Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
 
GEOGRAFIA CONTINENTELOR (EUROPA)
CARACTRIZAREA GEOGRAFIC
Ă
DE ANSAMBLUA
ş
ezare, întindere, limite
Situat
ă
în emisfera nordic
ă
, Europa se desf 
ăş
oar 
ă
între: paralela de 30
o
(capulMatapan din Grecia - Peloponez)
ş
i 71
o
08
'
(capul Nord - Kyn din Norvegia), ceeace înseamn
ă
35
o
de latitudine sau circa 4000 km
ş
i 67
o
30
'
longitudine estic
ă
(vestulmun
ţ
ilor Ural)
ş
i Capul Roca din vestul Peninsulei Iberice 9
o
34
'
longitudinevestic
ă
, ceea ce înseamn
ă
57
o
longitudine sau 6000 km.Între aceste coordonate continentul însumeaz
ă
o suprafa
ţă
de 9 200 000 kmp, iar împreun
ă
cu insulele care îi apar 
ţ
in ajunge la 9 907 000 kmp; este, prin urmare dinacest punct de vedere, al
ş
aselea continent al lumii dup
ă
Asia, Africa, America de Nord, America de Sud
ş
i Antarctica.Europa era cunoscut
ă
în antichitate sub numele de «ereb», ceea ce semnificaapus (de Soare), fa
ţă
de Asia, care se situa la r 
ă
s
ă
ritul Soarelui. „Aceast
ă
  peninsul
ă
” a Asiei este limitat
ă
fa
ţă
de cea din urm
ă
pe aliniamentul: Mun
ţ
ii Ural,fluviul Ural
ş
i Marea Caspic
ă
, culoarul Kuma-Manâci, Marea de Azov, Marea Neagr 
ă
, Marea Marmara
ş
i Marea Egee. Pe latura nordic
ă
Europa este învecinat
ă
 cu m
ă
rile Oceanului Arctic (Marea Kara, Marea Barents), iar spre vest, cu m
ă
rileOceanului Atlantic (Marea Nordului, Marea Norvegiei)
ş
i cu însu
ş
i OceanulAtlantic. Spre sud Marea Mediteran
ă
desparte Europa de Africa de care a fostlegat
ă
pân
ă
la pleistocen în regiunea strâmtorii Gibraltar (15 km l
ăţ
ime).Europa este intim legat
ă
printr-o serie de caractere ale cadrului natural atât deAsia, cât
ş
i de Africa. Este vorba, în primul rând, de zonalitatea natural
ă
caremanifest
ă
similitudini în Europa
ş
i Asia, apoi caracterul tectono-structural al unor unit
ăţ
i din Europa sudic
ă
asem
ă
n
ă
tor celui din Africa de Nord etc.Europa trimite în Oceanul Atlantic
ş
i Marea Mediteran
ă
, peninsule careocup
ă
circa 20% din suprafa
ţ
a continentului (ex. Kanin, Scandinavia, Bretania,Iberic
ă
, Italic
ă
, Balcanic
ă
, Crimeea). Un procent ceva mai mic, de peste 8%, îlocup
ă
insulele, mai importante fiind: Novaia Zemlea, Arhipelagul Britanic,Islanda, Corsica, Sardinia, Sicilia, Creta.Având în vedere latitudinea diferit
ă
la care se g
ă
sesc, structura geologic
ă
 
ş
ievolu
ţ
ia morfologic
ă
, precum
ş
i ac
ţ
iunea celorlalte componente ale cadruluifizico-geografic,
ţă
rmurile europene cunosc o mare varietate ca genez
ă
 
ş
i peisaj. La
 
latitudinile arctice, o parte a insulelor de aici au
ţă
rmuri glaciare, înalte, povârnoase. Ceva mai spre sud sunt prezente
ţă
rmurile cu fiorduri formate subac
ţ
iunea eroziv
ă
a ghe
ţ
ii (calotei glaciare). Ele se întâlnesc pe fa
ţ
ada atlantic
ă
a Norvegiei, în Islanda, Sco
ţ
ia, Anglia.Existen
ţ
a
ţă
rmului cu estuare - un alt tip genetic - este strâns legat
ă
defenomenul flux
ş
i reflux (mareea), de sp
ă
lare continu
ă
a gurilor de v
ă
rsare a unor importante râuri
ş
i fluvii dintre care: Tamisa, Sena, Elba, Tajo.
Ţă
rmul cu riassapare în nord-vestul Peninsulei Iberice (provincia Galicia), în multe din golfurileacestui
ţă
rm aflându-
ş
i ad
ă
 post porturi (ex. Vigo, Pontevedra). Alte tipuri de
ţă
rmuri cu tr 
ă
s
ă
turi la fel de particulare sunt: vulcanic, specific insulelor Lipare,dalmatic, întâlnit în estul m
ă
rii Adriatice etc.Dac
ă
 
