Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
6

6

Ratings: (0)|Views: 1|Likes:
Published by Toader Vlad

More info:

Published by: Toader Vlad on Oct 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/05/2013

pdf

text

original

 
V
INDECÂNDU-NE CU ADEVĂRUL DE MINCIUNĂ NEVINDECĂM PE NOI DE NOI ÎNŞINE
De unde să continui această mărturie? Mi-a scăpat din panăexact acest cuvânt, deşi probabil că ar trebui să-l schimb. Nu suntnici martor, nici acuzator, nici judecător, nici acuzat. Spun că aşaceva nu mai sunt, chiar dacă am fost. Eu doar mă strădui să aşezamintirile în negrul şi-n arabescurile l
i
terelor. Mă strădui pe cât potsă storc din mine orice urmă de mânie, de vanitate şi ranchiună.Ştiu că asta nu-mi reuşeşte. Încă nu m-am îndepărtat atât de multde foc încât să suflu în jar fără a fi nevoit să-mi închid ochii.
La recomandarea directorulu
i Murici, doctorul Krstmi-a prelungitconcediul medical după întoarcerea mea din Ljeskovina. Fără vreopreocupare, mergeam des la Đakovica şi înnoptam acolo şi tot maimult, fără să vreau, deveneam dacă nu membru atunci un fel deneam de departe ori
 p
rieten de familie. Am scris: "fără să vreau". Nueste o greşeală, nici regret, nu este nici măcar dezvinovăţire. Milicaera magnetul care mă atrăgea şi eu, mergând la ea, doream şicăutammult mai mult decât ceea ce primeam. Satisfăcut de faptulcă puteam
 
din nou să vin, veneam tot mai des, rămâneam tot maimult, începând să mă preocup de copii lor, să le sădesc flori îngrădină şi chiar să merg la magazinul cu autoservire. Îmi petreceamtimpul povestind cu Ljubo, jund şah sau cărţi, însă mereuaşteptâ
n
d-o pe ea să se întoarcă de la lucru şi să-mi înveleascăaceastă pierdere de timp într-un fel de speranţă, să-i dea un fel desens. El ştia ce anume caut şi de ce vin şi-mi reproşa asta doar înglumă. În dragostea ei pentru el era foarte convins, aşa
c
um credeacă vizitele şi înnoptările mele în această casă vor trezi acel fel desimţăminte care se numesc prietenie şi care, în oamenii cinstiţi,atenuează şi sting efectiv dorinţele. Măcar aşa cred eu că Ljubo, larândul lui, gândea. Poate greşesc şi pu
n
în seama lui ceea ce aş findit eu de ne-ar fi fost inversate rolurile. Presupun, doarpresupun, iar această coală albă, încă nescrisă, îmi atrage atenţianu că mă grăbesc, ci să nu bat câmpii şi să nu mă îndepărtez deceea ce a fost.Am cumpărat în dimineaţa aceea ziarele. Ljubo făcuse o cafea şipregătea micul dejun. Ca de obicei, citeam de la paginile din urmă,de la anunţurile despre decese şi ştirile sportive despre cine pe cinea învins. Pe pagina a opta m-a întâmpinat un titlu lung: A FOSTD
E
SCOPERIT ŞEFUL DE STAT-MAJOR AL RĂU-FAMATULUI VOIEVODAL CETNICILOR!Nu vreau să încarc nimănui memoria cum, citind asta, parcă amrămas fără aer în încăpere, cum au început să danseze literele înfaţa mea şi cum mi-au tremurat mâinile. Transcriu, iată, cuvânt cucuvânt, ceea ce am citit întâi în minte, iar apoi cu voce tare, să audăşi Ljubo:
1
 
" Organele Serviciului securităţii de stat au descoperit şi arestat  pe agricultorul Danilo Vukotić, din satul Ljeskovina din Herţegovina,care, în timpul zboiului de eliberare populaşi al revoluţieisocialiste, a colaborat cu forţele de ocupaţie şi, în calitate de şef alstatului-major al cunoscutului criminal şi trădător al poporului,voievodul de cetnici Mitar Žeravica, a înfăptuit multe fărădelegi! - a
 f 
ost declarat la Sarajevo, la o conferinţă de presă.După cele descoperite până acum în cercetările efectuate, tră-dătorul arestat a fost, înainte de război, ofiţer activ, cu grad decolonel, în armata Iugoslaviei nepopulare, a acelei Iugoslaviivelikosârbe, născute prin Tratatul de la Versailles. Războiul l-a prinsla Valjevo, însă el nu s-a grăbit spre graniţă, să-şi apere ţara deagresor. Imediat după capitularea nepopularei Iugoslaviivelikosârbe, acest trădător a plecat pe Ravna Gora şi a intrat sub
c
omanda colonelului Mihajlović. Aici a rămas până în decembrie1941, luptând în Serbia de Vest împotriva detaşamentelor de par-tizani şi luând parte la nenumăratele fărădelegi ale cetnicilor.Criminalul Mihajlović l-a trimis, în decembrie 1941, în Herţego-vina, cu misiunea de a sabota insurecţia partizanilor, de a creea for-maţiuni de luptă şi de a le pune în slujba ocupatorului. Procedând caatare, trădătorul Danilo Vukotić devine membru al statului-major,iar după aceea şef al statului-major al rău-f 
a
matului voievod decetnici Mitar Žeravica, din satul Vilograd din Herţegovina.Sub comanda lui Žeravica şi a lui Vukotić, tâlharii cetnici, aceşticei mai renegaţi fii ai poporului sârb şi cei mai mari trădători ai popoarelor şi naţionalităţilor noastre frăţeşti, au incendiat satelemusulmane Mrđenovicii, Kula lui Fazlag, Ravna, Bahori,Osmanovicii, au ucis şi jefuit nevinovaţii cetăţeni musulmani. Auînfăptuit acest sângeros şir de fărădelegi având drept cuvânt deordine răzbunarea pentru crimele
u
staşilor asupra sârbilor. De fapt,călăii cetnici s-au străduit ca, atâta timp cât va dura războiul şi cusprijinul ocupatorilor, să-i nimicească pe musulmani, croaţi şialbanezi, ca de altfel şi pe toţi sârbii cinstiţi, şi îndeosebi pe co-muniştii s
â
rbi, pentru a bătători calea creării Serbiei Mari curatăetnic, lucru care, de demult, încă de pe vremea lui Ilija Garašanin, afost visul burgheziei şi al hegemonilor velikosârbi!Printre altele, Voievodul Žeravica şi şeful statului-major al său,Danilo Vukotić, l-au predat fasciştilor italieni pe eroul poporului VidoStupić, pe care aceştia l-au executat. Această adunătură de tâlharicetnici, pe care-i comanda Danilo Vukotić, i-a ucis în vara anului1942 şi pe eroul poporului Stojan Vujović şi pe cun
o
scutul luptător şirevoluţionar Grgur Vukotić care, nu trebuie uitat, a fost fratele bunal trădătorului Danilo Vukotić!Cercetările continuă. La conferinţa de presă s-a mai spus şifaptul Vukotić s-a opus aresrii sale de tre organele desecuritate!
Se poate aşa ceva? M-am uitat la Ljubo: el surâdea, pentru el
2
 
