1

2
 INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA ECONOMICĂ

Conf. univ. dr. NEDELEA PĂRĂLUłĂ

SEMESTRUL I

Obiective
Disciplina Introducere în ştiinŃa economică îşi propune să ofere
studenŃilor cunoştinŃele teoretice cele mai generale (conceptele,
principiile şi legile) care guvernează fenomenele economice la nivel
de firmă, naŃional sau mondoeconomic.
Însuşirea acestor cunoştinŃe generale constituie o condiŃie esenŃială,
pentru viitorii absolvenŃi, a înŃelegerii şi perfecŃionării cadrului legislativ
şi a instituŃiilor corespunzătoare. Viitorul specialist în drept trebuie să
posede cunoştinŃe economice solide pentru practicarea profesiei de jurist.

1. ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ

Nevoile umane sunt concretizate în cerinŃe materiale şi spirituale,
bunuri şi servicii, mediu ecologic ale vieŃii şi activităŃii oamenilor. Ele
constituie impulsul şi motivaŃia oricărei activităŃi umane. În funcŃie de
diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi
naturale, sociale şi raŃionale; nevoi primare şi superioare; nevoi
individuale, de grup şi generale ale societăŃii etc. Însă, indiferent de
tipul lor, nevoile au câteva caracteristici: a) caracterul dinamic, în
sensul că, de la o perioadă la alta, au loc modificări în structura şi
nivelul calitativ al cerinŃelor de consum; b) sunt reproductibile sau
regenerabile, în sensul că satisfacerea unei nevoi sau a alteia durează
numai un anumit timp, după care se manifestă din nou; c) caracterul
complementar, în sensul că satisfacerea unei nevoi generează o alta;
d) sunt concurente, în sensul că unele se extind, iar altele se restrâng,
având loc şi substituirea unora cu altele.
Satisfacerea nevoilor se realizează prin consumul de bunuri
materiale şi servicii. Pentru producerea acestor bunuri şi servicii este
necesară utilizarea resurselor economice, umane şi materiale. Problema
fundamentală a tuturor economiilor o reprezintă raritatea resurselor,
3
care sunt limitate şi insuficiente pentru a produce toate bunurile mate-
riale şi serviciile pe care oamenii ar dori să le consume. De aceea, apare
necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor.
Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă cea mai bună
alternativă sacrificată, atunci când se face o alegere între mai multe
variante posibile. De asemenea, în studierea alternativelor de a
produce se foloseşte curba (frontiera) posibilităŃilor de producŃie.
Aceasta reflectă toate combinaŃiile posibile de producere a două
bunuri prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor disponibile la
un moment dat. Mişcarea de la un punct la altul pe această frontieră
arată o modificare în cantităŃile de bunuri produse care necesită o
realocare a resurselor.
Activitatea economică este o componentă fundamentală a
acŃiunii umane, în cadrul căreia, prin alocarea şi folosirea resurselor
economice, au loc procesele de producŃie, de circulaŃie, de distribuŃie
şi consum de bunuri şi servicii, în vederea satisfacerii trebuinŃelor.
Structura activităŃii economice cuprinde următoarele componente
fundamentale: a) producŃia, în cadrul căreia, prin combinarea
factorilor, oamenii produc bunuri materiale şi servicii; b) circulaŃia, ce
asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator;
c) distribuŃia, ce asigură repartiŃia bunurilor şi serviciilor pe
destinaŃiile lor (satisfacerea nevoilor de consum sau de producŃie);
d) consumul, folosirea bunurilor şi serviciilor pentru satisfacerea nevoilor.
Structura activităŃii economice poate fi analizată şi din alte
unghiuri de vedere: structura tehnologică, de ramură, pe sectoare,
teritorială. Importantă este şi structura verticală a activităŃii econoice,
în cadrul căreia putem evidenŃia: a) microeconomia – activitatea
economică la nivelul unităŃii economice; b) mezoeconomia – activita-
tea la nivel de ramură economică şi zonă economică; c) macro-
economia – activitatea economică la nivelul economiei naŃionale;
d) mondoeconomia – ansamblul economiilor naŃionale în interdepen-
denŃa lor.
łinând cont de cele prezentate mai sus, se poate spune că
economia politică cercetează modul cum decid oamenii să utilizeze
resursele productive rare sau limitate, în vederea creării de mărfuri sau
servicii variate, spre a le repartiza pentru scopuri de consum între
diferiŃi membri ai societăŃii. Există însă şi alte definiŃii date economiei
4
politice. Ca o sinteză a acestora, putem spune că obiectul economiei
politice ca ştiinŃă îl constituie studierea vieŃii economice reale, a
fenomenelor şi proceselor economice care au loc în domeniul
producŃiei, schimbului, repartiŃiei şi consumului de bunuri materiale
şi servicii, a relaŃiilor cauzale, a legilor şi categoriilor economice, pe
diferitele trepte ale evoluŃiei societăŃii, oferind un mod economic
ştiinŃific de gândire şi acŃiune, putere de anticipare şi raŃionalitate,
Ńinând seama de confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate.
Economia politică, ştiinŃă economică fundamentală, oferă baza
teoretică şi metodologică generală ştiinŃelor economice în ansamblul lor.
Afirmarea economiei ca ştiinŃă autonomă presupune, pe lângă
obiectul său propriu de studiu, şi o metodă, adică un ansamblu de
principii, de procedee şi tehnici de cercetare, care au rolul de a contribui
la rezolvarea cu eficienŃă tot mai mare a problemelor practicii.
Procedeele ce caracterizează metoda în ştiinŃele economice sunt
următoarele: abstractizarea, inducŃia, deducŃia, îmbinarea metodei
istorice cu cea logică, analiza (cantitativă şi calitativă; pozitivă şi
normativă; statică şi dinamică), sinteza şi experimentul economic.
Procesul de formare a economiei ca ştiinŃă a avut loc într-o
perioadă îndelungată a evoluŃiei societăŃii omeneşti. Idei şi chiar teorii
economice au apărut încă din Antichitate, în special în Grecia antică
(Xenofon, Platon, Aristotel), apoi, o lungă perioadă de timp, inclusiv
în Evul Mediu, a avut loc o evoluŃie lentă a gândirii economice.
O dată cu Epoca modernă apar noi curente de gândire
economică: mercantilismul (Antoine de Montchrètien) şi fiziocra-
tismul (Fr. Quesney, Turgot ş.a.).
Un moment deosebit în evoluŃia ştiinŃei economice îl reprezintă
Şcoala clasică engleză, în frunte cu Adam Smith, părintele
microeconomiei, a cărui carte AvuŃia naŃiunilor (1776) pune bazele
economiei politice ca ştiinŃă. AlŃi reprezentanŃi sunt: David Ricardo,
Malthus, John Stuart Mill.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din rândul
economiştilor se afirmă Karl Marx, un discipol al lui David Ricardo,
cel mai influent critic al economiei capitaliste. Tot atunci au loc
încercări de a aşeza ştiinŃa economică pe fundamente noi. Această
perioadă a fost dominată de trei şcoli: Şcoala de la Viena (von

5
Wieser), Şcoala de la Lausanne (Walras, Pareto) şi şcoala de la
Cambridge (Alfred Marshall).
O dată cu apariŃia, în 1936, a lucrării lui J.M. Keynes, Teoria
generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, are loc
trecerea de la nivelul microeconomic la nivelul macroeconomic de
analiză.
În perioada postbelică, ştiinŃa economică şi-a îmbunătăŃit sub-
stanŃial conŃinutul. În numeroase lucrări se abordează problematica
macrodeciziei economice, a creşterii economice, echilibrului macro-
economic şi optimului economic, a pieŃei, fluctuaŃiilor, ocupării şi
şomajului, inflaŃiei, rolului statului în economie etc.
În domeniul gândirii economice au existat şi preocupări ale
economiştilor români. Începutul realizat de către Dimitrie Cantemir prin
lucrarea sa Descriptio Moldaviae a fost continuat, în secolul al XIX-lea,
de către Nicolae Bălcescu, I. Ghica, G. BariŃiu, B.P. Hasdeu,
A.D. Xenopol, P.S. Aurelian şi, în prima jumătate a secolului al XX-lea,
de economişti precum Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, G. Mladenatz,
Ion Răducanu, N.I. Angelescu, Mihail Manoilescu. În perioada
postbelică au fost cercetate numeroase probleme ale economiei
româneşti, în diverse lucrări, tratate, manuale, studii, inclusiv în anii de
tranziŃie la economia de piaŃă.

Teste de autoevaluare:

1. Economia politică este o ştiinŃă economică:

a) fundamentală;
b) de ramură;
c) funcŃională;
d) de graniŃă.
Răspuns: a.

2. Care dintre următorii economişti sunt consideraŃi reprezentanŃi ai

şcolii clasice engleze:
a) Fr. Quesnay, Adam Smith, David Ricardo;
b) Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill;
c) Adam Smith, David Ricardo, Paul Samuelson;
d) John Maynard Keynes, Adam Smith, Alfred Marshall.
6
 Răspuns: b.

2. CARACTERIZARE GENERALĂ A ECONOMIEI DE PIAłĂ

Satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor se realizează prin
intermediul bunurilor şi serviciilor. În consecinŃă, fiecare societate
umană trebuie să-şi organizeze activitatea economică astfel încât să
răspundă la câteva întrebări fundamentale şi interdependente: Ce, cât,
cum şi pentru cine produce? Ce bunuri şi în ce cantităŃi trebuie
produse? Cum vor fi folosite diferitele feluri de resurse pentru
realizarea acestor produse? Pentru cine sunt produse bunurile
respective?
Acestor întrebări societatea le-a răspuns în diferite moduri.
Dacă, iniŃial, producŃia socială a luat forma economiei naturale, în care
bunurile create servesc consumului propriu al producătorului, treptat
aceasta şi-a restrâns sfera de cuprindere în favoarea economiei de
schimb, în care bunurile se produc preponderent pentru piaŃă.
Cu toate că, în diferite Ńări şi perioade, economia de schimb a
cunoscut şi cunoaşte trăsături specifice, ea are unele caracteristici
generale, dintre care cele mai semnificative sunt: a) Specializarea,
întemeiată pe un avantaj absolut sau relativ, ce a permis perfecŃionarea
forŃelor de producŃie, creşterea producŃiei prin folosirea aceloraşi
resurse, utilizarea pe scară largă a tehnicii şi tehnologiei moderne; b)
Autonomia, independenŃa agenŃilor economici, ce presupun ca agenŃii
economici să dispună de libertate de acŃiune, de dreptul de decizie, iar
înstrăinarea bunurilor să aibă la bază criterii economice. Chiar dacă
cea mai largă autonomie se realizează în condiŃiile proprietăŃii private,
aceasta nu implică dispariŃia proprietăŃii publice; c) ProducŃia de
mărfuri generalizată şi mijlocirea schimbului de către bani. Economia
de schimb creează bunuri prioritar pentru vânzare. Întrucât producŃia de
mărfuri este generală, iar diviziunea socială a muncii foarte largă,
schimbul este realizat prin intermediul banilor.
De-a lungul timpului, banii au îmbrăcat mai multe forme: marfă-
bani, monedă de aur şi argint, bani de hârtie, bani electronici.
Independent de etapa de evoluŃie şi de conŃinutul lor economic, banii

