You are on page 1of 99

Universitatea de Vest din Timisoara

Facultatea de Matematica si Informatica


Departamentul de Informatica
Liliana Braescu Eva Kaslik
Simina Maris Simona Epure Ioan Rodila
CURS DE GEOMETRIE
Timisoara 2007
Cuprins
0 Elemente de algebra liniara 5
0.1 Spat iu vectorial. Baza. Matrice asociata. Aplicat ie liniara. . . . . . . . . . 5
0.2 Forme liniare. Forme biliniare. Forme patratice. . . . . . . . . . . . . . . . 7
0.3 Spat ii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1 Spat ii ane euclidiene 12
1.1 Spat ii ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1.1 Spat ii ane asociate unui spat iu vectorial real . . . . . . . . . . . . 12
1.1.2 Vectori liberi. Vectori legat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Repere ane. Sisteme de coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Repere ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Repere carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.3 Schimb ari de repere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Spat ii ane euclidiene. Produse cu vectori liberi sau legat i. . . . . . . . . . 16
1.3.1 Denit ia spat iilor ane euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.2 Produs scalar a doi vectori liberi sau legat i . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi sau legat i . . . . . . . . . . . 19
1.3.4 Produsul mixt a trei vectori liberi sau legat i . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.5 Produsul dublu vectorial a trei vectori liberi sau legat i . . . . . . . 22
1.4 Miscari n spat ii ane euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.1 Translat ia plana si spat ial a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.2 Rotat ia plana si spat ial a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2 Varietat i liniare (subspat ii ane) 27
2.1 Dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.1.1 Dreapta determinata de un punct si o direct ie . . . . . . . . . . . . 27
2.1.2 Dreapta determinata de doua puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2 Planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.1 Planul determinat de un punct si doua direct ii . . . . . . . . . . . . 28
2.2.2 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . 29
2
2.2.3 Planul determinat de un punct si direct ia normala . . . . . . . . . . 30
2.3 Intersect ii, proiect ii si unghiuri ale variet at ilor liniare . . . . . . . . . . . . 31
2.3.1 Intersect ia a doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.3.2 Intersect ia a doua plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3.3 Intersect ia unei drepte cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3.4 Proiect ia unui punct pe o varietate liniara . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3.5 Proiect ia unei drepte pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3.6 Unghiul a doua variet at i liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4 Distant a de la un punct la o varietate liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4.1 Distant a de la un punct la o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4.2 Distant a de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.4.3 Ecuat ia normala a planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.5 Perpendiculara comuna a doua drepte. Distant a dintre doua drepte . . . . 38
2.5.1 Perpendiculara comun a a doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.5.2 Distant a dintre doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3 Sfera. Conice. Cuadrice si suprafet e speciale. 40
3.1 Sfera si cercul n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.2 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.1.3 Cercul n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.1.4 Planul tangent ntr-un punct la o sfera . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.2 Conice si cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2.1 Conice date prin ecuat ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2.2 Cuadrice date prin ecuat ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.3 Cuadrice ovale si cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3 Suprafet e speciale: cilindrice, conice, de rotat ie . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3.1 Suprafet e cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3.2 Suprafet e conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.3.3 Suprafet e de rotat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3
4 Geometria diferent iala locala a curbelor plane si a curbelor spat iale 66
4.1 Geometria diferent iala locala a curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.1.1 Curbe plane. Reprezent ari. Elemente de arc. . . . . . . . . . . . . . 66
4.1.2 Tangenta si normala ntr-un punct regulat la o curba plana. . . . . 69
4.1.3 Puncte singulare ale curbelor plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.1.4 Curbura unei curbe plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.2 Geometria diferent iala locala a curbelor spat iale . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2.1 Reprezentari ale curbelor spat iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2.2 Elementul de arc. Lungimea unui arc de curba. . . . . . . . . . . . 75
4.2.3 Dreapta tangent a si planul normal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2.4 Plane tangente si planul osculator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2.5 Triedrul si reperul Fr`enet asociate unei curbe spat iale . . . . . . . . 80
4.2.6 Curbura si torsiunea unei curbe spat iale . . . . . . . . . . . . . . . 83
5 Geometria diferent iala locala a suprafet elor 84
5.1 Denit ie. Reprezent ari. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.3 Plan tangent si dreapta normala la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.3.1 Plan tangent la o suprafat a ntr-un punct regulat . . . . . . . . . . 85
5.3.2 Dreapta normala unei suprafet e ntr-un punct regulat . . . . . . . . 88
5.4 Prima forma fundamentala. A doua forma fundamentala. . . . . . . . . . . 89
5.4.1 Prima forma fundamentala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.4.2 A doua forma fundamental a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
5.4.3 Aplicat ii ale formelor fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6 Curbe si suprafet e Bezier 95
6.1 Curbe Bezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.2 Suprafet e Bezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4
0 Elemente de algebra liniara
0.1 Spat iu vectorial. Baza. Matrice asociata. Aplicat ie liniara.
Denit ia 0.1. O mult ime nevida V se numeste spat iu vectorial (spat iu liniar) peste
campul (corpul) K, daca pe V sunt denite doua legi de compozit ie:
i) o lege interna notata aditiv :
s : V V V, s( u, v) = u v
ii) o lege externa notata multiplicativ :
p : KV V, p(, v) = v
astfel ncat:
I. n raport cu legea interna, V este grup abelian:
I
1
. u, v, w V : ( u v) w = u ( v w) (asociativitate I)
I
2
. e V, u V : u e = e u = u (element neutru)
I
3
. u V, u

V : u u

= u

u = e (element simetrizabil)
I
4
. u, v V : u v = v u (comutativitate)
II. n raport cu legea externa sunt ndeplinite condit iile:
II
1
. , K, v V : ( v) = ( ) v (asociativitate II)
II
2
. K, u, v V : ( u v) = u v (distributivitate I)
II
3
. , K, v V : ( + ) v = v v (distributivitate II)
II
4
. 1 K, v V : 1 v = v.
Daca mult imea V este un spat iu vectorial peste K, vom nota aceasta prin (V, , ; K).
Observat ia 0.1. Daca K = R, spat iul vectorial se numeste spat iu vectorial real, iar daca
K = C, spat iul vectorial se numeste spat iu vectorial complex.
Exemplul 0.1. Fie V = R
2
si K = R. Pentru x, y R
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) si
R, avem:
x y = (x
1
+ x
2
, y
1
+ y
2
)
x = ( x
1
, x
2
)
Se veric a usor axiomele I
1
-I
4
, II
1
-II
4
, deci R
2
este spat iu vectorial real n raport cu aceste
legi de compozit ie.
Exemplul 0.2. Vericat i ca (R
n
, , ; R) este un spat iu vectorial real. Explicitat i
operat iile si .
Denit ia 0.2. O mult ime nevida U V a spat iului vectorial V peste corpul K este un
subspat iu vectorial (subspat iu liniar) daca:
1. u, v U : u v U
2. K, u U : u U
Exemplul 0.3. M
3
= x = (x
1
, ..., x
n
) R
n
[ x
1
+x
2
= 0 este un subspat iu vectorial al
lui R
n
.
5
Denit ia echivalenta a unui subspat iu vectorial
Mult imea U V este un subspat iu vectorial al spat iului vectorial V peste K daca si
numai daca
, K, u, v U : u v U.
Exemplul 0.4. Sa se arate ca U = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
x
2
+x
3
= 0 este un subspat iu
vectorial al lui R
3
.
Denit ia 0.3. Un vector v este o combinat ie liniara de vectorii sistemului S =
v
1
, ..., v
n
V cu coecient ii
1
, ...,
n
K daca:
v =
1
v
1

2
v
2
...
n
v
n
Denit ia 0.4. Un sistem nit de vectori S = v
1
, ..., v
n
V se numeste liniar
independent daca orice combinat ie liniara de vectori din S este nula daca si numai daca
tot i coecient ii acesteia sunt nuli, adica

1
v
1

2
v
2
...
n
v
n
= 0
1
=
2
= ... =
n
= 0
In caz contrar, S se numeste liniar dependent.
Denit ia 0.5. Un sistem de vectori S = v
1
, ..., v
n
V se numeste sistem de generatori
pentru spat iul vectorial V daca
v V S, !
i
K(i = 1, n) astfel ncat v =
1
v
1

2
v
2
...
n
v
n
Denit ia 0.6. Un sistem de vectori B =

b
1
,

b
2
, ...,

b
n
V se numeste baza a spat iului
vectorial V daca:
B este sistem de generatori pentru V
B este liniar independent.
Daca B =

b
1
,

b
2
, ...,

b
n
V este o baza n V si v V se scrie:
v = v
1

b
1
v
2

b
2
... v
n

b
n
atunci matricea asociata vectorului v V n baza B este:
[ v]
B
=
_
_
_
_
_
v
1
v
2
.
.
.
v
n
_
_
_
_
_
Daca vectorii sistemului S = v
1
, ..., v
k
V se scriu
v
1
= v
11
b
1
v
21
b
2
... v
n1
b
n
v
2
= v
12
b
1
v
22
b
2
... v
n2
b
n
.
.
.
v
k
= v
1k
b
1
v
2k
b
2
... v
nk
b
n
6
atunci matricea asociata sistemului S n baza B este
[ v
1
, ... v
2
]
B
=
_
_
_
_
_
v
11
v
12
v
1k
v
21
v
22
v
2k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
v
n1
v
n2
v
nk
_
_
_
_
_
Exemplul 0.5. Fie B =

b
1
= (2, 0, 0),

b
2
= (0, 3, 0),

b
3
= (0, 0, 1) R
3
o baza din R
3
si vectorii u = (1, 0, 1) R
3
, v = (5, 8, 2) R
3
. Se observa usor ca:
u =
1
2

b
1
+ 0

b
2
+ (1)

b
3
v =
5
2

b
1
+
8
3

b
2
+ (2)

b
3
deci, matricele asociate, n baza B, sunt:
[ u]
B
=
_
_
1/2
0
1
_
_
, [ u, v]
B
=
_
_
1/2 5/2
0 8/3
1 2
_
_
.

In baza canonica din R


3
, vectorul u si sistemul de vectori [ u, v] au urmatoarele matrice
asociate:
[ u]
B
=
_
_
1
0
1
_
_
, [ u, v]
B
=
_
_
1 5
0 8
1 2
_
_
.
Denit ia 0.7. Fie V , W doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K. Aplicat ia f : V W
se numeste aplicat ie liniara daca:
i. u, v V : f( u + v) = f( u) + f( v)
ii. K, u V : f( u) = f( u)
sau echivalent,
u, v V, , K : f( u + v) = f( u) + f( v).
Exemplul 0.6. Aplicat ia f : R
3
R
2
data prin f((x, y, z)) = (x+y, z) este o aplicat ie
liniara.
0.2 Forme liniare. Forme biliniare. Forme patratice.
Denit ia 0.8. Fie V un spat iu vectorial peste K. O aplicat ie liniara f : V K se
numeste forma (funct ionala) liniara pe V .
Exemplul 0.7. Aplicat ia f : R
3
R data prin f(x, y, z) = 2x + 3y z este o forma
liniara.
7
Denit ia 0.9. O aplicat ie : V V K se numeste forma biliniara pe spat iul vectorial
V peste corpul K daca:
i. u, v, w V : ( u + v, w) = ( u, w) + ( v, w)
ii. u, v, w V : ( u, v + w) = ( u, v) + ( u, w)
iii. K, u, v V : ( u, v) = ( u, v)
iv. K, u, v V : ( u, v) = ( u, v), ( reprezinta conjugatul lui )
sau echivalent:
i. , K, u, v, w V : ( u + v, w) = ( u, w) + ( v, w)
ii. , K, u, v, w V : ( u, v + w) = ( u, v) +

( u, w).
Exemplul 0.8. Aplicat ia : R
2
R
2
R data prin ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = x
1
y
2
+ x
2
y
1
este o forma biliniara.
Exemplul 0.9. Aplicat ia : R
2
R
2
R data prin ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = x
1
y
2
2x
2
y
1
+
3x
1
y
2
este o forma biliniara.
Denit ia 0.10. Fiind data o forma biliniara simetrica pe V , adica:
i. , K, u, v, w V : ( u + v, w) = ( u, w) + ( v, w)
ii. , K, u, v, w V : ( u, v + w) = ( u, v) +

( u, w)
iii. u, v V : ( u, v) = ( v, u)
se numeste forma patratica asociata acesteia aplicat ia f : V K denita prin:
f( v) = ( v, v), v V.
Exemplul 0.10. Forma biliniara : R
2
R
2
R data prin ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) =
x
1
y
2
+ x
2
y
1
este simetrica, iar forma patratic a asociata este f : R
2
R, f(x, y) = 2xy.
Denit ia 0.11. Forma patratica f : V R se numeste pozitiv denita daca f( v) > 0,
v V , v ,=

0, si negativ denita daca f( v) < 0, v V , v ,=

0.
Observat ia 0.2. Studiul pozitivitat ii (negativitat ii) se poate face cu metoda determinant ilor
de colt . De exemplu, pentru forma patratica f : R
n
R, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
,
matricea asociata se scrie
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
...
a
21
a
22
a
23
...
a
31
a
32
a
33
...
... ... ... ...
_
_
_
_
8
cu a
ij
= a
ji
. Determinant ii de colt vor :

1
= a
11
,
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

,
3
=

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

...
Daca
1
> 0,
2
> 0, ... ,
n
> 0 atunci f este pozitiv denita.
Daca
1
< 0,
2
> 0,
3
< 0, ... (semnul alterneaza) atunci f este negativ denita.
Exemplul 0.11. Forma patratica f : R
2
R
2
R,
f((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = 3x
1
y
1
+ x
1
y
2
+x
2
y
1
+ x
2
y
2
este pozitiv denita.
Exemplul 0.12. Forma patratica f : R
2
R
2
R,
f((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = 3x
1
y
1
+x
1
y
2
+ x
2
y
1
x
2
y
2
este negativ denita.
0.3 Spat ii vectoriale euclidiene
Denit ia 0.12. Fie V un spat iu vectorial real si : V V R o forma biliniara.
Spunem ca deneste pe V o structura euclidiana daca:
i) este simetrica, adica: ( u, v) = ( v, u), () u, v V
ii) forma patratica asociata f : V R, f( v) = ( v, v) este pozitiv denita.
(V, ) se numeste spat iu vectorial euclidian; se mai noteaza E = (V, ).
Observat ia 0.3. Forma biliniara care deneste structura euclidiana se numeste produs
scalar pe spat iu vectorial V si se noteaza: < u, v >= ( u, v).
Denit ia 0.13. Fie E = (V, ) un spat iu vectorial euclidian. Produsul scalar pe spat iu
vectorial euclidian E este o operat ie externa pe E fat a de R, care asociaza ecarei perechi
de vectori u, v E un numar notat < u, v > care satisface condit iile:
i) < u, v >=< v, u >, () u, v E (proprietatea de simetrie).
ii) < u
1
+ u
2
, v >=< u
1
, v > + < u
2
, v > () u
1
, u
2
, v E.
iii) < u, v >=< u, v >= < u, v >, () R, () u, v E.
iv) < v, v >> 0, () v V, v ,= 0 (pozitiv denita)
Notat ie pentru spat iul vectorial euclidian: E = (V, < , >)
9
Exemplul 0.13. Sa se arate ca aplicat ia g : R
2
R
2
R denita pentru () x =
(x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
prin:
g( x, y) = 5x
1
y
1
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ x
2
y
2
determina pe R
2
o structura de spat iu vectorial euclidian.
Exemplul 0.14. Sa se cerceteze daca
f : R
2
R
2
R, f( x, y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
este un produs scalar pe R
2
.
Exemplul 0.15. Aratat i ca aplicat ia h : R
2
R
2
R, h( x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
determina
pe R
2
o structura de spat iu vectorial euclidian . Aplicat ia h se numeste produs scalar
canonic (standard).
Denit ia 0.14. Se numeste lungimea sau norma vectorului v E, numarul real pozitiv
notat | v| =

< v, v >.
Observat ia 0.4.
i) Un vector se numeste unitar sau versor daca norma lui este 1.
ii) Versorul unui vector oarecare v E este v
0
=
1
| v|
v.
Denit ia 0.15. Fie E = (V, < , >) un spat iu vectorial euclidian. Aplicat ia
| | : E R, | v| =

< v, v >
este o norma pe E, numita norma euclidiana, adica | v| verica proprietat ile:
_
_
_
| v| > 0, |

0| = 0
| v| = [[| v|
| u + v| | u| +| v|
() R, () u, v E.
Observat ia 0.5. (E, | |) se numeste spat iu vectorial normat.
Exemplul 0.16. Sa se scrie norma euclidiana generata de produsul scalar din spat iul
vectorial euclidian E
g
= (E, g) (o notam | |
g
), unde g aplicat ia produs scalar data n
Exemplul 0.13.
Exemplul 0.17. Sa se scrie norma euclidiana generata de produsul scalar din spat iul
vectorial euclidian E
h
= (E, h) (norma o vom nota cu ||
h
si o vom numi norma canonica),
unde gh aplicat ia produs scalar data n Exemplul 0.15.
Exemplul 0.18. Fie u = (2, 3), v = (4, 1) R
2
. Sa se calculeze:
a) | u|
g
, | u|
h
b) versorul lui u n E
g
si E
h
.
10
c) < u, v >
g
, < u, v >
h
Denit ia 0.16. Fie E = (V, < , >) un spat iu vectorial euclidian real si u, v E, u, v ,=
0. Numarul real [0, ] denit de egalitatea:
cos =
< u, v >
| u| | v|
se numeste unghiul dintre vectorii u si v.
Exemplul 0.19. Sa se calculeze cos(

u, v) n E
h
. Pentru ce vector w avem cos( u, w) = 0?
Denit ia 0.17. Fie M o mult ime nevida. Aplicat ia d : M R se numeste distant a sau
metrica pe M daca verica condit iile:
i) ()x, y M: d(x, y) 0; d(x, y) = 0 x = y
ii) ()x, y M : d(x, y) = d(y, x)
iii) ()x, y, z M : d(x, z) d(x, y) + d(y, z)
Denit ia 0.18. Mult imea M nzestrata cu o distant a sau metrica se numeste spat iu
metric.
Denit ia 0.19. Fie (E, | |) un spat iu vectorial normat. Funct ia d : E R denita
prin d( u, v) = | u v| este o distant a (o metrica pe E), adica verica condit iile:
i) d( u, v) = | u v| > 0 pentru u ,= v si d( u, v) = | u v| = 0 pentru u = v
ii) d( u, v) = d( v, u), () u, v E
iii) d( u, w) d( u, v) + d( v, w), () u, v, w E
si se numeste distant a euclidiana sau metrica euclidiana.
Exemplul 0.20. Explicitat i metrica indusa de norma | |
g
din spat iul vectorial euclidian
E
g
.
Exemplul 0.21. Explicitat i metrica indusa de norma | |
h
din spat iul vectorial euclidian
E
h
. (Aceasta metrica se numeste metrica canonica).
Exemplul 0.22. Sa se calculeze d( u, v) n E
h
si E
g
.
Exemplul 0.23. Sa se arate ca |(6, 6)| |(2, 1)|+|(1, 3)|+|(3, 4)|n norma canonica.
11
1 Spat ii ane euclidiene
1.1 Spat ii ane
1.1.1 Spat ii ane asociate unui spat iu vectorial real
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune nita peste corpul Rsi / = A, B, C, ..., P, Q, ...
mult ime de puncte, nevida.
Denit ia 1.1. Se numeste structura ana pe mult imea /, asociata spat iului vectorial V,
aplicat ia : // V care satisface urmatoarele condit ii:
1) () A, B, C / : (A, B) + (B, C) = (A, C)
2) () 0 / xat, aplicat ia
0
: / V,
0
(A) = (0, A) este bijectiva.
Mult imea /, nzestrata cu o structura ana, se numeste spat iu an si se noteaza (/; V, ).
Observat ia 1.1.
1) Daca spat iul V are dimensiune n atunci / este spat iu an n-dimensional si se
noteaza /
n
.
2) Elementele lui / se numesc puncte, iar mult imea acestora se numeste spat iu baza
a spat iului an.
3) Elementele lui V se numesc vectori directori (except ie vectorul nul

0), iar V se
numeste spat iu director al spat iului an.
Consecint a 1.1. Elementele fundamentale ale unui spat iu an (/; V, ) sunt punctele si
vectorii.
Consecint a 1.2. Imaginile perechilor de puncte (distincte sau nu) prin aplicat ia structura
ana , sunt vectori din V:
i) (A, B) = v, unde A este origine, B este extremitate;
ii) (B, A) = v;
iii) (A, A) =

0.
Observat ia 1.2.
1) Un spat iu an de dimensiune 0 este /
0
= O constituit dintr-un singur punct.
2) Un spat iu an de dimensiune 1 este /
1
si se numeste dreapta ana.
3) Un spat iu an de dimensiune 2 este /
2
si se numeste plan an.
Exemplul 1.1. Fie / = V si : V V V, ( u, v) = v u, operat ia diferent a a doi
vectori. Axiomele structurii ane din denit ia (1.1) sunt vericate, deci (V ; V, ) deneste
un spat iu an numit spat iu an canonic.
12
1.1.2 Vectori liberi. Vectori legat i
Fie (/; V, ) spat iu an n care notam: (A, B)

AB, (O, A)

OA
Denit ia 1.2. Axiomele care denesc structura ana pe /, devin:
1) ()A, B, C / :

AB +

BC =

AC
2) ()O /, () v V, (!)A /, astfel ncat

OA = v.
Propozit ia 1.1.

Intr-un spat iu an oarecare au loc relat iile:
1) ()A / :

AA =

0,
2) ()A, B / :

AB =

BA,
3) Daca (A, v) /V atunci (!)B / astfel ncat

AB = v,
4) ()A /,
A
: / V,
A
(B) =

AB este o biject ie.
Propozit ia 1.2. Aplicat ia structura ana este surjectiva.
Observat ia 1.3. Pentru ca nu este injectiva pot exista mai multe perechi de puncte
care au aceeasi imagine:(A, B) = (E, F) = ... = v V. Doua astfel de perechi se
numesc echipolente si notam (A, B) (E, F) sau

AB =

EF
Observat ia 1.4. Relat ia de echipolent a pe mult imea // este o relat ie de echivalent a.
Propozit ia 1.3. Spat iul factor (spat iul cat) //[

poate nzestrat cu o structura de


spat iu vectorial.

