Algebra Liniara Geometrie Analitica Si Elemente de Geometrie Diferentiala

S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vladimir BALAN
Algebr
a Liniar
a, Geometrie Analitic
a,
s i Elemente de Geometrie Diferential
a
= Bucuresti 2011 =
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Prefat a
Acest material include not iunile, rezultatele teoretice de baza, precum si probleme de algebra
liniara, geometrie analitica si elemente de geometrie diferent iala (teoria curbelor si suprafet elor).
In lucrare sunt expuse clar si cu multe exemple instructive, elemente de algebra liniara (structuri
algebrice, spat ii vectoriale, transformari liniare, forme patratice), de geometrie analitica (vectori liberi,
dreapta si planul n spat iu, conice, cuadrice) si de geometrie diferent iala (curbe si suprafet e).
Desi cartea are un pronunt at caracter teoretic, atat exemplicarile ce nsot esc denit iile si rezul-
tatele, precum si exercit iile propuse la sfarsit de capitol urmate de raspunsuri sau rezolvari succinte,
fac din acest curs un instrument util de seminarizare.
In plus, volumul include un index de not iuni, deci poate utilizat si ca memento, iar referint ele
bibliograce reprezinta un punct de plecare pentru un studiu extins al materialului.
Lucrarea este utila n special student ilor de la facultat ile tehnice, inginerilor, cercetatorilor si
cadrelor didactice din nvat amantul superior si mediu, putand consultata si de elevii de liceu din
anii terminali. Parcurgerea cart ii presupune cunoasterea not iunilor si rezultatelor de algebra, analiza
matematica si geometrie predate n nvat amantul liceal.
Bucuresti, 7 ianuarie 2011. Autorul.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuprins
I ALGEBR
A LINIAR
A 6
1 Spat ii vectoriale 6
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri si corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2 Spat ii si subspat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
3 Dependent a si independent a liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4 Baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
5 Spat ii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
6 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt . . . . . . . . . . . . . . . 25
7 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2 Transformari linare 38
1 Transformari liniare. Denit ii, exemple, proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2 Nucleul si imaginea unei transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3 Matricea unei transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4 Endomorsme particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
5 Transformari liniare pe spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
6 Izometrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3 Vectori si valori proprii 60
1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2 Polinom caracteristic al unui endomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3 Forma diagonala a unui endomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4 Forma canonica Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5 Spectrul endomorsmelor n spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6 Polinoame de matrice. Funct ii de matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4 Forme biliniare si patratice 82
1 Forme biliniare. Forme patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2 Reducerea formelor patratice la expresia canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3 Signatura unei forme patratice reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
4
II GEOMETRIE ANALITIC
A 98
1 Vectori liberi 98
1 Spat iul vectorial al vectorilor liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2 Coliniaritate si coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
3 Proiect ii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4 Produs scalar n V
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
6 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
2 Dreapta si planul n spat iu 112
1 Reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
2 Ecuat iile dreptei n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
3 Ecuat iile planului n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4 Unghiuri n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5 Distant e n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
3 Schimbari de repere n spat iu 129
1 Translat ia si rotat ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . 133
3 Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . 136
4 Conice 138
1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
2 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
4 Asimptotele unei conice de gen hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
5 Pol si polara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
6 Diametru conjugat cu o direct ie data . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
7 Axele de simetrie ale unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
5 Cuadrice 161
1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5 Alte tipuri de cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
6 Cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
5
III ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENTIAL
A 182
1 Curbe 182
1 Aplicat ii diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
2 Curbe n R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
3 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
4 Curbe n R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
2 Suprafet e 190
1 Suprafet e n R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Bibliograe 197
Index de not iuni 203
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea I - ALGEBR
A LINIAR
A
Capitolul 1. Spat ii vectoriale
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri si corpuri
Vom reaminti ntai not iunile de monoid, grup si corp comutativ.
Denit ii. a) Un monoid (M, ) reprezinta o mult ime M mpreuna cu o operat ie binara interna
: (g
1
, g
2
) M M g
1
g
2
M, care satisface urmatoarele condit ii:
g
1
, g
2
, g
3
G , g
1
(g
2
g
3
) = (g
1
g
2
) g
3
(asociativitate) (1)
e G, g G, e g = g e = g (element neutru) (2)
b) Un grup (G, ) reprezinta o mult ime G mpreuna cu o operat ie binara interna : (g
1
, g
2
)
GG g
1
g
2
G, care satisface urmatoarele condit ii:
g
1
, g
2
, g
3
G , g
1
(g
2
g
3
) = (g
1
g
2
) g
3
(asociativitate) (1)
e G, g G, e g = g e = g (element neutru) (2)
g G, g
t
G, g g
t
= g
t
g = e (element simetric). (3)
Daca operat ia satisface condit ia suplimentara
g
1
, g
2
G, g
1
g
2
= g
2
g
1
(comutativitate) (4)
atunci grupul G se numeste grup comutativ (sau abelian).
Observat ii. 1. Elementul e din axioma (2) este unic determinat de proprietatea data (tema,
vericat i!) si se numeste element neutru; elementul g
t
care satisface axioma (3) este unic determi-
nat de g si se numeste simetricul lui g.
2.

In grupurile uzuale, operat ia de grup se noteaza e aditiv, e multiplicativ.

In ecare din cele doua
cazuri apar urmatoarele notat ii si denumiri:

Intr-un grup aditiv, notat prin (G, +), elementul neutru e se noteaza cu 0 si se numeste zero
(vectorul nul), iar elementul simetric g
t
al unui element g se noteaza cu g si se numeste opusul
lui g. Diferent a g
1
g
2
se deneste ca ind suma g
1
+ (g
2
).

Intr-un grup multiplicativ, notat prin (G, ), elementul neutru e se noteaza cu 1 si se numeste
unitate, iar g
t
se noteaza cu g
1
si se numeste inversul lui g.
Exemple de grupuri.
a) Grupurile aditive (C, +), (R, +), (Q, +), (Z, +).
b) Grupurile multiplicative (C
= C 0, ), (R
= R 0, ), (Q
= Q 0, ).
c) (G, ), unde G =
__
1 0
0 1
_
,
_
0 1
1 0
_
,
_
1 0
0 1
_
,
_
0 1
1 0
__
, iar este nmult irea
matricelor.
d) Grupurile (G = 1, i, 1, i C
, ); (Z
4
, +).
e) Mult imea biject iilor denite pe o mult ime A si cu valori n A formeaza grup relativ la compunerea
funct iilor.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ii vectoriale 7
Denit ie. Fie (G, ) un grup. Se numeste subgrup al grupului G o submult ime nevida H G care
satisface proprietatea
g
1
, g
2
H, g
1
g
t
2
H. (1)
In acest caz notam (H, ) (G, ).

Observat ii. 1. H este un subgrup al grupului (G, ) daca si numai daca H este grup n raport cu
operat ia indusa de .
2. Condit ia (1) este echivalenta cu condit iile
g
1
, g
2
H, g
1
g
2
H; g H, g
t
H.
Exemple de subgrupuri.
a) (Z, +) (Q, +) (R, +) (C, +);
b) (Q
, ) (R
, ) (C
, );
c) (Q
+
, ) (R
+
, ) (C
+
, );
d) Grupul permutarilor de n obiecte (n N
); e) (e, ) (G, ); (G, ) (G, ), unde e este

elementul neutru al grupului G. Aceste subgrupuri se numesc subgrupuri improprii ale grupului G.
Denit ii. a) Fie (G, ) si (G
t
, ) doua grupuri. Se numeste omomorsm de grupuri o funct ie :
G G
t
care satisface relat ia (g
1
g
2
) = (g
1
) (g
2
), g
1
, g
2
G.
b) Un omomorsm bijectiv se numeste izomorsm.
c) Daca G = G
t
si , omomorsmul mai poarta numele de endomorsm, iar izomorsmul, pe cel
de automorsm.
Exemple de grupuri izomorfe.
a) Grupurile din exemplele 1 c) si d) de mai sus sunt izomorfe;
b) Grupurile (Z
n
,+) si (U
n
= z C [ z
n
= 1, ) sunt izomorfe prin aplicat ia
: Z
n
U
n
, ( m) = cos
m
n
+i sin
m
n
, m = 0, n 1.
Denit ii. a) Se numeste corp un triplet (K , +, ) format dintr-o mult ime K mpreuna cu doua
aplicat ii binare notate prin + , ale lui K K n K (numite respectiv adunare si nmult ire), care
satisfac condit iile:
adunarea determina pe K o structura de grup comutativ,
nmult irea determina pe K 0 o structura de grup,
nmult irea este distributiva fat a de adunare.
b) Se numeste camp (sau corp comutativ), un corp pentru care si nmult irea este comutativa.
In cele ce urmeaza, vom nota un corp (K , +, ) prin K , iar corpurile utilizate vor campurile
(R, +, ) si (C, +, ).
Exemple de corpuri.
a) Tripletele (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative, unde operat iile de adunare si
nmult ire sunt cele uzuale.
b) Tripletul (Z
p
, +, ), unde p este un numar prim, este corp comutativ.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
8 Spat ii si subspat ii vectoriale
Pe langa diverse structuri algebrice precum cele de monoid, algebra, inel, sau modul, n studiul disci-
plinelor aplicate intervine cu prioritate structura de spat iu vectorial. Aceasta structura consta dintr-un
grup aditiv comutativ V , si o operat ie de nmult ire externa denita pe K V cu valori n V care
satisface patru axiome, unde K este un camp. Vom nota elementele spat iului vectorial V (numite
vectori) prin u, v, w, . . . , iar cele ale corpului K (numite scalari), prin a, b, c, . . . ; k, l, . . . sau , , . . . .
Denit ii. Se numeste spat iu vectorial peste corpul K un triplet (V , +,
k
= f), n care:
a) V este o mult ime, ale carei elemente se numesc vectori; b) operat ia + (numita de adunare a
vectorilor) determina o structura de grup comutativ pe V , notata aditiv, (v, w) V V v+w V ;
c) operat ia
k
(numita de nmult ire cu scalari), data de o funct ie f
f : K V V , f(k, v) = kv,
ce satisface proprietat ile
k(lv) = (kl)v, k, l K , v V (asoc. nmult irii cu scalari) (1)
(k +l)v = kv +lv, k, l K , v V (distrib. fat a de adunarea din K ) (2)
k(v +w) = kv +kw, k K , v, w V (distrib. fat a de adunarea din V ) (3)
1 v = v, v V (4)
Elementele lui K se numesc scalari, iar aplicat ia f se numeste nmult irea cu scalari.
In cazul K = R, spat iul vectorial se numeste spat iu vectorial real, iar daca K = C, spat iul
vectorial se numeste spat iu vectorial complex.
Un spat iu vectorial (V , +,
k
), se va nota uneori, pe scurt, prin V .

In cele ce urmeaza, prin corpul
K vom nt elege unul din campurile R sau C.
Teorema. Daca V este un spat iu vectorial peste corpul K , atunci u, v, w V si k, l K , au loc
urmatoarele proprietat i:
a) 0v = 0,
b) k0 = 0,
c) (1)v = v,
d) v +w = v +u w = u,
e) kv = lv si v ,= 0 k = l,
unde elementul 0 din stanga egalitat ii (i) reprezinta elementul neutru fat a de adunare al corpului K ,
iar elementul 0 V din membrul drept reprezinta vectorul nul - elementul neutru al grupului abelian
(V , +).
Demonstrat ie. a) Avem: 0v = (0 + 0)v = 0v + 0v 0 = 0v.
b) k 0 = k (0 + 0) = k 0 +k 0 0 = k 0.
c) v + (1)v = 1v + (1)v = (1 + (1)v = 0v = 0 (1)v = v.
d) v+w = v+u v+v+w = v+v+u 0+w = 0+u w = u. e) kv = lv (kl)v = 0 k = l
(n caz contrar, nmult ind cu (k l)
1
, rezulta v = 0, contradict ie).
Consecint a.

In orice spat iu vectorial V peste corpul K , pentru k, l K , v, w V au loc relat iile:
a) (kv) = (k)v = k(v),
b) (k l)v = kv + (l)v = kv + (lv) = kv lv,
c) k(v w) = k[v + (1)w] = kv + (k)w = kv + (kw) = kv kw.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Demonstrat ie. Aratam, spre exemplu, ca egalitatea de la punctul a) are loc. Pe de o parte, avem
(k)v = k(1) v = k (1)v
c)
=k (v).
Pe de alta parte, din egalitat ile (k)v+kv
c)
=(k+k)v = 0 v = (kv)+kv rezulta, folosind implicat ia
d), egalitatea (k)v = (kv).
Exemple de spat ii vectoriale.
In ecare din exemplele urmatoare, vom preciza mult imile V si K , precum si operatiile de adunare
din V si de nmult ire a vectorilor din V cu scalari din K .
a) Spat iul vectorial K peste corpul K .

In acest caz, V = K =corp, iar adunarea si nmult irea cu
scalari sunt respectiv adunarea si nmult irea din corpul K .
b) Spat iul vectorial C peste corpul R.

In acest caz, V = C (mult imea numerelor complexe), K = R
(mult imea numerelor reale), adunarea este cea din C, nmult irea cu scalari este cea uzuala dintre un
numar real si un numar complex.
c) Spat iul vectorial aritmetic cu n dimensiuni V = K
n
, unde K =corp comutativ; adunarea si
nmult irea cu scalari denite prin:
_
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
)
kx = (kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
), x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) K
n
, k K .
d) Spat iul vectorial al vectorilor liberi. V = V
3
, K = R, adunarea vectorilor liberi este data de
regula paralelogramului, iar nmult irea dintre un num ar real si un vector liber este descrisa n capitolul
V, 1.
e) Spat iul vectorial al matricelor de tipul mn. V = M
mn
(K ), K =camp; adunarea matricelor,
nmult irea dintre un scalar si o matrice.
f ) Spat iul vectorial al solut iilor unui sistem algebric liniar omogen. V =mult imea solut iilor unui
sistem liniar omogen de m ecuat ii cu n necunoscute privite ca elemente din K
n
(n-uple), cu coecient i
din K , K R, C, adunarea este cea din K
n
, iar nmult irea cu scalari este cea din K
n
.
Spre exemplu, familia V a solut iilor sistemului
_
x +y z = 0
2x +z = 0
este familia tripletelor de numere
reale de forma (x, y, z) = (, 3, 2), R. Se observa ca V formeaza spat iu vectorial cu operat iile
denite n exemplul c).
g) Spat iul vectorial al funct iilor cu valori ntr-un spat iu vectorial dat.

In acest caz avem V =
f [f : S W , unde S mult ime nevida iar W este un spat iu vectorial peste campul K R, C,
iar operat iile sunt cele de adunare a funct iilor si nmult ire a acestora cu scalari din corpul K .
h) Spat iul vectorial al solut iilor unei ecuat ii diferent iale liniare si omogene.

In acest caz, V =mult imea
solut iilor unei ecuat ii diferent iale ordinare, liniare si omogene, K = R, adunarea funct iilor, nmult irea
unei funct ii cu un scalar. Spre exemplu, pentru R,
V = f[ f : R R, y
not
= f, y
t
y = 0 = f [ f(x) = ae
x
, a R
formeaza un asemenea spat iu vectorial.
i) Spat iul vectorial al tuturor sirurilor reale sau complexe.

In acest caz, V =mult imea tuturor
sirurilor reale sau complexe, K R, C, iar operat iile sunt:
_
x +y = x
1
+y
1
, . . . , x
n
+y
n
, . . .
kx = kx
1
, . . . , kx
n
, . . . , x = x
1
, . . . , x
n
, . . . , y = y
1
, . . . , y
n
, . . . V , k K .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dat ind un Kspat iu vectorial (spat iu vectorial peste corpul K ), vom studia n cele ce urmeaza
subspat iile vectoriale ale spat iului vectorial V , submult imile acestuia care sunt ele nsele spat ii vecto-
riale relativ la operat iile induse din V .
Denit ie. Se numeste subspat iu vectorial al lui V o submult ime nevida W a lui V , astfel ncat au
loc proprietat ile
u, v W , u +v W ; (1)
k K , u W , ku W . (2)
Observat ii. 1. Aceste condit ii sunt echivalente cu proprietatea
u, v W , k, l K , ku +lv W ;
2. Adunarea si nmult irea cu scalari pe W sunt restrict iile la W ale operat iilor de pe V ; de aceea
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
W este un subspat iu vectorial al lui V ;
W este un spat iu vectorial peste K n raport cu operat iile induse din V .
Exemple de subspat ii vectoriale
a) Fie V un spat iu vectorial peste campul K . Mult imile 0 si V sunt subspat ii vectoriale ale lui V .
Acestea se numesc subspat ii improprii; oricare alt subspat iu al lui V se numeste subspat iu propriu.
b) Mult imea W a n-uplelor de forma (0, x
2
, . . . , x
n
), x
2
, . . . , x
n
K este un subspat iu vectorial al
lui K
n
. Se observa ca are loc egalitatea
W = x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) K
n
[x
1
= 0
si ca W formeaza un subspat iu vectorial n K
n
, de tipul spat iilor vectoriale descrise n paragraful
urmator.
c) Mult imea funct iilor impare si mult imea funct iilor pare sunt respectiv subspat ii ale spat iului vec-
torial real al funct iilor reale denite pe (a, a), unde a R
+
.
d) Fie V = C
0
[a, b] = f [ f : [a, b] R, f continua pe [a, b]. Submult imea W = f
C
0
[a, b] [f(a) = f(b) este un subspat iu vectorial n V .
e) Fie V = R
3
. Dreptele si planele care cont in originea sunt subspat ii vectoriale ale lui R
3
. Coor-
donatele punctelor lor (triplete din R
3
) sunt familii de solut ii ale unor sisteme liniare si omogene de
ecuat ii cu trei necunoscute.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial peste corpul K si S o submult ime nevida a lui V . Se numeste
combinat ie liniara nita de elemente din S un vector v V de forma
v =
p
i=1
k
i
v
i
, unde v
i
S, k
i
K ,i = 1, p.
Teorema. Daca S este o submult ime nevida a lui V , atunci mult imea tuturor combinat iilor liniare
nite formate cu vectori din S, este un subspat iu vectorial al lui V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Acest subspat iu se numeste subspat iul generat de submult imea S sau acoperirea liniara a lui S si
se noteaza cu L(S). Daca S este mult imea vida, atunci prin denit ie L(S) = 0.
Observat ie. Diferite submult imi de vectori din V pot sa genereze acelasi subspat iu vectorial. De
exemplu, pentru a, b K , a ,= 0, oricare din mult imile
1, t, t
2
, . . . , t
n
,
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
_
, 1, (at +b), (at +b)
2
, . . . , (at +b)
n
genereaza spat iul vectorial al funct iilor polinomiale n nedeterminata t care au cel mult gradul n, notat
n cele ce urmeaza cu K
n
[t], iar oricare din mult imile
1, t, t
2
, . . . , t
n
, . . . ,
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
, . . .
_
, 1, (at +b), (at +b)
2
, . . . , (at +b)
n
, . . .
genereaza spat iul vectorial al tuturor funct iilor polinomiale n nedeterminata t, notat cu K [t]. Ob-
servam ca W = K
n
[t] este subspat iu vectorial al spat iului vectorial V = K [t].
Teorema. Daca U si W sunt doua subspat ii ale spat iului vectorial V , atunci
a) suma dintre U si W , mult imea
U +W = v = v
1
+v
2
[ v
1
U , v
2
W
este un subspat iu vectorial al lui V ;
b) intersect ia U W este un subspat iu vectorial al lui V ; mai mult, intersect ia unui numar arbitrar
de subspat ii vectoriale ale lui V este tot un subspat iu vectorial.
c) reuniunea U W este un subspat iu vectorial al lui V daca si numai daca U W sau W U
(deci U W nu este n general subspat iu vectorial al lui V ).
Demonstrat ie. a) Adunarea este o operat ie interna; ntr-adevar, avem (1), deoarece
v, v
t
U +W v = u +w, v
t
= u
t
+w
t
,
cu u, u
t
U , w, w
t
W ; atunci rezulta u +u
t
U , w +w
t
W , si deci
v +v
t
= (u +u
t
) + (w +w
t
) U +W .
Pentru proprietatea (2), consideram k K . Avem
ku U , kw W kv = (ku) + (kw) U +W .
b) Din v, v
t
U W , rezulta v, v
t
U , v, v
t
W . Cum U si W sunt subspat ii vectoriale, rezulta
kv +lv
t
U , kv +lv
t
W , k, l K kv +lv
t
U W .
c) Presupunem ca nu are loc nici una dintre incluziunile U W , W U . Fie deci u U W ,
w W U . Rezulta u + w / U (altfel u + v U si u U v U , contradict ie) si analog
u + w / V . Prin urmare u + w / U W , deci U V nu este subspat iu vectorial. Daca U W ,
atunci U W = W , si deci W W este subspat iu vectorial (subspat iul total) al spat iului vectorial
V = W . Cazul W U se demonstreaza analog.
Exercit ii. a) Daca U si W sunt doua subspat ii ale spat iului vectorial V , atunci acoperirea liniara
L(U W ) a mult imii U W este exact subspat iul vectorial U + W (tema, vericat i!) . b) Fie
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
U = L(v
1
= (1, 0)), W = L(v
2
= (0, 1)); U , W R
2
. Atunci U W =0, U + W = R
2
R
2
(deci
suma este ntregul spat iu vectorial) iar reuniunea U W nu este subspat iu vectorial n R
2
, deoarece
v
1
U , v
2
W , v
1
+v
2
/ U W = (x, y)[ xy = 0.
c) Fie subspat iile U , W R
2
generate respectiv de vectorii
u
1
= (1, 4), u
2
= (1, 2), u
3
= (2, 0) si w
1
= (1, 5), w
2
= (2, 10), w
3
= (3, 15) R
2
.
R: Determinam subspat iile U + W si U W . Subspat iul suma U + W este acoperirea liniara a
mult imii de vectori u
1
, u
2
, u
3
, w
1
, w
2
, w
3
,
U +W = L(u
1
, u
2
, u
3
, w
1
, w
2
, w
3
),
adica orice vector v U +W este de forma
v = k
1
w
1
+k
2
w
2
+k
3
w
3
+k
4
u
1
+k
5
u
2
+k
6
u
3
; k
1
, k
2
, k
3
, k
4
, k
5
, k
6
K .
Subspat iul U W cont ine acei vectori care admit scrierea simultana
v =
1
w
1
+
2
w
2
+
3
w
3
=
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
.
Folosind operat iile cu vectori din R
2
obt inem prin nlocuire si identicare pe componente, sistemul
_

1
2
2
+ 3
3
=
1
2
+ 2
3
5
1
10
2
+ 15
3
= 4
1
+ 2
2
.
Rangul matricei sistemului este unu, iar compatibilitatea este asigurata de anularea determinantului
caracteristic
1
7
2
+ 10
3
= 0. Obt inem
1
= 7 10,
2
= ,
3
= , , R.
Atunci vectorii spat iului U W sunt de forma
(7 10)u
1
+u
2
+u
3
= (6 8, 30 40) = (6 8)(1, 5), , R,
si deci U W = L(v
t
= (1, 5)).
Teorema. Fie U , W subspat ii vectoriale. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) pentru orice vector v U +W , exista o unica descompunere
v = v
1
+v
2
, v
1
U , v
2
W ;
b) U W = 0.
Demonstrat ie. b) a). Fie v = v
1
+ v
2
= v
t
1
+ v
t
2
. v
1
, v
t
1
U , v
2
, v
t
2
W u = v
1
v
t
1
=
v
t
2
v
2
U W = 0 v
1
= v
t
1
, v
2
= v
t
2
. Reciproc, prin absurd, daca are loc a), dar U W ,= 0,
e w U W 0 ,=
g
. Atunci w = 0+w = w+0 U +W reprezinta doua descompuneri simultane

ale lui w, n care 0, w U ; 0, w W . Din unicitatea descompunerii, rezulta w=0, contradict ie.
Denit ii. Fie U si W doua subspat ii vectoriale ale lui V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
a) Daca U W = 0, atunci suma U +W se numeste suma directa si se noteaza
U W = U +W .
b) Daca suma U +W este directa si avemn plus U +W = V , atunci U si W se numesc subspat ii
suplementare. Not iunile de suma si suma directa se pot extinde n mod natural la cazul unui numar
nit de subspat ii vectoriale.
Exemple. a) Subspat iile U = (x, 0)[ x R, W = (0 , y)[ y R au suma U + W = R
2
si
intersect ia U W = (0, 0) = 0
R
2, deci sunt suplementare n R
2
.

Intr-adevar, descompunerea
unui vector din R
2
dupa cele doua subspat ii este unica:
(x, y) R
2
, (x, y) = (x, 0) + (0, y) U +W .
b) Subspat iul funct iilor pare
U = f : I R[ f(x) = f(x), x I
si respectiv impare
W = f : I R[ f(x) = f(x), x I,
unde I = (a, a) este un interval simetric real, sunt suplementare n spat iul vectorial real V al
funct iilor reale denite pe I, ntrucat intersect ia cont ine numai funct ia constanta nula si are loc
descompunerea
f(x) =
f(x) +f(x)
2
+
f(x) f(x)
2
, x I,
deci orice funct ie f : (a, a) R este suma dintre o funct ie para si una impara, ceea ce probeaza
incluziunea nebanala V U +W .
3 Dependent a si independent a liniara
Denit ii. Fie S o submult ime de vectori din K -spat iul vectorial V , unde K R, C.
a) Spunem ca mult imea S este liniar dependenta daca exista o familie nita de vectori distinct i din
S, spre exemplu v
1
, v
2
, . . . , v
p
S si scalarii k
1
, k
2
, . . . , k
p
K , cu cel put in unul nenul, astfel ncat
sa aiba loc relat ia (numita relat ie de dependent a liniara):
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0.
b) Spunem ca mult imea S este liniar independenta daca nu este liniar dependenta, adica daca
v
i
S, i = 1, p (p arbitrar, p N), k
i
K , i = 1, p, are loc implicat ia
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0 k
i
= 0, i = 1, p.
Notat ii.

In cazul dependent ei liniare a familiei S, vom nota dep(S); n caz contrar, vom nota ind(S).
Observat ie. a) Mult imea S din denit ie poate o mult ime nita sau innita.
b) Desi liniar dependent a si liniar independent a sunt proprietat i specice unei familii de vectori, vom
spune despre vectorii familiei ca sunt vectori liniar dependent i, respectiv vectori liniar independent i.
Exemple.
a) Mult imea S = v, pentru v V 0 arbitrar xat, este nita, liniar independenta.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
14 Baza si dimensiune
b) Mult imea S = v[ K, pentru v V 0 arbitrar xat, este innita, liniar dependenta.
c) Mult imea S = 0 este nita, liniar dependenta, caci are loc relat ia 10 = 0, (relat ie de dependent a
n care intervine coecientul nenul 1).
d) Daca 0 S, atunci mult imea S este liniar dependenta.
e) Daca n S exista un vector care se poate exprima ca un multiplu scalar al unui alt vector, atunci
S este liniar dependenta.
f ) Fie S = v
1
, v
2
, v
3
C
(R), unde
v
1
(t) = e
t
, v
2
(t) = cht
e
t
+e
t
2
, v
3
(t) = sh t
e
t
e
t
2
.
Deoarece 1 e
t
1 ch t 1 sh t = 0, mult imea v
1
, v
2
, v
3
este liniar dependenta. g) Mult imea
S = X
1
, X
3
, X
5
, . . . , X
2k+1
, . . . R[X] este innita, liniar independenta.
Lema. Fie L(S) acoperirea liniara a mult imii liniar independente S = v
1
, v
2
, . . . , v
p
V , p N.
Atunci orice familie de p + 1 vectori din L(S) este liniar dependenta.
Demonstrat ie. Fie p+1 vectori arbitrari din L(S), a caror descompunere dupa baza v
1
, . . . v
p
este
w
i
=
p
j=1
a
ij
v
j
, i = 1, p + 1.
Consideram relat ia
k
1
w
1
+k
2
w
2
+ +k
p+1
w
p+1
= 0.
Inlocuind expresiile vectorilor w

1
, w
2
, . . . w
p+1
relativ la vectorii din S n relat ie, avem
p+1
i=1
k
i
_
_
p
j=1
a
ij
v
j
_
_
= 0
p
j=1
_
p+1
i=1
k
i
a
ij
_
v
j
= 0;
Dar vectorii v
j
, j = 1, p ind liniar independent i, rezulta anularea tuturor coecient ilor combinat iei
liniare nule, deci rezulta relat iile
k
1
a
1j
+k
2
a
2j
+ +k
p+1
a
p+1j
= 0, j = 1, p.
Acestea formeaza un sistem liniar omogen cu p ecuat ii si p + 1 necunoscute, deci admite si solut ii
nebanale k
1
, k
2
, . . . , k
p+1
K , carenlocuiten relat ia init iala, o transformantr-o relat ie de dependent a
liniara, si deci vectorii w
i
, i = 1, p + 1 sunt liniar dependent i.
Denit ii. Fie V un K -spat iu vectorial, K R, C.
a) O submult ime de vectori B V se numeste baza pentru V daca B este liniar independenta si
genereaza pe V - deci, pe scurt, B satisface condit iile ind(B) si L(B) = V .
b) Spat iul vectorial V se numeste nit dimensional daca admite o baza nita sau daca V = 0.

In
caz contrar, V se numeste innit dimensional.
Observat ie. Utilizand axioma alegerii se poate demonstra ca orice spat iu vectorial diferit de spat iul
vectorial nul 0 admite o baza.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema. Fie V un spat iu vectorial nit dimensional. Oricare doua baze B, B
t
ale lui V au acelasi
numar de elemente.
Demonstrat ie. Fie n numarul de vectori din B si n
t
numarul de vectori din B
t
. Dar B este liniar
independenta si genereaza spat iul V = L(B
t
). Daca prin absurd B ar avea mai multe elemente decat
B
t
, deci daca n > n
t
, atunci conform Lemei din sect iunea anterioara ar rezulta liniar dependent a
familiei B-contradict ie, deoarece B este o baza.