7
îndeplinesc următoarele funcŃii: a) mijloc de măsurare a activităŃii
economice. În această funcŃie banii măsoară cheltuielile efectuate şi
rezultatele obŃinute în activitate economică trecută şi prezentă, precum
şi cele avute în vedere în perioada ce urmează; b) mijloc de schimb.
Banii îndeplinesc această funcŃie când mărfurile se achită în momentul
livrării lor; c) mijloc de plată. Banii îndeplinesc această funcŃie în
ipoteza în care mărfurile se achită la un anumit termen, după livrarea
lor, când ele se vând pe credit; d) mijloc de rezervă de valoare.
FuncŃiile banilor au valabilitate şi pentru banii naŃionali, care
deservesc piaŃa internă, şi pentru banii universali, care deservesc piaŃa
internaŃională, mijlocind schimburile externe de mărfuri, turismul,
transferul de tehnologii, investiŃiile efectuate în străinătate etc.
Pornind de la modul concret în care sunt folosite şi adoptate
deciziile, în economia contemporană întâlnim două sisteme de
organizare şi funcŃionare a economiei de schimb: sistemul economiei
de piaŃă şi sistemul economiei de comandă.
Economia de piaŃă modernă are următoarele elemente specifice:
a) pluralismul formelor de proprietate, în cadrul cărora predomină
proprietatea privată; b) piaŃa îndeplineşte un rol important în reglarea
activităŃii economice; c) motivaŃia activităŃii agenŃilor economici o
constituie maximizarea profitului; d) concurenŃa stimulează agenŃii
economici în promovarea progresului; e) pentru majoritatea bunurilor
şi serviciilor, preŃurile se formează liber; f) existenŃa unei structuri
tehnico-economice moderne care asigură o eficienŃă economică înaltă;
g) statul democratic se manifestă, pe de o parte, ca agent economic, iar
pe de altă parte, acŃionează în direcŃia corectării imperfecŃiunilor pieŃei
prin folosirea cadrului legislativ, a pârghiilor economico-financiare etc.
Spre deosebire de economia de piaŃă, în economia centralizată
de comandă, alocarea şi utilizarea resurselor, stabilirea raportului
dintre resurse şi nevoi sunt consecinŃe ale unor decizii centralizate,
impuse agenŃilor economici de aparatul de stat, pe baza acceptării, la
nivel social, a unor principii de ierarhizare a priorităŃilor şi intereselor.
Nici unul dintre aceste sisteme nu există în stare pură, ele
reprezentând tipuri ideale. În realitate, orice economie este o economie
mixtă în care se întâlnesc, în diferite proporŃii, elemente din ambele
sisteme. Analiza comparativă a economiilor reale de piaŃă permite
identificarea a trei modele principale de economie „reuşită”: economia
8
socială de piaŃă (Germania, Ńările nordice), economia de piaŃă
„direcŃionată de consum” (S.U.A) şi economia de piaŃă „ghidată
administrativ” (Japonia).
Activitatea economică în societate se desfăşoară de către oameni,
organizaŃi în cadrul unor unităŃi economice profitabile şi specializate pe
domenii distincte. AgenŃii economici sunt indivizi sau grupe de indivizi,
care participă la viaŃa economică a societăŃii, îndeplinind, în acest sens,
anumite roluri şi având anumite comportamente economice. AgenŃii
economici se grupează pe sectoare, pe baza funcŃiei lor principale în
economie. łinând seama de această funcŃie, în rândurile agenŃilor econo-
mici includem: întreprinderile, gospodăriile familiilor sau menajele,
administraŃiile publice şi private, instituŃiile de credit şi asigurări,
străinătatea.
RelaŃiile dintre participanŃii la activităŃile economice sunt
interdependente. Fluxurile economice reprezintă mişcări permanente
de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităŃi
băneşti etc., între agenŃii participanŃi la tranzacŃii. Fiecare tranzacŃie
bilaterală sau de piaŃă este formată din două fluxuri economice:
a) fluxurile reale (de bunuri), care pornesc de la producător şi ajung la
consumator; b) fluxurile monetare, care au sens opus.
În economie au loc şi tranzacŃii unilaterale, care sunt mişcări sau
transferuri univoce de bunuri, fără a se primi în schimb contraprestaŃii.
Totalitatea fluxurilor economice formează circuitul economic.
Eforturile făcute de agenŃii economici se concretizează în
cheltuieli de producŃie curente şi în noi dotări tehnice pe baza
investiŃiilor. Rezultatele obŃinute la nivelul unităŃilor economice se
materializează în bunuri materiale şi servicii, fiind cuantificate în unităŃi
fizice, natural-convenŃionale şi valorice. În raport cu gradul lor de
cuprindere, rezultatele microeconomice monetare pot fi: globale (cifra
de afaceri), finale (valoarea adăugată) şi nete (profitul brut şi net).

9
 Teste de autoevaluare:

1. Modelul economiei sociale de piaŃă, caracterizată prin atenŃia

deosebită acordată protecŃiei mediului, dezvoltării adecvate a
educaŃiei, ocrotirii sănătaŃii, asigurării locurilor de muncă şi înfăptuirii
unor programe guvernamentale de protecŃie socială, este caracteristic
pentru:
a) SUA;
b) Italia;
c) Germania şi Ńările nordice;
d) Japonia.
Raspuns: c.

2. Un producator detine un avantaj comparativ (relativ) într-o

activitate, daca realizează bunul:
a) cu cel mai mic cost de producŃie în raport cu ceilalŃi producători;
b) cu cel mai mic cost de oportunitate în raport cu ceilalŃi
producători;
c) cu cel mai mic consum de resurse în raport cu ceilalŃi
producători;
d) cu cel mai mare preŃ de vânzare în raport cu ceilalŃi producători.
Răspuns: b.

3. PIAłA. CEREREA ŞI OFERTA

PiaŃa exprimă relaŃiile economice dintre oameni, dintre agenŃii

economici, relaŃii care se desfăşoară într-un anumit spaŃiu, în cadrul
căruia se confruntă cererea cu oferta de mărfuri, se formează preŃurile, au
loc negocieri şi acte de vânzare – cumpărare, în condiŃii de concurenŃă.
Regulatorul principal al pieŃei este concurenŃa, fiecare urmărindu-şi
propriul interes, satisfacerea cât mai bună a nevoilor de producŃie sau de
consum personal. Deosebit de importante sunt autonomia de decizie a
agenŃilor economici, libertatea lor economică, pentru că numai astfel se
poate acŃiona prompt şi eficient la cerinŃele pieŃei.
În general, se consideră că există următoarele tipuri de piaŃă:
a) din punctul de vedere al obiectului tranzacŃiei economice: piaŃa
bunurilor de consum final, piaŃa factorilor de producŃie (care, la rândul
10
ei, include piaŃa resurselor naturale, piaŃa muncii şi piaŃa capitalului),
piaŃa monetară, piaŃa financiară (inclusiv bursa); b) din punctul de
vedere al extinderii teritoriale: piaŃa locală, piaŃa regională, piaŃa
naŃională şi piaŃa mondială; c) din punctul de vedere al desfăşurării
concurenŃei: piaŃa cu concurenŃă perfectă sau pură şi piaŃa cu
concurenŃă imperfectă (formată, la rândul ei, din piaŃa cu concurenŃă
monopolistică, de tip oligopol, monopol, monopson, oligopson etc.).
Aceste diferite tipuri de piaŃă formează un tot unitar, un sistem de
piaŃă, în sensul că ele se influenŃează reciproc, schimbările care au loc
în cadrul unei pieŃe reflectându-se, direct sau indirect, în evoluŃia altor
pieŃe sau în ansamblul relaŃiilor de piaŃă.
Cererea şi oferta sunt componentele fundamentale ale pieŃei, iar
raportul dintre ele constituie o formă de exprimare a relaŃiei dintre
producŃie şi consum, în condiŃiile economiei de schimb.
Cererea de mărfuri reprezintă nevoile de bunuri şi servicii care se
satisfac prin intermediul pieŃei, adică prin vânzare-cumpărare. Cererea
are drept suport puterea de cumpărare a oamenilor; ea exprimă canti-
tatea de bunuri şi servicii cerute, la un moment dat, la preŃurile
existente, considerând date veniturile şi preferinŃele cumpărătorilor.
Cererea poate fi: a) individuală (din partea unui singur cumpărător la un
bun economic); b) totală (din partea tuturor cumpărătorilor la un bun
economic); c) agregată sau globală (din partea tuturor cumpărătorilor la
toate bunurile existente). Ca volum, structură şi nivel al cerinŃelor de
consum, cererea are caracter dinamic. Principalii factori de care depinde
cererea sunt nevoile oamenilor, venitul şi preŃul.
PreŃul constituie un factor care exercită o mare influenŃă asupra
cererii de bunuri şi servicii. Cererea se află în raport invers
proporŃional faŃă de preŃ: când preŃul creşte, cererea scade, deoarece la
un venit dat posibilitatea de cumpărare se micşorează; invers, când
preŃul scade, cererea creşte. Astfel, cererea este o funcŃie descres-
cătoare faŃă de preŃ.
Cererea de mărfuri nu este o mărime fixă. Sensibilitatea acesteia
faŃă de variaŃia preŃului sau a venitului reprezintă elasticitatea cererii.
Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preŃ (calculat ca raport
între variaŃia cantităŃii cerute şi variaŃia preŃului), în principiu, este
negativ, deoarece atunci când preŃul creşte, cererea scade, iar raportul
dintre două semne diferite dă semnul negativ. În funcŃie de
11
elasticitatea cererii în raport de preŃ, se disting: a) cerere inelastică
(variaŃia cererii este mai mică decât variaŃia preŃului); b) cerere perfect
inelastică (total insensibilă la variaŃia preŃului); c) cerere elastică
(variaŃia cererii este mai mare decât variaŃia preŃului); d) cerere perfect
elastică (cererea creşte continuu la un nivel dat al preŃului); e) cerere
cu elasticitate unitară (variaŃia cererii este egală cu variaŃia preŃului).
În cazul bunurilor substituibile (de exemplu untul şi margarina), are
loc şi fenomenul elasticităŃii încrucişate a cererii, care măsoară
sensibilitatea cererii la bunul A, când preŃul bunului B se modifică.
În practică, există şi situaŃii de cerere atipică, adică excepŃii de la
legea generală a cererii: dacă preŃul creşte, creşte şi cererea, dacă
preŃul scade, scade şi cererea. Comportamentul atipic al cererii se
produce în mai multe cazuri: efectul Giffen, efectul de anticipare din
partea consumatorilor, efectul de venit nul în cazul bunurilor de lux
foarte scumpe, efectul de ostentaŃie şi snobism din partea unor
consumatori, efectul de informare imperfectă, dar şi cazul bunurilor
importante fără înlocuitori, când mărimea preŃului, în general, nu
atrage după sine o diminuare a cererii.
Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii destinate
vânzării, pe piaŃă, la un moment dat. Ea poate fi: a) individuală (oferta
dintr-un bun din partea unui producător); b) totală (întreaga cantitate
dintr-un bun pe care producătorii o oferă spre vânzare); c) agregată
sau globală (toate bunurile şi serviciile, din Ńara respectivă, destinate
pieŃei, exprimate în bani). Oferta de mărfuri, în dinamica ei, depinde
de mai mulŃi factori: a) evoluŃia cererii de bunuri şi servicii;
b) disponibilitatea factorilor de producŃie sau raritatea şi randamentul
economic al acestora; c) costul de producŃie (de fapt, costul marginal);
d) preŃul de vânzare al mărfii; e) posibilitatea de stocare a bunurilor şi
costul stocării etc.
Oferta este o funcŃie crescătoare de preŃ; ea se află în raport
direct proporŃional faŃă de preŃ, adică oferta creşte când preŃurile cresc
şi se micşorează când preŃurile scad. În practică există şi excepŃii de la
legea generală a ofertei, denumite paradoxul ofertei (de exemplu, la
produse perisabile – legume – fructe, sau situaŃia în care unii
producători agricoli sunt nevoiŃi să-şi vândă produsele chiar şi la
preŃuri în scădere, pentru a-şi plăti impozitele sau pentru a rambursa
creditele).
12
 Elasticitatea ofertei în raport de preŃ reprezintă reacŃia ofertei la
modificările preŃului. Ea se măsoară prin coeficientul de elasticitate a
ofertei, calculat prin raportarea modificării cantităŃilor oferite la
modificarea preŃului de vânzare. În funcŃie de modul în care oferta
reacŃionează la modificările de preŃuri, se disting: a) oferta elastică
(variaŃia ofertei este mai mare decât variaŃia preŃului); b) ofertă cu
elasticitate unitară (variaŃia ofertei este egală cu variaŃia preŃului);
c) ofertă perfect elastică (la un nivel dat al preŃului, cantitatea oferită
creşte continuu); d) oferta inelastică (modificarea ofertei este mai mică
decât modificarea preŃului); e) oferta perfect inelastică (la orice
variaŃie a preŃului, oferta nu se modifică).
Echilibrul pieŃei reflectă situaŃia în care cantităŃile oferite şi cele
cerute sunt egale, la preŃul pieŃei. Se poate deci spune că piaŃa este în
echilibru la preŃul care permite egalitatea cantităŃii cerute de
consumatori cu cea oferită de producători. Atunci când se ia în calcul
o singură piaŃă a unui produs, vorbim despre un echilibru parŃial, iar
când sunt luate în calcul toate pieŃele, Ńinând seama de interdependenŃa
lor, vorbim despre echilibru general.

