Orogenul Nord-Dobrogean

Sava Andra-Doinita Grupa 122

Orogenul Nord-Dobrogean
Morfostructurile de orogen au luat natere n ciclurile orogenetice care au afectat bazinele geosinclinale de-a lungul erelor geologice. Formarea orogenelor n ipoteza Wilson Reading a fost prezentat n cursurile anterioare. Structurile de orogen se deosebesc de cele de platform prin gradul intens de tectonizare a formaiunilor, att ale celor de soclu cti ale celor din cuvertura sedimentar. Formaiunile cristaline, magmaticei sedimentare sunt prinse n stucturi cutate, largi sau strns mpachetate, normale, deversate, culcate, rsturnate,intens tectonizate pn la cute falii (cute solzi), structuri monoclinale, etc. Structurile cutatei intens tectonizate alctuiesc corpul unor mari uniti tectonice nclecate unele peste altele, denumite pnze deariaj. Acestea la rndul lor sunt complicate de o serie de nclecri interne de o amploare mai mica denumite digitatii. Deci structurile de orogen sunt caracterizate de o tectonic plicativ(structuri cutate)i disjunctiv (falii,ariaje, etc.) accentuat i o dispoziie a volumelor de roci n pnze deariaj.Din evoluia domeniilor de geosinclinal au luat natere Orogenul Nord-Dobrogean, care formeaz un cordon relativ ngusti cu extindere redus pe direcie pe teritoriularii noastre i Orogenul Carpatic, care acoper mai mult de jumtate din teritoriulrii. Deosebirea dintre cele dou orogene se refer la dimensiunile lor, evoluia n timp i cea geotectonic. Carpaii fac parte dintr-o important arie de cutri alpine, ce se extinde de la Gibraltar pn n sud-estul Asiei, iar Dobrogea nordic constituie captul occidental al unei catene situat la nord de aria alpin major, ce se continu pana in Asia Centrala . Pe de alt parte, n ce privete poziia geotectonic, geosinclinalul orogenului dobrogean este situat ntr-o poziie nordic n cuprinsul plcii europene (poziie intracratonic). Referitor la perioada de timp n care acestea evolueaz, se constat c cel dobrogean se evolueaza din Ordovician pn n Jurasic, reprezentnd un bra nord vestic al Oceanului Palaeotethys.Geosinclinalul carpatic s-a dezvoltat n bazinul Oceanului Neotethys (= Tethys), nglobnd marginile sudice ale plcii continentale eurasiatice, precumi elemente oceanice sau continentale situate la sud de acesta (poziie pericratonic). Acesta se deschide n Triasic, fiind n expansiune pn n Cretacicul inferior (= ciclul Wilson). Din Cretacicul inferior debuteaz ciclul compresiv (=cilclul Reading), ncheiat cu definitivarea structurii majore a Orogenului Carpatic, in tectogenezele moldavice (intrasarmatiene).

Morfostructurile formate prin evolutia Paleotethysului Paleotethysul reprezinta oceanul separat din Oceanul Iapetus in Ordovician, intre scoartele continentale ale structurilor siberian si baltic, in vest, godwanian in sud si est kaskstanian si chinez in nord. Aceasta izolare, a oceanului Paleotethysului s-a realizat in tectogenezele ciclului orogenetic ale Paleozoicului inferior (= ciclul orogenetic caledonian) care au condus la ridicarea catenelor orogenetice ipatiene. In acelasi timp miscarile placilor tectonice care au determinat reconfigurarea pozitiei scuturilor Siberian, Baltic, Kazakstanian si chienz, acestea repliindu-se intr-o pozitie mai nordica fata de cea din Cambrian. In aceste conditii paleogeografice, bazinul geosinclinal din care s-a format Orogenul Nord Dobrogean a reprezentat un ram nord-vestic al Paleotethysului deschis in Paleozoic prin riftarea scoartei continentale a placii euroasiatice. Pe parcursul Paleozoicului inferior si mediu se desfasoara ciclul distensiv, cand se acumuleaza sedimente pe fundamentul alcatuit din scoarte oceanice si continentale si , in acelasi timp au loc procese magmatice bazice si acide, rezultand corpuri intruzive acide ( corpurile magamtice precarapelitice) si structuri efuzive bazice. Din Paleozoicul superior debuteaza ciclul compresiv in care se initiaza subductia si incepe consumul scoartei. In aceasta perioada continua sedimentarea si activitatea magmatica luand nastere formatiunile sedimentare, carbonifere, triasice si jurasice, corpurile intruzive postcarapeliptice si efuziunile bazice triasice. In triasic se fragmenteaza inca o data scoartele dobrogene deschizandu-se un rift de dimensiuni mici si cu o viata scurta care separa Dobrogea vestica de ce estica . In legatura cu evolutia acestui rift se formeaza complexele de roci bazice care alcatuiesc azi Platoul Niculitel. Ciclul compresiv se incheie probabil odata cu miscarile kilometrice noi de la sfarsitul Jurasicului. Incheierea Paleotethysului s-a realizat mai timpuriu in zonele nordice (in tectogenezele hercinice) cand i-a nastere catena hercinica poloneza si mai tarziu in segmentul Doborgea de Nord Caucazul mare ( in tectogenezele kimerice). Din evolutia Paleotethysului pe teritoriul Romaniei s-a format Orogenul Nord Dobrogean, localizat intre Dunare in nord si vest, aliniamentul Pegeneaga Camena si falia Dunarii se afunda sub cuverturile nord Dobrogene formand promontoriul nord dobrogean (Platforma Corvurluiului). In sud-est Orogenului Nord-Dobrogean este acoperit de depozitele cretacice ale Bazinului Babadag . In est se continua sub depozitele tertiare ale selfului Marii Negre, prin care se face legatura cu Crimeea alpina si mai departe, spre est, cu Orogenul Caucazul mare.