In concluzie n n
t
. Un rat ionament similar aplicat
mult imii liniar independente B
t
V = L(B) conduce la n
t
n; deci n = n
t
.
Denit ii. a) Se numeste dimensiunea spat iului vectorial nit-dimensional V , numarul
dimV =
_
n, daca V admite o baza formata din n vectori (deci V ,= 0),
0, daca V = 0.
b) Un spat iu vectorial de dimensiune n nita spunem ca este n-dimensional si l notam cu V
n
.
Exemple. a) Fie K
n
spat iul vectorial aritmetic n-dimensional. Vectorii
e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 0, 1) K
n
determina o baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
a spat iului K
n
.

Intr-adevar, B este liniar independenta,
deoarece
k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
= 0 (k
1
, k
2
, . . . , k
n
) = (0, 0, . . . , 0),
de unde rezulta k
1
= k
2
= = k
n
= 0. Pe de alta parte x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) K
n
, avem
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
L(B),
deci K
n
L(B); incluziunea inversa este banala, deci B genereaza pe V = K
n
.
b) Spat iul vectorial K
n
[X] = p K [X][ grad p n al tuturor polinoamelor de grad cel mult
(inclusiv) n, are dimensiunea n+1.

Intr-adevar, observam ca familia de polinoame B = 1
X
0
, X
1
, X
2
, . . . , X
n
este liniar independenta, deoarece
k
0
+k
1
X +k
2
X
2
+ +k
n
X
n
= 0 k
0
= k
1
= k
2
= = k
n
= 0
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu n este o combinat ie liniara nita de monoamele mult imii
B.
c) Spat iul vectorial K [X] al tuturor polinoamelor n nedeterminata X este innit dimensional si
admite baza 1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . . .
d) Spat iul vectorial M
mn
(K ) al matricelor dreptunghiulare cu m linii si n coloane si coecient i n
corpul K are dimensiunea mn, admit and baza
B = E
ij
[ 1 i m, 1 j n,
unde E
ij
este matricea care are coecientul 1 la intersect ia liniei i cu coloana j, iar ceilalt i coecient i
sunt nuli.
e) Daca V este un C-spat iu vectorial, atunci spat iul vectorial real
R
V care coincide cu V ca grup
aditiv si cu nmult irea cu numere reale denita exact ca n V , se numeste trecerea n real a spat iului
V .

In particular, trecand n real spat iul vectorial complex n-dimensional V = C
n
, se obt ine R-spat iul
vectorial
R
C
n
R
2n
, de dimensiune 2n. O baza a acestuia este e
1
, e
2
, . . . , e
n
, ie
1
, ie
2
, . . . , ie
n

R
C
n
,
obt inuta prin trecerea n real a bazei e
1
, e
2
, . . . , e
n
C
n
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema. Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional. Atunci au loc armat iile:
a) O mult ime liniar independenta din V
n
este o submult ime a unei baze din V
n
.
b) Fie S = v
1
, v
2
, . . . , v
n
V
n
o mult ime formata din n vectori din V
n
.
Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) S este baza n V
n
;
(ii) S este familie liniar independent a (ind(S));
(iii) S este sistem de generatori pentru V
n
(L(S) = V
n
).
Demonstrat ie. a) Data ind o mult ime liniar independenta S = v
1
, v
2
, . . . , v
p
din V
n
, avem
urmatoarele situat ii: e L(S) = V
n
si deci S este o baza, e L(S) este o submult ime proprie a
lui V
n
.

In al doilea caz exista macar un vector v V
n
L(S), si atunci S
t
= S v este liniar
independenta (tema, vericat i!) . Daca L(S
t
) = V
n
, atunci S
t
este o baza ce cont ine pe S (deci baza
cautata), iar daca L(S
t
) este o submult ime proprie a lui V
n
, atunci se reia acelasi rat ionament pentru
S := S
t
. Dupa un numar nit de pasi (caci numarul de vectori dintr-o familie liniar independenta nu
poate mai mare decat n), obt inem o baza B V
n
ce cont ine familia S.

In concluzie, orice familie
liniar independenta S poate prelungita sau completata pana la o baza a spat iului vectorial V
n
.
b) Implicat iile (i)(ii), (i)(iii) sunt evidente. Demonstram implicat ia (ii)(i). Avem ind(S) S
baza n L(S) dim L(S) = n = dimV
n
. Dar L(S) V
n
, deci L(S) = V
n
; rezulta S baza n V
n
.
Demonstram implicat ia (iii)(i). Fie L(S) = V
n
; daca avem prin absurd dep(S), atunci ar rezulta
ca orice baza a spat iului L(S) are < n vectori, deci n = dimV
n
= dimL(S) < n, contradict ie.
Exemplu. Familia de vectori S = v
1
= (1, 1), v
2
= (1, 1) R
2
este liniar independenta. Cum S
are 2 vectori, iar dimR
2
= 2, rezulta conform teoremei ca S este baza n R
2
.
Teorema. Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional si e B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baz a n acest spat iu.
Atunci orice vector x V
n
admite o exprimare unica de forma
x =
n
i=1
x
i
e
i
, x
i
K , i = 1, n (1)
(numita descompunerea lui x dupa vectorii bazei B).
Demonstrat ie. Deoarece V = L(B), orice vector x V poate scris ca o combinat ie liniara de vectorii
bazei, adica x =
n
i=1
x
i
e
i
, iar aceasta descompunere este unica.

Intr-adevar, daca vectorul x ar admite si
descompunerea x =
n
i=1
x
t
i
e
i
, atunci prin scadere ar rezulta combinat ia liniara nula 0 =
n
i=1
(x
i
x
t
i
)e
i
.
Dar B ind baza, este formata din vectori liniar independent i, deci rezulta anularea coecient ilor
combinat iei,
x
i
x
t
i
= 0, i = 1, n x
i
= x
t
i
, i = 1, n,
deci descompunerea este unica.
Denit ii. a) Se numesc componentele vectorului xn raport cu baza B, numerele x
1
, . . . , x
n
, asociate
vectorului x V
n
prin descompunerea (1). Scriem [x]
B
=
_
_
x
1
. . .
x
n
_
_
.
b) Se numeste sistem de coordonate pe V
n
asociat bazei B, biject ia
f : V
n
K
n
, f(x) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) K
n
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
In cele ce urmeaza vom identica un vector x cu coordonatele sale (x

1
, x
2
, . . . , x
n
) relativ la o baza
xata. Atunci, pentru x
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y
t
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) V
n
K
n
, operat iile spat iului
vectorial se rescriu pe componente
_
x +y
t
(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
)
kx
t
(kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
), k K .
Exemplu. Aam coordonatele vectorului v = (1, 0) R
2
relativ la baza din exemplul de mai sus,
B = v
1
= (1, 1), v
2
= (1, 1) R
2
.
Relat ia v = v
1
+v
2
conduce la = = 1/2, deci coordonatele vectorului v relativ la baza B sunt
t
(1/2; 1/2).
In ceea ce priveste posibilitatea de a completa o familie de vectori liniar independent i la o baza

folosind pentru completare un sistem prescris de generatori, avem urmatoarele rezultate
Teorema (teoremanlocuirii, Steinitz). Fie V
n
un K -spat iu vectorial si e S
0
= w
1
, . . . , w
r

V
n
, (r 0) un sistem de vectori liniar independent i iar
S = v
1
, . . . , v
n
V
n
un sistem de generatori ai spat iului V
n
. Atunci are loc inegalitatea r n si exista familia de vectori
S
+
S care cont ine n r vectori astfel nc at S
0
S
+
sa e sistem de generatori pentru V
n
.
Un rezultat deosebit de util n cazul unui spat iu vectorial de dimensiune nita arbitrara, care face
posibila completarea a unei familii liniar independente la o baza, folosind vectorii unei baze cunoscute,
este
Teorema completarii. Daca S
0
V este un sistem liniar independent n K -spat iul vectorial
V , atunci S
0
se poate completa la o baza a lui V .
In cazul nit-dimensional, rezulta urmatorul

Consecint a. Fie S = B = e
1
, . . . , e
n
V
n
o baza n K -spat iul vectorial V
n
, si e
S
0
= w
1
, . . . , w
r
V
n
, (r 0)
un sistem liniar independent de vectori din V
n
. Atunci r n si S
0
se poate completa cu nr vectori
ai unei subfamilii S
+
B la o alta baza B
t
= S
0
S
+
a spat iului V
n
.
Exercit iu. Completat i la o baza a spat iului vectorial V = R
4
familia de vectori
S
0
= w
1
= (1, 1, 1, 1), w
2
= (1, 1, 1, 1).
Familia S
0
este liniar independenta (tema, vericat i!) . Consideram baza canonica
S = B = e
1
= (1, 0, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
= (0, 0, 1, 0), e
4
= (0, 0, 0, 1) R
4
,
si observam ca din cele A
2
4
= 4 3 = 12 select ii ordonate de 2 vectori din B putem alege, spre exemplu,
vectorii S
+
= e
1
, e
2
, iar vectorii familiei
B
t
= S
0
S
+
= w
1
, e
1
, w
2
, e
2
sunt liniar independent i, si sunt n numar de 4 n spat iul R

4
(a carui dimensiune este tot 4), deci
conform teoremei 4.3 rezulta ca B
t
este o baza.

In plus, prin construct ie, baza B
t
cont ine atat familia
S
0
, cat si o parte din vectorii familiei S.
Teorema (Grassmann). Daca U si W sunt doua subspat ii de dimensiuni nite ale spat iului
vectorial V , atunci are loc relat ia
dimU + dimW = dim(U W ) + dim(U +W ).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Consecint a. Daca U si W sunt doua subspat ii suplementare de dimensiuni nite ale spat iului vec-
torial V , atunci are loc relat ia
dimU + dimW = dimV .
Matricea asociata unei familii de vectori relativ la o baza data.
Fie V
n
un K -spat iu vectorial si B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza n V
n
. Considerand un sistem de p
vectori v
1
, v
2
, . . . , v
p
V
n
, atunci acestia se descompun relativ la baza B, dupa cum urmeaza
v
1
=
n
i=1
a
i1
e
i
, v
2
=
n
i=1
a
i2
e
i
, . . . , v
p
=
n
i=1
a
ip
e
i
.
Vectorilor v
1
, v
2
, . . . , v
p
li se ataseaza matricea formata din coecient ii celor p descompuneri, asezat i
succesiv pe coloane:
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1p
a
21
a
22
. . . a
2p
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
np
_
_
_
_
_
,
numita matricea asociata familiei de vectori S relativ la o baza matricea asociata unei familii de vectori
relativ la o baza B. Vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
p
pot identicat i cu coloanele matricei A si notam aceasta
matrice cu
A = [S]
B
= [v
1
, v
2
, . . . , v
p
]
B
.
Teorema. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baz a a lui V
n
, S = v
1
, v
2
, . . . , v
p
o familie de p vectori din V
n
si A = [S]
B
matricea asociata acestei familii. Fie rang A = m min(p, n), si e 1 i
1
i
2
. . . i
m
p
indicii coloanelor unui minor care da rangul matricii A. Atunci au loc urmatoarele armat ii:
a) familia de vectori S
t
= v
i
1
, . . . , v
i
m
este baza a subspat iului L(S).
1
b) v
j
L(S
t
), pentru orice
j 1, p i
1
, i
2
, . . . , i
m
.
Exemplu. Pentru subspat iile date n exemplul anterior, dimensiunea subspat iului U + W coincide
cu rangul matricei
[w
1
, w
2
, w
3
, u
1
, u
2
, u
3
] =
_
1 2 3 1 1 2
5 10 15 4 2 0
_
,
deci dim(U +W ) = 2. Un vector oarecare din subspat iul U W este de forma
(6 8, 30 40) = (6 8)v
t
, , R, v
t
= (1, 5),
astfel ncat (dimU V ) = 1. Se observa ca avem relat iile
W = U W U = U +W = R
2
.
Intrucat dimW = 1, dimU = 2, teorema Grassmann se verica, avand loc egalitatea

dimU + dimW = 2 + 1 = 1 + 2 = dim(U W ) + dim(U +W ).
Consecint a. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
si e
S =
_
e
t
j
=
n
i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n
_
(2)
o familie de n vectori din V
n
. Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) S este baz a a lui V
n
;
b) det C ,= 0, unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
este data de relat iile (2).
1
Deci rezulta ind(S
) si L(S) = L(S
); n particular, rang A = dimL(S)).

S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Rezulta ca o familie S V
n
reprezinta o baza a spat iului V
n
daca matricea [S]
B
= (c
ij
) a familiei
S relativ la o baza B oarecare a spat iului este patratica si nesingulara.
Exemplu. Vectorii B
t
= u = (1, 1), v = (1, 1) determina o baza a spat iului vectorial V
2
= R
2
=
L(B), B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1), deoarece
det[u, v]
1 1
1 1
= 2 ,= 0.
Schimbarea bazei ntr-un spat iu vectorial V
n
.
Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
si B
t
= e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
n
doua baze distincte n spat iul vectorial V
n
. Atunci
vectorii bazei B
t
se pot exprima relativ la baza B prin relat iile:
e
t
j
=
n
i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n. (3)
Fie (x
1
, . . . , x
n
) respectiv (x
t
1
, . . . , x
t
n
) coordonatele unui vector arbitrar x V
n
n raport cu baza B
respectiv B
t
, deci au loc descompunerile x =
n
i=1
x
i
e
i
respectiv x =
n
j=1
x
t
j
e
t
j
. Folosind relat iile (3)
dintre vectorii celor doua baze, obt inem succesiv
x =
n
j=1
x
t
j
_
n
i=1
c
ij
e
i
_
=
n
i=1
_
_
n
j=1
c
ij
x
t
j
_
_
e
i
.
Din unicitatea descompunerii vectorului x =
n
i=1
x
i
e
i
n raport cu baza B, prin identicarea coecient ilor,
rezulta relat iile
x
i
=
n
j=1
c
ij
x
t
j
, i = 1, n. (4)
Notand coordonatele vectorului x relativ la cele doua baze respectiv prin X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), X
t
=
t
(x
t
1
, x
t
2
, . . . , x
t
n
) relat iile (4) se scriu condensat sub forma matriceala
X = CX
t
. (5)
Denit ii. a) Matricea patratica C = [B
t
]
B
= (c
ij
)
i,j=1,n
, unic determinata de relat iile (3), are drept
coloane coordonatele vectorilor bazei B
t
n raport cu baza B; aceasta matrice se numeste matricea
de trecere de la baza B la baza B
t
.
b) Relat iile (4) descriu transformarea coordonatelor vectorului x la o schimbare a bazei B n baza
B
t
.
Exercit ii. a) Sa se determine coecient ii polinomului p = 1 t
2
R
2
[t] relativ la baza B
t
=
t, 1 +t
2
, 1.
Solut ie. Coecient ii polinomului p relativ la baza naturala B = 1, t, t
2
a spat iului vectorial R
2
[t]
sunt dat i de vectorul coloana X =
t
(1, 0, 1). De asemenea, matricea coecient ilor vectorilor noii
baze B
t
relativ la baza B este (tema, vericat i!) , C = [B
t
]
B
=
_
_
0 1 1
1 0 0
0 1 0
_
_
. Coordonatele lui
p relativ la B
t
formeaza vectorul X
t
ce satisface relat ia (5), deci prin calcul direct rezulta coecient ii
X
t
=
t
(0, 1, 2), adica p admite relativ la B
t
descompunerea:
p = 0 t + (1) (1 +t
2
) + (2) (1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
b) Aat i coordonatele vectorului v = (1, 2) R
2
relativ la baza
B
t
= v
1
= (1, 2), v
2
= (3, 4).
Solut ie. Matricea de trecere de la baza canonica B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) a spat iului vectorial
R
2
la baza B
t
este C =
_
1 3
2 4
_
, iar coordonatele X
t
ale vectorului v = (1, 2) relativ la baza B
t
sunt X
t
= C
1
X =
t
(1/5; 2/5), unde X = v.
Altfel.

Inlocuind v
1
, v
2
si v
3
n relat ia v = v
1
+v
2
, prin rezolvarea sistemului liniar obt inut rezulta
coecient ii = 1/5, = 2/5 ai vectorului v relativ la baza B
t
.
Spat ii vectoriale izomorfe.
Denit ii. a) Fie V si W doua K -spat ii vectoriale. Se numeste transformare liniara de la V la W ,
o aplicat ie T : V W care satisface condit iile
_
T (x +y) = T(x) +T(y), x, y V
T(kx) = kT(x), x V , k K .
b) O transformare liniara bijectiva se numeste izomorsm.
Exemplu. Un sistem de coordonate pe V
n
reprezinta un izomorsm canonic ntre V
n
si K
n
.
Teorema. Doua K -spat ii vectoriale de dimensiuni nite V si W sunt izomorfe daca si numai daca
dimensiunile lor coincid.
Demonstrat ie. . Fie V = V
n
si W = W
m
sunt izomorfe, deci exista o transformare liniara
bijectiva T : V
n
W
m
. Avem
T(0) = T(0 + 0) = 2T(0) T(0) = 0.
Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
. Mult imea
T(B) = T(e
1
), T(e
2
), . . . , T(e
n
) W
m
este liniar independenta, deoarece:
k
1
T(e
1
) +k
2
T(e
2
) + +k
n
T(e
n
) = 0 T(k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
) = T(0);
dar T injectiva si B baza, deci rezulta
k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
= 0 k
1
= k
2
= = k
n
= 0.
Cum L(T(B)) W
m
si dimL(T(B)) =cardT(B) = n, obt inem n m. Pe de alta parte, T(B)
genereaza W
m
, caci T ind surjectiva, rezulta ca pentru orice w W
m
, exista v =
n
i=1
v
i
e
i
V
n
astfel
ncat T(v) = w. Dar T este aplicat ie liniara, deci w =
n
i=1
v
i
T(e
i
) T(B), de unde avem W
m
T(B)
si deci m =dimW
m
cardT(B) = n.

In concluzie n = dimT(B) = dimW
m
= m.
. Fie V = V
n
si W = W
n
. Fixand doua sisteme de coordonate f : V
n
K
n
si g : W
n
K
n
,
asociate unor baze arbitrar xate n V
n
, respectiv W
m
, construim izomorsmul
T = g
1
f : V
n
W
n
,
deci cele doua spat ii vectoriale sunt izomorfe.
Exemplu. Spat iile vectoriale M
23
(R), R
5
[X] si R
6
sunt izomorfe, deoarece toate cele trei spat ii
vectoriale reale au dimensiunea 6.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
5 Spat ii vectoriale euclidiene
In cele ce urmeaza, vom adauga la structura de spat iu vectorial o noua operat ie cu vectori - cea de
produs scalar, cu ajutorul careia vom putea deni:
lungimea unui vector,
unghiul format de doi vectori,
ortogonalitatea a doi vectori,
proiect ia unui vector pe un alt vector sau pe un subspat iu vectorial, etc.
Denit ii. a) Fie V un C-spat iu vectorial. Se numeste produs scalar complex, saunca, produs scalar
hermitic pe V , o funct ie , ) : V V C care, pentru u, v, w V , k C, are proprietat ile
v, w) = w, v) (hermiticitate) (1)
u, v +w) = u, v) +u, w) (aditivitate/distributivitate) (2)
kv, w) = kv, w) (omogena n primul argument) (3)
v, v) 0; v, v) = 0 v = 0. (pozitivitate) (4)
b) Un spat iu vectorial complex pe care s-a denit un produs scalar se numeste spat iu vectorial
euclidian complex.
Observat ie. Din aceste proprietat i decurg relat iile (tema, vericat i!)
v, kw) =

kv, w) ,
u +v, w) = u, w) +v, w) ,
v, v) R ,
0, 0) = 0, u) = u, 0) = 0, u, v, w V , k C,
deci un produs scalar hermitic este aditiv n ambele argumente dar nu este n general omogen n al
doilea argument.
Teorema.

In orice spat iu euclidian complex V este satisfacuta inegalitatea Cauchy-Schwartz
[v, w)[
2
v, v) w, w), v, w V ;
relat ia devine egalitate daca si numai daca v si w sunt liniar dependent i.
Demonstrat ie. Daca v = 0 sau w = 0, relat ia este evidenta (cu egalitate). Pentru v, w V 0 si
C scalar arbitrar, folosind pozitivitatea produsului scalar, avem
0 E() := v w, v w) ,
iar E() = 0 v = w.

In particular, alegand =
, unde
=
v,w)
w,w)
(deci pentru v = pr
w
v,
v.def.6.2), rezulta
0 E(
) = v, v)
[v, w)[
2
w, w)
,
de unde inegalitatea din enunt . A doua armat ie din enunt rezulta din echivalent a
[v, w)[
2
= v, v)w, w) E(
) = 0 v =
w.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vom considera n continuare cazul cand V este un spat iu vectorial real.

Denit ii. a) Fie V un spat iu vectorial real. Se numeste produs scalar real pe V , o funct ie
, ) : V V R
care pentru u, v, w V , k R, are proprietat ile
v, w) = w, v) (simetrie) (1)
u, v +w) = u, v) +u, w) (aditivitate/distributivitate) (2)
kv, w) = kv, w) (omogena n primul argument) (3)
v, v) 0; v, v) = 0 v = 0. (pozitivitate) (4)
b) Un spat iu vectorial real pe care s-a denit un produs scalar se numeste . .
Observat ie. Din aceste proprietat i decurg relat iile (tema, vericat i!) :
v, kw) = kv, w)
u +v, w) = u, w) +v, w)
0, 0) = 0, u) = u, 0) = 0 , u, v, w V , k R,
deci un produs scalar real este omogen si aditiv n ambele argumente.
Teorema.

In orice spat iu euclidian real V este satisfacut a inegalitatea Cauchy-Schwartz
v, w)
2
v, v)w, w), v, w V .
Relat ia devine egalitate daca si numai daca v si w sunt liniar dependent i.
Exemple de spat ii vectoriale euclidiene.
a) Funct ia cu valori reale denita pe spat iul vectorial V = R
n
prin
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) R
n
este un produs scalar pe R
n
, determinand o structura de spat iu euclidian real pe R
n
.
b) Spat iul vectorial complex V =C
n
este un spat iu vectorial euclidian complex n raport cu produsul
scalar
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) C
n
c) Spat iul euclidian real V = C
0
[a, b] al tuturor funct iilor cu valori reale, continue pe un interval
[a, b], cu produsul scalar dat de
f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
d) Spat iul euclidian complex V = C
0
([a, b], C) al tuturor funct iilor cu valori complexe, continue pe
un interval [a, b], cu produsul scalar dat de
f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
e) Spat iul euclidian real V al sirurilor reale x = x
1
, . . . , x
n
, . . . R cu proprietatea ca
i=1
x
2
i
este
serie convergent a, cu produsul scalar
x, y) =
i=1
x
i
y
i
, x, y V .
f ) Spat iul euclidian complex V al sirurilor complexe x = x
1
, . . . , x
n
, . . . C cu proprietatea ca
i=1
[x
i
[
2
este serie convergenta, cu produsul scalar
x, y) =
i=1
x
i
y
i
, x, y V .
g) Spat iul euclidian real V al matricilor patratice M
nn
(R), cu produsul scalar
A, B) = Tr(A
t
B), A, B M
nn
(R),
unde am notat prin Tr(C) urma unei matrice patratice C:
Tr(C) = c
11
+c
22
+ +c
nn
, C = (c
ij
)
i,j=1,n
M
nn
(R).
Denit ie. Fie V un K -spat iu vectorial euclidian. Se numeste norma pe V , o aplicat ie [[ [[ : V
R
+
, care satisface relat iile
[[v[[ 0, v V si [[v[[ = 0 v = 0 (pozitivitate) (1)
[[kv[[ = [k[ [[v[[, v V , k K (omogenitate) (2)
[[v +w[[ [[v[[ +[[w[[, v, w V (inegalitatea triunghiului) (3)
Inegalitatea triunghiului devine egalitate doar daca v si w sunt coliniari si de acelasi sens.
Teorema. Fie V un K -spat iu vectorial euclidian. Funct ia [[ [[ : V R
+
, denita prin
[[v[[ =
_
v, v), v V
este o norma pe V .
Norma denita n teorema se numeste norma euclidiana. Astfel, orice spat iu vectorial euclidian
este n particular spat iu vectorial normat.
Demonstrat ie. Presupunem ca V este un spat iu vectorial complex. Inegalitatea (v, v) 0 implica
[[v[[ 0, cu egalitate daca si numai daca v este vectorul nul. Avem, de asemenea, pentru v
V , k C:
[[kv[[ =
_
kv, kv) =
_
k
kv, v) =
_
[k[
2
v, v) = [k[
_
v, v) = [k[ [[v[[.
Inegalitatea triunghiului se demonstreaza astfel:
[[v +w[[
2
= v +w, v +w) = v, v) +v, w) +v, w) +w, w)
[[v[[
2
+ 2[[v[[[[w[[ +[[w[[
2
= ([[v[[ +[[w[[)
2
, v, w V ,
unde am t inut seama de inegalitatea Cauchy-Schwarz [v, w)[ [[v[[[[w[[, si de inegalitatea
v, w) +v, w) = 2Rev, w) 2 [v, w)[ , v, w V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Exemplu. Norma euclidiana canonica a spat iului R

3
este data de
[[v[[ =
_
v, v) =
_
x
2
+y
2
+z
2
, v = (x, y, z) V .
Denit ii. a) Un spat iu vectorial normat n care norma provine dintr-un produs scalar se numeste
spat iu prehilbertian.
b) Un spat iu prehilbertian complet (n sensul ca orice sir Cauchy format din vectori ai spat iului este
un sir convergent) se numeste spat iu Hilbert.
Observat ii. 1. Primele doua proprietat i ale normei asigura ca orice element v din V 0 poate
scris n forma v = [[v[[e, unde e =
1
[[v[[
v are proprietatea [[e[[ =1 si se numeste versorul asociat
vectorului nenul v.

In general, un vector e cu proprietatea [[e[[ = 1 se numeste versor.
2. Fie V un spat iu vectorial euclidian real. Pentru v, w V 0, inegalitatea Cauchy-Schwarz,
[v, w)[ [[v[[[[w[[, se poate rescrie sub forma
1
v, w)
[[v[[[[w[[
1,
dubla inegalitate care justica urmatoarea denit ie a unghiului format de doi vectori.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial euclidian real, si v, w doi vectori nenuli din V . Se numeste
unghiul dintre vectorii v si w, numarul [0, ] denit de egalitatea
cos =
v, w)
[[v[[[[w[[
.
Se observa ca n denit ie este esent ial sa avem K = R.
Denit ie. Fie M o mult ime. Se numeste distant a (metrica) pe M, o aplicat ie d(, ) : M M R
+
,
care pentru u, v, w M satisface relat iile:
d(u, v) 0; d(u, v) = 0 u = v (pozitivitate) (1)
d(u, v) = d(v, u) (simetrie) (2)
d(u, v) d(u, w) +d(w, v) (inegalitatea triunghiului) (3)
In acest caz spunem ca mult imea M are o structura de spat iu metric.

Teorema. Fie V un spat iu vectorial normat. Atunci funct ia reala d(, ) : V V R
+
denita prin
d(u, v) = [[u v[[, u, v V
este o distant a pe V .
Deci orice spat iu vectorial normat este un spat iu metric. Daca norma este norma euclidiana, atunci
distant a denita cu ajutorul ei se numeste distant a euclidiana.
Exercit iu. Fie P
2
spat iul euclidian real al funct iilor polinomiale reale de grad cel mult doi nzestrat
cu produsul scalar , ) : P
2
P
2
R,
p, q) = a
0
b
0
+ 2a
1
b
1
+ 2a
2
b
2
, p, q P
2
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
pentru p(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
, q(x) = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
. Fie vectorii
p
1
(x) = 3 +x
2
, p
2
(x) = 1 x, p
3
(x) = 1 +x x
2
, p
4
(x) = 2x
2
P
2
.
Aat i un vector p
0
echidistant fat a de cei patru vectori si calculat i distant a comuna.
Solut ie. Fie p
0
(x) = a+bx+cx
2
; aam coecient ii a, b, c din condit ia ca distant ele de la acest polinom
la celelalte patru, sa coincida,
[[p
1
p
0
[[ = [[p
2
p
0
[[ = [[p
3
p
0
[[ = [[p
4
p
0
[[;
obt inem (tema, vericat i!)
a = 15/26, b = 14/26, c = 23/26,
deci p
0
= (15 + 14x + 23x
2
)/26. Distant a ceruta este prin urmare
d = [[p
3
p
0
[[ =
_
p
3
p
0
, p
3
p
0
) =
15
26
_
2
+
_
14
26
_
2
+
_
29
26
_
2
=
1262
26
.
6 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
Denit ii. Fie V un spat iu vectorial euclidian.
a) Doi vectori din V se numesc ortogonali daca produsul lor scalar este nul.
b) O submult ime S V se numeste ortogonala daca vectorii sai sunt ortogonali doi cate doi, adica
v, w) = 0, v, w S, v ,= w.
c) O mult ime ortogonala se numeste ortonormata daca ecare element al sau are norma egala cu
unitatea.
Teorema. Fie V un K -spat iu euclidian si S o submult ime din V formata din vectori nenuli. Atunci
au loc urmatoarele armat ii:
a) Daca S este mult ime ortogonala, atunci este liniar independenta.
b) Daca dimV = n iar S cont ine exact n vectori, atunci S este o baza a lui V .
Demonstrat ie. a) Daca S V 0 este mult ime ortogonala, iar
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0,
o combinat ie liniara nita nula de elemente din S. Aplicand acestei egalitat i de vectori produsul scalar
cu v
j
, rezulta
k
1
v
1
, v
j
) +k
2
v
2
, v
j
) + +k
p
v
p
, v
j
) = 0, j 1, p.
S ind ortogonala, cele p relat ii obt inute devin egalitat ile k
j
v
j
, v
j
) = 0, j 1, p. Dar vectorii v
j
, j
1, p sunt nenuli, deci
v
j
, v
j
) = [[v
j
[[ , = 0, j 1, p,
de unde rezulta k
j
= 0, j 1, p, si deci mult imea S este liniar independenta.
b) rezulta imediat din prima armat ie si din egalitatea n = p.
Observat ie.

