Macchu Picchu

As vrea sa fiu o pasare...un condor... Sa plutesc lin, centrat in marea far' de valuri, sa ma scald in aerul

tare al inaltimilor... Sa las in urma mea distante uriase, sa ajung unde vreau. As vrea sa fiu un gand cu aripi de condor... Lasand in urma mea, banalitati,lupte si orgolii lumesti,tone de planuri,si tot ce tine de agitatia furnicarului omenesc....as patrunde
intr-o alta lume... In zi de vara senina...as calatori la Macchu Picchu... Intr-o zi cand conchistadorii spanioli nici habar nu aveau de existenta Americii... As pluti deasupra orasului ingemanat cu natura.... M-as roti deasupra lui ore in sir, admirand terasele de piatra succesive....terase ce tin orasul in varf de munte... As privi de sus viata ce isi urmeaza cursul, as simti legumele din gradini crescand....

As urmari cu privirea labirinturile savante ale fortificatiilor,

varfurile piramidale ale crenelurilor, piatetele largi si simetrice... As cobori apoi, ca sa pot mangaia iarba grasa a Anzilor, muschiul depus
pe blocurile uriase de piatra.... M-as face apoi furnica si as patrunde printre blocurile de stanca de mii de tone...si as asculta povestea nasterii acestui colt de lume de o frumusete inumana...

Nu as pune intrebari, m-as multumi doar cu ce-mi povestesc zidurile... Nu as forta sa aflu cum s-a ridicat o asemenea minune intr-o civilizatie ce nu cunostea nici roata, nici uneltele de otel... As explora fiecare coltisor fara a interveni cu nimic in nimic... As savura doar atmosfera de vraja nealterata inca de venirea europenilor....