Intr-adev ar, e [(A,B)] clasa de echivalent a a lui (A, B), adica mult imea perechilor
echipolente cu (A, B).
//[

= [(A, B)][(A, B) / / este spat iu vectorial mpreun a cu adunarea


vectorial a si cu inmult irea cu scalar. Vectorii acestui spat iu se numesc vectori liberi.
Fiecare pereche de puncte determina un singur vector al spat iului, perechile de puncte
ne-echipolente denesc vectori liberi diferit i: v
1
, v
2
, ... .
Operat iile de adunare si nmult ire ale vectorilor liberi se numesc operat ii ane.
Axiomele 1) si 2) din denit ia 1.1 semnica:

AB +

BC =

AC
xand O /,
0
(A) =

OA biject ie, se numeste vector legat.
Oricare ar un vector legat, exista un unic punct A care i serveste ca extremitate.
13
1.2 Repere ane. Sisteme de coordonate carteziene
1.2.1 Repere ane
Fie /
n
= (/; V, ) un spat iu n-dimensional.
Denit ia 1.3. Un sistem de elemente ale lui /
n
de forma 1
a
= O; e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde
O / xat, e
1
, e
2
, ..., e
n
V sunt vectorii unei baze a spat iului V, se numeste reper an.
Se spune ca O este originea reperului, B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este baza reperului an 1
a
.
Fie R
a
un reper an al lui /
n
si punctul O xat. Asociem reperului 1
a
spat iul tuturor
vectorilor legat i n originea reperului O, notat 1
O
. Din axioma 2 a denit iei (1.1) stim
ca exista un singur vector
0
(M) =

OM 1
O
care este imaginea lui M prin aplicat ia
bijectiva
0
. Daca notam cu r
M
vectorul de pozit ie al punctului M, atunci din teorema
unicitate a descompunerii, putem scrie expresia analitica a vectorului de pozit ie astfel:
r
M
= x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ ... + x
n
e
n
, (1)
unde numerele reale sau complexe x
1
, x
2
, ..., x
n
reprezint a coordonatele punctului M si se
noteaza M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) sau M(x
i
), i = 1, n.
1.2.2 Repere carteziene
Fie 1
a
= O; e
1
, e
2
, ..., e
n
un reper an al lui /
n
.
Denit ia 1.4. Se numeste reper cartezian n /
n
asociat reperului an 1
a
, un sistem de
n drepte concurente n originea O a reperului 1
a
= (Ox
i
), i = 1, n astfel ncat vectorul
director al dreptei (Ox
i
) sa e e
i
.
Dreptele reperului cartezian 1
a
se numesc axe de coordonate.
Precizam ca prin direct ia unei drepte = /
1
denita de vectorul v V 0 nt elegem
existent a a cel put in unei perechi de puncte (A, B) pe dreapta astfel ncat segmentul
orientat

AB sa e un reprezentant al lui v; un astfel de vector director, ca v, se numeste
vector director al dreptei .
Figura 1: Vectorul director al unei drepte
Denit ia 1.5. Un sistem de n funct ii x
i
: / R, care asociaza ecarui punct M /,
numerele reale (x
i
) din descompunerea (1) a vectorului sau de pozit ie

OM = r
m
relativ la
reperul an 1
a
, se numeste sistem de coordonate carteziene.
14
Figura 2: Sistem de coordonate carteziene
1.2.3 Schimbari de repere
Fie /
n
un spat iu an n-dimensional, 1
a
= O; e
1
, e
2
, ..., e
n
, R

a
= O

; e

1
, e

2
, ..., e

n
doua
repere si M /.
Coordonatele punctului M n reperele considerate sunt: M /, M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) n
reperul 1
a
si M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) n reperul 1

a
.
Trecerea de la un reper la alt reper se numeste schimbare de reper, si se noteaza simbolic
prin 1
a
1

a
.
Figura 3: Schimbarea de reper
Aceasta poate descrisa prin relat ia vectoriala:

OM =

OO

M adica
r
M
= r
O
+ r

M
(2)
unde r
M
, r

M
sunt vectorii de pozit ie ai punctului M relativi la reperele 1
a
si 1

a
, iar
r
O
=

OO

este vectorul de pozit ie al originii O

a reperului 1

a
n raport cu reperul 1
a
.
x
i
e
i
= x
i
0
e
i
+x
j
e

j
; i, j = 1, n (3)
Pentru a putea stabili relat ia directa ntre sistemele de coordonate ale lui M trebuie sa
cunoastem relat iile de tranzit ie de la baza B a reperului 1
a
la baza B

a reperului 1

a
. De
la Algebra liniara se stie ca schimbarea de baze B B

este data prin relat ii de forma:


e

j
=
i
j
e
i
, i, j = 1, n
sau prin matricea de trecere T = [
i
j
].
Deci,
x
i
e
i
= x
i
0
e
i
+ x
j

i
j
e
i
de unde obt inem:
x
i
= x
i
0
+
i
j
x
j
, i, j = 1, n. (4)
15
Descrierea algebrica a schimb arii de reper:
X = X
0
+ T X

(5)
unde,
X =
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
1
0
x
2
0
.
.
.
x
n
0
_
_
_
_
_
, T =
_
_
_
_
_

1
1

1
2

1
n

2
1

2
2

2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n
1

n
2

n
n
_
_
_
_
_
Observat ia 1.5. Relat iile (4) sau (5) se numesc transformari ane de coordonate
(anitat i n /
n
.)
Caz particular: T = I
n
adica bazele B, B

sunt identice:
X = X
0
+ X

_
x
1
= x

0
+ x
1
.
.
.
x
n
= x
n
0
+x
n
(6)
Acest caz particular de schimbare de reper se numeste translat ie.
1.3 Spat ii ane euclidiene. Produse cu vectori liberi sau legat i.
1.3.1 Denit ia spat iilor ane euclidiene
Denit ia 1.6. Un spat iu an (/; V, ) se numeste spat iu an euclidian daca spat iul sau
director V este un spat iu vectorial euclidian.
Un spat iu an euclidian de dimensiune n se noteaza c
n
.
Daca (/; V, ) = /
n
este un spat iu an n-dimensional, atunci spat iul vectorial (V, +, )
dotat cu operat ia de produs scalar ; ), devine un spat iu vectorial euclidian, pe care l
notam: E
n
= (V, ; )), daca V este de dimensiune n.
Notat ie: Spat iul an euclidian c
n
= (/; E
n
, )
Caz particular: Pentru n = 3, E
3
este un spat iu vectorial euclidian.
Figura 4: Spat iul c
3
Daca B
0
= e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
=

i,

j,

k este baza canonica


(vectori ortogonali de lungime 1), atunci vectorul de pozit ir
al punctului M(x, y, z) este:
r
M
= x

i + y

j + z

k
.
16
1.3.2 Produs scalar a doi vectori liberi sau legat i
Fie V = E
3
si c
3
spat iu an euclidian.
Denit ia 1.7. Se numeste produs scalar pe spat iul director
V ( c
3
) aplicat ia:
: V V R, ( v
1
, v
2
) v
1
, v
2
)
denita prin:
v
1
, v
2
) := | v
1
| | v
2
| cos , (7)
unde | v
1
|, | v
2
| sunt normele vectorilor n E
3
, iar [0, ] este masura unghiului dintre
cei doi vectori.
Observat ia 1.6. v
1
, v
2
) veric a axiomele produsului scalar(din algebra):
1) v
1
, v
2
) = v
2
, v
1
)
2) v
1
, v
2
) = v
1
, v
2
)
3) v
1
+ u, v
2
) = v
1
, v
2
) +u, v
2
)
4) v, v) = |v|
2
> 0, v ,= 0
Egalitatea (7) se obt ine usor din relat ia care deneste unghiul [0, ] a doi vectori din
E
n
0 :
cos =
v
1
, v
2
)
|v
1
| |v
2
|
Denit ia 1.8. Fie u un vector liber unitar, | u| = 1 ce deneste direct ia unei drepte
( c
3
).
Denim proiect ia ortogonala a vectorului v pe dreapta ca ind vectorul:
Pr

v = (|v| cos ) u
Scalarul real: pr

v = |v| cos se numeste proiect ie scalara a vectorului v pe dreapta .


Figura 5: Proiect ia unui vector pe o dreapta
17
Propozit ia 1.4. Aplicat ia pr

: V R este o forma liniara:


pr

(v
1
+v
2
) = pr

v
1
+ pr

v
2
pr

(v) = pr

v, () R
Observat ia 1.7.
1) Produsul scalar a doi vectori poate exprimat n limbaj de proiect ii:
v
1
, v
2
) = |v
1
| pr
v
1
v
2
sau |v
2
| pr
v
2
v
1
2) Condit ia de ortogonalitate a doi vectori:
v v
2
v
1
, v
2
) = 0
adica, cos = 0 =

2
3) Fie B
0
= i, j, k baza canonica si v
1
= x
1
i + y
1
j + z
1
k, v
2
= x
2
i + y
2
j + z
2
k
doi vectori. Pentru a stabili expresia de calcul direct al produsului scalar v
1
, v
2
)
trebuie sa cunoastem produsele scalare ale vectorilor bazei:
, ) i j k
i 1 0 0
j 0 1 0
k 0 0 1
Astfel se obt ine urmatoarea formul a de calcul a produsului scalar al vectorilor dat i:
v
1
, v
2
) = x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
. (8)
Folosind relat ia (8) se obt in relat iile:
|v| =
_
v, v) =
_
x
2
+ y
2
+ z
2
,
cos =
x
1
x
2
+ y
1
y
2
+ z
1
z
2
_
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

_
x
2
2
+ y
2
2
+ z
2
2
,
pr
v
2
v
1
=
x
1
x
2
+ y
1
y
2
+ z
1
z
2
_
x
2
2
+ y
2
2
+ z
2
2
iar condit ia de ortogonalitate a vectorilor nenuli v
1
si v
2
devine:
x
1
x
2
+ y
1
y
2
+ z
1
z
2
= 0
18
1.3.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi sau legat i
Fie V = E
3
spat iu director al spat iului an euclidian c
3
.
Denit ia 1.9. Se numeste produs vectorial pe spat iul director V ( c
3
) aplicat ia:
: V V V, (v
1
, v
2
) v
1
v
2
denita prin:
v
1
v
2
= |v
1
| |v
2
| sin v
0
,
unde |v
1
| si |barv
2
| sunt normele (n E
3
) vectorilor v
1
si v
2
, [0, ] este masura
unghiului dintre cei doi vectori, iar v
0
este un vector unitar ortogonal atat pe v
1
, cat si pe
v
2
, avand sensul de naintare al surubului drept, rotit dinspre primul vector spre cel de-al
doilea.
Observat ia 1.8.
1) Sensul vectorului v
0
este determinat de ordinea vectorilor din produs, adica daca
se va schimba ordinea atunci se va inversa sensul rotat iei si prin urmare, sensul
vectorului director: v
1
v
2
= v
2
v
1
Figura 6: Sensul vectorului v
0
2) Aplicat ia este aplicat ie biliniara antisimetrica.
3) Aria paralelogramului determinat de vectorii v
1
si v
2
:
Figura 7: Interpretare geometrica

[AOB]
=
1
2
|v
1
| |v
2
| [sin[
[AOBM]
= |v
1
| |v
2
| [sin[ = |v
1
v
2
|
Deci,
triunghi
=
1
2
|v
1
v
2
| si
paralelogram
= |v
1
v
2
|
19
4) Condit ia de coliniaritate a vectorilor: v
1
v
2
= 0, (adica = 0)
5) Expresia analitica pentru produsul vectorial n = 3, B
0
= i, j, k, i j k, |i| =
|j| = |k| = 1,
v
1
= x
1
i + y
1
j + z
1
k
v
2
= x
2
i +y
2
j + z
2
k.
Figura 8: Versorii axelor
i j k
i 0 k j
j k 0 i
k j i 0
Astfel, putem calcula produsul vectorial al vectorilor dat i:
v
1
v
2
= x
1
y
2
k x
1
z
2
j y
1
x
2
k + y
1
z
2
i + z
1
x
2
j z
1
y
2
i =
= (y
1
z
2
z
1
y
2
) i (x
1
z
2
z
1
x
2
) j + (x
1
y
2
y
1
x
2
) k
Rezultatul obt inut mai sus se poate scrie sub forma unui determinant:
v
1
v
2
=

i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2

(9)
Din proprietat ile determinant ilor rezulta imediat faptul ca: v
1
v
2
= v
2
v
1
.
1.3.4 Produsul mixt a trei vectori liberi sau legat i
Denit ia 1.10. Se numeste produs mixt pe spat iul director V ( c
3
) aplicat ia:
: V V V R
denita prin: (v
1
, v
2
, v
3
) = v
1
, v
2
v
3
).
Observat ia 1.9.
1) Produsul mixt este o operat ie compusa dintr-un produs scalar si un produs vectorial
= care asociaza ecarui triplet (v
1
, v
2
, v
3
) un num ar real v
1
, v
2
v
3
).
20
2) Expresia analitica pentru produsul mixt: e n = 3, B
0
= i, j, k, i j k, |i| =
|j| = |k| = 1,
v
1
= x
1
i + y
1
j + z
1
k
v
2
= x
2
i + y
2
j + z
2
k
v
3
= x
3
i +y
3
j + z
3
k.
Calculam produsul vectorial al vectorilor v
2
si v
3
, cu formula (9), dezvoltand
determinantul dupa elementele primei linii,
v
2
v
3
=

i j k
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

y
2
z
2
y
3
z
3

x
2
z
2
x
3
z
3

j +

x
2
y
2
x
3
y
3

k,
iar apoi vom efectua produsul scalar al acestui vector cu primul vector, barv
1
, si
avem:
v
1
, v
2
v
3
) = x
1

y
2
z
2
y
3
z
3

y
1

x
2
z
2
x
3
z
3

+ z
1

x
2
y
2
x
3
y
3

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

.
Notat ie:
(v
1
; v
2
; v
3
) =

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

.
Propozit ia 1.5. Produsul mixt (v
1
; v
2
; v
3
) satisface urmatoarele egalitat i:
1) (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
2
; v
3
; v
1
) = (v
3
; v
1
; v
2
), () v
1
, v
2
, v
3
V ;
2) (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
2
; v
1
; v
3
) = (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
1
; v
3
; v
2
), () v
1
, v
2
, v
3
V ;
3) (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
1
; v
2
; v
3
), () v
1
, v
2
, v
3
V, ()
R;
4) (v
1
; v
2
; v
3
+v
4
) = (v
1
; v
2
; v
3
) + (v
1
; v
2
; v
4
), () v
1
, v
2
, v
3
, v
4
V ;
5) (v
1
; v
2
; v
1
+ v
2
) = 0, (), R, () v
1
, v
2
, v
3
V = E
3
.
Aceste egalitat i pot vericate imediat pe baza proprietat ilor determinant ilor.
Consecint a 1.3.
(v
1
, v
2
; v
3
+ v

3
) = (v
1
, v
2
, v
3
) + (v
1
, v
2
, v

3
)
Teorema 1.1. Modulul produsului mixt a trei vectori reprezentat i prin segmente orientate,
necoplanare cu originea comuna, este egal cu volumul paralelipipedului avand aceste
segmente ca laturi.
21
Figura 9: Produsul mixt a trei vectori
Demonstrat ie. Fie v
1
=

OA, v
2
=

OB, v
3
=

OC.
Volumul paralelipipedului este: 1 = A
b
h
Aria bazei: A
b
= |v
2
v
3
| = |v|

Inalt imea: h = pr
v
v
1
Dar [(v
1
; v
2
; v
3
)[ = [v
1
, v
2
v
3
)[ = [v
1
, v)[ = |v| [pr
v
v
1
[ = |v
1
| [pr
v
1
v[ = A
b
h
1 = [(v
1
; v
2
; v
3
)[.
Observat ia 1.10.
1) Volumul unui tetraedru este dat de formula: 1
tetr
=
1
3!
[(v
1
; v
2
; v
3
)[.
2) Condit ia de coplanaritate: (v
1
; v
2
; v
3
) = 0
1.3.5 Produsul dublu vectorial a trei vectori liberi sau legat i
Denit ia 1.11. Se numeste produs dublu vectorial pe spat iul director V ( c
3
) aplicat ia:
: V V V V
denita prin: (v
1
, v
2
, v
3
) = v
1
(v
2
v
3
).
Observat ia 1.11. Produsul dublu vectorial este o operat ie compusa dintr-un produs
vectorial cu un alt produs vectorial care asociaza ecarui triplet (v
1
, v
2
, v
3
) un nou vector
w = v
1
(v
2
v
3
).
Teorema 1.2. Produsul dublu vectorial a trei vectori se poate exprima cu ajutorul a doua
produse scalare prin formula:
v
1
(v
2
v
3
) =

v
2
v
3
v
1
, v
2
) v
1
, v
3
)

. (10)
Demonstrat ie. Prin calcul, exprimandu-se produsul vectorial si produsul scalar.
Propozit ia 1.6. Produsul dublu vectorial nu este asociativ:
v
1
(v
2
v
3
) ,= (v
1
v
2
) v
3
.
22
1.4 Miscari n spat ii ane euclidiene
Fie c
n
un spat iu an euclidian.
Denit ia 1.12. Se numeste miscare rigida (sau deplasare) ntr-un spat iu an euclidian
c
n
o transformare a acestui spat iu pentru care are loc egalitatea:
d((M
1
), (M
2
)) = d(M
1
, M
2
), ()M
1
, M
2
c
n
unde d(M
1
, M
2
) = |r
M
2
r
M
1
| este denita cu ajutorul normei euclidiene.
Observat ia 1.12. Transformarea : c
n
c
n
se numeste deformare daca ()M
1
, M
2

c
n
astfel nc at:
d((M
1
), (M
2
) ,= d(M
1
, M
2
))
1.4.1 Translat ia plana si spat iala
Fie c
n
spat iu an euclidian.
Se stie ca o translat ie este o schimbare de reper an 1
a
= (O, B) 1

a
= (O

, B) care
modica originea reperului, dar i conserva baza:
r = r
0
+ r

(11)
Figura 10: Translat ia spat ial a
Denit ia 1.13. Transformarea : c
n
c
n
este o translat ie de vector v, notata =
v
daca oricare ar punctul M c
n
, acesta are imaginea (M)
not
= M

cu vectorul de pozit ie
r

denit de ecuat ia vectoriala:

v
: r

= r + v, (12)
unde r este vectorul de pozit ie al punctului M; punctele M, M

sunt raportate relativ la


acelasi reper, 1
a
.
Propozit ia 1.7. Translat iile sunt miscari ale spat iului c
n
Demonstrat ie. Fie M
1
, M
2
c
n
si M

1
, M

2
imaginile lor prin
v
. Folosind metrica
euclidiana si relat ia (12) obt inem:
d(M

1
, M

2
) = |r

2
r

1
| = |r
2
+v (r
1
+v)| = |r
2
r
1
| = d(M
1
, M
2
).
23
Observat ia 1.13.
1) Orice translat ie =
v
de vector v c
n
este echivalent a cu o schimbare de
repere 1
a
1

a
care conserva baza daca vectorul de deplasare al originii este
r
O
OO

= v.
2)

In coordonate, ecuat iile translat iei
v
se obt in descompunand vectorii din relat ia
(12) dupa baza B = e
i

n
a reperului:

v
: x
i
= x
i
+ v
i
, (i = 1, n) (13)
Deoarece OO

= v rezulta ca v are coordonatele lui r


0
, deci ecuat ia de mai sus
devine: x
i
= x
i
x
i
0
.
Ecuat iile scalare ale translat iei:
_
x = x
0
+ x

y = y
0
+y

(n planul c
2
) (14)
_
_
_
x = x
0
+ x

y = y
0
+ y

z = z
0
+ z

(n spat iul c
3
) (15)
1.4.2 Rotat ia plana si spat iala
Rotat ii n plan
Denit ia 1.14. Transformarea : c
2
c
2
este o rotat ie de unghi si centru O, notata
=

, dac a ()M c
2
0, imaginea sa M

= (M) satisface condit iile:


_
_
_
|r| = |r

|
m(r, r

) =
(O) = O
(16)
unde r si r

reprezinta vectorii de pozit ie ai punctelor M si M

.
Propozit ia 1.8. Rotat iile sunt miscari ale spat iului c
2
.
Demonstrat ie. Fie M
1
, M
2
c
2
si M

1
, M

2
imaginile lor prin

. Notam = m(OM
1
, OM
2
) =
m(OM

1
, OM

2
).
d(M

1
, M

2
) = | r

2
r

1
| =
_
r

2
r

1
, r

2
r

1
) =
_
r

2
, r

2
) 2 r

1
, r

2
) + r

1
, r

1
)
=
_
| r

2
|
2
+| r

1
|
2
2 | r

1
| | r

2
| cos =
_
| r
2
|
2
+| r
1
|
2
2 r
1
, r
2
)
=
_
r
2
r
1
, r
2
r
1
) = | r
2
r
1
| = d(M
1
, M
2
).
Observat ia 1.14. Rotat ia act ioneaz a asupra punctelor lui c
2
cu except ia originii,
misc andu-le pe toate n acelasi sens, care este sensul de miscare al acelor de ceasornic.
Schimbarea sensului rotat iei implica nlocuirea lui cu .
24
Figura 11: Rotat ia plana n jurul originii
Observat ia 1.15. Scrierea formulelor rotat iei plane

:
Fie reperul cartezian 1 = (O, B), B =

i,

j. Fie r si r

vectorii de pozit ie ai punctelor


M si M

(M). Avem:
r = x

i + y

j
r

= x

i +y

j
Obt inem:
x

= pr
i
r

= |r

| cos( ) = |r

| cos cos +|r

| sin sin = x cos + y sin


y

= pr
j
r

= |r

| sin( ) = |r

| sin cos |r

| cos sin = y cos x sin


Formulele rotat iei de unghi sunt:
_
x

_
=
_
cos sin
sin cos
_ _
x
y
_
(17)
unde matricea R

=
_
cos sin
sin cos
_
reprezint a matricea rotat iei de unghi .
Rotat ii spat iale
Prima si ultima dintre condit iile din denit ia rotat iei plane se pastreaza iar condit ia refer-
itoare la unghiul de rotat ie se va nlocui prin condit ii specice tipului de rotat ie.
Astfel, n c
3
exista doua tipuri de rotat ii:
- rotat ii n jurul unei drepte , numit a axa de rotat ie;
- rotat ii n jurul unui punct O, numit centru de rotat ie.
Un punct arbitrar M supus unei rotat ii spat iale de centru O descrie un arc de curba situat
pe o sfera de raza R = d(M, O).
O rotat ie de tip