In spat iile vectoriale euclidiene este comod sa se exprime vectorii n raport cu baze
ortonormate. Faptul ca o baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
V
n
este ortonormata se poate rescrie
e
i
, e
j
) =
ij
=
_
1, pentru i = j
0, pentru i ,= j
, i, j = 1, n,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
unde simbolul
ij
se numeste simbolul lui Kronecker.
Exemplu. In spat iul vectorial euclidean real V = C
0
[0, ] al funct iilor reale, continue, denite pe
intervalul [0, ] nzestrat cu produsul scalar
f, g) =
_

0
f(x)g(x)dx,
consideram urmatoarea submult ime de funct ii trigonometrice S = f
0
, f
1
, f
2
, . . . , cu
S = f
0
(x) = 1 f
2n1
(x) = cos 2nx, f
2n
(x) = sin 2nx [ n 1 .
Mult imea S este ortogonala, caci f
i
, f
j
) = 0, i ,= j, i, j N (tema, vericat i!) . Deoarece S nu
cont ine elementul nul al spat iului C
0
[0, ] (funct ia identic nula), rezulta conform teoremei de mai sus
ca S este liniar independenta.

Insa S nu este ortonormata, caci normele vectorilor sai nu sunt toate
egale cu 1, anume:
_
_
[[f
0
[[ =
_
f
0
, f
0
) =
_
_
0
dx =
,
[[f
2n1
[[ =
_
_
0
cos
2
2nxdx =
_
/2,
[[f
2n
[[ =
_
_
0
sin
2
2nxdx =
_
/2, n N
Impart ind ecare funct ie prin norma sa, obt inem mult imea ortonormata g
0
, g
1
, g
2
, . . . de mai jos:
g
0
(x) =
1
, g
2n1
(x) =
_
2
cos 2nx, g
2n
(x) =
_
2
sin 2nx, n N
.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial euclidian si un vector w V 0.
a) Se numeste proiect ia vectorului v V pe w, vectorul
pr
w
v =
v, w)
w, w)
w.
b) Se numeste marimea algebrica a proiect iei lui v V pe w, numarul real
pr
w
v =
v, w)
[[w[[
,
unde norma este cea euclidiana asociata produsului scalar considerat.
Teorema. Fie spat iul vectorial euclidian V = V
n
. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza pentru V si
x =
n
i=1
x
i
e
i
V . Au loc urmatoarele armat ii:
a) Daca B este baza ortogonala atunci x
i
=
x,e
i
)
e
i
,e
i
)
, i = 1, n.
b) Daca B este baza ortonormata, atunci x
i
= x, e
i
), i = 1, n.
Demonstrat ie. a) Orice vector x V
n
se descompune relativ la baza B, deci x =
n
j=1
x
j
e
j
.

Inmult ind
scalar aceasta relat ie cu vectorul e
i
, i = 1, n, obt inem
x, e
i
) =
n
j=1
x
j
e
j
, e
i
) = x
i
e
i
, e
i
) x
i
=
x, e
i
)
e
i
, e
i
)
, i = 1, n.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
b) Daca baza e
i
i=1,n
este ortonormata, atunci e
i
, e
i
) = 1 x
i
= x, e
i
), i = 1, n.
Observat ie.

In cazul al doilea din teorema, orice vector x V
n
admite reprezentarea unica x =
n
i=1
x, e
i
)e
i
. Coordonatele x
i
= x, e
i
), i = 1, n ale vectorului x reprezinta exact marimile algebrice
ale proiect iilor vectorului x (pe scurt, proiect ii) pe versorii e
i
si se numesc coordonate euclidiene.
Teorema. Fie V
n
un spat iu vectorial euclidian complex si B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormata
n V
n
; atunci
a) produsul scalar a doi vectori x, y V
n
are expresia
x, y) =
n
j=1
x
j
y
j
, unde x
j
= x, e
j
), y
j
= y, e
j
), j = 1, n;
b) norma satisface relat ia [[x[[
2
=
n
j=1
[x
j
[
2
.
Demonstrat ie. a) Baza ind ortonormata, avem e
i
, e
j
) =
ij
; e
x =
n
j=1
x
j
e
j
, y =
n
j=1
y
j
e
j
V
n
.
Folosind proprietat ile produsului scalar, obt inem
x, y) =
_
n
j=1
x
j
e
j
,
n
k=1
y
k
e
k
_
=
n
j=1
n
k=1
x
j
y
k
e
j
, e
k
) =
n
j=1
n
k=1
x
j
y
k
jk
=
n
j=1
x
j
y
j
.
b)

Inlocuind y = x n expresia produsului scalar, rezulta relat ia.
Denit ii. Fie V un spat iu vectorial euclidian si S o submult ime a sa.
a) Un vector din V se numeste ortogonal lui S daca este ortogonal pe ecare element din S.
b) Mult imea tuturor vectorilor ortogonali relativ la submult imea S se numeste S-ortogonal si se
noteaza cu S
. Se observa ca S
este un subspat iu vectorial al lui V , indiferent daca S este sau nu

un subspat iu al lui V .
c)

In cazul cand S este un subspat iu vectorial, subspat iul vectorial S
se numeste complementul
ortogonal al lui S.
Teorema. Fie V un spat iu vectorial euclidian si W = W
n
un subspat iu vectorial n-dimensional al
lui V ; atunci:
a) Are loc descompunerea n suma direct a V =W W

.
b) Fie v V , v = w + w
V =W W

. Atunci vectorul v satisface relat ia (numita si teorema
Pitagora):
[[v[[
2
= [[w[[
2
+[[w
[[
2
.
Vectorul w din descompunerea de mai sus se numeste proiect ia vectorului v V pe subspat iul W
al lui V .

In cazul cand subspat iul W este nit-dimensional, acesta este dat de suma proiect iilor sale
pe vectorii unei baze ortogonale a subspat iului.
Demonstrat ie. a) Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormata a lui W
n
si e
w =
n
i=1
v, e
i
)e
i
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
proiect ia vectorului v V pe subspat iul W
n
. Notand w
= v w, rezulta
w
, w) = v, w) w, w) =
=
_
v,
n
i=1
v, e
i
)e
i
_
_
n
i=1
v, e
i
)e
i
n
j=1
v, e
j
)e
j
_
=
=
n
i=1
v, e
i
)
2
i=1
n
j=1
v, e
i
)v, e
i
)e
i
, e
j
) =
=
n
i=1
v, e
i
)
2
i=1
n
j=1
v, e
i
)v, e
j
)
ij
= 0
si deci w
W

. Exprimarea unica v = w+w
arata ca V =W W

. 2) Teorema Pitagora rezulta
din urmatoarele egalitat i:
[[v[[
2
= v, v) = w +w
, w +w
) =
= w, w) + 2w, w
) +w
, w
) = [[w[[
2
+[[w
[[
2
.
Fie n continuare V un spat iu vectorial euclidian. Vom arata ca din orice mult ime liniar independenta
de vectori S din V se poate construi o mult ime ortonormata S
t
(mult ime ortogonala ai carei vectori
au norma egala cu 1) care sa genereze L(S). Aceasta mult ime ortonormata rezulta prin normarea
vectorilor unei mult imi ortogonale S . Modul de obt inere al mult imii ortogonale S, cunoscut sub
numele de procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, este descris n cele ce urmeaza.
Teorema. Fie V un spat iu vectorial euclidian de dimensiune n, iar B = v
1
, v
2
, . . . , v
n
o baza a lui
V . Atunci exista o baza B
t
= e
1
, e
2
, . . . , e
n
care are urmatoarele proprietat i:
a) baza B
t
este ortonormata;
b) mult imile v
1
, v
2
, . . . , v
k
si e
1
, e
2
, . . . , e
k
genereaza acelasi subspat iu vectorial,
W
k
= L(v
1
, v
2
, . . . , v
k
) = L(e
1
, e
2
, . . . , e
k
) V
pentru ecare k 1, n.
Demonstrat ie. Mai ntai construim o mult ime ortogonala

B
tt
= w
1
, w
2
, . . . , w
n
ce satisface propri-
etatea b), si apoi i normam elementele. Mult imea ortogonala w
1
, w
2
, . . . , w
n
se construieste din
v
1
, v
2
, . . . , v
n
n felul urmator:
Se considera w
1
= v
1
.
Se alege w
2
= v
2
+kw
1
. Vectorul w
2
nu este zero deoarece ind(B) indv
1
, v
2
. Se determina k
din condit ia ca w
2
sa e ortogonal lui w
1
, adica
0 = w
2
, w
1
) = v
2
+kw
1
, w
1
) k =
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
k =
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
de unde rezulta
w
2
= v
2

pr
w
1
v
2
.
Vectorul w
3
este luat de forma w
3
= v
3
+k
1
w
1
+k
2
w
2
; el este nenul deoarece ind(B) indv
1
, v
2
, v
3
.
Scalarii k
1
, k
2
sunt determinat i din condit iile ca w
3
sa e ortogonal lui w
1
si lui w
2
,
_
0 = w
3
, w
1
) = v
3
, w
1
) +k
1
w
1
, w
1
)
0 = w
3
, w
2
) = (v
3
, w
2
) +k
2
w
2
, w
2
)

_
k
1
=
v
3
,w
1
)
w
1
,w
1
)
k
2
=
v
3
,w
2
)
w
2
,w
2
)
si deci w
3
= v
3
v
3
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
v
3
,w
2
)
w
2
,w
2
)
w
2
, adica w
3
= v
3

pr
w
1
v
3
pr
w
2
v
3
.
Repetam procedeul pana obt inem o mult ime de n vectori ortogonali
B
tt
= w
1
, w
2
, . . . , w
n
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Se observa ca procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt descris mai sus poate sintetizat astfel:
_
_
w
1
= v
1
,
w
2
= v
2

pr
w
1
v
2
w
3
= v
3

pr
w
1
v
3
pr
w
2
v
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
w
n
= v
n
pr
w
1
v
n
pr
w
2
v
n
...
pr
w
n1
v
n
deci ecare vector w
k
se construieste scazand din omologul sau v
k
proiect iile acestuia pe vectorii
w
1
, . . . , w
k1
anterior determinat i. Mult imea ortonormata B
t
= e
1
, e
2
, . . . , e
n
se obt ine prin
normarea vectorilor bazei

B
tt
,
e
i
=
w
i
[[w
i
[[
, i = 1, n.
Din modul de obt inere a noii baze B
t
din baza B, rezulta relat iile
W
k
= Lv
1
, v
2
, . . . , v
k
= Le
1
, e
2
, . . . , e
k
, k 1, n.
Observat ie. Teorema se poate aplica si pentru cazul cand B este o familie liniar independenta S
din V . Cum S este baza pentru L(S), procedeul Gram-Schmidt produce o noua baza (ortogonala !)
B
t
= S
t
a subspat iului vectorial L(S).
Exercit iu. Determinat i baza ortonormata B
t
asociata bazei B a spat iului canonic cu trei dimensiuni
R
3
, unde
B = v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (1, 1, 2), v
3
= (0, 1, 1) R
3
.
Solut ie. Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala

B
tt
= w
1
, w
2
, w
3
formata
din vectorii
w
1
= v
1
= (1, 0, 1)
w
2
= v
2
v
2
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
= (1, 1, 2)
1
2
(1, 0, 1) = (3/2; 1; 3/2)
w
3
= v
3
v
3
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
v
3
,w
2
)
w
2
,w
2
)
w
2
=
= (0, 1, 1)
(1)
2
(1, 0, 1)
1/2
11/2
(3/2; 1; 3/2) = (4/11; 12/11; 4/11) .
Impart im ecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obt inem o baza ortonormata B
t
=
e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
formata din vectorii
e
t
1
=
w
1
[[w
1
[[
=
_
1
2
, 0,
1
2
_
,
e
t
2
=
w
2
[[w
2
[[
=
_
3
22
,
2
22
,
3
22
_
,
e
t
3
=
w
3
[[w
3
[[
=
_
1
11
,
3
11
,
1
11
_
.
Observat ie. O simplicare considerabila a calculului, care conduce la o baza ortogonala B
tt
cu
proprietat i similare, si n nal la baza ortonormata B
t
, este urmatoarea: dupa ortogonalizare, deci
dupa determinarea celor trei vectori ai bazei B
t
, acestia pot nlocuit i prin multipli convenabili ai
lor. Acest fapt nu inuent eaza rezultatul, deoarece au loc urmatoarele proprietat i:
a) u, v) = 0 u, kv) = 0, u, v V
n
, k K = R;
b) kl
pr
v
u =
pr
lv
ku, u, v V
n
, k, l K = R,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
30 Probleme propuse
adica, pe scurt, pentru un sistem ortogonal dat, orice alt sistem format din multipli nenuli ai
vectorilor acestuia este tot ortogonal.

In cazul nostru putem nlocui, spre exemplu, prin amplicarile
indicate:
_
_
w
1
= (1, 0, 1)
(1)
w
1
= (1, 0, 1)
w
2
= (3/2; 1; 3/2)
2
w
2
= (3, 2, 3)
w
3
= (4/11; 12/11; 4/11)
(11/4)
w
3
= (1, 3, 1)
Observam ca sistemul B
tt
= w
1
, w
2
, w
3
conduce la baza ortonormata B
t
= e
1
, e
2
, e
3
, ce
satisface proprietat ile teoremei 6.5. Considerand cazul innit dimensional, generalizam teorema astfel:
Teorema. Fie B=v
1
, v
2
, . . . V o mult ime nita sau innita n spat iul vectorial euclidian V si
e L(v
1
, . . . , v
k
) subspat iul generat de primii k vectori ai acestei mult imi. Atunci exista o mult ime
B
t
= w
1
, w
2
, . . . V astfel ncat:
a) vectorul w
k
este ortogonal pe L(v
1
, v
2
, . . . , v
k1
), k N
b) L(w
1
, . . . , w
k
) = L(v
1
, . . . , v
k
), k N;
c) vectorii w
1
, w
2
, . . . cu proprietat ile 1) si 2) sunt unic determinat i, abstract ie facand de sens (de o
posibila amplicare cu 1).
Demonstrat ie. Vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
k
din teorema sunt determinat i recursiv prin relat iile:
w
1
= v
1
, w
r+1
= v
r+1
i=1
pr
w
i
v
r+1
, r = 1, k 1
pentru k N. Din mult imea ortogonala w
1
, w
2
, . . . se poate obt ine mult imea ortonormata
_
w
1
[[w
1
[[
,
w
2
[[w
2
[[
, . . .
_
,
ai carei vectori au proprietat ile 1) si 2) din teorema, si sunt unic determinat i, abstract ie facand de
semn.
Exercit iu. Fie V spat iul vectorial euclidian al funct iilor polinomiale reale denite pe intervalul [1, 1],
cu produsul scalar dat de
v, w) =
_
1
1
v(t)w(t)dt, v, w V .
Aplicat i procedeul Gram-Schmidt bazei canonice B = v
n
nN
V , v
n
(t) = t
n
, n N.
R: Aplicand acestei baze procedeul Gram-Schmidt, obt inem baza ortogonala B
t
= w
n
nN
formata
din polinoamele Legendre,
w
0
(t) = 1, w
1
(t) = t, w
2
(t) = t
2
1
3
, w
3
(t) = t
3
3
5
t, . . . , w
n
(t) =
n!
(2n)!
d
n
dt
n
(t
2
1)
n
, . . .
7 Probleme propuse
1. Fie mult imea R
3
pe care denim operat iile
(i) x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
), x, y R
3
,
(ii) x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
y
3
), x, y R
3
,
(iii) kx = (kx
1
, 0, kx
3
), k R, x R
3
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
(iv) kx = (kx
1
, kx
2
, kx
3
), k R, x R
3
.
Sa se determine urmatoarele:
a) Formeaza R
3
un spat iu vectorial real fat a de operat iile (i) si (iii) ?
b) Dar fat a de (i) si (iv) ?
c) Dar fat a de (ii) si (iv) ?
R: a) nu; b) da; c) nu.
2. Determinat i daca mult imile de mai jos reprezinta spat ii vectoriale cu operat iile de adunare a
vectorilor si nmult ire cu scalari descrise alaturat
a) (V = R
2
, , ),
_
(x
1
, x
2
) (y
1
, y
2
) = (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[)
(x
1
, x
2
) = ( x
1
, 0), (x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) R
2
, R.
b) (V = p R[X ][ grad p = 4, +,
R
).
c) (V = R
2
[X] p R[X] [grad p 2, +,
R
).
d) (V = C
2
(a, b) = f[f : (a, b) R, f derivabila de 2 ori, f
tt
continua , +,
R
),
_
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(f)(x) = f(x), x (a, b), f, g V , R
R: a) nu, b) nu, c) da, d) da. c)
3. a) Sa se arate ca mult imea tuturor sirurilor convergente cu termeni din K (K R, C) formeaza
un spat iu vectorial peste K relativ la adunarea a doua siruri si nmult irea dintre un numar si un sir.
b) Sa se stabileasca daca mult imea V a tuturor funct iilor reale de clasa C
k
denite pe o submult ime
deschisa U R
n
, este spat iu vectorial real n raport cu adunarea funct iilor si nmult irea dintre un
numar si o funct ie, descrise prin
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(kf)(x) = kf(x), k R, f, g V , x U.
c) Aratat i ca mult imea V a funct iilor integrabile pe [a, b], (a < b R), este un spat iu vectorial
real n raport cu operat iile descrise mai sus.
R: b) da.
4. Fie V un spat iu vectorial real. Pe V V denim operat iile
_
(u, v) + (x, y) = (u +x, v +y)
(a +ib)(u, v) = (au bv, bu +av)
, a +ib C, u, v, x, y V .
Sa se arate ca V V este un spat iu vectorial peste C (acest spat iu se numeste complexicatul lui V
si l notam cu
C
V ).
5. Sa se verice care dintre urmatoarele submult imi W reprezinta subspat ii vectoriale n spat iile
vectoriale specicate:
a) W = (x
1
, x
2
) R
2
[ x
1
+x
2
a = 0 R
2
, unde a R,
b) W = R
2
[X] R
4
[X],
c) W = R
3
[X] R[X],
d) W = p R[X] [p(1) +p(1) = 0 R[X],
e) W = p R[X] [p(0) = 1 R[X].
R: a) da a = 0, b) da, c) da, d) da, e) nu.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
32 Probleme propuse
6. Sa se stabileasca daca mult imile
A = p R
n
[X] [ q R
n
[X], a.. p(x) = q(2x + 1) q(2), x R
B = p R
n
[X] [ p(x) = p(3x
2
) + 7, x R
sunt subspat ii vectoriale ale spat iului vectorial R
n
[X] al polinoamelor cu coecient i reali, de grad cel
mult n.
R: a) da, b) B =
g
, nu.
7. Consideram subspat iile vectoriale V
i
, i (unde este o familie arbitrara de indici) ale spat iului
vectorial V . Sa se arate ca
i
V
i
este subspat iu vectorial al lui V .
8. Fie I = (a, b) R un interval real si mult imile:
i) Mult imea funct iilor continue pe I, C
0
(I) = f : I R [ f continua pe I ,
ii) Mult imea funct iilor diferent iabile de clasa C
k
pe I (k N
), C
k
(I) = f : I R[ f derivabila
de k ori pe I, cu f
(k)
continua pe I,
iii) Mult imea funct iilor diferent iabile de clasa C
pe I, C
(I) = f : I R[ f derivabila de k
ori pe I, k N.
Aratat i ca:
a) C
0
(I), C
k
(I) si C
(I) formeaza spat ii vectoriale reale cu operat iile

(f +g)(x) = f(x) +g(x), (f)(x) = f(x), x I.
b) C
(I) este subspat iu vectorial n C

k
(I), k N;
c) C
k
(I) este subspat iu vectorial n C
l
(I), k l N;
d) C
(I) =
kN
C
k
(I).
9. Fie S, S
t
V doua familii nevide de vectori. Aratat i ca:
a) S L(S);
b) S L(S
t
) L(S) L(S
t
);
c) Daca S este subspat iu vectorial al lui V , atunci L(S) = S;
d) L(S) =

S W V
W subspat iu vectorial
W ;
e) L(S S
t
) = L(S) +L(S
t
);
f) Daca S S
t
, atunci ind (S
t
) ind (S);
g) Daca S S
t
, atunci dep (S) dep (S
t
).
10. Sa se cerceteze daca vectorul v = (1, 2, 0, 3) R
4
este o combinat ie liniara a vectorilor u
1
=
(3, 9, 4, 2), u
2
= (2, 3, 0, 1), u
3
= (2, 1, 2, 1).
R: da, v = u
1
3u
2
+ 2u
3
.
11. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori sunt dependente sau independente liniar.

In
cazul dependent ei liniare indicat i o relat ie de dependent a.
a) v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 0, 2) R
3
,
b) p
1
= 1 +x, p
2
= 1 x +x
2
, p
3
= 3 +x +x
2
R
2
[X] R[X],
c) f
1
= ch, f
2
= sh, f
3
= exp C
(R), unde C
(R) f[f : R R, f derivabila de oricate ori pe R,

d) m
1
=
_
1 0
0 2
_
, m
2
=
_
1 1
0 1
_
, m
3
=
_
0 0
0 0
_
, m
4
=
_
1 1
1 1
_
M
2
(R),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
e) S = f
n
[f
n
(x) = cos
n
x, n N C
(R).
R: a) depv
1
, v
2
, v
3
, v
1
= 2v
2
+v
3
, b) depp
1
, p
2
, p
3
, p
3
= 2p
1
+p
2
, c) depf
1
, f
2
, f
3
, f
3
= f
1
+f
2
,
d) dep m
1
, m
2
, m
3
, m
4
, 0 m
1
+ 0 m
2
+ 1 m
3
+ 0 m
4
= 0, e) ind S.
12. Sa se stabileasca care dintre urmatoarele submult imi ale spat iului vectorial C
(R) sunt liniar

dependente, respectiv liniar independente:
S = 1, cos 2x, cos
2
x, S
t
= e
x
, e
x
, chx, S
tt
= e
x
, xe
x
, . . . , x
n1
e
x
.
R: dep(S): 1 1 1 cos 2x + 2 cos
2
x = 0; dep(S
t
): 1 e
x
+ 1 e
x
2 chx = 0; ind(S
tt
).
13. Sa se arate ca familia de polinoame S = 1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . . K [X] este o mult ime liniar
independenta, unde K [X] este spat iul tuturor polinoamelor n nedeterminata X, cu coecient i n
corpul K .
14. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori reprezinta sau nu baze n spat iile vectoriale
indicate:
a) e
k
[ e
k
(0, 0, . . . , 0, 1
k
, 0, . . . , 0), k = 1, n R
n
,
b) e
ij
[ e
ij
(
ik
jl
)
k=1,m;l=1,n
, i = 1, m; j = 1, n M
mn
(R),
c) X
k
[k = 0, n R
n
[X],
d) cos at, sin at y = f(t)[y
tt
+a
2
y = 0, unde a R
.
R: a) da, b) da, c) da, d) da.
15. Determinat i daca urmatoarele familii de vectori S = v
1
, v
2
, v
3
, v
4
din R
4
determina baze.

In
caz armativ, determinat i descompunerea vectorului v relativ la baza respectiva.
a) v
1
= (1, 1, 0, 0), v
2
= (1, 1, 0, 1), v
3
= (0, 2, 0, 0), v
4
= (0, 0, 1, 1), v = (5, 1, 2, 5),
b) v
1
= (1, 1, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1, 1), v
4
= (1, 1, 1, 1); v = (1, 2, 1, 1),
c) v
1
= (1, 1, 0, 1), v
2
= (2, 1, 3, 1), v
3
= (1, 1, 0, 0), v
4
= (0, 1, 1, 1); v = (0, 0, 0, 1).
R:

In toate cele trei cazuri, det[v
1
, v
2
, v
3
, v
4
] ,= 0, deci cei 4 vectori sunt liniar independent i n spat iul
vectorial de dimensiune 4, R
4
; prin urmare sunt baze.
a) Coecient ii relativ la noua baza sunt [v]
S
=
t
(2, 3, 1, 2). b)
t
(5/4, 1/4, 1/4, 1/4). c)
t
(1, 0, 1, 0).
16. Aat i cate o baza a subspat iului W , si dimensiunea acestuia, unde:
a) W = L(u = (2, 1, 3, 1), v = (1, 2, 0, 1), w = (1, 1, 3, 0)) R
4
;
b) W = L(v
1
= (2, 0, 1, 3, 1), v
2
= (1, 1, 0, 1, 1), v
3
= (4, 2, 1, 5, 3), v
4
= (1, 3, 2, 9, 5)) R
5
,
c) W = L(a = (2, 1, 3, 1), b = (1, 1, 3, 1), c = (4, 5, 3, 1), d = (1, 5, 3, 1)) R
4
,
d) W =
_
A[ A =
_
x 0 y
u v 0
_
, y = u 3v; x, y, u, v R
_
M
23
(R).
R:

In cazurile a), b), c), minorul care da rangul matricii formate din coecient ii vectorilor generatori
(asezat i pe coloane, spre exemplu), determina o familie liniar independenta de generatori ai spat iului
W , deci o baza. a) B
W
= u, v. b)B
W
= v
1
, v
2
. c)B
W
= a, b. d) Rezolvam sistemul (format
dintr-o singura ecuat ie) iar generatorii solut iilor sistemului sunt vectori liniar independent i; acestia
formeaza deci baza
B
W
=
__
1 0 0
0 0 0
_
,
_
0 0 1
1 0 0
_
,
_
0 0 3
0 1 0
__
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
34 Probleme propuse
17. Dandu-se subspat iile W si U generate respectiv de vectorii
w
1
= (2, 3, 11, 5), w
2
= (1, 1, 5, 2), w
3
= (0, 1, 1, 1), u
1
= (2, 1, 3, 2), u
2
= (1, 1, 3, 4), u
3
= (5, 2, 6, 2),
sa se arate ca aceste subspat ii sunt suplimentare si sa se gaseasca descompunerea vectorului v =
(2, 0, 0, 3) pe aceste subspat ii.
R: v = (u
1
+u
2
) + (w
1
+w
2
) U +W .
18. Fie S = f
1
, f
2
, . . . , f
n
C
(R) o mult ime de funct ii. Se numeste wronskianul funct iilor

f
1
, f
2
, . . . , f
n
, determinantul
w(S) = det[f
(i1)
j
], i = 1, n,
unde am notat f
(0)
j
= f
j
, j = 1, n. Sa se arate ca:
a) daca dep(S) atunci w(S)=0 (echivalent, w(S) ,= 0 indS);
b) reciproca proprietat ii a) nu este adevarata;
19. Se dau subspat iile vectoriale U si W ale lui R
3
.