Teste de autoevaluare:

1. Bunurile de strictă necesitate pentru consumatori au, de regulă, o

cerere în funcŃie de preŃ:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) perfect elastică.
Răspuns: b.

2. În situaŃia în care preŃul unui bun creşte de la 1000 u.m. la 1200

u.m. iar oferta creşte de la 100 bucaŃi la 130 bucaŃi, oferta este:
a) elastică ;
b) inelastică ;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect inelastică.
Răspuns: a.

13
 4. FACTORII DE PRODUCłIE ŞI COMBINAREA LOR
Întreprinzătorii, pentru a produce bunuri destinate consumului,
îşi procură factori de producŃie. Aceştia reprezintă resursele econo-
mice atrase în circuitul economic, aflate în mişcare ca fluxuri. În
general, se consideră că la producerea bunurilor participă trei factori:
munca, natura (pământul) şi capitalul. Acestor factori clasici li se pot
adăuga şi: întreprinderea (antreprenoriatul), progresul tehnic, inovaŃia
şi resursele informaŃionale.
• Munca reprezintă o acŃiune conştientă, specific umană, îndrep-
tată spre un anumit scop, în cadrul căreia sunt puse în mişcare
aptitudinile, experienŃa şi cunoştinŃele care îl definesc pe om, consu-
mul de energie fizică şi intelectuală. Munca este un factor activ şi
determinant al producŃiei, ce antrenează ceilalŃi factori în vederea
obŃinerii de bunuri şi servicii. În ultimele decenii, se conturează o serie
de caracteristici generale în evoluŃia factorului muncă: tendinŃa
generală de sporire a populaŃiei active, deşi inegală pe Ńări şi zone
geografice; sporirea ponderii populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar şi în
cel cuaternar, în timp ce în sectorul primar se înregistrează o scădere;
sporirea calităŃii resurselor de muncă în corelaŃie cu nivelul de
dezvoltare economică, cu progresul în ştiinŃă, tehnică, în cultură în
general.
• Natura, ca factor de producŃie, cuprinde pământul, resursele de
apă şi resursele minerale. Un loc important îi revine pământului, care
este decisiv nu numai pentru agricultură şi silvicultură, ci şi pentru
întreaga activitate umană, căreia îi oferă suport de existenŃă şi loc de
desfăşurare. Pentru viaŃa economică actuală prezintă interes şi
dimensiunea şi calitatea suprafeŃei ce revine în medie pe locuitor.
„Explozia demografică” a secolului XX a diminuat suprafeŃele
agricole şi silvice pe locuitor, devenind astfel una din cele mai drastice
limitări cu care se confruntă agenŃii economici în activitatea lor.
• Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor reproductibile, rezul-
tate ale unei activităŃi anterioare, utilizate în producerea de noi bunuri
materiale şi servicii destinate vânzării – cumpărării pe piaŃă, în scopul
obŃinerii unui profit. Capitalul tehnic este format din maşini, utilaje,
echipamente, instalaŃii, clădiri, construcŃii, mijloace de transport,
animale de muncă şi de reproducŃie, materii prime, materiale, semifa-
14
bricate. Capitalul tehnic folosit în activitatea economică este constituit
din: a) capitalul fix – acea parte a capitalului care participă la mai multe
cicluri de producŃie, se consumă treptat şi se înlocuieşte la intervale mai
mari de timp; b) capitalul circulant – acea parte a capitalului care se
consumă integral într-un singur ciclu de producŃie şi trebuie înlocuit
după fiecare ciclu de producŃie. Procesul consumării capitalului fix se
manifestă prin fenomenul uzurii, care prezintă două forme: a) uzura
fizică – deprecierea treptată a maşinilor, echipamentelor, instalaŃiilor ca
urmare a folosirii lor în activitatea economică sau a acŃiunii factorilor
naturali; b) uzura morală – determinată de progresul tehnic, care
favorizează fabricarea unor maşini şi utilaje cu noi performanŃe,
superioare celor aflate în funcŃiune, sau reducerea preŃului la care poate
fi cumpărat un echipament echivalent. Recuperarea pierderilor prove-
nite din uzura capitalului fix se face prin amortizare. Cota de amortizare
depinde de cheltuielile cu procurarea capitalului şi durata de funcŃionare
a acestuia.
Întreprinzătorii, pentru a produce şi pentru a-şi atinge scopul –
de a obŃine un profit cât mai mare posibil –, combină factorii de
producŃie şi aleg varianta de combinare cea mai eficientă.
Combinarea factorilor de producŃie reprezintă un mod specific
de unire a factorilor de producŃie privit atât sub aspect cantitativ, cât şi
structural – calitativ; atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.
În combinarea factorilor de producŃie, întreprinzătorul porneşte de la
premisele: a) caracterul limitat al factorilor supuşi combinării;
b) caracteristicile factorilor de producŃie şi concordanŃa lor cu
specificul activităŃii; c) conjunctura pieŃelor factorilor de producŃie.
Combinarea este posibilă datorită următoarelor proprietăŃi ale
factorilor de producŃie: a) divizibilitatea (posibilitatea factorului de a
se împărŃi în subunităŃi omogene, fără a fi afectată calitatea lui); b)
adaptabilitatea (capacitatea de asociere a unei unităŃi dintr-un factor cu
mai multe unităŃi din alt factor); c) complementaritatea (la o producŃie
dată, o anumită cantitate dintr-un factor se asociază doar cu o cantitate
determinată de ceilalŃi factori); d) substituibilitatea (posibilitatea de a
înlocui o cantitate dintr-un factor printr-o cantitate determinată din alt
factor, menŃinând acelaşi nivel al producŃiei).
Combinarea va presupune nu doar unirea lor, ci şi substituirea
lor. Analiza combinării şi substituirii factorilor în acest caz conduce la
15
luarea în considerare nu doar a randamentelor factoriale, ci şi a
randamentelor de scară, care pot fi: a) constante (dacă factorii de
producŃie se dublează, producŃia se va dubla; dacă factorii se triplează,
producŃia se va tripla etc.); b) crescătoare (dacă factorii se dublează,
producŃia va fi mai mult decât dublă); c) descrescătoare (dacă factorii
se dublează, producŃia va fi mai puŃin decât dublă).
EficienŃa combinării factorilor de producŃie orientată spre obŃinerea
maximului de efecte utile cu minimum de eforturi se exprimă prin
productivitatea sau randamentul factorilor de producŃie. Se evidenŃiază:
a) productivitatea fizică – măsoară randamentele în natură ale utilizării
factorilor, fiind exprimată în unităŃi fizice; b) productivitatea valorică –
măsoară eficienŃa în termeni financiari – monetari. O altă tipologie are în
vedere noŃiunile: a) productivitatea brută (producŃia este privită ca sumă a
valorilor adăugate brute de diferitele activităŃi); b) productivitatea netă (se
elimină din producŃia finală brută valoarea achiziŃiilor exterioare şi
amortizarea); c) productivitatea aparentă (provenienŃa valorii adăugate nu
este întotdeauna cunoscută corect). În literatura de specialitate,
productivitatea este abordată pe două tipuri consacrate: a) productivitatea
globală, care surprinde efectele combinării tuturor factorilor de producŃie,
măsurând eficienŃa de ansamblu a acestora; b) productivitatea parŃială a
fiecărui factor, care exprimă producŃia obŃinută prin utilizarea fiecărui
factor consumat. Acestea pot fi măsurate prin: productivitatea medie,
calculată ca raport între mărimea producŃiei şi cantitatea utilizată din
factorul respectiv, şi productivitatea marginală, care reprezintă sporul de
producŃie care se obŃine prin utilizarea unei unităŃi suplimentare dintr-un
factor, ceilalŃi factori rămânând constanŃi. Aceste două tipuri de
productivităŃi pot fi calculate, pentru toŃi cei trei factori de producŃie:
muncă, natură şi capital. Creşterea productivităŃii poate fi rezultatul
progresului ştiinŃific şi tehnic, creşterii calificării forŃei de muncă, dar şi al
revoluŃiei manageriale, prin care se urmăreşte perfecŃionarea organizării şi
conducerii activităŃii economice, folosirea mai intensă a timpului de
muncă, a capacităŃilor de producŃie etc.
Costul de producŃie reprezintă, în formă bănească, totalitatea
cheltuielilor efectuate şi suportate de către agenŃii economici pentru
producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii. Se pot
delimita următoarele concepte: a) costul contabil, care reflectă, în
bani, cheltuielile efectiv suportate de întreprindere, rezultate din
16
evidenŃa contabilă; b) costul economic cuprinde, pe lângă costul
contabil, şi consumul de resurse care nu presupune plăŃi efective
evidenŃiate sub formă de cheltuieli; c) costul explicit indică cheltu-
ielile efectuate de întreprindere şi înregistrate în costurile efectiv
plătite (este însuşi costul contabil); d) costul implicit reflectă acel
consum de resurse al întreprinderii, neinclus în costul efectiv plătit;
e) costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune şanse
sacrificate în procesul de alegere a variantei optime. În practică, se
determină următoarele tipuri de costuri:
A. Costul global, care reprezintă ansamblul cheltuielilor
necesare obŃinerii unui volum de producŃie dat, dintr-un bun. Poate fi
privit: a) structural, pe termen scurt, divizat în cost fix şi cost variabil,
şi b) pe ansamblu, adică drept cost total global, ca sumă a tuturor
cheltuielilor suportate de întreprindere. Costul fix reflectă acele
cheltuieli ale întreprinderii care pe termen scurt sunt relativ constante,
independent de volumul producŃiei obŃinute: amortizarea capitalului
fix, chirii, salariile personalului administrativ etc. Costul variabil
exprimă acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcŃie
de volumul producŃiei, iar costul total reprezintă suma costurilor – fix
şi variabil.
B. Costul mediu (unitar) exprimă costurile globale pe unitatea
de produs. Corespunzător structurii pe termen scurt şi nivelului de
abordare globală, se disting: costul mediu fix (costul fix pe unitatea de
produs), costul mediu variabil (costul variabil pe unitatea de produs) şi
costul mediu total (costul global total pe unitatea de produs).
C. Costul marginal (suplimentar) exprimă sporul de cost total
necesar pentru obŃinerea unei unităŃi suplimentare de producŃie. Costul
marginal stă la baza deciziilor privind oferta de bunuri şi servicii; este
stimulată mărirea ofertei când fiecare unitate suplimentară de
producŃie necesită un spor de cost cât mai mic şi când sporul de
producŃie măreşte mai mult venitul decât costul.
Costul mediu total este dependent de costul marginal: a) costul
mediu total este descrescător atunci când costul marginal se
micşorează mai accentuat, fiindu-i inferior; b) costul mediu total este
crescător atunci când costul marginal creşte mai accentuat, fiindu-i
superior; c) costul marginal este egal cu costul mediu total atunci când
costul mediu total este minim. De asemenea, pe termen lung, costul
17
mediu total şi costul marginal sunt egale şi constante atunci când, la
un nivel dat al preŃurilor factorilor de producŃie, costul total sporeşte
în aceeaşi proporŃie cu producŃia.
Costul mediu nu este o mărime constantă, evoluŃia sa depinzând
de următorii factori: a) consumul de factori de producŃie pe unitatea de
produs; b) nivelul productivităŃii; c) preŃul factorilor de producŃie
utilizaŃi. În scopul maximizării profitului, producătorul trebuie să
minimizeze costurile pe unitatea de produs, acŃionând în principal
asupra acestor trei factori.
La un preŃ dat al factorilor de producŃie, costul mediu şi costul
marginal se află în raport invers proporŃional faŃă de productivitate.
Astfel, costul de producŃie mediu se micşorează atunci când
productivitatea medie creşte, şi invers. Costul marginal se reduce când
productivitatea marginală creşte.
Optimul producătorului constituie un criteriu de comportament,
conform căruia producătorul urmăreşte ca, la un cost de producŃie total
dat, să maximizeze producŃia obŃinută. În cazul în care însă nu este
necesară mărirea ofertei de bunuri economice, starea de optim al
producătorului presupune ca un volum de producŃie dat să se obŃină cu
costuri minime. În vederea optimizării volumului producŃiei şi
maximizării profitului, trebuie să se Ńină cont de relaŃia dintre costul
marginal şi venitul marginal. Profitul obŃinut este maxim atunci când
venitul marginal este egal cu costul marginal, deoarece în acest caz se
obŃine o diferenŃă maximă între totalul încasărilor şi totalul
cheltuielilor. În determinarea nivelului producŃiei care maximizează
profitul este utilă şi cunoaşterea unui caz particular – pragul de
rentabilitate. Acesta indică volumul de producŃie sau cifra de afaceri
de la care producătorul începe să obŃină profit. În acest „punct mort”,
încasările totale ale întreprinderii sunt egale cu costul total, iar profitul
este nul.
Principalele căi de reducere a costului sunt următoarele:
a) alegerea procesului de producŃie cel mai eficient din punct de vedere
tehnic, economic şi ecologic; b) cumpărarea factorilor de producŃie la
preŃurile cele mai mici (fără a neglija calitatea); c) creşterea randamen-
tului utilizării factorilor de producŃie; d) asigurarea reducerii costurilor
în toate fazele muncii; e) realizarea obiectivelor stabilite, Ńinând cont de
resursele disponibile, de condiŃiile de producŃie existente şi de
18
restricŃiile economice; f) identificarea produselor care generează
consumuri energetice mari şi a produselor care aduc pierderi.