, adica de axa , se identic a pentru ecare punct M c


3
cu o
rotat ie plana de centru pr

M, obt inut prin intersect ia dreptei cu un plan care cont ine


25
punctul dat si este perpendicular pe axa de rotat ie; unghiul de rotat ie este acelasi pentru
toate punctele din spat iu.
O rotat ie de tipul
(,,)
de centru O, se identica, pentru ecare punct M c
3
O cu
o compunere de rotat ii (de unghiuri , , ) n jurul axelor de coordonate (Ox), (Oy) si
respectiv (Oz), cu care se identic a succesiv. Altfel spus, o rotat ie spat ial a de centru
O este produsul a trei rotat ii n jurul unor axe av and ca punct comun pe O, centrul de
rotat ie.
Matricele asociate acestor tipuri de rotat ii sunt:
- pentru rotat iile n jurul axelor de coordonate,

:
1. cand = (Ox) : R

=
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
;
2. cand = (Oy) : R

=
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
;
3. cand = (Oz) : R

=
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
.
- pentru rotat iile n jurul originii axelor de coordonate,
(,,)
, cele de centru O :
R
(,,)
= R

.
Coordonatele punctului imagine, M

(x

, y

, z

) printr-o rotat ie arbitrara de centru O, n


funct ie de coordonatele punctului dat M(x, y, z), sunt:
_
_
x

_
_
= R
(,,)

_
_
x
y
z
_
_
, (, , (, ])
Observat ia 1.16. Oricare ar una din aplicat iile descrise, aceasta invariaz a produsul
scalar din V = E
n
, adica avem
(u), (v)) = u, v), u, v E
n
,
ceea ce duce la conservarea normelor vectorilor si a unghiurilor dintre vectori. O astfel de
transformare pe E
n
se numeste izometrie.
26
2 Varietat i liniare (subspat ii ane)
Fie spat iul an (/; V, ) de dimensiune n; /
n
.
Denit ia 2.1. Un spat iu an /
m
se numeste varietate liniara (subspat iu an) al
spat iului an /
n
si notam /
m
/
n
, daca /
m
= (o; U, [
S
) unde o /, U
V, (U = mdimensional, m < n) iar [
S
este restrict ia structurii ane la submult imea
considerata o.
Observat ia 2.1. O dreapta ana /
1
poate subspat iu an sau nu pentru un plan an
/
2
.
Observat ia 2.2. Un plan an /
2
poate subspat iu an sau nu pentru un spat iu an
/
3
.
2.1 Dreapta
Fie /
n
un spat iu an av and dimensiunea n 1.
2.1.1 Dreapta determinata de un punct si o direct ie
Denit ia 2.2. O varietate liniara de dimensiune 1 ntr-un spat iu an /
n
se numeste
dreapta.
Fie M
0
/
n
, al carui vector de pozit ie raportat la un reper an 1
a
= O; e
1
, ..., e
n
este
r
0
=

OM
0
, iar U un subspat iu de dimensiune 1 al spat iului director V . Relat ia:
L
1
: r = r
0
+ U (18)
deneste o dreapta ce trece prin M
0
si are direct ia subspat iului U. Deoarece U V
si dim
R
U = 1 rezulta ca spat iul director al dreptei este generat de un singur vector
v V 0, deci U = t v [ t R si
L
1
: r = r
0
+ t v (19)
Aceasta se numeste ecuat ia vectorial a a dreptei determinata de un punct si de o direct ie,
si se noteaza D(M
0
, v) .
Figura 12: Dreapta determinata de un punct si o direct ie
Scriind vectorii din (19) n baza e
i

n
avem:
r = x
i
e
i
; r
0
= x
i
0
e
i
; v = l
i
e
i
, (20)
27
deci,
D
(M
0
, v)
: x
i
= x
i
0
+ tl
i
, i = 1, n (21)
numite ecuat iile parametrice ale dreptei determinate de un punct si o direct ie.
Daca se elimina t din ecuat ia (21) se obt in:
D
(M
0
, v)
:
x
1
x
1
0
l
1
=
x
2
x
2
0
l
2
= ... =
x
n
x
n
0
l
n
(22)
numite ecuat ii canonice (carteziene) ale dreptei determinata de un punct si de o direct ie.
2.1.2 Dreapta determinata de doua puncte
Din geometria sintetica se stie ca doua puncte distincte determina o unica dreapta.
Fie M
1
, M
2
/
n
. Dreapta determinata de M
1
si M
2
notata D(M
1
, M
2
), va avea direct ia
v = r
2
r
1
unde r
2
, r
1
sunt vectorii de pozit ie ai punctelor M
2
respectiv M
1
.
Din (19) avem:
D
(M
1
,M
2
)
: r = r
1
+ t( r
2
r
1
) (23)
care reprezinta ecuat ia vectoriala a unei drepte determinata de 2 puncte. Trec and n
coordonate obt inem:
D
(M
1
,M
2
)
: x
i
= x
i
0
+ t(x
i
2
x
i
1
) , i = 1, n (24)
care reprezint a ecuat iile parametrice a unei drepte determinata de 2 puncte. Eliminand
parametrul t obt inem:
D
(M
1
,M
2
)
:
x
1
x
1
0
x
1
2
x
1
1
=
x
2
x
2
0
x
2
2
x
2
1
= ... =
x
n
x
n
0
x
n
2
x
n
1
(25)
care reprezint a ecuat iile canonice a unei drepte determinata de 2 puncte.
Observat ia 2.3. Direct ia dreptei este data de l
1
= x
1
2
x
1
1
, ..., l
n
= x
n
2
x
n
1
.
2.2 Planul
Fie /
n
un spat iu an de dimensiune n 2.
2.2.1 Planul determinat de un punct si doua direct ii
Denit ia 2.3. O varietate liniara de dimensiune 2 ntr-un spat iu an /
n
se numeste
plan.
Fie M
0
/
n
, al carui vector de pozit ie raportat la un reper an 1
a
= O; e
1
, ..., e
n
este
r
0
=

OM
0
, iar U un subspat iu de dimensiune 2 al spat iului director V . Relat ia:
L
2
: r = r
0
+ U (26)
28
deneste un plan ce trece prin M
0
si are direct ia subspat iului U. Deoarece U V
si dim
R
U = 2 rezulta ca subspat iul director al unui plan este generat de doi vectori
v
1
, v
2
V 0, deci U = t
1
v
1
+ t
2
v
2
[ t
1
, t
2
R.
Ecuat ia (26) devine:
L
2
: r = r
0
+ t
1
v
1
+ t
2
v
2
, t
1
, t
2
R (27)
reprezent and ecuat ia vectorial a a planului determinat de un punct si doua direct ii. Notam
aceasta prin: P(M
0
, v
1
, v
2
).
Pentru scrierea parametrica nlocuim expresiile analitice ale vectorilor: r = x
i
e
i
; r
0
=
x
i
0
e
i
; v
1
= l
i
1
e
i
; v
2
= l
i
2
e
i
. si obt inem:
P(M
0
, v
1
, v
2
) : x
i
= x
i
0
+ t
1
l
i
1
+ t
2
l
i
2
t
1
, t
2
R (28)
Ecuat ia carteziana a planului se obt ine prin eliminarea parametrilor. De exemplu, n
cazul n = 3, avem urmatoarele ecuat ii parametrice:
_
_
_
x = x
0
+ t
1
l
1
+ t
2
l
2
y = y
0
+ t
1
m
1
+ t
2
m
2
z = z
0
+t
1
n
1
+ t
2
n
2
din care eliminam parametrii t
1
si t
2
. Considerand variabilele t
1
, t
2
rezulta ca avem
3 ecuat ii si 2 necunoscute; sistemul este compatibil determinat daca determinantul
caracteristic este nul adica daca

c
= 0 :

l
1
l
2
x x
0
m
1
m
2
y y
0
n
1
n
2
z z
0

= 0
P(M
0
, v
1
, v
2
) :

x x
0
y y
0
z z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2

= 0 (29)
care reprezint a ecuat ia carteziana a planului.
Figura 13: Planul determinat de un punct si doua direct ii
Observat ia 2.4. Ecuat ia (29) poate scrisa si ca produs mixt:
P(M
0
, v
1
, v
2
) : ( r r
0
; v
1
; v
2
) = 0. (30)
2.2.2 Planul determinat de trei puncte necoliniare
Din geometria sintetica se stie ca trei puncte necoliniare determina un plan.
Fie M
1
, M
2
, M
3
/
3
si P(M
1
, M
2
, M
3
) planul determinat de cele trei puncte. Atunci
29
vectorii

M
3
M
1
= v
1
si

M
3
M
2
= v
2
vor necoliniari, deci independent i, si pot luat i
ca vectori directori pentru plan. Considerand M
3
punctul curent, putem scrie ecuat ia
vectorial a a planului:
P(M
1
, M
2
, M
3
) : r = r
3
+ t
1
( r
1
r
3
) + t
2
( r
2
r
3
) (31)
sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) : ( r r
3
; r
1
r
3
; r
2
r
3
) = 0 (32)
care este echivalent cu:
P(M
1
, M
2
, M
3
) :

x x
3
y y
3
z z
3
x
1
x
3
y
1
y
3
z
1
z
3
x
2
x
3
y
2
y
3
z
2
z
3

= 0 (33)
sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) :

x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1

= 0 (34)

In cazul particular n care M


1
(a, 0, 0) Ox, M
2
(0, b, 0) Oy, M
3
(0, 0, c) Oz avem:
P(M
1
, M
2
, M
3
) : bcx + acy +abz abc = 0 sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) :
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0 (35)
numit a ecuat ia planului prin taieturi.
2.2.3 Planul determinat de un punct si direct ia normala
Fie M
0
c
3
si n(,=

0) un vector al spat iului director c
3
.
Se stie ca exista un singur plan P c
3
care trece printr-un punct si este ortogonal pe o
dreapta data. Notam cu P(M
0
, n) planul care cont ine M
0
si este perpendicular pe n.
Avem ca pentru orice M P(M
0
, n), vectorul

M
0
M este ortogonal pe n adica
<

M
0
M; n >= 0.
Daca se considera reperul 1
0
a
=
_
O;

i,

j,

k
_
, atunci ecuat ia vectoriala a planului determi-
nat de punctul M
0
si de direct ia normala n este:
P(M
0
, n) :< r r
0
; n >= 0 (36)
Figura 14: Planul determinat de un punct si direct ia normala
30
Daca descompunem vectorii avem:
< (x x
0
)

i + (y y
0
)

j + (z z
0
)

k; A

i + B

j + C

k >= 0
P(M
0
, n) : A(x x
0
) + B(y y
0
) + C(z z
0
) = 0 (37)
respectiv
P : Ax + By + Cz + D = 0, (38)
numit a ecuat ia generala a planului.
Observat ia 2.5. Direct ia normala la plan este data de n(A, B, C).
2.3 Intersect ii, proiect ii si unghiuri ale varietat ilor liniare
2.3.1 Intersect ia a doua drepte
Consideram dreptele de ecuat ie:
D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
(39)
si
D
1
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
. (40)
Intersect ia acestor drepte este determinata de solut ia sistemului format din ecuat iile lui
D
1
si D
2
:
_

_
A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0
A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0
A
3
x + B
3
y + C
3
z + D
3
= 0
A
4
x + B
4
y + C
4
z + D
4
= 0
Notand cu A matricea sistemului si cu

A matricea extinsa, din studiul compatibilitat ii
sistemului avem:
1. Daca rangA < rang

A atunci sistemul este incompatibil (nu are solut ie), rezulta
D
1
D
2
= , adica dreptele sunt paralele daca
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
sau sunt drepte
necoplanare.
2. Daca rangA = rang

A = 3 atunci sistemul este compatibil determinat, adica avem
solut ie unica, D
1
D
2
= M.
3. Daca rangA = rang

A < 3 atunci sistemul este compatibil nedeterminat; n acest
caz avem o innitate de solut ii care vor depinde de un parametru real, deci D
1
D
2
(este necesar sa e ndeplinit a si condit ia de paralelism).
31
2.3.2 Intersect ia a doua plane
Consideram planele P
1
, P
2
date prin ecuat iile generale:
P
1
: A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0 P
2
: A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0.
Direct iile normalel ale celor 2 plane sunt: n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Observat ia 2.6.
1. Daca n
1
= n
2
, ,= 0, adica vectorii n
1
si n
2
sunt colineari, atunci P
1
| P
2

A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
. Daca n plus are loc si egalitatea
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
atunci planele
coincid.
2. Daca
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
este falsa atunci planele nu sunt paralele iar intersect ia celor
2 plane ete o dreapta D, a carei ecuat ie carteziana este data de:
_
A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0
A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0
.
Sistemul este compatibil nedeterminat deoarece rangA = rang

A = 2, iar mult imea
solut iilor reprezint a dreapta de intersect ie.
Pentru a determina ecuat iile canonice ale dreptei aam: un punct oarecare M
0
D
(xam un x, nlocuimn sistem si gasim y si z corespunzatori); direct ia v = n
1
n
2
=

i

j

k
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2

pentru ca v n
1
si v n
2
.
Denit ia 2.4. Daca P
1
, P
2
sunt plane date a caror intersect ie este dreapta D, atunci
combinat ia liniara
P

: A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
+(A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
) = 0
se numeste ecuat ia fascicolului de plane care are ca baza planele P
1
, P
2
.
Relat ia de mai sus se poate scrie:
P
1
+ P
2
= 0, R
Observat ia 2.7.
1. pentru = 0 P
1
= 0, se obt ine deci unul din planele de baza.
2. pentru , n acest caz daca nmult im relat ia cu
1

se obt ine P
2
= 0, adica
ecuat ia celui de-al doilea plan de baza.
3. dreapta D = P
1
P
2
este comun a tuturor planelor din familia (P

) si se numeste
axa fascicolului de plane.
32
2.3.3 Intersect ia unei drepte cu un plan
Fie planul P : Ax +By +Cz +D = 0 si dreapta D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
. Pentru a
studia intersect ia planului P cu dreapta D vom considera sistemul de ecuat ii format din
ecuat iile parametrice ale dreptei D si ecuat ia planului P:
_

_
x = x
0
+ lt
y = y
0
+mt t R.
z = z
0
+ nt
Ax + By +Cz + D = 0

Inlocuind pe x, y, z din primele 3 ecuat ii n ecuat ia planului, se obt ine ecuat ia de gradul
I:
t(Al + Bm +Cn) = (Ax
0
+ By
0
+Cz
0
+ D)
1) Ecuat ia are solut ie unica t
1
daca Al +Bm+Cn ,= 0 < (A, B, C); (l, m, n) >,= 0.

In
acest caz intersect ia dreptei D cu planul P este un punct.
2) Daca Al + Bm + Cn = 0 < n, v >= 0 n v atunci dreapta D este paralela cu
planul P, D P = .
3) Daca Al +Bm+Cn = 0 si n particular Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0 atunci ecuat ia este
vericat a pentru orice t R D P.
2.3.4 Proiect ia unui punct pe o varietate liniara
Fie M
0
c
3
. Notam cu M

0
proiect ia ortogonala a punctului dat e pe o dreapta D, e
pe un plan P.
Coordonatele (x

0
, y

0
, z

0
) ale punctului de proiect ie M

0
, n cazul proiect iei punctului M
0
pe dreapta D sunt date de solut ia sistemului de ecuat ii liniare:
Pr
D
M
0
= M

0
:
_

_
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
l(x x
0
) + m(y y
0
) + n(z z
0
) = 0
adica, punctul M

0
este determinat de punctul de intersect ie dintre dreapta data si planul
ortogonal pe aceasta care cont ine punctul M
0
.
Figura 15: Proiect ia unui punct pe o dreapta
33
Coordonatele (x

0
, y

0
, z

0
) ale punctului de proiect ie M

0
, n cazul proiect iei punctului M
0
pe planul P sunt date de solut ia sistemului de ecuat ii liniare:
Pr
P
M
0
= M

0
:
_

_
Ax + By + Cz + D = 0
x x
0
A
=
y y
0
B
=
z z
0
C
adica, punctul M

0
este determinat de punctul de intersect ie dintre planul dat si dreapta
ortogonala pe acesta care cont ine punctul M
0
.
Figura 16: Proiect ia unui punct pe un plan
2.3.5 Proiect ia unei drepte pe un plan
Fie o dreapta D data prin ecuat iile canonice: D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
, un plan P
dat prin ecuat ia generala P : Ax +By +Cz +D = 0, si D

proiect ia dreptei D pe planul


P notata D

= Pr
P
D.

In general, proiect ia unei drepte pe un plan se obt ine proiectand doua puncte diferite
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ale dreptei D pe planul P. Proiect ia dreptei D va determi-
nata de cele 2 puncte obt inute n urma proiect iei M

0
(x

0
, y

0
, z

0
) = pr
p
M
0
, M

1
(x

1
, y

1
, z

1
) =
pr
P
M
1
.
Observat ia 2.8.
1. Daca dreapta D este ortogonala pe plan, adica vectorii n, v sunt coliniari v = n
atunci proiect ia se reduce la un punct care se va obt ine prin simpla intersect ie dintre
D si P.
2. Daca dreapta D este paralela cu planul, adica < v, n >= 0 atunci proiect ia D

a
dreptei D se poate determina cu ajutorul proiect iei unui singur punct pe plan iar
ecuat ia dreptei de proiect ie se scrie ca ind ecuat ia dreptei determinata de punctul
te proiect ie si direct ia dreptei D.
3. Daca D nu este ortogonala pe plan, si nu este paralela cu planul atunci se proiecteaza
un singur punct al dreptei pe plan, iar al doilea se va lua punctul de intersect ie dintre
dreapta si plan.
34
Figura 17: Proiect ia unei drepte pe un plan
2.3.6 Unghiul a doua varietat i liniare
1. Unghiul a doua drepte
Fie dreptele D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si D
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
. Putem
aa unghiul [0,

2
] al acestora, determinand mai nt ai unghiul

[0, ] al vectorilor
lor directori v
1
= (l
1
, m
1
, n
1
) si v
2
= (l
2
, m
2
, n
2
) cu formula cunoscuta pentru unghiul a
doi vectori ntr-un spat iu vectorial euclidian: cos

=
< v
1
, v
2
>
| v
1
| | v
2
|
. Avem urmatoarele
cazuri: daca cos

> 0 atunci

= , iar daca cos

< 0 atunci

= .
Figura 18: Unghiul a doua drepte
2. Unghiul unei drepte cu un plan
Fie D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
si P : Ax + By + Cz + D = 0.
Calculam ntai masura unghiului

dintre vectorul director al dreptei D si vectorul


normalei la planul P, folosind formula cos

=
< v, n >
| v | | n |
. Masura unghiului dintre
dreapta D si planul P este m(D, P) = =

2

Figura 19: Unghiul unei drepte cu un plan Figura 20: Unghiul a doua plane
3. Unghiul dintre 2 plane
Fie P
1
: A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0 si P
2
: A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0, cu normalele la
plan: n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
). Avem m(P
1
, P
2
) = m(), [0,

2
]. Calculam
cos

=
< n
1
, n
2
>
| n
1
| | n
2
|
si obt inem unghiul dintre P
1
si P
2
, =

:
35
2.4 Distant a de la un punct la o varietate liniara
2.4.1 Distant a de la un punct la o dreapta
Consideram n c
3
, 1
a
O;

i,

j,

k un punct M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si o dreapta data prin ecuat ia
canonica D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
.

