Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
62Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Emile Durkheim

Emile Durkheim

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 3,419|Likes:
Published by api-27236023

More info:

Published by: api-27236023 on Oct 15, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2014

pdf

text

original

Emile Durkheim - Studiu de autor
Repere biografice

Ultimul nascut al unei familii traditionale de evrei din estul Frantei, David Emile Durkheim s-
a nascut la Epinal in 15 aprilie 1858. Provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa,
Durkheim a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica. A absolvit scoala normala
superioara (la cea de a treia incercare) si a reusit la doua bacalaureate: unul in litere (1874) si
celalalt in stiinte (1875). Si-a sustinut doctoratul in filosofie cu teza Despre diviziunea muncii
sociale, insotita de o teza complementara redactata in latina asupra Contributiei lui
Montesqieu la construirea stiintei sociale. Intre 1885-1886 studiaza stiintele sociale in Paris,
apoi in Germania sub conducerea lui Wundt. Dupa intoarcerea din Germania publica in
revista filosofica trei articole: \u201eStudii recente asupra stiintelor sociale\u201d, \u201eStiinta pozitiva si
morala in Germania\u201d si \u201dFilosofia in universitatile germane\u201d. Din 1882 preda la doua licee din
provincie, iar in 1887 Durkheim este remarcat de Louis Liard - director al invatamantului
superior in Ministerul instructiei publice si astfel devine profesor de pedagogie si stiinta
sociala la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat intr-o
universitate. In toamna anului 1887 se casatoreste cu Louise Dreyfus, fiica unui industrias
parizian specializat in cazangerie.

Realizarile sale stiintifice sunt foarte vaste; pe langa numeroase articole si recenzii critice, el
publica Diviziunea muncii sociale (1893), Regulile metodei sociologice (1895), Sinuciderea
(1897), Formele elementare ale vietii religioase (1912). Dupa moartea sa sunt publicate
urmatoarele lucrari ale sale: L'education morale (1923), Sociologie et philosophie (1925), Le
socialisme (1928), L'evolution pedagogique en France (1938).
Este numit in 1902 lector in Stiintele educatiei la Sorbona si profesor titular de pedagogie
patru ani mai tarziu cand va preda si sociologia. In 1906 preda la catedra de pedagogie a
facultatii de litere din Paris, si in 1913 catedra sa primeste numele de \u201echair de sociologie\u201d de
la Sorbona.
In jurul sau se strange o echipa de colaboratori muncitori si devotati printre care si Marcel
Mauss, Paul Fauconnet, fratii Bourgin, Henri Hubert cu ajutorul carora el infiinteaza in 1898,
AnnEe sociologique, prima revista de stiinte sociale din Franta.
Dureros lovit de moartea unicului sau fiu, AndrE - ucis pe frontul din Salonic, Durkheim se
stinge din viata la Paris pe 15 noiembrie 1917 la doar 59 de ani.
Emile Durkheim este considerat \u201eautorul cu cea mai importanta contributie in fixarea
academica a sociologiei ca stiinta si in impunerea ei deplina in cercul stiintelor umaniste\u201d,
dupa ce Auguste Comte ii daduse numele si ratiunea de a exista. El este si organizatorul scolii
franceze de sociologie.

Diviziunea muncii sociale

Sociologia lui Durkheim, privita dintr-o perspectiva contemporana este o morala cu valente
sociologice, pentru ca agentul moralizator al omului ca fiinta sociala este societatea, sau altfel
spus \u201efiinta sociala din om\u201d. Durkheim considera societatea ca producatoare a regulii sociale,
ca fundament al moralei. Diviziunea muncii sociale este vazuta in aceasta lucrare ca un
fenomen fundamental pentru destinul societatii in ansamblu, nu doar pentru latura sa
economica.

