elixirele diavolului
\u00censemn\u0103ri r\u0103mase de la
fratele medardus,

c\u00e2t de mult a\u015f dori, \u00eeng\u0103duitorule cititor, s\u0103 te conduc sub acei
platani \u00eentuneco\u015fi unde am citit pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 strania istorisire a
fratelui medardus! te-ai a\u015feza l\u00e2ng\u0103 mine pe aceea\u015fi banc\u0103 de piatr\u0103,
pe jum\u0103tate pitit\u0103 \u00eentre arbu\u015fti \u00eenmiresma\u0163i \u015fi flori viu colorate; ca \u015fi
mine, cuprins de dor, ai contempla mun\u0163ii alba\u015ftri n\u0103v\u0103lind din spatele
v\u0103ii \u00eensorite ce se \u00eentinde \u00een fa\u0163a noastr\u0103 la cap\u0103tul aleii acoperite de
frunzi\u015f. \u015ei, dac\u0103 \u0163i- ai \u00eentoarce privirea, la nici dou\u0103zeci de pa\u015fi \u00een spatele
nostru, ai z\u0103ri o cl\u0103dire gotic\u0103 cu un portal bogat \u00eemprejmuit de statui.
printre crengile \u00eentunecate ale platanilor, te privesc cu ochi limpezi \u015fi vii
chipurile sfin\u0163ilor; sunt proaspetele fresce \u00eempodobind zidurile largi.
soarele apare \u00een toat\u0103 splendoarea lui deasupra mun\u0163ilor, adierea \u00eense-
r\u0103rii isc\u0103 pretutindeni via\u0163\u0103 \u015fi mi\u015fcare. \u015eoptind \u015fi fo\u015fnind, voci minunate
trec dincolo de arbori \u015fi tufi\u015furi: de parc\u0103 ar urca \u015fi urca mereu spre
c\u00e2ntec \u015fi sunet de org\u0103, a\u015fa r\u0103zbat ele din dep\u0103rtare p\u00e2n\u0103 aici. b\u0103rba\u0163i
gravi p\u0103\u015fesc \u00een t\u0103cere, \u00een ve\u015fminte cu falduri largi, \u00een\u0103l\u0163\u00e2nd priviri
smerite prin aleile cu bol\u0163i de ramuri verzi. s\u0103 fi \u00eenviat oare portretele
sfin\u0163ilor care au cobor\u00e2t din chenarele lor impun\u0103toare? te \u00eempresoar\u0103
fiorii tainici ai fermec\u0103toarelor viituri \u015fi legende oglindite acolo, \u0163i se
pare c\u0103 totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 sub ochii t\u0103i \u015fi, de bun\u0103 voie, \u00eenclini s\u0103 crezi \u00een
ele. \u00cen aceast\u0103 stare sufleteasc\u0103, ai citi povestea lui medardus \u015fi ai vrea
\u015fi tu s\u0103 iei straniile viziuni ale c\u0103lug\u0103rului drept mai mult dec\u00e2t jocul
nes\u0103buit al unei imagina\u0163ii \u00eenfierb\u00e2ntate.

deoarece dumneata, bunule cititor, ai contemplat chiar acum
chipuri de sfin\u0163i, o m\u0103n\u0103stire \u015fi ni\u015fte c\u0103lug\u0103ri, \u00eemi pot \u00eeng\u0103dui s\u0103-\u0163i
m\u0103rturisesc c\u0103 te-am condus \u00een splendida gr\u0103din\u0103 a m\u0103n\u0103stirii
capucinilor, din b.

m\u0103n\u0103stire, venerabilul prior mi- a ar\u0103tat \u00eensemn\u0103rile l\u0103sate de fratele
medardus \u015fi p\u0103strate \u00een arhiv\u0103 ca o simpl\u0103 curiozitate, \u015fi numai cu greu
am putut birui temerile priorului \u015fi s\u0103- l \u00eenduplec s\u0103 mi le \u00eencredin\u0163eze. de
fapt, spunea b\u0103tr\u00e2nul, ele ar fi trebuit s\u0103 fie arse. nu f\u0103r\u0103 team\u0103 c\u0103 ai
putea fi, bunule cititor, de p\u0103rerea priorului, \u00ee\u0163i pun \u00een m\u00e2n\u0103 cartea
alc\u0103tuit\u0103 din acele \u00eensemn\u0103ri. dar dac\u0103 te \u00eencume\u0163i s\u0103 hoin\u0103re\u015fti
\u00eempreun\u0103 cu medardus, de parc\u0103 i-ai fi un credincios tovar\u0103\u015f de drum,
prin coridoare \u015fi celule \u00eentunecoase, prin lumea aceea at\u00e2t de colorat\u0103 \u015fi
s\u0103 \u00eenduri al\u0103turi de d\u00e2nsul tot ce e \u00eenfior\u0103tor, groaznic, smintit \u015fi
n\u0103stru\u015fnic \u00een via\u0163a lui, atunci poate c\u0103 te va desf\u0103ta diversitatea de
imagini pe care \u0163i le va \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa acea camera obscura. se mai poate
\u00eent\u00e2mpla ca tot ce- \u0163i pare amorf, s\u0103 prind\u0103 contur \u015fi s\u0103 \u0163i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze
limpede de \u00eendat\u0103 ce- l vei privi mai atent. recuno\u015fti s\u0103m\u00e2n\u0163a tainic\u0103 pe
care o fatalitate oarb\u0103 a f\u0103cut- o s\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103 \u015fi s\u0103 devin\u0103 o plant\u0103 \u00een
codi\u0163\u0103 cu mii de vrejuri, p\u00e2n\u0103 ce o singur\u0103 floare, prinz\u00e2nd rod, absoarbe

