Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
207Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Flori de mucigai - comentariu

Flori de mucigai - comentariu

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 10,686 |Likes:
Published by Daniela

More info:

Published by: Daniela on Nov 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2013

pdf

text

original

 
 Flori de mucigai 
de Tudor ArgheziTitlul poemului este omonim cu titlul volumului apărut în 1931;reprezintă o construcţie oximoronică ce trimite la Charles Baudelaire prinasemănarea cu „Les fleurs du mal”. Florile simbolizează frumuseţea absolută,feminitate, spirit, năzuinţă spre energiile cosmice, idealuri; mucigaiul (formaarhaică ne creează impresia unei lumi ancestrale a începuturilor) devinesimbol al unei consecinţe a ului, un factor al degradării, o esenţă a întunericului.Incipitul este modern, de tip ex-abrupto, şi concentrează un „credo”literar al artistului care consideră arta sa încheiată definitiv fără a mai exista vreo posibilitate de corectare, de ameliorare (atitudinea este reflectată cuajutorul perfectului compus „am scris”). Opera este o artă poetică (ars poetica)deoarece abordează o temă specifică – condiţia creatorului şi a artei –, clarificămodaliţile artistice, principiile estetice, idealurile care au stat la baza întregului volum. Efortul artistului şi opţiunea sa de a scrie „pe un părete”(forma arhaică creează atmosfera unui timp îndepărtat, a unui spaţiu damnat)aminteşte de mesajele rupestre, de manifestările ludice, infantile, de cuvintelepustnicilor sau ale întemniţaţilor. Ultimele două ipostaze presupun o nevoie deexorcizare sau o „artă a infamiei ce invocă demonii”. Este simbol al creatoruluicare fie nu are alternative, fie îşi doreşte durabilitate pentru arta sa.O altă condiţie a poeziei din acest volum este singurătatea; omul estepărăsit de semeni şi de Dumnezeu; închis, pradă anxietăţilor, el nu se maiposedă, „e pradă demoniei” (N. Balotă, „Opera lui T. Arghezi”). Izolarea esteaccentuată de întuneric, iar absenţa luminii la T. Arghezi semnifică pierdereacredinţei, „ruptura de divinitate”, renunţarea la dragoste, familie, virtuţi şirodnicie. Spaţiul imaginarului poetic este strâmtat la extrem, ermetic, fărăferestre, căzut în imobilitate, claustrat, apăsător, sufocant.Experienţa omului care trăieşte aici devine o nekya, „coborâre în infern”, în noapte, întâlnire cu demonia. Toate aceste trăiri sunt specifice poezieimoderne (W. Blake, Baudelaire, Rimbaud), dar lirica argheziană este adamnării, nu a unui damnat, deoarece scrierea devine antilirică,antiromantică, antiestetică, cu „mâna stângă”.Poziţia creatorului din volumul „Flori de mucigai” este opupsalmistului pentru că se renunţă la har, refuză inspiraţia divină sau îi esterefuzată. Poetul are orgoliul de a se asemăna cu apostolii şi de a se considera lafel de important cu cei trei evanghelişti (Luca, Marcu şi Ioan). Poezia setransformă în carte de căpătâi ce sfidează cuvintele cărţii sfinte.Emilia Parpală remarcă două metafore centrale în poezia argheziană:metafora copacului (simbol al extrovertirii) şi metafora „odăii” (simbol alclaustrării, al introvertirii, al alienării). Şi în volumul studiat, camera este un
 
teritoriu al depersonalizării, al intrării în contingent. A doua secvenţă liricădefineşte prin epitete metaforice stihurile plasate într-un gol de timp şi spaţiu, versuri căzute în imobilitate specifică „morţii în viaţă” – stihuri fără an. Între„heruvimi bolnavi”, ocnaşi, florărese, bătăuşi, hoţi, „oameni de plumb, oamenide cositor” nu există nici măcar promisiunea unui paradis. De aceea, Creatorulscrie „stihuri de groapă” substituindu-se preoţilor care nu le-au citit prohodul, bocetului nerostit. Versurile sale devin un „lamento existenţial”, o tânguire cese naşte dintr-o jale cosmică, dar nu mai garantează liniştea celor dispăruţi,fiind mai mult un avertisment pentru aceia care trăiesc şi încă mai pot schimbadestinul.Epitetul „foame de scrum” acceptă multiple conotaţii: poate fi înţeleasăca o dorinţă de purificare prin ardere pentru o nouă renaştere din cenuşă(catharsis), o renunţare la credinţă fără a şti cu certitudine ce urmează; deasemenea, reflecun gol existenţia, dorie neîmplinite, neantul careevadează formele şi făpturile.„Setea de apă” defineşte o condiţie a normalităţii; poezia se înscrie,astfel, în sfera cotidianului, pierzând orice superioritate, măreţia, fastul şidimensiunea sacră. Versurile se amestecă urâtului şi frumosului,confundându-se cu ele.Ultima secvenţă lirică este construită pe baza motivului întunericului(„Era întuneric”). Verbul la imperfect conferă caracter durativ şi evocatoracestei coordonate care înseşte şi faciliteacreaţia; caracterul iterativ (repetitiv) poate fi înţeles ca pe o perpetuare a lipsei de lumină; pare că nici numai există speranţa unei schimbări. Fiinţa umană pare încremenită într-unneant: acela dinaintea vieţii sau acela de după viaţă.Cezura (pauză la mijlocul unui vers) şi enunţurile scurte marchează încărtura emionaa discursului poetic. Exteriorul accentueazăsolitudinea fiinţei umane; nu se aude nicio voce, niciun semn al altei vieţi, doarploaia percepută ca o forţă agasantă a unei lumi care ignoră orice suferinţă.Este evidenopozia între fiinţă şi lume marcată prin deictice spiale(„departe”, „afară”). Antiteza dinre „unghia îngerească” care se toceşte şi „unghiile de la mânastângă” exprimă opoziţia între creaţia scrisă sub semnul divinităţii şi operaneîngerească. Topica modificată şi folosirea perfectului compus („nu o mai amcunoscut”) demonstrează faptul că pierderea este definitivă şi facilitează rima.Comparaţia mâna ca o gheară/Neputincioasăsurprindedezumanizarea, incapacitatea de a se mai apropia prin rugăciune deDumnezeu sau de a scrie normal, cu un condei. Poate fi interpretată ca oimagine a încremenirii în moarte. Declaraţia finareprezinopţiuneacreatorului de a scrie în ciuda oricăror oprelişti: „m-am silit să scriu”. Operane, deci, rezultatul unui efort permanent, chinuitor pentru fiinţaabandonată.

Activity (207)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dianna Tanase liked this
Mihnea Roman liked this
Ralu Raloo liked this
Mihnea Gaman liked this
Andrei Cutur liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->