Teste de autoevaluare:

1. Care din caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii ca

factor de producŃie:
a) factor activ şi determinant al producŃiei;
b) activitate conştientă;
c) factor derivat;
d) consum concomitent de energie fizică şi intelectuală.
Răspuns: c.

2. Costul mediu scade atunci când:

a) salariul creşte iar producŃia scade;
b) dinamica productivităŃii muncii o devansează pe cea a salariului
mediu;
c) creşte rata marginală de substituire a muncii cu capitalul;
d) sporeşte uzura fizică determinată de acŃiunea factorilor naturali.
Răspuns: b.

5. CONCURENłA ŞI FORMAREA PREłURILOR

ConcurenŃa – confruntare deschisă între agenŃii economici pentru
realizarea unei poziŃii cât mai avantajoase pe piaŃă, corespunzător
intereselor proprii.
Rolul concurenŃei: a) stimulează inovaŃia; b) realizează o selecŃie
a producătorilor, eliminându-i pe cei slabi; c) tinde să aşeze în echilibru
ramurile de producŃie, cererea şi oferta; d) asigură libertatea de alegere a
bunurilor şi serviciilor la un nivel superior al trebuinŃelor.
ConcurenŃa are şi efecte secundare nedorite prin încercarea unor
întreprinzători de a reduce costurile pe seama scăderii salariilor, a unor
cheltuieli necesare protejării naturii, prin promovarea unor produse de
calitate îndoielnică sau chiar nocive etc.
Forme ale concurenŃei: perfectă; imperfectă – forme: monopolis-
tică, oligopolistă, monopol, monopson.
PreŃul – expresie bănească a valorii mărfii sau suma de bani care
se plăteşte pentru a dobândi o unitate dintr-un bun economic. Nivelul
19
preŃului este influenŃat de o serie de factori cum sunt: a) costul de
producŃie; b) raportul cerere-ofertă; c) calitatea; d) prezentarea-
ambalarea etc.
PreŃul de echilibru presupune mişcarea deopotrivă a preŃului şi a
cantităŃii de mărfuri cerute şi oferite, realizată în decursul unui interval
de timp mai mare sau mai mic, dependent de natura bunului, de durata
în care el se creează şi se trimite pe piaŃă. PreŃul de echilibru este o
categorie teoretică. În realitate, apare doar întâmplător. Sunt condiŃii
când preŃul de piaŃă efectiv este apropiat de preŃul de echilibru,
gravitând în jurul acestuia. Modificarea preŃului nu este un rezultat
numai al mişcării independente a relaŃiei dintre cerere şi ofertă (la
nivel de ramură), ci şi al schimbărilor intervenite în costurile de
producŃie.
FuncŃiile preŃului: a) informare, realocare sau redistribuire a
resurselor societăŃii, pe diverse sfere de activitate, în vederea suprimării
anomaliilor, a dezechilibrelor existente în acest plan; b) de evaluare şi
măsurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor; c) principal instrument
prin care se recuperează cheltuielile şi se obŃine un profit. PreŃul îl
determină pe producător să restrângă sau să abandoneze anumite
activităŃi.
IntervenŃia statului în domeniul preŃurilor: a) fixarea de preŃuri
maxime, în perioade critice, care vizează mărfuri ce se adresează
trebuinŃelor fundamentale ale populaŃiei; b) garantarea preŃurilor la
unele produse agricole sau a veniturilor agricultorilor.

Teste de autoevaluare:

1. Atomicitatea pieŃei se caracterizeaza prin faptul că:

a) pe piaŃă există un număr egal de vânzători şi cumpărători;
b) deciziile proprii ale fiecarui agent al cererii si ofertei exercită un
efect semnificativ asupra cererii, ofertei si preŃului;
c) pe piaŃă exista numeroşi agenŃi ai cererii şi ofertei, fiecare având
o forŃă economică redusă;
d) se derulează un volum redus de tranzacŃii de vânzare şi
cumpărare.
Răspuns: c.

20
2. PreŃul are rolul de:
a) stimulare a economisirii;
b) informare;
c) diminuare a risipei;
d) indicator al nivelului de trai.
Răspuns: b.

6. PIEłE ŞI VENITURI
PiaŃa muncii – spaŃiu economic în cadrul căruia se confruntă
cererea de muncă cu oferta de muncă, au loc negocieri privind
angajarea salarială. ParticularităŃi şi funcŃii ale pieŃei muncii.
Cererea de muncă şi nevoia de muncă – relaŃie de la parte la
întreg. Nevoia de muncă exprimă volumul total de muncă necesar pe
ansamblul unei Ńări. Cererea de muncă este necesarul de muncă din
partea agenŃilor economici la un moment dat, care se satisface prin
intermediul pieŃei muncii, prin relaŃii de angajare salarială. Se exprimă
prin locurile de muncă.
Factori care influenŃează cererea de muncă: a) nivelul salariului;
b) costul marginal al muncii; c) fluxul investiŃional; d) substituirea
factorului muncă; e) faza ciclului economic; f) conjunctura economică
şi socială pe plan intern şi internaŃional.
Oferta de muncă şi disponibilităŃile de forŃă de muncă – relaŃie
de la parte la întreg. DisponibilităŃile de muncă reprezintă populaŃia
aptă de muncă prezentă într-o Ńară pe perioadă dată de timp. Oferta de
muncă corespunde populaŃiei disponibile active.
Delimitări privind structura populaŃiei: a) populaŃie totală, b)
populaŃie inactivă, c) populaŃie disponibilă activă.
Rata de activitate la nivelul populaŃiei unei Ńări =

= PopulaŃie activă ocupată ⋅100

PopulaŃie totală
PopulaŃie ocupată
Gradul de ocupare = ⋅100
PopulaŃie disponibil ă activă
21
 Factori care influenŃează mărimea populaŃiei disponibile active:
demografic – raportul natalitate – mortalitate; reglementări juridice;
durata săptămânii de lucru; structura pe sexe.
Oferta de muncă individuală – numărul de ore de muncă (sau
timpul de muncă) pe care un salariat doreşte să le efectueze; factori
care o influenŃează.
Oferta de muncă totală – ofertele individuale totale ale segmen-
telor pieŃei muncii, formată din cei angajaŃi sau în căutarea unui loc de
muncă.
Dinamica salariului şi influenŃa sa asupra ofertei de muncă.
Starea de echilibru este ocuparea deplină a forŃei de muncă.
Starea de dezechilibru: a) când oferta este mai mică decât cererea de
muncă; b) când oferta de muncă depăşeşte cererea de muncă.
Caracterul dual al pieŃei muncii: funcŃionează pe baza principiilor
pieŃei, dar şi al reglementărilor din partea statului şi organismelor inter-
naŃionale.
PiaŃa muncii în România: a) proces de formare şi consolidare a
instituŃiilor ce o reglementează; b) stare de dezechilibru.
Salariul, accepŃiuni diferite privind definirea: a) sumă de bani cu
care este remunerat factorul muncă participant la obŃinerea rezultatelor
unei activităŃi economice; b) preŃ pentru care oamenii îşi închiriază
forŃa de muncă; c) preŃ al forŃei de muncă – marfă.
Salariu cost – cheltuială pentru agentul economic; venit pentru
salariaŃi. Abordări conceptuale privind salariul – venit (Adam Smith,
David Ricardo, Ferdinand Lassalle, Karl Marx, J.M. Keynes,
Samuelson etc.).
Salariul de echilibru – când cererea este egală cu oferta de
muncă.
Factori care influenŃează mărimea salariului: a) raportul dintre
cererea şi oferta de forŃă de muncă; b) cheltuielile necesare refacerii şi
dezvoltării forŃei de muncă; c) nivelul preŃurilor bunurilor şi serviciilor
de consum; d) cheltuieli pentru odihnă şi viaŃa spirituală; e) sporirea
cheltuielilor de transport, telecomunicaŃii; f) mărirea chiriei; g) rapor-
tul dintre productivitatea muncii şi salariul nominal; h) gradul de
organizare a sindicatelor.

22
 Efectul de substituŃie – reducerea timpului liber şi creşterea
corespunzătoare a timpului destinat muncii, care-i asigură lucrătorului
venituri mai mari.
Efectul de venit – situaŃia în care salariatul obŃine un venit
suficient de mare, astfel încât au loc micşorarea timpului destinat
muncii şi sporirea corespunzătoare a timpului liber.
Forme ale salariului: salariu nominal şi real; relaŃia dintre
salariul nominal, preŃ şi salariul real:

SN ;  SR = salariu real
SR =  P = nivelul preŃurilor (în procente)
P  SN = salariu nominal
În dinamică:
SR 1  SR 1 = salariu real în perioada curentă
ISR = ⋅ 100 
SR 0  SR 0 = salariu real în perioada anterioară

