CONSIDERENTE GENERALE frumusetea unui tablou nu coincide cu latura agreabila a subiectului acestuia gustul si canoanele frumosului variaza la infinit

cand o pictura sau un desen ni se pare incorect : 1. nu a avut artistul motivele lui sa aduca unele modificari aparentelor ? 2. suntem siguri ca avem dreptate ? tendinta generala este de a admite ca fiind adevarate doar formele si culorile complet conventionale in fata reprezentarilor neconventionale, ar fi mai bine sa ne straduim sa uitam tot ceea ce credem ca stim si sa vedem lumea ca si cand s-ar oferi privirilor noastre pentru prima data ceea ce numim o opera de arta nu este produsul unei activitati mai mult sau mai putin misterioase, ci un obiect facut de mana omului pentru uzul oamenilor notiunile de frumusete si expresivitate sunt rareori invocate de artisti ceea ce in viata obisnuita poate sa fie doar o nevinovata manie devine lucru esential in domeniul artei cand e vorba de asortarea formelor sau dispunerea culorilor, artistul are datoria sa fie maniac, sau, mai bine spus, pretentios la extrem aducerea panzei la punctul de echilibru, crearea imaginii perfecte, care contrasteaza cu imperfectiunea acestei lumi nu exista un canon pentru a masura gradul de perfectiune al unei opere de arta, cum, la fel, nu se poate exprima in cuvinte dupa ce anume se recunoaste o capodopera. Aceasta nu implica deloc absenta unei ierarhii in ansamblul productiei artistice sau faptul ca ar fi interzis sa discutam despre problemele de gust. Esentialul, in ceea ce priveste o opera de arta consta in faptul ca trebuie sa fie abordate cu un spirit gata sa sesizeze cea mai mica aluzie si sa rezoneze la armonia cea mai ascunsa cu un spirit eliberat mai ales de vorbele mari si de frazele gata facute E mai bine sa nu stii nimic despre arta, decat sa detii semistiinta falsului cunoscator sau al snobului (ex. Persoane care stiu ca exista opere de arta lipsite de calitatile cele mai banale de frumusete, de expresie sau de desen corect si care sunt atat de pline de semidoctismul lor, incat se prefac ca nu poate sa le placa nimic din ceea ce este frumos sau corect desenat. Le este teama sa nu fie considerati ignoranti daca marturisesc ca apreciaza opera prea evident incantatoare. Ajung sa piarda orice contact si considera foarte interesant tot ceea ce ii dezgusta in sinea lor Cand vine vorba de arta, ochii trebuie sa se deschida, nu limbile sa se agite, poate pt ca vocabularul criticii si-a pierdut mult din precizie.