ION

~relatie incipit-final~

Ion de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din litereatura romana, aparut in 1920, dupa o lunga perioada de elaborare,cum insusi romancierul mentioneaza in finalul operei, intre marit 1913-iulie1920. Aparitia romanului a stranit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa. Crtiticul Eugen Lovinescu primeste romanul ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata in studiul Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu:Ion. Pentru initiatorul modernismului romanesc, al carui principiu de baza era sincronismul literaturii romane cu cea europeana, romanul Ion este cel care rezolva o problema ci curma o controversa. Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoare europeana si stinge polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii. Tehnica romanului este circulara , deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Rebreanu infatiseaza viata taranului roman in diferite ipostaze, muncind sau sarbatorind, in momente esentiale ale existentei, cum ar fi nasterea, nunta, moartea, evitand descrierile pitoresti, idilice, dar fara a ignora elemente etnografice care se leaga de viata omului de la tara si care au o functie deosebita. Un rol important il ocupa dansul(hora), ca un mod specific de manifestare a vietii omului de la tara, reunind in acelasi loc tot satul si avand puterea traditiei si a legii pamantului, cum are si in satul Pripas, unde se petrece actiunea in romanul Ion. Dar pana la locul actiunii si personaje, un element cu o deosebite insemnatate in constructia romanului il reprezinta drumul. La inceput, e drumul alb, pustiu, mai degraba o poteca, desprinsa din soseaua ce vine de la Carlibaba, care se pierde in cealalta sosea nationala care coboara spre Bucovina prin trecatoarea Bargaului[]isi face loc printre dealurile stramtorate, pe urma insa inainteaza vesel[]mai poposind putin la Cismeaua Mortului[]apoi coteste brusc pe sub Rapele Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline. Poteca exprima ideea de aventura, de risc, izolare, pastrand misterul, fiind strans legate de sentimentele umane. Putem insa remarca si deduce finalul tragic al eroului inca din incipit, si pornind chiar de la denumirile localitatilor(Cismeaua Mortului, Rapele Dracului), si nu in ultimul rand, chiar numele satului Pripas, care inseamna atat ratacire, ducandu-ne cu gandul la nehotararea lui Ion de a alege intra dragoste si pamant, dar si liniste, tihna, care s-a asternut in sat o data cu moartea personajului principal. Drumul pustiu duce intr-un sat pustiu, la intrare aflandu-se rastignit Hristos pe o cruce stramba, cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare, semn ca nimeni nu se ocupa in mod deosebit de el. Satul parca e mort, dar incep sa apara elemente specifice lui, fiindu-ne prezentate si principalele personaje. Se zareste casa invatatorului Herdelea, incinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai in inima satului, cercetatoare si dojenitoare. De aici ne dam

referat.clopotel.ro

seama de rolul pe care invatatorul il are in sat, acesta fiind mereu pregatit sa asculte, sa dea sfaturi si sa ii certe pe cei care gresesc, el vazand si stiind parca tot, tocmai prin aspectul casei sale, cercetatoare si dojenitoare fiind si doua dintre caracteristile lui Herdelea. Apoi apare casa lui Alexandru Glanetasu, lacasul marelui zbucium al lui Ion-usa e inchisa cu zavorul;coperisul de paie parca e un cap de balaur, sugerand astfel inca o data sfarsitul lui Ion, si prin comparatia casei cu un balaur, personaj malefic, ce nu aduce nimic bun. In incipit, satul apare ca fiind mort, tocmai pentru ca nu exista inca niciun conflict, nicio disputa care sa agite oamenii, singurul loc in care acesta incepe sa traiasca fiind carciuma lui Avrum. Aici sunt prezentate o parte din personaje, iar la hora ce avea loc in sat se diferentiaza intre toti flacaii Ion al lui Glanetasu, care avea sa schimbe tot cursul satului. Pe parcursul romanului, conflictele iau amploare si totul incepe sa se schimbe, pornind de la dorinta arzatoare a lui Ion de a avea pamant. De aici, destinele tragice ale Anei, Floricai si nu in cele din urma chiar al lui Ion. Neputinta lui de a se decide intre iubire si pamant isca de asemenea conflicte intre el si George Bulbuc, care din orgoliu se va casatori cu Florica, pe care Ion o iubea,dar si intre erou si Vasile Baciu, tatal Anei, fata urata dar bogata, de care Ion se va folosi pentru a-si atinge scopul. Ana isi va da seama ca nu a fost decat o jucarie in mainile lui Ion si ale destinului si isi va lua viata,nemaiputand suporta umilintele si bataile sotului si ale tatalui,urmand sa moara si copilul,din cauza indiferentei familiei, care nu a avut grija de el. Toate aceste intamplari duc incetul cu incetul la o schimbare in cursul firesc al satului, acesta incepand sa traiasca, imagine prezenta in finalul romanului. Astfel, dupa moartea eroului, o noua viata incepe,cea veche lasand insa suferinta si durere in inima Zenobiei,care isi plangea neincetat fiul mort. Spre deosebire de imaginea din incipit, in care Hristos parea parasit pe crucea stramba, in final acesta parca alina suferinta celor din sat,sugerand faptul ca indiferent ce s-ar intampla, divinitatea este langa cei nevinovati, neuitand insa sa ii pedepseasca pe cei care gresesc. Romanul se incheie cu aceeasi imagine a drumului, de data aceasta insa dinspre Pripas, lasand in urma acelasi sat, in care parca nimic nu s-ar fi schimbat, fiindca timpul va sterge totul, totul fiind complet uitat cu trecerea vremii. Insa, asa cum afirma si Camil Petrescu, <<Ion e suficient de puternic ca sa infrunte timpul inca mult, foarte mult timp de aici incolo>>

referat.clopotel.ro