ţă
rmurile prezentate pot fi incluse în categoria celor înalte, la contactul cumarea apare
ş
i cea de a doua categorie, adic
ă
 
ţă
rmurile joase. Dintre acestea seremarc
ă
,
ţă
rmul cu plaje
ş
i cordoane întâlnit în regiunea M
ă
rii Baltice
ş
i M
ă
rii Nordului;
ţă
rmul cu lagune la Marea Neagr 
ă
, Marea Nordului etc., cu un peisajinedit se înscrie în aceea
ş
i categorie
ţă
rmul cu delte frecvent la aproape toatelatitudinile europene (deltele Peciorei, Vistulei, Rhinului, Tibrului, EbruluiPadului, Dun
ă
rii, Volg
ă
i).În strâns
ă
leg
ă
tur 
ă
cu evolu
ţ
ia
ţă
rmului se afl
ă
 
ş
i platforma continental
ă
multextins
ă
în aria m
ă
rilor din jum
ă
tatea nordic
ă
a continentului. Pe ea (îndeosebi la periferie) se întâlnesc vestigii care marcheaz
ă
momente importante ale evolu
ţ
ieiîntregului lor bazin (ex. vechi albii ale unor râuri). Sunt m
ă
ri care se dezvolt
ă
întotalitate pe o platform
ă
continental
ă
situat
ă
la mic
ă
adâncime (Marea Nordului,Marea Baltic
ă
, Marea Mânecii) sau m
ă
ri în care platforma ocup
ă
o arie mairestrâns
ă
l
ă
sând loc povârni
ş
ului continental sau regiunilor abisale (ex. Marea Norvegiei, Marea Ionic
ă
).De la nord c
ă
tre vest
ş
i sud m
ă
rile se succed astfel: Marea Barents, nu preaadânc
ă
, în care se simte influen
ţ
a Curentului Golfului; Marea Alb
ă
, cu adâncimireduse, situat
ă
între Peninsula Kola
ş
i uscatul din jurul ora
ş
elor Arhanghelsk 
ş
iBelomorsk; Marea Norvegiei cu adâncimi ce trec de 3 600 m
ş
i cu regim deinfluen
ţă
din partea curentului cald al Golfului (Norvegiei); Marea Nordului relativcald
ă
, bogat
ă
în z
ă
c
ă
minte de petrol exploatate de
ţă
rile riverane; Marea Baltic
ă
 târziu format
ă
, cu adâncimi reduse
ş
i importante resurse; Marea Mânecii, carecomunic
ă
cu Marea Nordului prin strâmtoarea Calais; Marea Irlandei; GolfulBiscaya; Marea Mediteran
ă
, o mare interioar 
ă
prin pozi
ţ
ie, care comunic
ă
cuOceanul Atlantic prin strâmtoarea Gibraltar (15km). Este o mare destul de recent
ă
,cu modific
ă
ri importante în peisajul litoral, cu insule. Legate de Marea Mediteran
ă
 într-un fel sau altul sunt m
ă
rile: Marmara, Neagr 
ă
, Azov; izolat
ă
apare MareaCaspic
ă
.
Evolu
ţ
ia paleogeografic
ă
 
ş
i reflectarea acesteia în caracterele generaleale reliefului
Tr 
ă
s
ă
turile majore ale reliefului Europei au rezultat din interac
ţ
iunea permanent
ă
 
ş
i îndelungat
ă
a agen
ţ
ilor interni
ş
i externi. Cele dou
ă
mari unit
ăţ
istructurale ale Europei sunt: unitatea de platform
ă
(Europa precambrian
ă
,
 
caledonian
ă
 
ş
i hercinic
ă
)
ş
i unitatea de geosinclinal (Europa alpin
ă
). Sunt autoricare, având în vedere vechimea structurilor, f 
ă
r 
ă
s
ă
se ia în seam
ă
amploareacut
ă
rilor, separ 
ă
paleoeuropa sau Europa Nordic
ă
(precambrian-caledonic
ă
),mezoeuropa sau Europa hercinic
ă
 