ISN  ISN = indicele salariului nominal

ISR = ⋅100 
IP  IP = indicele preŃurilor

Alte forme ale salariului: direct, indirect, minim garantat,

colectiv, social.
Forme de salarizare: în regie, acord, remiză.
PiaŃa monetară. Dobânda
Scurt istoric cu privire la apariŃia monedei: prima etapă – secolul
al VI-lea î.e.n. până în secolul al XVII-lea: s-au emis şi au dominat
monedele metalice; a 2-a etapă: secolul al XVIII-lea – secolul al XIX-lea:
moneda de hârtie capătă o tot mai mare răspândire, devenind ulterior
neconvertibilă în aur. S-a amplificat rolul monedei scripturale; a treia
etapă – în prezent, când se introduc mijloace electronice de plată.
Numerarul, monedele şi bancnotele, precum şi cecurile şi alte înscrisuri
continuă să circule, dar un număr tot mai mare de operaŃii se efectuează
prin „bani electronici”.
Moneda cuprinde ansamblul mijloacelor de plată care pot fi
utilizate direct pentru efectuarea tranzacŃiilor pe piaŃă. Nici un flux
23
economic nu se poate desfăşura fără participarea directă sau indirectă
a monedei.
Masa monetară constă din totalitatea instrumentelor de
circulaŃie şi de plată de care dispune economia unei Ńări, la un moment
dat, sau, în medie, într-un orizont de timp (un trimestru, un an).
Componente ale masei monetare: a) disponibilităŃile monetare
propriu-zise (biletele Băncii Centrale, monedele divizionare; moneda
scripturală, cecurile la purtător etc.); b) disponibilităŃile semimonetare
(economiile pe librete bancare, bonuri de casă ale băncilor, nominative
sau la purtător, depunerile pe termen la trezorerie, efecte de comerŃ
negociabile etc.).
Agregatul monetar desemnează părŃile constitutive ale masei
monetare şi semimonetare, ale instrumentelor de schimb şi de plată în
totalitatea lor, părŃi autonome prin funcŃiile lor specifice, prin agenŃi
bancari şi financiari care le emit şi le gestionează. Primul agregat
monetar (M1) cuprinde monedele divizionare, biletele de hârtie
(moneda fiduciară) şi cecurile de lucru la purtător, aparŃinând
rezidenŃilor nonfinanciari.
Al doilea agregat monetar (M2) cuprinde pe primul M1 şi, în
plus: conturile pe librete de economii, depunerile pe termen scurt în
conturi bancare, bonurile de casă ale unor organisme naŃionale de
credit, conturile de economii pentru locuinŃe deschise la bănci.
Al treilea agregat monetar (M3) include pe M2 şi, în plus: diferite
averi în devize, plasamente pe termen nelimitat.
Al patrulea agregat monetar (M4) cuprinde pe M3 şi, în plus:
economiile contractuale şi diferite alte lichidităŃi pe termen, negocia-
bile, cum sunt titlurile de pe pieŃele monetare emise de creditorii
nonbancari şi de agenŃii economici nonfinanciari.
PiaŃa monetară este ansamblul tranzacŃiilor cu monedă,
confruntarea cererii şi ofertei.
Cererea de monedă depinde: a) de volumul operaŃiunilor, al
tranzacŃiilor de bunuri şi servicii intermediate efectiv de către monedă;
b) de viteza de rotaŃie a banilor. Masa monetară (M) este direct
proporŃională cu cantitatea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacŃio-
nării la un anumit preŃ (PT) şi invers proporŃională cu viteza de rotaŃie
a banilor; c) de amploarea creditului de consum; d) de plăŃile efectuate
în contul creditelor ajunse la scadenŃă, în perioada corespunzătoare; e)
24
de cererea de monedă în scopuri speculative – funcŃie de nivelul
dobânzii.
Oferta de monedă – cantitatea de monedă pusă la dispoziŃia
agenŃilor economici şi a altor utilizatori de monedă de către sistemul
bancar.
Tipuri de bănci: de emisiune, de depozit, specializate.
FuncŃii active ale băncilor şi ale celorlalte instituŃii de credit
sunt: a) acordarea de împrumuturi solicitanŃilor care îndeplinesc
condiŃiile de bonitate; b) păstrarea elasticităŃii mijloacelor de plată.
FuncŃiile pasive ale băncilor se concretizează în primirea
depunerilor pe care le fac clienŃii: depuneri spre fructificare şi
depuneri pentru executarea de plăŃi din ordinul clienŃilor.
Dobânda – suma de bani plătibilă pentru dreptul de folosinŃă
temporară a mijloacelor băneşti împrumutate.
Mărimea dobânzii se exprimă prin; a) masa dobânzii (D), care
reprezintă mărimea absolută a dobânzii anuale plătite la suma totală
d′ ⋅ C 
împrumutată (C); D =   (d’ = rata dobânzii); b) mărimea
 100 
relativă se exprimă prin rata dobânzii anuale (d’), care este raportul
procentual între masa dobânzii (D) şi capitalul împrumutat (C)
 ′ D 
 d = ⋅100  .
 C 
Calculul dobânzii compuse se face după următoarea formulă:
Dn = C(1 +d’)n – C
C = credit
d’ = rata dobânzii
n = durata în ani
Echilibrul pieŃei monetare se realizează atunci când cererea de
monedă este egală cu oferta de monedă.
Politici monetare şi instrumente de intervenŃie: a) taxa
rescontului; b) variaŃiile cotelor obligatorii de rezervă; c) multiplica-
torul creditului, al banilor (M)  M = 1  (r = rezerva obligatorie).
 r

25
 Profitul şi renta. Profit – partea rămasă din venitul total ce
revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate cheltuielile aferente
venitului respectiv.
Formele profitului: a) profitul brut este partea ce rămâne din
venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de producŃie; b) profitul
net este partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse
dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca recom-
pensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul şi clădirea
care îi aparŃin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit;
c) profitul normal, legitim sau justificat, care reprezintă remunerarea
serviciilor întreprinzătorului, recompensa pentru priceperea sa şi
răspunderea pe care şi-o asumă, prima pentru risc şi incertitudine;
d) profitul pur sau supraprofitul este acel profit generat de împrejurări
deosebite care nu au legătură cu activitatea întreprinzătorului. Este
obŃinut de acei întreprinzători care au o poziŃie de monopol în
producerea şi/sau vânzarea produselor. Se realizează pe baza unor
preŃuri de vânzare mai ridicate.
Mărimea profitului: a) masa profitului – suma absolută ca
diferenŃă între venitul total (V) şi costul de producŃie (C) (Pr = V – C);
b) mărimea relativă (în procente) ca rată:
profit profit
Rata financiară = ⋅ 100 Rata rentabilităŃii = ⋅ 100
capital cost
profit
Rata comercială = ⋅ 100
cifră de afaceri

Dinamica profitului: pe termen scurt, pentru firmele care produc

şi vând în regim de concurenŃă liberă, situaŃia optimă este aceea care
le permite să egalizeze costul marginal (Cma) cu preŃul de vânzare
(Cma = P). Această egalitate marchează echilibrul firmei
(întreprinzătorului). Pe termen lung, posibilităŃile firmei de a asigura
echilibrul şi maximizarea profitului depind de capacitatea sa de a
realiza producŃia cu costuri inferioare preŃului pieŃei, în condiŃiile
reducerii acestuia sub presiunea ofertei.
Renta – venitul stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar
(pământ, clădiri, construcŃii, resurse de apă) sau mobiliar (hârtii de

26
valoare, capital bănesc); renta economică este plata pentru folosirea
unei resurse economice nesustituibile, a cărei ofertă totală este
insuficientă în raport cu cererea, constituind un venit pentru posesorul
acesteia. ConcepŃii doctrinare cu privire la rentă: şcoala clasică,
marginalistă, economişti contemporani.
Mecanismul formării rentei presupune existenŃa unei situaŃii de
monopol stabil sau temporar care să confere deŃinătorului şi/sau
utilizatorului unei resurse economice o poziŃie privilegiată în raport cu
ceilalŃi agenŃi şi care le permite urcarea preŃului de vânzare peste
nivelul considerat normal; legea randamentelor neproporŃionale constă
în aceea că atunci când se combină unul sau mai mulŃi factori
constanŃi cu un alt factor, variabil, cantităŃile adiŃionale din acest ultim
factor determină, într-o primă etapă, mărirea producŃiei, apoi,
producŃia suplimentară aferentă cantităŃii adiŃionale din factorul
variabil îşi încetineşte creşterea, pentru ca, în faza următoare, sporul
producŃiei să fie tot mai slab, iar în final, producŃia chiar să scadă.
Randamentele rezultate din adiŃionările succesive ale factorului
variabil, asociat cu factorul fix, constituie premisa obŃinerii rentei.
Mărimea rentei este egală cu diferenŃa dintre venitul obŃinut în urma
utilizării unui factor de producŃie cu performanŃe superioare şi ofertă
inelastică şi cel realizat în situaŃii când se folosesc factori cu
randamente medii, normale şi mai uşor de procurat.
Forme ale rentei: funciară, minieră, în construcŃii, de monopol,
de abilitate, consumatorului, producătorului, conjuncturală, de marcă.
PreŃul pământului – suma de bani plătită pentru transferarea
dreptului de proprietate asupra unei suprafeŃe de teren prin actul de
vânzare-cumpărare.
Factori care influenŃează preŃul pământului: cerere-ofertă;
mărimea şi evoluŃia rentei; nivelul rentei dobânzii; folosinŃe
alternative ale pământului; ameliorarea poziŃiei terenurilor.
PiaŃa capitalului – totalitatea tranzacŃiilor al cărei obiect îl
constituie titlurile de valoare. Ea se scindează în: a) piaŃa primară –
cuprinde totalitatea tranzacŃiilor al căror obiect îl reprezintă titlurile de
valoare nou emise; b) piaŃa secundară – include totalitatea tranzacŃiilor
efectuate cu titlurile de valoare emise şi plasate anterior.
Titlurile de valoare – înscrisuri emise în baza unor legi, care dau
posesorilor lor dreptul de a încasa, anual, un venit variabil sau fix.
27
Componente ale titlurilor de valoare: acŃiuni, obligaŃiuni, titluri de
rentă, bonuri de tezaur.
Randamentul acŃiunilor şi obligaŃiunilor (rata dividendului pentru
acŃiuni şi rata dobânzii pentru obligaŃiuni) se compară cu rata dobânzii
bancare.
Randamentul titlurilor de valoare pentru obligaŃiuni: R 0 = C ⋅100;
P
în care: R0 = randamentul obligaŃiunii sau rata dobânzii obligaŃiunii;
C = cuponul sau dobânda totală; P = preŃul cu care se cumpără
obligaŃiunea;
W
Pentru acŃiuni: Ra = ⋅100 în care:
P
Ra = randamentul acŃiunii sau rata anuală a dividendului;
W = dividendul total, estimat a se încasa anual;
P = preŃul cu care se cumpără acŃiunea;
Valoarea viitoare a unei sume prezente, se calculează: pentru
obligaŃiuni rambursabile la scadenŃă:
Vn = Vo + n(Vo • d)' în care:
Vn = valoarea viitoare a fluxurilor de venituri;
Vo = valoarea prezentă (nominală) a obligaŃiunii;
n = durata de viaŃă în ani a obligaŃiunii;
d' = rata dobânzii obligaŃiunii.

Cursul obligaŃiunii = venit (dobândă)

d ′ (rata dobânzii)

Cursul acŃiunii = Dividend

d′
Câştigul obŃinut din vânzarea titlurilor la bursă (R 0 ) = V + P1 − P0
P0
în care:
V = dividendul ori dobânda încasată;
P1 = preŃul de vânzare pe piaŃa secundară;
P0 = preŃul de cumpărare al titlului.
Bursele şi operaŃiunile pe această piaŃă: a) la vedere; b) la termen.