In prima parte a cartii autorul spune ca societatile parcurg in dezvoltarea lor istorica doua
momente semnificative din punct de vedere al constiintei sociale. \u201eInceputul\u201d care reprezinta
faza primordiala asociata unei prezente si dezvoltari masive a constiintei comune a membrilor

societatii. Constiinta comuna este ansamblul similitudinilor sociale, suma sentimentelor
asemanatoare care se manifesta in constiintele individuale, care determina la randul ei o
\u201esolidaritate mecanica\u201d specifica societatilor simple, arhaice. Pe masura ce evolueaza,
societatile se confrunta cu fenomenul cresterii gradului de diferentiere sau individualizare.
Constiinta comuna incepe sa-si piarda din importanta si astfel apare constiinta individuala,
prin care oamenii se deosebesc intre ei. Aceasta din urma genereaza o solidaritate organica,
raspandita in cadrul societatilor moderne. In mod cert nu exista societati care sa functioneze
doar pe baza unui singur tip de solidaritate (mecanica sau organica) insa ele tind spre unul din
acestea.
Durkheim face distinctia intre omul social sau omul etnic si omul mediu. Omul social nu
poate fi decat omul moral, in timp ce omul mediu este omul banal, comun, cel supus greselilor
si defectelor.

Diviziunea muncii este sursa solidaritatii sociale. Comte a fost cel care a mentionat primul
faptul ca diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic, ci este un element principal in
solidaritatea sociala. Diviziunea muncii sociale are un caracter moral pentru ca necesitatile
impuse de solidaritatea sociala sunt nevoi morale.
Dreptul este cel mai vizibil simbol al solidaritatii sociale. Acesta reprezinta organizarea vietii
sociale in cea mai exacta si precisa forma. Se pot clasifica diferitele sisteme de reguli juridice
pentru a vedea care tip de solidaritate sociala le corespunde. Exista doua tipuri de sanctiuni
juridice: sanctiuni represive (ele au ca obiect al atinge pe agent in viata sau in libertatea sa, a-l
priva de ceva de care se bucura si sunt caracteristice dreptului penal) si sanctiuni restitutive
(consta intr-o \u201erepunere a lucrurilor la locul lor\u201d si sunt caracteristice dreptului civil,
comercial, procedural, administrativ si constitutional).

Durkheim arata cum sanctiunile represive reflecta o societate caracterizata de o solidaritate
mecanica. Regulile penale exprima conditiile esentiale ale vietii colective pentru orice tip de
societate. Sanctiunile penale demonstreaza rezistenta sentimentului colectiv la o anumita
crima, un act fiind criminal atunci cand ofenseaza starile puternice si definite ale constiintei
colective. Toate crimele decurg direct sau indirect din constiinta colectiva.
In opozitie cu sanctiunile represive, cele restitutive reflecta o societate caracterizata de o
solidaritate organica. Dreptul restitutiv corespunde unei solidaritati negative, care consta in
raporturi intre un lucru si o persoana, dar si intre doua persoane. Aceste raporturi negative sau
de abtinere nu implica sub nici o forma cooperarea. Raporturile pozitive sau de cooperare
deriva in cea mai mare parte din diviziunea muncii sociale si nu din constiinta colectiva.

Durkheim explica dualitatea fiintei umane in felul urmator: in fiecare din noi exista doua
constiinte - una continand stari personale, reprezentand personalitatea individuala si alta
continand stari comune tuturor indivizilor, simbolizand societatea.
Deci, in societatile in care dreptul penal este foarte raspandit, morala comuna este foarte
intinsa, fiind o multime de practici colective care stau sub protectia opiniei publice. In schimb,
unde dreptul restitutiv este foarte dezvoltat, exista pentru fiecare profesie o morala
profesionala.
Indatoririle permanente ale indivizilor deriva din natura scopului ales; ei indeplinesc functii
familiale sau sociale si astfel au o serie de obligatii de la care nu se pot abate.

Chiar daca Spencer nu a inteles natura solidaritatii sociale si nici functiile diviziunii muncii
sociale, Durkheim sustine ca indiferent de avantajele sale economice, functia diviziunii
muncii este in primul rand morala. Altruismul este - contrar opiniei lui Spencer care il vede ca
un \u201eornament agreabil al vietii noastre sociale\u201d - principalul fundament al vietii sociale.

