Din istorie, popoarele invata ca n-au invatat nimic din istorie Hegel

Adolf Hitler
Adolf Hitler s-a nascut in 1889, in localitatea Brunau am Inn. A fost fiul unui functionar vamal si al celei de-a treia sotii a acestuia. Dupa ce tatal sau a decedat, si-a intrerupt studiile si a facut cerere pentru a fi admis la Academia de Arte plastice din Viena, fara ca aceasta sa fie aprobata. Ca sa se intretina a lucrat ca zugrav si a facut carti postale ilustrate. In 1913 s-a stabilit la Munchen. In anul urmator, la izbucnirea razboiului, s-a inrolat ca voluntar. La sfarsitul conflictului, a revenit la Munchen unde a intrat in batalionul de rezerva si s-a apropiat de cercurile extremei drepte. In 1919 s-a inscris in Partidul Muncitorilor Germani care un an mai tarziu avea sa-si schimbe numele in NSDAP(NationalSozialisteche Deutsche Arbeit Partei=Partidul National-Socialist al Muncii, prescurtat Nazi, de unde si denumirea de nazisti data membrilor acestui partid). Vino maine la noi la dineu, ii vei putea cunoaste pe generalul Ludendorff si pe Adolf HitlerVreau sa vii, e o chestiune foarte importanta. Aceste cuvinte i le spunea la telefon, in octombrie 1920, Gregor Strasser fratelui sau Otto. Amandoi faceau parte dintre fondatorii NSDAP si amandoi l-au ajutat foarte mult pe Hitler in cariera sa politica. La cafea s-a dovedit ca ambii musafiri venisera la Gregor Strasser cu intentia ca acesta sa le puna la dispozitie detasamentele lui de lupta. Cand Otto a intrebat, cu naivitate, care este programul NSDAP, pentru prima oara Hitler sa infuriat, pierzandu-si dintr-o data calmul : Nu de program ne arde noua, noi vrem sa punem mana pe putere ! Programul e o chestiune a intelectualilor,pe noi ne intereseaza doar puterea . Gregor, insa, le-a cedat ulterior detasamentul si a aderat la NSDAP.

Prestigiul lui Hitler in cadrul partidului a continuat sa creasca. Primii bani pentru partid au venit de la Rohm. Cu fondurile puse la dispozitie de el, Hitler a cumparat un ziar obscur, Observatorul Popular, care aparea de doua ori pe saptamana. Primii pasi facuti de Hitler au fost deci, controlati direct de catre Rohm. Dar puciul ratat de la Munchen, din noiembrie 1923, si nereusita lui Hitler au schimbat situatia. Rohm a trebuit sa fuga din Germania, iar Hitler a aterizat in inchisoarea de la Landsberg, unde a scris Mein Kampf-scriere programatica a fascismului, pe care aveau sa-l sa-l programeze ulterior Camasile Brune la rang de dogma politica. La alegerile din 1930, NSDAP a ajuns in pozitia unui partid de masa, cu 107 deputati, iar Hitler a a fost primit in Frontul dreptei(Frontul lui Harzburg), cu un statut cu al celorlalti membri. In 1932 a obtinut cetatenia germana si a putut, astfel, sa aspire la functia de cancelar care avea sa-i fie incredintata un an mai tarziu de presedintele Hindenburg. Etapele ascensiunii sale politice au coincis cu disolutia sistemului democratic si centralizarea intregii puteri a statului in mainile sale, proces incheiat in cursul anului 1934. Sa nu uitam ca Hitler a ajuns prin vot in fruntea Germaniei in 1933, tara, fiind in criza, avea nevoie de cineva care sa promita si sa minta frumos. In anii urmatori, puterea si prestigiul sau au continuat sa creasca si pentru ca el a avut grija sa se mentina intotdeauna in afara oricarui conflict, fie ca acesta privea elitele naziste aflate la putere, fie chestiuni politice cu caracter mai general. Mitul creat in jurul figurii sale a fost unul dintre cele mai eficiente instrumente de consens ale celui de-al Treilea Reich, incepand sa se clatine abia in timpul razboiului, atunci cand nu mai exista nicio speranta de imbunatatire a situatiei. In 1913 cand Hitler a parasit Viena si s-a stabilit la Munchen, bagajul sau ideologic era destul de confuz,intemeiat pe antisemitism si pe un imperialism rasist. Faptul ca a reusit sa devina liderul celui mai puternic partid din Germania si sa-l conduca timp de 12 ani a fost determinat de