ş
i neoeuropa, Europa sudic
ă
sau alpin
ă
.a) Unitatea european
ă
de platform
ă
este constituit
ă
din structuri geologice foartevechi, cutate în precambrian
ş
i paleozoic, de atunci ne mai suferind nici o cutare.Ele au fost antrenate îns
ă
de mi
ş
c
ă
ri epirogene asociate deseori cu vulcanism. Înmulte din unit
ăţ
ile de platform
ă
, peste soclul gnaiso-cuar 
ţ
ic etc., se a
ş
terne ocuvertur 
ă
mai mult sau mai pu
ţ
in continu
ă
cu grosimi destul de diferite.Cele mai vechi uscaturi se întâlnesc în nordul Europei, constituind Scutul Baltic
ş
i Platforma Rus
ă
, care la sfâr 
ş
itul proterozoicului formau o singur 
ă
unitateFeno-Sarma
ţ
ia. Structura precambrian
ă
apare la zi în restul întinderii. Cut
ă
rile precambriene generatoare ale Scutului au avut loc în etape, marcând, dup
ă
numelelor,
ş
i locul form
ă
rii (gothide, svecofenide, norvegossamide, gravilide etc.). Pân
ă
laînceputul paleozoicului, aceste cut
ă
ri au fost intens paneplenizate. Cuverturasedimentar 
ă
în limitele celor dou
ă
unit
ăţ
i de platform
ă
prezint
ă
în mod variabilfacies marin, continental etc., cu grosime foarte mare în sinecliezele Ucrainei,Precaspica, Peciorei, Moscovei
ş
i reduse sau lipse
ş
te în anteclize ca: Voronej,Belarus
ă
, Volga-Ural.În general, relieful Europei precambriene, datorit
ă
timpului foarte lung scurs dela formare, apare sub form
ă
de podi
ş
uri, coline, câmpii
ş
i, foarte rar, de mun
ţ
i (ex.Mun
ţ
ii Hibini din Peninsula Kola). Dintre podi
ş
urile suprapuse acestei arii, seremarc
ă
: podi
ş
ul Norrland din Suedia, podi
ş
ul Finlandei, podi
ş
urile Valdai,Volhino-Podolic, Central-Rus; coline mai reprezentative sunt: Timan, Ergheni,care domin
ă
Câmpia Caspic
ă
, iar câmpii Polesia, Pontic
ă
, Moscovei toate dinaceea
ş
i unitate a Câmpiei Ruse.Cut
ă
rile caledonice constituie al doilea compartiment al unit
ăţ
ii de platform
ă
 
ş
ise întind în Scadinavia, alc
ă
tuind Mun
ţ
ii Scandinaviei, în Sco
ţ
ia
ş
i Irlanda de Nord,Anglia de Nord
ş
i în fundamentul unor unit
ăţ
i situate
ş
i mai la sudul Scandinaviei.Unit
ăţ
ile au un relief specific rezultat în urma ac
ţ
iunii calotei glaciare dar au fostantrenate diferen
ţ
iat
ş
i în mi
ş
c
ă
ri postorogene, când au suferit falieri (disloc
ă
ri),coborâri
ş
i în
ă
l
ţă
ri pe vertical
ă
etc.Cut
ă
rile hercinice se desf 
ăş
oar 
ă
pe dou
ă
aliniamente: unul pe direc
ţ
ia vest-est,de la Atlantic la Marea Neagr 
ă
,
ş
i unul pe direc
ţ
ia nord-sud Sistemul Mun
ţ
ilor Ural. Cut
ă
rile hercinice au avut loc la sfâr 
ş
itul paleozoicului în carbonifer 
ş
i permian. Sistemul muntos astfel format a suferit postgenetic o intens
ă
  peneplenizare dar 
ş
i importante fractur 
ă
ri, generând mun
ţ
i sau grup
ă
ri de mun
ţ
i dealtitudine redus
ă
dar cu versan
ţ
i deseori abrup
ţ
i, podi
ş
uri
ş
i depresiuni sau
ş
an
ţ
uritectonice, cum este cel al Rhinului, fiind umplute cu sedimente mezozoice
ş
iter 
ţ
iare. Cut
ă
rile hercinice domin
ă
Câmpia Nord-European
ă
, sunt dominate larândul lor, de cut
ă
ri alpine în sud. Limita meridional
ă
se înscrie pe aliniamentul:Culoarul Rhône - Saône, Dun
ă
rea Superioar 
ă
, Morava ceh
ă
 
ş
i sectoare dinculoarele râurilor Odra, Vistula, Nistru. În timpurile pleistocene regiunea hercinic
ă
 era acoperit
ă
de tundr 
ă
 
ş
i numai vârfurile mai înalte din Vosgi, Sude
ţ
i, MasivulCentral Francez erau acoperite de calote. Sistemul muntos hercinic se desf 
ăş
oar 
ă
 
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more