dup\u0103 ce am citit, cu s\u00e2rguin\u0163a cuvenit\u0103, \u00eensemn\u0103rile c\u0103lug\u0103rului
medardus, lucru nu prea u\u015for, deoarece r\u0103posatul avea o scriere
m\u0103runt\u0103, necitea\u0163\u0103, ca de c\u0103lug\u0103r, mi s- a p\u0103rut c\u0103 tot ce noi numim
\u00eendeob\u015fte vis \u015fi \u00eenchipuire, ar putea prea bine fi recunoa\u015fterea simbolic\u0103
a acelui fir tainic care ne str\u0103bate via\u0163a, \u00eennod\u00e2nd- o str\u00e2ns \u00een toate
\u00eemprejur\u0103rile ei, \u00eenc\u00e2t r\u0103t\u0103cit trebuie s\u0103 fie socotit cel ce crede c\u0103 a
dob\u00e2ndit cu acea cunoa\u015ftere puterea de a rupe cu sila firul \u015fi de a
\u00eenfrunta for\u0163a tenebroas\u0103 ce dispune de noi.

niciodat\u0103 nu mi-a vorbit mama despre felul de via\u0163\u0103 al tat\u0103lui meu.
dar dac\u0103 \u00eemi reamintesc tot ceea ce, \u00eenc\u0103 din fraged\u0103 copil\u0103rie, mi-a
povestit despre el, atunci sunt \u00eencredin\u0163at c\u0103 era un b\u0103rbat dotat cu o
ad\u00e2nc\u0103 \u00een\u0163elepciune \u00een cunoa\u015fterea vie\u0163ii. tocmai din aceste povestiri \u015fi
alte am\u0103nunte \u00een leg\u0103tur\u0103 cu via\u0163a ei de mai \u00eenainte, pe care abia mai
t\u00e2rziu aveam s\u0103 le pricep, \u015ftiu c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei, dintr-un trai confortabil de
oameni c\u00e2t se poate de boga\u0163i, dec\u0103zuser\u0103 \u00een cea mai neagr\u0103 \u015fi amar\u0103
s\u0103r\u0103cie, c\u0103 tat\u0103l meu, ispitit de cel r\u0103u, a comis o mare nelegiuire \u015fi c\u0103
apoi, dup\u0103 mul\u0163i ani, c\u00e2nd gra\u0163ia divin\u0103 i-a luminat calea, a \u00een\u0163eles s\u0103-\u015fi
isp\u0103\u015feasc\u0103 vina printr-un pelerinaj la teiul sf\u00e2nt, \u00een foarte \u00eendep\u0103rtata \u015fi
fericit\u0103 prusie. pe drumul anevoios al pribegiei, mama mea sim\u0163i pentru
primi oar\u0103 c\u0103 \u00eendelungata lor c\u0103snicie nu va r\u0103m\u00e2ne nerodnic\u0103 a\u015fa cum
se temea tata \u015fi, cu toat\u0103 s\u0103r\u0103cia \u00een care se zb\u0103tea, era \u00een culmea.
bucuriei, fiindc\u0103, \u00een felul acesta, o viziune \u00een care sf\u00e2ntul bernardus \u00eei
aducea consolarea \u015fi iertarea paratului, f\u0103g\u0103duindu-i na\u015fterea unui fiu,
se \u00eenf\u0103ptuia.

ajun\u015fi la teiul sf\u00e2nt, tat\u0103l meu se \u00eemboln\u0103vi \u015fi, cu c\u00e2t se \u00eempotrivea s\u0103 atribuie starea lui grelelor prescrip\u0163ii ale poc\u0103in\u0163ei f\u0103r\u0103 a \u0163ine seama de sl\u0103biciunea sa, cu at\u00e2t r\u0103ul cre\u015ftea. muri, izb\u0103vit \u015fi \u00eemp\u0103cat cu sine, \u00een aceea\u015fi clip\u0103 \u00een care eu m\u0103 n\u0103\u015fteam.