In situat iile de mai jos, sa se determine cate o
baza n subspat iile U , W , U +W , U W si sa se verice relat ia
dimU + dimW = dim(U +W ) + dim(U W ),
a) U = L(f
1
= (1, 2, 1, 2), f
2
= (3, 1, 1, 1), f
3
= (1, 0, 1, 1)),
W = L(g
1
= (2, 5, 6, 5), g
2
= (1, 2, 7, 3)) R
4
,
b) U = L(f
1
= (1, 2, 1, 0), f
2
= (1, 1, 1, 1)),
W = L(g
1
= (2, 1, 0, 1), g
2
= (1, 1, 3, 1)) R
4
,
c) U = L(f
1
= (1, 1, 0, 0), f
2
= (10, 1, 1)),
W = L(g
1
= (0, 0, 1, 1), g
2
= (0, 1, 1, 0)) R
4
,
d) U = (x, y, z )[ x +y 2z = 0,
W = L(w
1
= (1, 1, 1), w
2
= (1, 0, 0), w
3
= (3, 2, 2)) R
3
.
R: a) U W = W , B
W
= g
1
, g
2
, B
U
= B
U+W
= g
1
, g
2
, f
1
, 3 + 2 = 3 + 2. b) B
UW
=
u = (5, 2, 3, 4), B
U
= u, f
1
, B
W
= u, g
1
, B
U+W
= u, f
1
, g
1
, 2+2=1+3. c) U W =
0, B
U
= f
1
, f
2
, B
W
= g
1
, g
2
, U +W = R
4
; subspat iile U si W sunt suplementare; 2+2=0+4.
d) B
U
= v
1
= (2, 0, 1), v
2
= (1, 1, 0), B
V
= w
1
, w
2
,
B
U+W
= v
2
, w
1
, w
2
, U +W = R
3
; B
UW
= w = (1, 1, 1), 2 + 2 = 3 + 1.
20. Sa se gaseasca o baza a sumei si o baza a intersect iei subspat iilor vectoriale U = L(u
1
, u
2
, u
3
)
si W = L(w
1
, w
2
, w
3
), unde
u
1
= (2, 1, 1), u
2
= (1, 1, 1), u
3
= (1, 2, 0);
w
1
= (3, 3, 1), w
2
= (0, 1, 0), w
3
= (6, 0, 2).
R: B
U
= u
1
, u
2
, B
W
= w
1
, w
2
, B
UW
= w
1
; B
U+W
= u
1
, u
2
, w
2
, (U +W = R
3
).
21. Sa se completeze familia F de mai jos la o baza a spat iului vectorial corespunzator. Vericat i n
prealabil liniar independent a sistemului F.
a) F = v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (0, 1, 1) R
3
;
b) F = p
1
= x x
2
, p
2
= 1 x
3
R
3
[X].
R: a) B
R
3 = v
1
, v
2
, v
3
= (1, 0, 0), b) B
R
3
[X]
= p
1
, p
2
, p
3
= x
3
, p
4
= x
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
22. Sa se arate ca daca U
1
, U
2
, U
3
V sunt subspat ii vectoriale n V , atunci are loc relat ia
U
1
+ (U
2
U
3
) = (U
1
+U
2
) U
3
.
23. Aratat i ca C
0
[0, 1] = (
aR
U
a
) U
b
, unde b [0, 1] arbitrar xat, iar
U
a
= f C
0
[0, 1] [ f(x) = a, x [0, 1], U
b
= f C
0
[0, 1] [ f(b) = 0.
24. Fie p
0
R[X] 0 un polinom xat. Aratat i ca
R[X] = p R[X] [ grad p n p R[X] [ p
0
divide p.
25. Fie V
5
spat iul vectorial real al polinoamelor n cos x care au cel mult gradul 4. Sa se scrie
transformarea de coordonate care permite trecerea de la baza B =
_
1, cos x, cos
2
x, cos
3
x, cos
4
x
_
la
baza B
t
= 1, cos x, cos 2x, cos 3x, cos 4x si sa se gaseasca inversa acestei transformari.
R: X = CX
t
, unde C =
_
_
_
_
_
_
1 0 1 0 1
0 1 0 3 0
0 0 2 0 8
0 0 0 4 0
0 0 0 0 8
_
_
_
_
_
_
; matricea transformarii inverse este C
1
iar
X
t
= C
1
X.
26. Sa se arate ca urmatoarele familii de vectori B
t
si B
tt
sunt baze n spat iul vectorial specicat si
sa se determine matricea de trecere de la baza B
t
la B
tt
(notata C
B
B
) si coordonatele vectorului v
(exprimat n baza canonica) relativ la baza B
t
.
a) B
t
= f
1
= (1, 0, 1), f
2
= (1, 0, 1), f
3
= (1, 1, 0) R
3
, B
tt
= g
1
= (1, 1, 1), g
2
= (1, 1, 0), g
3
=
(1, 0, 0) R
3
; v = (1, 3, 7);
b) B
t
= q
1
= 1 + x, q
2
= 1 x
2
, q
3
= 1 R
2
[X], B
tt
= r
1
= 1 + x + x
2
, r
2
= x
2
, r
3
= 1 + x
2

R
2
[X]; v = 1 x +x
2
.
R: a) C
B
B
= C
t1
C
tt
, C
t
= [f
1
, f
2
, f
3
], C
tt
= [g
1
, g
2
, g
3
]; [v]
B
= C
t1
t
(1, 3, 7). b) C
B
B
=
C
t1
C
tt
, C
t
=
_
_
1 1 1
1 0 0
0 1 0
_
_
, C
tt
=
_
_
1 0 1
1 0 0
1 1 1
_
_
; [v]
B
= C
t1
t
(1, 1, 1).
27. Fie spat iul vectorial complex n-dimensional C
n
si e
R
C
n
trecerea n real a lui C
n
. Stiind ca
oricarui vector z = (a
1
+ib
1
, a
2
+ib
2
, . . . , a
n
+ib
n
) C
n
i corespunde vectorul (a
1
, a
2
, . . . , a
n
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
)
R
C
n
, sa se stabileasca vectorul din
R
C
n
care este asociat lui i z.
R: (b
1
, b
2
, . . . , b
n
, a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
28. Sa se arate ca aplicat iile , ) : R
n
[X] R
n
[X] R denite prin formulele
a) p, q) =
n
k=0
a
k
b
k
,
b) p, q) =
n
k=0
1
k!
a
k
b
k
, p =
n
k=0
a
k
X
k
, q =
n
k=0
b
k
X
k
R
n
[X], sunt respectiv produse scalare. Pentru
n 2, sa se calculeze unghiul dintre polinoamele p si q fat a de produsul scalar a), respectiv b), unde
p = 3 + 4X
2
, q = 2 3X + 3X
2
R
n
[X].
R: a) p, q) = 6, b) p, q) = 0.
29. Determinat i daca urmatoarele operat ii reprezinta produse scalare:
a) x, y) = x
1
y
1
+ax
2
y
2
, x, y R
2
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
36 Probleme propuse
b) u, v) = u
1
v
2
, u, v C
2
.
R: a) da a)0, b) nu.
30. Sa se verice ca urmatoarele operat ii determina produse scalare pe spat iile vectoriale specicate:
a) x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
, x, y R
3
;
b) x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
, x, y C
2
;
c) f, g) =
_
b
a
f(t)g(t)dt, f, g C
0
[a, b] = f [f : [a, b] R, f continua
d) p, q) =
_
1
1
p(t)q(t)dt, p, q R
2
[X] P
2
C
0
[1, 1];
e) p, q) = p
0
q
0
+p
1
q
1
+p
2
q
2
, p = p
0
+p
1
x +p
2
x
2
, q = q
0
+q
1
x +q
2
x
2
R
2
[X];
f) A, B) = Tr(A
t
B), A, B M
2
(R), unde
Tr(C) = c
11
+ +c
nn
, C = (c
ij
)
i,j=1,...,n
M
n
(R).
31. Folosind produsele scalare canonice din exercit iul precedent, pentru ecare din cazurile urmatoare
sa se calculeze:
normele celor doi vectori;
pentru punctele a, c, d, e, f, unghiul celor doi vectori;
determinat i daca cei doi vectori sunt ortogonali;
aat i proiect ia celui de-al doilea vector pe primul.
Se dau vectorii corespunzatori:
a) u = (1, 2, 1), v = (1, 3, 1) R
3
.
b) u = (1 +i, i), v = (1, i 2) C
2
.
c) f(x) = e
x
, g(x) = e
x
; f, g C
0
[0, 1].
d) p = 1 +x, q = 1 x
2
P
2
.
e) p = 1 +x, q = 1 x
2
R
2
[X]. f)A =
_
1 0
1 1
_
, B =
_
1 0
1 1
_
M
2
(R).
R: Tema: b, c, d, e, f. a) [[u[[ =
6, [[v[[ =
11, u, v) = 4, deci u nu este ortogonal pe v;

(u, v) = arccos
4
66
[0, ] ;

pr
u
v =
_
2
3
,
4
3
,
2
3
_
.
32. Ortonormat i urmatoarele familii de vectori folosind produsele scalare canonice (sau cele indicate,
dupa caz) ale spat iilor vectoriale considerate:
a) F = v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (0, 0, 1) R
3
,
b) F = p
1
= 1 +x, p
2
= 1 x
2
, p
3
= x +x
2
R
2
[x], unde
p, q) =
_
1
1
p(t)q(t)dt, p, q R
2
[x] C
0
[1, 1];
c) F = v
1
= (1 +i, 0, 1), v
2
= (1, 1, i), v
3
= (0, i, i) C
3
.
R: Tema. b, c). a)

In urma ortogonalizarii (Gram-Schmidt) si normarii familiei F, rezulta baza
ortonormata:
g
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
, g
2
=
_
1
6
,
1
6
,
2
6
_
, g
3
=
_
3
,
1
3
,
1
3
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
33. Aat i o familie ortonormata de solut ii ale sistemului liniar
_
3x y z +v = 0
x + 2y z v = 0.
R: Se rezolva sistemul, se aa o baza n spat iul solut iilor, se ortogonalizeaza si apoi se normeaza
aceasta baza. Spre exemplu, o asemenea baza ortonormata este
v
1
=
1
6
(1, 0, 2, 1), v
2
=
1
498
(1, 12, 8, 17).
34. Completat i urmatorul sistem de vectori la o baza ortogonala, vericand n prealabil ca aceasta
este formata din vectori ortogonali
F = v
1
= (2, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1) R
3
.
R: B
t
= v
1
, v
2
, v
3
, v
3
L(v = (0, 1, 1)) 0.
35. Fie spat iul vectorial euclidian real V = C
0
[0, 4] cu produsul scalar dat de
f, g) =
_
4
0
f(x)g(x)dx, f, g V .
a) Sa se scrie inegalitatea lui Cauchy-Schwarz pentru acest produs scalar.
b) Sa se calculeze d(f, g) si [[g[[, unde f(x) = 1, g(x) =
_
x, x [0, 2]
2 x, x (2, 4].
R: a)
__
4
0
f(x)g(x)dx
_
2
__
4
0
f
2
(x )dx
___
4
0
g
2
(x )dx
_
; b) d(f, g) = 2
_
13/3;[[g[[ = 4/
3.
36. Determinat i proiect ia ortogonala v
t
=
pr
W
v a vectorului vpe subspat iul W precum si componenta
sa ortogonala v
a vectorului relativ la subspat iul W , n ecare din urmatoarele cazuri:

a) v = (1, 0, 2), W = L(w
1
= (0, 1, 0), w
2
= (0, 1, 1) R
3
; b) v = (1, 1, 1), W = L(S),
S = w
1
= (1, 0, 2), w
2
= (1, 1, 0), w
3
= (3, 2, 2) R
3
;
c) v
not
= 1+x, W = L(p
1
= 1x, p
2
= 1x
2
) R
2
[x]; d) v = (1, 1, 1), W = (x, y, z) [x+y z =
0 R
3
; e) v = (5, 2, 2, 2), W = L(w
1
= (2, 1, 1, 1), w
2
= (1, 1, 3, 0) R
4
.
R: Tema: a, c. b) v
t
= pr
W
v = (23/45; 5/45; 56/45), v
= v v
t
= (68/45; 10/9; 11/45). d)
W = L((1, 0, 1), (1, 1, 0), B
ortog,W
= w
1
= (1, 0, 1), w
2
= (1, 2, 1) v
t
= pr
w
1
v + pr
w
2
v =
(0, 0, 0), deci vW , v
= v = (1, 1, 1).e) v
t
= pr
W
v = (3, 1,-1,-2), v
= (2, 1, 1, 4).
37. Determinat i complementul ortogonal W

al subspat iului vectorial W , unde W = L(w
1
=
(1, 1, 0, 0), w
2
= (1, 1, 1, 1) R
4
.
R: W

= L((1, 1, 2, 0), (0, 0, 1, 1).
38. Se da familia de vectori B=v
1
, v
2
, v
3
din spat iul vectorial euclidian canonic cu trei dimensiuni
R
3
, unde v
1
= (1, 0, 2), v
2
= (0, 1, 1), v
3
= (1, 1, 0).
a) Aratat i ca B este o baza a spat iului R
3
.
b) Sa se ortonormeze baza B.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
38 Probleme propuse
R: b) Se obt ine baza ortonormata
B
t
= e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
, e
t
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
, e
t
2
=
_
1
11
,
1
11
,
3
11
_
, e
t
3
=
_
3
22
,
3
22
,
11
_
.
39. Fie spat iul vectorial euclidian V al funct iilor polinomiale denite pe intervalul [1, 1], cu produsul
scalar denit prin aplicat ia
p, q) =
_
1
1
p(x)q(x) dx.
Ortogonalizand mult imea S = 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . se obt ine familia S
t
a polinoamelor Legendre. Sa
se ae primele cinci polinoame ale acestei familii.
R:
_
1, x, x
2
1
3
, x
3
3
5
x, x
4
6
7
x
2
+
3
35
, x
5
10
9
x
3
+
5
21
x
_
S
t
.
40. Fie V un spat iu vectorial euclidean real si doi vectori x, y V . Sa se verice urmatoarele
proprietat i:
a) xy |x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
,
b) |x| = |y| (x +y)(x y).
c) [[x +y[[
2
+ [[x y[[
2
= 2
_
[[x[[
2
+[[y[[
2
_
.
41. Fie V un spat iu vectorial euclidean complex si doi vectori x, y V . Sa se verice urmatoarele
proprietat i:
a) xy [[ax +by[[
2
= [[ax[[
2
+[[by[[
2
, a, b C,
b) 4x, y) = [[x +y[[
2
[[x y[[
2
+i[[x +iy[[
2
i[[x iy[[
2
, x, y V .
42.Fie V un spat iu vectorial euclidean real si v
1
, . . . v
n
V o familie de vectori. Sa se arate ca:
a) Daca w
1
, . . . w
n
V reprezinta familia obt inuta din v
1
, . . . v
n
n urma aplicarii procesului de
ortogonalizare Gram-Schmidt, atunci au loc relat iile
[[v
i
[[ [[w
i
[[ , i = 1, n;
b) Au loc relat iile G(v
1
, . . . v
n
) = G(w
1
, . . . w
n
) si G(v
1
, . . . v
n
) [[v
1
[[
2
[[v
n
[[
2
, unde prin
G(v
1
, . . . v
n
) = det(v
i
, v
j
))
i,j=1,n
am notat determinantul Gram al familiei de vectori v
1
, . . . v
n
.
R: a) Pentru i = 1, avem v
1
= w
1
[[v
1
[[ = [[w
1
[[. Pentru i 2, se aplica teorema lui Pitagora
vectorului suma v
i
= w
i
+pr
W
v
i
, unde W = L(w
1
, . . . w
i1
).
b) Pentru prima relat ie, se demonstreaza succesiv egalitat ile
G(v
1
, v
2
, v
3
, . . . v
n
) = G(w
1
, v
2
, v
3
, . . . v
n
) = G(w
1
, w
2
, v
3
, . . . v
n
) = = G(w
1
, . . . w
n
),
folosind operat ii cu determinant i si expresiile care leaga cele doua familii de vectori. Pentru a doua
relat ie, aplicam punctul a) si prima relat ie, observand ca
G(w
1
, . . . w
n
) = det(diag(w
1
, w
1
), . . . , w
n
, w
n
))) = [[w
1
[[
2
[[w
n
[[
2
.
Capitolul 2. Transformari linare
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transformari linare 39
1 Transformari liniare. Denit ii, exemple, proprietat i
Denit ii. Fie V si W doua spat ii vectoriale peste corpul K .
a) Se numeste transformare liniara de la V la W (sau nca, operator liniar sau morsm de spat ii
vectoriale), o funct ie T : V W care satisface proprietat ile
T(x +y) = T(x) +T(y), x, y V , (1)
T(kx) = kT(x), k K , x V . (2)
b) Se numeste izomorsm de spat ii vectoriale, orice transformare liniara bijectiva.
c) Se numeste endomorsm al spat iului vectorial V , orice aplicat ie liniara T : V V .
d) Se numeste automorsm al spat iului vectorial V , orice endomorsm bijectiv.
e) Se numeste forma liniara, o transformare liniara T : V K (unde K = K
1
este considerat ca
spat iu vectorial 1-dimensional peste K ).
Observat ie. Cele doua condit ii (1) si (2) din denit ia unei transformari liniare sunt echivalente cu
condit ia
T(kx +ly) = kT(x) +lT(y), k, l K , x, y V . (3)
Intr-adevar, daca T : V W este liniara, atunci conform denit iei avem

T(kx +ly) = T(kx) +T(ly) = kT(x) +lT(y), k, l K , x, y V .
Reciproc, condit ia (3), pentru k = l = 1 implica (1), iar pentru l = 0, implica (2).
Notat ii.
Vom nota prin L(V , W ) mult imea tuturor transformarilor liniare denite pe V cu valori n W .
Vom nota prin End(V ) mult imea endomorsmelor spat iului vectorial V .
Vom nota prin Aut(V ) mult imea automorsmelor spat iului vectorial V .
Uneori n loc de T(x) vom scrie, pe scurt, Tx.
Exemple de transformari liniare
1. Aplicat ia T L(R, R), T(x) = ax, unde a R, este liniara.
2. Aplicat ia nula, T L(V , W ), T(x) = 0, x V este transformare liniara.
3. Aplicat ia de incluziune T L(U , V ), T(x) = x, x U , unde U este subspat iu vectorial n V
(privit ca spat iu vectorial cu structura indusa din V ), este aplicat ie liniara. Ca un caz particular,
aplicat ia identitate
Id End(V ), Id(x) = x, x V ,
este aplicat ie liniara.
4. Aplicat ia T L(R
n
, R
m
), T(x) = Ax, x =
t
(x
1
, . . . , x
n
) R
n
, unde matricea A M
mn
(R) este
data, este o transformare liniara. Spre exemplu, pentru m=2, n=3, aplicat ia T L(R
2
, R
3
),
T(x) = (2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
), x = (x
1
, x
2
) R
2
este de aceasta forma, deoarece
T(x) =
_
_
2 0
0 1
3 1
_
_
_
x
1
x
2
_
=
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
t
(2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
40 Transformari liniare. Denit ii, exemple, proprietat i
Se observa ca T este transformare liniara, deoarece avem
T((x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
)) = T(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) =
= (2(x
1
+y
1
), (x
2
+y
2
), 3(x
1
+y
1
) +x
2
+y
2
) =
= (2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
) + (2y
1
, y
2
, 3y
1
+y
2
) =
= T(x
1
, x
2
) +T(y
1
, y
2
), (x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) R
2
T(k(x
1
, x
2
)) = T(kx
1
, kx
2
) =
= (2kx
1
, kx
2
, 3kx
1
+kx
2
) =
= k(2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
) =
= kT(x
1
, x
2
), k R, (x
1
, x
2
) R
2
.
5. Operatorul de derivare T L(C
1
(a, b), C
0
(a, b)), T(f) = f
t
, f C
1
(a, b), este transformare
liniara.
6. Operatorul de integrare denita T L(C
0
[a, b], R), T(f) =
_
b
a
f(t)dt, f C
0
[a, b], este transfor-
mare liniara.
7. Operatorul de transpunere T L(M
mn
(K ), M
nm
(K )), T(A) =
t
A, A M
mn
(K ), este
transformare liniara.
Teorema. Orice transformare liniara T L(V , W ) are urmatoarele propriet at i:
a) T(0) = 0.
b) Daca U este un subspat iu vectorial al lui V , atunci T(U ) este un subspat iu vectorial al lui W .
c) Daca vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
V sunt liniar dependent i, atunci si vectorii T(x
1
), T(x
2
), . . . , T(x
n
)
W sunt de asemenea liniar dependent i.
d) Dat i ind vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
V , daca vectorii T(x
1
), T(x
2
), . . . , T(x
n
) W sunt liniar
independent i, atunci si vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt liniar independent i.
Demonstrat ie. a) Avem T(0) = T(0 + 0) = T(0) + T(0) T(0) = 0. b) Fie u = T(x), v = T(y)
T(U ), cux, y V , si k, l K . Atunci avem
ku +lv = kT(x) +lT(y) = T(kx +ly) T(U ),
deci T(U ) este un subspat iu vectorial al lui W . c) Aplicand transformarea T unei relat ii de
dependent a k
1
x
1
+ k
2
x
2
+ + k
n
x
n
= 0
V
si folosind proprietatea de liniaritate (3) a transformarii
T, rezulta relat ia de dependent a
k
1
T(x
1
) +k
2
T(x
2
) + +k
n
T(x
n
) = 0
W
.
d) Procedand can cazul 3), rezulta anularea coecient ilor k
1
, k
2
, . . . , k
n
, deci independent a vectorilor
x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Observat ie. Daca V si W sunt doua spat ii vectoriale peste corpul K , putem deni adunarea si
nmult irea cu scalari pe mult imea de transformari liniare L(V , W ), ca si n cazul spat iilor vectoriale
care au funct ii drept vectori. Mai exact, pentru S, T L(V , W ), denim
_
(S +T)(x) = S(x) +T(x),
(kS)(x) = kS(x), x V , k K .
In raport cu aceste operat ii mult imea L(V , W ) este un spat iu vectorial peste corpul K . Spat iul
vectorial L(V , K ) se numeste dualul lui V , iar vectorii sai se numesc forme liniare denite pe V cu
valori n corpul K .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema. Fie V
n
si W doua spat ii vectoriale peste corpul K , e B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui
V
n
, iar w
1
, w
2
, . . . , w
n
o familie de vectori din W .
a) Exista o unica transformare T L(V
n
, W ) astfel ncat T(e
i
) = w
i
, i = 1, n.
b) Daca avem indw
1
, w
2
, . . . , w
n
, atunci aceast a transformare este injectiva.
Demonstrat ie. a) Fie x =
n
i=1
x
i
e
i
V
n
. Asocierea x V T(x) =
n
i=1
x
i
w
i
W deneste o funct ie
T : V
n
W , cu proprietatea T(e
i
) = w
i
, i = 1, n. Asocierea T este o transformare liniara, deoarece
pentru
x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
i=1
y
i
e
i
V
n
, k, l K , kx +ly =
n
i=1
(kx
i
+ly
i
)e
i
V
n
,
obt inem T(kx + ly) =
n
i=1
(kx
i
+ly
i
)w
i
= k
n
i=1
x
i
w
i
+l
n
i=1
y
i
w
i
= kT(x) +lT(y). Pentru a verica
unicitatea transformarii liniare T astfel determinate, e S L(V
n
, W ) satisfacand de asemenea
relat iile S(e
i
) = w
i
, i = 1, n. Atunci, pentru orice x =
n
i=1
x
i
e
i
V
n
, avem
S(x) = S
_
n
i=1
x
i
e
i
_
=
n
i=1
x
i
S(e
i
) =
n
i=1
x
i
T(e
i
) = T
_
n
i=1
x
i
e
i
_
= T(x).
b) Fie x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
i=1
y
i
e
i
V
n
. Folosind relat iile T(e
i
) = w
i
, i = 1, n si liniar independent a
vectorilor w
1
, w
2
, . . . , w
n
, avem
T(x) = T(y)
n
i=1
(x
i
y
i
)w
i
= 0 x
i
= y
i
, i = 1, n x = y.
Observat ii. 1. Compunerea a doua transformari liniare, denita ca si n cazul funct iilor obisnuite,
se numeste nmult ire (produs) si produce tot o transformare liniara. Evident compunerea nu este n
general comutativa, dar este asociativa.
2. Fie A, B, C transformari liniare. Daca au sens A+B, AC si BC, atunci
(kA+lB)C = kAC +lBC, k, l K ,
iar daca au sens A+B, CA si CB, atunci
C(kA+lB) = kCA+lCB, k, l K .
3. Fie T End(V ). Puterile naturale ale lui T se denesc inductiv:
T
0
= Id, T
n
= TT
n1
, n 1,
unde Id este transformarea identica.
4. Fie T L(U , V ) o transformare liniara bijectiva (inversabila). Atunci inversa T
1
L(V , U )
este tot o transformare liniara.

Intr-adevar, pentru w
1
= Tv
1
, w
2
= Tv
2
, obt inem
T
1
(kw
1
+lw
2
) = T
1
(kTv
1
+lTv
2
) = T
1
T(kv
1
+lv
2
) = kv
1
+lv
2
= kT
1
(w
1
) +lT
1
(w
2
).
5. Daca T L(U , V ) si S L(V , W ) sunt transformari liniare bijective, atunci
S T L(U , W ) este o transformare liniara bijectiva;
are loc relat ia (S T)
1
= T
1
S
1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
42 Nucleul si imaginea unei transformari liniare
Fie V si W doua K -spat ii vectoriale si T L(V , W ). Vom studia n cele ce urmeaza
mult imea solut iilor ecuat iei T(x) = 0, x V si
mult imea valorilor transformarii, y W [ x V , y = T(x).
Fig. 1. Nucleul si imaginea unei transformari liniare
Denit ii. a) Se numeste nucleul transformarii liniare T L(V , W ), mult imea
Ker T = x [x V , T(x) = 0 V .
b) Se numeste imaginea lui V prin T (sau imaginea transformarii liniare T), mult imea ImT = T(V )
W .
Teorema. Fie T L(V , W ) o transformare liniara.
a) Nucleul transformarii T este un subspat iu vectorial al lui V .
b) Imaginea lui V prin T este un subspat iu vectorial al lui W .
c) Solut ia generala a ecuat iei T(v) = w (pentru w arbitrar xat n ImT W ), este suma dintre
solut ia generala a ecuat iei T(v) = 0 si o solut ie particulara a ecuat iei T(v) = w.
Demonstrat ie. a) Avem x, y Ker T T(x) = T(y) = 0. Liniaritatea lui T implica
T(kx +ly) = 0, k, l K kx +ly Ker T, k, l K .
b) Se foloseste liniaritatea lui T pentru vericarea proprietat ilor de subspat iu. c) Se arata prin dubla
incluziune ca T
1
(w)= Ker T+v
0
, unde v
0
este o solut ie arbitrara xata a ecuat iei T(v) = w.
Exemplu. Pentru T : R
2
R
3
, T(x
1
, x
2
) = (2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
) obt inem
Ker T = (x
1
, x
2
) R
2
[(2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
) = (0, 0, 0) = (0, 0),
ImT = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[(x
1
, x
2
). R
2
, (2x
1
, x
2
, 3x
1
+x
2
) = (y
1
, y
2
, y
3
) =
= (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[ 3y
1
2y
2
2y
3
= 0 =
__
2y
2
+2y
3
3
, y
2
, y
3
_
y
2
, y
3
R
_
=
= y
2
(2/3; 1, 0) +y
3
(2/3; 0, 1) [ y
2
, y
3
R = L((2/3; 1, 0), (2/3; 0, 1)) R
3
.
Se observa ca T este injectiva (tema, vericat i!) , dar nu este surjectiva.
Teorema. Daca T L(V , W ) este o transformare liniara, atunci urmatoarele armat ii sunt echiva-
lente.
(i) T este injectiva.
(ii) Aplicat ia T supusa restrict iei de codomeniu T : V T(V ) este inversabila.
(iii) Ker T = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Demonstrat ie. Echivalent a dintre (i) si (ii) este evidenta. Aratam ca (i) este echivalenta cu (iii). Fie
Ker T = 0. Avem
T(x) = T(y) T(x) T(y) = 0 T(x y) = 0
x y Ker T = 0 x y = 0 x = y,
deci T este injectiva, si astfel (iii) (i). Reciproc, presupunem (i), deci ca T este injectiva. Atunci
x Ker T T(x) = 0 T(x) = T(0)
T inj
x = 0 ceea ce implica Ker T 0. Cum T(0) = 0
0 Ker T, deci incluziunea inversa are loc, rezulta proprietatea (iii).
Observat ie. Nucleul si imaginea unei transformari liniare nu determina transformarea liniara. Spre
exemplu, orice automorsm T Aut(V ) are nucleul nul, Ker T = 0 (ind injectiv) iar imaginea sa
este ntregul spat iu vectorial ImT = V (ind surjectiv).
Denit ii. a) Dimensiunea nucleului lui T se numeste defectul lui T.
b) Dimensiunea imaginii lui V prin transformarea liniara T se numeste rangul lui T.
Teorema (teorema rangului pentru transformari liniare). Daca V , W sunt spat ii vectoriale,
cu spat iul vectorial V nit dimensional si daca T L(V , W ), atunci si spat iul vectorial ImT este
nit dimensional si are loc relat ia (teorema dimensiunii)
dim Ker T + dim ImT = dimV .
Deci suma dintre defectul si rangul transform arii T este egala cu dimensiunea domeniului.
Demonstrat ie. Fie n = dimV si p = dim Ker T n. Daca p = 0, atunci dim Ker T = 0 Ker T =
0, deci T injectiva aplicat ia T : V T(V ) este inversabila, deci izomorsm de spat ii vectoriale
dim ImT = dimV , care este exact relat ia dorita, caci dim Ker T = 0. Daca p 1, alegem o
baza e
1
, . . . , e
p
n Ker T, pe care o extindem la o baza B=e
1
, . . . , e
p
, e
p+1
, . . . , e
n
a ntregului
spat iu vectorial V . Pentru orice y ImT exista un x =
n
i=1
x
i
e
i
V astfel ncat y = T(x); cum nsa
T(e
1
) = = T(e
p
) = 0, rezulta
y = T(x) = T
_
n
i=1
x
i
e
i
_
=
n
i=1
x
i
T(e
i
) = x
p+1
T(e
p+1
) + +x
n
T(e
n
).
Deci T(e
p+1
), . . . , T(e
n
) genereaza pe ImT. Acesti vectori sunt liniar independent i, deoarece avem
k
p+1
T(e
p+1
) + +k
n
T(e
n
) = 0 T(k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
) = 0,
de unde k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
Ker T; deci
k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
= k
1
e
1
+ +k
p
e
p
k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
k
1
e
1
k
p
e
p
= 0.
Folosind liniar independent a bazei din V rezulta k
1
= = k
p
= k
p+1
= = k
n
= 0. Deci
T(e
p+1
), . . . , T(e
n
) este baza n ImT, spat iul vectorial ImT este nit dimensional (cu dimensiunea
n p) si avem relat ia: dim ImT = dimV dim Ker T.
Exercit iu. Determinat i nucleul si imaginea endomorsmului T : R
3
R
3
,
T(x) = (x
1
+ 2x
2
x
3
, 2x
1
+ 4x
2
2x
3
, 3x
1
+ 6x
2
3x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Solut ie. Pentru a determina nucleul, rezolvam sistemul liniar T(x) = 0; aceasta se reduce la ecuat ia
x
1
+ 2x
2
x
3
= 0, si deci vectorii x Ker T sunt de forma
x = (x
1
, x
2
, x
1
+ 2x
2
) = x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 2).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectorii e
1
= (1, 0, 1) si e
2
= (0, 1, 2) sunt liniar independent i si genereaza pe Ker T, deci acestia
determina o baza n Ker T dim Ker T = 2. Spat iul ImT este generat de vectorii T(e
1
) =
(1, 2, 3), T(e
2
) = (2, 4, 6), T(e
3
) = (1, 2, 3), liniar dependent i, din care extragem-folosind teorema
privind rangul matricii unui sistem de vectori, baza B
ImT
= w = T(e
1
) = (1, 2, 3), si deci dim
ImT=1. Dimensiunile nucleului si imaginii satisfac relat ia din teorema: dim Ker T + dim Im T =
dim R
3
(2 + 1 = 3).
Teorema. Fie T L(V , W ), dimV = n. Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente.
a) T este injectiva.
b) Daca e
1
, . . . , e
p
V (p n) este o familie de vectori liniar independenta, atunci si familia
devectori T(e
1
), . . . , T(e
p
) T(V ) W este liniar independenta.
c) dimT(V ) = n.
d) Daca e
1
, . . . , e
n
este baz a pentru V , atunci T(e
1
), . . . , T(e
n
) este baza pentru T(V ).
Demonstrat ie. Demonstram echivalent ele ciclic: a) b) c) d) a). a) b). Fie T injectiva
si S = e
1
, . . . , e
p
V astfel ncat sa avem ind(S). Atunci
k
1
T(e
1
) + +k
p
T(e
p
) = 0, k
i
K , i = 1, p T(k
1
e
1
+ +k
p
e
p
) = 0,
deci,
k
1
e
1
+ +k
p
e
p
Ker T = 0 k
1
e
1
+ +k
p
e
p
= 0 k
1
= = k
p
= 0.
b) c). Fie (ii) adevarata p n si e B=e
1
, . . . , e
n
o baza n V ; deoarece indB , pentru
p = n rezulta indT(e
1
), . . . , T(e
n
), deci dimT(V ) n; pe de alta parte avem dimT(V ) n, deci
dimT(V ) = n, deci c).
c) d). Fie c) si B = e
1
, . . . , e
n
o baza n V . Pentru orice y T(V ) exista x =
n
i=1
x
i
e
i
V
astfel ncat y = T(x) =
n
i=1
x
i
T(e
i
); deci T(V ) = L(T(e
1
), . . . , T(e
n
)). Cum nsa dimT(V ) = n,
rezulta ca T(e
1
), . . . , T(e
n
) este o baza a lui T(V ), deci d). d) a). Fie d), deci dim ImT =
dimV = n; folosind teorema dimensiunii, rezulta dim Ker T = 0, deci conform teoremei anterioare, T
este injectiva, deci a).
Observat ie. Coloanele matricii [T(e
1
), . . . , T(e
n
)] sunt formate din coecient ii vectorilor care genereaza
subspat iul ImT.
Teorema. Fie transformarea liniara T : V
n
W
n
, ntre spat ii vectoriale de aceeasi dimensiune.
Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) T este injectiva;
b) T este surjectiva;
c) T este bijectiv a.
Demonstrat ie. Evident c) a), c) b). Aratam a) c). T este injectiva Ker T = 0
dim Ker T = 0; cu teorema dimensiunii, rezulta ImT = n. Dar ImT W
n
, deci ImT = W
n
, adica
T este si surjectiva. Aratam b) c). T este surjectiva ImT = W
n
, deci dim ImT = n = dimV
n
;
cu dimensiunii, rezulta dim Ker T = 0 Ker T = 0, deci T este si injectiva.
Observat ie. Teorema este aplicabila si n cazul particular al endomorsmelor pe spat ii vectoriale
nit dimensionale.

