Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dumas Alexandre - Cei Trei Muschetari

Dumas Alexandre - Cei Trei Muschetari

Ratings: (0)|Views: 2 |Likes:
Published by ares_01

More info:

Published by: ares_01 on Nov 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/14/2011

pdf

text

original

 
Cei trei muşchetari
Alexandre DumasPARTEA ICapitolul ICELE TREI DARURI ALE DOMNULUI D'ARTAGNAN-TATĂLÎn cea dintîi luni a lui aprilie 1626, tîrgul Meung, unde s-a născutautorul
Romanului Trandafirului
1
,
părea a fi în toiul unei fierberi atît decumplite, ca şi cînd hughenoţii ar fi izbutit să-l schimbe într-o a doua LaRochelle
2
. Văzînd cum fug femeile spre uliţa mare şi auzind ţipete decopii în pragul uşilor, o seamă de tîrgoveţi îşi puneau repede platoşa şi,apucînd o flintă sau un baltag, ca să se simtă mai tari, se îndreptauspre hanul "La Morarul voios", în faţa căruia o gloată gălăgioasă şinespus de curioasă se îmbulzea, crescînd cu fiece clipă.Pe vremea aceea se stîrneau mereu spaime, şi rare erau zilele cîndun oraş sau altul nu-şi trecea în hrisoave asemenea pacoste. Nobilii seluau la harţă între ei; regele se războaia cu cardinalul; spaniolul serăzboia cu regele. Pe lîngă aceste lupte mocnite sau obşteşti, tainicesau făţişe, mai erau pe deasupra hoţii, cerşetorii, hughenoţii, lupii şivaleţii care se năpusteau asupra tuturor. Târgoveţii erau veşnic înarmaţi împotriva hoţilor, a lupilor şi a valeţilor, adesea împotrivanobililor şi hughenoţilor, cîteodată împotriva regelui, dar niciodată îm-potriva cardinalului sau a spaniolului. Ca urmare a acestor năravuri înrădăcinate, în amintita zi de luni a lui aprilie 1626, tîrgoveţii, auzindlarmă şi nezărind nici steagul galben cu roşu, şi nici uniformele duceluide Richelieu, se repeziră cu toţii înspre hanul "La Morarul voios". Odatăacolo, fiecare îşi putu da seama de pricina acestei fierberi.Un tînăr... să-i schiţăm portretul dintr-o singură trăsătură de condei: închipuiţi-vă pe Don Quijote la optsprezece ani; Don Quijote fărăarmură, nici pe piept, nici pe coapse, un Don Quijote îmbrăcat într-ohaină scurtă de lînă, a cărei culoare albastră se schimbase cu vremea,bătînd nedesluşit cînd în vişiniu, cînd într-un azuriu ca cerul. Faţa
1
Romanul Trandafirului
(Le roman de la Rose) ― celebru romanalegoric şi didactic (sec. 13), foarte răspîndit în evul mediu: primaparte a fost scrisa de Guillaume de Loris, iar a doua de Clopinel, zis Jean de Meung.
2
Oraş francez pe coasta Atlanticului, citadela calviniştilor ―
 
cucerit deRichelieu în 1628.
 
prelungă şi oacheşă, umerii obrajilor ieşiţi în afară ― semn de viclenie:muşchii fălcilor vînjoşi ― alt semn, după care deosebeşti fără greş peun gascon, chiar cînd nu poartă beretă: tînărul nostru purta însă oberetă împodobită cu un soi de pană; privirea deschisă şi ageră, nasulvulturesc, dar bine făcut; prea înalt pentru un băieţandru, prea scundpentru un bărbat împlinit; un ochi mai puţin încercat l-ar fi luat dreptfiul unui fermier, plecat în călătorie, dacă nu i-ar fi văzut spada lungăcare atîrnată la cureaua de pe piept, se lovea de coapsa stăpînului,cînd acesta umbla pe jos, sau le părul zbîrlit al calului, cînd umblacălare.Căci tînărul nostru avea un cal, şi calul acesta era atît de bătător laochi, încît nu putuse trece neluat în seamă. Era un căluţ din Bearn, să fiavut între doisprezece şi paisprezece ani, cu părul galben, cu coadaretezată, dar cu ariceală la picioare, şi care deşi înainta cu capul mai jos de genunchi, făcînd de prisos folosirea căpăstrului, era totuşi înstare să străbată opt leghe pe zi. Din nefericire, însuşirile acestui calerau atît de bine ascunse sub părul fistichiu şi înfăţişarea lui năstruş-nică, încît într-o vreme în care toată lumea se pricepea la cai, ivireasus-pomenitului căluţ la Meung, unde intrase abia de un sfert de ceaspe poarta Beaugency, stîrni o uluială, care se răsfrînse chiar asupracălăreţului.Şi aceasta îl îndurerase cu atît mai mult pe tînarul d'Artagnan (căciaşa se numea acest Don Quijote al acestei noi Rossinante
3
, cu cît îşidădea seama că oricît de bun călăreţ ar fi fost, tot l-ar fi făcut de ocarăasemenea mîrţoagă. De aceea şi primise cu inima grea darul tatăluisău. Ştia că asemenea dobitoc preţuia pe puţin douăzeci de livre
4
. Edrept că vorbele care însoţiseră darul erau de nepreţuit:― Fiule, ― îi spusese gentilomul gascon în acel curat dialectbearnez de care Henric al IV-lea nu se putuse dezbăra niciodată, ―fiule, ca mîine vor fi treisprezece ani de cînd calul ăsta s-a născut încasa tatălui tău, pe care n-a părăsit-o niciodată; e un lucru care ar tre-bui să te îndemne să-l iubeşti. Nu cumva să-l vinzi. Lasă-l să moarăliniştit, cum se cuvine, de bătrîneţe, şi dacă pleci cu el la război,cruţă-l, aşa cum ai cruţa un slujitor bătrîn. Dacă vei avea cinstea să fiiprimit la curte, ― urmă bătrînul d'Artagnan, ― cinste la care de altfel îţi dă dreptul obîrşia ta de viţă veche, apără-ţi cu demnitate, pentrutine şi pentru ai tăi, titlul de gentilom, pe care moş-strămoşii noştri l-aupurtat cu fruntea sus mai bine de cinci sute de ani. Prin
ai tăi,
 înţelegpe părinţi şi pe prieteni. Nu ierta niciodată nimănui nimic, decîtcardinalului şi regelui. Prin bărbăţia lui ― ia bine seama ― numai prinbărbăţia lui, un gentilom îşi croieşte azi drum în viaţă. Cine şovăie oclipă, acela scapă poate norocul pe care soarta i-l întindea tocmaiatuncea. Eşti tînăr şi trebuie să fii viteaz din două pricini: întîia, pentru
3
Rossinanta ― numele iepei pe care călărea Don Quijote.
4
Livră ― veche monedă franceză care valora aproape un franc.
 
că eşti gascon, şi a doua, pentru că eşti fiul meu. Nu ocoli împrejurărileneaşteptate, ba chiar aleargă după năzdrăvănii. Te-am pus să înveţimînuirea spadei; ai un genunchi de fier şi încheietura mîinii de oţel.Bate-te de zor, bate-te cu atît mai mult cu cît duelurile sînt oprite; a tebate înseamnă deci a avea o îndoită cutezanţă. Nu-ţi pot dărui, fiulmeu, decît cincisprezece scuzi
5
, calul meu şi poveţele pe care le-aiauzit. La toate astea, mama ta va adăuga o reţetă ce-o ştie de la oţigancă, a unui balsam care lecuieşte ca prin minune orice rană, dacăn-a atins inima. Trage folos din orice şi trăieşte fericit viaţă îndelungată.Mai vreau să adaug cîteva cuvinte, ca să-ţi pot da o pildă, nu dinviaţa mea, căci eu n-am fost niciodată la curte, şi n-am luat parte decîtla războaiele religioase, de bună voie: vreau să-ţi vorbesc despredomnul de Tréville, care a fost pe vremuri vecinul meu şi care a avutcinstea de a se juca, în copilărie, cu regele nostru. Ludovic al XlII-lea,Cel-de-Sus să-l aibă în pază! Uneori, din joacă, ajungeau la bătaie, iar în aceste bătăi nu regele ieşea totdeauna biruitor. Loviturile primite aufost izvorul preţuirii şi prieteniei sale pentru domnul de Tréville. Maitîrziu, domnul de Tréville s-a mai bătut şi cu alţii: de cinci ori pevremea întîiei sale călătorii la Paris, de şapte ori de cînd a închis ochiirăposatul rege pînă la majoratul celui tînăr, fără a mai pune lasocoteală atîtea războaie şi asedii; iar de atunci şi pînă azi, poate încăde o sută de ori! Aşa că, în ciuda legilor, a poruncilor scrise şi a zilelorde închisoare, iată-l azi căpitan al muşchetarilor
6
,
 
adică iată-l căpeteniaunei legiuni de cezari pe care regele pune mare preţ şi de care chiarcardinalul se teme, el care ― după cum se ştie ― nu prea cunoaştece-i aceea frică. Mai mult, domnul de Tréville cîştigă zece mii de scuzipe an; asta înseamnă că e nobil cu mare faimă. A început la fel ca şitine; du-te la el cu această scrisoare şi urmează-i pilda ca să ajungi şitu ca el.Spunînd acestea, bătrînul domn d'Artagnan înmînă fiului o scrisoaredinainte pregătită, apoi îl încinse cu propria lui spadă şi, sărutîndu-lduios pe amîndoi obrajii, îl binecuvîntă.Cînd ieşea din camera părintească, tînărul dădu peste maică-sa; îlaştepta cu faimoasa reţeta de care în urma sfaturilor primite, avea săse folosească adeseori. De data asta, rămasul bun a ţinut mai multăvreme şi a fost cu mult mai duios nu doar din pricină că domnul d'Ar-tagnan nu şi-ar fi iubit fiul, singura lui odraslă, dar domnul d'Artagnanera bărbat şi ar fi socotit nepotrivit din partea unui bărbat să se lasecopleşit de emoţie, pe cînd doamna d'Artagnan era femeie şi mai multdecît atît, era mamă.
5
Scud ― veche monedă de argint care circula în apusul Europei.6
 
Muşchetar, soldat înarmat cu o muschetă (fr. mousquet), armă defoc, lungă de aproape 1,20 m, întrebuinţată înainte de inventareapuştii, căreia i se dădea foc cu un fitil aprins.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->