In cele ce urmeaza ne propunem sa calculam distant a de la M


1
la dreapta D. Notam
d(M
1
, D) = d (d = 0 M
1
D). Sa presupunem ca spat iul an euclidian este dotat
cu metrica d(M
1
, M
2
) =| M
1
M
2
| unde | | este norma euclidiana asociata spat iului
vectorial asociat c
3
. Vom prezenta doua metode de calcul a distant ei de la un punct la o
dreapta: metoda vectorial a si metoda analitica.
Metoda I (Metoda vectorial a)
Fie M
0
D; OM
0
= r
0
= x
0

i + y
0

j + z
0

k si OM
1
= r
1
= x
1

i + y
1

j + z
1

k. Vectorul
director al dreptei este dat de: v = l

i + m

j + n

k. Fie

M
0
M
1
= r
1
r
0
si produsul
vectorial: |

M
0
M
1
v |=|

M
0
M
1
| | v | sin . Dar d =|

M
0
M
1
| sin , de unde se
obt ine distant a de la punct la dreapta:
d =
|

M
0
M
1
v |
| v |
(41)
Ecuat ia de mai sus repezinta formula vectorial a a distant ei de la un punct la o dreapta.
Metoda II (Metoda analitica)

In acest caz, pentru determinarea distant ei de la un punct la o dreapta se determina coor-


donatele proiect iei punctului M
1
pe dreapta D, punct pe care l notam cu M

1
(x

1
, y

1
, z

1
).
Aceste coordonate se determina rezolvand sistemul format din ecuat ia dreptei D si ecuat ia
planului perpendicular pe dreapta si care cont ine punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
):
M

1
(x

1
, y

1
, z

1
) :
_
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
l(x x
1
) + m(y y
1
) + n(z z
1
) = 0
Pentru rezolvarea mai simpla a acestui sistem se recomanda scrierea ecuat iei dreptei sub
forma parametrica. Astfel, obt inem distant a de la un punct la o dreapta:
d(M
1
, D) = d(M
1
, M

1
) =
_
(x
1
x

1
)
2
+ (y
1
y

1
)
2
+ (z
1
z

1
)
2
. (42)
36
2.4.2 Distant a de la un punct la un plan
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct din spat iul metric (c
3
, d) si P un plan arbitrar de ecuat ie:
P : Ax + By + Cz + D = 0.
Daca M
0
P atunci d(M
0
, P) = 0.
Daca M
0
/ P atunci pentru calculul distant ei de la un punct la un plan vom folosi metoda
analitica, adica vom determina coordonatele punctului de proiect ie a punctului M
0
pe
planul P, punct pe care l notam cu M

0
(M

0
= pr
P
M
0
). Aceste coordonate se determina
rezolvand sistemul format din ecuat ia planului P si ecuat ia dreptei perpendiculare pe plan
si care trece prin punctul M
0
:
M

0
(x

0
, y

0
, z

0
) :
_
Ax + By + Cz + D = 0
x x
0
A
=
y y
0
B
=
z z
0
C
Pentru rezolvarea sistemului scriem ecuat ia parametrica a dreptei D:
x x
0
A
=
y y
0
B
=
z z
0
C
= t
0
,
de unde scot and t
0
si nlocuind n ecuat ia planului obt inem
t
0
=
Ax
0
+ By
0
+ Cz
0
+ D = 0
A
2
+B
2
+ C
2
.
Coordonatele lui M

0
vor : M

0
(x
0
+ t
0
A, y
0
+ t
0
B, z
0
+ t
0
C). Astfel,
d(M
0
, P) = d(M
0
, M

0
) =
_
(x
0
x

0
)
2
+ (y
0
y

0
)
2
+ (z
0
z

0
)
2
=
_
t
2
0
(A
2
+ B
2
+ C
2
) =
=
[Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+ D[

A
2
+ B
2
+ C
2
.
2.4.3 Ecuat ia normala a planului
Fie P : Ax + By + Cz + D = 0 un plan arbitrar. Ecuat ia normala a planului se obt ine
mp art ind ecuat ia planului P cu | n |=

A
2
+ B
2
+ C
2
care reprezinta norma direct iei
normalei la planul P. Ecuat ia normala a planului este data deci de ecuat ia:
P :
Ax +By + Cz + D

A
2
+ B
2
+ C
2
= 0
Observat ia 2.9. Distant a de la un punct M
0
la planul P se calculeaza nlocuind
coordonatele punctului M
0
n ecuat ia planului.
Fie , , [0, ], dat i de relat iile:
cos =
A

A
2
+B
2
+ C
2
; cos =
B

A
2
+B
2
+C
2
; cos =
C

A
2
+ B
2
+ C
2
Se observa ca are loc relat ia: cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1; cos , cos , cos se numesc
cosinusii directori ai direct iei normale la plan.
37
2.5 Perpendiculara comuna a doua drepte. Distant a dintre
doua drepte
2.5.1 Perpendiculara comuna a doua drepte
Perpendiculara comun a a doua drepte D
1
si D
2
este o drepta D care este ortogonala pe
ambele drepte, avand cate un punct de intersect ie cu ecare dintre ele.
Daca dreptele date nu sunt paralele, atunci exista o unica dreapta a spat iului care are
proprietatea: D D
1
, D D
2
, D D
1
,= , D D
2
,= . Existent a si unicitatea
perpendicularei comune vor rezulta implicit prin gasirea ecuat iilor sale pe cale analitica.
Daca dreptele sunt paralele atunci exista o innitate de drepte care au proprietatea de
mai sus.
Vom studia analitic primul caz, cel al dreptelor neparalelele. Fie D
1
D
2
, date de:
D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si D
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
astfel nc at
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
sa nu e satisfacut a (aceasta nseamna ca vectorii lor directori
v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) si v
2
(l
2
, m
2
, n
2
) vor necoliniari, deci v
1
v
2
,= 0). Vectorul v = v
1
v
2
va
ortogonal pe D
1
si D
2
, iar direct ia perpendicularei comune va data de:
v =

i

j

k
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2

=
not
l

i + m

j + n

k.
Consideram punctele M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) D
1
si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) D
2
. (M
1
, v, v
1
) determina un
plan P
1
= P(M
1
, v, v
1
), iar (M
2
, v, v
2
) determina un plan P
2
= P(M
2
, v, v
2
). Ecuat iile
celor doua plane sunt date de:
P
1
:

x x
1
y y
1
z z
1
l
1
m
1
n
1
l m n

= 0 si P
2
:

x x
2
y y
2
z z
2
l
2
m
2
n
2
l m n

= 0
Intersect ia celor doua plane P
1
si P
2
este o dreapta D care reprezinta perpendiculara
comun a a celor doua drepte.
2.5.2 Distant a dintre doua drepte
Pentru calculul distant ei dintre doua drepte prezent am doua metode: metoda analitica si
metoda vectoriala.
Metoda I (analitica)
Fie D
1
, D
2
doua drepte arbitrare si D perpendiculara comuna. Consideram ca DD
1
=
A
1
si D D
2
= A
2
, A
1
, A
2
picioarele perpendicularei comune. Coordonatele acestor
38
Figura 21: Perpendiculara comuna a doua drepte
puncte se pot determina rezolvand urmatoarele sisteme de ecuat ii:
A
1
= D D
1
:
_

_
P
1
:

x x
1
y y
1
z z
1
l
1
m
1
n
1
l m n

= 0
P
2
:

x x
2
y y
2
z z
2
l
2
m
2
n
2
l m n

= 0
D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si
A
2
= D D
2
:
_

_
P
1
:

x x
1
y y
1
z z
1
l
1
m
1
n
1
l m n

= 0
P
2
:

x x
2
y y
2
z z
2
l
2
m
2
n
2
l m n

= 0
D
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
Obt inem astfel A
1
(x

1
, y

1
, z

1
) si A
2
(x

2
, y

2
, z

2
), iar distant a dintre dreptele D
1
si D
2
va :
d(D
1
, D
2
) = d(A
1
, A
2
) =
_
(x

1
x

2
)
2
+ (y

1
y

2
)
2
+ (z

1
z

2
)
2
.
Metoda II (vectorial a)
Aceasta metoda se bazeaza pe construct ia unui paralelipiped pentru care cele doua drepte
date D
1
si D
2
sunt situate n plane paralele cont in and o pereche de baze opuse.

In acest
fel d(D
1
, D
2
) = h reprezinta naltimea paralelipipedului. Astfel, vom putea determina
distant a dintre cele doua drepte folosind formula de calcul a volumului paralelipipedului
(1).
Se stie ca 1 = /
b
h. Deoarece 1 = [(

M
1
M
2
; v
1
; v
2
)[ iar /
b
=| v
1
v
2
|, avem ca
d(D
1
, D
2
) = h =
[(

M
1
M
2
; v
1
; v
2
)[
| v
1
v
2
|
39
3 Sfera. Conice. Cuadrice si suprafet e speciale.
3.1 Sfera si cercul n spat iu
3.1.1 Sfera
Fie c
3
spat iul an euclidian, n care se considera reperul an 1
a
= O; i, j, k.
Denit ia 3.1. Se numeste sfera mult imea punctelor spat iului c
3
situate la distant a
constanta de un punct dat.
Figura 22: Sfera
Notam cu S
R
(C) sfera de centru C si raza R,
respectiv cu S
R
sfera centrat a n origine si raza
R.
Din denit ia sferei, putem scrie:
S
R
(C) = M c
3
[ d(M, C) = R
sau, daca folosim norma:
S
R
(C) = M c
3
[ |

CM| = R.
Deoarece

CM = r r
C
unde r =

OM este vectorul de pozit ie al unui
punct oarecare M de pe sfera, iar r
C
=

OC este vectorul de pozit ie al centrului sferei,
obt inem de aici ecuat ia vectorial a a sferei:
S
R
(C) : < r r
C
; r r
C
>= R
2
(43)
Daca centrul sferei C are coordonatele (a, b, c), iar punctul M coordonatele (x, y, z), atunci
putem scrie:
r
C
= a i + b j + c k, r = x i + y j +z k,
r r
C
= (x a)i + (y b)j + (z c)k.
Folosind denit ia produsului scalar, rezulta urmatoarea ecuat ie a sferei:
S
R
(C) : (x a)
2
+ (y b)
2
+ (z c)
2
= R
2
, (44)
numit a ecuat ia canonica a sferei. Ecuat ia generala a sferei este:
S
R
(C) : x
2
+ y
2
+ z
2
+mx + ny + pz + q = 0, (45)
de unde prin identicarea coecient ilor ntre ecuat iile (44) si (45), obt inem:
_

_
m = 2a
n = 2b
p = 2c
q = a
2
+b
2
+ c
2
R
2
(46)
40
si:
_

_
C
_

m
2
,
n
2
,
p
2
_
R =
1
2
_
m
2
+ n
2
+p
2
4q
(47)
Ecuat iile parametrice ale sferei pot obt inute plecand de la ecuat ia vectoriala. Pentru
aceasta, consideram vectorul unitar u, coliniar cu

CM, dat prin:
u = cos i + cos j + cos k.
, si sunt unghiurile pe care vectorul u le face cu axele de coordonate Ox, Oy,
respectiv Oz; deci cos , cos , cos reprezinta cosinusii directori si veric a egalitatea
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1. (48)

In aceste condit ii, exista un num ar real si pozitiv , astfel ncat

CM = u. (49)
Trecand la norma si t inand cont ca |u| = 1 si |

CM| = R obt inem = R, adica

CM = Ru.
Deoarece

CM = (x a)i + (y b)j + (z c)k


rezulta de aici ecuat iile parametrice ale sferei:
_
_
_
x = a Rcos
y = b Rcos
z = c Rcos
(50)
Observat ia 3.1. Deoarece parametrii , , satisfac ecuat ia (48), rezulta ca ei nu sunt
independent i, deci unul dintre ei se poate expriman funct ie de ceilalt i doi. De aici rezulta
ca ecuat iile parametrice ale sferei se exprima cu ajutorul a doi parametri independent i.

In concluzie, sfera este o varietate de dimensiune 2 n c


3
(o suprafat a).
3.1.2 Coordonate sferice
Vom pune n evident a un alt tip de ecuat ii parametrice ale sferei de raza R. Pentru
aceasta, consideram sfera centrat a n origine si scriem coordonatele polare ale unui punct
M(x, y, z) de pe sfera:
_
_
_
x = R sin cos
y = R sin sin
z = R cos
(51)
unde r =

OM, | r| = R > 0, =

r, Oz, M

= Pr
Oxy
M, =

OM

, Ox, iar [0, ],


[0, 2).
Notand

=

2
, avem

2
,

2
_
si sin

= cos , cos

= sin .
41
Figura 23: Coordonate polare
Prin urmare, pentru sfera centrata n origine si de
raza R = |

OM| obt inem:


_
_
_
x = R cos

cos
y = R cos

sin
z = R sin

(52)
Daca notam

= u, = v, atunci obt inem ecuat iile


parametrice pentru sfera centrat a n origine:
_
_
_
x = R cos u cos v
y = R cos u sin v
z = R sin u
, u
_

2
,

2
_
, v [0, 2).
(53)
Perechea (u, v) poarta numele de coordonate sferice ale punctului M S
R
(u si v dau
pozit ia punctului M).
3.1.3 Cercul n spat iu
Denit ia 3.2. Cercul n spat iu se deneste ca intersect ia dintre o sfera si un plan aat
la o distant a de centrul sferei mai mica decat raza sferei.
Figura 24: Cercul n spat iu
Fie S
R
(C) sfera de centru C(a, b, c) si raza R > 0, si
P : Ax + By + Cz + D = 0 un plan n c
3
. Notam
S
R
(C) P = .
Daca d(C, P) > R, atunci = , adica planul si sfera
nu se intersecteaza.
Daca d(C, P) = R, atunci = M
0
, adica planul
este tangent sferei n punctul M
0
.
Daca d(C, P) < R, atunci este o mult ime innita de
puncte, caracterizata de ecuat iile carteziene:
_
(x a)
2
+ (y b)
2
+ (z c)
2
= R
2
Ax +By + Cz + D = 0
(54)
Vom determina n continuare coordonatele centrului C

al cercului , precum si raza r a


acestuia. Astfel,
d(C, P) = CC

=
[aA + bB + cC + D[

A
2
+ B
2
+ C
2
si din teorema lui Pitagora rezulta
r =

R
2
CC
2
. (55)
Pentru calculul coordonatelor punctului C

, remarcam ca acesta este proiect ia pe planul


P a centrului sferei C, adica va solut ia sistemului:
_
Ax + By +Cz + D = 0
x a
A
=
x b
B
=
x c
C
42
adica,
C

(a + t

A, b + t

B, c + t

C) (56)
unde
t

=
Aa + Bb + Cc +D
A
2
+ B
2
+C
2
.
3.1.4 Planul tangent ntr-un punct la o sfera
Ne propunem n acest paragraf sa determinam ecuat ia planului tangent la o sfera ntr-un
punct al acesteia.
Figura 25: Planul tangent
Fie S
R
(C) sfera de raza R, avand centrul C(a, b, c)
n spat iul an c
3
raportat la un reper an ortonor-
mat 1
O
a
= O; i, j, k. Consideram punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) S
R
(C), planul tangent T
M
0
(S) n
punctul M
0
la sfera, si M un punct curent (oarecare)
n acest plan. Notam r
0
=

OM
0
, r
C
=

OC, r =

OM.
Observat ia 3.2. Oricare ar punctul M T
M
0
(S),
proiect ia lui

CM pe direct ia vectorului

CM
0
este o
constant a pozitiva, si anume raza R a sferei.
Deoarece
pr

CM
0

CM = R
avem
<

CM,

CM
0
>= |

CM
0
| pr

CM
0

CM = R R = R
2
.

In consecint a, ecuat ia vectorial a a planului tangent la sfera va :


< r r
C
, r
0
r
C
>= R
2
. (57)
Daca descompunem vectorii r, r
0
, r
C
, obt inem:
r r
C
= (x a)i + (y b)j + (z c)k
r
0
r
C
= (x
0
a)i + (y
0
b)j + (z
0
c)k.

Inlocuind acestea n ecuat ia (57) obt inem ecuat ia carteziana a planului tangent:
T
M
0
(S) : (x a)(x
0
a) + (y b)(y
0
b) + (z c)(z
0
c) = R
2
. (58)
Daca sfera este data prin ecuat ia sa generala atunci ecuat ia (58) devine:
T
M
0
(S) : x x
0
+ y y
0
+ z z
0
+ m
x + x
0
2
+ n
y + y
0
2
+p
z + z
0
2
+q = 0 (59)
Observat ia 3.3. Ecuat ia (59) poate obt inut a si prin procedeul de dedublare, a carui
principiu este urmatorul
_
x
2
x x
0
x
x + x
0
2
.
Procedeul de dedublare poate extins la orice suprafat a algebrica de gradul al doilea
(cuadrica).
43
3.2 Conice si cuadrice
3.2.1 Conice date prin ecuat ia generala
Conicele sunt curbe de gradul al doilea ale planului an euclidian bidimensional. Ecuat iile
conicelor se obt in prin anularea unui polinom de gradul al doilea n doua variabile. Deci,
conicele sunt variet at i patratice
2
ale unui plan an sau euclidian, dar de dimensiune 1.
Ecuat ia generala a unei conice n sistemul de axe ortogonal (Oxy) al spat iului euclidian
c
2
este de forma:

2
: a
11
x
2
+a
22
y
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
x + 2a
23
y + a
33
= 0, (60)
unde coecient ii a
ij
, i, j = 1, 3, sunt numere reale.
Ecuat ia generala a conicei se obt ine prin anularea unei forme patratice ane
H(x, y) = a
11
x
2
+ a
22
y
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
de matrice D =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Consideram n cele ce urmeaza si matricea A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
.
Denit ia 3.3. Invariant ii ortogonali ai unei conice sunt:
discriminantul mare: = det(D) =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

discriminantul mic: = det(A) =

a
11
a
12
a
12
a
22

invariantul: I = Tr(A) = a
11
+ a
12
.
Cu ajutorul invariant ilor ortogonali se poate stabili natura si genul unei conice. Astfel:
Natura unei conice este determinata de discriminantul mare:
,= 0 - conica este nedegenerata (propriu-zisa)
= 0 - conica este degenerata (o pereche de drepte)
Genul unei conice este determinat de discriminantul mic:
,= 0 - conica cu centru
> 0 gen eliptic
< 0 gen hiperbolic
= 0 - conica fara centru - gen parabolic
Vom studia n continuare cateva proprietat i ale conicelor.
44
A. Conice nedegenerate ( ,= 0)
A1. Conice nedegenerate cu centru ( ,= 0)
Fie o conica de ecuat ie generala (60) pentru care ,= 0, ,= 0. Pentru a o reprezenta
grac, avem nevoie de ecuat ia redusa (canonica) a conicei relativa la un nou sistem
de coordonate carteziene CXY , avand originea n C si axele de coordonate CX, CY
suprapuse axelor de simetrie ale conicei. Ecuat ia redusa are forma:
X
2
+ Y
2
+ = 0. (61)

In continuare vom prezenta modul de calcul al ecuat iei reduse.


Coecient ii si sunt valorile proprii ale matricii A, adica radacinile polinomului
caracteristic
p() = det(A I) =

a
11
a
12
a
12
a
22

=
2
I +
Rezult a ca =
1
si =
2
satisfac relat iile:
1
+
2
= I si
1

2
= .
Coecientul se aa astfel: =

.
Ecuat ia canonica izometrica a unei conice cu centru este de forma

1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0 (62)
sau
X
2

+
Y
2

1 = 0. (63)
Ecuat ia (63) reprezint a ecuat ia unei elipse daca numitorii ecuat iei sunt pozitivi, adica
radacinile
1
si
2
au semn contrar cu . Daca alegem coecient ii astfel ncat [
1
[ < [
2
[,
adica primul numitor sa e mai maren modul, atunci CX va axa mare a elipsei. Rezulta
ca o elipsa va caracterizata de
_
> 0
I > 0
(64)
Ecuat ia (63) reprezinta ecuat ia unei hiperbole daca numitorii ecuat iei (63) au semne
contrare, adica
1
si
2
au semne contrare. Daca I = 0 (adica [
1
[ = [
2
[), atunci
hiperbola este echilater a. Axa transversal a (axa CX) a hiperbolei corespunde termenului
cu coecient pozitiv, deci
1
trebuie sa aibe acelasi semn ca si . Rezulta ca o hiperbola
va caracterizata de
_
< 0

1
> 0
(65)
Denit ia 3.4. Centrul (centrul de simetrie) unei conice este acel punct al planului c
2
care are proprietatea de a mijloc al tuturor coardelor conicei care trec prin el.
Propozit ia 3.1. Centrul unei conice se noteaza C(x
0
, y
0
) si se obt ine ca solut ie a
sistemului:
_
a
11
x + a
12
y + a
13
= 0
a
12
x + a
22
y + a
23
= 0.
(66)
45
Figura 26: Elementele elipsei Figura 27: Elementele hiperbolei
Demonstrat ie. Fie C(x
0
, y
0
) centrul conicei. Facem o translat ie a reperului ortonormat
Oxy n C si obt inem:
_
X = x x
0
Y = y y
0
(67)
Ecuat ia conicei (60) devine atunci:
a
11
(X+x
0
)
2
+a
22
(Y +y
0
)
2
+2a
12
(X+x
0
)(Y +y
0
)+2a
13
(X+x
0
)+2a
23
(Y +y
0
)+a
33
= 0 (68)
sau:
[a
11
X
2
+ a
22
Y
2
+ 2a
12
XY ] +
+2 [a
11
Xx
0
+a
22
Y y
0
+ a
12
Xy
0
+a
12
x
0
Y + a
13
X + a
23
Y ] +
+[a
11
x
2
0
+ a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+ a
33
] = 0
(69)
Fie M(X
0
, Y
0
) un punct de pe conica. Atunci M

(X
0
, Y
0
) va apart ine si el conicei,
deci cele doua puncte vor verica ecuat ia (69):
[a
11
X
2
0
+ a
22
Y
2
0
+ 2a
12
X
0
Y
0
] +
+2 [a
11
X
0
x
0
+ a
22
Y
0
y
0
+ a
12
X
0
y
0
+a
12
x
0
Y
0
+ a
13
X
0
+ a
23
Y
0
] +
+[a
11
x
2
0
+ a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+ a
33
] = 0
(70)
si
[a
11
X
2
0
+ a
22
Y
2
0
+ 2a
12
X
0
Y
0
] +
2 [a
11
X
0
x
0
+ a
22
Y
0
y
0
+ a
12
X
0
y
0
+ a
12
x
0
Y
0
+a
13
X
0
+ a
23
Y
0
] +
+[a
11
x
2
0
+ a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+ a
33
] = 0
(71)
Scazand ultimele doua ecuat ii, obt inem:
a
11
X
0
x
0
+ a
22
Y
0
y
0
+ a
12
X
0
y
0
+ a
12
x
0
Y
0
+ a
13
X
0
+ a
23
Y
0
= 0 (72)
pentru orice punct M(X
0
, Y
0
) de pe conica, deci centrul conicei va verica ecuat iile:
_
a
11
x
0
+a
12
y
0
+ a
13
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+ a
23
= 0.
(73)
46
Observat ia 3.4. Observam ca
H
x
= 2(a
11
x + a
12
y + a
13
) (74)
H
y
= 2(a
12
x + a
22
y + a
23
) (75)
unde H(x, y) este forma patratic a ana care deneste conica.