trei factori : opozitia tenace a majoritatii mediilor conservatoare fata de Republica de la Weimar ; nemultumirile crescande ale diferitelor paturi ale societatii, generate mai ales de criza economica ; talentul oratoric, care l-a facut sa apara ca un Mesia in ochii multor germani dornici de o ameliorare a situatiei. Nu exista, asadar, in ascensiunea sa aspecte diabolice sau imposibil de explicat, ci numai un concurs de imprejurari complex si complicat. In iulie 1933 pune capat organizarii Bisericii Evanghelice in 28 de circumscriptii si instituia o structura unitara, condusa de un episcop al Reich-ului, conform unui model care era inspirat in mod clar de Fuhrerprinzip. La aceasta solutie se ajunge din initiativa curentului majoritar din cadrul Bisericii Evanghelice(grupul Deutsche Christen), favorabil unui stat autoritar si care a sprijinit politica nazista si in anii urmatori, pana la a propovadui discriminarea evreilor. Gruparile Bisericii Evanghelice care se opuneau acestei decizii s-au reunit in cadrul Bisericii Marturisitoare care, intrunindu-se intr-un sinod, in mai 1934, si-a facut cunoscuta pozitia conform careia chiar si un stat autoritar trebuia sa recunoasca in poruncile divine o limitare a propriei puteri. In anii urmatori Biserica Marturisitoare s-a luptat mai ales pentru a-si apara propriul spatiu de actiune , ajungand uneori la forme de opozitie mai radicala. Biserica Catolica a suferit, in primele luni ale anului 1933, un atac puternic din partea regimului : propaganda impotriva scolilor catolice, atacuri indreptate impotriva presei, restrangerea progresiva a libertatii de actiune a asociatiilor. Pe 20 iulie a fost semnat un acord intre guvernul hitlerist si Sfantul Scaun care urma sa reglementeze raporturile reciproce din anii urmatori si care a contribuit la sporirea prestigiului international al nazismului. Statul recunostea scolilor si asociatiilor libertatea de cult si de activitate, in masura in care acestea se limitau la scopuri culturale si caritabile. La randul sau, Sfantul Scaun a interzis clerului orice tip de activitate

politica. In anii urmatori, regimul nu a respectat aceste clauze, opozitia in sanul lumii catolice accentuandu-se. Partidul nazist era caracterizat de coexistenta unor spirite diferite. In iulie 1933, dupa disparitia ultimului concurent potential, si anume a Partidului Catolic de centru, Hitler a declarat incheiata faza de revolutie si inceperea celei de evolutie. O asemenea perspectiva nu era impartasita si de Ernest Rohm, conducatorul trupelor SA si al aripii active a partidului, care era hotarat sa mentina impulsurile revolutionare cu ajutorul organizatiei paramilitare pe care o conducea. El considera trupele SA nucleul unei viitoare militii populare care sa se opuna armatei. Intrarea partidului in aparatul traditional al puterii nu corespundea idealurilor sale si, cu atat mai putin, proclamarea incheierii fazei revolutionare. Intre timp, gratie medierii presedintelui Hindenburg, interesati de cresterea sferelor de influenta, doreau sa limiteze puterea trupelor SA si proiectele lui Rohm cu privire la cea de-a doua revolutie. Hitler insusi a fost convins ca era necesar sa se puna capat, prin orice mijloace potentialului eversiv care periclita alianta tot mai stramta dintre partidele conservatoare. A fost pregatita o inscenare cu scopul de a face sa se creada ca trupele SA puneau la cale o lovitura de stat, iar in noaptea de 30 iunie 1934-intrata in istorie sub denumirea de Noaptea cutitelor lungi-Rohm si peste 100 de membri ai trupelor SA au fost ucisi, fiind astfel eliminati multi adversari considerati periculosi si invinsa actiunea violenta care constituise forta de asalt a NSDAP in anii Republicii de la Weimar, si care de acum, nu mai corespundea exigentelor de intrare in normalitate ale partidului. Hindenburg i-a multumit lui Hitler pentru ca salvase tara ;desi fusesera ucisi si doi generali, Statul Major al armatei nu a intervenit, bisericile au tacut :violenta si ilegalitatea erau de acum acceptate ca instrumente ale puterii. Legea emisa la 14 iulie 1933 a sanctionat existenta unui singur partid. A fost anulata autonomia locala,regionala si municipala, un