era distractiv... am reînceput să citesc.Un strat de minciună, apoi un strat de adevăr şi de jumătate deadevăr, şi totul întocmit aşa cum le pica lor bine. Nici că nefericitulde unchiul meu a refuzat să meargă la graniţă, în calea nemţilor,nici că l-a vândut italienilor pe Vido Stupić, pentru făină, nici că i-acomandat pe cetnicii care l-au ucis pe Stojan Bujović şi pe unchiulGrgur. Eu ştiam că nu, fiindcă opt ani am certetat şi m-am
 
transpus în acele vremuri de răstrişte. Dar adevărul care era? Că unchiulDanilo a fost colonel, că a intrat sub comanda generalului Mihajlovićşi, în decembrie 1941, în acea neroadă rostogolire pe aria lui moşLazar, la Ljeskovina, a ales steagul de dina
i
ntea lui Mitar Žeravica... Trădător! A fost el un trădător dacă, din cauza crimei lui Vido Stupićşi a comandantului Munja, i s-a alăturat voievodului Mitar şi alor lui?Şi dacă, în luna mai patruzeci şi ceva, l-a căutat şi l-a găsit pecolonel prin pădur
i
le din Šumadija, despre care auzise că pregăteştelupta de gherilă şi a refuzat -i recunoasIugoslavieicapitularea?! Eşti din această cauză un renegat, unchiule? Iată, te-au arestat după douăzeci şi cinci de ani după prima arestare: defapt, după
 
ce te-a convins Žeravica, li te-ai predat singur. Vor să te judece pentru ceva deja judecat. Fac pe proştii, trec sub tăcere căte-au judecat şi că ţi-ai ispăşit pedeapsa până la ultima oră. Reiesedupă cele scrise în ziar că doar îţi plăteşti vinul pe ca
e l-ai băut cuvoievodul Žeravica şi că până acum doar li te-ai ascuns! Puţin aiplătit atunci şi nu ţi-ai stins datoriile. Şi de te-ar fi omorât, te-aromorî acum din nou! Toate acestea i le-am spus şi lui Ljubo, pentru a-mi împărţi cu elchinul. Iar el... lui i-au dat lacrimile de râs, el se schimonosea de râs,mă irita.- Un geniu! - bătu el din palme. - Este un a-de-vă-rat ge-niu!
- Cine? - m-am holbat eu mirat.
- El, prietene! Un a-de-vă-rat ge-niu!- Care el? - mi-am adus eu aminte de instigările Milicei şi-minăvăli sângele în cap.- El... cel care, şi asta de aici, şi aceea de acolo, a tulburat şi ainventat... Îl condamnă pe om, îl vâră la închisoare, îl lasă să zacă...trece un timp, şi-atunci îl apucă iarăşi de gât, pentru acelaşi lucru...geniu, un adevărat geniu! Iată el poate ceea ce...- Dar care el? - am strigat eu enervat. - Ai grijă ce vorbeşti, fir-aitu să fii!De nu ar fi fost rănit şi de ar fi fost Milica prezentă, eu l-aş filovit. Aş fi făcut-o pentru a-i arăta că-mi apăr credinţa şi iubirea,care nu suferă nici chiar bănuiala, darămite altceva!Ljubo se zbârli şi dădu din umeri. Tuşea, răsufla cu întreruperi şi învârtea scrumiera. Se preschimba, în ochii mei, în colericul LjuboBožović de altădată, cel mai tare din orăşelul studenţesc de peBjelava şi cel mai nebunatic luptător la trântă din întregul Sarajevo...Am început să mă gândesc dacă şi cum să mă scuz în faţa lui? Dinfericire pentru mine, furia lui iar apoi şi puterea se opriră pentru a-şitrage sufletul. Mă şfichiui cu o p
ivire cinică. După care luă o ţigară
3

Activity (2)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 hundred reads

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->