28
 PiaŃa valutară – reprezintă acte de vânzare-cumpărare al căror
obiect îl constituie valutele. PreŃul, cursul valutar, este raportul
cantitativ, în care o valută se schimbă cu alta.
Factorii care influenŃează cursul valutar: a) cererea şi oferta de
valută; b) puterea de cumpărare a valutelor care se schimbă între ele;
c) evoluŃia inflaŃiei; d) rata dobânzii; e) factorii psihologici.
Categorii de operaŃiuni care servesc publicul bancar, având ca
obiect, în principal, schimbul valutei scripturale (de cont): a)
operaŃiuni la vedere – în care transferul efectiv de valută are loc într-
un interval de 48 ore lucrătoare, socotite de la încheierea contractului;
b) operaŃiuni la termen – în care valuta se transferă efectiv într-un
interval de timp ce depăşeşte 48 ore lucrătoare, calculate de la data
încheierii contractului. Acest interval poate fi o lună, două, trei etc.
Specificitatea operaŃiunilor la termen constă în aceea că transferul
valutei (la scadenŃa fixată) se face nu la cursul zilei, ci la cursul iniŃial
stabilit prin contract. De regulă, aceste operaŃiuni sunt speculative,
adică urmăresc un profit rezultat din diferenŃa dintre cursul zilei şi cel
iniŃial; c) operaŃiuni tip Hedging (Hedging înseamnă a se pune la
adăpost de riscuri). În scopul prevenirii riscurilor, al evitării unor
pierderi care pot să apară când valuta necesară plăŃii mărfurilor se
procură abia la scadenŃă, marii importatori efectuează, într-o zi anume
(înainte de această dată), o dublă tranzacŃie: cumpărarea la vedere a
cantităŃii de valută de care au nevoie şi vânzarea ei la termen.
Băncile efectuează: a) operaŃiuni de arbitraj valutar; b)
operaŃiuni Swap (Swap înseamnă schimb reciproc, ori troc). Acestea
sunt operaŃiuni de creditare reciprocă intervenite, de regulă, între două
bănci centrale cu scopul acordării de împrumuturi (de către una din ele
unei terŃe bănci). Ele pot interveni şi între marile bănci comerciale.
Casele de schimb efectuează numai operaŃiuni la vedere
denumite operaŃiuni la ghişeu, ori schimb manual.
Datoria externă subsumează datoria externă privată şi publică. Ea
se poate calcula ca sumă absolută (totalul datoriei externe), ca sumă ce
revine pe locuitor (suma absolută a datoriei / număr de locuitori) şi ca
procent din PIB. Ultimii doi indicatori sunt cei mai concludenŃi în
privinŃa gradului de îndatorare faŃă de străinătate. Atunci când o Ńară
este, concomitent, creditor şi debitor, pentru cunoaşterea situaŃiei sale
reale, în raporturile internaŃionale, se calculează, diferenŃa dintre
29
împrumuturile acordate şi cele primite. În urma calculului se pot ivi trei
situaŃii posibile: a) situaŃia de debitor net (suma împrumuturilor primite
este superioară sumei celor acordate); b) situaŃia de creditor net (suma
împrumuturilor primite este inferioară sumei celor acordate); c) situaŃia
de echivalenŃă a sumei împrumuturilor primite cu suma celor acordate.
Rambursarea datoriei începe la un anumit număr de ani după
contractarea împrumutului. Acest interval, cuprins între momentul
primirii creditului şi începerea restituirii lui, se numeşte perioada de
graŃie. Serviciul datoriei externe reprezintă tranşele anuale scadente ale
împrumutului şi dobânda anuală.

Teste de autoevaluare:

1. Profitul reprezintă:
a) excedentul costurilor totale faŃă de încasări;
b) venitul factorului muncă;
c) venitul posesorului factorului natural;
d) motivaŃia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în
funcŃiune.
Răspuns: d.

2. AcŃionarii sunt:
a) proprietari ai unei părŃi din capitalul societăŃii care a emis
acŃiunile;
b) creditori ai societăŃii care a emis acŃiunile;
c) agenŃi de schimb care acŃioneaza în numele clienŃilor;
d) brokeri specialişti.
Răspuns: a.

7. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Rezultatele activităŃilor economice la nivel macroeconomic se
măsoară prin următorii indicatori:

30
 – produsul global brut (PGB) exprimă (în formă monetară)
producŃia de bunuri şi servicii a agenŃilor economici dintr-o Ńară, într-o
perioadă de timp, incluzând şi consumul intermediar (CI);
– produsul intern brut (PIB) exprimă valoarea adăugată brută a
bunurilor şi serviciilor finale care au fost produse în interiorul unei Ńări
de către agenŃii economici autohtoni şi străini, de regulă, într-un an.
PIB=PGB-CI
– produsul intern net (PIN) reflectă mărimea valorii adăugate
nete a bunurilor economice finale care au fost produse în interiorul
unei Ńări de către agenŃii economici autohtoni şi străini, într-un interval
de timp. Se poate calcula scăzând din produsul intern brut consumul
de capital fix (amortizarea-Am); PIN=PIB-Am
– produsul naŃional brut (PNB) exprimă valoarea de piaŃă a
producŃiei finale brute obŃinute de către agenŃii economici naŃionali
atât în interiorul Ńării, cât şi în exterior;
– produsul naŃional net (PNN) exprimă mărimea valorii
adăugate nete, a bunurilor şi serviciilor finale obŃinute de agenŃii
autohtoni, care acŃionează atât în interiorul Ńării, cât şi în exterior,
exprimată în preŃurile pieŃei.
PNN=PNB-Am
Evaluat la preŃurile factorilor de producŃie, PNN este denumit
venit naŃional (VN).
Creşterea economică reprezintă procesul de sporire a dimen-
siunii rezultatelor economice, de determinate de condiŃiile combinării
raŃionale a factorilor de producŃie, care se concretizează în creşterea
PNB şi VN pe ansamblu şi pe locuitor.
Raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică
este ca de la parte la întreg.
Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări
cantitative, structurale şi calitative atât în economie, cât şi în
cercetarea ştiinŃifică şi tehnologiile de fabricaŃie etc.
Factorii de creştere economică sunt:
a) Factorii cu acŃiune directă: factorul uman, material, progresul
tehnic sau tehnologic etc.
b) Factorii cu acŃiune indirectă: rata investiŃiilor, cheltuielile de
cercetare-dezvoltare, politica financiară, monetară, bugetară etc.

31
 Tipul extensiv de creştere economică se caracterizează prin contri-
buŃia preponderentă a laturilor cantitative ale factorilor direcŃi la formarea
sporului produsului naŃional brut (PNB).
Tipul intensiv de creştere economică se defineşte prin faptul că
cea mai mare parte a sporului de rezultate macroeconomice se
datorează laturilor calitative ale factorilor de creştere, mărimii
eficienŃei utilizării lor.
Conceptul de dezvoltare durabilă presupune o asemenea
dezvoltare a economiei care să fie compatibilă cu mediul natural şi
care să asigure satisfacerea trebuinŃelor de viaŃă ale oamenilor, în
condiŃiile în care să nu fie afectate posibilităŃile de viaŃă ale
generaŃiilor viitoare.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim
de interacŃiune a patru sisteme: economic, uman, ambiental şi
tehnologic, într-un proces de funcŃionare dinamic.
Dezvoltarea ecologică, sau ecodezvoltarea reprezintă creşterea
economică în strânsă corelaŃie cu legile mediului ambiant, ale
echilibrului ecologic.
Problemele creşterii şi dezvoltării economice sunt legate de
starea de echilibru şi dezechilibru economic, Ńinând seama de
caracterul complex şi dinamic al nevoilor şi resurselor.
Echilibrul macroeconomic exprimă starea de concordanŃă
relativă dintre cerere şi ofertă, agregate în cadrul pieŃei bunurilor şi
serviciilor, muncii, monetare etc.
Echilibrul economic dinamic reflectă tendinŃa obiectivă de adap-
tare în dinamică a ofertei la exigenŃele cererii, de realizare a
concordanŃei, de fiecare dată, la un nivel superior.
Există şi dezechilibre în economie ce se concretizează în
disfuncŃionalităŃi, în mari decalaje între cerere şi ofertă pe diferitele
pieŃe, în dereglări în funcŃionarea economiei, în crize economice,
şomaj, în inflaŃie etc.
Principalele forme de dezechilibru sunt: a) excesul de ofertă pe
piaŃa bunurilor şi pe piaŃa muncii; b) excesul de cerere pe piaŃa
bunurilor şi excesul de ofertă pe piaŃa muncii; c) excesul de cerere pe
piaŃa bunurilor economice, pe piaŃa muncii, pe piaŃa monetară.

32
 Teste de autoevaluare:

1. Deflatorul PIB este un instrument de masura a:

a) creşterii economice;
b) dezvoltării economice;
c) inflaŃiei;
d) şomajului;
Răspuns: c.

2. PIB nominal exprimă valoarea adaugată brută a bunurilor şi

serviciilor finale:
a) în preŃuri curente;
b) în preŃuri constante;
c) în preŃuri comparabile;
d) la paritatea puterii de cumpărare.
Răspuns: a.

8. VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI INVESTIłIILE

Venitul naŃional este valoarea adăugată netă, exprimată în
preŃurile factorilor de producŃie, creată în decurs de 1 an de către
agenŃii economici ai unei Ńări în interiorul Ńării şi în străinătate.
Factori de creştere ai venitului: a) sporirea numărului de
persoane angajate; b) creşterea eficienŃei, care depinde de gradul de
calificare, dotarea tehnică a întreprinderilor, structura de ramură a
economiei etc.
Nivelul de dezvoltare economică al unei Ńări se măsoară prin:
venitul naŃional pe locuitor sau prin PNB/locuitor. În funcŃie de
nivelul diferit al acestui indicator se măsoară decalajele privind
puterea economică.

33
 Consumul şi economiile
Consumul (C) este acea parte a venitului (V) care se utilizează
pentru procurarea bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor
de consum ale oamenilor.
Economiile (E) reprezintă partea rămasă din venit după acope-
rirea nevoilor de consum.
ÎnclinaŃia medie spre consum (c) scoate în evidenŃă dependenŃa
C
consumului de venit: c =
V
ÎnclinaŃia medie spre economii (e) reprezintă raportul dintre
E
economie şi venitul total: e = e+c=1 e=1–c
V
ÎnclinaŃia marginală spre consum (c’) este relaŃia dintre sporul
consumului şi sporul venitului.
Ea exprimă sporul consumului pe unitatea suplimentară de venit.
∆C
c' =
∆V
ÎnclinaŃia marginală spre economii este raportul dintre sporul de
economii şi sporul de venit. Ea exprimă sporul de economii pe
unitatea suplimentară de venit.
∆E
e' = c’+e’=1
∆V
InvestiŃiile nete reprezintă partea din venit cheltuită pentru
creşterea capitalului fix şi a stocurilor de capital circulant, având drept
consecinŃă formarea netă de capital. InvestiŃia brută reprezintă investiŃia
netă plus amortizarea şi generează formarea brută a capitalului.
Între sporirea investiŃiilor şi aceea a veniturilor există o anumită
relaŃie, care se poate măsura cu ajutorul multiplicatorului investiŃiilor
(K). Aceasta exprimă sporul de venit obŃinut pe unitatea suplimentară
de investiŃii.
∆V sau 1
k>1
K= K=
∆I e'
Principalii factori care acŃionează asupra multiplicatorului
investiŃiilor: a) dimensiunea comerŃului exterior şi gradul de acoperire
a consumului intern, prin import de bunuri; b) gradul de utilizare a
34
capacităŃilor de producŃie în sectorul care creează bunuri de consum;
c) prevederea sau lipsa de prevedere a investiŃiilor efectuate în
producerea bunurilor – capital.
ÎnclinaŃia spre investiŃii creşte sau scade în funcŃie de conjunc-
tura economică.
Acceleratorul investiŃiilor scoate în evidenŃă influenŃa consumu-
lui şi a pieŃei de desfacere asupra investiŃiilor şi mersului economiei.
∆I
a=
∆C
Consumul în creştere stimulează investiŃiile, creşterea economi-
că, iar sporirea investiŃiilor, creşterea veniturilor şi a consumului.

Teste de autoevaluare:

1. În cazul în care înclinaŃia marginală spre economii este 0,2,

multiplicatorul investiŃiilor este:
a) 5;
b) 2;
c) 10;
d) 20.
Răspuns: a.

2. InvestiŃiile realizate din fondul de amortizare se numesc:

a) investiŃii brute;
b) investiŃii nete;
c) investiŃii de înlocuire;
d) investiŃii de portofoliu.
Răspuns: c.