de \u00eendat\u0103 ce am \u00eenceput s\u0103 cunosc lumea, mi-au r\u0103s\u0103rit \u00een minte
duioasele imagini ale m\u0103n\u0103stirii \u015fi ale impun\u0103toarei biserici de la teiul
sf\u00e2nt. mai simt \u015fi acum \u00een jurul meu fream\u0103tul \u00eentunecatei p\u0103duri, m\u0103
mai \u00eenv\u0103luie mireasma ierburilor bogate, florile \u00een culori vii care mi-au
\u00eenc\u00e2ntat copil\u0103ria. nici un animal veninos, nici o insect\u0103 d\u0103un\u0103toare nu
s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een sf\u00e2ntul l\u0103ca\u015f al acestor ale\u015fi ai domnului. nici b\u00e2z\u00e2itul
mu\u015ftelor, nici \u0163\u00e2r\u00e2itul greierilor nu \u00eentrerup t\u0103cerea locului unde r\u0103sun\u0103
numai c\u00e2ntecele evlavioase ale preo\u0163ilor care, o dat\u0103 cu pelerinii, trec \u00een
\u015firuri lungi, agit\u00e2nd c\u0103delni\u0163e de aur din care se \u00eenal\u0163\u0103 mirosul de t\u0103m\u00e2ie.
v\u0103d aievea, \u00een mijlocul bisericii, trunchiul teiului \u00eenf\u0103\u015furat \u00een argint, pe
care \u00eengerii au a\u015fezat chipul fecioarei f\u0103c\u0103toare de minuni. \u00cemi mai z\u00e2m-
besc, \u00een ve\u015fmintele lor multicolore, sfin\u0163ii de pe ziduri \u015fi de pe tavanul bi-
sericii. povestirile mamei mele despre minunata biseric\u0103, unde durerea
ei cea mai ad\u00e2nc\u0103 \u015fi-a g\u0103sit o alinare plin\u0103 de har, au p\u0103truns at\u00e2t de
profund \u00een fiin\u0163a mea, ca \u015fi cum le-a\u015f fi v\u0103zut \u015fi tr\u0103it eu \u00eensumi, f\u0103r\u0103 a
\u0163ine seama c\u0103 e cu neputin\u0163\u0103 ca amintirea mea s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 acolo,
c\u0103ci mama mea a p\u0103r\u0103sit, dup\u0103 un an \u015fl jum\u0103tate, locul acela sf\u00e2nt.
astfel mi se pare c\u0103 eu \u00eensumi am v\u0103zut o dat\u0103 \u00een biserica pustie

impun\u0103toarea statur\u0103 a unui b\u0103rbat plin de seriozitate \u015fi c\u0103 el a fost acel
pictor str\u0103in, ap\u0103rut \u00een vremuri str\u0103vechi tocmai c\u00e2nd a fost cl\u0103dit\u0103
biserica aceea, c\u0103ruia nimeni nu-i \u00een\u0163elegea graiul \u015fi care, cu m\u00e2n\u0103
m\u0103iastr\u0103, zugr\u0103vise biserica \u00een chip at\u00e2t de str\u0103lucitor, dar disp\u0103ruse de
\u00eendat\u0103 ce o terminase. a\u015fa, \u00eemi mai amintesc de un b\u0103tr\u00e2n pelerin, cu
barba lung\u0103 \u015fi alb\u0103, \u00een haine ciudate, care m\u0103 ducea adesea pe bra\u0163e
prin p\u0103dure, c\u0103uta mu\u015fchi, pietre colorate \u015fi se juca tot timpul cu mine;
cu toate acestea am siguran\u0163a c\u0103 numai din descrierea mamei mele
chipul lui s-a \u00eenchegat at\u00e2t de viu \u00een mintea mea.

odat\u0103 aduse cu sine un b\u0103iat frumos, de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 cu mine.
st\u0103team \u00een iarb\u0103, alint\u00e2ndu-ne \u015fi s\u0103rut\u00e2ndu-ne; \u00eei d\u0103ruiam toate pietrele
mele colorate \u015fi el se pricepea s\u0103 \u00eembine, pe p\u0103m\u00e2nt, tot felul de figuri,
dar mai totdeauna se \u00eenchega la urm\u0103 semnul crucii. mama \u015fedea l\u00e2ng\u0103
noi pe o banc\u0103 de piatr\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00e2nul, st\u00e2nd \u00een spatele ei, privea cu o
seriozitate \u00eeng\u0103duitoare la jocurile noastre copil\u0103re\u015fti.

