Gelozia apare in viata fiecaruia si este o stare ce oscileaza intre ura si iubire, intre realitate si proiectie.

Gelozia este o problema atat de universala, incat mai degraba trebuie sa te aranjezi cu ea decat sa-ti faci iluzii ca ar putea fi invinsa sau chiar extirpata. Gelozia este un conflict relational intre trei oameni, obisnuind a se intampla intre doi indivizi de acelasi sex si unul de sex opus. Cel mai gelos este cel a carui relatie de durata a fost violate ( supus torturii) si poate fi sotul sau sotia, iubitul sau iubita. Gelozia normala se compune din: - durerea pentru persoana iubita, presupus pierduta; - jignire narcisica, adica jignirea celui retrogradat si atins intr-un punct central al sentimentului de sine; - sentimente ostile fata de rival; - sentimente ostile, autocritica ce vizeaza contributia proprie la pierdere; - uneori agresivitatea fata de persoana iubita sau o raceala impersonala.
Origine Si sentimentele au o istorie si fata de gelozie stiinta are o pozitie pe care a luat-o odata cu dezvoltarea cunostintelor si teoriilor de medicina. In psihiatrie medicii au studiat mai intai gelozia maladiva sau obsesiva, care a fost inclusa in cercetarea paranoiei. In 1905 se face prima cercetare asupra fenomenului general de gelozie. Descrierea sentimentului facuta de Gesell ne arata cat de putin s-au schimbat oamenii in relatiile lor psihice si sociale in ultima suta de ani. Gelozia apare fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane. Daca gelozia infantila este fatisa, agresiva si instinctuala, la pubertate gelozia este insotita de melancolie si depresie. Aparuta foarte timpuriu in istoria omenirii, gelozia este o constiinta de sine, al carei continut este determinat de rivalitatea instinctiva mostenita de la regnul animal, si de influentele mediului ambiant social. Ce este gelozia? In 1911 Friedmann da geloziei o definitie: sentiment care apare intr-o concurenta sau in implicarea altcuiva intrun domeniu de activitate intens marcat sentimental si se percepe ca un sentiment penibil de iritare asociata cu dorinta de a-l alunga pe concurent. La Freud, iubirea este intotdeauna ambivalenta. Ceea ce uzual numim iubire, contine intotdeauna si ura, una dintre functiile iubirii este de a face ca ura sa fie inofensiva. Iubirea singura este oarecum o abstractie nerealista. In 1922 Freud vorbeste despre gelozie asemanand-o cu doliul. La indivizii la care ea nu se manifesta a tras concluzia ca ea exista in viata psihica inconstienta insa este supusa unei refulari( respins, nabusita) puternice. Acolo unde ea se manifesta intens si anormal se poate clasifica pe trei nivele: concurentiala sau normala, proiectata si deliranta(halucinatii, aiureli).

Clasificarea geloziei

Gelozia normala este compusa din doliu din durerea pentru persoana iubita pierduta, din sentimente dusmanoase fata de rivali, autocritica in care propriul eu devine vinovat pentru pierderea iubirii. Desi numita normala, ea nu este o gelozie rationala fiindca nu porneste din relatii actuale, nu este proportionala cu situatia reala si este inradacinata in inconstient din afectivitatea copilariei si provine din complexul Oedip sau din complexul fratern al primei perioade sexuale. Caracterul triunghiului geloziei se intelege, pe de o parte, copilul concureaza cu unul din parinti pentru dragostea celuilalt, iar, pe de alta parte, fratii rivalizeaza pentru dragostea, atentia, favorizarea sau exclusivitatea cu parintii. Asemanator se intampla si in conflictele de iubire ale adultilor. In teoria lui Freud gasim explicat si cazul unor persoane care au o traire bisexuala a geloziei: de ex. la barbat, in afara de durerea pentru femeia iubita, apare si ura impotriva rivalului masculin care ii rapeste iubita. Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa tio asumi si s-o prelucrezi. Pentru a putea face acest lucru, ar trebui sa fii constient de faptul ca oricarui om ii este greu sa-si respecte promisiunea de fidelitate. Gelozia care se naste din proiectie este greu de analizat in procesul terapeutic, care duce la descoperirea fantasmelor inconstiente ale propriei infidelitati. Gelozia deliranta este cea mai grea, fiindca aici gasim gelozie la toate cele trei niveluri. Si aceasta apare din tendinta la infidelitatea, dar obiectul fantasmei este de acelasi sex cu persoana in cauza. Aceasta gelozie corespunde unei homosexualitati si este o forma clasica a paranoiei (Nume generic pentru
un grup de boli psihice cronice care se manifest prin lips de logic n gndire, prin idei fixe, prin susceptibilitate,

