute de
pelicule consumate, miide cadre ratate. Nu disperaţi. Şi mai ales, nu va lăsaţi dezamăgiţi de imaginile proaste. O fotografie nu e untablou, nu trebuie sa "iasă" din prima. Poţi utiliza un film întreg doar pe un singur subiect, ca să îţi iasă o fotografie reuşită. Ştiţi cate filme poate consuma un fotoreporter intr-o zi "pe teren" ?.. poate 9, 10 ?.. astaînseamnă 360 de cadre. 360 de fotografii într-o zi. Ştiţi câte dintre ele îi sunt publicate ? 2,3 .. poate 5,6 dacă arenoroc. Restul ? La gunoi. Se spune că dacă dintr-o un film scoţi o fotografie bună, ai reuşit. În "spatele" uneiexpoziţii cu, să zicem 50 de fotografii valoroase, stau mii de cadre nereuşite. Ce trebuie înţeles de aici ? Dacă aţivăzut un subiect interesant, nu trageţi un cadru şi gata. Faceţi mai multe. Din unghiuri diferite, din poziţii diferite,cu lumină diferită. La sfârşit alegeţi-o pe cea mai bună şi doar pe aceasta arătaţi-o prietenilor. Aşa că, perseveraţi şi... nu faceţi publice toate pozele ci doar pe cele foarte bune. Deci, daţi-i bătaie, apăsaţi pe declanşator. Rândurile de mai jos vă vor servi drept ghid pentru primeleimagini reuşite, poate... sau cel puţin "corecte". Dar cel mai mult contează exerciţiul. Succes !
Compoziţia fotografică
Întotdeauna trebuie plecat de la premisa că o fotografie nu va arăta niciodată la fel ca realitatea. De aicitrebuie înţeles că nu trebuie să încercăm să reproducem realitatea prin simpa copiere pe hârtia fotografică.Indiferent ce reguli adoptăm (sau nu) atunci când facem o fotografie căutaţi ca imaginea să aibă propria ei personalitate, propria poveste. Gândiţi-vă că cei care vor privi imaginea s-ar putea să nu ştie nimic despre când sauunde a fost realizată, în ce context. Şi credeţi-mă, nu trebuie niciodată să daţi explicaţii celor care vă admirăfotografiile. Cand ele pot „vorbi” singure atunci înseamnă că aţi reuşit.Voi prezenta pe scurt câteva reguli de bază ale fotografiei necesare pentru a obţine o imagine reuşită.Cea mai cunoscută este
regula treimilor.
Trageţi două linii imaginare pe cadrul imaginii astfel încât să îl împărţiţi in trei secţiuni egale, atât peorizontală cât şi pe verticală. AB CD Intersecţiile celor patru linii se numesc punctele de forţă (A,B,C,D) iar cele două linii verticale, linii de forţă. Esteştiut că subiectele situate într-unul din aceste puncte (sau pe una din cele două linii) atrag cel mai uşor privirea,imaginea căpătând astfel mai multă forţă. Plasarea subiectului (sau a elementelor principale ale compoziţiei) pecentrul imaginii sau în extremitatea cadrului este fie monotonă, obositoare fie creează un dezechilibru profund. 
A
ș
ezare a subiectului respectând regula treimilor.Elementul principal apare exact pe mijlocul cadrului. Rezultat: imaginemonotonă, neinteresantă.
O altă regulă este
asimetria
.Divizarea cadrului în părţi egale creează deasemenea monotonie. Dacă în cadru vă apare linia orizontuluievitaţi ca aceasta să cadă exact la mijlocul imaginii. Situaţi-o la o treime de marginea superioară sau inferioară,după cum vi se pare mai interesant. Acelaşi lucru este valabil şi la compoziţia pe verticală. Este recomandabil să
 
aveţi mereu în faţa ochilor împărţirea cadrului după modelul de mai sus şi să încercaţi să vă raportaţi compoziţia laacesta, să vă “jucaţi” cu această geometrie până veţi găsi cel mai potrivit aranjament.Într-o compoziţie reuşită mai contează şi ritmul, armonia sau echilibrul. Iată câteva fotografii în care sunt ilustrateaceste noţiuni.
În această fotografie, treptele "aşază" imaginea, îi dau armonie şi echilibru.Foto: Buena VistaUn bun exemplu pentru ceea ce înseamnă ritmul într-o imagine.Foto: Silviu Matei
Stabilirea subiectului
Cel mai important lucru înainte de a apăsa declanşatorul este să stiţi foarte clar CE fotografiaţi. Dacă amspus că fotografia este o scriere, atunci, ca în orice propoziţie, trebuie să ştim care este subiectul (şi dacă vreţi, predicatul). Aici apar deseori confuzii. Cine nu are în colecţia sa fotografii care îi înfăţişează alături de un faimosmonument, de o maşină luxoasă sau având in spate panorama unui peisaj superb ? Acestea sunt cele mai tipiceexemple de confuzie a subiectului. Ce l-a interesat de fapt pe autor ? Persoana sau frumoasa statuie lângă care a pozat ? Peisajul maiestuos de pe fundal sau iubita care stă zâmbitoare fix în mijlocul imaginii suficient de departe pentru a nu fi recunoscută decât de cel care a facut poza dar destul cât să acopere o parte din frumosul peisaj ce sedezvăluia în sapte ? Când imaginea cuprinde o astfel de varietate de subiecte ochiul este suficient de derutat ca sănu mai înţeleagă mare lucru rătăcind între cele două (sau chiar mai multe) puncte de atracţie pe care le găseşte încadru. Sigur, aceste imagini pot fi nişte amintiri foarte valoroase pentru cei implicaţi dar nu despre asta vorbim aici.Aşadar, trebuie să avem în vedere principiul: o singură fotografie – o singură temă – un singur subiect.Atenţie, un singur subiect nu înseamnă un singur element în cadru. Puteţi foarte bine să fotografiaţi un grup de persoane, să spunem, dar care împreună au o “poveste” proprie, formează un tot distinct, bine determinat. Celelalteelemente care apar în cadru (persoane, animale, obiecte, etc.) nu trebuie să creeze confuzie în ce priveşte subiectul,ci dimpotrivă, trebuie orientate astfel încât să aibă un rol auxiliar, care, eventual, să pună în valoare, să completezesubiectul propriu-zis. Un bărbat alături de puşca lui de vânătoare, spre exemplu, este un caz în care elementulsecundar – puşca – este în măsură să completeze “povestea” personajului spunând multe despre carcaterul acestuia,despre ocupaţiile sale, etc.Odată ce aţi stabilit aranjarea în cadru a tuturor elementelor care vă interesează trebuie să identificaţi toateacele obiecte prezente în cadru care nu fac parte din compoziţie şi care trebuie, pe cât posibil, eliminate. Acestlucru se poate face prin înlăturarea lor fizică, dacă este posibil, prin reîncadrare (schimbând unghiul, apropiindu-vămai mult de subiect, etc.) sau, în anumite cazuri, prin reducerea profunzimii de câmp, astfel că ceea ce se află infaţa sau (mai ales) în spatele subiectului va apărea şters, difuz, în imaginea finală. Nu vă feriţi de excese în această privinţă, pentru că puteţi merge chiar până la scoaterea completă a oricăror altor detalii din cadru, rămânând doar cu subiectul care vă interesează.
Foto:Florin Constantinescu(www.crosslight.ro)
Şi fiindcă tot am făcut asocieri între regulile gramaticale şi fotografie, mă mai opresc asupra unui amănuntcare poate fi extrem de important. Ştim că, pentru cei mai mulţi dintre oameni, cititul se face de la stânga ladreapta. Ordonaţi compoziţia imaginii voastre pe această direcţie şi veţi constata că imaginea se “aşază” mult mai bine. (exemplu)
 
Alegerea luminii
Deoarece lumina este principalul instrument în realizarea fotografiei, putem spune cu certitudine că cel carestăpâneşte utilizarea ei, are toate şansele să realizeze fotografii reuşite. Înţelegerea modului în care acţioneazălumina, efectele pe care le produce pe film nu se pot realiza decât prin practică. Se pot obţine nişte fotografiiexcepţionale doar prin utilizarea inteligentă a jocului de lumini şi umbre.
O utilizare inteligentă a luminii poate crea o imagine excepţională folosindelemente extrem de simple şi, chiar şi în două culori. Forţa imaginii rezultă dincontrastul între reflexiile luminii ce apar pe o parte a obiectelor si umbra proiectată pe partea opusă.Foto: Vitouladitis Simona Elena
O lumină care cade pe subiect drept în faţă nu este întotdeauna cea mai bună. Ea poate atenua până laeliminare senzaţia de relief care dă volum subiectului. În plus, cel/cei fotografiaţi vor avea mereu ochii mijiţi şi faţaschimonosită din cauza luminii care îi jenează.
Un alt exemplu în care imaginea capătă relief, volum, datorită umbrelor  proiectate în stânga.Foto: Vitouladitis Simona Elena
De asemenea, nu este întotdeauna recomandabilă lumina care pică perpendicular pe subiect. Se spune că, încele mai multe cazuri, razele de lumină dau cel mai bun rezultat atunci când vin din lateral, de la un unghi deaproximativ 45 gr. O lumină specială veţi obţine întotdeauna în zorii zilei şi la amurg. Întreaga imagine va fi“îmbrăcată” în culorile pe care le au razele soarelui în aceste momente ale zilei. Nu se pot stabili însă reţetecategorice astfel că, în realitate, fiecare fotograf trebuie să îşi aleagă sursa şi modul de iluminare cel mai potrivt cuceea ce doreşte el să obţină în final.Regulile prezentate mai sus trebuie acceptate cu titlu orientativ, deoarece fotografia este totuşi o artă şicreativitatea este cea care contează mai presus de toate. De multe ori se obţin fotografii reuşite tocmai prinîncălcarea regulilor…totuşi, chiar şi pentru a putea fi încălcate cu rezultate pozitive ele trebuie mai întâi foarte binecunoscute.
Punctul de staţie
Locul în care vă instalaţi pentru a face o fotografie se numeşte punctul de staţie. Punctul de staţie este alesîn funcţie de mai multe elemente: lumină, subiectul, genul de fotografie abordat, echipamentul folosit, etc.În toate cazurile, punctul de staţie trebuie să fie un loc care să vă permită stabilitate. Nu faceţi niciodată ofotografie făcând echilibristică, contorsionism sau alte sporturi extreme. Alegeţi-vă o poziţie cât se poate decomodă pentru a avea cât mai puţini muşchi încordaţi. Ţineţi picioarele drepte, nu flexate, uşor depărtate pentrumai multă stabilitate, mâinile sprijinite pe corp, nu în aer. Dacă vreţi să fotografiaţi “de jos”, mai bine aşezaţi-vă pe burtă, decât să staţi pe vine. Nu vă ţineţi respiraţia când declanşaţi – cum greşit fac unii – pentru că în câtevasecunde mâinile vor începe să vă tremure şi …adio fotografie clară ! Este recomandabil ca declanşarea să se facăîntre expiraţie şi inspiraţie. Oricum ar fi, nu bruscaţi declanşatorul ! Apăsaţi pe el încet, cu o mişcare liniară.În cazul portretelor clasice, aparatul trebuie să fie aproximativ la nivelul ochilor modelului. Plasarea obiectivului laun nivel mai jos amplifică volumul subiectului (oricare ar fi el), iar situarea lui deasupra, efectul contrar: subiectulapare diminuat (de cele mai multe ori într-un mod neplăcut). Tot în cazul portretelor, punctul de staţie erecomandat să fie mai departe deoarece o apropiere prea mare ar putea să-l jeneze pe model şi să îşi piardă dinnaturaleţea expresiei. Tocmai de aceea în acest tip de fotografie teleobiectivul devine esenţial.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->