Cronicari MUNTENI

Letopisetul CANTACUZINESC

Intaia cronica a Tarii Romanesti ajunsa pana la noi a fost scrisa in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si cuprinde, cu multe lacune mai ales in perioada inceputurilor, evenimentele de la intemeiere (1290) si pana la moartea domnitorului Stefan Cantacuzino (1688). Deoarece in ultima ei parte, cronica este favorabila familiei Cantacuzinilor, i s-a dat denumirea de Letopisetul cantacuzinesc. Acest letopiset anonim, publicat pentru prima data in Magazin istoric pentru Dacia de Nicolae Balcescu si A.T. Laurian sub titlul Istoria Tarii Romanesti de cand au descalecat rumanii, este o compilatie, ingloband insemnarile si scrierile cu caracter istoric anterioare, astazi in cea mai mare parte pierdute. Pana la domnia lui Mihai Viteazul, compilatorul a utilizat anale slovenesti locale, deosebite de cronicile lui Macarie, Eftimite si Azarie, adica nereprezentand punctul de vedere oficial, luand mai degraba partea boierilor. Pe alocuri, cronica munteana seamana cu letopisetul moldovenesc a lui Grigore Ureche. Pentru istoria lui Mihai Viteazul, compilatorul a avut la indemana insemnari contemporane, desigur pe cele ale lui Teodosie Rudeanu, prelucrate dupa versiunea poloneza de Balthasar Walter, si poemul grecesc al visitierniclului Stavrinos. Balthasar a prelucrat cronica ca sa dupa Teodosie Rudeanu in 1597. Se poate ca logofatul sa fi dus istoria mai departe, pentru ca in letopisetul cantacuzinesc se afla amanunte care nu puteau proveni decat dintr-o relatiune contemporana. Se presupune ca o sluga batrana la casa raposatului Constandin Postelnicul, logofatul Stoica Ludescu ar fi autorul compilatiei, pentru ca tot el redacteaza in 1681 testamentul doamnei Elena, sotia lui Constantin Cantacuzino si un catastif al averii lui Serban Cantacuzino. Ultima parte a cronicii, domnia lui Serban Cantacuzino e narata mult mai potolit, pentru ca, prin casatoria lui Grigore Baleanu, fiul lui Ivasco si nepotul lui Gheorghe, cu Alexandra Cantacuzino, fiica lui Serban, cele doua tabere se impacasera.

Letopisetul BALENILOR

Letopisetului cantacuzinesc ii raspunde la o oarecare distanta un anonim din factiunea adversa a Balenilor, intr-o cronica intitulata Istoriile domnilor tarilor Romanesti, luand-o de la intemeiere (1290) si oprindu-se tot la ultimul an al domniei lui Stefan Cantacuzino (1688). Noul compilator pune la contributie Itoria Tarii Romanesti de cand au descalicat pravoslavonicii crestini, umpland saracia stirilor cu informatii de

istorie universala, indeosebi despre celelalte provincii romanesti si despre tarile vecine. Pentru turci scoate stiri din istoricul bizantin Gheorghe Phrantzes (Franti)) in prelucrarea lui Teodosiu Zygomalas, pentru Transilvania a folosit analele lui Simion Massa, Marcus Fuchs si Cristian Lupinus, pentru moldoveni pe Grigore Ureche in versiunea Nicolae Costin. Foarte des cronicarul isi exprima nemultumirea fata de putinatatea stirilor despre Tara Romaneasca. De la Vlad-Voda (Vladislav) nici o istorie nu se afla scrisa de cinevasi. Lucrurile facute de Laiota Basarab nu se gasesc nicaieri scrise de nimeni. Despre surghiunul lui Radu Paisie nimeni n-a scris. De cine este scrisa aceasta cronica anonima a Balenilor? Nicolae Iorga a crezut ca de Constantin Capitanul Filipescu (var cu mama lui Grigore Baleanul). Dupa amanuntele cu caracter personal, C Giurescu a sustinut ca ea apartine mai curand lui Radu Popescu, fiul vizitierului Hrizea, ginerele banului Gheorghe Baleanu. Dovada precisa n-o avem. Cronica a fost scrisa dupa 1688 si nu mai devreme de 1693, deoarece intr-un loc se arata ca Constantin Cantemir a domnit sapte ani (1685 1693). Aceasta stire poate fi un adaos tarziu al autorului, dar apare in toate manuscrisele cunoscute ale cronicii.