Ocupa treimea nordica a Dobrogei, fiind limitat la S de falia Peceneaga Camena, la N se intinde pana la marginea sudica a Deltei Dunarii, in lungul faliei Sfantu Gheorghe, la E coboara sub sedimentele mai noi ale Marii Negre, iar la V continua dincolo de Dunare, sub cuvertura mai recenta a unui teritoriu cunoscut sub denumirea de Promontoriu Dobrogean. In decursul anilor a fost considerata o catena muntoasa, cu caracter special, fiind incadrata: ? la catena chimerica, dupa Seuss (1902), impreuna cu Insula Serpilor si Crimeea; ?o catena care se prelungeste pana sub curbura carpatica, iar la E pana in Crimeea si Caucaz (Murgoci,1911); ?catena sarmatica, dupa Stille (1953) care s-ar dezvolta pe aliniamentul PoloniaDobrogea - Crimeea - Caucaz provenita dintr-un geosinclinal ce isi incepe inchiderea in hercinic in extremitatea vestica, prin Dobrogea de Nord, unde este chimerica si continua in Crimea si Caucazul estic, unde este alpina; ?bulgarul Boncev o considera o catena hercinic si o ingloba Platformei Moesice. ?rusul Muratov, o includea Platformei Scitice; ?dupa I. Dumitrescu, este considerata o catena hercinica, ce a fost afectata si de miscarile chimerice vechi. ?catena alpina situata in flancul nordic al geosinclinalul alpin, care isi incheie evolutia orogenica mai devreme (M.Sandiulescu,1984). Panza de Macin este situata in partea de NV a Orogenului Nord - Dobrogean, reprezinta unitatea geotectonica cea mai interna, prezentandu-se sub forma unei

benzi continui cu latimea de cca. 15 km., cuprinsa intre Dunare si dislocatia tectonica Luncavita Consul, situata imediat la E de valea Taitei. In determinarea structurii Panzei de Macin s-au intampinat numeroase dificultati date, pe de o parte, de gradul mare de acoperire cu depozite leossoide cuaternare, iar pe de alta, de structura tectonica complicata. In esenta, aceasta unitate structurala consta in incalecarea formatiunilor antepaleozoice si paleozoice din Muntii Macinului peste depozitele Triasicului de la E, in lungul contactului tectonic Luncavita Consul. Structura generala a orogenului este constituita din fundamentul cristalin structurat in orogeneze antehercinice si cuvertura sedimentara cutata. Fundamentul cristalin. In cadrul sau au fost delimitati mai multi solzi a caror parte frontala este marcata de incalecarea formatiunilor metamorfice si magmatice peste formatiunea de Carapelit carbonifera sau peste formatiunile mezozoice Sisturi cristaline apar in lungul unor aliniamente orientate NV SE. unde formatiunile mezometamorfice sunt in alternanta cu cele epimetamorfice. Sisturi mezometamorfice constituie seria de Orliga din promontoriul cu acelasi nume si seria de Megina, ce se extinde spre SE. *Ciclul I de sedimentare cuprinde depozitele Silurian Devonianului, care sunt cunoscute, mai ales, in solzul Megina Silurian reprezinta o succesiune asternuta discordant peste sisturile cristaline epimetamorfice, care debuteaza cu sisturi grafitoase si sisturi argiloase filitoase cu intercalatii de calcare si cuartite ce insumeaza 600 700 m grosime. In continuare a fost depusa o stiva groasa de cateva sute de metri de calcare dolomitice stratificate. Devonianul urmeaza in continuitate de sedimentare prin sisturi calcaroase, calcare, dolomite, cuartite, sisturi ardeziene si calcare grezoase cu stratificatie gradata si hieroglife pe talpa stratului, care le imprima caracterul de flis. Secventa se incheie cu un nivel silicolitic. *Ciclul II de sedimentare cuprinde un litofacies caracteristic miscarilor sinorogenice, care se dispun transgresiv si discordant pe paleorelieful regiunii. Grosimea acestor depozite este impresionanta de 1500 2000 m, ce debuteaza prin conglomerate cu intercalati de gresii, cu elemente remaniate din rocile granitice, si se incheie cu o alternanta de gresii, grauwacke si sisturi argiloase de culoare visinie sau slab verzuie violacee. Intre conglomerate si secventa superioara sunt intercalate tufuri riolitice si diabaze sistoase. Ciclul II de sedimentare se instaleaza dupa o scurta perioada de exondare si cuprinde depozitele Carboniferului inferior. *Ciclul III de sedimentare se instaleaza dupa o indelungata faza continentala ce cuprinde Permian - Triasicul Inferior, ocupand doua suprafete restranse situate la marginea sudica a unitatii de Macin.

Ciclul III de sedimentare se instaleaza dupa o indelungata faza continentala ce cuprinde Permian - Triasicul Inferior, ocupand doua suprafete restranse situate la marginea sudica a unitatii de Macin. Triasicul din subunitatea de Megina, este reprezentat prin roci carbonatice, datate ca Triasic mediu. Urmeaza o perioada indelungata in care zona este exondata, ce cuprinde intervalul Triasicul superior - Jurasic mediu. Jurasicul superior in facies marnocalcaros cu aspect de flis, apare mai la sud in solzul Carjelari (M.Sandulescu, 1984), situat in partea interna, in malul Dunarii, unde se intalnesc si depozite posttectonice senoniene, ceea ce ar indica ca unitatea de Macin a suferit deformatii alpine, probabil, si in faza austrica. Acoperirea cu depozitelor aluviale si de leoss cuaternare creeaza dificultati majore in sustinerea acestei idei. Panza de Niculitel constituie o unitate structurala de tip alpin in compozitia careia intra depozite ale Triasicului. Depozitele paleozoice apar sporadic in cateva puncte la vest de Isaccea. Desi raporturile dintre depozitele paleozoice si trasice nu sunt clare, se poate aprecia ca depozitele paleozoice reprezinta un autohton al panzei de Niculitel. Acestea ar fi dispuse in axele unor anticlinale din corpul Panzei de Tulcea, care s-ar situa sub Panza de Niculitel. Panza de Niculitel formeaza culmile cu acelasi nume si a carei structura este data de doua deigitatii: Consul si Sarica. Panza de Tulcea constituie cea mai externa unitatea geostructurala a Orogenului Nord Dobrogean fiind cuprinsa intre conturul Panzei de Niculitel, la V, falia Sf.Gheorghe, la N, bazinul posttectonic al Babadagului, la S si se prelungeste spre E in platforma continentala a Marii Negre. Ocupa o suprafata mai mare in raport cu celelalte doua unitati Tectonica Dobrogea de Nord a evoluat intracratonic, cu Platforma Scitica si Est Europeana la N si Platforma Moesica, la S., resimtind deformatiile alpine pana la nivelul Jurasicului superior (faza chimerica noua).

Masivul Babadag Dobrogea de Nord a evoluat intracratonic, cu Platforma Scitica si Est Europeana la N si Platforma Moesica, la S., resimtind deformatiile alpine pana la nivelul Jurasicului superior (faza chimerica noua). Dobrogea de Nord a evoluat intracratonic, cu Platforma Scitica si Est Europeana la N si Platforma Moesica, la S., resimtind deformatiile alpine pana la nivelul Jurasicului superior (faza chimerica noua).