Inseamna ca punctul critic
al formei patratice H, adica (x
0
, y
0
) care veric a
H
x
(x
0
, y
0
) =
H
y
(x
0
, y
0
) = 0, reprezinta
coordonatele centrului conicei.
Deoarece prin centrul C al unei conice trec atat axele cat si asimptotele (daca ele exista),
aceste drepte apart in fascicolului de drepte cu bazele d
1
:
H
x
= 0 si d
2
:
H
y
= 0:
H
x
+k
H
y
= 0. (76)

In continuare, ne propunem sa determinam coecient ii unghiulari k astfel ncat ecuat ia


(76) sa reprezinte ecuat iile axelor de coordonate CX, respectiv CY .
Reducerea la forma canonica se face printr-o translat ie de ecuat ie (67) urmata de o rotat ie
de unghi , astfel ncat noile axe de coordonate sa devina axele de simetrie ale conicei.
Direct iile noilor axe CX si CY , sunt date de vectorii
_
e
1
= cos i + sin j
e
2
= sin i + cos j
(77)
care reprezint a vectorii proprii corespunzatori valorilor proprii
1
,
2
. De aici rezulta:
_
(a
11

1
) cos + a
12
sin = 0
a
12
cos + (a
22

1
) sin = 0
(78)
si
_
(a
11

2
) sin +a
12
cos = 0
a
12
sin + (a
22

2
) cos = 0.
(79)
Eliminand pe
1
din primul sistem, obt inem succesiv:

1
= a
12
tg + a
11
si
a
12
tg
2
+ (a
11
a
22
)tg a
12
= 0 (80)
sau, daca notam tg = k, obt inem coecient ii unghiulari ai axelor conicei ca solut ii
ale ecuat iei
a
12
k
2
+ (a
11
a
22
)k a
12
= 0. (81)
Coecient ii unghiulari k
1,2
ai asimptotelor unei hiperbole se obt in ca solut ii ale
ecuat iei:
a
22
k
2
+ 2a
12
k + a
11
= 0. (82)
Observat ia 3.5. Pentru determinarea ecuat iei reduse a unei conice cu centru, n afara
metodei valorilor proprii, se mai poate folosi si metoda roto-translat iei, care presupune
transformarea reperului Oxy n CXY , unde C(x
0
, y
0
) este centrul conicei, dupa ecuat iile:
_
x = x
0
+ X cos Y sin
y = y
0
+ X sin +Y cos .
(83)
47
A2. Conice nedegenerate fara centru ( = 0)
Daca sistemul liniar (66) care defnieste centrul conicei este incompatibil, adica = 0,
atunci vorbim de o conica far a centru. Deci, condit ia pentru ca o conica nedegenerata sa
e parabola este:
_
,= 0
= 0.
(84)
Figura 28: Elementele parabolei
Forma redusa a parabolei este
Y
2
= 2pX (85)
unde dreapta V X : Y = 0 reprezint a axa de simetrie a conicei, dreapta V Y : X = 0
este tangenta dusa prin varful V al conicei, iar p este parametrul parabolei raportat la
reperul (V XY ).
Deoarece = 0, rezulta a
2
12
= a
11
a
22
, sau a
12
=

a
11
a
22
. Ecuat ia (60) devine:
(

a
11
x

a
22
y)
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0 (86)
Ecuat iile axei de simetrie si ale tangentei n varf se obt in egaland cu 0 cele doua polinoame
de gadul ntai care apar n ecuat iile (85) si (86), facandn prealabil o corect ie cu un termen
aditiv :
(

a
11
x

a
22
y + )
2
=
2
+ 2(

a
11
x

a
22
y) 2(a
13
x + a
23
y) a
33
Y
2
= 2pX
Astfel, ecuat ia axei de simetrie, Y = 0, va :

a
11
x

a
22
y + = 0 (87)
iar ecuat ia tangentei n varf, X = 0, va

2
+ 2(

a
11
x

a
22
y) 2(a
13
x + a
23
y) a
33
= 0. (88)
Pentru a gasi parametrul , se pune condit ia de ortogonalitate a celor doua axe, adica:

a
11
(

a
11
a
13
) +

a
22
(

a
22
a
23
) = 0 (89)
de unde rezulta
=

a
11
a
13

a
22
a
23
a
11
+ a
22
. (90)
48
Varful parabolei se obt ine intersect and dreptele V X si V Y . Parametrul p al parabolei
este
p =
_

I
3
(91)
Rezulta ca ecuat ia redusa a parabolei n sistemul V XY este:
Y
2
=
_

I
3
X. (92)
B. Conice degenerate ( = 0)
B1. Conice degenerate cu centru ( ,= 0)
Conicele degenerate cu centru sunt constituite dintr-o pereche de drepte imaginare (pentru
> 0), sau dintr-o pereche de drepte reale (pentru < 0). Dreptele imaginare se
intersecteaz a dupa un punct ale carui coordonate sunt reale, iar dreptele reale sunt
concurente n centrul conicei, si coincid cu asimptotele conicei.
B2. Conice degenerate cu o innitate de centre ( = 0)
Conicele degenerate cu o innitate de centre corespund conicelor degenerate de tip
parabolic, adica ecuat ia lor se poate scrie:
D
1
D
2
= 0 (93)
unde D
1
si D
2
sunt dreptele n care degenereaza conica. Sistemul care da centrul conicei
este compatibil nedeterminat, deoarece = 0. Rezulta ca dreptele care formeaza conica
sunt paralele (D
1
|D
2
) daca:
a
11
a
12
=
a
12
a
22
,=
a
13
a
23
sau sunt identice (D
1
D
2
) daca:
a
11
a
12
=
a
12
a
22
=
a
13
a
23
.

In concluzie, conica are o innitate de centre colineare (linie de centre).


49
3.2.2 Cuadrice date prin ecuat ia generala
Denit ia 3.5. Cuadricele sunt suprafet e algebrice de gradul al doilea, adica suprafet e ale
spat iului an euclidian 3-dimensional a caror ecuat ie se obt ine prin anularea unui polinom
de gradul al doilea n trei variabile.
Observat ia 3.6. Cuadricele sunt varietat i patratice de dimensiune 2.
Ecuat ia generala a unei cuadrice n raport cu un sistem de axe de coordonate (Oxyz) al
spat iului c
3
are forma:

2
: a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+2a
13
xz+2a
23
yz+2a
14
x+2a
24
y+2a
34
z+a
44
= 0 (94)
si se obt ine egaland cu zero forma patratica ana n c
3
:
H(x, y, z) = F(x, y, z) + 2G(x, y, z) + a
44
(95)
unde
F(x, y, z) = a
11
x
2
+ a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz
este o forma patratic a ana pe R
3
R
3
, iar
G(x, y, z) = a
14
x + a
24
y + a
34
z
este o forma liniara pe R
3
.
Observat ia 3.7. Matricea asociata formei patratice H este:
D =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
_
_
_
_
(96)
iar cea asociata formei patratice F este:
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
. (97)
Denit ia 3.6. Invariant ii ortogonali ai unei cuadrice sunt:
= det D;
= det A;
= rang D;
r = rang A;
p = numarul de patrate pozitive.
Observat ia 3.8. Numarul de patrate pozitive este mai mic sau egal cu rangul matricei
A:
p r.
Invariant ii ortogonali sunt utili n clasicarea cuadricelor.

In continuare, prezent am o clasicare a cuadricelor date n forma lor normala.


50
A. Cuadrice nesingulare (propriu-zise) ( ,= 0)
Cuadricele nesingulare pot cu centru unic sau fara centru (cu o innitate de centre).
A1. Cuadrice cu centru unic ( ,= 0, adica r = 3)
Daca p = 3, cuadrica este un elipsoid. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1
este un elipsoid. Intersect iile sale cu axele de coordonate sunt punctele de coordonate
A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c). Intersect iile sale cu planele Oxy, Oxz, respectiv Oyz sunt
elipse.

In cazul particular a = b = c obt inem o sfera.
Figura 29: Elipsoidul
Daca p = 2, cuadrica este un hiperboloid cu o panz a. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
(Y
3
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
este un hiperboloid cu o panza. Intersect iile sale cu axele de coordonate sunt punctele
A(a, 0, 0) si B(0, b, 0). Intersect iile sale cu planele Oyz si Oyz sunt hiperbole, iar
intersect ia cu planul Oxy este elipsa.
Figura 30: Hiperboloidul cu o panz a
Daca p = 1, cuadrica este un hiperboloid cu doua panze. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
(Y
2
)
2
(Y
3
)
2
= 1.
51
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
este un hiperboloid cu doua panze. Intersect ia sa cu axele de coordonate este punctul
A(a, 0, 0). Intersect iile sale cu planele Oxy si Oxz sunt hiperbole, cu planul Oyz nu se
intersecteaz a, iar intersect iile sale cu plane de forma x = m (m
2
> a
2
) sunt elipse.
Figura 31: Hiperboloidul cu doua panze
A2. Cuadrice fara centru ( = 0 si r = 2)
Daca p = 2, cuadrica este un paraboloid eliptic. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 2Y
3
.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 2pz
este un paraboloid eliptic. Intersect ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0).
Intersect iile sale cu planele Oxz si Oyz sunt parabole, intersect ia sa cu planul Oxy este
punctul O (originea reperului), iar intersect iile sale cu plane de forma z = const sunt
elipse.
Figura 32: Paraboloidul eliptic
Daca p = 1, cuadrica este un paraboloid hiperbolic. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
(Y
2
)
2
= 2Y
3
.
52
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz
este un paraboloid hiperbolic. Intersect ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0).
Intersect iile sale cu planele Oxz si Oyz sunt parabole, iar intersect ia sa cu planul Oxy
este o pereche de drepte concurente.
Figura 33: Paraboloidul hiperbolic
B. Cuadrice singulare nedegenerate ( = 0, = 3 si ,= 0)
Cuadricele singulare nedegenerate pot cu centru unic, cu o innitate de centre, sau far a
centru.
B1. Cuadrice cu centru de unic (r = 3)
Centrul cuadricei este si centru de simetrie.
Daca p = 3, cuadrica este un punct dublu. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= 0.
Daca p = 2, cuadrica este un con. Ecuat ia sa redusa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
(Y
3
)
2
= 0
sau
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= (Y
3
)
2
.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
este un con. Intersect ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0), punct care se
numeste varful conului. Intersect ia sa cu planele Oxy, Oyz, Oxz este punctul O(0, 0, 0),
iar intersect iile sale cu plane de forma z = const sunt elipse.
Daca p = 1, ecuat ia redusa a cuadricei este de forma:
(Y
1
)
2
(Y
2
)
2
(Y
3
)
2
= 0
ceea ce se mai poate scrie si
(Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= (Y
1
)
2
deci cuadrica va un con.
53
Figura 34: Conul
B2. Cuadrice cu o innitate de centre ( = 0 si r = 2)
Daca p = 2, cuadrica este un cilindru eliptic, si are ecuat ia redusa de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
este un cilindru eliptic. Desi aceasta ecuat ie pare ecuat ia unei elipse n planul Oxy, totusi
n spat iu ea are urmatoarea semnicat ie:
pentru orice z, are loc
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
Intersect iile cilindrului eliptic cu axele de coordonate sunt punctele A(a, 0, 0) si B(0, b, 0).
Intersect ia sa cu planul Oxy si cu orice plan de forma z = const este o elipsa, iar intersect ia
sa cu planul Oxz, respectiv Oyz, reprezint a o pereche de drepte paralele.
Figura 35: Cilindrul eliptic
Daca p = 1, cuadrica este un cilindru hiperbolic, a carui ecuat ie redusa este:
(Y
1
)
2
(Y
2
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
54
este un cilindru hiperbolic. Desi aceasta ecuat ie pare ecuat ia unei hiperbole n planul
Oxy, totusi n spat iu ea are urmatoarea semnicat ie:
pentru orice z, are loc
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
Intersect iile cilindrului hiperbolic cu axele de coordonate sunt punctele A(a, 0, 0).
Intersect ia sa cu planul Oxy si cu orice plan de forma z = const este o hiperbola, iar
intersect ia sa cu planul Oxz, respectiv Oyz, reprezint a o pereche de drepte paralele.
Figura 36: Cilindrul hiperbolic
B3. Cuadrice fara centru ( = 0 si r = 1)
Deoarece = 0 si r = 1 avem ca p = 1, iar cuadrica se va numi cilindru parabolic. Ecuat ia
sa redusa este:
(Y
1
)
2
= 2 (Y
2
).
De exemplu, cuadrica
y
2
= 2px
este un cilindru parabolic.
C. Cuadrice singulare degenerate ( = 0 si = 2)
Cuadricele singulare degenerate pot sa nu aibe centru de simetrie, sau pot avea o innitate
de centre de simetrie.
C1. Cuadrice fara centru de simetrie sunt acele cuadrice singulare degenerate
pentru care = 0 si r = 2.
Daca p = 2 atunci ecuat ia redusa a cuadricei este de forma
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 0
adica se obt ine o dreapta dubla.
55
Daca p = 1 atunci ecuat ia redusa a cuadricei este de forma
(Y
1
)
2
(Y
2
)
2
= 0
adica se obt ine o pereche de plane secante.
C2. Cuadrice cu o innitate de centre de simetrie sunt acele cuadrice singulare
degenerate pentru care = 0 si r = 1. Deci, p = 1.
Daca ,= 1, atunci ecuat ia redusa va ecuat ia unei perechi de plane paralele:
(Y
1
)
2
= 1.
Daca = 1, atunci ecuat ia redusa va ecuat ia unei perechi de plane confundate:
(Y
1
)
2
= 0.
3.2.3 Cuadrice ovale si cuadrice riglate
Denit ia 3.7. Se numeste cuadrica ovala acea cuadrica pe care nu pot asezate n
ntregime segmente de dreapta sau drepte.
Elipsoidul, paraboloidul eliptic, hiperboloidul cu doua panze sunt cuadrice ovale.
Denit ia 3.8. Se numeste cuadrica riglata o cuadrica pe care pot asezate segmente de
dreapta sau chiar drepte n ntregime.
Denit ia 3.9. Dreptele situate pe cuadricele riglate se numesc generatoare rectilinii.
Hiperboloidul cu o panz a si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice riglate.
Determinarea generatoarelor rectilinii
Cazul hiperboloidului cu o panza Consideram hiperboloidul cu o panz a de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
a carui ecuat ie o mai putem scrie si
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1
y
2
b
2
sau
_
x
a
+
z
c
_

_
x
a

z
c
_
=
_
1 +
y
b
_

_
1
y
b
_
.
56
Rezulta de aici ca printr-un punct de coordonate (x, y, z) de pe cuadrica pot trece doua
drepte, de ecuat ii generale
D

:
_

_
x
a

z
c
=
_
1
y
b
_
x
a
+
z
c
=
1

_
1 +
y
b
_
si D

:
_

_
x
a
+
z
c
=
_
1
y
b
_
x
a

z
c
=
1

_
1 +
y
b
_
unde , sunt parametri reali. D

se numeste prima familie de generatoare, iar D

se
numeste a doua familie de generatoare.
Cazul paraboloidului hiperbolic Consideram paraboloidul hiperbolic de ecuat ie
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz
a carui ecuat ie o mai putem scrie si
_
x
a
+
y
b
_

_
x
a

y
b
_
= 2pz.
Rezulta de aici ca printr-un punct de coordonate (x, y, z) de pe cuadrica pot trece doua
drepte, de ecuat ii generale
D

:
_

_
x
a

y
b
= 2p
x
a
+
y
b
=
1

z
si D

:
_

_
x
a
+
y
b
= 2p
x
a

y
b
=
1

z
unde , sunt parametri reali. D

se numeste prima familie de generatoare, iar D

se
numeste a doua familie de generatoare.
Exemplul 3.1. Determinat i generatoarele rectilinii ale cuadricei
9x
2
4y
2
+ 36z
2
36 = 0
care trec prin punctul M(2, 3, 1).
Solut ie: Din ecuat ia cuadricei rezulta
9x
2
4y
2
= 36 36z
2
sau
(3x 2y)(3x + 2y) = (6 6z)(6 + 6z).
De aici rezulta ca prima si a doua familie de generatoare au forma:
D

:
_

_
3x 2y = (6 6z)
3x + 2y =
1

(6 + 6z)
si D

:
_

_
3x + 2y = (6 6z)
3x 2y =
1

(6 + 6z)
.
57
Pentru a determina parametrii , , sa observam ca punctul M de pe cuadrica va verica
ecuat iile pentru prima, respectiv a doua familie de generatoare. Avem astfel:
D

:
_

_
3 2 2 3 = (6 6)
3 2 + 2 3 =
1

(6 + 6)
si D

:
_

_
3 2 + 2 3 = (6 6)
3 2 2 3 =
1

(6 + 6)
.
De aici rezulta = 1, iar sistemul D

este incompatibil. Pentru a rezolva sistemul D

,
renotam generatoarele, si obt inem:
D

:
_

_
3x + 2y =
1

(6 6z)
3x 2y = (6 + 6z)
D

:
_

_
3 2 + 2 3 =
1

(6 6)
3 2 2 3 = (6 + 6)
= 0.
Rezulta de aici ecuat iile generatoarelor:
D

:
_
_
_
3x 2y = 6 6z
3x + 2y = 6 + 6z
si D

:
_
_
_
6 6z = 0
3x 2y = 0
.
Observat ia 3.9 (proprietat ile generatoarelor).
1. Pentru ecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
2
trece cate o generatoare din familiile D

si
D

.
2. Orice pereche de generatoare apart in and uneia dintre familiile D

sau D

este
formata din drepte disjuncte.
3. Orice pereche de generatoare apart in and la familii diferite are un punct comun.
3.3 Suprafet e speciale: cilindrice, conice, de rotat ie
3.3.1 Suprafet e cilindrice
Denit ia 3.10. Se numeste suprafat a cilindrica o suprafat a generata de o familie de
drepte avand o direct ie xa si satisfacand una din urmatoarele condit ii:
a) se sprijina pe o curba data,
b) sunt tangente unei suprafet e date.
Determinarea ecuat iei unei suprafet e cilindrice care se sprijina pe o curba data

In acest caz se cunosc (se dau):


58
Figura 37: Suprafet e cilindrice
ecuat iile dreptei D:
D :
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
iar P
2
(x, y, z) = A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
,
ecuat iile curbei :
:
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
Ecuat iile generatoarelor rectilinii paralele cu dreapta D sunt
_
P
1
(x, y, z) =
P
2
(x, y, z) =
iar condit ia ca aceste generatoare sa intersecteze curba se reduce la compatibilitatea
sistemului de 4 ecuat ii si 3 necunoscute:
_

_
P
1
(x, y, z) =
P
2
(x, y, z) =
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
adica se reduce la o relat ie ntre si , (, ) = 0 pentru care sistemul de mai sus sa e
compatibil. De aici, nlocuind si , se obt ine ecuat ia suprafet ei cilindrice, (x, y, z) = 0.
Exemplul 3.2. Sa se scrie ecuat ia suprafet ei cilindrice care se sprijina pe curba
:
_
2x
2
+ 3y
2
1 = 0
x y + z 1 = 0
si are generatoarele paralele cu dreapta
D :
_
x y = 0
2x + 3z = 0
59
Solut ie: Ecuat iile generatoarelor sunt
_
x y =
2x + 3z =
iar condit ia de compatibilitate se pune pentru sistemul
_

_
(1) x y =
(2) 2x + 3z =
(3) 2x
2
+ 3y
2
1 = 0
(4) x y + z 1 = 0.
Din ecuat iile (1) si (4) rezulta z = 1 .

Inlocuind aceasta valoare n ecuat iile (2) si (1)
obt inem x =
+ 3 3
2
si y =
+ 3
2
, iar din ecuat ia (3) va rezulta o relat ie ntre
si :
(, ) = 2
_
+ 3 3
2
_
2
+ 3
_
+ 3
2
_
2
1 = 0
sau
(, ) = 5
2
+ 18 30 + 21
2
54 + 41 = 0
de unde, nlocuind = x y, = 2x + 3z, obt inem ecuat ia suprafet ei cilindrice:
45z
2
54yz + 114xz 90z + 21y
2
78xy + 54y + 77x
2
114x + 41 = 0.
Determinarea unei suprafet e cilindrice tangente la o suprafat a data

In acest
caz se cunosc
ecuat iile dreptei D:
D :
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
iar P
2
(x, y, z) = A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
,
ecuat iile suprafet ei
2
:

2
: F(x, y, z) = 0.
Ecuat iile generatoarelor rectilinii paralele cu dreapta D sunt
_
P
1
(x, y, z) =
P
2
(x, y, z) =
iar condit ia ca aceste generatoare sa e tangente la suprafat a
2
se reduce unicitatea
solut iei ecuat iei
F(x, y, z) = 0
adica discriminantul acestei ecuat ii trebuie sa e zero.
Exemplul 3.3. Sa se scrie ecuat ia cilindrului tangent sferei x
2
+ y
2
+ z
2
= 4 si care are
generatoarele paralele cu dreapta
D :
x 2
1
=
y
2
=
z
1
.
60
Solut ie:

In acest caz, doua plane care intersectate dau dreapta D sunt:
_
x z + 2 = 0
y 2z = 0.
De aici rezulta ca sistemul n si va
_
_
_
(1) x z + 2 =
(2) y 2z =
(3) x
2
+ y
2
+ z
2
= 4.
Din ecuat iile (1) si (2) rezulta x = z + 2 si y = + 2z, ceea ce, nlocuit n ecuat ia
(3) da:
(z + 2)
2
+ ( + 2z)
2
+z
2
= 4
sau
6z
2
+ 2( + 2 2) z + (
2
4 +
2
) = 0.
Condit ia de tangent a se reduce la existent a unei solut ii unice a ecuat iei anterioare, adica:
= [2( + 2 2)]
2
4 6 (
2
4 +
2
) = 0
adica
5z
2
+ (4y 2x)z 2y
2
4xy 5x
2
+ 24 = 0.
3.3.2 Suprafet e conice
Denit ia 3.11. Se numeste suprafat a conica o suprafat a generata de o familie de drepte
avand un punct x V si satisfacand una din urmatoarele condit ii:
a) se sprijina pe o curba data;
b) sunt tangente unei suprafet e date.
Figura 38: Suprafet e conice
61
Determinarea ecuat iei unei suprafet e conice care se sprijina pe o curba data

In acest caz se cunosc (se dau):


ecuat iile varfului V :
D :
_
_
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
P
3
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
, P
2
(x, y, z) = A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
,
iar P
3
(x, y, z) = A
3
x +B
3
y +C
3
z +D
3
. Daca se dau coordonatele varfului, atunci
V (x
0
, y
0
, z
0
)
_
_
_
x x
0
= 0
y y
0
= 0
z z
0
= 0
ecuat iile curbei :
:
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
Ecuat iile generatoarelor rectilinii care au un punct x V sunt
_
P
1
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
iar condit ia ca aceste generatoare sa intersecteze curba se reduce la compatibilitatea
sistemului de 4 ecuat ii si 3 necunoscute:
_

_
P
1
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
adica la o relat ientre si , (, ) = 0, pentru care sistemul de mai sus sa e compatibil.
De aici, nlocuind si , se obt ine ecuat ia suprafet ei conice, (x, y, z) = 0.
Exemplul 3.4. Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conice avand varful V (0, 1, 0) si care se
sprijina pe curba
:
_
x
2
+ z
2
= 1
y = 0
.
Solut ie: Avem:
V (0, 2, 0)
_
_
_
x = 0
y 2 = 0
z = 0.
Ecuat ia fasciculului de drepte care trece prin V este:
_
x = (y 2)
z = (y 2)
62
Ecuat ia conicei se determina din condit ia de compatibilitate a sistemului
_

_
x = (y 2)
z = (y 2)
x
2
+z
2
= 1
y = 0
ceea ce se reduce la
4
2
+ 4
2
1 = 0
sau
4x
2
+ 4z
2
(y 2)
2
= 0.
Determinarea unei suprafet e conice tangente la o suprafat a data