alt pas in vederea lichidarii oricarei forme de indepedenta si diversitate si a consolidarii puterii de control a guvernului central. Centralizarea tuturor puterilor in mainile lui Adolf Hitler a fost desavarsita in cursul anului 1934. Dupa moartea presedintelui Hindenburg, Hitler a cumulate pe langa functia de cancelar sip e aceea de presedinte al Reich-ului si de comandant al suprem al fortelor armate. Principiul conducatorului a devenit temeiul puterii naziste. Dupa numai un an si jumatate de guvernare, edificarea noii structuri institutionale de catre regimul nazist era incheiata. Unul dintre elementele centrale ale ideologiei naziste era chestiunea rasei. In viziunea lui Hitler asa cum scrisese si in Mein Kampf-existau rase superioare si rase inferioare si era fundamental ca intre acestea sa nu existe contacte, pentru evitarea degenerarii. Germanii erau, in opinia sa, in majoriate inca necontaminati si era necesar sa se ia masuri ca numai acestia sa procreeze, astfel incat poporul german sa devina din ce in ce mai pur. Dar aceasta purificare progresiva era, in viziunea lui Hitler, impiedicata de evrei, raspunzatori nu numai de izbucnirea primului razboi mondial, ci si de infrangerea Reich-ului si de proclamarea republicii. Combaterea evreilor, insemna,asadar, salvarea identitatii ariene a poporului german, o lupta defensiva in fata unui complot urzit cu viclenie in dauna Germaniei. Celalalt element fondator al ideologiei naziste a fost convingerea ca germanii ar trebui sa sa se extinda dincolo de granitele proprii, cucerind teritoriul aflat la est. pentru a-si asigura materiile prime si surse de subzistenta mai abundente. Tratatul de la Versailles era asadar incalcat si se impunea reluarea unei politici de mare putere. Fuziunea dintre stat si partid s-a manifestat si prin simbolistica. Pe 12 martie 1933, presedintele Hindenburg a dispus ca, alaturi de drapelul negru-alb-rosu al Reich-ului, sa fie inaltat si cel cu svastica. Pe 21 mai, noul Reichstag s-a reunit pentru prima data

la Potsdam in biserica in care se afla mormantul lui Frederic al IIlea,prin evocarea simbolica a traditiei prusace , asa numita zi de la Potsdam a urmarit canalizarea pasiunilor nationaliste in slujba noului regim. Elementul central al imagisticii au fost congresele partidului, gandite nu ca prilej de dezbatere politica, ci de autoexaltare, expresie a puterii si dovada concreta a existentei comunitatii populare. Acestea au capatat caracterul unor manifestatii de stat si erau definite de cate un moto care sugera evenimentele cele mai importante :in 1933 Victorie si credinta pentru a onora preluarea puterii, in 1934 Triumful vointei pentru a indica incheierea procesului de cucerire a aparatului de stat si asa nai departe. Manifestari sportive, discursuri, parade culminau cu discursul programatic al lui Hitler. Ziua de nastere a lui Hitler(20 aprilie) a devenit o alta sarbatoare recurenta prin care regimul a intentionat sa consolideze mitul Fuhrer-ului. Educatia si organizarea tinerilor au fost unele dintre aspectele carora nazistii le-au acordat cea mai mare atentie, acestia constituiau o masa de manevra importanta ce putea fi mobilizata exploatandu-i-se spiritul entuziast si inflacararea, viitoarea armata care trebuia educata in spiritul luptei pentru cucerirea spatiului vital pentru Reich-ul german. Baietii faceau parte din Hitlerjugend si fetele din Uniunea Fetelor Germane(BDM) La cateva saptamani dupa venirea la putere a lui Hitler, aparatul politiei germane a trecut in mainile membrilor de incredere ai trupelor SS, SA si ai partidului. Pe 20 martie a fost deschis primul lagar de concentrare, in localul fabricii de praf de pusca de la Dachau. Ziua de 9 noiembrie 1938(cunoscuta sub denumirea de Noaptea de cristal) a marcat un alt moment decisiv in persecutarea evreilor din Germania, deoarece statul a trecut de la discriminarea legislativa si administrativa la violenta fatisa. Dupa

aceasta noapte a inceput o noua faza a persecutiei antisemite : comasarea evreilor in mari orase si separarea lor de populatia germana. Intre 1941 si 1942, in Polonia ocupata au intrat in functiune lagarele de exterminare de la Treblinka, Chelma, Majdenek, Belzecsi cel de la Auschwitz II(Birkenau), al caror scope ra uciderea deportatilor, majoritatea evrei. Abia la 27 ianuarie 1945 trupele sovieitce elibereaza AuschwitzBirkenau. In primavara aceluiasi an Hitler se sinucide. Dupa vizionarea multor ore de film, specialistii au descoperit ca Hitler suferea de Parkinson. Unii cercetatori presupun ca Hitler ar fi suferit si un atac cerebral. Pana la urma moartea lui Hitler a ramas un mister pentru multi istorici, multi si acum mai cauta raspunsuri.

Ermina Fatu Anul 2, Jurnalism

Bibliografie Marian Podkowinski, traducere si prelucrare :Nicolae Mares, Hitler si Arhanghelii Mortii, Cluj Napoca, 2001 Minerbi Alessandra, traducerea : Gabriela Sauciuc, Istoria ilustrata a nazismului, Enciclopedia RAO, Bucuresti,2006 http://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler