DACIA LITERARĂ
La Iaşi, în 1840, Mihail Kogâlceanu publică Dacia Literară, revista decultură şi literatură pentru românii de pretutindeni.În primul număr al revistei este publicat articolul – program, intitulatIntroducţie prin care sunt stabilite câteva direcţii, principii pentru literaturaromână:1) revista va publica numai scrieri originale şi nu traduceri, pentru că „traducţiile nu fac o literatură ci o moară cu noi duhul naţional”.2) scriitori să-şi găsească subiecte (sursă de inspiraţie), în istorianaţională, faptele eroice, frumuseţile naturii, folclorul, fantastic.3) prin scrierile lor se poate realiza o ortografie unitară a limbiiromâne şi chiar o limbă literară, artistică.4) critica literară va fi nepărtinitoare şi va critica opera şi nuautorul.Dacia Literară a determinat o tendinţă, o orientare în literatura românăconstituind, prin gruparea scriitorului în jurul revistei un curent literar, naţional, popular de largă răspândire.Orientarea revistei aducea în literatura română ideile romantismuluieuropean. Acest curent literar presupunea: teme de inspiraţie istorică, natură,iubire, folclor, mitologie, dominarea sentimentului în faţa raţiuni, prezentareaunor personaje neobişnuite, excepţionale, complexe; folosirea antitezei;cultivarea unor specii literare ca: pastel, elegia, odă, meditaţie, dramă, nuvelă,roman.În creaţiile scriitorilor romantici români se vor întâlnii şi elemente aleclasicismului (cultul pentru perfecţiunea formei, tendinţele moralizatoare aleoperei literare). Astfel spus în literatura română paşoptistă, clasicismul şiromantismul coexistă, se suprapun.Scriitori romantici români pot fii grupate astfel:1)– preromantism – Vasile Cârlova, Gheorghe Asachi, Ion HeliadeRădulescu, Grigore Alexandrescu
2)
– romantismul propriu-zis: Dimitrie Bolntineanu, Nicolae Bălcescu,Vasile Alecsandri, Alecu Russo.3)– romantismul târziu: Mihai Eminescu4)– post romantismul: Alexandru Macedonski(simbolism), MihaiSadoveanu, Eminescu(realism).
PASTELURI
de AlecsandriRomantismul creaţiei lui Alecsandri este dat de lirica patriotică,de dramele de inspiraţie istorică, de poeziile ce au ca sursă folclorul câtşi de pastelurile care descriu un peisaj din natură. Descrierea nu estestatică ci cuprinde câteva versuri, de obicei în final prezenţa vieţii chiar a eului poetic, eului liric.Titu Maiorescu a considerat volumul Pasteluri o podoabă aliteraturii române atât pentru sinceritatea sentimentelor exprimate cât şi pentru farmecul limbajului poetic folosit.Pastelurile lui Alecsandri construiesc liric un tablou al naturii, îndiferite anotimpuri; rămâne însă preferată iarna pentru simbolul albuluinemărginit: Iarna, Mezul iernei, Viscolul, Sania; primăvara este văzutăca o renaştere, cu sânu-i de verdeaţă, cu speranţă, cu interferenţă planului terestru cu cel cosmic, prin razele aurite şi vesele cântări:
OASPEŢII PRIMĂVERII
Sfârşitul iernei. Câteva pasteluri surprind natura în momentelemuncii câmpului: Plugurile, Semănătorii. Într-o imagine poeticăîncântătoare sunt surprinse momentele ale zilei: Noaptea, Dimineaţa.Poetul leagă adesea natura de atmosfera pătrunzătoare a sărbătorilor religioase: Florile, Paştele. Iubitor al satului natal, al Mirceştilor Alecsandri dedică naturi locului impresionante pasteluri: Serile laMirişte, Lunca din Mirişti, Malul Siretului.
MALUL SIRETULUI
Este un discurs liric în care imaginea naturi se află într-ocorespondenţă directă cu trăirile omului. Este comuniunea cu natura.Cadrul natural dobândeşte proporţii fantastice prin frumuseţe.Epitetele, comparaţiile şi metaforele, personificările şi inversiunile,realizează un tablou de basm – „ca fantasme”, „râul luciu”, „ca un balaur”, „solzii de aur”.Un asemenea cadru natural prilejuieşte o anume ipostază a eului poetic, o meditaţie asupra trecerii ireversibilă a timpului. Construcţii poetice expresive sugerează curgerea vieţii, asemenea curgerii apei – „apa curge”, „se perde”, „se schimbă-n vărulele”, „apă întunecată”, „nor trecător”.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