In cea de-a doua parte a lucrarii, Durkheim explica cauzele diviziunii muncii sociale.
Diviziunea muncii sociale este direct proportionala cu densitatea morala a societatii, iar
aceasta din urma creste o data cu cresterea densitatii fizice. Cresterea densitatii sociale poate
aparea in trei moduri:
- marirea concentratiei spatiale a oamenilor;
- formarea si dezvoltarea oraselor;
- cresterea numarului si eficientei modalitatilor de comunicare.

Chiar daca societatile pot creste in volum (marime absoluta), ele nu cresc neaparat in
densitate. O societate care se mareste, dar numarul contactelelor sociale nu creste, poate
ramane segmentara, si nu evolueaza intr-o diviziune a muncii. Oamenii isi diferentiaza
specialitatile in scopul de a diminua competitia si pentru a coexista. Diviziunea muncii sociale
diferentiaza pentru a uni si pentru a aduce oamenii mai aproape.
In societatile simple, arhaice, oamenii se pot inlocui usor unii pe altii in munca lor. Comte si
Spencer sunt de parere ca in societatile dezvoltate este tot mai greu pentru membrii acestora
sa se substituie unii pe altii in sarcini. Durkheim are o opinie contrara acestora, spunand ca
fenomenul substituirii este observabil chiar si la cele mai inalte nivele ale unei societati
dezvoltate. Orice membru al societatii trebuie sa fie pregatit oricand sa faca altceva decat a
facut pana la un moment dat. Civilizatia, ca intensificare a vietii sociale este doar un efect si
nu o cauza a diviziunii muncii.

In partea a treia a Diviziunii muncii sociale, Durkheim pune baza formelor anormale ale
diviziunii muncii:
A. Diviziunea muncii anomice
B. Diviziunea muncii prin constrangere
C. Alta forma anormala

A. Diviziunea muncii anomice. Diviziunea muncii este in mod obisnuit un fenomen normal,
dar din cand in cand, intra intr-o stare patologica. Daca este impinsa prea departe, diviziunea
muncii poate deveni o sursa de dezintegrare. Individul poate sa se izoleze in activitatea lui
specifica, sa uite de colegii de munca si sa nu mai aiba nici o idee despre ceea ce este de fapt
sarcina colectiva.
Daca solidaritatea nu reiese din diviziunea muncii este pentru ca relatiile dintre organele
sistemului nu sunt bine reglate ele aflandu-se intr-o stare de anomie, dezechilibru.

B. Diviziunea muncii prin constrangere. Pentru a crea solidaritate sociala nu este suficient ca
fiecare individ sa aiba o sarcina, ci aceasta trebuie sa-i fie pe plac. Daca diviziunea muncii
produce insatisfactie, este pentru ca functiile sociale nu corespund distributiei abilitatilor
personale. In mod normal munca este impartita in functie de distributia aptitudinilor in
societate si cu cat societatea este mai avansata, cu atat este mai greu ca meseriile sa
corespunda abilitatilor personale ale fiecarui individ.
Contractele regularizeaza viata sociala, pentru ca in caz contrar oamenii ar profita unii de altii.
Libertatea si egalitatea sunt produsele regularizarii.

C. O a treia forma anormala a diviziunii muncii apare cand \u201eorganele\u201d sistemului nu
functioneaza intr-un mod eficient impreuna in scopul de a realiza o solidaritate sociala
benefica.
Pe masura ce actiunile sunt mai puternic legate una de alta, ele devin mai dependente. Cu cat
sunt mai multi indivizi care lucreaza intr-o societate, cu atat ei vor fi mai specializati.

Activity (62)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
kikitwixy liked this
Deya Elena liked this
Gabriela Badea liked this
Ely Virlan liked this
Madalina Ignat liked this
Elena Luiza liked this
eduardus1979 liked this
mada_nico liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->