Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
BIBLIA NECUNOSCUTĂApocrife şi pseudo-epigrafe iudeo-creştineTraducere din limba engleză de Pompiliju Sferadupă„The Lost books of Bible” şi „The forgotten books of Eden” publicată de World Bible Publishers Inc. 1926, 1927.
1
 
Cuvânt înainteÎn cartea mea precedentă "Urmaşii lui Ham, fiul blestemat al lui Noe," am amintit despremanuscrisele de la Marea Moartă-Qumran, în special de cartea Jubileelor a lui Enoh şiGeneza-apocrif, ultima vorbind despre viaţa lui Avram, patriarhul biblic.Am intenţionat ca în această carte să traduc o culegere de texte, aşa numite apocrife, cărţinon-canonice, dar care sunt de o strictă origine iudeo-creştină, deci care nu se îndepărtează dela Sfânta Scriptură, ci care dimpotrivă lămuresc anumitele părţi rămase şi în continuarenecunoscute din Noul şi Vechiul Testament. De exemplu, după cum bine ştim Biblia nu ne-a putut relata în întregime viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, de la naşterea sa şi până a nuîncepe să propovăduiască. Despre această perioadă din viaţa Mântuitorului Biblia nu ne spuneaproape nimic. Ce-a făcut Iisus în răstimpul acesta până la vârsta de 30-33 de ani, unde atrăit..etc? Din această cauză cititorul biblic, este nevoit să apeleze la o altă literatură, cum ar fiSfânta Tradiţie, precum şi asupra cărţilor ne-canonice, apocrife, pseudo-epigrafe, pentru a-şilărgi spectrul cunoştinţelor sale.Literatura non-canonică este foarte vastă. Dacă am parcurge în mod sistematic şi am culege şireintegra toate aceste texte laolaltă, am obţine o nouă Biblie, o Biblie necunoscută şi poatechiar mai mult decât atât.Textele traduse din „The Lost books of Bible” şi „The forgotten books of Eden” publicată deWorld Bible Publishers Inc. în 1926 şi respectiv 1927, am hotărât să le adun în această cartedându-i numele de "Biblia Necunoscută" pentru a le oferi celor interesaţi în domeniu. În acestscop am tradus doar textele care sunt într-o legătură strânsă cu textele biblice. Multe dinaceste texte traduse de mine provin din veacurile I, II, III şi IV d.Hr., fiind transcrise dupăoriginale care din păcate nu ni s-au păstrat, s-au care s-au păstrat într-un număr foarte redus.Unele apocrife sunt foarte vechi, bucurându-se chiar de o reputaţie foarte mare în timpulSfinţilor Părinţi ai Biserici Creştine Timpurii, a căror precizie în relatarea evenimentelor nu derare ori o depăşeşte şi pe cea biblică.În anul 313 d.Hr. împăratul roman Constantin cel Mare a pus în aplicare un edict pentru ai proteja pe creştini de prigonirile la care au fost supuşi timp de trei secole, mai precis de larăstâgnirea lui Hristos. Unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi părinţi, pe nume Eusebiu deCezareea, a convocat o adunare plenară, la care aveau să participe toţi episcopii din întreagalume creştină de atunci. Este vorba de Sinodul I de la Nicea (325 d.Hr.) la care au luat parte peste 600 de episcopi, preoţi şi diaconi, unde s-a hotărât sau mai bine spus s-a început cuhotărârea canonizării cărţilor şi manuscriselor creştine de până atunci, luând forma pe care noiastăzi o cunoaştem sub numele de Noul Testament. Astfel părintele Eusebiu a făcut şi a propus o clasificare a întregii literaturi creştine în două categorii: "Omologumena" şi"Antilegomena." În prima categorie au intrat cărţile şi manuscrisele recunoscute demajoritatea clericilor, deşi trebuie amintit că nu toţi au fost de acord în privinţa asta. Iar în ce-a de-a două categorie Antilegomena, au fost cărţi asupra cărora au existat anumite îndoieli,sau au fost mai puţin folosite în primele trei secole. În această clasificare intră, după spuseleistoricului Eusebiu: A doua Epistolă a lui