35
 9. FLUCTUAłIILE ACTIVITĂłII ECONOMICE

Acestea se pot clasifica astfel:

– FluctuaŃiile sezoniere sunt determinate de factori naturali şi
sociali, în funcŃie de sezon.
– FluctuaŃiile economice întâmplătoare sau accidentale sunt deter-
minate de factori sau evenimente neaşteptate (inundaŃii, secetă etc.).
– FluctuaŃiile ciclice sunt legate de însuşi mecanismul de funcŃio-
nare a economiei şi se reproduc cu o anumită regularitate, în timp.
Ciclicitatea constituie o formă specială de evoluŃie a activităŃii
economice, în cadrul căreia alternează perioade de creştere cu perioade
de încetinire a creşterii, de stagnare sau chiar declin economic.
Principalele determinări calitative ale ciclicităŃii: 1) alternanŃa –
fenomenele de creştere economică sau descreştere alternează; 2)
periodicitatea – procesul economic este dependent de evoluŃia unor
factori ai ciclicităŃii economice; 3) inerenŃa – procesul economic se
supune întotdeauna trăsăturii de ciclicitate; 4) cumulativitatea,
alternanŃa în cadrul fenomenului ciclicitate se produce pe baza unui
proces cumulativ în care anumite funcŃionalităŃi îşi ating, în timp,
limitele specifice; 5) autoreglarea – ciclicitatea se caracterizează prin
autoreglare.
Factorii ciclicităŃii economice se împart în:
I) Factori cauzali: a) factori de infrastructură – cei care
condiŃionează procesul economic sub aspectul aprovizionării cu
resurse economice; b) factori de structură – se referă la structura
activităŃii economice din cadrul sistemului în care este studiată
ciclicitatea; c) factori de reglementare – intervenŃia statului în econo-
mie, prin pârghii şi mecanisme economice; d) factori de anticipare –
se referă la orientarea comportamentului agenŃilor economici.
II. Factori perturbatori: a) perturbaŃii naturale (calamităŃi
naturale); b) perturbaŃii sociale; c) perturbaŃii electorale; d) perturbaŃii
intraciclice – când se suprapun anumite ciclicităŃi economice.
Fazele ciclului economic: 1) faza de expansiune: faza de creştere
a variabilelor economice care cuantifică procesul economic; 2) faza de
36
recesiune: faza de scădere a variabilelor economice care cuantifică
procesul economic.
Punctele ciclului economic: a) punctul de relansare este punctul
în care factorii ce concură la încurajarea creşterii economice preiau
dominanŃa asupra factorilor ce frânează creşterea economică; b)
punctul de contracŃie este punctul în care factorii ce concură la
frânarea / scăderea variabilelor economice preiau dominanŃa asupra
factorilor ce încurajează creşterea economică.
Faza de expansiune îşi alimentează principiile de menŃinere prin:
creşterea cererii agregate, creşterea preŃurilor; măreşte marja de profit,
ceea ce încurajează creşterea producŃiei, a investiŃiilor, a consumului etc.
Faza de expansiune conŃine şi principii de autonegare: creşterea
preŃurilor conduce la reducerea puterii de cumpărare; creşterea ratei
dobânzilor bancare conduce la creşterea economisirii, deci, la redu-
cerea consumului, adică a cererii agregate.
Mecanismul ciclului economic – ansamblul proceselor care au
loc în cadrul activităŃii economice şi care conferă aceştia un caracter
ondulatoriu specific ciclicităŃii economice.
Tipuri de cicluri economice:
a) cicluri economice pe termen scurt (oscilaŃii ce se desfăşoară
pe o perioadă de max. 1 an);
b) cicluri economice care depăşesc durata unui an calendaristic:
cicluri Kitchin, care au o durată de circa 40 de luni şi se mai numesc şi
cicluri ale stocurilor, deoarece principala cauză a producerii acestor
cicluri o reprezintă necesitatea refacerii stocurilor de orice fel; cicluri
Juglar, care au o durată de circa 10 ani şi se mai numesc şi cicluri
decenale sau de afaceri, fiind determinate de evoluŃiile marilor procese
industriale; cicluri Kondratieff, denumite şi cicluri lungi, au o durată
de circa 50 de ani, constituindu-se într-o alternanŃă a ciclurilor
economice cu o durată mai mică.
Politicile anticriză reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse de
către stat, prin care se urmăreşte corectarea evoluŃiilor ciclice excesive
ale activităŃii economice şi atenuarea efectelor nefavorabile care
decurg din acestea.
Politica de relansare are drept scop susŃinerea activităŃii econo-
mice, stimulând investiŃiile, consumul etc.

37
 Politica anticriză de rigoare este aplicată mai ales când tensiu-
nile din sistemul economic (inflaŃie) ascund pericolul unui derapaj
economic. Ideea de bază este ca statul să înceteze politica de îndato-
rare şi de finanŃare a deficitului.

Teste de autoevaluare:

1. Ciclul Kondratieff:
a) este un ciclu anual al activităŃii economice;
b) este un ciclu decenal;
c) este un ciclu de lungă durată, aproximativ 50 de ani;
d) este un ciclu de afaceri.
Răspuns: c.

2. Ciclul Juglar:
a) are o durată de 5 ani;
b) este un ciclu decenal;
c) se particularizează prin fluctuaŃii sezoniere;
d) este un ciclu subanual.
Răspuns: b.

10. ŞOMAJUL ŞI INFLAłIA

Şomajul reprezintă un dezechilibru pe piaŃa muncii în cadrul
căruia există un excedent de ofertă de muncă faŃă de cererea de muncă.
Cauzele şomajului sunt: ritmul de creştere economică bazat pe
productivitatea ridicată a muncii, care nu mai este capabil să asigure o
ocupare deplină a forŃei de muncă; progresul tehnic, pe termen scurt,
este generator de şomaj; criza economică; modificările de structură a
ramurilor şi sectoarelor economice; imigrarea – emigrarea forŃei de
muncă; conjunctura economică şi politică internaŃională nefavorabilă.
Dacă are loc un excedent de cerere de muncă, atunci se creează
un câmp de presiune în direcŃia creşterii salariilor şi apar condiŃii
pentru inflaŃie.
Principalele forme ale şomajului sunt: şomajul ciclic – generat
de evoluŃia ciclului economic; şomajul conjunctural reprezintă efectul
restrângerii activităŃii economice în unele ramuri, sectoare economice;
38
şomajul structural derivă din reconversia unor activităŃi economice,
din restructurări impuse de progresul tehnic; şomajul tehnologic
reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii; şomajul sezonier este
legat de restrângerea activităŃii economice în anumite anotimpuri ale
anului, datorită condiŃiilor naturale, având un caracter ciclic; şomajul
total presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a
activităŃii; şomajul parŃial constă în reducerea duratei de muncă sub
nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
şomajul deghizat cuprinde acele persoane declarate şi înregistrate ca
şomeri dar care prestează anumite activităŃi fără contractul de muncă;
şomajul voluntar este reprezentat de persoanele care refuză locurile de
muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la altul din
diferite motive personale.
Nivelul şomajului se poate măsura prin:
a) Numărul de şomeri (indicator absolut);
b) Rata şomajului (indicator relativ) RS = Număr de şomeri ×100
populaŃia activă
Indicatorii de ordin structural se referă la componenŃa structurală
a şomerilor după nivelul de calificare, specialităŃi, meserii, sex etc.
ConsecinŃele şomajului sunt următoarele: a) pe plan naŃional:
şomajul influenŃează diminuarea mărimi PIB; societatea suportă
costurile şomajului pe seama contribuŃiei la fondul de şomaj; existenŃa
unui şomaj de lungă durată poate genera acte de violenŃă, infracŃiuni
etc; b) la nivel de individ-familie – şomajul se repercutează negativ
asupra venitului, indemnizaŃia de şomaj este mai mică decât salariul;
erodarea economiilor, dacă au existat; deteriorarea calităŃii forŃei de
muncă în cazul unui şomaj de lungă durată.
Dintre politicile de combatere a şomajului se remarcă:
organizarea de cursuri de (re)calificare pentru cei care vin pe piaŃa
muncii fără o calificare corespunzătoare; stimularea agenŃilor economici
în extinderea activităŃii economice; încurajarea investiŃiilor; acordarea de
facilităŃi întreprinderilor care angajează şomeri de lungă durată şi
tineri; încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică;
dezvoltarea serviciilor publice în limite raŃionale.

39
 Venitul asigurat şomerului se numeşte indemnizaŃie de şomaj
sau ajutor de şomaj, se acordă pe o perioadă determinată de timp şi
reprezintă un procent din salariul primit în ultima perioadă de muncă.
InflaŃia. Acest concept exprimă acea stare de dezechilibru econo-
mic în care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul
real de monedă, ducând la creşterea generalizată a preŃurilor şi la
scăderea puterii de cumpărare a banilor.
DeflaŃia este opusul inflaŃiei, în care, pe termen lung, oferta de
bunuri şi servicii este mai mare decât cererea, având loc scăderea
preŃurilor.
Principalele cauze ale inflaŃiei sunt: 1) emisiunea excesivă de
monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii; excedentul de cerere
agregată peste oferta agregată (inflaŃie prin cerere); creşterea
costurilor de producŃie, independent de cererea agregată (inflaŃie prin
costuri) ş.a.
Formele inflaŃiei sunt: a) inflaŃia târâtoare presupune creşterea
preŃurilor până la max. 3%; b) inflaŃia moderată, căreia îi corespunde
o creştere a preŃurilor până la 6%; c) inflaŃia rapidă, când ritmul anual
de creştere a preŃurilor se apropie de 10%; d) inflaŃia galopantă, când
creşterea preŃurilor depăşeşte 10% anual; e) hiperinflaŃia.
InflaŃia, numai în anumite limite, exercită o mare influenŃă
asupra capacităŃii întreprinderilor de a realiza investiŃii şi de a obŃine
profit, fiind stimulată înclinaŃia spre consum şi descurajată înclinaŃia
spre economisire.
Măsuri antiinflaŃioniste:
a) măsuri de reducere a excesului de cerere agregată: politică
monetară riguroasă; politica dobânzilor la creditele acordate; politica
bugetară a statului;
b) măsuri de stimulare a creşterii ofertei: creşterea capacităŃii de
adaptare a aparatului de producŃie la cerinŃele pieŃei; stimularea
extinderii potenŃialului de producŃie; o politică de salarizare corelată
cu rezultatele economice obŃinute prin muncă, prin care să se evite
mărirea costurilor medii.
Măsurarea inflaŃiei. InflaŃia poate fi exprimată printr-o mărime
absolută, şi anume excedentul de masă monetară peste oferta reală de
mărfuri.

40
 InflaŃia se măsoară şi în expresie relativă, ca raport între excedentul
de monedă şi oferta reală de bunuri în economie, apelându-se la indici:
a) indicele general al preŃurilor (IGP)
PIB1
IGP = × 100 unde:
PIB0
PIB1 = PIB în perioada curentă
PIB0 = PIB în perioada anterioară

b) indicele preŃurilor de consum (IPC):

IPC =
∑ q1P1
∑ q1P0
q1 – bunurile necesare subzistenŃei populaŃiei
P1 şi P0 – nivelul preŃurilor în perioada curentă şi în cea de bază.
c) indicele puterii de cumpărare a banilor (IPCB)
IM
IPCB =
IP
IM = indice masă monetară
IP = indice preŃuri
ConsecinŃele inflaŃiei:
– scăderea puterii de cumpărare a populaŃiei;
– redistribuirea veniturilor şi avuŃiei;
– este stimulată înclinaŃia spre consum şi este descurajată
înclinaŃia spre economisire;
– inflaŃia avantajează debitorii;
– rata dobânzii este influenŃată de rata inflaŃiei.
ConsecinŃele inflaŃiei pe care le suportă populaŃia, viaŃa social-
economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al
inflaŃiei.

41
 Teste de autoevaluare:

1. În cazul creditelor contractate anterior, inflaŃia:

a) avantajează pe creditori;
b) avantajează pe debitori;
c) nu avantajează nici creditorii şi nici debitorii;
d) avantajează atât creditorii cat şi debitorii.
Răspuns: b.

2. Rata şomajului se determină ca raport între:

a) populaŃia totală şi populaŃia ocupată;
b) numărul de şomeri şi populaŃia totală;
c) numărul de şomeri şi populaŃia activă;
d) numărul de şomeri şi populaŃia ocupată.
Răspuns: c.