In acest caz
se cunosc
ecuat iile varfului V :
D :
_
_
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
P
3
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
, P
2
(x, y, z) = A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
,
iar P
3
(x, y, z) = A
3
x + B
3
y + C
3
z +D
3
.
ecuat iile suprafet ei
2
:

2
: F(x, y, z) = 0.
Ecuat iile generatoarelor rectilinii care au un punct x V sunt
_
P
1
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = P
3
(x, y, z)
iar condit ia ca aceste generatoare sa e tangente la suprafat a
2
se reduce unicitatea
solut iei ecuat iei
F(x, y, z) = 0
adica discriminantul acestei ecuat ii trebuie sa e zero.
Exemplul 3.5. Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conice av and varful V (0, 0, 2) si care este
tangent a sferei cu centrul n origine si de raza 1.
Solut ie: Avem:
V (0, 0, 2)
_
_
_
x = 0
y = 0
z + 2 = 0.
Ecuat ia fasciculului de drepte care trece prin V este:
_
x = (z + 2)
y = (z + 2)
63
iar ecuat ia sferei centrat a n origine si de raza 1 este:
x
2
+ y
2
+ z
2
= 1.
Condit ia de tangent a se reduce la compatibilitatea sistemului
_
_
_
x = (z + 2)
y = (z + 2)
x
2
+ y
2
+ z
2
= 1
deci discriminantul ecuat iei
[(z + 2)]
2
+ [(z + 2)]
2
+ z
2
= 1,
trebuie sa e nul:
= [4( + )]
2
4( + + 1)(4 + 4 1) = 0
adica
z
2
+ 4z 3y
2
3x
2
+ 4 = 0.
3.3.3 Suprafet e de rotat ie
Denit ia 3.12. Se numeste suprafat a de rotat ie suprafat a generata de o curba ale carei
puncte descriu cercuri cu centrele situate pe o dreapta xa n plane ortogonale pe aceasta.
Figura 39: Suprafata de rotat ie
Determinarea unei suprafet e de rotat ie

In acest caz se cunosc:
ecuat ia dreptei D
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
ecuat ia cercului cu centrul pe D si de raza variabila, data ca intersect ia dintre o
sfera cu centrul pe D, de raza variabila, si un plan ortogonal pe D n centrul sferei
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
lx +my + nz =
n funct ie de parametrii ,
64
ecuat ia curbei
:
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
Din compatibilitatea sistemului de 4 ecuat ii cu 3 necunoscute
_

_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
lx + my + nz =
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
se obt ine o relat ie (, ) = 0 din care, nlocuind , , rezulta ecuat ia duprafet ei de
rotat ie: (x, y, z) = 0.
Exemplul 3.6. Sa se determine suprafat a obt inuta prin rotirea dreptei Dn jurul dreptei
, unde:
D :
_
x + y 1 = 0
z 1 = 0.
:
x 1
2
=
y + 1
1
= z.
Solut ie: Avem x
0
= 1, y
0
= 1, z
0
= 0 si l = 2, m = 1, n = 1. Atunci ecuat ia
suprafet ei se determina din condit ia de compatibilitate a sistemului:
_

_
(x 1)
2
+ (y + 1)
2
+ z
2
=
2
2x y +z =
x + y 1 = 0
z 1 = 0.
Din ultimele 3 ecuat ii se obt ine x =

3
, y = 1

3
, z = 1, iar din prima ecaut ie rezulta
condit ia de compatibilitate:
_

3
1
_
2
+
_
2

3
_
2
+ 1 =
2
.

Inlocuind acum
2
= (x1)
2
+(y +1)
2
+z
2
si = 2xy +z, obt inem ecuat ia suprafet ei
de rotat ie:
_
2x y + z
3
1
_
2
+
_
2
2x y +z
3
_
2
+ 1 = (x 1)
2
+ (y + 1)
2
+ z
2
sau
8z
2
+ (2y 4x + 9)z + 8y
2
+ (4x + 9)y + 5x
2
18 = 0.
65
4 Geometria diferent iala locala a curbelor plane si a
curbelor spat iale
4.1 Geometria diferent iala locala a curbelor plane
4.1.1 Curbe plane. Reprezentari. Elemente de arc.
Denit ia 4.1. Se numeste curba plana o aplicat ie : I R c
2
de clasa (
k
, k N,
denita pe intervalul real I.
Observat ia 4.1.
1. Daca C
0
(I) vom spune ca este o curba continu a.
2. Daca C
k
(I), k 1 vom spune ca este o curba diferent iabil a de clasa C
k
.
3. Daca C

(I), adica este o curba ce admite derivate continue de orice ordin,


atunci vom spune ca este o curba neteda.
Mult imea =
not
(I) = Im() = (t)[t I se numest e imaginea geometrica a curbei, si
este o submult ime de puncte din plan:
=
_
M c
2
[ t I : M = (t)
_
.

In practica, aceasta mul

time de puncte imagine se numeste curba.


Reprezentari ale curbelor.
Pentru a obt ine diferite reprezent ari ale unei curbe plane, consideram un reper an al
spat iului euclidian c
2
, 1
a
= O; e
1
, e
2
. Fie M ( c
2
), r =

OM, t I. Atunci
r : I c
2
, r(t) =

OM este numita o reprezentare parametrica a curbei . Ecuat ia
r = r(t), t I (98)
se numeste ecuat ia vectoriala a curbei.
Daca descompunem vectorii din ecuat ia (98): r = x e
1
+y e
2
si r(t) = x(t) e
1
+y(t) e
2
atunci
obt inem
_
x = x(t)
y = y(t)
t I (99)
numite ecuat ii parametrice ale curbei plane .
Prin eliminarea parametrului t se obt ine o ecuat ie cateziana de forma
F(x, y) = 0 (100)
numit a ecuat ie carteziana implicita a curbei.
Daca putem exprima x = g(y) sau
y = f(x) (101)
atunci spunem ca am obt inut ecuat ia explicita a curbei.
66
Elementul de arc
Fiind data o curba plana data de reprezentarea vectoriala r = r(t), t I, consideram
o noua valoare a parametrului t

= t + h I, h R. Obt inem astfel doua puncte ale


curbei : M( r(t)) si M

( r(t + h)). Lungimea arcului


MM

cuprins ntre punctele M si


M

se aproximeaz a prin
l(
MM

) =| r(t + h) r(t) |=|

MM

|
Figura 40: Elementul de arc
Elementul de arc ds este dat de relat ia:
ds = lim
h0
| r(t + h) r(t) |=| d r | . (102)

In continuare vom exprima elementul de arc pentru diferite reprezentari ale curbei .
Daca curba este data sub forma parametrica, adica
_
x = x(t)
y = y(t)
t I,
atunci elementul de arc este:
ds =| d r | =|
dx
dt

i +
dy
dt

j |=
_
[x

(t)]
2
+ [y

(t)]
2
dt.
Daca curba este reprezentat a prin ecuat ia cateziana, atunci pentru scrierea
elementului de arc vom face o parametrizare naturala, si anume:
_
x = t
y = y(t)
t I.

Inlocuind n relat iile de mai, obt inem pentru elementul de arc urmatoarea relat ie:
ds =
_
1 + [y

(x)]
2
dx.
67
Observat ia 4.2. Pentru a obt ine o reprezentare polara a elementului de arc, trebuie sa
exprimam coordonatele carteziene n coordonate polare, n urmatorul mod:
_
x = () cos > 0
y = () sin [0, 2]
Elementul de arc n coordonate polare este:
ds =
_

2
+ [

]
2
d.

In toate cazurile, lungimea unui arc nit de curba corespunzator punctelor M


0
( r(t
0
)), M
1
( r(t
1
))
se calculeaza cu formula:
l(
M
0
M
1
) =
_
t
1
t
0
ds (103)
Exemplul 4.1. Fie curba plana data prin ecuat ia vectorial a
: r = (t 1)

i + (t
2
+ 2)

j
Ecuat iile parametrice asociate curbei sunt:
_
x = t 1
y = t
2
+ 2
t R
iar ecuat ia carteziana asociata curbei este:
y = (x + 1)
2
+ 2
Elementul de arc n cazul parametric este:
ds =
_
[x

(t)]
2
+ [y

(t)]
2
dt =

1 + 4t
2
dt
iar n cazul cartezian:
ds =
_
1 + 4(x + 1)
2
dx
Daca comsideram punctele M
0
(t
0
= 0) si M
1
(t
1
= 1) de pe curba, atunci lungimea arcului
cuprins ntre punctele M
0
si M
1
este:
l(
M
0
M
1
) =
_
t
1
t
0
ds =
_
1
0
(1 + 4t
2
)dt =
7
3
.
68
4.1.2 Tangenta si normala ntr-un punct regulat la o curba plana.
Denit ia 4.2. Un punct M( r(t)) , corespunzator valorii t I, se numeste punct
regulat al curbei daca satisface condit ia

r(t) ,= 0.
Daca

r(t) = 0 atunci punctul M se numeste punct singular al curbei.
Observat ia 4.3. O curba se zice regulat a daca toate punctele sale sunt regulate.
Fie M( r(t)) un punct regulat al curbei si r(t) =

OM vectorul de pozit ie al punctului
M n reperul 1
O
a
= O;

i,

j, iar M

( r(t + h)) un alt punct de pe curba (vezi gura).


Dreapta determinata de punctele M si M

este o secanta pentru .


Denit ia 4.3. Tangenta la n punctul M este dreapta obt inuta ca limita a pozit iilor
secantelor D(M, M

) cand cel de-al doilea punct M

tinde spre primul punct M pe :


T
M
() = lim
h0
D(M, M

), (104)
i.e. dreapta T
M
() va intersecta curba n doua puncte confundate.
Figura 41: Tangenta ntr-un punct regulat al unei curbe plane
Deoarece

MM

= r(t+h) r(t) este vector director al secantei D(M, M

), prin amplicare
cu
1
h
obt inem ca
r(t + h) r(t)
h
este tot vector director al secantei D(M, M

). Trec and
la limita, deducem ca vectorul
lim
h0
r(t + h) r(t)
h
=

r(t).
este vector director al tangentei T
M
().
Scriem n continuare diferite reprezentari pentru ecuat iile tangentei la curba ntr-un
punct regulat M
0
(

r(t
0
) ,= 0) al curbei:
Ecuat ia vectorial a: T
M
0
() :

R = r(t
0
) +

r(t
0
), R
Ecuat iile parametrice: T
M
0
() :
_
X = x(t
0
) + x(t
0
)
Y = y(t
0
) + y(t
0
)
R
Ecuat ia carteziana: T
M
0
() :
X x(t
0
)
x(t
0
)
=
Y y(t
0
)
y(t
0
)
sau Y y(t
0
) = k
T
[X x(t
0
)] unde k
T
=
y(t
0
)
x(t
0
)
este panta tangentei.
69
Observat ia 4.4. Panta k
T
a tangentei T
M
0
() se mai poate exprima astfel:
daca curba este data prin ecuata carteziana implicita F(x, y) = 0, atunci
k
T
=
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
;
daca curba este data prin ecuata carteziana explicita y = y(x), atunci k
T
= y(x
0
).
Exemplul 4.2. Fie o curba plana data prine ecuat ia vectoriala:
r(t) = (t 1)

i + (t
2
+ 2)

j
Ecuat iile tangentei la curba n punctul M(t = 1) (adica M(0, 3)) sunt:
Ecuat ia vectorial a:

R = r(t) +

r(t)

R = (t 1 + )

i + (t
2
+ 2 + 2t)

j.
Deoarece t = 1 pentru punctul M, obt inem:

R =

i + (3 + 2)

j
Ecuat iile parametrice:
_
X =
Y = 3 + 2
Eliminand , obt inem ecuat ia carteziana: Y = 3 + 2X.
Denit ia 4.4. Dreapta normala la curba n punctul M
0
, notata N
M
0
() este dreapta
ortogonala n punctul M
0
pe tangenta T
M
0
() la curba n acel punct.
Ecuat ia normalei la curba n punctul M
0
se scrie punand condit ia de perpendicularitate
ntre tangent a si normala: produsul dintre pantele celor doua drepte sa e egal cu 1.
De aici, deducem ca panta normalei N
M
0
() este k
N
=
x(t
0
)
y(t
0
)
. Ecuat ia carteziana a
normalei este deci:
N
M
0
() : Y y(t
0
) = k
N
[X x(t
0
)]
70
4.1.3 Puncte singulare ale curbelor plane.
Fie c o curba parametrizata denita astfel: c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)). Codit iile
de regularitate pentru curba c sunt sintetizate prin urmatoarele:
i) c este o aplicat ie injectiva.
ii) c C
k
(I), k 1 si c(t) ,= 0, t I.
adica c este o curba regulata daca orice punct de pe curba c este regulat. Avem regularitate
de ordinul I daca si numai daca k = 1. Pentru a avea regularitate de ordinul II se cere n
plus c(t) ,= 0, t I.
Denit ia 4.5. Daca exista puncte pe curba c astfel ncat condit iile i) si ii) nu sunt
ndeplinite, atunci aceste puncte se numesc puncte singulare.
Punctele singulare, daca exista, corespund acelor valori ale parametrului real t care sunt
solut ii ale sistemului
_
x(t) = 0
y(t) = 0

In general acest sistem este incompatibil, dar vom analiza cazurile in care acest sistem
are solut ii. Fie t
0
I o solut ie a sistemului de mai sus. Rezulta ca punctul M
0
(t = t
0
) =
M
0
(x
0
, y
0
) este un punct singular al curbei .
Daca se cunoaste o reprezentare carteziana a curbei: F(x, y) = 0, atunci M
0

F(x(t
0
), y(t
0
)) = 0. Prin derivarea n raport cu t
0
se obt ine:
F

x
(x
0
, y
0
) x(t
0
) + F

y
(x
0
, y
0
) y(t
0
) = 0
de unde:
y(t
0
)
x(t
0
)
=
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
= k
T
va reprezenta panta tangentei la curba n punctul singular M
0
. Dar avem o nedeterminare
de tipul
0
0
ceea ce ne conduce la:
F

x
(x
0
, y
0
) = 0 si F

y
(x
0
, y
0
) = 0
Concluzie: Pentru a aa coordonatele carteziene ale punctelor singulare este sucient sa
rezolvam sistemul:
_
_
_
F(x, y) = 0
F

x
(x
0
, y
0
) = 0
F

y
(x
0
, y
0
) = 0
(105)
Sistemul are 3 ecuat ii si 2 necunoscute, ceea ce nseamn a ca este posibil ca el sa nu aiba
solut ii.

In acest caz, curba c nu are puncte singulare (toate punctele sunt regulate).

In
caz de compatibilitate pot exista mai multe solut ii, ceea ce nseamn a ca c are mai multe
puncte singulare.
71
Natura punctelor singulare. Tangenta n punctele singulare.
Fie M
0
(x
0
, y
0
) un punct singular pentru curba . Ecuat ia tangentei n acest punct
se scrie:
T
M
0
() : Y y
0
= k
T
(X x
0
)
unde k
T
este panta tangentei. Panta tangentei se poate exprima prin una din urmatoarele
expresii:
k
T
= y

(x
0
) daca curba este data prin ecuat ia carteziana explicita y = y(x);
k
T
=
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
daca este data prin ecuat ia carteziana implicita F(x, y) = 0.
Daca M
0
(x
0
, y
0
) este un punct singular, atunci: F

x
(x
0
, y
0
) = 0 si F

y
(x
0
, y
0
) = 0.

In cazul n care curba este data rin ecuat ia carteziana implicita, n condit iile teoremei
funct iilor implicite, determinarea lui y

(x
0
) se face derivand n raport cu x, n punctul
(x
0
, y
0
), identitatea F(x, y(x)) = 0. Obt inem:
F

x
(x
0
, y
0
) + F

y
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) = 0,
ns a, nu putem rezolva aceasta ecuat ie pentru a obt ine y

(x
0
), deoarece n punctul (x
0
, y
0
),
derivatele F

x
(x
0
, y
0
) si F

x
(x
0
, y
0
) se anuleaza.

In acest caz, derivam de 2 ori relat ia F(x, y(x)) = 0 si obt inem:


F

x
2(x
0
, y
0
) + 2F

xy
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) + F

y
2(x
0
, y
0
)y

(x
0
)
2
+ F

y
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) = 0.
Deoarece ultimul termen este identic nul, pentru determinarea lui y

(x
0
) ram ane sa folosim
ecuat ia:
F

x
2(x
0
, y
0
) + 2F

xy
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) + F

y
2(x
0
, y
0
)y

(x
0
)
2
= 0. (106)
Un punct singular M
0
este punct singular dublu, daca n ecuat ia (106), cel put in unul
dintre coecient i este nenul.

In raport cu natura rad acinilor ecuat iei (106), care depinde de valoarea discriminantului
= 4
_
(F

xy
)
2
F

x
2
F

y
2
_
(x
0
,y
0
)
, avem urmatoarea clasicare a punctelor singulare duble:
a. Punctul singular dublu se numeste nod, daca > 0 k
1,2
R cu k
1
,= k
2
,
i .e. avem 2 tangente distincte la curba n M
0
.
b. Punctul singular dublu se numeste punct de ntoarcere, daca = 0 k
1,2

R cu k
1
= k
2
, i.e. avem 2 tangente nedistincte la curba n M
0
.
c. Punctul singular dublu se numeste punct izolat, daca < 0 k
1,2
R cu
k
1
,= k
2
, i.e. nu avem tangente reale n M
0
(cele doua tangente sunt imaginare).
72
Figura 42: Clasicarea punctelor singulare
4.1.4 Curbura unei curbe plane.
Fie c
2
data prin reprezentarea vectorial a:
r = r(s), s [0, L]
Fie M un punct regulat de pe curba al carui vector de pozit ie este r(s) pentru care

r(s) ,= 0, cu s = l(
M
), unde este punctul origine al curbei corespunzator lui
s = 0.
Fie M

un punct din vecin atatea lui M avand vectorul de pozit ie r(s

) astfel ncat
[s

s[ < , > 0 xat.


Consideram tangentele la curba n punctele M si M

, care formeaza cu axa Ox unghiurile


respectiv

. Aceasta nseamna ca unghiul dintre cele doua tangente va : =

.
Figura 43: Curbura unei curbe plane
Denit ia 4.6. Numarul real

l(
MM
)
se numeste curbura medie a lui n vecinatatea
lui M.
Observat ia 4.5. Lungimea arcului de curba l(
MM
) = const, iar descreste sau creste
dupa cum este mai put in curbata respectiv mai mult curbata.
Denit ia 4.7. Daca limita k(s) = lim
s

s
(s, s

)
s s

exista, atunci aceasta limita se numeste


curbura curbei n punctul M.
Daca exprimam prin = (s) dependent a unghiului facut de tangenta la curba n punctul
M cu axa Ox, atunci n M

avem

(s

) (s, s

) =

(s

) (s), de unde:
k(s) =
d
ds
Raportul R
M
=
1
[k(s)[
se numeste raza de curbura n punctul regulat M.
Observat ia 4.6. Daca k = 0 atunci curba este o dreapta.
73
Expresii ale curburii unei curbe plane pentru diferite reprezentari ale acesteia.
Daca curba plana este data prin reprezentarea parametrica:
_
x = x(t)
y = y(t)
(107)
iar M(x(t), y(t)) este un punct pe curba , atunci panta tangentei n M este
k
T
= tan =
y(t)
x(t)
, de unde avem: = arctan
y(t)
x(t)
. Calculam derivata lui n
raport cu s si obt inem:
d
ds
=
d
dt
dt
ds
=
y(t) x(t) x(t) y(t)
x(t)
2
+ y(t)
2
dt
ds
unde ds =
_
x(t)
2
+ y(t)
2
dt
dt
ds
=
1
_
x(t)
2
+ y(t)
2
.
Astfel, formula curburii pentru o curba plana este:
k =
d
ds
=
y(t) x(t) x(t) y(t)
[ x(t)
2
+ y(t)
2
]
3/2
(108)
Daca curba plana este data prin ecuat ia carteziana explicita: y = y(x), atunci
trecand la parametrizarea naturala:
_
x = t
y = y(t)
, calculand derivatele de ordinul I:
_
x = 1
y = y(t)
si cele de ordinul II :
_
x = 0
y = y(t)
, si nlocuind pe acestea in relat ia
(108) obt inem:
k =
y(t)
[1 + y
2
(t)]
3/2
(109)
Daca curba plana este data prin ecuat ia carteziana implicita F(x, y) = 0 atunci
avem F

x
+ F

y
y = 0 y =
F

x
F

y
si y =
F

x
2
F

y
2
; nlocuind acestea n (109)
obt inem:
k =
(F

x
)
2
F

y
2
2 F

x
F

y
F

xy
+ (F

y
)
2
F

x
2
_
(F

x
)
2
+ (F

y
)
2

3/2
(110)
74
4.2 Geometria diferent iala locala a curbelor spat iale
4.2.1 Reprezentari ale curbelor spat iale
Denit ia 4.8. Se numeste curba spat iala o aplicat ie : I R c
3
de clasa C
k
, k N
pe intervalul I.
Observat ia 4.7.
1. Daca k = 0 atunci C
0
(k), deci este o curba continu a.
2. Daca k 1, atunci este o curba diferent iabil a de clasa C
k
.
Daca k = 2 atunci spunem ca este o curba neteda.
Pentru a obt ine diferite reprezent ari ale curbei spat iale se considera un reper an
ortonormal al spat iului c
3
, 1
O
a
_
O;

i,

j,

k
_
. Asociem ecariui punct M = (t) vectorul de
pozit ie r =

OM. Ecuat ia
: r = r(t) (111)
se numeste ecuat ia vectoriala (ecuat ia parametrica vectorial a) a curbei spat iale. Daca
descompunem vectorii din ecuat ia (111): r = x

i + y

j + z

k si r(t) = x(t)

i + y(t)

j + z(t)

k
atunci obt inem ecuat ii parametrice (scalare) ale curbei spat iale :
:
_
_
_
x = x(t)
y = y(t)
z = z(t)
t I (112)
Prin eliminarea parametrului t din sistemul anterior, se obt in ecuat iile carteziane implicite
ale curbei spat iale:
:
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
(113)
Daca putem exprima y si z n funct ie de x, sub forma:
:
_
y = y(x)
z = z(x)
(114)
atunci obt inem ecuat iile carteziene explicite ale curbei spat iale.
4.2.2 Elementul de arc. Lungimea unui arc de curba.
Din capitolul curbe plane se stie ca elementul de arc notat ds este dat de: ds =| d r |, si
deneste lungimea arcului elementar. Deoarece d r =

rdt, n cazul curbelor spat iale avem:
d r = [ x(t)

i + y(t)

j + z(t)

k]dt.
Daca curba spat ial a este data prin reprezentarea ei parametrica, atunci elementul de arc
este:
ds =
_
[ x(t)]
2
+ y(t)]
2
+ z(t)]
2
dt. (115)
75
Daca A(t
0
) si B(t
1
) doua puncte de pe curba , atunci lungimea arcului de curba situat
ntre cele doua puncte este dat de:
l
AB
=
_
t
1
t
0
ds =
_
t
1
t
0
_
[ x(t)]
2
+ y(t)]
2
+ z(t)]
2
dt.
Daca curba este data prin ecuat ia carteziana explicita, atunci fac and o parametrizare
naturala:
_
_
_
x = t
y = y(t)
z = z(t)
, obt inem pentru elementul de arc relat ia:
ds =
_
1 + [ y(x)]
2
+ [ z(x)]
2
dx.
4.2.3 Dreapta tangenta si planul normal
Fie : r = r(t), o curba spat ial a, M
0
= r(t
0
) , si dreapta tangent a la curba n
punctul M
0
denita ca n cazul curbelor plane (vezi Denit ia (4.3)).
Reprezent arile tangentei la o curba spat iala n punctul M
0
se obt in la fel ca si n cazul
curbelor plane:
ecuat ia vectorial a:
T
M
0
() :