In acest caz, se observa ca un endomorsm este bijectiv (deci este automorsm,
deci inversabil) daca si numai daca matricea sa relativ la o baza a spat iului V
n
este patratica (deci
W
n
= V
n
) si nesingulara.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Exemplu. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
,
T(x) = (x
1
+x
2
, x
2
+x
3
, x
3
+x
1
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Vom arata ca aceasta transformare este bijectiva, si i vom calcula inversa.

Intr-adevar, T ind
endomorsm iar spat iul vectorial R
3
ind nit-dimensional, este sucient sa aratam ca T este injectiva.
Ecuat ia T(x) = 0 este echivalenta cu sistemul liniar si omogen
_
_
_
x
1
+x
2
= 0
x
2
+x
3
= 0
x
3
+x
1
= 0
_
_
_
x
1
= 0
x
2
= 0
x
3
= 0
x = (0, 0, 0) = 0
R
3.
Deci Ker T = 0, T injectiva. Dar T este endomorsm pe spat iu de dimensiune nita, deci aplicat ie
bijectiva si deci inversabila. Putem determina acest lucru altfel, folosind observat ia de mai sus, si
constatarea (tema, vericat i!) ca matricea transformarii este nesingulara,
A = [T]
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
1 0 1
_
_
, det A = 2 ,= 0.
Se observa ca surjectivitatea transformarii T asigura existent a unei solut ii pentru sistemul T(x) = y,
iar injectivitatea asigura unicitatea acestei solut ii. Pentru a determina transformarea inversa rezolvam
ecuat ia T(x) = y, unde y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
, echivalenta cu sistemul liniar
_
_
_
x
1
+x
2
= y
1
x
2
+x
3
= y
2
x
3
+x
1
= y
3
_
_
_
x
1
= (y
1
y
2
+y
3
)/2
x
2
= (y
1
+y
2
y
3
)/2
x
3
= (y
1
+y
2
+y
3
)/2,
deci T
1
(x) = ((y
1
y
2
+y
3
)/2, (y
1
+y
2
y
3
)/2, (y
1
+y
2
+y
3
)/2).
3 Matricea unei transformari liniare
Fie V
n
si W
m
doua K -spat ii vectoriale de dimensiune n respectiv m, si e T L(V
n
, W
m
) o trans-
formare liniara. Daca B=e
1
, e
2
, . . . , e
n
este o baza xata a lui V
n
, iar B
t
= f
1
, f
2
, . . . , f
m
este o
baza xata a lui W
m
, atunci avem descompunerile
T(e
j
) =
m
i=1
t
ij
f
i
, j = 1, n. (1)
Coecient ii (t
ij
)
i=1,m,j=1,n
denesc o matrice unica A = (t
ij
)
i=1,m,j=1,n
M
mn
(K ) cu elemente din
K . Vectorii imagine T(e
j
) W
m
determina unic transformarea liniara T, si prin urmare, considerand
xate bazele B si B
t
, matricea A determina unic transformarea liniara T.
Denit ie. Matricea A ai carei coecient i sunt dat i de relat ia 1 se numeste matricea asociata trans-
formarii liniare matricea asociata unei transformari liniare T n raport cu perechea de baze considerate.
Notat ii. Vom scrie A = [T]
B,B
., sau, atunci cand bazele B si B
t
se subnt eleg, A = [T]. Daca T
este endomorsm al spat iului V
n
si B
t
=B, notam A = [T]
B
sau, atunci cand baza B se subnt elege,
A = [T].
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
46 Matricea unei transformari liniare
Teorema. Daca x =
n
j=1
x
j
e
j
are imaginea T(x) = y =
m
i=1
y
i
f
i
, atunci au loc urmatoarele relat ii
dintre coecient ii vectorului x si cei ai vectorului imagine y = T(x) :
y
i
=
n
i=1
t
ij
x
j
, i = 1, m. (2)
Notand X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), Y =
t
(y
1
, y
2
, . . . , y
m
), relat iile (2)) se rescriu matriceal
Y = AX. (3)
Demonstrat ie. Fie x =
n
j=1
x
j
e
j
V . Aplicand acestei egalitat i transformarea T si folosind relat iile
(1), rezulta
T(x) =
n
j=1
x
j
T(e
j
) =
n
j=1
x
j
_
m
i=1
t
ij
f
i
_
=
m
i=1
_
_
n
j=1
t
ij
x
j
_
_
f
i
.
Cu notat iile din enunt avem T(x) =
m
i=1
y
i
f
i
, deci, din unicitatea descompunerii relativ la baza B
t
,
obt inem y
i
=
n
j=1
t
ij
x
j
, i = 1, m.
Observat ii. 1. Fie L(V
n
, W
m
) mult imea tuturor transformarilor liniare de la V
n
la W
m
si M
mn
(K )
mult imea tuturor matricelor de tipul m n cu elemente din K . Fixam bazele B n V
n
si B
t
n W
m
. Funct ia care asociaza ecarei transformari liniare T matricea sa relativ la bazele xate,
B,B
: L(V
n
, W
m
) M
mn
(K ), denita prin
B,B
(T) = A = [T]
B,B
este un izomorsm de
spat ii vectoriale. Drept consecint a, spat iul vectorial L(V
n
, W
m
) are dimensiunea mn, egala cu cea a
spat iului vectorial M
mn
(K ).
2. Izomorsmul are proprietat ile:
[ST] = [S][T],daca compunerea ST are sens;
endomorsmul S : V
n
V
n
este inversabil daca si numai daca matricea [S] este matrice inversabila;
n acest caz, avem [S
1
] = [S]
1
.
Fie n cele ce urmeaza V
n
un K -spat iu vectorial n-dimensional si T End(V
n
) un endomorsm.
Fixand baze diferite n V
n
, endomorsmului T i se asociaza matrice patratice diferite. Relat ia dintre
aceste matrici este data de urmatoarea
Teorema. Matricele A si A
t
, patratice de ordinul n, cu elemente din K , reprezinta aceeasi trans-
formare liniara T End(V
n
) relativ la bazele B, B
t
V
n
daca si numai daca exista o matrice
nesingulara C astfel ncat are loc relat ia
A
t
= C
1
AC. (4)
In acest caz, matricea C este exact matricea de trecere de la baza veche B la baza noua B
t
unde
A = [T]
B
, A
t
= [T]
B
.
Demonstrat ie. Fie B=e
1
, e
2
, . . . , e
n
si B
t
= e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
3
doua baze n V
n
, iar C = [c
ij
] matricea
de trecere de la prima baza la a doua, adica e
t
j
=
n
i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n. Fie T : V
n
V
n
o transformare
liniara. Fie A = [a
ij
] matricea lui T relativ la prima baza B, adica au loc relat iile
T(e
j
) =
n
i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
si A
t
= [a
t
ij
] matricea lui T relativ la a doua baza B
t
, adica
T(e
t
j
) =
n
i=1
A
t
ij
e
t
i
, j = 1, n.
T inand cont de relat iile de mai sus, imaginile vectorilor din a doua baza admit urmatoarele expresii
_
_
T(e
t
j
) =
n
i=1
A
t
ij
e
t
i
=
n
i=1
A
t
ij
_
n
k=1
c
ki
e
k
_
=
n
k=1
_
n
i=1
c
ki
A
t
ij
_
e
k
,
T(e
t
j
) = T
_
n
i=1
c
ij
e
i
_
=
n
i=1
c
ij
T(e
i
) =
n
i=1
c
ij
_
n
k=1
a
ki
e
k
_
=
n
k=1
_
n
i=1
a
ki
c
ij
_
e
k
,
din care, prin egalarea coecient ilor descompunerilor relativ la baza B, obt inem
n
i=1
c
ki
a
t
ij
=
n
i=1
a
ki
c
ij
,
sau, n scriere matriceala, CA
t
= AC, de unde rezulta A
t
= C
1
AC.
Exercit iu. Se dau endomorsmele T
1
, T
2
End(R
3
),
T
1
(x) = (5x
1
x
2
5x
3
, 20x
1
15x
2
+ 8x
3
, 3x
1
2x
2
+x
3
),
T
2
(x) = (10x
1
10x
2
+ 10x
3
, 0, 5x
1
5x
2
+ 5x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Sa se ae matricea sumei celor doua endomorsme T = T
1
+T
2
relativ la baza
B
t
= v
1
= (2, 3, 1), v
2
= (3, 4, 1), v
3
= (1, 2, 2) R
3
.
Solut ie. Prin sumarea celor doua expresii analitice, obt inem
T(x) = (T
1
+T
2
)(x) = T
1
(x) +T
2
(x) =
= (15x
1
11x
2
+ 5x
3
, 20x
1
15x
2
+ 8x
3
, 8x
1
7x
2
+ 6x
3
).
Rezulta ca imaginea bazei canonice B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1), a spat iului
vectorial R
3
prin T este
T(e
1
) = (15, 20, 8), T(e
2
) = (11, 15, 7), T(e
3
) = (5, 8, 6),
deci matricea lui T = T
1
+T
2
relativ la aceasta baza este
A = [T]
B
= [T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
)]
B
=
_
_
15 11 5
20 15 8
8 7 6
_
_
.
Matricea de trecere de la baza canonica B la baza B
t
= v
i
, i = 1, 3 este
C = [B
t
]
B
= [v
1
, v
2
, v
3
]
B
=
_
_
2 3 1
3 4 2
1 1 2
_
_
,
deci rezulta conform teoremei 3. 2 ca matricea transformarii T = T
1
+T
2
, relativ la baza B
t
este
A
t
= [T]
B
= C
1
AC =
_
_
0 0 0
0 2 0
0 0 3
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
48 Endomorsme particulare
Se poate testa usor (tema, vericat i!) ca avem A
t
= A
t
1
+A
t
2
, unde A
t
1
= [T
1
]
B
, A
t
2
= [T
2
]
B
.
Denit ie. Doua matrice A, B M
nn
(K ) se numesc asemenea daca exista o matrice nesingulara
C M
nn
(K ) astfel ncat sa aiba loc relat ia B = C
1
AC.
Observat ii. 1. Asemanarea matricelor este o relat ie de echivalent a pe spat iul vectorial M
nn
(K ).
Fiecare clasa de echivalent a corespunde unui endomorsm T End(V
n
) si cont ine toate matricile
asociate endomorsmului T relativ la bazele spat iului vectorial V
n
.
2. Matricile asemenea au urmatoarele proprietat i:
Deoarece C este nesingulara, matricele B = C
1
AC si A au acelasi rang; acest numar se mai
numeste rangul endomorsmului T si este asociat clasei de asemanare a matricii A.
Deoarece det B = det(C
1
) det A det(C) = det A, toate matricele unei clase de echivalent a au
acelasi determinant. Astfel, putem deni determinantul unui endomorsm al spat iului V
n
, ca
ind determinantul matricei asociate endomorsmului relativ la o baza data.
4 Endomorsme particulare
Fie V un K -spat iu vectorial si End(V ) mult imea endomorsmelor lui V . Observam ca mult imea
End(V ) se poate structura simultan ca:
spat iu vectorial peste corpul K , relativ la adunarea endomorsmelor si nmult irea dintre un scalar
si un endomorsm;
inel, relativ la adunarea si compunerea endomorsmelor.
Denit ii. Fie V un K -spat iu vectorial. Endomorsmul T End(V ) se numeste
a) automorsm, daca este bijectiv;
b) proiect ie, daca satisface relat ia T
2
= T;
c) involut ie (sau structura produs) daca T
2
= J, unde J End(V ) este transformarea identitate;
d) structura complexa, daca T
2
= J;
e) endomorsm nilpotent de indice p, daca T
p
= O (p 2), unde O este morsmul nul;
f ) structura tangenta, daca T este un endomorsm nilpotent de indice doi si de rang maxim.
Observat ie. Automorsmele Aut(V ) ale spat iului vectorial V formeaza o submult ime n End(V ),
notata si prin GL(V ). Aceasta submult ime nu reprezinta un subspat iu al spat iului vectorial End(V ),
deoarece adunarea nu este operat ie interna, dar formeaza grup relativ la compunerea automorsmelor,
numit grupul liniar general.
Exemplu. Orice structura aproape produs T End(V ) este automorsm.

Intr-adevar xand o baza
n V , matricea asociata transformarii T este nesingulara:
T
2
= J [T
2
] = [J] [T]
2
= [J] det[T]
2
= det[J] (det[T])
2
= 1 det[T] ,= 0,
deci T inversabila, deci automorsm.
Teorema. Pentru orice proiect ie T End(V ), are loc descompunerea
V = Ker T ImT.
Demonstrat ie. Fie v V , T(v) ImT. Notand w = v T(v) V , avem
T(w) = T(v T(v)) = T(v) T
2
(v) = 0,
adica w Ker T. Deci V = Ker T + ImT. Pe de alta parte, pentru u Ker T ImT, rezulta
u ImT v V , u = T(v);
dar u Ker T 0 = T(u) = T(T(v)) = T(v) = u, deci Ker T ImT = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Fig. 2. Proiectori ortogonali
Observat ii. 1. Numele de proiect ie provine din interpretarea
geometrica a relat iei V = Ker T ImT. Dat ind vectorul
v V , sunt unic determinat i termenii descompunerii v = w+u:
w Ker T este vectorul de-a lungul caruia se face proiect ia si
satisface relat ia T(w) = 0, iar u ImT este rezultatul proiect iei
si satisface relat ia T(v) = u, deci (vezi gura), T proiecteaza
vectorul v V pe subspat iul ImT de-a lungul subspat iului
Ker T.
2. Daca T este o proiect ie, atunci si Id T este o proiect ie,
unde Id este transformarea identica a spat iului vectorial V .

In
plus au loc relat iile Ker (Id T) = ImT, Im(Id T) = Ker T,
de unde rezulta T[
ImT
= Id
ImT
, (Id T)[
Ker T
= Id
Ker T
.
Consecint a. Daca T
i
: V V , i = 1, p sunt proiect ii astfel ncat au loc relat iile
p
i=1
T
i
= Id si T
i
T
j
= 0, i ,= j, i, j = 1, p,
atunci are loc descompunerea V = ImT
1
ImT
p
.
Exemplu.

In spat iul V = R
3
, proiect iile
T
1
(x) = (x
1
, 0, 0), T
2
(x) = (0, x
2
, 0), T
3
(x) = (0, 0, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
conduc la descompunerea n suma directa
R
3
= L((1, 0, 0)) L((0, 1, 0)) L((0, 0, 1)).
Teorema. Daca T End(V ) este un endomorsm nilpotent de indice p si x
0
V 0 astfel ncat
T
p1
(x
0
) ,= 0, atunci vectorii x
0
, T(x
0
), . . . , T
p1
(x
0
) sunt liniar independent i.
Demonstrat ie. Consideram relat ia
p1
i=1
k
i
T
i
(x
0
) = 0, k
i
K , i = 0, p 1. Aplicand succesiv acestei
egalitat i endomorsmul T de p 1 ori si folosind proprietat ile T
p
= O, T
p1
(x
0
) ,= O, rezulta k
0
= 0;
folosind din nou relat iile obt inute, rezulta k
1
= = k
p1
= 0, deci vectorii x
0
, T(x
0
), . . . , T
p1
(x
0
)
sunt liniar independent i.
Observat ie. Fie x
0
V 0 cu proprietat ile din teorema si L(S) acoperirea liniara a mult imii
S = x
0
, T(x
0
), . . . , T
p1
(x
0
). Atunci se poate arata ca exista un subspat iu U V , invariant fat a
de T, astfel ncat are loc descompunerea n suma directa V = U L(S).
Teorema. Pentru orice endomorsm T End(V
n
), exista doua subspat ii vectoriale U , W V
n
,
invariante fat a de T astfel ncat
a) V
n
=U W ,
b) restrict ia T
U
este nilpotenta,
c) restrict ia T
U
este inversabila, daca W ,= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
50 Transformari liniare pe spat ii euclidiene
Exemple. 1. Endomorsmul T End(R
3
) denit prin matricea
[T] =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
este un endomorsm nilpotent de indice 3, deoarece [T]
3
= O (tema, vericat i!) .
2. Endomorsmul dat de derivarea funct iilor polinomiale de grad cel mult n,
D End(R
n
[X]), D(p) = p
t
, p R
n
[X],
unde p
t
este derivata polinomului p, este un endomorsm nilpotent de indice n +1, deoarece derivata
de ordinul n + 1 a unui polinom p (care are gradul cel mult n) este polinomul nul.
Teorema. Un spat iu vectorial real nit dimensional V admite o structura complexa daca si numai
daca dimensiunea sa este para.
Exemplu. Spat iul vectorial real R
2n
admite structura complexa
T End(R
2n
), T(x) = (x
n+1
, . . . , x
2n
, x
1
, . . . , x
n
), x = (x
1
, . . . , x
2n
) R
2n
.
Se constata usor ca are loc relat ia (tema, vericat i!) [T]
2
= I
2n
.
Denit ii. Fie V si W doua spat ii vectoriale euclidiene complexe. Vom nota n acelasi mod produsele
scalare (si normele induse de acestea) ale celor doua spat ii.
a) Fie T : V W o transformare liniara. Transformarea liniara T
: W V , denita prin relat ia

x, Ty) = T
x, y), x W , y V
se numeste adjuncta transformarii liniare T;
b) Un endomorsm T End(V ) se numeste hermitian daca T = T
.
c) Un endomorsm T End(V ) se numeste antihermitian daca T = T
.
Teorema. Endomorsmul T End(V ) este hermitian daca si numai daca produsul scalar x, Tx)
este real x V .
Demonstrat ie. Daca T = T
, atunci x, Tx) = Tx, x) = x, Tx) (bara nseamnand conjugare com-

plexa), deci x, Tx) R, x V . Reciproc, daca x, Tx) este real, atunci x, Tx) = x, Tx) =
T
x, x) = x, T
x) x, (T T
)x) = 0, x V .
Notand S = T T
si nlocuind pe x cu x+y, ( C, y V arbitrare), rezulta 2Re( x, Sy)) =

0, C.

Inlocuind = 1 si = i n relat ia obt inuta, obt inem y, Sx) = 0, x, y V . Punand
y = Sx rezulta Sx = 0, x V S = 0 T = T
.
Exemplu. Aratam ca urmatorul endomorsm T C
2
) este hermitian
T(x) = (2x
1
+ (1 +i)x
2
, (1 i)x
1
+ 3x
2
), x = (x
1
, x
2
) C
2
.
Intr-adevar, folosind proprietat ile produsului scalar complex, obt inem

Tx, x) = (2x
1
+ (1 +i)x
2
)x
1
+ ((1 i)x
1
+ 3x
2
)x
2
=
= 2 [x
1
[
2
+ (1 +i)x
2
x
1
+ (1 i)x
1
x
2
+ 3 [x
2
[
2
=
= 2 [x
1
[
2
+ (1 +i)x
2
x
1
+ ((1 +i)x
2
x
1
) + 3 [x
2
[
2
.
Deoarece z C avem z +z R, rezulta Tx, x) R, x C
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema. Fie endomorsmele hermitiene T, S End(V ) si scalarul k R.
a) Endomorsmul kT +S este hermitian.
b) Daca T este inversabil, atunci si endomorsmul T
1
este hermitian.
c) Endomorsmul TS este hermitian daca si numai daca TS = ST.
Demonstrat ie. Prima armat ie rezulta din proprietat ile (T + S)
= T
+ S
si (kT)
= kT
, iar a
doua rezulta din (T
1
)
= (T
)
1
. Folosind relat ia (TS)
= S
= ST, au loc echivalent ele: TS

este hermitian (TS)
= TS TS = ST.
Denit ie. Se numeste transformare (liniara) unitara, o transformare liniara T L(V , W ) care
pastreaza produsul scalar, adica
Tx, Ty) = x, y), x, y V .
Teorema. a) O transformare liniara T L(V , W ) este unitara daca si numai daca pastreaz a
norma, adica
[[Tx[[ = [[x[[, x V .
b) Orice transformare unitara T : V W este injectiva.
Demonstrat ie. a) Daca T este unitara, atunci Tx, Ty) = x, y), x, y V ; n particular pentru y = x
avem Tx, Tx) = x, x), adica [[Tx[[
2
= [[x[[
2
si deci [[Tx[[ = [[x[[. Reciproc, daca presupunem ca are
loc relat ia [[Tx[[ = [[x[[, x V , folosind egalitatea
x, y) = [[x +y[[
2
[[x y[[
2
+i[[x +iy[[
2
i[[x iy[[
2
/ 4
rezulta
Tx, Ty) =
_
[[T(x +y)[[
2
[[T(x y)[[
2
+i[[T(x +iy)[[
2
i[[T(x iy)[[
2
/4 = x, y).
b) Fie T transformare unitara. Folosind proprietat ile normei euclidiene si proprietatea de la punctul
anterior, avem x Ker T Tx = 0 0 = [[Tx[[ = [[x[[ x = 0; rezulta Ker T = 0, deci T este
injectiva.
Observat ii. 1. Din teorema rezulta usor faptul ca orice endomorsm unitar T End(V
n
) pe un
spat iu euclidian complex nit dimensional, este izomorsm.
2. Condit ia ca un endomorsm T sa e unitar, Tx, Ty) = x, y), x, y V , este echivalenta cu
TT
= T
T = Id, unde Id este transformarea identica pe V

n
.
Denit ii. Presupunem ca V si W sunt spat ii euclidiene complexe n-dimensionale si ca n ecare s-a
xat o baza ortonormata. Relativ la aceste baze, atasam transformarii liniare T L(V , W ) matricea
asociata A.
a) Matricea A
=
t
A atasata lui T
se numeste adjuncta matricei A.

b) Daca A =
t
A, atunci matricea patratica A se numeste hermitica.
c) Daca A =
t
A, atunci matricea patratica A se numeste antihermitica.
d) Daca A
t
A = I, (I ind matricea unitate), atunci matricea A se numeste unitara.
Teorema. Un endomorsm T End(V
n
) este hermitian daca si numai daca matricea sa relativ la o
baza ortonormata este hermitica.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Demonstrat ie. Fie B=e
1
, . . . , e
n
V
n
o baza ortonormata si A = [T]
B
= (t
ij
)
i,j=1,n
matricea
endomorsmului T relativ la aceasta. . Fie T hermitian.

Inmult ind scalar cu e
i
relat ia
Te
j
=
n
k=1
t
kj
e
k
, care da descompunerea vectorilor din imaginea bazei, obt inem
Te
j
, e
i
) =
n
k=1
t
kj
e
k
, e
i
) = t
ij
.
Analog rezulta (tema, vericat i!) T
e
j
, e
i
) = t
ij
. Deci avem
t
ij
= T
e
j
, e
i
) = e
j
, Te
i
) = Te
i
, e
j
) = t
ji
,
si cum A
= A rezulta t
ij
= t
ji
adica A =
t
A. . Fie A =
t
A; atunci
x, Tx) =
n
j=1
x
j
e
j
,
n
k=1
x
k
e
k
) =
n
j,k=1
x
j
x
k
e
j
, T(e
k
)) =
n
j,k=1
x
j
x
k
T(e
k
), e
j
) =
=
n
j,k=1
x
j
x
k
t
jk
=
n
j,k=1
x
j
x
k
t
kj
= x, Tx).
adica x, Tx) R si deci T este hermitian.
In continuare prezentam un exemplu care arata ca pentru vericarea hermiticitat ii folosind matricea
asociata transformarii relativ la o baza, este esent ial ca baza sa e ortonormata.
Exemplu. Fie endomorsmul T End(C
2
), a carui matrice relativ la baza B
t
= v
1
= (1, 0), v
2
=
(1, 1) C
2
este A
t
=
_
1 0
2 3
_
. Deoarece
t
A
t
=
_
1 0
2 3
_
,= A
t
matricea A
t
nu este hermitica si
totusi endomorsmul Teste hermitian. Aratam ca matricea lui T relativ la baza canonica a spat iului
B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) C
2
(baza ortonormata relativ la produsul scalar canonic al spat iului
vectorial C
2
!) este hermitica. Din relat iile v
1
= e
1
, v
2
= e
1
+ e
2
, obt inem matricea de trecere
C =
_
1 1
0 1
_
1
de la baza B
t
la B. Rezulta ca matricea lui T relativ la baza canonica va
A = C
1
A
t
C =
_
1 2
2 1
_
=
t
A (deci matrice hermitica), ceea ce probeaza armat ia.
Observat ii. Analog cu teorema de mai sus, putem arata ca:
1. Un endomorsm T End(V
n
) este unitar daca si numai daca matricea lui n raport cu o baza
ortonormata a spat iului este unitara.
2. Un endomorsm T End(V
n
) este antihermitic daca si numai daca matricea lui n raport cu o
baza ortonormata a spat iului este antihermitica.
Exercit iu. Aratat i ca endomorsmul T : C
2
C
2
,
T(x) = (x
1
cos x
2
sin , x
1
sin +x
2
cos ), x = (x
1
, x
2
), [0, 2]
este un endomorsm unitar.
Solut ie. Matricea endomorsmului T relativ la baza canonica ortonormata B=e
1
= (1, 0), e
2
=
(0, 1) este A = [T]
B
=
_
cos sin
sin cos
_
. Aceasta matrice este unitara, caci A
=
_
cos sin
sin cos
_
si deci AA
=
_
1 0
0 1
_
= I.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
In cele ce urmeaza, presupunem ca V si W sunt doua spat ii vectoriale euclidiene reale, ale caror
produse scalare (respectiv norme asociate) le notam la fel. Fie T L(V , W ) o transformare liniara.
Denit ii. a) Transformarea liniara T
: W V denita prin relat ia

