Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Girlshare.ro_drept Penal.partea Speciala - Nota de Curs 2

Girlshare.ro_drept Penal.partea Speciala - Nota de Curs 2

Ratings: (0)|Views: 80|Likes:

More info:

Published by: Claudia Dragotoiu-Stan on Nov 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2014

pdf

text

original

 
1
Drept penal partea speciala - 2CURSUL 11

Aspecte generale şi comune infracţiunilor contra autorităţii
Obiectivele Cursului 11

 Însuşirea trăsăturilor generale şi comune infracţiunilor contra autorităţii

Condiţiile preexistente (obiectul ocrotirii penale şi subiecţii infracţiunilor)

Conţinutul constitutiv (latura obiectivă şi subiectivă)

Forme. Modalităţi. Sancţiuni (analiză)

Aspecte procesuale (delimitare)
Concepte-cheie tratate:
Autoritatea
” –
dreptul de a tutela de către organele abilitate, în limi
te determinate,
desfăşurarea vieţii sociale. Autoritatea conferă organelor de stat sau publice puterea dea lua dispoziţii obligatorii şi de a asigura respectarea acestora.
Autoritate
prestigiul, respectul, credibilitatea de care trebuie să se bucure
o
rganele de stat şi publice investite cu prerogativele arătate mai sus.
Autoritate
” – în sens larg –
semnifică alternativ:
dreptul 
(reflectat în atribuţiispecifice) instituţiilor publice de a
-
şi impune voinţa în raport cu destinatarii activităţii lor;
un
organ
din sistemul de organe al puterii publice (şi în acest sens, „autoritate” este şireprezentantul unui asemenea organ); în sfârşit,
 prestigiul 
de care trebuie să se bucureinstituţiile publice în activitatea lor.
 ASPECTE GENERALE ŞI COMUNE INFRACŢIUNILOR CONTRA AUTORITĂŢII 
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic.
Din punct de vedere al ocrotirii penale, şi deci al obiectului juridic generic, valoarea socială pe care legea o apără prin incriminarea faptelor din Titlul
V este activitatea
organelor de stat sau publice. Toate infracţiunile aparţinând acestuigrup au, prin urmare, un obiect juridic generic comun, constituit din relaţiile sociale acăror existenţă, formare şi dezvoltare depind de apărarea acestei valori sociale.
 Într-
o altă concepţie, obiectul juridic generic al infracţiunilor din acest titlu îlconstituie relaţiile sociale care asigură (promovează) respectul autorităţii cu care sunt învestite autorităţile de stat.
Obiectul juridic special 
. Obiectul ocrotirii penale îl constituie, prin urmare, în cazul
infracţiunilor ce formează conţinutul Titlului al V
-lea din actualul Cod penal, ansamblul
relaţiilor sociale a căror existenţă şi dezvoltare este asigurată prin riguroasa apărare aautorităţii organelor de stat sau publice.
Autori
tatea organelor de stat sau publice constituie, deci, o esenţială valoaresocială, a cărei permanentă şi riguroasă respectare asigură înfăptuirea puterii suveranea poporului şi realizează sarcinile democraţiei.
 
2
Faptele prin care se aduc atingeri sau se pune în pericol autoritatea sunt, deci,
fapte care prezintă pericol social şi fac necesară combaterea lor prin mijloace de drept
penal. În Codul penal de la 1968 aceste fapte sunt incriminate în Titlul V din partea
specială, sub titulatura de „Infracţiuni contra autorităţii” (art. 236 C. pen.
 – art. 245 C.pen.).
Organele de stat sau publice acţionează, aşadar, în sfera activităţii pe care odesfăşoară ca purtătoare ale autorităţii ce le este legal conferită.Apărarea prin mijloacele dreptului penal a acestei autorităţi împotriva faptelor care
 îi aduc atingere –
prin ofensarea însemnelor care exprimă simbolic autoritatea statuluisau a organelor sale, sau prin defăimarea ţării sau a naţiunii române, ori prin acte careating libertatea psihică sau integritatea fizică a funcţionarilor publici ce reprezintă aceste
organe –
constituie o temeinică ocrotire pentru viaţa socială, deci pentru normaladesfăşurare a unei largi categorii de relaţii sociale.
Cadrul infracţiunilor 
Infracţiunile contra autorităţii, prevăzute în Titlul V din partea specială, formează unsingur grup fără subdiviziuni normative, deşi conţinutul lor este destul de eterogen. Lipsade subdiviziuni nu înseamnă însă că, teoretic, nu se pot face unele diferenţieri de cadru.Astfel, unele infracţiuni privesc valoarea socială a autorităţii în raport cu anumite însemne ori semne distinctive, sau în raport cu unele unităţi publice, ori cu anumitepersoane, sau în legătură cu unele situaţii. Aceste particularităţi sunt însă dominate de
alte aspecte speci
fice, aşa încât nu pot fi considerate ca subîmpărţiri ale cadruluiinfracţiunilor contra autorităţii.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nemijlocit 
(autor). Toate infracţiunile contra autorităţii pot fi săvârşitede orice persoană, fără vreo clarificare, calitatea subiectului activ devine însă, în cazurileanumitor infracţiuni, o circumstanţă agravantă.Subiect activ al infracţiunilor contra autorităţii poate fi şi o persoană juridică, încondiţiile şi cu limitările arătate în art. 19
1
alin. (1) C. pen..
Răspunderea penală apersoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, înorice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.Deoarece reprezintă un element de noutate în dreptul penal român, credem că se
impun câteva e
xplicaţii suplimentare în legătură cu răspunderea penală a persoanei juridice, precizări valabile pentru toate incriminările analizate în acest titlu şi pe care,pentru a nu le repeta inutil, nu le vom relua cu prilejul comentariului fiecărei fapte penale
 în parte.Art. 19
1
C. pen. instituie răspunderea penală a persoanei juridice în dreptul penalromân. Aceste dispoziţii au
aplicabilitate generală
în ce priveşte reglementările din Codulpenal, legile penale speciale şi din legile speciale cu dispoziţii p
enale.Textul analizat instituie
cinci condiţii 
ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană juridică să poată fi trasă la răspundere penală:
1.
Sfera subiecţilor activi persoane juridice
. Persoanele juridice, în opinia noastră,
 în lipsa unei norme penale
explicative, au, în sensul legii penale, înţelesul arătat îndreptul civil de colectivitate dotată cu personalitate juridică.Persoanele juridice de drept public, cu excepţia celor arătate în art. 19
1
C. pen., au
vocaţie de a răspunde penal sau cu alte cuvinte pot fi subiecţi de drept penal. Deasemenea, instituţiile publice care desfăşoară o activitate ce poate face obiectuldomeniului privat răspund penal.
 
3
 În ceea ce priveşte răspunderea penală a persoanelor juridice de drept privat,trebuie precizat că, în lipsa unor excepţii expres prevăzute în textul analizat, aceastaeste generalizată pentru toate tipurile de astfel de persoane juridice.
2.
Infracţiunile a căror săvârşire poate angaja răspunderea penală a persoanei 
 juridice
. În lipsa unor dispoziţii derogatorii care să excepteze răspunderea penală apersoanei juridice pentru anumite infracţiuni, considerăm că prin Legea nr. 278/2006 a
fost introdus în dreptul penal român
sistemul răspunderii generale
a acestor entităţi,
astfel încât persoanele juridice
au o capacitate penală similară celei a persoanelor fizice.Cu alte cuvinte, faptele prevăzute în toate normele de incriminare în vigoare suntaplicabile deopotrivă atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice, cu respectareadesigur şi a celorlalte condiţii instituite pentru persoana juridică prin art. 19
1
C. pen..
Persoanele juridice, după părerea noastră, nu vor putea fi însă subiecţi activi nemijlociţiai acelor infracţiuni proprii, pentru care autorul trebuie să îndeplinească o anumită
calitat
e (de ex.: funcţionar public), dacă acesta desfăşoară o însărcinare în serviciulvreuneia dintre entităţile exceptate de la răspundere penală prin art. 19
1
C. pen..
Credem că această soluţie poate fi extinsă şi la acele infracţiuni care nu sunt proprii, da
care în fapt (în concret) sunt comise de persoane fizice, funcţionari publici ai entităţilor exceptate de la răspundere penală prin art. 19
1
C. pen.. Datorită acestor excepţii, vomfolosi noţiunea de subiect activ şi nu de subiect activ nemijlocit atunci
când vorbim de
răspunderea penală a persoanei juridice la aceste infracţiuni deoarece ea poate figenerată şi de activitatea instigatorului sau a complicelui. Organele judiciare vor trebuisă analizeze şi să decidă în fiecare caz în parte dacă pentru o anumită faptă concretăeste posibilă sau nu angajarea răspunderii penale a persoanei juridice.
3.
Persoanele fizice care pot angaja, prin fapta lor, răspunderea penală a
 persoanei juridice
. Spre deosebire de art. 45 din noul Cod penal care delimita sferaper 
soanelor fizice care, prin fapta lor concretă, atrăgeau şi răspunderea persoanei juridice din care făceau parte, art. 19
1
C. pen. tace în această privinţă, ceea ce poateduce la concluzia că orice persoană fizică poate atrage răspunderea penală a unei
pers
oane juridice, chiar dacă nu este reprezentant sau un organ de conducere (de juresau de facto) al persoanei juridice. Practic, persoana fizică va putea fi, după părereanoastră, chiar un terţ în raport cu persoana juridică dacă fapta concretă va fi comisă
în
interesul (folosul, beneficiul) acestei entităţi.
4. Textul art. 19
1
C. pen. instituie condiţia ca
fapta să fie săvârşită cu forma devinovăţie prevăzută de legea penală
, adică cea arătată în art. 19 C. pen.. Se puneproblema de a şti dacă faptele praeterintenţionate pot atrage răspunderea penală apersoanei juridice, deoarece intenţia depăşită nu este consacrată prin dispoziţiile art. 19
C. pen.. Pe de o parte, pornindu-
se de la premisa că legea penală este de strictăinterpretare şi că o normă nu poate fi interpretată, în caz de îndoială, decât in bonam
partem, s-
ar putea susţine că faptele praeterintenţionate comise de persoana fizică nupot atrage răspunderea penală a persoanei juridice. Pe de altă parte, nu este mai puţinadevărat că legiuitorul, atunci când incriminează diferitele cazuri particulare de faptepraeterintenţionate (de ex.: violul care a avut ca urmare moartea victimei), s
-ar putea
susţine că admite (reglementează) în mod implicit şi această formă de vinovăţie.
5.
Legătura existentă între infracţiunea comisă şi persoana juridică
. Textul analizat,
sub acest aspect, prevede trei subcondiţii
alternative
şi anume: fapta concretă să fiesăvârşită „în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei
 juridice”. Din
acest punct de vedere se observă că legiuitorul a adoptat sistemulrăspunderii penale
mixte
a persoanei juridice, atât pe cel direct (în realizarea obiectului
de activitate), cât şi pe cel indirect (în numele).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->