R = r(t
0
) +

r(t
0
), R
ecuat iile parametrice:
T
M
0
() :
_
_
_
X = x(t
0
) + x(t
0
)
Y = y(t
0
) + y(t
0
)
Z = z(t
0
) + z(t
0
)
R
ecuat iile carteziene se obt in din cele parametrice eliminand parametrul :
T
M
0
() :
X x(t
0
)
x(t
0
)
=
Y y(t
0
)
y(t
0
)
=
Z z(t
0
)
z(t
0
)
Observat ia 4.8.
1. Daca se cunosc ecuat iile vectoriale sau parametrice ale curbei , atunci vectorul
director al tangentei la curba este:

r(t
0
) = ( x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)).
2. Daca se cunosc ecuat iile carteziene explicite ale lui atunci facand o parametrizare
naturala
_
_
_
x = t
y = y(t)
z = z(t)
, obt inem vectorul director al tangentei: (1, y(x
0
), z(x
0
)).
3. Daca se cunosc ecuat iile carteziene implicite ale curbei :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
, atunci
prin diferent iere avem:
_
f

x
dx +f

y
dy + f

z
dz = 0
g

x
dx + g

y
dy + g

z
dz = 0,
76
Figura 44: Dreapta tangenta si planul normal
Parametrii directori pentru tangenta T
M
0
() sunt dat i de coecient ii marimilor
(dx, dy, dz) obt inut i din dezvoltarea dupa prima linie a determinantului:

dx dy dz
f

x
f

y
f

z
g

x
g

y
g

Notam:

y
f

z
g

y
g

=
D(f, g)
D(y, z)

z
f

x
g

z
g

=
D(f, g)
D(z, x)

x
f

y
g

x
g

=
D(f, g)
D(x, y)
Astfel, vectorul director al tangentei la curba este:
_
D(f, g)
D(y, z)
,
D(f, g)
D(z, x)
,
D(f, g)
D(x, y)
_
iar ecuat ia tangentei se scrie n acest caz:
T
M
0
() :
X x(t
0
)
D(f, g)
D(y, z)

M
0
=
Y y(t
0
)
D(f, g)
D(z, x)

M
0
=
Z z(t
0
)
D(f, g)
D(x, y)

M
0
. (116)
Denit ia 4.9. Planul normal n punctul regulat M
0
la curba , notat P
n
M
0
(), este planul
ortogonal pe tangenta la curba n punctul M
0
.
Ecuat ia vectorial a a planului normal este:
P
n
M
0
() :<

R r(t);

r(t) >= 0. (117)
Explicitand vectorii care intervin n ecuat ia vectorial a se obt ine ecuat ia carteziana a
planului normal:
P
n
M
0
() : [X x(t
0
)] x(t
0
) + [Y y(t
0
)] y(t
0
) + [Z z(t
0
)] z(t
0
) = 0; (118)
echivalent a cu:
P
n
M
0
() : [X x(t
0
)]
D(f, g)
D(y, z)

M
0
+ [Y y(t
0
)]
D(f, g)
D(z, x)

M
0
+ [Z z(t
0
)]
D(f, g)
D(x, y)

M
0
= 0.
(119)
77
Observat ia 4.9. Deoarece tangenta este perpendiculara pe planul normal n M
0
, vectorul
director al tangentei coincide cu vectorul normal al planului normal, astfel ca, daca se
cunoaste ecuat ia planului normal la curba n punctul regulat M
0
:
P
n
M
0
() : A(x x
0
) + B(y y
0
) + C(z z
0
) + D = 0
atunci ecuat ia tangentei la curba n acelasi punct este:
T
M
0
() :
X x
0
A
=
Y y
0
B
=
Z z
0
C
.
4.2.4 Plane tangente si planul osculator
Fie o curba spat iala data prin ecuat ia ei vectoriala: : r = r(t), M
0
(t
0
) un punct regulat
de pe curba si T
M
0
() dreapta tangent a la curba n punctul M
0
.
Denit ia 4.10. Un plan care cont ine dreapta tangenta T
M
0
() se numeste plan tangent
si se noteaza
M
0
().
Fie un punct M

0
(t
0
+k) de pe , vecin cu M
0
, k ind o crestere mica astfel ca t
0
+k I.
Fie D(M
0
, M

0
) dreapta determinata de aceste puncte, secanta pentru curba .
Observat ia 4.10. Dreapta obt inuta ca limita a pozit iilor secantelor D(M
0
, M

0
) cand
M
0
M

0
(adica k 0) este tangenta la n punctul M
0
.
Denit ia 4.11. Planul determinat de dreapta T
M
0
() si de un punct M

0
de pe curba
din vecinatatea lui M
0
, se numeste plan osculator al curbei n punctul M
0
, si se noteaza
P
o
M
0
().
Planul osculator este determinat de M
0
, direct ia tangentei

r(t
0
) si de direct ia

M
0
M

0
=
r(t
0
+k) r(t
0
). Remarcam ca vectorul
1
k
[ r(t
0
+k) r(t
0
)] este coliniar cu vectorul

M
0
M

0
.
Figura 45: Planul osculator la o curba spat ial a
78
Fie t
k
un punct intermediar din intervalul (t
0
, t
0
+ k). Conform ipotezei ca r(t) este o
funct ie de clasa C
2
pe intervalul real I, putem considera aproximarea de ordinul II a
expresiei r(t
0
+ k):
r(t
0
+ k) = r(t
0
) + k

r(t
0
) +
k
2
2!


r(t
k
) t
k
(t
0
, t
0
+ k)
care se obt ine din formula lui Taylor cu restul Lagrange aplicata funct iei vectoriale r.

In plus, n baza continuitat ii funct iei



r, avem lim
k0

r(t
k
) =

r(t
0
). Obt inem astfel:
r(t
0
+k) r(t
0
)
k
=

r(t
0
) +
k
2!


r(t
k
).
Cum membrul drept al egalitat ii de mai sus este un vector coliniar cu

M
0
M

0
, rezulta ca
vectorul

r(t
k
) apart ine planului osculator, pentru orice k. Trec and la limita pentru k 0,
obt inem ca vectorul

r(t
0
) apart ine planului osculator.
Asadar, cunoastem doi vectori directori ai planului osculator:

r(t
0
) si

r(t
0
). Ecuat ia
vectorial a a planului osculator este:
P
o
M
0
() : (

R r(t
0
);

r(t
0
);

r(t
0
)) = 0
iar ecuat ia carteziana a planului osculator este:
P
o
M
0
() :

X x(t
0
) Y y(t
0
) Z z(t
0
)
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)

= 0
Daca curba este data sub forma parametrica, atunci ecuat ia planului osculator poate
scrisa sub forma:
P
o
M
0
() :
_
_
_
X = x(t
0
) + x(t
0
) + x(t
0
)
Y = y(t
0
) + y(t
0
) + y(t
0
)
Z = z(t
0
) + z(t
0
) + z(t
0
)
, parametrii
sau
P
o
M
0
() : A[x x(t
0
)] + B[y y(t
0
)] + C[z z(t
0
)] = 0
unde A, B, C sunt complement ii algebrici ai matricei
_
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
_
.
Observat ia 4.11. Planul osculator al unei curbe plane este chiar planul curbei.
Observat ia 4.12. Direct ia normala a planului osculator P
o
M
0
() este vectorul

r(t
0
)

r(t
0
) =
_
_

i

j

k
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
_
_
= A

i + B

j + C

k
Dreapta normala pe planul osculator (adica dreapta de direct ie

r(t
0
)

r(t
0
)) n punctul
M
0
se numeste binormala, si se noteaza cu B
M
0
().
79
4.2.5 Triedrul si reperul Fr`enet asociate unei curbe spat iale
Triedrul Fr`enet
Fie : r = r(t) o curba spat iala si M
0
un punct regulat si neinexionar.
Denit ia 4.12. Triedrul Fr`enet este un triedru mobil de varf M
0
, format din 3 plane
care trec prin M
0
si care sunt ortogonale doua cate doua.
Figura 46: Triedrul lui Fr`enet asociat unei curbe spat iale
Elementele triedrului Fr`enet sunt:
Muchiile triedrului Fr`enet sunt:
Dreapta tangenta T
M
0
() data de (M
0
,

t);
Dreapta normala principala N
M
0
() data de (M
0
, n), ind dreapta de intersect ie
dintre planul normal si planul osculator;
Dreapta binormala B
M
0
() data de (M
0
,

b), ind dreapta perpendiculara pe


planul osculator in punctul M
0
.
Fet ele triedrului Fr`enet sunt:
Planul osculator P
o
M
0
();
Planul normal P
n
M
0
();
Planul recticator notat P
r
M
0
(), ind planul perpendicular pe normala prin-
cipala n punctul M
0
.
80
Au loc urmatoarele relat ii:


t =

r(t
0
) este vectorul director al dreptei tangente T
M
0
();


b =

r(t
0
)

r(t
0
) este vectorul director al dreptei binormale B
M
0
(), ind vectorul
normal planului osculator P
o
M
0
();
n =

b

t este vectorul director al normalei principale N


M
0
().
Cunoscand vectorii directori ai muchiilor Triedrului Fr`enet, putem deduce cu usurint a
ecuat iile planelor (fet elor) Triedrului Fr`enet, dupa cum urmeaza:
P
n
M
0
() este planul determinat de punctul M
0
si direct ia normala

t;
P
o
M
0
() este planul determinat de punctul M
0
si direct ia normala

b;
P
r
M
0
() este planul determinat de punctul M
0
si direct ia normala n.
Daca curba este data prin ecuat ii parametrice :
_
_
_
x = x(t)
y = y(t)
z = z(t)
si M
0
(t
0
) atunci:
T
M
0
() :
X x(t
0
)
x(t
0
)
=
Y y(t
0
)
y(t
0
)
=
Z z(t
0
)
z(t
0
)
P
n
M
0
() : x(t
0
) [X x(t
0
)] + y(t
0
) [Y y(t
0
)] + z(t
0
) [Z z(t
0
)] = 0
B
M
0
() :
X x(t
0
)
A
=
Y y(t
0
)
B
=
Z z(t
0
)
C
P
o
M
0
: A [X x(t
0
)] + B [Y y(t
0
)] + C [Z z(t
0
)] = 0
N
M
0
() :
X x(t
0
)
l
=
Y y(t
0
)
m
=
Z z(t
0
)
n
P
r
M
0
: l [X x(t
0
)] + m [Y y(t
0
)] + n [Z z(t
0
)] = 0
unde A, B, C sunt componentele scalare ale vectorului

b =

r(t
0
)

r(t
0
) =

i

j

k
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)

iar l, m, n sunt componentele scalare ale vectorului


n =

b

t =

i

j

k
A B C
x(t
0
) y(t
0
) z(t
0
)

81
Reperul Fr`enet
Denit ia 4.13. Reperul Fr`enet este un reper ortonormat mobil, avand originea n punctul
M
0
, iar vectorii unitari sunt cei ce denesc direct iile muchiilor triedrului Fr`enet:
direct ia tangentei , direct ia normalei principale si direct ia binormalei.
Notand cu

t
0
versorul tangentei, n
0
versorul normalei principale si cu

b
0
versorul binor-
malei, reperul lui Fr`enet poate scris astfel: 1
F
= M
0
;

t
0
, n
0
,

b
0
.
Reamintim ca, un versor v
0
oarecare este dat de: v
0
=
v
| v |
.
Fie M
0
(t
0
) un punct regulat si neinexionar al curbei. Obt inem versorul tangentei:

t
0
=

t
|

t |
=

r(t
0
)
|

r(t
0
) |
=
x(t
0
)

i + y(t
0
)

j + z(t
0
)

k
_
[ x(t
0
)]
2
+ [ y(t
0
)]
2
+ [ z(t
0
)]
2
=
d r
ds

t
0
Versorul binormalei este:

b
0
=

b
|

b |
=

r(t
0
)

r(t
0
)
|

r(t
0
)

r(t
0
)|
=
A

i +B

j + C

A
2
+ B
2
+ C
2
Pentru a deduce formula versorului binormalei

b
0
in funct ie de derivatele n raport cu s
ale funct iei r, vom utiliza urmatoarele relat ii:
|

t
0
| = |
d r
ds
| = 1
d r
ds
,
d r
ds
) = 1
d r
ds
,
d
2
r
ds
2
) = 0
d r
ds

d
2
r
ds
2

r =
d r
dt
=
d r
ds

ds
dt

r =
d
dt

r =
d
2
r
ds
2

_
ds
dt
_
2
+
d r
ds

d
2
s
dt
2
Din aceste relat ii rezulta ca:

r

r =
_
ds
dt
_
3

_
d r
ds

d
2
r
ds
2
_
deci

b
0
=

r(t
0
)

r(t
0
)
|

r(t
0
)

r(t
0
)|
=
d r
ds

d
2
r
ds
2
|
d r
ds

d
2
r
ds
2
|

t
0
=
d r
ds

d
2
r
ds
2
|
d
2
r
ds
2
|

t
0
Versorul normalei principale este:
n
0
=
n
| n |
=
l

i + m

j + n

l
2
+m
2
+ n
2
=
d
2
r
ds
2
|
d
2
r
ds
2
|

t
0
82
4.2.6 Curbura si torsiunea unei curbe spat iale
Consideram un punct regulat si neinexionar M = r(t) . Vom nota n continuare
versorii reperului Fr`enet n punctul M cu

t(t), n(t) si

b(t). Are loc urmatoarea teorema:
Teorema 4.1 (Formulele Fr`enet-Serret).

t(t) = k(t)(t) n(t)

n(t) = k(t)(t)

t(t) + (t)(t)

b(t)

b(t) = (t)(t) n(t)


unde (t) =
_
x(t)
2
+ y(t)
2
+ z(t)
2
=
ds
dt
este viteza curbei , iar k(t) si (t) sunt curbura
si respectiv torsiunea curbei n punctul M.
Pentru curbura k(t) avem urmatoarele formule:
k(t) =
|

r(t)

r(t)|
|

r(t)|
3
=

A
2
+B
2
+ C
2
_
_
[ x(t)]
2
+ [ y(t)]
2
+ [ z(t)]
2
_
3
unde A, B, C sunt componentele scalare ale vectorului

i

j

k
x(t) y(t) z(t)
x(t) y(t) z(t)

.
Raza de curbura a curbei n punctul M este R(t) =
1
[k(t)[
.
Pentru torsiunea (t) avem formulele:
(t) =
(

r(t);

r(t);
...
r (t))
|

r(t)

r(t)|
2
=

A
2
+ B
2
+ C
2
unde =

x(t) y(t) z(t)


x(t) y(t) z(t)
...
x(t)
...
y
(t)
...
z (t)

.
Raza de torsiune n punctul M este T(t) =
1
[(t)[
.
83
5 Geometria diferent iala locala a suprafet elor
5.1 Denit ie. Reprezentari.
Denit ia 5.1. Se numeste suprafat a o aplicat ie : D R
2
c
3
de clasa C
k
, k N.
Observat ia 5.1.
1. Daca k = 0, atunci C
0
(D) se numeste suprafat a continua.
2. Daca k N

, atunci C
k
(D) se numeste suprafat a diferent iabil a.
3. Daca k = , atunci C

(D) se numeste suprafat a neteda.


Denit ia 5.2. Mult imea = (D) se numeste imaginea geometrica a suprafet ei.
Figura 47: Suprafat a n c
3
Observat ia 5.2. = M c
3
[ (u
1
, u
2
) D, (u
1
, u
2
) = M
Reprezentarea vectoriala a unei suprafet e este:
: r = r(u, v), (u, v) D
Ecuat iile parametrice ale suprafet ei sunt:
:
_
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
(u, v) D
Prin eliminarea lui u si v din ecuat iile parametrice, se obt ine o ecuat ie carteziana (explicita
sau implicita) a suprafet ei. Ecuat ia carteziana implicita a unei suprafet e este de forma:
: F(x, y, z) = 0
Ecuat ia carteziana explicita a unei suprafet e este de forma:
: z = f(x, y)
Un punct M
0
de pe suprafat a poate dat e prin coodonatele sale carteziene (x
0
, y
0
, z
0
),
e prin parametrii de suprafat a (u
0
, v
0
), care veria relat iile:
x
0
= x(u
0
, v
0
) ; y
0
= y(u
0
, v
0
) ; z
0
= z(u
0
, v
0
)
84
5.2 Curbe coordonate
Prin orice punct M
0
(u
0
, v
0
) trec doua curbe particulare ale suprafet ei, care se obt in
facand constante valorile parametrilor: u = u
0
sau v = v
0
. Aceste curbe se numesc curbe
coordonate.
Fie I si J doua intervale reale cu proprietatea ca (u
0
, v
0
) I J D. Considerand
u = u
0
(=const), putem sa alegem ca si parametru al curbei coordonate parametrul v = t
si obt inem ecuata vectoriala a a primei curbe coordonate prin M
0
:
(v) : r = r(u
0
, t), t J
Analog, reprezentarea vectorial a a celei de-a doua curbe coordonate prin M
0
, ce se obt ine
considerand v = v
0
(=const), este:
(u) : r = r(t, v
0
), t I
Figura 48: Curbe coordonate pe o suprafat a
5.3 Plan tangent si dreapta normala la o suprafat a
5.3.1 Plan tangent la o suprafat a ntr-un punct regulat
Fie suprafat a data prin
: r = r(u, v)
_
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, (u, v) D
si reperul 1
O
a
= (O; i, j, k).
Denit ia 5.3. Un punct M
0
(u
0
, v
0
) se numeste punct regulat al suprafet ei daca
rang
_
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
_
(u
0
,v
0
)
= 2.

In caz contrar, M
0
se numeste punct singular.
85
Propozit ia 5.1. Vectorii r

u
(u
0
.v
0
) = (x

u
i +y

u
j +z

u
k)
(u
0
,v
0
)
si r

v
(u
0
, v
0
) = (x

v
i +y

v
j +
z

v
k)
(u
0
,v
0
)
sunt tangent i n punctul M
0
(u
0
, v
0
) la curbele coordonate (u), (v) ale
lui prin M
0
, unde
(u) :
_
u = t
v = v
0
= const
(v) :
_
u = u
0
= const
v = t.
Demonstrat ie. Se foloseste faptul ca

r(t
0
) este vectorul director al tangentei unei curbe
: r = r(t) n punctul M
0
(t
0
) .
Denit ia 5.4. Se numeste varietate liniara tangenta la o suprafat a mult imea vectorilor
lui c
3
tangent i tuturor curbelor suprafet ei care trec prin punctul M
0
, si se noteaza cu
T
M
0
().
Propozit ia 5.2. Varietatea liniara tangenta la o suprafat a ntr-un punct regulat
M
0
(u
0
, v
0
) este un plan determinat de punctul M
0
si cei doi vectori tangent i r

u
(u
0
, v
0
)
si r

v
(u
0
, v
0
) ai curbelor coordonate ce trec prin M
0
.
Figura 49: Planul tangent la o suprafat a ntr-un punct regulat
Demonstrat ie. Fie planul determinat de punctul M
0
si vectorii r

u
(u
0
, v
0
) si r

v
(u
0
, v
0
) ai
curbelor coordonate ce trec prin M
0
. Trebuie sa aratam ca acest plan cont ine tot i vectorii
tangent i la toate curbele de pe suprafat a ce trec prin puntul M
0
. Fie o asemenea
curba, ecuat ia ei vectorial a ind:
: r = r(u(t), v(t))
unde u(t
0
) = u
0
si v(t
0
) = v
0
. Vectorul tangent la curba in punctul M
0
este
dr
dt
(t
0
) =
r
u
(u
0
, v
0
)
du
dt
(t
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)
dv
dt
(t
0
) = u

(t
0
)r

u
(u
0
, v
0
) + v

(t
0
)r

v
(u
0
, v
0
)
Obt inem ca vectorul tangent al curbei este o combinat ie liniara a vectorilor r

u
(u
0
, v
0
)
si r

v
(u
0
, v
0
), deci este coplanar cu acestia, aanduse n planul .

