Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Implicatiile Stresului in Viata Cotidiana

Implicatiile Stresului in Viata Cotidiana

Ratings: (0)|Views: 65|Likes:
Published by api-27236023

More info:

Published by: api-27236023 on Oct 15, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2014

pdf

text

original

Implicatiile stresului in viata cotidiana

Din pacate exista si la ora actuala multi oameni care pastreaza o sumbra
perceptie asupra bolilor psihice sau le atribuie acestora cauze absolut imaginare fara nici
o legatura cu realitatea. In pofida acestor aspecte este evident ca progresul medicinei a
oferit si va oferi si in continuare raspunsurile asteptate pentru toate intrebarile care se
pun la ora actuala.

Asa cum nimeni nu mai crede in prezent ca o boala infectioasa ca hepatita,
pneumonia, meningita, gripa nu este decat rezultatul confruntarii organismului cu agentul
patologic \u2013 microbul sau virusul \u2013 tot asa in cazul tulburarilor mintale exista o cauza care
va trebui precizata de catre medicul perfectionat in acest domeniu.

Recurgerea la explicatii si "tratamente" empirice (deochiuri, descantece, vraji,
leacuri) sau interpretarea ca patologica a unor evenimente cotidiene cu impact psihologic
prin care trec majoritatea persoanelor (insuccese scolare, profesionale si sentimentale,
esecuri sexuale, conflicte familiale) nu pot ajuta pe cel in suferinta, ci ii prelungesc si
eventual complica afectiunea, in lipsa diagnosticarii si tratamentului medical adecvat.

In ce imprejurari sau pentru ce simptome trebuie consultat medicul
psihiatru sau psihologul?

Ne vom adresa psihiatrului mai ales atunci cand constatam o scadere a
principalelor functii psihice: atentia, memoria, capacitatea de a judeca si crea, scaderea
randamentului si calitatii activitatii.

Alte tulburari pentru care cel in cauza poate fi directionat catre psihiatru sau
psiholog sunt cele legate de starea afectiva (dispozitie): tristetea prelungita, gandurile cu
caracter sumbru permanent, lipsa de elan dar si veselia exagerata, nemotivata, sunt
situatii in care ajutorul psihiatrului se impune.

Tot in aceasta categorie intra starile de neliniste fara motiv si teama de obiecte
sau fiinte inofensive, ca si nervozitatea excesiva.

Starile de oboseala exagerata adeseori insotite de tulburari importante ale somnului si capacitatii de munca sau concentrare vor face de asemenea obiectul consultului psihiatric.

Scaderea vointei, lipsa autocontrolului, dependenta de alcool sau alte droguri,
tulburarile de comportament grave, starile de agitatie, fuga, vor determina adresarea la
medicul specialist.

Tulburarile de sexualitate atat ale barbatului (impotenta, ejacularea precoce, etc.)
cat si ale femeii (dispareunia \u2013 contact sexual dureros, frigiditatea, anorgania) pot
beneficia cel mai adesea consultul medicului psihiatru.

Nu in ultimul rand pot beneficia de ajutor psihiatric bolnavii cu ticuri, cei care se
balbaie, copiii enuretici \u2013 lipsa de control a mictiunii, sau cei cu somnambulism.

Unele boli cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, cardiopatia ischemica,
hipertiroidia, spasmofilia, HTA, obezitatea au o importanta latura etiologica psihologica si
pot primi in majoritatea cazurilor cel putin o completare (daca nu chiar un tratament) din
partea medicului psihiatru.

Care sunt semnele unei suferinte psihice?

Aceste simptome si semne nu semnifica totdeauna o boala, iar atunci cand sunt semnele unei boli, aceasta nu este totdeauna o boala psihica. Unele simptome care sunt atribuite in mod comun unei afectiuni psihice nu au intotdeauna legatura cu aceasta; medicul specialist este in masura sa discearna in acest sens, atribuindu-le adevarata valoare.

Exista numeroase semne ce par a avea o semnificatie medicala organica sau
somatica si pentru care pacientii se adreseaza cabinetelor de medicina interna, chirurgie,
endocrinologie, cardiologie, neurologie, etc. in scopul diagnosticarii si tratamentului
adecvat, simptomatologia respectiva avand de fapt o conotatie psihiatrica si tradand
existenta unei tulburari/afectiuni de natura psihica.

