Dacă lumea devine din ce în ce mai complexă dar şi mai problematică şi contradictorie, educaţia – considerăm noi – este chemată sărăspundă din ce în ce mai adecvat acestor transformări, mai mult să leanticipeze şi să pregătească subiecţii educaţionali pentru asimilarea lor înmod activ şi creator.Până în decembrie 1989 această misiune a educaţiei nu implica şidimensiunea consilierii subiecţilor educaţionali cu privire la efectelenegative ale transformărilor sociale asupra persoanei sau grupului datorităcaracterului politic – dictatorial al conducerii de partid şi de stat, exercitatasupra educaţiei şi a şcolii.Orientarea şcolară şi profesională (O.S.P.) avea, ca întregulînvăţământ de altfel, un caracter politic, formal, fiind centrată pe înfăptuireadirectivelor politice, mai mult pe uniformizarea personalităţilor decât peindividualizarea şi valorizarea maximală a creativităţii individuale şi degrup.Eliberată de constrângerile politice, educaţia îşi descoperă în modnecesar şi dimensiunea sa de consiliere în interacţiune cu cea de informareşi formare a personalităţii umane, cu cea de mediere a transformărilor sociale, cu cea de gestionare şi soluţionare a problematicii educaţionale.Planurile cadru ale învăţământului românesc după 1995, când este publicată noua Lege a învăţământului introduc o nouă disciplină şcolară„Consiliere şi Orientare”, începând de la clasa I până la clasa a XII-a. Dar deşi în felul acesta şcoala răspunde în mod adecvat şi practic nevoilor sociale de consiliere printr-o nouă disciplină de învăţământ aceasta esteinclusă în ceea ce se numeşte curriculum la decizia şcolii, iar multe şcolirenunţă la ea sau o asimilează cu dirigenţia.La nivel universitar este introdusă la facultăţile cu profil psihologic,sociologic, pedagogic, de asistenţă socială o nouă disciplină universitară – Consilierea. Centrele interşcolare de consiliere şi orientare, Institutul deŞtiinţe ale Educaţiei, Centrele de orientare profesională din cadrulUniversităţilor de stat sau particulare încep să se preocupe tot mai mult de5 problematica consilierii şcolare, vocaţionale, profesionale şi chiar educaţionale.Cu toate acestea cercetarea ştiinţifică cu privire la consilierea(educaţională) este încă deficitară.Volum de faţă este structurat pe 9 capitole prin care se urmăreşte:1 – precizarea statutului epistemologic al consilierii (educaţionale)ca disciplină de intervenţie psiho-educaţională situată la graniţa între ştiinţă,tehnologie, artă şi religie având un puternic caracter de tehnologie a acţiuniieficiente;2 – diferenţierea consilierii educaţionale de celelalte tipuri şi formeale intervenţiei psihologice: psihoterapie, intervenţie de criză, consiliere psihologică, şcolară, vocaţională, profesională, psihopedagogică.3 – identificarea nucleului comun al intervenţiilor psihologice pecare le-am asimilat principiilor etice, pedagogice, psihologice şi specificeacestui tip de intervenţie – consilierea.4 – descrierea procesului de consiliere educaţională cu obiectivele,etapele, strategiile sale de intervenţie.5 – delimitarea tehnologiei consilierii educaţionale determinată de
Add a Comment