In concluzie, =
T
M
0
().
86
Deducem ca ecuat ia vectorial a a planului tangent la o suprafat a ntr-un punct M
0
(u
0
, v
0
)
al suprafet ei este:
T
M
0
() : (R r(u
0
, v
0
) ; r

u
(u
0
, v
0
) ; r

v
(u
0
, v
0
)) = 0
unde r(u
0
, v
0
) este vectorul de pozit ie al punctului M
0
, r

u
(u
0
, v
0
) = (x

u
i+y

u
j+z

u
k)
(u
0
,v
0
)
si r

v
(u
0
, v
0
) = (x

v
i + y

v
j + z

v
k)
(u
0
,v
0
)
.
Ecuat ia carteziana a planului tangent este deci:
T
M
0
() :

X x
0
Y y
0
Z z
0
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

(u
0
,v
0
)
= 0
unde (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coodonatele carteziene al punctului M
0
iar x

u
, y

u
, z

u
si x

v
, y

v
, z

v
se
calculeaza n (u
0
, v
0
).
Mai putem scrie ecuat ia carteziana a planului tangent in punctul M
0
(u
0
, v
0
) si prin
utilizarea direct iei normale la acest plan, data de vectorul normal
n = r

u
(u
0
, v
0
) r

v
(u
0
, v
0
) =

i j k
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

(u
0
,v
0
)
n cazul n care suprafat a este data vectorial sau parametric.
Daca suprafat a este data prin ecuat ia carteziana explicita z = f(x, y), atunci, prin
parametrizarea naturala x = u, y = v, z = f(u, v), pe baza celor de mai sus obt inem ca
vectorul normal este
n =

i j k
1 0 f

x
0 1 f

(x
0
,y
0
)
= f

x
(x
0
, y
0
)i f

y
(x
0
, y
0
)j + k
Daca suprafat a este data prin ecuat ia carteziana implicita F(x, y, z) = 0, atunci din
teorema funct iilor implicite rezulta ca, daca punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este regulat, atunci
ntr-o vecin atate a lui (x
0
, y
0
), putem exprima z = f(x, y). Au loc formulele:
f

x
(x
0
, y
0
) =
F

x
F

(x
0
,y
0
,z
0
)
f

y
(x
0
, y
0
) =
F

y
F

(x
0
,y
0
,z
0
)
deci vectorul normal este dat de
n = F

x
(x
0
, y
0
, z
0
)i + F

y
(x
0
, y
0
, z
0
)j + F

z
(x
0
, y
0
, z
0
)k
Ecuat ia carteziana a planului tangent n punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) al suprafet ei se scrie:
T
M
0
() : n
1
(X x
0
) + n
2
(Y y
0
) + n
3
(Z z
0
) = 0
unde n
1
, n
2
, n
3
sunt componentele scalare ale vectorului normal n.
87
5.3.2 Dreapta normala unei suprafet e ntr-un punct regulat
Denit ia 5.5. Dreapta spat iului an euclidian c
3
ce cont ine un punct regulat M
0
al
suprafet ei si are direct ia denita de vectorul perpendicular pe planul tangent al suprafet ei
n M
0
, se numeste dreapta normala la n M
0
si se noteaza N
M
0
().
Vectorul director al dreptei normale N
M
0
() este vectorul normal n determinat n
paragraful precedent.
Dreapta normala N
M
0
() la suprafat a n punctul regulat M
0
(u
0
, v
0
) (cu coordo-
natele carteziene (x
0
, y
0
, z
0
)) poate data prin:
ecuat ia vectorial a N
M
0
() : R = r(u
0
, v
0
) + n, R
ecuat iile parametrice: N
M
0
() :
_
_
_
X = x
0
+ n
1
Y = y
0
+ n
2
Z = z
0
+ n
3
R
ecuat iile carteziene: N
M
0
() :
X x
0
n
1
=
Y y
0
n
2
=
Z z
0
n
3
(daca n
1
, n
2
, n
3
,= 0)
Observat ia 5.3. 1. Campul gradient n M
0
pe suprafat a : F(x, y, z) = 0 este
campul vectorial denit de
_
F
x

M
0
,
F
y

M
0
,
F
z

M
0
_
not
= (F) (M
0
)
not
= grad F[
M
0
.
2.

In ecare punct al suprafet ei, vectorul F este perpendicular pe planul tangent la
suprafat a n acel punct.
88
5.4 Prima forma fundamentala. A doua forma fundamentala.
Oricarei suprafet e c
3
i se asociaza doua forme fundamentale I si II care, n ecare
punct M
0
sunt forme patratice diferent iabile de variabile du, dv. Acestea sunt utile
n studiul local al proprietat ilor geometrice ale lui n vecin atatea punctului M
0
.
5.4.1 Prima forma fundamentala
Fie suprafat a de clasa C
1
, a carei ecuat ie vectorial a este : r = r(u, v). Avem
dr = r

u
du +r

v
dv
si
dr, dr) = r

u
du + r

v
dv , r

u
du + r

v
dv) = r

u
, r

u
) du
2
+ 2r

u
, r

v
) dudv +r

v
, r

v
) dv
2
.
Prima forma fundamentala asociata suprafet ei este
1 = E du
2
+ 2F du dv + Gdv
2
unde E
not
= r

u
, r

u
), F
not
= r

u
, r

v
), G
not
= r

v
, r

v
) se numesc coecient ii primei forme
fundamentale. Matricea primei forme fundamentale este
_
E F
F G
_
iar determinantul primei forme fundamentale este

I
=

E F
F G

= EGF
2
Prima forma fundamentala ne ofera informat ia intrinsec a despre suprafat a , adica
infomat ia pe care o obt inem daca ne-am plimba pe suprafat a si am face masur atori.
Expresii analitice pentru coecient ii primei forme fundamentale

In cazul n care suprafat a este data parametric, coecient ii E, F, G se exprima astfel:


E = r

u
, r

u
) = x

u
2
+ y

u
2
+ z

u
2
F = r

u
, r

v
) = x

u
x

v
+y

u
y

v
+ z

u
z

v
G = r

v
, r

v
) = x

v
2
+ y

v
2
+ z

v
2

In cazul n care este data cartezian explicit prin ecuat ia z = f(x, y), facem o
parametrizare naturala x = u, y = v, z = f(u, v), si pe baza relat iilor de mai sus,
avem
E = 1 + (f

x
)
2
F = f

x
f

y
G = 1 + (f

y
)
2
Daca suprafat a este data prin ecuat ia carteziana implicita F(x, y, z) = 0 si F

z
,= 0,
atunci, din relat iile anterioare si din teorema funct iilor implicite rezulta ca
E = 1 +
_
F

x
F

z
_
2
F =
F

x
F

y
(F

z
)
2
G = 1 +
_
F

y
F

z
_
2
89
5.4.2 A doua forma fundamentala
Consideram o suprafat a de clasa C
2
, a carei ecuat ie vectoriala este : r = r(u, v).
Avem
dr = r

u
du + r

v
dv
d
2
r = r

u
2 du + 2r

uv
dudv + r

v
2 dv
Notam vectorul unitar normal cu:
=
r

u
r

v
|r

u
r

v
|
=
r

u
r

I
A doua forma fundamentala asociata unei suprafet ei este
11 = d, dr)
Deoarece dr, rezulta ca
, dr) = 0
Diferent iind aceasta relat ie, obt inem
, d
2
r) +d, dr) = 0
sau
, d
2
r) = d, dr)
Astfel, expresia celei de-a doua forme fundamentale devine:
11 = , d
2
r) =
_
r

u
r

I
, r

u
2 du + 2r

uv
dudv + r

v
2 dv
_
sau
11 = Ldu
2
+ 2M du dv +N dv
2
unde coecient ii sunt dat i de
L =
1

I
r

u
r

v
, r

u
2) =
(r

u
; r

v
; r

u
2
)

I
M =
1

I
r

u
r

v
, r

uv
) =
(r

u
; r

v
; r

uv
)

I
L =
1

I
r

u
r

v
, r

v
2) =
(r

u
; r

v
; r

v
2
)

I
Matricea celei de-a doua forme fundamentale este
_
L M
M N
_
iar determinantul sau este

II
=

L M
M N

= LN M
2
.
90
Expresii analitice pentru coecient ii celei de-a doua forme fundamentale
Daca suprafat a este data parametric, atunci
L =
1

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

u
2
y

u
2
z

u
2

M =
1

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

uv
y

uv
z

uv

N =
1

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

v
2
y

v
2
z

v
2

Daca suprafat a este data cartezian explicit prin ecuat ia z = f(x, y) avem

I
=
_
1 + (f

x
)
2
+ (f

y
)
2
si
L =
f

x
2

I
M =
f

xy

I
N =
f

y
2

I
5.4.3 Aplicat ii ale formelor fundamentale
Elementul de arie. Aria.
Elementul de arie asociat unei suprafet e de clasa C
1
este
d =

EGF
2
dudv
unde E, F, G sunt coecient ii primei forme fundamentale asociate suprafet ei.
Aria suprafet ei se calculeaza cu formula:
/

=
__
D
d =
__
D

EGF
2
du dv
unde D R
2
este domeniul caruia i apat in parametrii de suprafat a u, v.
Natura unui punct de pe o suprafat a.
Fie M
0
un punct de pe suprafat a de clasa C
2
. Daca:

II
(M
0
) > 0, atunci spunem ca M
0
este punct eliptic;

II
(M
0
) = 0, atunci spunem ca M
0
este punct parabolic;

II
(M
0
) < 0, atunci spunem ca M
0
este punct hiperbolic;

II
(M
0
) > 0 si
E
L
=
F
M
=
G
N
, atunci spunem ca M
0
este punct circular.
91
Curburile unei suprafet e.
Fie curba de clasa C
2
. Consideram ecuat ia
(EGF
2
)k
2
(EN + GL 2FM)k + (LN M
2
) = 0
cu solut iile reale k
1
si k
2
astef nc at k
1
< k
2
. Spunem ca k
1
, respectiv k
2
sunt curburile
principale ale curbei (minima, respectiv maxima).
Curbura medie se deneste ca ind
H =
k
1
+ k
2
2
=
1
2

EN + GL 2FM
EGF
2
iar curbura lui Gauss:
K = k
1
k
2
=
LN M
2
EGF
2
.
Daca H = 0 atunci suprafat a se zice minimala, iar daca K = 0 suprafat a se zice
desfasurabila.
Exemple.
Exemplul 5.1. Calculat i aria unei sfere de raza R, stabilit i natura punctelor de pe sfera
precum si curburile sferei.
Solut ie: Ecuat ia parametrica a sferei de raza R este
_
_
_
x = Rcos ucos v
y = Rcos u sin v
z = Rsin u
u
_

2
,

2
_
, v [0, 2).
Obt inem
_
_
_
x

u
= Rsin ucos v
y

u
= Rsin usin v
z

u
= Rcos u
_
_
_
x

v
= Rcos u sin v
y

v
= Rcos u cos v
z

v
= 0
de unde, prin calcul, rezulta
E = R
2
, F = 0, G = R
2
cos
2
u, d = R
2
cos u.
Aria sferei va :
A =
__
D
d =
_
2
0
_
2

2
R
2
cos u = 4R
2
.
Pentru a determina natura punctelor de pe sfera, calculam
_
_
_
x

u
2
= Rcos ucos v
y

u
2
= Rcos usin v
z

u
2
= Rsin u
_
_
_
x

uv
= Rsin usin v
y

uv
= Rsin ucos v
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= Rcos u cos v
y

v
2
= Rcos usin v
z

v
2
= 0
de unde
L = R, M = 0, N = Rcos
2
u.
92
De aici rezulta

II
= LN M
2
= R
3
cos
2
u > 0
deci orice punct de pe sfera este eliptic.

In plus,
R
2
R
=
0
0
=
R
2
cos
2
u
Rcos
2
u
deci toate punctele de pe sfera sunt puncte circulare.
Curburile sferei se obt in rezolvand ecuat ia
R
2
k
2
+ 2Rk + 1 = 0.
De aici, gasim valoarea pentru curbura principala:
k =
1
R
curbura medie
H =
1
R
si curbura Gauss:
K =
1
R
2
.
Aceste rezultate arata ca sfera nu este nici suprafat a minimala, nici suprafat a desfasurabila.
Exemplul 5.2. Calculat ia ria laterala si studiat i natura punctelor de pe un cilindru
circular de n alt ime h.
Solut ie: Ecuat ia parametrica a unui cilindru circular de nalt ime h este
_
_
_
x = Rcos u
y = Rsin u
z = v
u [0, 2) , v [0, h).
De aici rezulta
_
_
_
x

u
= Rsin u
y

u
= Rcos u
z

u
= 0
_
_
_
x

v
= 0
y

v
= 0
z

v
= 1
deci
E = R
2
, F = 0, G = 1,
I
= R
2
si aria laterala a cilindrului:
A =
__
D
d =
_
2
0
_
h
0
R
2
= 2Rh.
Deoarece
_
_
_
x

u
2
= Rcos u
y

u
2
= Rsin u
z

u
2
= 0
_
_
_
x

uv
= 0
y

uv
= 0
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= 0
y

v
2
= 0
z

v
2
= 0
93
rezulta ca
L = R, M = 0, N = 0
si deci
II
= 0, adica orice punct de pe un cilindru circular e parabolic.
Curburile cilindrului se obt in din ecuat ia
R
2
k
2
+ Rk = 0.
De aici rezulta valorile pentru curburile principale:
k
1
= 0, k
2
=
1
R
curbura medie
H =
1
2R
si curbura Gauss
K = 0.
Rezulta de aici ca cilindrul e suprafat a desfasurabil a.
Exemplul 5.3. Caracterizat i elicoidul, de ecuat ie
_
_
_
x = u cos v
y = usin v
z = v
Solut ie: Avem:
_
_
_
x

u
= cos v
y

u
= sin v
z

u
= 0
_
_
_
x

v
= u sin v
y

v
= u cos v
z

v
= 1
_
_
_
x

u
2
= 0
y

u
2
= 0
z

u
2
= 0
_
_
_
x

uv
= sin v
y

uv
= cos v
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= ucos v
y

v
2
= u sin v
z

v
2
= 0
si
E = 1, F = 0, G = u
2
+ 1, L = 0, M =
1

1 + u
2
, N = 0
De aici rezulta

I
= 1 + u
2
si

II
=
1
1 + u
2
< 0
deci orice punct de pe elicoid e hiperbolic.
Curburile elicoidului sunt radacinile ecuat iei
(1 + u
2
) k
2
= 0
deci
k = 0.
Curbura medie este
H = 0
deci elicoidul e o suprafat a minimala, iar curbura Gauss este
K =
1
(1 + u
2
)
2
.
94
6 Curbe si suprafet e Bezier
Scopul de baza al gracii asistate de calculator este de a construi imagini cat mai apropiate
de realitate. Pentru a desena un obiect real, suprafat a sa trebuie mai ntai calculata si
stocata n memoria calculatorului ca obiect matematic.
O prima metoda, recursiva, de a construi curbe cat mai aproape de realitate, pornind
de la un numar nit de puncte, numite puncte de control, a fost data de de Casteljau
(inginer la Citroen) n 1959.

In 1962, Bezier (inginer la Renault) da ecuat iile parametrice ale acestor curbe.
O alta metoda, de aceasta data non-parametrica de a genera suprafet e cat mai reale este
metoda liniilor de nivel, dezvoltata de Sethian si Osher.

In acest capitol ne propunem sa prezentam pe scurt cateva aspecte legate de curbele si


suprafet ele Bezier.
6.1 Curbe Bezier
Fie P
0
, P
1
, ..., P
n
, n + 1 puncte distincte din spat iul c
3
, numite puncte de control
sau controale. Poligonul care se formeaza unind punctele de control ncep and cu P
0
si terminand cu P
n
se numeste poligon de control sau poligon Bezier. Poligonul de control
nu este unic.
Denit ia 6.1. Curba Bezier de grad n corespunzatoare controalelor P
0
, P
1
, ..., P
n
este:
B(t) =
n

k=0
P
k
b
k,n
(t)
unde b
k,n
(t) sunt polinoamele Bernstein de grad n si sunt date de:
b
k,n
(t) = C
k
n
t
k
(1 t)
nk
,
t [0, 1].
Exemplul 6.1. Pentru n = 1 (doua controale: P
0
si P
1
) obt inem o curba Bezier liniara,
denita astfel:
B(t) = (1 t) P
0
+ t P
1
t [0, 1]
ceea ce este echivalent cu:
x(t) = (1 t) x
P
0
+ t x
P
1
y(t) = (1 t) y
P
0
+ t y
P
1
z(t) = (1 t) z
P
0
+t z
P
1
.
Exemplul 6.2. Pentru n = 2 avem 3 controale, care denesc o curba Bezier patratica:
B(t) = (1 t)
2
P
0
+ 2t(1 t) P
1
+ t
2
P
2
, t [0, 1].
Exemplul 6.3. Pentru n = 3 (4 controale) obt inem o curba Bezier cubica:
B(t) = (1 t)
3
P
0
+ 3t(1 t)
2
P
1
+ 3t
2
(1 t) P
2
+ t
3
P
3
, t [0, 1].
Observat ia 6.1. B(0) = P
0
si B(1) = P
n
.
95
Interpretare graca Pozit ia punctului B(t
0
), pentru t
0
(0, 1) se obt ine grac astfel:
se considera punctele care mpart ecare segment P
i1
P
i
n raportul t
0
: 1 t
0
se considera drept controale aceste noi puncte si se repeta punctul anterior pana
cand ram ane un singur punct. Acest punct este punctul B(t
0
).
Exemplul 6.4. Fie punctele P
0
(0, 0), P
1
(0, 2), P
2
(2, 2), P
3
(4, 0). Sa se scrie ecuat ia
parametrica a curbei Bezier denita de aceste 4 controale si sa se determine pozit ia
punctului corespunzator lui t
0
=
1
2
(grac).
Solut ie: Cele 4 controale denesc curba parametrica
_
x(t) = 6t
2
(1 t) + 4t
3
y(t) = 6t(1 t)
2
+ 6t
2
(1 t)
Pentru a aa pozit ia punctului corespunzator lui t
0
=
1
2
, putem nlocui direct n relat ia
de mai sus, si obt inem
x
_
1
2
_
=
10
8
, y
_
1
2
_
=
12
8
.
Grac, acest rezultat se obt ine astfel: Se considera punctele aate la mijlocul ecarui
segment. Vom obt ine astfel punctele: Q
0
(0, 1), Q
1
(1, 2), Q
2
(3, 1), apoi, unind aceste
puncte si considerand mijloacele segmentelor obt inem un nou set de puncte, R
0
(0.5, 1.5) si
R
1
(2, 1.5). Unind aceste doua puncte si considerand mijlocul segmentului R
0
R
1
, obt inem
punctul S
0
(1.25, 1.5), ale carui coordonate sunt tocmai x
_
1
2
_
si y
_
1
2
_
.
0
0.5
1
1.5
2
1 2 3 4
Figura 50: Curba Bezier
Proprietat i ale curbelor Bezier
1. Capetele curbei sunt tangente segmentelor P
0
P
1
respectiv P
n1
P
n
;
2.

In orice punct al sau, o curba Bezier poate mpart it a n doua curbe Bezier;
3. Curba Bezier este inclusa n ntregime n acoperirea convexa a punctelor sale de
control;
4. Prin translat ia sau rotat ia unei curbe Bezier se obt ine tot o curba Bezier.
96
6.2 Suprafet e Bezier
Suprafet ele Bezier au fost descrise de catre autor n 1972. Fie (n + 1)(m + 1) puncte de
control P
i,j
, i = 0, ..., n, j = 0, ..., m.
Denit ia 6.2. Suprafat a Bezier de ordin (n, m) corespunzatoare controalelor P
i,j
, i =
0, ..., n, j = 0, ..., m este:
P(u, v) =
n

i=0
m

j=0
b
i,n
(u) b
j,m
(v) P
i,j
unde b
i,n
(u), respectiv b
j,m
(v) sunt polinoamele Bernstein de grad n, respectiv m si sunt
date de:
b
i,n
(u) = C
i
n
u
i
(1 u)
ni
, b
j,m
(v) = C
j
m
v
j
(1 v)
mj
,
u, v [0, 1].
Exemplul 6.5. Suprafat a Bezier de ordin (1, 1), generata de punctele de control P
0,0
,
P
0,1
, P
1,0
, P
1,1
are ecuat ia:
P(u, v) = (1 u)(1 v)P
0,0
+ (1 u)vP
0,1
+ u(1 v)P
1,0
+uvP
1,1
adica ecuat ia parametrica a unui paraboloid hiperbolic.
De exemplu, pentru controalele P
0,0
(0, 0, 0), P
0,1
(1, 0, 0), P
1,0
(0, 1, 0), P
1,1
(0, 0, 1) ecuat ia
parametrica a suprafet ei Bezier se scrie:
x = (1 u)v
x = u(1 v)
x = uv.
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0.2
0.4
0.6
0.8
1
Figura 51: Suprafat a Bezier
Observat ia 6.2. P(0, 0) = P
0,0
si P(1, 1) = P
n,m
.
Observat ia 6.3. Orice suprafat a algebrica polinomiala este o suprafat a Bezier.
97
Proprietat i ale suprafet elor Bezier
1. O suprafat a Bezier se transforma n acelasi fel ca si punctele sale n urma unei
translat ii;
2. O suprafat a Bezier este inclusa n ntregime n acoperirea convex a a punctelor sale
de control;
3. P(0, 0), P(0, 1), P(1, 0), P(1, 1) sunt puncte de control;
4. Curbele pe suprafat a u = const si v = const reprezinta curbe Bezier.
98
BIBLIOGRAFIE
[Alb06] I. D. Albu. Geometrie. Editura de Vest, 2006.
[BBCC02] N. Boja, L. Braescu, B. Caruntu, and L. Cristea. Algebra lineara, geometrie
diferent iala, matematici speciale. Editura Politehnica, 2002.
[Boj05] N. Boja. Geometrie analitica si diferent iala. Editura Politehnica, 2005.
[Cra04] M. Craioveanu. Introducere in geometria diferent iala. Editura Mirton, 2004.
[GMP68] Gh. Gheorghiev, R. Miron, and Dan I. Papuc. Geometrie analitica si
diferent iala, volume 1. Editura Didactica si Pedagogica, 1968.
[GMP69] Gh. Gheorghiev, R. Miron, and Dan I. Papuc. Geometrie analitica si
diferent iala, volume 2. Editura Didactica si Pedagogica, 1969.
[GR79] Gh. Galbura and F. Rado. Geometrie. Editura Didactica si Pedagogic a, 1979.
[Pet01] E. Petrisor. Modelare geometrica algoritmica. Editura Tehnica, 2001.
[Pop84] I. P. Popescu. Geometrie ana si euclidiana. Editura Facla, 1984.
[Put05] M. Puta. Varietat i diferent iabile. Editura Mirton, 2005.
[RM02] D. M. Rendi and I. Mihut . Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala.
Editura Politehnica, 2002.
[RMCP99] D. M. Rendi, I. Mihut , C. Caprau, and D. Popescu. Matematici superioare
pentru ingineri. Editura Politehnica, 1999.
99

You might also like