x, Ty) = T
y, x), x W , y V
se numeste transpusa transformarii liniare T.
b) Un endomorsm T End(V ) se numeste simetric daca T = T
.
c) Un endomorsm T End(V ) se numeste antisimetric daca T = T
.
d) Transformarea liniara T L(V , W ) se numeste ortogonala daca pastreaza produsul scalar, deci
daca satisface relat ia Tx, Ty) = x, y), x, y V .
Observat ii. 1. Pastrarea produsului scalar este echivalenta cu conservarea normei, adica T End(V )
este transformare ortogonala daca si numai daca satisface relat ia (tema, vericat i!) : [[Tx[[ =
[[x[[, x V .
2. Daca spat iile vectoriale V si W sunt nit dimensionale si daca n ecare s-a xat o baza ortonor-
mata, atunci transformarii T : V W i se ataseaza matricea A, iar transpusei T
, matricea
t
A. Prin
urmare, relativ la o baza ortonormata
unui endomorsm simetric i corespunde o matrice simetrica,
unui endomorsm antisimetric i corespunde o matrice antisimetrica,
unui endomorsm ortogonal i corespunde o matrice ortogonala.
3. Transformarile simetrice/antisimetrice/ ortogonale au proprietat i analoage proprietat ilor trans-
formarilor hermitiene /antihermitiene /unitare.
6 Izometrii
S-a vazut ca transformarile ortogonale ale unui spat iu vectorial euclidian real V pastreaza distant a
euclidiana si au drept punct x originea (duc vectorul nul n vectorul nul, ind transformari liniare).
Vom introduce o alta funct ie pe V care pastreaza distant a euclidiana, dar nu este liniara.
Denit ie. Funct ia T
a
: V V denita prin
T
a
(x) = x +a, x V ,
unde a V este un vector arbitrar xat, se numeste translat ia de vector a.
Teorema. Au loc urmatoarele proprietat i:
a) T
a
T
b
= T
b
T
a
= T
a+b
, a, b V ;
b) T
0
= Id
V
;
c) a V , T
a
este transformare inversabila, si avem (T
a
)
1
= T
a
, a V , unde prin Id
V
am
notat transformarea identica a spat iului vectorial V .
Demonstrat ie. a) Translat iile comuta; ntr-adevar, avem
T
a
T
b
(x) = T
a
(x +b) = x +a +b = T
a+b
(x) = b +x +a = T
b
(x +a) = T
b
T
a
(x),
a, b V . 2) T
0
(x) = x + 0 = x = J(x). Prin calcul direct se obt ine: c) T
a
T
a
(x) = (x a) + a =
x = J(x) = (x +a) a = T
a
T
a
(x), x V .
Observat ie. Rezulta ca produsul (compunerea) deneste pe mult imea Tr (V ) a tuturor translat iilor
lui V o structura de grup comutativ ( Tr (V ), ) numit grupul translat iilor. Acest grup este izomorf
cu grupul abelian aditiv (V , +), prin izomorsmul : V Tr (V ), (a) = T
a
, a V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
54 Izometrii
Teorema. Orice translat ie T = T
a
, a V pastreaza distant a euclidiana, adica satisface relat ia:
d(T(x), T(y)) = d(x, y), x, y V .
Demonstrat ie. d(T(x), T(y)) = [[(y +a) (x +a)[[ = [[y x[[ = d(x, y), x, y V .
Denit ie. O funct ie surjectiva F : V V care pastreaza distant a euclidiana, adica
d(F(x), F(y)) = d(x, y), x, y V ,
se numeste izometrie. Notam mult imea izometriilor spat iului vectorial V prin Iz (V ).
Observat ii. 1. Orice izometrie este injectiva (tema, vericat i!) si deci bijectiva.
2. Transformarile ortogonale si translat iile sunt izometrii.
3. Compunerea a doua izometrii este o izometrie.
4. Izometriile unui spat iu vectorial V formeaza grup cu compunerea, ( Iz (V ), ). 5. Grupul trans-
formarilor ortogonale (O(V ), ) ale spat iului vectorial V si grupul translat iilor ( Tr (V ), ) sunt sub-
grupuri ale grupului izometriilor ( Iz (V ), ).
Teorema. O izometrie R : V V cu proprietatea R(0) = 0 este o transformare ortogonala.
Deci izometriile care pastreaza originea sunt exact transformarile ortogonale.
Demonstrat ie. Izometria R pastreaza norma, deoarece avem:
[[x[[ = [[x 0[[ = d(0, x) = d(R(0), R(x)) = d(0, R(x)) = [[R(x) 0[[ = [[R(x)[[, x V .
Utilizand acest rezultat rezulta ca R pastreaz a produsul scalar:
d(R(x), R(y)) = d(x, y) [[R(y) R(x)[[ = [[y x[[
R(y) R(x), R(y) R(x)) = y x, y x)
R(x), R(y)) = x, y), x, y V
si deci este o transformare liniara, deoarece
R(x), R(y)) = x, y) R(kx), R(y)) = kx, y) = kx, y) = kR(x), R(y)) =
= kR(x), R(y)) R(kx) kR(x), R(y)) = 0, R(y) V , k R.
Inlocuind R(y) = R(kx)kR(x) si folosind pozitivitatea produsului scalar, rezulta R(kx)kR(x) = 0,

deci R este omogen a. Pe de alta parte avem
R(x +y), R(z)) = x +y, z) = x, z) +y, z) =
= R(x), R(z)) +R(y), R(z)) =
= R(x) +R(y), R(z)),
deci
R(x +y) R(x) R(y), R(z)) = 0, R(z) = u R(V ) = V .
Rezulta R(x +y) R(x) R(y) = 0, deci R este aditiva. Fiind liniara si pastrand produsul scalar, R
este ortogonala.
Teorema. Daca J este o izometrie, atunci exista o translat ie T = T
a
, a V si o transformare
ortogonala O astfel ncat J = T
a
O.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Deci orice izometrie este compunere dintre o transformare ortogonala si o translat ie.
Demonstrat ie. Fie T = T
a
, a V translat ia prin vectorul p(x) T(p(x)) = x
_
1
0
tp(t)dt, x R si
T
1
translat ia prin a = J(0). Funct ia T
1
J este o izometrie care pastreaza originea 0. Conform
teoremei anterioare, izometria T(x) = (x
1
+ 2x
2
3x
3
, 3x
1
x
2
+ 3x
3
, 4x
1
+ 7x
2
+ 8x
3
) este o
transformare ortogonala O. Deci T
1
J = O sau J = T O.
Observat ii. 1. Presupunem dimV = n. Daca B = e
1
, . . . , e
n
este o baza ortonormata si O este o
transformare ortogonala pe V , atunci si B
t
= O(e
1
), . . . , O(e
n
) este o baza ortonormata. Reciproc,
daca n V sunt date doua baze ortonormate B si B
t
, atunci exista o singura transformare ortogonala
O care duce B n B
t
; matricea acesteia relativ la baza Beste Ker T.
2. Fie Ker T = L( a), Im(T) = v [ v, a) = 0 o izometrie pe spat iul n-dimensional V . Avem
[O]
t
[O] = [I] det[O] = 1. Daca det [O] = +1, atunci J se numeste izometrie pozitiva
(congruent a), iar daca det[O] = 1, atunci J se numeste izometrie negativa.
Exemplu. Fie locul geometric al punctelor din plan M(x, y, z) care raportate la reperul cartezian
Oxyz verica ecuat ia
g(x, y, z) = 2x
2
+y
2
4z
2
8x + 2y 16z + 1 = 0.
Determinam ecuat ia vericata de coordonatele (x
t
, y
t
, z
t
) ale acestor puncte fat a de reperul O
t
x
t
y
t
z
t
obt inut din ce init ial printr-o translat ie ce duce originea O(0, 0, 0) n punctul O
t
(2, 1, 2), deci
avand vectorul de translat ie
a = (x
O
x
O
, y
O
y
O
, z
O
z
O
) = (2, 1, 2).
Deoarece formulele care dau translat ia sunt x = x
t
+ 2, y = y
t
1, z = z
t
2, nlocuind n ecuat ia
data gasim ecuat ia locului geometric relativ la reperul translatat, 2x
t2
+y
t2
4z
t2
+ 8 = 0.
7 Probleme propuse
1. Sa se studieze care din funct iile T : R
3
R
3
denite prin
a) T(x) = a, a R
3
, xat
b) T(x) = x +a
c) T(x) = x, R
d) T(x) = (x
1
, x
2
, x
2
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
e) T(x) = (x
3
, x
1
, x
2
),
f) T(x) = (x
3
, x
1
, x
2
+k), k R, k ,= 0
g) T(x) = (x
1
+ 2x
2
3x
3
, 3x
1
x
2
+ 3x
3
, 4x
1
+ 7x
2
+ 8x
3
)
sunt transformari liniare.
R: a) da a = 0, b) da a = 0, c) da, d) nu, e) da, f) nu, g) da.
2. Sa se determine daca urmatoarele aplicat ii sunt sau nu transformari liniare:
a) T : R
2
R
2
, T(v) = (x
2
2
, x
1
+x
2
), v = (x
1
, x
2
) R
2
b) T : R
2
[x] R
3
[x], T(p) = xp p +x
_
1
0
p(t)dt, p R
2
[x].
R: nu (T nu este nici aditiva, nici omogena); b) da.
3. a) Fie R
n
[X] spat iul vectorial real al polinoamelor de grad n. Sa se arate ca funct ia T : R
n
[X]
R
n
[X],
T p(x) = p(2x + 3) 2p
t
(x) p(10), p R
n
[X], x R
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
56 Probleme propuse
este o transformare liniara.
b) Fie spat iul vectorial al funct iilor continue pe intervalul [a, b], V = C
0
[a, b] = f [ f : [a, b]
R; f continua. Sa se arate ca transformarea P : V V ce asociaza ecarei funct ii primitiva
acesteia,
P(f) = g, g(x) =
_
x
a
f(t)dt, x [a, b], f V
este o transformare liniara.
4.Pe spat iul vectorial real P
n
= R
n
[X] al funct iilor polinomiale de grad cel mult n, se deneste funct ia
T : P
n
P
n
,
T(p(x)) = x
_
1
0
tp(t)dt, p P
n
, x R.
Sa se arate ca T este o transformare liniara si sa se determine Ker T si ImT.
R: Ker T =
_
p =

k=0,n
a
k
x
k
k=0,n
a
k
k+2
= 0
_
, ImT = L(x).
5.

In R
3
se considera vectorii v
1
= (3, 2, 1), v
2
= (1, 2, 1), v
3
= (1, 0, 2).
a) Sa se arate ca exista o singura forma liniara T : R
3
R astfel ncat
T(v
1
) = 8, T(v
2
) = 0, T(v
3
) = 6.
b) Sa se determine o baza a subspat iului Ker T.
R: a) T(v) = v, a), a = (2, 1, 4), b) Ker T = L(1, 2, 0), (0, 4, 1).
6. Fie funct ia T : V
3
V
3
, T( v) = v a, a = vector xat, nenul.
a) Sa se arate ca T este o transformare liniara.
b) Sa se gaseasca Ker T si ImT si sa se arate ca Ker T ImT = V
3
.
R: b) Ker T = L( a), ImT = v[ v, a) = 0.
7. Se dau urmatoarele transformari:
a) T End(R
3
), T(x) = (x
1
3x
2
, 0, 6x
2
2x
1
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
b) T : R
2
[x] R
1
[x], T(p) = 2p
t
x
_
1
0
p(t)dt, p R
2
[x].
c) T : R
3
R
2
, T(x) = (x
1
x
2
+x
3
, x
1
+x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
d) T : R
2
[x] R
3
[x], T(p) = x
3
_
1
0
p(t)dt x
2
p
t
+p(0), p R
2
[x].
In ecare din cele patru cazuri sa se determine urmatoarele chestiuni:

1. Vericat i ca transformarea T este liniara;
2. Determinat i nucleul transformarii liniare T ( Ker T);
3. Determinat i imaginea transformarii liniare T (Im T);
4. Aat i matricea transformarii liniare 3 relativ la bazele canonice ale domeniului DomT si
codomeniului CodomT;
5. Determinat i daca transformarea T este injectiva sau surjectiva;
6. Vericat i relat ia: dim Ker T+dim Im T=dimDomT.
R: Tema: b, c, d. a) Ker T = L(v
1
= (3, 1, 0), v
2
= (0, 0, 1)), ImT = L(v = (1, 0, 2)), T
nu este injectiva ( Ker T ,= 0), nici surjectiva ( ImT ,= R
3
); [T] =
_
_
1 3 0
0 0 0
2 6 0
_
_
, 2+1=3. b)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Ker T = L(3x
2
+ 11); ImT = L(x, 2 (x/2)); [T]
1,x,x
2
,1,x
=
_
0 2 0
1 1/2 11/3
_
. T nu
este injectiva, dar este surjectiva ( ImT = R
1
[x]); 1+2=3.
8. Se dau transformarile liniare:
a) T End(R
3
), T(x) = (x
1
2x
3
, x
1
x
2
, x
2
2x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
b) T End(R
3
), T(x) = (x
1
+x
2
, x
2
+x
3
, x
3
+x
1
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Pentru ecare dintre cele doua transformari, determinat i:
Ker T si ImT. Sunt Ker T si ImT subspat ii suplementare n R
3
?
Este Tinjectiva ? Dar surjectiva ? Daca T este inversabila, determinat i inversa acesteia.
R: Tema b). a) Ker T = L(v
1
= (2, 2, 1)), ImT = L((1, 1, 0), (0, 1, 1)); nucleul si imaginea
formeaza subspat ii suplementare n R
3
, deoarece Ker T ImT = 0, Ker T + ImT = R
3
; T nu este
nici injectiva, nici surjectiva (deci nu este inversabila).
9. Sa se determine matricea asociata transformarii liniare, n raport cu bazele canonice ale spat iilor,
n cazurile
a) T : C M
22
(C), T(x) =
_
ix x
ix x
_
, x C;
b) T : R
3
C
3
, T(x) = (ix
1
, x
2
(1 +i)x
1
, ix
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
;
c) T : M
22
(K ) M
22
(K ), T(A) =
t
A;
R: a) B
M
22
(C)
= e
11
, e
12
, e
21
, e
22
, unde e
ij
= (
ki
lj
)
k,l=1,2
; [T] =
t
(i, 1, i, 1). b) [T] =
_
_
i 0 0
1 i 1 0
0 0 i
_
_
; c) B
M
22
(R)
= e
11
, e
12
, e
21
, e
22
, [T] =
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
.
10. Aratat i ca n spat iul vectorial real V al funct iilor reale, ecare dintre mult imile
S = cos x, sinx, S
t
= e
2x
sin 5x, e
2x
cos 5x, S
tt
= 3, 1 x, 1 2x +e
x
este liniar independenta si genereaza un subspat iu W nit dimensional. Utilizand mult imile date ca
baze pentru subspat iul W , sa se gaseasca n ecare caz matricea atasata operatorului de derivare
D : W W .
R: [D]
S
=
_
0 1
1 0
_
, [D]
S
=
_
2 5
5 2
_
[D]
S
=
_
_
0 1 1
0 0 1
0 0 1
_
_
.
11. Sa se determine matricele transformarilor liniare T : R
3
R
3
n raport cu baza formata din
vectorii v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (2, 1, 3), v
3
= (1, 1, 1) cunoscand ca matricele acestora n raport cu baza
canonica a spat iului R
3
sunt respectiv
a) A
1
=
_
_
3 2 0
1 0 0
0 0 0
_
_
; b) A
2
=
_
_
1 2 3
2 2 6
2 2 6
_
_
; c) A
3
=
_
_
1 1 2
3 3 6
2 2 4
_
_
.
R: A
t
= C
1
AC, unde C = [v
1
, v
2
, v
3
], A A
1
, A
2
, A
3
.
12. Fie V un spat iu vectorial real,
C
V complexicatul sau si T : V V un endomorsm. Funct ia
C
T :
C
V
C
V denita prin
C
T(u, v) = (Tu, Tv) sau altfel scris,
C
T(u +iv) = Tu +iTv, se numeste
complexicatul endomorsmului T.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
58 Probleme propuse
a) Sa se arate ca
C
T este o transformare liniara care satisface proprietat ile:
C
(S +T) =
C
S +
C
T;
C
(ST) =
C
S
C
T;
C
(kT) = k
C
T, k R; (
C
T)
1
=
C
(T)
1
, daca T este inversabila.
b) Fie T : C
n
C
m
o transformare liniara. Prin reprezentarea reala a transformarii T nt elegem
transformarea liniara reala
R
T :
R
C
n
R
C
m
care coincide punctual cu T, unde
R
C
n
,
R
C
m
sunt
trecerile n real ale spat iilor C
n
respectiv C
m
. Se da transformarea liniara
T : C
3
C
3
, T(x) = (x
1
+ix
2
, x
1
+x
3
, ix
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) C
3
.
Sa se determine matricea reprezentarii reale a lui T n baza v
1
, v
2
, v
3
, unde
v
1
= (0, i, 1), v
2
= (0, 0, i), v
3
= (1, 2, 2).
R: b) Trecerea n real a spat iului vectorial complex este data de identicarea
(x
1
+iy
1
, x
2
+iy
2
, x
3
+iy
3
) C
3
(x
1
, y
1
, x
2
, y
2
, x
3
, y
3
)
R
C
3
R
6
.
Matricea A a reprezentarii reale a lui T relativ la baza canonica (vechea baza) a lui
R
C
3
R
6
, este A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 1 0 0
0 1 1 0 0 0
1 0 0 0 1 0
0 1 0 0 0 1
0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
. Noua baza este B
t
= v
1

t
(0, 0, 0, 1, 1, 0), iv
1

t
(0, 0, 1, 0, 0, 1), v
2

t
(0, 0, 0, 0, 0, 1), iv
2

t
(0, 0, 0, 0, 1, 0), v
3

t
(1, 0, 2, 0, 2, 0), iv
3

t
(0, 1, 0, 2, 0, 2).
Matricea Aa reprezentarii reale a lui T relativ la noua baza B
t
din
R
C
3
R
6
este data de relat ia
A
t
= C
1
AC, cu matricea de trecere C = [v
1
, iv
1
, v
2
, iv
2
, v
3
, iv
3
] M
6
(R),
13. Fie T : R
3
R
3
endomorsmul care transforma vectorii v
1
= (0, 0, 1), v
2
= (0, 1, 1), v
3
=
(1, 1, 1) n vectorii w
1
= (1, 2, 1), w
2
= (3, 1, 2), w
3
= (7, 1, 4).
Sa se determine matricea lui T
(transpusa lui T), n baza ortonormata

e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
R: [T][v
1
, v
2
, v
3
] = [w
1
, w
2
, w
3
] [T] = [w
1
, w
2
, w
3
][v
1
, v
2
, v
3
]
1
; [T
] =
t
[T].
14. Sa se determine adjuncta (transpusa) T
a transformarii liniare
T : R
3
R
2
, T(x) = (x
1
2x
3
, 3x
2
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
R: T
(y) = (y
1
, 3y
2
, 2y
1
), y = (y
1
, y
2
) R
2
; [T] =
_
_
1 0
0 3
2 0
_
_
=
t
[T].
15. Sa se arate ca transformarile liniare asociate matricelor A
1
=
_
_
27 18 27
21 14 21
12 8 12
_
_
si A
2
=
_
_
1 0 0
0 0 0
0 0 1
_
_
sunt proiect ii.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
R: Se verica faptul ca patratul ecarei matrici asociate este ea nsasi.
16. Fie V
2
spat iul vectorial al vectorilor legat i n originea O, identicat cu mult imea punctelor din
plan E
2
, si e T : V
2
V
2
transformarea liniara denita prin T(a) =

b, T(
b) = c, unde punctele
A(a), B(
b), O(
0) sunt necoliniare, iar C(c) este un punct oarecare din plan. Sa se determine punctul
C astfel ncat
a) T sa e o proiect ie;
b) T sa e o structura complexa.
R: a)
_
T
2
(a) = T(a)
T
2
(
b) = T(
b)
T(c) = c =
b, deci C = B. b)
_
T
2
(a) = a
T
2
(
b) =
b

_
c = a
T(c) =
b
, care are
loc doar daca

OC =
OA.
17. Aratat i ca matricile urmatoare sunt nilpotente de ordinele doi (n cazul a) si respectiv trei (n
cazurile b, c):
a) A =
_
0 1
0 0
_
; b) A =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
; c) A =
_
_
0 2 0
0 0 3
0 0 0
_
_
.
R: a) A
2
= O
2
; b), c) A
3
= O
3
.
18. Fie T : C
2
C
2
endomorsmul denit prin matricea [T] =
_
1 +i i
1 3 i
_
n baza canonica a
spat iului vectorial C
2
. Sa se gaseasca matricile hermitiene T
1
, T
2
End(C
2
) astfel ncat sa aiba loc
relat ia T = T
1
+iT
2
.
R: [T
1
] =
_
1 (1 +i)/2
(1 i)/2 3
_
, [T
2
] =
_
1 (1 +i)/2
(1 i)/2 1
_
.
19. Sa se arate ca endomorsmul T : R
3
R
3
denit prin matricea A =
_
_
sin 0 cos
0 1 0
cos 0 sin
_
_
(considerata relativ la baza canonica a lui R
3
) este ortogonal.
R: A
t
A = I
3
.
20. Sa se arate ca transformarile liniare de mai jos au proprietat ile specicate (spat iile euclidiene
considerate sunt nzestrate cu produsele scalare canonice).
a) T End(M
2
(R)), T(A) =
t
A, A M
2
(R), (A, B) = Tr(A
t
B)) este involut ie (T
2
= Id)
simetrica (T(A), B) = A, T(B))).
b) T End(V ), unde T(f) = f
t
, f V . V = f : [a, b] R[ f C
(a, b), f continua pe [a, b],

f
(k)
d
(a) = f
(k)
s
(b), k N, este antisimetrica (T(f), g) = f, T(g))), unde f, g) =
_
b
a
f(t)g(t)dt.
c) T End(R
2
), [T] =
_
cos sin
sin cos
_
, R, este transformare liniara ortogonala (T(x), T(y)) =
x, y), x, y R
2
).
d) Transformarea T End(C
2
), [T] =
_
4 3 i
3 +i 2
_
este transformare liniara hermitica (T(u), v) =
u, T(v))).
21. Fie matricea A =
_
1 i + 1
i i + 1
_
M
22
(C). Sa se determine o matrice unitara U astfel ncat
matricea U
1
AU sa e triunghiulara.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
60 Generalitat i
R: Daca U =
_
a b
c d
_
, din condit ia U
t

U = I
2
(deci U
1
=
t

U) si anularea coecientului din stanga
jos al matricii
t

UAU =
_
x y
0 z
_
, rezulta sistemul:
[a[
2
+[b[
2
= 1, [c[
2
+[d[
2
= 1, a c +b
d = 0; a(
b i
d) +c(
b +

d)(1 +i) = 0;
obt inem U =
1
2
_
1 i
i 1
_
, care produce U
1
AU =
_
i 1
0 2
_
.
22. Sa se determine izometria J : R
2
R
2
stiind ca duce punctele A
1
= (1, 0), A
2
= (2, 0), A
3
= (2, 1)
respectiv n punctele B
1
= (1, 2), B
2
= (1, 3), B
3
= (0, 3).
R: Relat ia formala J
_
x
y
_
=
_
a
b
_
+
_

__
x
y
_
,
2
+
2
=
2
+
2
= 1, + = 0 si
condit iile impuse J(A
i
) = B
i
, i = 1, 3, conduc la expresia analitica a transformarii,
J
_
x
y
_
=
_
1
1
_
+
_
0 1
1 0
__
x
y
_
.
Capitolul 3. Vectori si valori proprii
1 Generalitat i
Denit ii. Fie V un K -spat iu vectorial si T End(V ) un endomorsm.
a) Se numeste vector propriu al endomorsmului T un vector nenul x V 0, astfel ncat exista
K cu proprietatea
Tx = x.
Scalarul se numeste n acest caz valoarea proprie a lui T corespunzatoare vectorului propriu x.
b) Se numeste spectrul endomorsmului T, si se noteaza cu (T), mult imea tuturor valorilor proprii
ale endomorsmului.
Observat ii. 1. Ecuat ia Tx = x, x ,= 0 este echivalenta cu x Ker (T Id), x ,= 0, unde Id este
endomorsmul identitate.
2.

In particular pentru o transformare liniara neinjectiva, vectorii nenuli din Ker T sunt vectori
proprii ai lui T atasat i valorii proprii zero.
3. Daca un vector x V 0 este vector propriu al lui T, atunci pentru ecare k K0, vectorul
kx este propriu.
Teorema. Daca V este un K -spat iu vectorial si T End(V ), atunci
a) Fiecarui vector propriu al lui T i corespunde o singura valoare proprie (T).
b) Vectorii proprii ce corespund la valori proprii distincte sunt liniar independent i.
c) Fie o valoare proprie a endomorsmului T. Mult imea
S
= x[ Tx = x, x V (1)
este un subspat iu vectorial al lui V , invariant fat a de T, adica are loc incluziunea
T(S
) S
.
Subspat iul S
poate nit sau innit dimensional si se numeste subspat iul propriu atasat valorii
proprii .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori si valori proprii 61
Demonstrat ie. a) Fie x un vector propriu asociat valorii proprii , deci Tx = x, x ,= 0. Daca
ar exista o alta valoare proprie
t
K astfel ncat Tx =
t
x, x ,= 0, atunci am avea x =
t
x
(
t
)x = 0, dar, deoarece x ,= 0, rezulta =
t
. b) Fie x
1
, . . . , x
p
vectorii proprii ai endomorsmului
T, corespunzatori valorilor proprii distincte
1
, . . . ,
p
(T). Efectuam dupa p N. Pentru p = 1,
vectorul propriu este diferit de vectorul nul, deci se constituie ntr-un sistem (de un singur vector)
liniar independent. Fie proprietatea adevarata pentru p 1 vectori. Aplicand T relat iei
k
1
x
1
+k
2
x
2
+ +k
p1
x
p1
+k
p
x
p
= 0 (2)
rezulta T(k
1
x
1
+ +k
p
x
p
) = 0 si deci, folosind liniaritatea endomorsmului Tsi faptul ca x
1
, . . . , x
p
sunt vectori proprii ai lui T, obt inem k
1
1
x
1
+ + k
p
p
x
p
= 0. Scazand relat ia (2) amplicata cu
p
, avem
k
1
(
1
p
)x
1
+ +k
p1
(
p1
p
)x
p1
= 0
care, folosind ipoteza de induct ie, implica k
1
= k
2
= = k
p1
= 0. Din (2) rezulta k
p
x
p
= 0 si, cum
x
p
,= 0 rezulta si k
p
= 0, deci indx
1
, . . . , x
p
. c) Pentru orice x, y S
si k, l K avem
T(kx +ly) = kT(x) +lT(y) = kx +ly = (kx +ly) kx +ly S
,
deci S
este subspat iu vectorial n V . Daca x S
, atunci Tx = x S
, adica T(S
) S
.
Teorema. Subspat iile proprii S
1
, S
2
corespunzatoare la valori proprii distincte
1
,
2
(A),
1
,=
2
, sunt disjuncte deci au n comun doar vectorul nul).
Demonstrat ie. Fie
1
,
2
(A),
1
,=
2
. Daca prin absurd ar exista x S
1
S
2
0, ar rezulta
Tx =
1
x si Tx =
2
x, deci (
1
2
)x = 0
1
=
2
, absurd. Rezulta S
1
S
2
= 0.
2 Polinom caracteristic al unui endomorsm
Denit ie. Fie A =
_
_
_
a
11
a
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
nn
_
_
_
M
nn
(K ) o matrice patratica de ordinul n si e X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
M
n1
(K )0 un vector coloana cu coecient i n corpul K R, C. Daca exista un
scalar K astfel ncat sa aiba loc relat ia
AX = X, (1)
atunci X se numeste vector propriu al matricii A, iar se numeste valoare proprie a matricii A si
notam (A). Ecuat ia matriceala (1) se rescrie (AI)X = 0 si este echivalenta cu sistemul liniar
(numit sistem caracteristic al matricii A)
_
_
(a
11
)x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+ +a
2n
x
n
= 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ + (a
nn
)x
n
= 0.
(2)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Fiind un sistem omogen, acesta are solut ii nebanale doar n cazul n care scalarul satisface ecuat ia
algebrica
P
A
()
not
= det(AI) = 0
a
11
a
12
. . . a
1n
a
12
a
22
. . . a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn
= 0. (3)
Denit ii. a) Se numeste polinomul caracteristic al matricei A, polinomul
P
A
() = det(AI).
b) Ecuat ia (3) este o ecuat ie algebrica de grad nn necunoscuta , si se numeste ecuat ia caracteristica
a matricei A.
Observat ii. 1. Valorile proprii ale matricei A sunt solut iile din K ale ecuat iei caracteristice (3);
mult imea acestora formeaza spectrul matricii A, care se va nota prin (A). Daca notam prin (A)
mult imea radacinilor complexe ale polinomului caracteristic al matricii A, se observa ca avem (A) =
(A) K .
2. Fie A o matrice patratica reala de ordinul n si det(AI) = 0 ecuat ia ei caracteristica. Deoarece
nu orice ecuat ie algebrica admite solut ii n R, dar admite solut ii n C, uneori valorile proprii ale lui A se
denesc ca ind elemente din C.

In acest caz vectorii proprii corespunzatori apart in complexicatului
lui R
n
notat
C
R
n
.
Teorema. a) Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
nn
(K ). Polinomul caracteristic al matricei A are expresia
P() = (1)
n
(
n
n1
+
2
n2
+ (1)
n
n
),
unde

1
= Tr A,
2
=

1jkn
(a
jj
a
kk
a
kj
a
jk
) , . . . ,
n1
=

1jn
m(a
jj
),
n
= det A;
Tr(a
ij
) = a
11
+a
22
+ +a
nn
se numeste urma matricii A;
m(a
jj
) este minorul obt inut din matricea A prin eliminarea liniei si coloanei a j-a;

k
, k = 1, n reprezinta suma minorilor principali de ordinul k ai matricei AI.
b) Matricele A si
t
A au acelasi polinom caracteristic.
c) Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
Demonstrat ie. a) Vom da demonstrat ia pentru matricele de ordinul doi sau trei; obt inem prin calcul
direct
P() =
a
11
a
12
a
21
a
22
=
2
( TrA) + det A, TrA = a
11
+a
22
;
iar pentru ordinul trei
P() =
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
=
3
+
2
( TrA) J + det A,
unde am folosit notat iile
TrA = a
11
+a
22
+a
33
, J =
a
11
a
12
a
21
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
a
22
a
23
a
32
a
33
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
b) P
A
() = det(AI) = det
t
(AI) = det(
t
AI) = Pt
A
().
c) Fie A si A
t
doua matrice asemenea, adica A
t
= C
1
AC, unde C este o matrice nesingulara. Atunci
P
A
() = det(A
t
I) = det(C
1
AC I) = det[C
1
(AI)C] =
= det(C
1
) det(AI) det C = det(AI) = P
A
().
Pentru o matrice A reala (deci A coincide cu conjugata ei

A) si simetrica (A =
t
A) putem da
urmatoarea
Teorema. Valorile proprii ale unei matrice reale si simetrice sunt reale.
Demonstrat ie. Conjugand relat ia (1), rezulta
A

X =

X. (4)
In (1) nmult im la stanga cu

t
X, iar n 4 nmult im la stanga cu
t
X. Relat ia A =
t
A implica
t

XAX =
t
XA

X si deci obt inem (
)
t
X

X = 0. Cum vectorul X este nenul, avem
t
X

X ,= 0 =
R.
Exercit ii. 1. Aat i valorile si vectorii proprii pentru matricea
A =
_
_
_
_
2 0 2 1
0 2 4 2
2 1 1 1
2 1 1 3
_
_
_
_
M
44
(R).
R: Polinomul caracteristic P
A
() = det(A I) = ( 2)
4
are drept radacini valorile proprii ale
matricii A,
1
=
2
=
3
=
4
= 2 R. Sistemul caracteristic (1) se scrie AX = 2X unde
X =
t
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
), si este echivalent cu sistemul (2) care are forma
_
2x
3
x
4
= 0
2x
1
x
2
x
3
+x
4
= 0
Obt inem x
2
= 2x
1
+x
3
, x
4
= 2x
3
. si notand x
1
= a si x
3
= b solut ia se scrie
x
1
= a, x
2
= 2a +b, x
3
= b, x
4
= 2b, a, b R.
Rezulta solut iile sistemului caracteristic, X =
t
(a, 2a+b, b, 2b) = a
t
(1, 2, 0, 0)+b
t
(0, 1, 1, 2) (a, b R),
deci valorii proprii = 2 i corespund doi vectori proprii liniar independent i v
1
=
t
(1, 2, 0, 0)si
v
2
=
t
(0, 1, 1, 2), baza a subspat iului propriu S
1
= L(v
1
, v
2
). Se observa ca dimS
1
= 2 < 4 = dimR
4
.
2. Aat i valorile si vectorii proprii pentru matricea A =
_
_
6 6 0
3 3 0
3 6 3
_
_
.
R: Polinomul caracteristic este P() = ( 3)
2
. Din ecuat ia caracteristica (4) rezulta valorile
proprii
1
=
2
= 3,
3
= 0, iar din sistemul caracteristic (2), vectorii proprii liniar independenti
v
1
=
t
(2, 1, 0), v
2
=
t
(0, 0, 1), v
3
=
t
(1, 1, 1).
Observat ii. 1. Fie V
n
un spat iu vectorial nit dimensional peste corpul K si T : V
n
V
n
un
endomorsm. Fie x un vector propriu al lui T si valoarea proprie asociata. Atunci x si satisfac
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
relat ia Tx = x. Fixam o baza n V
n
si notam cu A matricea atasata endomorsmului T si cu X
matricea coloana atasata vectorului x. Relat ia Tx = x este echivalenta cu ecuat ia matriceala
AX = X.
2. Fie P
A
() = det(A I) polinomul caracteristic al matricei A. Din cele de mai sus se vede ca,
daca exista, valorile proprii ale endomorsmului T sunt radacinile lui P
A
() care apart in corpului K ,
iar vectorii proprii ai lui T sunt solut iile ecuat iei matriceale
(AI)X = 0.
De asemenea, teorema 2.2 arata ca polinomul
P
A
() = det(AI)
este invariant fat a de o schimbare a bazei din V
n
, adica coecient ii lui P
A
() depind de endomorsmul
T si nu de reprezentarea matriceala particulara A a lui T.

In consecint a, nedepinzand efectiv de A,
numarul det A se numeste determinantul endomorsmului T, numarul Tr A se numeste urma lui T,
etc; putem n concluzie da urmatoarea
Denit ie. Fie T End(V
n
) un endomorsm si A matricea asociata acestuia n raport cu o baza
xata a spat iului vectorialV
n
. Atunci polinomul
P() = P
A
() det(AI) (5)
se numeste polinomul caracteristic al endomorsmului T.
Observat ii. 1. Endomorsmul T : V
n
V
n
are cel mult n valori proprii distincte. Daca T are
exact n valori proprii distincte, atunci vectorii corespunzatori determina o baza a lui V
n
si matricea
A atasata lui T n raport cu aceasta baza este o matrice diagonala avand pe diagonala valorile proprii
ale lui T.
2. Fie V
n
un spat iu vectorial real n-dimensional si T : V
n
V
n
un endomorsm. Notam cu
C
V
n
complexicatul spat iului vectorial V
n
si cu
C
T complexicatul endomorsmului T. Cum T si
C
T au
aceeasi reprezentare matriceala, valorile proprii ale lui
C
T sunt exact valorile proprii complexe (A)
ale matricei reale asociata lui T, privita ca matrice complexa.
Avand n vedere acest lucru, se observa ca valorile proprii ale unui endomorsm real T (care
formeaza spectrul (T) al lui T) sunt valorile proprii reale (T) = (T) R, unde (T) este spectrul
endomorsmului complexicat
C
T.
Exercit iu. Aat i valorile si vectorii proprii ai endomorsmului T End(R
3
) descris de matricea
A =
_
_
2 0 0
0 2 1
0 1 0
_
_
.
Solut ie. Polinomul caracteristic al endomorsmului T este
P() = ( + 1)
2
( 2),
valorile proprii sunt
1
= 2,
2
=
3
= 1 R; doi vectori proprii asociat i sunt (tema, vericat i!) :
v
1
= (1, 0, 0), v
2
= (0, 1, 1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
3 Forma diagonala a unui endomorsm
Dat ind un endomorsm T End(V
n
), s-a vazut ca matricea A = [T]
B
depinde de alegerea bazei
B V
n
. Apare natural ntrebarea daca exista o baza n V
n
relativ la care matricea endomorsmului
sa aiba o forma cat mai simpla (canonica), spre exemplu cu un numar cat mai mare de coecient i
nuli exceptand diagonala. Cu ajutorul valorilor si vectorilor proprii ai endomorsmului T vom realiza
acest lucru n cele ce urmeaza.
Denit ie. Un endomorsmT End(V
n
) se numeste diagonalizabil daca exista o baza B = e
1
, . . . , e
n
astfel ncat matricea lui A = [T]

B
relativ la aceasta baza sa e o matrice diagonala (cu tot i coecient ii
din afara diagonalei, nuli).
Matricele din clasa de asemanare a matricii A - care corespunde endomorsmului diagonalizabil T
relativ la baza B V
n
, se numesc matrice diagonalizabile (asociate endomorsmului T).
Teorema. Un endomorsm T End(V
n
) este diagonalizabil daca si numai daca exista o baza a
spat iului V
n
formata din vectori proprii ai endomorsmului.
Demonstrat ie. Daca T este diagonalizabil, atunci exista o baza B = e
1
, . . . , e
n
a spat iului fat a de
care matricea lui T este diagonala, deci este de forma
A =
_
_
_
_
_
a
11
0 . . . 0
0 a
22
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
_
.
Deci au loc relat iile Te
i
= a
ii
e
i
, i = 1, n, adica vectorii e
i
, i = 1, n sunt vectori proprii ai endomor-
smului T, asociat i respectiv valorilor proprii a
ii
, i = 1, n. Reciproc, daca B
t
= v
1
, v
2
, . . . , v
n
este
o baza n V
n
, formata din vectori proprii ai lui T, adica au loc relat iile Tv
i
=
i
v
i
, i = 1, n, atunci
matricea lui T relativ la aceasta baza este
D = [T]
B
=
_
_
_
_
_
1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
,
unde scalarii
i
nu sunt neaparat distinct i.
Denit ii. Fie (T) o valoare proprie a endomorsmului T.
a) Se numeste multiplicitate algebrica a valorii proprii si o notam prin m
a
(), ordinul de multi-
plicitate al valorii proprii ca radacina a polinomului caracteristic (5) asociat endomorsmului T.
b) Se numeste multiplicitate geometrica a valorii proprii si o notam prin m
g
(), dimensiunea
subspat iului vectorial S
(1) asociat valorii proprii .

Teorema. Fie
0
(T), unde T End(V
n
). Atunci dimensiunea subspat iului propriu S
0
este cel
mult egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
0
(A) corespunzatoare subspat iului S
0
,
adica m
g
(
0
) m
a
(
0
).
Deci multiplicitatea geometrica a unei valori proprii este totdeauna cel mult egala cu cea algebrica.
Demonstrat ie. Fie
0
o valoare proprie multipla de ordinul m si S
0
subspat iul propriu corespunzator.
Avem dimS
0
= p n; e B = e
1
, e
2
, . . . , e
p
o baza n subspat iul propriuS
0
. Distingem
urmatoarele cazuri:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Daca p = n, atunci ordinul de multiplicitate al valorii proprii
0
este n, caci relativ la aceasta baza
matricea transformarii liniare este diagonala
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
0
0 . . . 0
0
0
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
0
_
_
_
_
_
P() = (1)
n
(
0
)
n
.
Daca p < n, completam aceasta baza pana la o baza n V
n
de forma
B = e
1
, . . . , e
p
; e
p+1
, . . . , e
n
.
T inand cont ca vectorii e
i
, i = 1, p sunt vectori proprii asociat i valorii proprii
0
, au loc descompunerile
T(e
i
) =
0
e
i
, i = 1, p; T(e
j
) =
n
k=1
a
kj
e
k
, j = p + 1, n,
deci
[T(e
i
)] =
0
[e
i
], i = 1, p; [T(e
j
)] =
t
(a
1j
, . . . , a
kj
), j = p + 1, n
si deci matricea lui T fat a de baza B este
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0 . . . 0 a
1p+1
. . . a
1n
0
0
. . . 0 a
2p+1
. . . a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
0
a
pp+1
. . . a
pn
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 a
np+1
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
si deci polinomul caracteristic al lui T are forma
P() = det(AI) = (
0
)
p
Q(), Q() =
a
pp+1
. . . a
pn
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
np+1
. . . a
nn
Teorema. Fie endomorsmul T End(V

n
). Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) T este diagonalizabil;
(ii) polinomul caracteristic al endomorsmului T are cele n rad acini n corpul K si dimensiunea
ecarui subspat iu propriu este egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunzatoare (pe
scurt, (T) K (deci (T) = (T)) si (T), m
a
() = m
g
()).
Demonstrat ie. Fie T End(V
n
) diagonalizabil, deci exista o baza B = e
1
, . . . , e
n
n V
n
, formata
din vectori proprii pentru T, fat a de care matricea lui T este diagonala. Descompunem polinomul
caracteristic P() = (
1
)
m
1
(
2
)
m
2
. . . (
p
)
m
p
, deci
i
, i = 1, p sunt valorile proprii ale lui
T de multiplicitat i m
i
care satisfac relat ia
p
i=1
m
i
= n. Fara a afecta generalitatea, admitem ca primii
m
1
vectori din baza e
1
, . . . , e
n
corespund lui
1
, urmatorii m
2
lui
2
etc.

In concluzie, vectorii
e
1
, . . . , e
m
1
apart in subspat iului propriu S
1
corespunzator valorii proprii
1
, ceea ce nseamna ca
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
numarul lor m
1
este cel mult egal cu dimS
1
. Pe de alta parte, conform teoremei anterioare, avem
dimS
1
m
1
.

In concluzie m
1
= dimS
1
. Analog, rezulta
dimS
i
= m
i
, i = 2, p.
Reciproc, e dimS
i
= m
i
, i = 1, p. Consideram familia de vectori din V
n
B = e
1
, . . . , e
m
1
, e
m
1
+1
, . . . , e
m
2
, . . . , e
m
p1
+1
, . . . , e
m
p
,
n
i=1
m
i
= n,
aleasa astfel ncat primii m
1
vectori sa constituie o baza n S
1
, urmatorii m
2
sa constituie o baza n
S
2
, etc. Prin induct ie dupa p, se poate arata ca B este baza nV
n
. Relativ la aceasta baza, matricea
endomorsmului T : V
n
V
n
are forma urmatoare
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 . . . 0 0
0
1
. . . 0
.
.
.
. . . . . . . . . . . .
.
.
. O
0 0 . . .
1
0
0 . . . . . . 0
.
.
.
0 . . . . . . 0
0
p
0 . . . 0
.
.
. 0
p
. . . 0
O
.
.
. . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . .
p
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
deci o matrice diagonala. Prin urmare endomorsmul T este diagonalizabil.
Consecint a. Daca T End(V
n
) este diagonalizabil, atunci are loc descompunerea
V
n
= S
1
S
2
S
p
.
Fie V
n
un K -spat iu vectorial, iar T End(V
n
) un endomorsm al acestuia. Pentru a obt ine
forma diagonala a lui T, putem da urmatorul algoritm.
Algoritm de diagonalizare.
1. Fixam o baza oarecare B V
n
si determinam matricea A = [T]
B
= (a
ij
)
i,j=1,n
a endomorsmului
T n aceasta baza.
2. Aam valorile proprii ale endomorsmului, solut iile n corpul K ale ecuat iei P
A
() = 0. Daca
(T) , K , atunci algoritmul stopeaza, iar endomorsmul T nu este diagonalizabil.
3. Daca (T) K si este format din p (p n) valori proprii distincte
1
, . . . ,
p
cu ordinele
de multiplicitate respectiv m
1
, . . . , m
p
, calculam rangul ecarei matrice A
j
I, j = 1, p. Daca
avem rang(A
j
I) = n m
j
, j = 1, p , adica spat iul vectorial al solut iilor sistemului omogen
(A
j
I)X = 0 satisface condit ia
dimS
j
= m
j
, j = 1, p
atunci (cf. teoremei 3.4) endomorsmul T este diagonalizabil si se trece la pasul 4; altfel T nu este
diagonalizabil, si algoritmul stopeaza.
4. Se rezolva cele p sisteme omogene
(A
j
I)X = 0, j = 1, p,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
ale caror solut ii formeaza subspat iile proprii S
j
, j = 1, p. Astfel obt inem practic cate o baza B
j
formata din m
j
vectori proprii, pentru ecare subspat iu propriu S
j
, j = 1, p.
5. Reunim cele p baze ale subspat iilor proprii, formand o baza B
t
= B
1
B
2
B
p
a spat iului
vectorial V
n
.
6. Relativ la aceasta baza B
t
matricea D = A
t
= [T]
B
este matrice diagonala, si are pe diagonala
valorile proprii
1
, . . . ,
1
; . . . ;
p
, . . . ,
p
, ecare dintre acestea aparand de un numar de ori egal cu
ordinul sau de multiplicitate.
7. Construim matricea diagonalizatoare (matricea modal a) C, matricea de trecere de la baza B la
B
t
, C = [B
t
]
B
.
8. Vericam corectitudinea calculelor, testand relat ia D = C
1
AC sub forma echivalenta CD = AC.
Exercit ii. 1. Determinat i daca endomorsmul T End(R
3
), denit prin matricea asociata relativ
la baza canonica
A =
_
_
2 7 5
2 5 3
1 2 3
_
_
este diagonalizabil sau nu.
Solut ie. Obt inem prin calcul polinomul caracteristic, P() = ( 2)
3
; o singura valoare proprie
distincta,
1
= 2 R, radacina tripla a polinomului caracteristic (m
g
(2) = m
a
(2) = 3). Avem
rang (A2I) = rang
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
= 2 ,= n m
1
= 3 3 = 0 dimS
1
= 1 ,= m
1
= 3.
Deci endomorsmul T nu este diagonalizabil.
2. Diagonalizat i endomorsmul T End(R
4
) a carui expresie analitica este
T(x) = (x
1
+x
4
, x
2
, x
3
2x
4
, x
1
2x
3
+ 3x
4
), x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
.
Solut ie.

In raport cu baza canonica a lui R
4
, matricea lui T este
A =
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 3
_
_
_
_
.
Obt inem polinomul caracteristic
P() = det(AI) = ( + 2)( + 1)
2
( 4)
si valorile proprii
1
= 2,
2
=
3
= 1,
4
= 4 R. Ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii
sunt respectiv m
1
= 1, m
2
= 2, m
3
= 1. Deoarece rang (A
1
I) = 3 = n m
1
= 4 1 = 3, prin
rezolvarea sistemului omogen (A + 2I)X = 0, obt inem vectorul propriu generator v
1
=
t
(1, 0, 2, 1).
Analog, rang (A
2
I) = 2 = n m
2
= 4 2 deci dim S
2
= 2, iar vectorii proprii corespunzatori
sunt v
2
=
t
(0, 1, 0, 0), v
3
=
t
(2, 0, 1, 0). Obt inem rang (A
4
I) = 3 = nm
3
, deci vectorul propriu
corespunzator valorii proprii
4
= 6 este v
4
=
t
(1, 0, 2, 5). Deci baza B
t
a spat iului R
4
relativ la care
matricea endomorsmului T este diagonala, este B
t
= v
1
, v
2
, v
3
, v
4
.

In concluzie endomorsmul T
este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare C si matricea diagonala D date respectiv de
C = [v
1
, v
2
, v
3
, v
4
] =
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 0 0
2 0 1 2
1 0 0 5
_
_
_
_
, D = C
1
AC =
_
_
_
_
2 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 4
_
_
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
4 Forma canonica Jordan
Fie V
n
un K -spat iu vectorial si T End(V
n
) un endomorsm al acestuia. Matricea A a lui T depinde
de alegerea bazei nV
n
. Condit iile n care matricea A se poate diagonaliza au fost date n teoremele
3.2 si 3.4.

In cazul n care aceste condit ii nu sunt toate satisfacute, deci cand diagonalizarea nu este
posibila, se poate testa daca endomorsmul admite o forma canonica mai generala, numita forma
Jordan.
Denit ii. a) Fie K . Se numeste celula Jordan de ordinul m atasata scalarului , si se noteaza
prin J
m
, matricea
J
m
() =
_
_
_
_
_
_
_
1 . . . . . . 0
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . . . . 1
0 0 . . . . . .
_
_
_
_
_
_
_
M
mm
(K )
Dam drept exemplu urmatoarele celule Jordan:
J
3
(1 +i) =
_
_
1 +i 1 0
0 1 +i 1
0 0 1 +i
_
_
M
33
(C),
J
2
(3) =
_
3 1
0 3
_
M
22
(R), si J
1
(7) = (7) M
11
(R).
b) Endomorsmul T End(V
n
) se numeste jordanizabil daca exista o bazanV
n
fat a de care matricea
endomorsmului sa e de forma
J =
_
_
_
_
_
J
1
0 . . . 0
0 J
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . J
p
_
_
_
_
_
(forma canonica Jordan), unde J
i
sunt celule Jordan atasate valorilor proprii
i
, i = 1, p ale endomor-
smului T.
O celula Jordan de ordinul s atasata unei valori proprii (T) multipla de ordinul m s
corespunde vectorilor liniar independent i e
1
, e
2
, . . . , e
s
care satisfac urmatoarele relat ii
_
_
Te
1
= e
1
,
Te
2
= e
2
+e
1
. . .
Te
s
= e
s
+e
s1
_
(T Id)e
1
= 0
(T Id)e
2
= e
1
. . .
(T Id)e
s
= e
s1
.
Dupa cum se observa din prima ecuat ie, vectorul e
1
este propriu; vectorii e
2
, . . . , e
s
se numesc vectori
principali.
Observat ii. 1. Exista endomorsme ale spat iilor vectoriale reale care nu admit forma Jordan, si
anume acelea pentru care corpul K este R (deci K nu este corp algebric nchis) iar ecuat ia caracter-
istica nu are toate cele n radacini n R ((T) , K = R). Spre exemplu, endomorsmul T End(R
2
),
T(x) = (x
2
, x
1
), x = (x
1
, x
2
) R
2
,
are drept valori proprii numerele complexe imaginare i / R.
2. Endomorsmele spat iilor complexe admit totdeauna la forma Jordan, deoarece orice ecuat ie alge-
brica de gradul n cu coecient i complecsi are toate cele n radacini n corpul K = C.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
3. Forma diagonala a unui endomorsm diagonalizabil este un caz particular de forma canonica
Jordan, anume cazul cand toate celulele Jordan sunt de ordinul unu.
4. Forma canonica Jordan asociata unui endomorsm dat nu este unic determinata. Doar numarul
celulelor Jordan (care este egal cu numarul maximal de vectori proprii liniar independent i ai lui T)
precum si structura interna a celulelor Jordan sunt unice. Ceea ce nu este unic determinat este ordinea
celulelor Jordan pe diagonala matricii canonice Jordan. Aceasta ordine depinde de ordinea vectorilor
din baza B
t
- formata din vectori proprii si princpali ai endomorsmului T.
5. Se poate arata ca pentru un un endomorsm T End(V
n
) al K -spat iului vectorial V
n
, ce are
valorile proprii distincte
1
, . . . ,
p
de multiplicitat i respectiv m
1
, m
2
, . . . , m
p
(
p
k=1
m
k
= n), exista p
subspat ii vectoriale V
j
V , j = 1, p, astfel ncat sunt satisfacute urmatoarele proprietat i:
dimV
j
= m
j
, j = 1, p;
subspat iile V
j
sunt invariante fat a de T;
T
/V
j
= N
j
+
j
I
m
j
, j = 1, p, cu N
j
endomorsm nilpotent de ordin cel mult m
j
;
are loc descompunerea n suma directa
V
n
= V
1
V
2
V
p
.
Pe baza acestui rezultat, se poate demonstra urmatoarea teorema:
Teorema Jordan. Fie V
n
un K -spat iu vectorial n-dimensional. Daca endomorsmul T
End(V
n
) are valorile proprii n corpul K , atunci exista o baza n V
n
(numita baza Jordan) fat a de
care matricea lui T are forma Jordan.
Algoritm pentru gasirea unei baze Jordan
1. Se xeaza o baza n V
n
si se determina matricea A atasata endomorsmului T End(V
n
).
2. Prin rezolvarea ecuat iei caracteristice P
A
() det(A I) = 0; se determina valorile proprii
distincte
j
, multiple de ordinul respectiv m
j
, j = 1, p. Algoritmul continua doar daca
j
K , j
1, p (sau, echivalent,
p
j=1
m
j
= n), altfel endomorsmul nu este jordanizabil.
3. Se aa vectorii proprii liniar independent i corespunzatori ecarei valori proprii
j
.
4. Se calculeaza numarul de celule Jordan, pentru ecare valoare proprie distincta
j
n parte, numar
egal cu dimS
j
= dimV
n
rang (A
j
I).
5. Se rezolva sistemul (A
j
I)
m
j
X = 0, pentru ecare j = 1, p. Pentru j 1, p xat, solut iile vectori
nenuli genereaza subspat iul S
j
. Practic, se determina ntai forma vectorilor proprii v ce genereaza
S
j
prin rezolvarea sistemului
(A
j
I)v = 0.
Distingem cazurile:
dimS
j
= m
j
,caz n care se determina o baza B
j
a subspat iului S
j
= V
j
formata din m
j
vectori
proprii (solut iile fundamentale ale sistemului de mai sus).
dimS
j
m
j
,caz n care avem S
j
V
j
, S
j
,= V
j
.

In acest caz se determina forma generala va
vectorilor proprii din S
j
, se calculeaza numarul m
j
dimS
j
de vectori principali asociat i, si
se aa acesti vectori, rezolvand succesiv sistemele liniare
(AI)w
2
= v, . . . , (AI)w
s
= w
s1
.
La ecare sistem n parte se verica compatibilitatea acestuia, si t inand cont si de condit iile
sistemelor anterioare se obt in informat ii relativ la vectorul propriu generic v caruia i se asociaza
acesti vectori principali; apoi, n caz ca acesta sistemul este compatibil, se rezolva.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Se determina n acest mod un numar de n
j
= dimS
j
seturi de vectori, ce cont in ecare cate un vector
propriu v din baza spat iului S
j
si vectori principali asociat i acestuia (n cazul n care sistemele ce
produc vectori principali asociat i lui v sunt compatibile).
Familia ordonata a acestor n
j
seturi corespunde la o familie de n
j
celule Jordan asezate pe diagonala
matricii formei canonice Jordan, si determina o baza B
j
n subspat iul invariantV
j
asociat valorii
proprii
j
.
6. Se reunesc cele p baze ale subspat iilor invariante V
j
, formand o baza
B
t
= B
1
B
2
B
p
a spat iului vectorial V
n
.
7. Relativ la aceasta baza B
t
matricea J = A
t
= [T]
B
este matrice n forma canonica Jordan, si are
pe diagonala celulele Jordan asociate valorilor proprii
1
, . . . ,
p
, dispuse n ordinea n care apar n
baza B
t
seturile de vectori, formate din cate un vector propriu urmat, eventual, de vectorii principali
asociat i (daca acestia exista).
Celulele Jordan au ordinul egal cu numarul de vectori din setul corespunzator, si cont in valoarea
proprie atasata setului de vectori.
8. Se construieste matricea jordanizatoare C, adica matricea C = [B
t
]
B
de trecere de la baza B la
B
t
.
9. Se verica corectitudinea calculelor, testand relat ia
J = C
1
AC
sub forma echivalenta CJ = AC.
Exercit iu. Sa se ae forma canonica Jordan a endomorsmului T End(R
4
),
T(x) = (2x
1
+x
2
, 4x
1
2x
2
, 7x
1
+x
2
+x
3
+x
4
, 17x
1
6x
2
x
3
x
4
),
x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
.
Solut ia I. Matricea endomorsmului T relativ la baza canonica a spat iului vectorial R
4
este
A =
_
_
_
_
2 1 0 0
4 2 0 0
7 1 1 1
17 6 1 1
_
_
_
_
.
Ecuat ia caracteristica
4
= 0 are solut ia
1
= 0 = multipla de ordin m
1
= 4. Avem rang (AI) =
2, deci numarul celulelor Jordan este egal cu
n rang (AI) = dimS
= 4 2 = 2.
Ordinele celor doua celule Jordan pot : ambele de ordin 2, sau una de ordin 3 si cealalta de ordin 1.
Determinam situat ia n care ne aam, folosind indicele de nilpotent a al restrict iei N
1
= T[
V
1

Id[
V
1
; pentru aceasta aam subspat iul V
1
= Ker (T Id)
4
. Deoarece
(AI)
2
=
_
_
_
_
2 1 0 0
4 2 0 0
7 1 1 1
17 6 1 1
_
_
_
_
2
= O
4x4
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
obt inem,
S
= Ker (T Id) Ker (T Id)

2
= Ker (T Id)
3
=
= Ker (T Id)
4
= V
1
= V = R
4
unde am notat prin Id transformarea idantica a spat iului vectorial R
4
. Rezulta ca indicele de nilpotent a
h al restrict iei N
1
este egal cu 2. Deoarece dim Ker (T I)
2
= 4 si dim Ker (T I) = dimS
= 2,
rezulta ca numarul celulelor Jordan de tip h h = 2 2 este egal cu
dim Ker (T J)
2
dim Ker (T J) = 4 2 = 2.
Prin urmare forma Jordan este J =
_
J
1
0
0 J
2
_
, unde J
1
= J
2
=
_
1
0
_
=
_
0 1
0 0
_
.
Solut ia II. Deoarece rang (A I) = 2 dimS
= 2, rezulta ca valorii proprii = 0 i core-

spund doi vectori proprii liniar independent i pe care-i determinam rezolvand sistemul omogen dublu
nedeterminat
(AI)v = 0, v =
t
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
)
_
_
2x
1
+x
2
= 0
4x
1
2x
2
= 0
7x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0
17x
1
6x
2
x
3
x
4
= 0.
Notand x
3
= a, x
4
= b obt inem x
1
= (a + b)/5, x
2
= 2(a + b)/5, deci solut ia generala a sistemului
are forma v =
t
((a +b)/5, 2(a +b)/5, a, b), a ,= bsau b ,= 0. Deci exista maximum doi vectori
proprii liniar independent i. Deoarece diferent a dintre multiplicitatea algebrica si cea geometrica a
valorii proprii este 4 2 = 2, vom determina 2 vectori principali, precum si vectorii proprii carora
acestia le corespund. Fie w
2
=
t
(u
1
, u
2
, u
3
, u
4
) un vector principal; acesta satisface sistemul neomogen
(AI)w
2
= v
_
_
2u
1
+u
2
= (a +b)/5
4u
1
2u
2
= 2(a +b)/5
7u
1
+u
2
+u
3
+u
4
= a
17u
1
6u
2
u
3
u
4
= b.
Notand u
3
= c, u
4
= d obt inem solut ia sistemului, care este compatibil nedeterminat a, b R (tema,
vericat i!) ,
w
2
=
t
_
6a +b 5c 5d
25
,
17a 7b + 10c + 10d
25
, c, d
_
.
Deoarece condit iile de compatibilitate Rouche sunt identic satisfacute, rezulta ca ecaruia dintre vec-
torii proprii liniar independent i ai unei baze a subspat iului S
, i se ataseaza un vector principal.