. Ea se transcrie astfel, de ex. la barbat: Eu nu il iubesc pe el, ea il iubeste. Delirul de gelozie poate sa-l faca pe cel afectat incapabil de munca si-l transforma intr-un real pericol vital pentru altii, ca si pentru sine insusi.
prin orgoliu exagerat, prin mania persecuiei, prin halucinaii

Gelozia la femei si gelozia la barbati Groaza geloasa, furia violenta, aprinsa apare mai des in gelozia masculina decat la femei. Daca la barbati intalnim teama, in cazul conflictului de gelozie, femeile sufera mult mai multa vreme si mai intens.. Teorii psihologice legate de gelozie Potrivit lui Freud, oamenii deosebit de predispusi la gelozie sunt cei care au fost ei insisi sau ar fi vrut sa fie infideli, ca si cei cu impulsuri homosexuale puternice, dar refulate.

Teza psihanalizei spune ca nimeni care este gelos ca adult nu traieste aceasta stare pentru prima oara. In copilarie, odata cu complexul Oedip, fiecare copil are experienta dureroasa, in care parintii nu pot fi pe lunga durata doar pentru copil, disponibili total, ceea ce duce la renuntarea pretentiilor nerealiste. In cazul ideal, copilul este sustinut de dragostea rezistenta a ambilor parinti care nu-i vor lua in nume de rau pretentiile sale, staruintele la exclusivitate, ci il vor ajuta sa parcurga aceasta perioada in

unele privinte grea, patimasa, considerand-o o experienta normala si necesara pentru asimilare in bagajul inconstientului. Caci aici sunt depozitate toate rezultatele copilariei iar ele ne influenteaza viata de adult. Edmund Bergler, in 1939, in teza sa vorbeste despre alegerea obiectului agresiunii in functie de felul iubirii. In dragoste, sustine el, are loc o repartizare a rolurilor a doua instante sentimentale: Eul si idealul Eului. Daca persoana care iubeste are o reprezentare superioara, ideala despre sine, dragostea sa va fi activa, grijulie, darnica, protectoare. Daca gelosul vede in persoana iubita idealul Eului sau jumatatea mai buna el va dori sa se subordoneze acestuia, sa admire, sa ceara, sa se delecteze, sa fie iubit pasiv. Chinul geloziei se explica prin implicarea propriului Eu. In cazul infidelitatii, cel care iubeste activ va deveni agresiv fata de rival. El este atat de narcisic incat rivalul sau devine mai important decat persoana iubita, fiindca il vede mai degraba egalul sau. Fata de acesta are consideratie si agresiune, iar fata de persoana iubita dispret si neglijare
Ce facem cu gelozia?

Gelozia are un aspect pozitiv semnificativ si este interesul fata de continuarea relatiei. Exista insa si infidelitate, care nu provoaca gelozie, ci este traita cu indiferenta sau cu satisfactia de a face posibila despartirea. La gelozie si in special la conservarea ei indelungata contribuie atat persoana geloasa, cat si partenerul, desi ambii vor in mod constient sa scape de gelozie. Gelozia, alaturi de sentimentele de ura si invidie intra in campul de interes al psihoterapiei , care se confrunta in mod curent cu ele. Gelozia este partea intunecata a iubirii iar in exces, ea devine dificultate pentru ambii parteneri de iubire si poate distruge relatia si sentimental valori proprii ale celui care o traieste. Gelozia nu poate fi depasita fara confruntare, intelegere si schimbare.