2
 
Petru, a doua şi a treia Epistolă a lui Ioan şi Epistola lui Iuda. Restul cărţilor NouluiTestament ar fi intrat în prima clasificare, în Omologumena.În fine, Eusebiu, fiind şi singurul istoric bisericesc până la timpul respectiv, mai aminteşte şide cărţi necanonice, dar nu este clar pe ce bază au fost ele numite astfel. De fapt nici despredesfăşurarea primului Sinod Ecumenic nu se ştie cu precizie prea multe. Tot ce ne estecunoscut provine de la lucrarea lui Eusebiu, numită "Istoria Eclesiastică."O altă clasificare, un pic mai târzie, pe la anul 348 d.Hr., părintele Chiril al Ierusalimuluiîmparte toată opera Noului Testament iarăşi în două categorii: Scrieri divine şi scrieriinspirate. Această clasificare o va însuşi biserica mai târziu, iar în scrierile divine, vor intratoate cele 27 de cărţi ale Noului Testament, pe când celălalte cărţi, aşa numitele scrieriinspirate, vor fi apocrifele sau cărţile non-canonice, cum sânt: „Epistola lui Varnava”,„Păstorul lui Herma (Codex Sinaiticus)”, „Epistola lui Clement către Corinteni (CodexAlexandrinus)”, „Epistola lui Ignaţiu”, „Epistola lui Policarp”, iar unele din acestea le traducîn această carte. Alte apocrife pe care eu le-am numit pro-canonice şi care le-am alăturatcelorlalte, sunt: „Evanghelia lui Nicodim”, „Apocalipsa lui Pavel”, „Epistola lui Pavel cătreLaodicieni”, „Epistola lui Pavel către Seneca”, „Faptele lui Pavel şi Decla”, „Evanghelia luiPetru”...etc.Subliniez că în această culegere de texte traduse am ţinut cont doar de textele cu caracter pro-canonic, deci care urmăresc Sfânta Scriptură, de origine iudeo-creştină, fiind folosite şi deSfinţii Părinţi ai Bisericii Creştine Timpurii, cum ar fi: Eusebiu de Cezareea, ClementAlexandrinul, Ignaţiu, Policarp...etc. Aceste lucrări pro-canonice, au fost de fapt eliminateîncepând cu perioada post-Apostolică la aşa numitele Sinoade Ecumenice.Toate aceste lucrări, mă refer la cele cu caracter iudeo-creştin, le-am tradus singur din limbaengleză veche, majoritatea păstrânduni-se datorită traducerilor arhiepiscopului Wake deCanterbury, precum şi prin diferite biblioteci din ţările Europei de vest, SUA...etc.Arhiepiscopul Wake, care le-a tradus direct de pe originale, a susţinut că aceste cărţi sunt ocolecţie perfectă şi autentică, ce nouă ne-au rămas de la Părinţii Apostolici, ele fiind scrise lao dată nu mai târzie de 100-150 de ani de la Hristos. Unele din scrieri ne-au rămas de la primii Sfinţi Părinţi din perioada post-Apostolică (Ignaţiu, Varnava, Policarp) , care au avut prilejul de a contacta în mod direct cu Apostolii lui Hristos, iar alte scrieri rămânând de laucenicii lor, persoane cu caracter proeminent în cadrul bisericii crestine timpurii.Pseudo-epigrafele la fel ca şi apocrifele Noului Testament sunt o completare a VechiuluiTestament. Originea pseudo-epigrafelor nu este cunoscută. Totuşi prin caracterul lor pro- biblic ne oferă o sumedenie de amănunte şi explicaţii, pe care Vechiul Testament nu lerelatează.Pompiliju Sfera.
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more