Anxietatea este o stare afectiva dominata de neliniste, de teama, fara un obiect

precis. Este teama de ceva imprecizabil, resimtita global in unitatea somatopsihica, fara
sa poate fi insa localizata sau precizata. Tratata ca o teama si neliniste permanenta,
imprecisa si vaga, anxietatea pare sa fie o evaluare nefavorabila a viitorului, o lipsa de
incredere fata de posibilitatile proprii de a raspunde problemelor pe care le ridica viata
de zi cu zi. In forma ei benigna anxietatea se manifesta ca o simpla neliniste, iar in forme
grave apare sub aspectul crizelor de anxietate sau atacului de panica.

Manifestarile anxietatii, pe care de obicei pacientul le recunoaste ca fiind psihice sunt: tensiunea emotionala, teama, timiditatea, frica de intuneric, subestimarea de sine, unele esecuri sexuale si nelinistea inexplicabila.

In afara de acestea exista unele simptome somatice care pot fi de asemenea
repercusiuni ale anxietatii: palpitatii, tahicardie, ameteli, slabiciune, pierderea
cunostintei, vasodilatatie cutanata, lipotimii, cefalee pulsatila, migrene, greata, varsaturi
si altele.

Asteniaeste una din tulburarile psihice uzuale pentru care este solicitata o

consultatie medicala de profil. Manifestarile asteniei sunt exprimate prin oboseala,
senzatie de neputinta, lipsa de putere, etc. Astenia nu se identifica cu oboseala aparuta
in urma unui efort fizic sau intelectual indelungat sau dupa o perioada de incordare
psihologica prelungita. In acest caz, in general prin acordarea orelor necesare de somn si
odihna, va reveni starea anterioara de confort fizic si intelectual.

Astenia apare ca o diminuare a resurselor energetice care par a nu se mai reface
si care nu poate fi explicata prin sustinerea unui efort intelelctual sau fizic intens. Mai
poate fi descrisa si ca lipsa de putere, de forta, de forma, imposibilitatea de a face fata
solicitarilor, lipsa de elan, de chef, si chiar o epuizare a resurselor fizice sau psihice la
eforturi minime.

In acest context si starea emotionala este modificata in sensul iritabilitatii,
indispozitiei, nesigurantei. Performantele psihice sunt din ce in ce mai reduse, activitatea
fizica si psihica uzuala pare o povara. Aspectul general al celui ce sufera de astenie
sugereaza prin intreaga fiinta epuizarea: paliditate, lentoare in miscari, vorbire lenta si
monotona, lipsa de vivacitate si de energie. Desi este un simptom psihic, astenia poate
aparea si in cazul unor boli somatice: boli infectioase cronice, boli interne, intoxicatii
cronice, parazitoze, boli neurologice, infectii virale, tulburari endocrine, metabolice si
nutritionale, etc.

In domeniul bolilor psihice astenia este aproape nelipsita din tablourile
simptomatologice obisnuite. Se intalneste in primul rand in nevroze, in alte boli psihice
datorate unei cauze organice, in starile ce se succed unei psihoze, in toxicomanii, in cele
mai multe din tulburarile legate de involutie.

Este la indemnana oricui evitarea aparitiei surmenajului, a starilor de oboseala
indelungata printr-un program rational de viata si munca in care sa fi evitate "noptile
pierdute", abuzurile toxice (cafea, tutun, alcool, medicamente), o alimentatie completa in
care sa predomine produsele naturale cu o suplimentare in perioadele de suprasolicitare
a aportului de proteine (lapte, carne, peste, ou) si glucide (fructe, miere, dulciuri). Dupa
perioadele de incordare indelungata sau suprasolicitare, concediile de odihna vor fi
planificate si organizate in asa mod incat sa nu constituie un nou efort, ci sa reprezinte
un prilej de refacere, recreere si tonificare, in care factorii naturali sa joace un rol
esential.

Agitatiaeste definita in psihiatrie ca acte motorii fara finalitate, exprimand de

regula o stare afectiva sau o traire deliranta. Starile de agitatie sunt deosebit de
impresionante si traumatizante pentru anturaj, care adesea asista neputincios la
miscarile necoordonate si lipsite de scop ale subiectului agitat, primejdioase pentru
persoana agitata, pentru bunurile sale materiale cat si pentru anturajul acesteia. Pot
aparea brusc si neasteptat la o persoana fara antecedente psihice, in urma unui
traumatism fizic sau psihic major, ca si la persoane cu antecedente pshiatrice (epilepsii,
psihoze, etilism cronic, demente).

Agitatia isterica sau "criza de nervi" se caracterizeaza prin faptul ca poate aparea
intr-o situatie conflictuala, are un caracter teatral, de spectacol (are loc numai cu
"audienta"), este insotita de lesinuri, paralizii, sufocari ale subiectului agitat (90% din
cazuri sunt femei).

Starile de agitatie constituie urgente psihiatrice, necesitand spitalizarea si
interventia rapida a medicului. Spitalizarea bolnavului agitat se face cu dificultate,
datorita greutatilor legate de transportul bolnavului, de lipsa lui de cooperare; totusi
anturajul va evita brutalizarea si imobilizarea prin forta a bolnavului pana la venirea
medicul.

Cefaleea este un simptom banal, care poate sa apara in numeroase tulburari,

dintre cele mai diferite si care poate avea o diversitate de manifestari, mai ales in ceea ce
priveste durata, intensitatea si localizarea. Poate sa apara ca o simpla apasare in zona
fruntii, senzatie de "presiune pe cap" sau ca durere pe o portiune a capului, durere cu
caracter pulsatil, durere localizata in zona occipitala sau temporala, etc. Poate dura de la
cateva minute la cateva zile.

Cauzele care provoaca durerea de cap se inscriu intr-un registru variat; dintre
acesta, cele mai des intalnite sunt migrenele - cefalee care cuprinde numai jumatate de
cap, apare si dispare brusc, este insotita de senzatie de varsatura si fotofobie, are
caracter familial, cauze oftalmologice, neurologice, vasculare, metabolice, endocrine,
toxice si infectioase.

Dintre circumstantele in care apare in psihiatrie durerea de cap, enumeram:
nevrozele, sindroamele psihoorganice cronice, epilepsiile, intoxicatiile, depresiile,
patologia involutiva si vasculara. Aparitia cefaleei si mai ales persistenta ei va indruma
pacientul la medicul generalist si dupa caz, pentru diagnosticare \u015fi tratament de
specialitate la medicul psihiatru.

Printre masurile care vor fi luate sunt: intreruperea substantelor toxice (tutunul
mai ales), corectarea somnului, un regim alimentar usor, fara alcool, plimbari in aer liber.
Aparitia unor dureri de cap cu caracter repetitiv la persoanele purtatoare de ochelari, si
nu numai, impune verificarea acestora cu eventuala lor schimbare sau consult
oftalmologic pentru stabilirea dioptriilor.

Confuzia are in psihiatrie sensul de scadere a vigilitatii, cu perturbarea grava a

capacitatii de memorare si orientare. Sunt incetinite perceptiile, ca si capacitatea de
judecata si sinteza la care se poate adauga prezenta halucinatiilor. Bolnavul confuz pare
sa fie rupt de realitatea care-l inconjoara, priveste inexpresiv in departare, in gol,
gesturile sunt incetinite, lipsite de indemanare, vorbirea este incoerentea, iar
comportamentul lipsit de logica, poate sa ia aspectul unei agitatii dezordonate. Bolnavul
cu confuzie mintala nu stie nici unde se afla si nici nu se mai poate orienta in timp.
Confuzia mintala este un simptom grav, care impune interventia de urgenta a medicului
psihiatru; bolnavul confuz va fi transportat in cel mai scurt timp la spitalul de psihiatrie
pentru a primi tratament si ingrijire de specialitate.

Confuzia mintala poate sa apara in boli ca: alcoolismul cronic, intoxicatiile
medicamentoase, stari febrile, tulburari metabolice, traumatisme cranio-cerebrale,
meningo-encefalite, accidente vasculare cerebrale, afectiuni endocrine.

Depresia este definita ca o prabusire a dispozitiei si a tonusului afectiv. Este

insotita de actualizarea amintirilor neplacute si triste, de o viziune amenintatoare a
viitorului, de lentoare psiho-motorie, manifestata atat pe plan ideativ cat si in gesturi si
miscari. De asemenea, depresia este caracterizata printr-o scadere a vitalitatii, astenie,
lipsa de vigoare fizica, insomnii, scaderea poftei de mancare, scadere in greutate,
tulburari sexuale.

Se poate manifesta cu intensitati diferite, de la forme usoare, in care simptomele relatate anterior sunt putin marcate, pana la forme grave, in care depresia este insotita de idei sau tentative de sinucidere.

Poate se apara in circumstante diferite in reactii secundare unor psihotraume, in
nevroze, in tulburarile involutive, in bolile cu determinare endogena sau secundara unor

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->