dintre ei strig\u0103, r\u00e2z\u00e2nd, c\u00e2nd ne v\u0103zu:
\u2014 ia te uit\u0103, o sf\u00e2nt\u0103 familie! un bun subiect pentru mapa mea!
\u015ei \u00eentr-adev\u0103r, scoase h\u00e2rtie \u015fi creion \u015fi se preg\u0103tea s\u0103 ne deseneze,

\u2014 batjocoritor nemernic, ai vrea s\u0103 fii un artist, dar \u00een sufletul t\u0103u
n-a p\u0103truns niciodat\u0103 flac\u0103ra credin\u0163ei \u015fi a iubirii; operele tale vor
r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi reci, a\u015fa cum e\u015fti tu \u00eensu\u0163i; ca un prigonit, vei
dezn\u0103d\u0103jdui \u00eentr-o singur\u0103tate pustie \u015fi vei pieri \u00een propria-\u0163i nevolnicie!

\u2014 v-am adus ast\u0103zi un copil minunat, ca s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een fiul vostru
sc\u00e2nteia dragostei, dar sunt nevoit s\u0103-l iau de la voi, \u015fi nu-l ve\u0163i mai
vedea, de bun\u0103 seam\u0103, dup\u0103 cum nici pe mine nu m\u0103 ve\u0163i mai vedea.
fiul vostru e \u00eenzestrat cu multe daruri, dar p\u0103catul tat\u0103lui dospe\u015fte \u00een
s\u00e2ngele lui; ar putea totu\u015fi s\u0103 se \u00eenal\u0163e \u00een lupt\u0103 curajoas\u0103 pentru
credin\u0163\u0103; l\u0103sa\u0163i-l s\u0103 se fac\u0103 preot!

mama nu mai contenea s\u0103 st\u0103ruie asupra impresiei ad\u00e2nci \u015fi de
ne\u015fters pe care i-o l\u0103saser\u0103 cuvintele pelerinului; totu\u015fi, hot\u0103r\u00ee \u00een pofida
lor s\u0103 nu impun\u0103 nici o constr\u00e2ngere voca\u0163iei mele, ci s\u0103 a\u015ftepte lini\u015ftit\u0103
sentin\u0163a destinului \u015fi \u00eencotro m\u0103 va \u00eendrepta el, d\u00e2nsa neput\u00e2nd spera
s\u0103-mi dea o educa\u0163ie mai aleas\u0103 dec\u00e2t aceea ce sta \u00een puterea ei.

c\u00e2nd mama, \u00een drumul ei spre patrie, venise la m\u0103n\u0103stirea de c\u0103lug\u0103ri\u0163e
benedictine, a c\u0103rei stare\u0163\u0103 \u00eennobilat\u0103, cunosc\u00e2ndu-l pe tat\u0103l meu, o
primi cu prietenie.

epoca legat\u0103 de \u00eent\u00e2mplarea cu b\u0103tr\u00e2nul pelerin, pe care o cunosc
doar ca martor ocular, a\u015fa c\u0103 mama numai din considera\u0163ie pentru
cuvintele pictorului \u015fi ale b\u0103tr\u00e2nului pelerin a \u00eentregit-o, p\u00e2n\u0103 \u00een
momentul c\u00e2nd, pentru prima oar\u0103, m-a adus la stare\u0163\u0103, prezint\u0103 un
mare gol \u00een memoria mea: nici cea mai mic\u0103 amintire nu mi-a r\u0103mas din
toate astea. m-am reg\u0103sit abia c\u00e2nd mama \u00eemi reparase \u015fi-mi aranjase
\u00eembr\u0103c\u0103mintea pe c\u00e2t i-a fost posibil. a cump\u0103rat panglici noi \u00een ora\u015f,
mi-a tuns p\u0103rul care crescuse s\u0103lbatic, m-a dichisit cu mult\u0103 migal\u0103 \u015fi
m-a \u00eendemnat s\u0103 am o purtare c\u00e2t se poate de supus\u0103 \u015fi de smerit\u0103 fa\u0163\u0103
de doamna stare\u0163\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, am urcat, de min\u0103 cu mama, treptele largi
de piatr\u0103 \u015fi am p\u0103truns \u00een \u00eenc\u0103perea \u00eenalt\u0103 \u015fi boltit\u0103, \u00eempodobit\u0103 cu
portrete de sfin\u0163i, unde am g\u0103sit-o pe prin\u0163es\u0103. era o femeie \u00eenalt\u0103 \u015fi
majestuoas\u0103, c\u0103reia portul ordinului \u00eei d\u0103dea o demnitate ce impunea
respect. m\u0103 fix\u0103 cu o privire serioas\u0103 care m\u0103 p\u0103trundea p\u00e2n\u0103-n ad\u00e2ncul
sufletului \u015fi \u00eentreb\u0103: