Mario Sorin Vasilescu: Pacea dintre respiratii

1. Multe se pierd din intelepciunea naturala a copilariei

noastre. Ne nastem cu niste daruri firesti, extrem de pretioase,
dar majoritatea se pierd în rodajul eronat al educatiei si în
întâlnirea cu stress-ul si insatisfactiile vietii.

2. Printre cele mai triste pierderi se numara si respiratia

fireasca, naturala, spontana, cu toate atributele ei, vizand
profilaxia si echilibrul fizic, psihic, mental, subtil.

3. Armonia psihe-soma se altereaza intrand intr-un cerc vicios

ce da peste cap toate functiile psiho-fizice ale fiintei.

4. Si asa ajungem sa inventam exercitii de retrezire sau de

reamintire a celor pierdute. Cu adevarat spune Vak-Yoga:
exercitiile de yoga au numarul si forma pacatelor (erorilor)
noastre.

5. De pilda, pruncul respira, dupa care ramane zeci si zeci de

secunde fara nici o schitare respiratorie, savurandu-si
piciorusele. Dupa care bine-mersi, isi reia rolul respiratiei de
parca nu s-ar fi intamplat nimic.

6. Pauza aceasta respiratorie naturala ce se instaleaza de la

sine in finalul respiratiei, este atat un moment cat si un
instrument crucial in forjarea viitoarei fiinte - fizic, energetic si
psiho-mental.

7. Mare observator al naturii, yoga a consemnat aceasta

pierdere propunand in schimb un exercitiu pe cat de simplu, pe
atat de eficient Bahyavrtti sau Sunyaka. Lasand traducerea
stricta pentru partea a doua a articolului, sa luam sensul
pragmatic: pauza post-expiratorie.
8. Tehnica: Bahyavrtti pasiva, spontana. Altfel spus, de la
sine - pentru aceasta prima faza.

Pozitie: In general, intins pe spate. [In functie de problemele

de sanatate si conjunctura putem lucra asezati, pe un scaun,
culcati pe o parte Daca optam pentru culcat pe spate, aranjam
simetric membrele. Picioarele usor departate, cu varful labelor
cazand in lateral si calcaiele lipite (daca se poate).]

Mainile cu palmele in sus, putin departate de corp, coatele

lipite de coasta; barbia plonjeaza usor spre gat pentru a
intinde ceafa pe sol. [Putem pune un prosop impaturit sub
cap.Aparent inconfortabila, la inceput, pozitia devine de la sine
(prin acceptare) cu adevarat relaxanta si odihnitoare.]

9. Asteptam prin simpla trecere a timpului sa se linisteasca si

sa se topeasca crisparile si incordarile din noi. Apoi, fara sa ne
luptam in nici un fel cu gandurile, dirijam atat cat putem din
atentia noastra, spre propria respiratie. De altfel, cand corpul
atinge un prim nivel de linistire, devenim aproape fara efort
constienti de existenta respiratiei. Pastrati in constiinta voastra
o fraza cheie pe care va trebui sa o analizam foarte serios pe
viitor: IN MINE SE RESPIRA. Nu eu respir, in ignoranta mea,
ci: in mine pur si simplu se respira. Daca simtiti ca va uluieste
aceasta constatare, ca va lumineaza, cu atat mai bine. Sunteti
pe drumul cel bun. Vom reveni.

Observati-va respiratia ca si cum ar fi a altuia. Orice ar face,

oricum s-ar manifesta nu interveniti, nu va insinuati in ea. Ea e
Profesorul, nu voi. Acceptati-i spectacolul, ciclicitatea expir-
inspir. Aerul iese. Aerul intra singur.

10. Si, la un moment dat, veti constata ca parca odata

terminat expirul, inspirul parca nu s-ar grabi sa-i urmeze. Mai
mult - mai ales daca nu cautati, nu haituiti respiratia, ci lasati
sa se intample pur si simplu - dupa expir se instaleaza de la
sine o suspendare, o „tacere a respiratiei". La inceput, de o
secunda poate, apoi tot mai lunga - doua, trei, chiar cinci
secunde. Dupa care tot de la sine, poftim a inspira si ne lasam
in voia inspirului spontan. Si din nou… iar si iar.

Revenirea: Ramaneti cat timp doriti (sau aveti) si in final

treziti-va ca dintr-un somn odihnitor si recuperator. Suspin,
oftat, cascat.

11. Nu din vorbe, ci traind veti simti ce ragaz de pace, topire,

destindere, de liniste si totodata de intalnire cu sine ni se ofera
in clipele de suspendare fireasca a respiratiei. Bariere nestiute
par a se dizolva in aceasta clipa, frica si anxietatea dispar. Si
parca curgem in noi insine descoperindu-ne ca niciodata, cu
conditia sa nu cautam, ci sa acceptam darul acesta. Sa ne
oferim una-doua Bahyavrtti (Sunyaka) pe zi. Face mai mult
decat cel mai grozav prozac (cel mai puternic anxiolitic
cunoscut). Fara a uita normalizarea tensiunii arteriale,
echilibrarea neurovegetativa, armonizarea proceselor
intracelulare. Si mai ales, linistea sufleteasca. Parafrazandu-l
pe Andre van Lysebeth, numai omul relaxat poate descoperi
noul si libertatea, cel tensionat descopera doar noi tensiuni si
motive de crispare. Spre ce va indeamna inima?

P.S. Desi dedicat debutantilor, exercitiul este cu atat mai

recomandabil cu cat sunteti mai vechi in yoga.