11. PROBLEME ACTUALE ALE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

Economia românească în 1989 se baza pe proprietatea colectivă
şi conducerea prin planificare; creşterea economică era în principal
extensivă. Industria avea un aport esenŃial la crearea PIB. Pe parcursul
intensificării industrializării, au apărut o serie de dezechilibre.
Agricultura a cunoscut şi ea o creştere, deşi, din punct de vedere al
înzestrării, cunoştea o anumită rămânere în urmă faŃă de Ńările
dezvoltate. Sfera serviciilor a fost subapreciată.
TranziŃia la economia de piaŃă presupune elaborarea unui model
propriu, bazat pe cunoaşterea realităŃilor şi stadiului de dezvoltare din
zona noastră. Totodată, este important de studiat experienŃa şi modelele
de economie de piaŃă, prezente în Ńările dezvoltate, în vederea preluării
acelor elemente care se pot aplica cu eficienŃă ridicată. Crearea
mecanismului de funcŃionare a unei reale economii de piaŃă necesită
crearea cadrului instituŃional şi juridic adecvat, măsuri care să permită
liberalizarea vieŃii economice, privatizarea, stabilizarea macroeconomică
42
– toate acestea pot constitui premise care să contribuie la dezvoltarea
economică.
În realitate, perioada de după 1989 a fost o perioadă de criză de
lungă durată. Începând cu 2000 se conturează o creştere care dă
speranŃa recuperării pierderilor de PIB. După atingerea nivelului
valoric al PIB din 1989 se poate sconta o creştere reală durabilă cu
condiŃia unei inflaŃii de o cifră.

Teste de autoevaluare:

1. După mai bine de 17 ani de tranziŃie putem afirma că România este

o Ńară:
a) dezvoltată;
b) mediu dezvoltată;
c) în curs de dezvoltare;
d) puternic dezvoltată.
Răspuns: c.

2. Privatizarea are drept obiectiv:

a) îmbogăŃirea rapidă a unui numar redus de oameni de afaceri;
b) eficientizarea activităŃii întreprinderilor privatizate;
c) eliminarea completă a intervenŃiei statului în economie;
d) îndeplinirea unor condiŃii impuse de organismele internaŃionale.
Răspuns: b.

12. PROBLEME ALE ECONOMIEI MONDIALE

Economia mondială s-a constituit în urma unui proces evolutiv
îndelungat, pe măsura maturizării premiselor date: marile descoperiri
geografice din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care au făcut
evidente unicitatea lumii terestre şi intercondiŃionarea dintre bunăsta-
rea individuală şi colaborarea popoarelor; formarea economiilor
naŃionale bazate pe pieŃe integrate; revoluŃia industrială maşinistă care
a generat producŃia de mărfuri mai ieftine, de masă; formarea şi
dezvoltarea sistemului modern de transporturi – maritime, terestre şi
aeriene; desăvârşirea constituirii unei diviziuni mondiale a muncii.
43
 Economia mondială reprezintă un sistem complex, interdependent,
de agenŃi ai vieŃii economice – economii naŃionale, uniuni economice
zonale, regionale şi transcontinentale, companii private şi publice,
rezidente în diferite Ńări ale lumii, între care se dezvoltă ample relaŃii
economice, tehnologice, comerciale, financiare, monetare etc. pe baza
diviziunii mondiale a muncii, împreună cu normele juridico-legislative şi
cu instituŃiile care reglementează şi monitorizează funcŃionarea structu-
rilor componente şi a sistemului economic mondial în ansamblul său.
ÎnŃelegerea fizionomiei economiei mondiale presupune cunoaş-
terea aprofundată a structurilor sale de bază.
Economiile naŃionale reprezintă un sistem (agregat) de ramuri,
subramuri ale activităŃii umane, de agenŃi economici din domeniile
producŃiei bunurilor materiale şi serviciilor, de sfere şi sectoare ale
reproducŃiei, legate reciproc prin diviziunea socială a muncii şi prin
piaŃa naŃională, care funcŃionează în cadrul teritoriului dat al unei
naŃiuni, al unui stat. Creşterea numărului statelor naŃionale (care a
ajuns în prezent la aproape 200), accentuarea diversităŃii lor tipologice
şi adâncirea legăturilor lor reciproce reprezintă o trăsătură esenŃială,
durabilă a economiei mondiale. Analiza caracteristicilor economiilor
naŃionale se realizează prin utilizarea mai multor criterii: nivelul
dezvoltării economice, structurile economiilor naŃionale, potenŃialul
economic, situaŃia financiară, participarea la relaŃiile economice
internaŃionale. Aplicând aceste criterii la realităŃile lumii de azi, putem
înŃelege care sunt deosebirile dintre o mare putere economică şi o Ńară
de dimensiuni mici ori mijlocii, dintre o economie dezvoltată şi alta
subdezvoltată, dintre o Ńară debitoare şi alta creditoare, în relaŃiile
economice contemporane. Pe baza acestor criterii pot fi definite şi
decalajele economice, tehnologice, cele din domeniul calităŃii vieŃii
etc., care caracterizează lumea de azi.
InterdependenŃele economice mondiale constituie o altă struc-
tură esenŃială a economiei mondiale, semnificând o vastă reŃea de
legături economice internaŃionale: pe orizontală – între agenŃii
economici privaŃi şi publici, naŃionali şi transnaŃionali; pe verticală –
între tot mai mulŃi participanŃi la lanŃul celor care produc valoare
adăugată. În viaŃa economică reală, interdependenŃele se concretizează
în diviziunea mondială a muncii şi circuitul economic mondial, în
constituirea pieŃii mondiale şi dezvoltarea comerŃului mondial, a
44
fluxului mondial al capitalurilor şi investiŃiilor externe, a celui valutar
mondial şi a migraŃiei internaŃionale a forŃei de muncă, a cooperării
economice şi tehnico-ştiinŃifice mondiale.
Cadrul normativ şi instituŃional, fără de care funcŃionarea econo-
miei mondiale nu este posibilă, cunoscut şi sub denumirea de Ordine
Economică Mondială, include normele juridico-legislative şi sistemul
instituŃional bilateral care reglementează raporturile fiecărui stat cu alt
stat suveran, precum şi dreptul internaŃional şi instituŃiile subregionale,
regionale şi mondiale care normează şi monitorizează dezvoltarea
relaŃiilor economice mondiale. Impactul Ordinii Economice Mondiale
asupra relaŃiilor economice mondiale este considerabil, chiar decisiv în
anumite împrejurări, ceea ce explică preocupările de perfecŃionare a
funcŃionării sale.
Afirmată ca entitate de sine stătătoare încă din deceniile şase-opt,
ale veacului al XIX-lea, economia mondială a înregistrat o evoluŃie
continuă, ascendentă. Etapa sa actuală de dezvoltare este o perioadă de
tranziŃie spre un nou stadiu, calitativ superior, ale cărui structuri se vor
cristaliza pe deplin în noul secol, al XXI-lea. În această etapă, economia
mondială este tot mai pregnant o economie deschisă, caracterizată prin
două trăsături esenŃiale: capacitatea sa extraordinară de a genera
permanent şi a încorpora, în rezultate benefice pentru om şi societate,
progresele ştiinŃei şi tehnologiei şi procesul de reînnoire permanentă, de
înlăturare a barierelor structurale, organizaŃionale şi teritoriale care
obstrucŃionează manifestarea deplină a principiului raŃionalităŃii şi
eficienŃei activităŃii economice.
Integrarea reprezintă un proces contemporan complex de
evoluŃie a economiei mondiale, bazat pe o treaptă calitativ superioară
a interdependenŃelor dintre economiile naŃionale, concretizat în
crearea unor entităŃi economice comune. Obiectivele integrării constă
în mişcarea liberă a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor, unificarea
politicilor vamale, economice, financiar-monetare, în vederea reali-
zării unei uniuni economice şi politice.
Fiind un proces complex de remodelare a fizionomiei economiei
mondiale, Ńelul final al integrării – uniunea economică şi politică –
poate fi atins treptat prin parcurgerea graduală a mai multor etape.
Cauzele principale ale integrării sunt: 1) apariŃia şi adâncirea
contradicŃiei dintre posibilităŃile de sporire a producŃiei şi capacitatea
45
restrânsă de absorbŃie a pieŃelor naŃionale; 2) necesitatea valorificării
optime a potenŃialului de care dispune capitalul prin asigurarea unui
spaŃiu adecvat de plasament; 3) interesele agenŃilor economici dintr-o
regiune dată de a se apăra cu forŃe comune de ameninŃările
concurenŃilor internaŃionali mai puternici; 4) constituirea companiilor
transnaŃionale, le determină să facă eforturi de optimizare la nivel
superior „a dimensiunilor de scară”.
Exemplul clasic de concepere şi realizare în practică a integrării
economice îl constituie, în prezent, Uniunea Europeană. Parcurgerea
unor forme regionale de cooperare a creat premisele pentru formarea
ComunităŃii Economice Europene, cunoscută sub denumirea de PiaŃa
Comună. Consemnarea s-a făcut prin Tratatul de la Roma, în martie
1957, care prevedea o serie de obiective privind politica vamală,
industrială, agricolă, monetară, socială.
Comunitatea s-a preocupat de extinderea sa prin primirea a noi
membri. Astfel că, în raport cu cei 6 semnatari ai Tratatului de la Roma, din
2004, Uniunea Europeană are acum 27 de membri. Iar.
Analiza structurilor actuale ale economiei mondiale reprezintă
premisa înŃelegerii locului ocupat de România în relaŃiile economice
mondiale şi a fundamentării căilor de ameliorare a eficienŃei relaŃiilor
economice externe ale Ńării noastre.
În prezent, România este despărŃită de Ńările dezvoltate prin
considerabile decalaje absolute şi relative. Măsurarea dimensiunilor
acestora şi, mai ales, a dinamicii lor din ultimele decenii este realizată
prin indicatori ai nivelului dezvoltării economice, ai structurii de
ramură a economiei naŃionale, ai gradului „deschiderii spre exterior” a
economiei naŃionale, ai calităŃii dezvoltării umane. Analiza datelor
statistice fundamentează concluzia locului îngust ocupat de România
în economia mondială, evidenŃiind totodată procesul de cădere liberă
spre subgrupa Ńărilor celor mai sărace ale lumii, care a caracterizat
evoluŃia economiei româneşti în ultimele trei decenii.
Stoparea decăderii şi marasmului vieŃii economice necesită
imprimarea unui curs şi a unor tente noi procesului dezvoltării.
Catalizatorul noului curs al dezvoltării îl constituie pregătirea
economiei pentru a participa pe deplin la procesul de integrare
europeană. Pe acest drum s-au obŃinut unele rezultate pozitive ca
urmare a derulării în decursul anilor ’90 a acordului de asociere a
46
României la Uniunea Europeană şi a desfăşurării procedurilor de
aderare la această organizaŃie. În orice formă s-ar derula, relaŃiile
economice externe trebuie să fie eficiente, rentabile, să contribuie la
sporirea avuŃiei naŃionale, a calităŃii vieŃii cetăŃenilor.

Teste de autoevaluare:

1. Economia mondială s-a constituit pe măsura maturizării premiselor

necesare:
a) apariŃia unor mari superputeri economice capabile sa unifice
economiiile statelor naŃionale;
b) marile descoperiri geografice, formarea pieŃelor naŃionale,
desăvârşirea constituirii diviziunii mondiale a muncii, revoluŃia
maşinistă, sistemul modern de transporturi;
c) apariŃia unei puternice nazuinŃe de colaborare internaŃionala între
statele lumii, promovate de conducatorii lor luminaŃi;
d) dorinŃa Ńărilor mici de a fi protejate de cele puternice şi interesul
puterilor economice de a-si subordona Ńările mai slabe economic.
Răspuns: b.

2. Dezvoltarea unipolară a economiei mondiale semnifică:

a) modelarea procesului dezvoltării mondiale a ordinii economice
mondiale de către o superputere potrivit propriilor ei interese;
b) evoluŃia economiei mondiale spre atingerea obiectivului
fundamental - ridicarea nivelului de viaŃă a tuturor cetăŃenilor lumii;
c) mişcarea economiei mondiale sub impactul decisiv al progresului
tehnico-ştiinŃific;
d) formarea unei economii mondiale omogene, nediferenŃiate şi fără
decalaje economice majore.
Răspuns: a.

47
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Constantin Enache, Constantin Mecu (coordonatori), Economie
politică, vol. 1 şi 2, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
2. Constantin Mecu şi alŃii, Economie Politică – AplicaŃii practice,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
3. Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999
4. J.K. Galbraith, Societatea perfectă, Editura Eurosong & Book,
Bucureşti, 1998
5. Joseph Stiglitz, Globalizarea. Marea deziluzie, Editura Economică,
Bucureşti, 2003

48