Alegand a = 7, b = 17 obt inem vectorul propriu v
1
= (2, 4, 7, 17), si alegand a = 7, b = 17, c =
d = 0 se obt ine vectorul principal w
1
= (1, 0, 0, 0) atasat vectorului propriu v
1
. Aleg and a = 1, b = 6
se gaseste vectorul propriu v
2
= (1, 2, 1, 6); pentru a = 1, b = 6, c = d = 0, gasim vectorul
principal w
2
= (0, 1, 0, 0) care se ataseaza lui v
2
.
S-au obt inut seturile de vectori v
1
, w
1
si v
2
, w
2
, care prin reuniune determina baza Jordan
B
t
= v
1
, w
1
, v
2
, w
2
R
4
. Corespunzator celor doua seturi, avem doua celule Jordan de ordin 2
ecare (numarul de vectori din ecare set). Relativ la baza B
t
matricea Jordan a endomorsmului T
si matricea de trecere la noua baza sunt respectiv
J = [T]
B
=
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 0 0
0 0 0 1
0 0 0 0
_
_
_
_
, C = [v
1
, w
1
; v
2
, w
2
] =
_
_
_
_
2 1 1 0
4 0 2 1
7 0 1 0
17 0 6 0
_
_
_
_
;
acestea satisfac relat ia C
1
AC = J (CJ=AC) (tema, vericat i!) .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
5 Spectrul endomorsmelor n spat ii euclidiene
Fie V un K -spat iu vectorial euclidian si T End(V ) un endomorsm al acestuia. Daca (T)
iar x este un vector propriu atasat lui , atunci are loc relat ia
=
Tx, x)
x, x)
.
Teorema. Daca T End(V ) este un endomorsm hermitic al spat iului euclidian complex V , atunci:
a) Valorile proprii ale lui T sunt reale.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Daca dimV = n, atunci T admite exact n vectori proprii ortogonali doi cate doi (deci este
diagonalizabil).
Demonstrat ie. a) Din ipoteza T este hermitic, deci x, Ty) = Tx, y), x, y V . Vom demonstra
proprietat ile 1) si 2). 1) Prin calcul direct obt inem
=
Tx, x)
x, x)
=
x, Tx)
x, x)
=
Tx, x)
x, x)
= R.
b) Fie
1
,=
2
valori proprii ale lui T si v
1
, v
2
V vectori proprii corespunzatori. Atunci avem
Tv
1
, v
2
) =
1
v
1
, v
2
) =
1
v
1
, v
2
),
Tv
1
, v
2
) = v
1
, Tv
2
) = v
1
,
2
v
2
) =

2
v
1
, v
2
) =
2
v
1
, v
2
).
Prin scadere rezulta (
1
2
)v
1
, v
2
) = 0, dar ntrucat Av
1
, v
2
) = v
1
, Av
2
) = v
1
,
2
v
2
) =

2
v
1
, v
2
) =
2
v
1
, v
2
), avem v
1
, v
2
) = 0, deci cei doi vectori proprii sunt ortogonali.
Observat ii. 1. Pentru un endomorsm antihermitic valorile proprii sunt pur imaginare sau nule, iar
vectorii proprii corespunzatori au aceleasi proprietat i ca si n cazul hermitic.
2. Pe spat iile euclidiene reale, toate radacinile complexe ale polinomului caracteristic ale unui endo-
morsm simetric sunt reale, iar valorile proprii (reale, n caz ca acestea exista) ale unui endomorsm
antisimetric sunt nule. Daca V
n
este un spat iu euclidian real ndimensional, iar T End(V ) este
simetric, atunci T poseda n vectori proprii care constituie o baza ortogonala a lui V
n
. Aceasta pro-
prietate nu este adevarata pentru un endomorsm antisimetric.
Consecint a. Fie V
n
un K -spat iu vectorial n-dimensional, iar T End(V
n
) un endomorsm simetric
(pentru cazul K =R), sau hermitic (pentru cazul K =C). Atunci exista o baza ortonormata B
t

V
n
astfel ncat matricea [T]
B
a endomorsmului T relativ la baza B
t
este matrice diagonala (deci
endomorsmul T este diagonalizabil).
Exercit iu. Aratat i ca endomorsmul T End(C
3
) al spat iului vectorial euclidian complex C
3
dat
prin matricea A este hermitic, apoi diagonalizat i, unde
A =
_
_
3 i 0
i 3 0
0 0 4
_
_
M
3
(C).
Solut ie. T este endomorsm hermitic, deoarece baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) C
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
74 Spectrul endomorsmelor n spat ii euclidiene
este ortonormata, iar matricea asociata endomorsmului relativ la aceasta baza A = [T]
B
este matrice
hermitica (satisface relat ia A =
t

A). Determinam o baza B
t
C
3
fat a de care matricea endomors-
mului sa aiba forma diagonala. Valorile proprii sunt reale:
1
= 2,
2
=
3
= 4, iar vectorii proprii
corespunzatori sunt v
1
= (1, i, 0), v
2
= (0, 0, 1) pentru = 4 si v
3
= (i, 1, 0), pentru = 2, si sunt
ortogonali doi cate doi. Normand vectorii proprii obt inem baza ortonormata
B
t
=
_
u
1
=
v
1
[[v
1
[[
=
_
1
2
,
i
2
, 0
_
, u
2
=
v
3
[[v
3
[[
=
_
i
2
,
1
2
, 0
_
, u
3
= v
2
_
.
Matricea de trecere de la baza canonica la baza B
t
si matricea diagonala asociata sunt deci
C =
_
_
1/
2 i/
2 0
i/
2 1/
2 0
0 0 1
_
_
, D = [A]
B
= C
1
AC =
_
_
4 0 0
0 2 0
0 0 4
_
_
.
Teorema. Fie V un spat iu euclidian complex/real si T End(V ) un endomorsm unitar (pentru
K =C), sau ortogonal (pentru K =R). Atunci:
a) Valorile proprii ale endomorsmului T au modulul 1.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Daca V este spat iu vectorial complex n-dimensional, atunci T posed a n vectori proprii ortogonali
doi cate doi.
Demonstrat ie. Demonstram proprietat ile 1) si 2). 1) Fie T un morsm unitar, C o valoare proprie
a acestuia, si x V 0 un vector propriu corespunzator lui . Rezulta relat iile
Tx, Tx) = x, x) =
x, x),
Tx, Tx) = x, x),
unde

este conjugatul complex al lui . Prin scadere rezulta (
1)x, x) = 0. Deoarece x, x) ,= 0,
rezulta
1 = 0 sau [[
2
=1, adica [[ =1.
b) Fie valorile proprii
1
,=
2
si x
1
, x
2
vectori proprii asociat i respectiv celor doua valori proprii.
Atunci Tx
1
, Tx
2
) = x
1
, x
2
)si Tx
1
, Tx
2
) =
1
x
1
,
2
x
2
) =
1
2
x
1
, x
2
). Prin scaderea acestor relat ii,
rezulta
(
1
2
1)x
1
, x
2
) = 0.
Deoarece valorile proprii au modulul unu si sunt distincte, rezulta
1
2
1 ,= 0, decix
1
, x
2
) = 0, si
deci vectorii x
1
si x
2
sunt ortogonali.
Exercit iu. Sa se aplice teorema de mai sus endomorsmului T End(R
3
) dat prin matricea
A =
_
_
cos t 0 sin t
0 1 0
sin t 0 cos t
_
_
, t R
_
kZ
(2k + 1).
Solut ie. Matricea A a endomorsmului relativ la baza canonica este matrice ortogonala (A
t
A =
I), iar baza canonica este ortonormata relativ la produsul scalar canonic (tema, vericat i!) ; deci
endomorsmul T este ortogonal. Vericam ca valorile proprii ale endommorsmului
C
T :
C
R
3
C
R
3
au modulul egal cu unitatea si ca vectorii proprii (cu coecient i complecsi) corespunzatori sunt
ortogonali. Valorile proprii ale lui
C
T, adica solut iile ecuat iei det(AI) = 0, sunt
1
= 1,
2
= cos t +i sin t,
3
= cos t i sin t.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Se observa ca [
1
[ = [
2
[ = [
3
[ = 1. Vectorii proprii corespunzatori sunt, dupa normare
v
1
= (0, 1, 0), v
2
=
1
2
(i, 0, 1), v
3
=
1
2
(i, 0, 1) C
3
.
Se verica usor relat iile de ortogonalitate n C
3
v
1
, v
2
) = 0, v
2
, v
3
) = 0, v
3
, v
1
) = 0,
deci B
t
= v
1
, v
2
, v
3
C
3
este o baza ortonormata (tema, vericat i!) complexa, relativ la care
transformarea liniara
C
T End(
C
R
3
) este diagonalizabila, cu matricea diagonala asociata
D = [
C
T]
B
=
_
_
1 0 0
0 cos t +i sin t 0
0 0 cos t i sin t
_
_
.
Se mai observa ca desi T nu este diagonalizabila ca endomorsm al spat iului R
3
(deoarece (T) , R),
putem atasa vectorilor v
2
si v
3
vectorii reali (care nu sunt vectori proprii pentru endomorsmul T):
u
2
= Re (v
2
) = Re (v
3
) =
1
2
(0, 0, 1); u
3
= Im(v
2
) = Im(v
3
) =
1
2
(1, 0, 0),
iar acestia verica condit iile de ortogonalitate
v
1
, u
2
) = 0, v
1
, u
3
) = 0, u
2
, u
3
) = 0,
deci am obt inut baza ortogonala B
tt
= v
1
, u
2
, u
3
R
3
care nu este formata din vectori proprii,
produsa de baza ortogonala B
t
= v
1
, v
2
, v
3
din C
3
.
6 Polinoame de matrice. Funct ii de matrice
Fie T End(V
n
) un endomorsm al K -spat iului vectorial n-dimensional V
n
si A = (a
ij
)
i,j=1,n

M
nn
(K ) matricea acestuia relativ la o baza a luiV
n
.
Denit ie. Oricarui polinom cu coecient i din corpul K ,
Q(t) = a
m
t
m
+a
m1
t
m1
+ +a
1
t +a
0
K [t],
i putem asocia polinomul de endomorsme
Q(T) = a
m
T
m
+a
m1
T
m1
+ +a
1
T +a
0
Id End(V
n
),
si polinomul de matrice
Q(A) = a
m
A
m
+a
m1
A
m1
+ +a
1
A+a
0
I M
nn
(K ),
unde Id End(V
n
) este endomorsmul identic, iar I M
nn
(K ) este matricea identitate de ordinul
n.
Observat ie. Studiul polinoamelor de endomorsme se reduce la studiul polinoamelor de matrice;
puterile de matrice se pot calcula relativ usor, facand uz de forma canonica a matricilor respective,
dupa cum urmeaza:
daca matricea A este similara cu o matrice diagonala D, atunci
A = CDC
1
, A
2
= CD
2
C
1
, . . . , A
m
= CD
m
C
1
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
daca matricea A este similara cu o matrice Jordan J, atunci
A = CJC
1
, A
2
= CJ
2
C
1
, . . . , A
m
= CJ
m
C
1
.
Teorema Cayley-Hamilton. Fie A M
nn
(K ) o matrice si P
A
polinomul caracteristic al matricii
A. Atunci are loc relat ia P(A) = O
n
, unde O
n
este matricea nula de ordinul n.
Demonstrat ie. Pentru o matrice arbitrara C M
nn
(K ), are loc relat ia
C C
+
= (det C)I, (1)
unde C
+
este reciproca matricii C. Fie A M
nn
(K ) si P() = det(AI) polinomul sau caracter-
istic. Considerand C = AI, unde I este matricea unitate de ordinul n, egalitatea (1) devine
(AI)(AI)
+
= P()I. (2)
Prin construct ie (AI)
+
este o matrice de polinoame de grad n 1, deci are forma
(AI)
+
= B
n1
n1
+B
n2
n2
+ +B
0
,
unde B
i
M
nn
(K ), i = 0, n 1. Fie polinomul caracteristic al matricii A:
P() = a
n
n
+a
n1
n1
+ +a
0
, a
k
K , k 0, n;
atunci egalitatea (2) se rescrie
(AI)(B
n1
n1
+B
n2
n2
+ +B
1
+B
0
) = (a
n
n
+a
n1
n1
+ +a
0
)I,
sau, grupand dupa puterile lui ,
(B
n1
)
n
+(AB
n1
B
n2
)
n1
+ + (AB
1
B
0
) +AB
0
=
= (a
n
I)
n
+ + (a
1
I) +a
0
I
Prin identicare obt inem relat iile
B
n1
= a
0
I, AB
n1
B
n2
= a
n1
I, . . . , AB
1
B
0
= a
1
I, AB
0
= a
0
I.
Amplicand aceste relat ii la stanga respectiv cu A
n
, A
n1
, . . . , A, I si apoi adunandu-le membru cu
membru, obt inem
P(A) = a
0
A
n
+a
1
A
n1
+ +a
n1
A+a
n
I =
= A
n
B
n1
+A
n
B
n1
A
n1
B
n2
+A
n1
B
n2
+AB
0
+AB
0
= 0.
Consecint a. Daca T End(V

n
) este un endomorsm, iar P() este polinomul sau caracteristic,
atunci are loc egalitatea de polinoame de endomorsme P(T) = O.
Exercit ii. 1. Calculat i polinomul de matrice Q(A), unde
Q(t) = t
3
6t
2
+ 9t 4, A =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
M
33
(R).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ie. Polinomul caracteristic al matricei A este P
A
() = det(A I) = ( 1)
2
( 4) = (
3
6
2
+9 4) si deci, n baza teoremei Cayley-Hamilton avem P
A
(A) = O; facand uz de aceasta, prin
calcul direct rezulta Q(A) = P
A
(A) = O.
2. Se da matricea A =
_
_
2 1 0
0 2 1
0 0 2
_
_
. Calculat i matricea inversa A
1
folosind teorema Cayley-
Hamilton.
Solut ie. Polinomul caracteristic al matricii este P
A
() = (2 )
3
. Se observa ca termenul liber al
poolinomului (care este egal cu determinantul matricii) este 8, deci nenul, si prin urmare matricea A
este inversabila. Aplicand teorema Cayley-Hamilton, avem P
A
(A) = 0, adica
(A2I)
3
= 0 A
3
6A
2
+ 12A8I = 0,
sau nca,
A (A
2
6A+ 12I)/8 (A
2
6A+ 12I)/8 A = I
de unde, prin amplicare cu A
1
, rezulta
A
1
= (A
2
6A+ 12I)/8 =
_
_
1/2 1/4 1/8
0 1/2 1/4
0 0 1/2
_
_
.
Teorema. Fie A M
nn
(K ) o matrice de ordin n. Atunci orice polinom n A de grad cel put in n,
poate exprimat printr-un polinom de gradul n 1.
Demonstrat ie. Polinomul caracteristic atasat matricei A este
P() = (1)
n
(
n
n1
+ + (1)
n
n
);
aplicand teorema Cayley-Hamilton, rezulta ca puterea maxima A
n
a matricii An P(A) are expresia
A
n
=
1
A
n1
+ (1)
n+1
n
I.
Observat ii. 1. Se observa ca prin recurent a toate puterile A

n+p
, p N ale matricii A de ordin n se
exprima cu ajutorul puterilor A
n1
, . . . , A, I.
2. FieV un K -spat iu vectorial si o serie de puteri f(t) =
m
a
m
t
m
, a
m
K . Aceasta serie are sens
pentru t V (spre exemplu numere reale, numere complexe, matrice patratice, funct ii, polinoame,
endomorsme etc.) daca putem deni puterea t
m
.

In cele ce urmeaza vom presupune cunoscute
rezultatele din analiza matematica privind convergent a seriilor de puteri.
Denit ii. Fie T End(V
n
) un endomorsm arbitrar si A matricea patratica de ordinul n asociata
lui T relativ la o baza din V
n
.
a) Se numeste serie de matrice, iar suma acesteia se numeste funct ie de matrice, o serie de forma
m=0
a
m
A
m
, unde a
m
K , m N.
b) Se numeste serie de endomorsm, iar suma acesteia se numeste funct ie de endomorsm, o serie
de forma
m=0
a
m
T
m
, unde a
m
K , m N.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Observat ii. 1. Pe spat iile nit dimensionale, studiul seriilor de endomorsme se reduce la studiul
seriilor de matrice.
2. Conform consecint ei teoremei Cayley-Hamilton, funct ia de matrice f(A) =

mN
a
m
A
m
se reduce
la un polinom Q(A) de gradul n 1 n A, unde n este ordinul matricei A. Daca

mN
a
m
A
m
este
convergenta, atunci coecient ii polinomului Q(A) sunt serii convergente.
3.

In cazul cand A admite valorile proprii distincte,
1
, . . . ,
n
, polinomul de gradul n1 atasat seriei
mN
a
m
A
m
se poate scrie n forma Lagrange
f(A) =
n
j=1
(A
1
I) . . . (A
j1
I)(A
j+1
I) . . . (A
n
I)
(
j
1
) . . . (
j

j1
)(
j
j+1
) . . . (
j

n
)
f(
j
),
sau sub forma
f(A) =
n
j=1
Z
j
f(
j
), (3)
unde Z
j
M
nn
(K ) nu depind de funct ia f si deci pot determinate prin particularizarea funct iei
f.

In cazul valorilor proprii multiple se arata ca
f(A) =
p
k=1
m
k
1
j=0
Z
kj
f
(j)
(
k
),
unde f
(j)
(.) sunt valorile derivatei de ordinul j a lui f, iar Z
kj
M
nn
(K ) sunt matrice independente
de funct ia f.
4.

In particular putem deni urmatoarele funct ii de matrice
e
A
=
m=0
A
m
m!
, sin A =
m=0
(1)
m
A
2m+1
(2m+ 1)!
, cos A =
m=0
(1)
m
A
2m
(2m)!
.
Seriile din membrul drept avand raza de convergent a . Funct ia de matrice e
A
se numeste matricea
exponent iala. Deseori, n loc de e
A
vom utiliza funct ia de matrice e
At
, t R (de exemplu, n teoria
sistemelor diferent iale liniare cu coecient i constant i).
Exercit iu. Calculat i funct ia de matrice e
At
, unde A =
_
_
2 2 3
0 3 1
0 0 4
_
_
.
Solut ie. Valorile proprii distincte ale matricii A sunt
1
= 2,
2
= 3,
3
= 4 R.
Prin nlocuire n relat ia (3) obt inem
f(A) = f(2)Z
1
+f(3)Z
2
+f(4)Z
3
. (4)
Se stie ca matricele Z
j
, j = 1, 2, 3 nu depind de f; le aam particularizand funct ia f succesiv:
f(z) = z 1 f(A) AI = 1 Z
1
+ 2 Z
2
+ 3 Z
3
f(z) = z + 1 f(A) A+I = 3Z
1
+ 4Z
2
+ 5Z
3
f(z) = z
2
f(A) A
2
= 4Z
1
+ 9Z
2
+ 16Z
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
de unde obt inem sistemul matriceal
_
_
_
Z
1
+ 2Z
2
+ 3Z
3
= AI
3Z
1
+ 4Z
2
+ 5Z
3
= A+I
4Z
1
+ 9Z
2
+ 16Z
3
= A
2
,
care admite solut ia
Z
1
=
1
2
(A
2
7A+ 12I), Z
2
= A
2
+ 6A8I, Z
3
=
1
2
(A
2
5A+ 6I).
Pentru f(A) = e
At
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei Z
1
, Z
2
, Z
3
n relat ia (4), obt inem
e
At
=
1
2
[(A
2
7A+ 12I)e
2t
+ 2(A
2
+ 6A8I)e
3t
+ (A
2
5A+ 6I)e
4t
].
7 Probleme propuse
1. Fie V spat iul vectorial al funct iilor reale de clasa C
pe intervalul deschis (0, 1). Aat i valorile

proprii si vectorii proprii ai endomorsmului
T : V V , T(f) = g, unde g(x) = xf
t
(x), x (0, 1).
R: (T) = R; (T), S
=
_
f V [ f(x) = cx
, x (0, 1), c R
_
.
2. Diagonalizat i matricea A. Formulari echivalente:
sa se determine o baza formata din vectori proprii ai transformarii liniare T a carei matrice asociata
relativ la baza canonica este A, T End(R
3
), [T]
B
= A;
sa se determine o baza n care transformarea T are matricea asociata diagonala;
sa se ae valorile proprii si vectorii proprii ai transformarii liniare T ai matricei A.
a) A =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
, b) A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
, c) A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 1
_
_
,
d) A =
_
_
1 1 2
3 3 6
2 2 4
_
_
, e) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
, f) A =
_
_
3 7 5
2 4 3
1 2 2
_
_
R: a) (A)=3, 3, 12, b) (A)=1, 1,-2, c) (A)=-1,-1, 4, d) (A)=2, 0, 0, e) (A)=-1,
1, 2. Vectorii proprii-tema a, c, d, f. b) B
t
= v
1
=
t
(2, 1, 0), v
2
=
t
(0, 0, 1), v
3
=
t
(1, 1, 1),
C = [B
t
]
B
=
_
_
2 0 1
1 0 1
0 1 1
_
_
, D = [T]
B
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
. e) B
t
= v
1
=
t
(0, 0, 1), v
2
=
t
(1, 0, 1), v
3
=
t
(2, 1, 2), C =
_
_
0 1 2
0 0 1
1 1 2
_
_
, D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
.
3. Sa se determine polinomul caracteristic al matricei Frobenius A =
_
_
_
_
_
_
_
p
1
p
2
. . . p
n1
p
n
1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 0
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
,
unde p
1
, . . . p
n
R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
80 Probleme propuse
R: P
A
() = ()
n
+ (1)
n1
(p
1
n1
+p
2
n2
+ +p
n2
2
+p
n1
+p
n
).
4. Fie V = C
0
[0, 1] spat iul vectorial al funct iilor reale continue pe intervalul [0, 1]. Aat i valorile
proprii si vectorii proprii pentru endomorsmul T : V V ,
T(f) = g, unde g(x) = x
_
1
0
f(t)dt, x [0, 1].
R: (T) =
_
0,
1
2
_
; S
=0
=
_
f V
_
1
0
f(t)dt = 0
_
, S
=
1
2
= f V [ f(x) = cx, c R.
5. Sa se studieze daca matricea A =
_
_
_
_
2 0 0 1
0 2 0 0
0 0 2 2
1 0 2 6
_
_
_
_
poate diagonalizata.

In caz armativ
aat i matricea modala (diagonalizatoare) C.
R: Da. (A) =
1,2
= 2,
3
= 1,
4
= 7 R, D =
_
_
_
_
2 0 0 0
0 2 0 0
0 0 1 0
0 0 0 7
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
2 0 1 1
0 1 0 0
1 0 2 2
0 0 1 5
_
_
_
_
.
6. Date ind matricile A, B M
nn
(R) care satisfac relat ia B = A bI
n
pentru un scalar b R, sa
se arate ca polinoamele caracteristice ale acestora satisfac relat ia
P
B
() = P
A
( +b).
7. Data ind matricea inversabila A M
nn
(R), sa se arate cantre polinomul caracteristic al matricii
A si cel al matricii inverse A
1
exista relat ia
P
A
1() = ()
n
1
det A
P
A
_
1
_
.
8. Aratat i ca daca v este vector propriu al matricii A asociat valorii proprii iar C este o ma-
trice nesingulara, atunci vectorul C
1
v este vector propriu pentru matricea similara C
1
AC, asociat
aceleiasi valori proprii.
9. Se da matricea A = [T]
B
a transformarii T End(R
3
) relativ la baza canonica B. Sa se determine
forma canonica Jordan a matricii An ecare din cazurile urmatoare. Formulari echivalente:
sa se determine forma canonica Jordan a transformarii liniare T a carei matrice relativ la baza
canonica este A;
sa se determine o baza formata din vectori proprii si eventual principali ai endomorsmului T,
relativ la care matricea asociata lui T are forma canonica Jordan.
a) A =
_
_
1 3 3
1 9 6
2 14 9
_
_
, b) A =
_
_
0 1 0
4 4 0
0 0 2
_
_
, c) A =
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
,
d) A =
_
_
_
_
5 1 1 1
1 5 1 1
1 1 3 1
1 1 1 3
_
_
_
_
, e) A =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
R: Tema: c), d), e). a) (A) = 0, 0, 1, C = [v
1
, p, v
2
] =
_
_
9 3 2
9 0 1
12 2 1
_
_
, J =
_
_
0 1 0
0 0 0
0 0 1
_
_
; b)
(A) = 2, 2, 2, C = [v
1
, p, v
2
] =
_
_
1 0 0
2 1 0
0 0 1
_
_
; J =
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
.
10. Aat i o baza ortonormata n R
3
fat a de care matricea endomorsmului T sa e diagonala, unde
T End(R
3
). Justicat i de ce este posibil acest lucru.
a) T(x) = (x
1
+ 2x
2
4x
3
, 2x
1
4x
2
2x
3
, 4x
1
2x
2
x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
b) [T] = A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 1
_
_
.
R: a) A = [T] =
_
_
1 2 4
2 4 2
4 2 1
_
_
, D =
_
_
5 0 0
0 5 0
0 0 4
_
_
, C =
_
_
1/
5 4/3
5 2/3
2/
5 2/3
5 1/3
0 5/3
5 2/3
_
_
;
deoarece A este matrice simetrica, transformarea T este diagonalizabila; vectorii bazei ortonormate
cautate sunt coloanele matricii modale C.
b) A este matrice simetrica, deci diagonalizabila; se obt ine:
(A) = 1, 1, 4, B
t
=
__
1
5
,
2
5
, 0
_
, (0, 0, 1),
_
2
5
,
1
5
, 0
__
.
11. Sa se verice urmatoarele armat ii:
a) Matricea A =
_
_
3 i 0
i 3 0
0 0 4
_
_
este hermitica (A =
t

A). Transformarea liniara asociata T
End(C
3
) este diagonalizabila; determinat i o baza ortonormata n C
3
formata din vectori proprii ai
transformarii T.
b) Matricea A =
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
este unitara (A
t

A = I A
1
=
t

A), iar transformarea liniara
asociata T End(C
3
) este unitara si orice valoare proprie a sa are modulul egal cu unu.
12. a) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii si apoi sa se diagonalizeze matricea ortogonala
A =
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
M
33
(C).
b) matricea simetrica A =
_
_
0 0 1
0 0 2
1 2 0
_
_
M
33
(R).
R: a) Matricea transformarii este diagonala, D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
, relativ la baza diagonalizatoare
B
t
= v
1
= (sin , 0, cos + 1), v
2
= (0, 1, 0), v
3
= (sin, 0, cos 1); b) B
t
= v
1
= (2, 1, 0), v
2
=
(1, 2,
5), v
3
= (1, 2,
5), D =
_
_
0 0 0
0

5 0
0 0
5
_
_
.
13. Fie V un spat iu euclidian complex si T : V V un endomorsm hermitian. Sa se arate ca
e
iT
, i
2
= 1, reprezinta un endomorsm unitar.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
82 Probleme propuse
R: Notand A = [T], B = [e
iT
]si folosind relat iile B = e
iA
, A =
t

A, rezulta
t

BB =
t
(e
i

A
)e
iA
= e
i
t
A
e
iA
= e
i
t
A+iA
= e
i(A
t
A)
= e
O
= I.
14. Se dau urmatoarele matrici diagonalizabile
a) A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
, b) A =
_
_
1 -1 2
3 -3 6
2 -2 4
_
_
, c) A =
_
_
1 0 2
0 0 0
2 0 4
_
_
.
Sa se calculeze A
1999
si e
A
, folosind relat ia existenta ntre matricea A si forma sa canonica diagonala
D, D = C
1
AC, unde C este matricea de trecere de la baza canonica la noua baza, relativ la care se
realizeaza forma diagonala.
R: Tema b, c. a) C =
_
_
2 0 1
1 0 1
0 1 1
_
_
, D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 -2
_
_
, A = CDC
1
, de unde rezulta
A
1999
= CD
1999
C
1
= C
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
1999
_
_
C
1
; e
A
= C
_
_
e
1
0 0
0 e
1
0
0 0 e
2
_
_
C
1
.
15. Folosind teorema CayleyHamilton pentru matricile urmatoare
a) A =
_
1 2
0 2
_
; b) A =
_
_
1 2 1
2 1 0
0 1 1
_
_
, sa se determine:
polinomul de matrice Q(A), unde Q(t) = t
4
t
2
+ 2;
daca matricea A este inversabila; n caz armativ sa se calculeze inversa acesteia.
R: Tema b). a) Polinomul caracteristic al matricii a este
P
A
() =
2
3 + 2 A
2
3A+ 2I
2
= 0 Q(A) = 12A10I
2
=
_
2 24
0 14
_
.
Cum P
A
are termenul liber nenul, A este inversabila; din relat ia data de teorema, rezulta
A
_
1
2
A+
3
2
I
2
_
= I
2
A
1
=
1
2
A+
3
2
I
2
=
_
1 1
0 1/2
_
.
16. Folosind teorema CayleyHamilton aat i A
1
si A
n
pentru matricele
a) A =
_
1 0
1 1
_
; b) A =
_
_
3 0 0
0 2 0
0 1 2
_
_
.
R: a) A
1
= A2I
2
=
_
1 0
1 1
_
; A
n
= x
n
A+y
n
I
2
conduce la
_
x
n+1
= 2x
n
+y
n
y
n+1
= x
n
, de unde
x
n+1
= 2x
n
x
n1
x
n+1
+ 2x
n
+x
n1
= 0 x
n
= (1)
n
a + (1)
n
nb.
_
x
1
= 1, y
1
= 0
x
2
= 2, y
2
= 1

_
a = 0
b = 1

_
x
n
= (1)
n+1
y
n
= x
n1
= (1)
n
(n 1)
A
n
= (1)
n+1
nA + (1)
n
(1 n)I
2
si deci A
n
=
_
(1)
n
0
n(1)
n1
(1)
n
_
. b) A
1
=
1
12
(A
2
7A+ 16I
3
), A
n
=
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 n2
n1
2
n
_
_
, n 0.
Capitolul 4. Forme biliniare si patratice
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare si patratice 83
1 Forme biliniare. Forme patratice
Denit ii. Fie V un K -spat iu vectorial, unde K R, C.
a) Se numeste forma liniara, o funct ie liniara : V K .
b) Se numeste forma biliniara sau tensor covariant de ordinul doi pe spat iul vectorial V o funct ie
/ : V V K liniara n ecare variabila, adica satisfacand urmatoarele proprietat i
/(kx +ly, z) = k/(x, z) +l/(y, z),
/(x, ky +lz) = k/(x, y) +l/(x, z), x, y, z V , k, l K .
Notam prin B(V , K ) mult imea tuturor formelor biliniare denite pe V . Adunarea formelor biliniare
si nmult irea acestora cu scalari pot denite ca n cazul funct iilor, determinand pe B(V , K ) o
structura de spat iu vectorial peste corpul K .
Exemplu. Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial real este o forma biliniara. Spre deosebire
de acesta, produsul scalar denit pe un spat iu vectorial complex, nu este o forma biliniara deoarece,
n general putem determina x, y, z V , k, l C, astfel ncat sa avem
x, ky +lz) = x, ky) +x, lz) =

kx, y) +lx, z) ,= kx, y) +lx, z).
Denit ii. a) Forma biliniara / se numeste simetrica daca
/(x, y) = /(y, x), x, y V .
b) Forma biliniara / se numeste antisimetrica daca
/(x, y) = /(y, x), x, y V .
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste corpul K ; e B = e
1
, . . . , e
n
o baza n acest
spat iu si / B(V , K ) o forma biliniara pe V
n
. Expresia formei biliniare calculata pe vectorii
x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
j=1
y
j
e
j
V
n
este
/(x, y) = /
_
_
n
i=1
x
i
e
i
,
n
j=1
y
j
e
j
_
_
=
n
i=1
n
j=1
x
i
y
j
/(e
i
, e
j
), (1)
deci forma biliniara / pe V
n
este unic determinata daca se cunosc cele n
2
valori ale ei /(e
i
, e
j
), i, j =
1, n pe vectorii bazei B = e
1
, . . . , e
n
. Relat ia (1) se poate rescrie, notand a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n,
/(x, y) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
y
j
. (2)
Expresia din membrul drept se numeste expresia analitica a formei biliniare fat a de baza considerata
B.
Matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
nn
(K ) de elemente a
ij
= /(e
i
, e
j
) se numeste matricea formei
biliniare / n raport cu baza B. Notam A = [/]
B
. Daca introducem matricele coloana X =
t
(x
j
)
j=1,n
M
n1
(K ), Y =
t
(y
j
)
j=1,n
M
n1
(K ), formate din coecient ii vectorilor x si y, atunci
expresia analitica (2) a formei biliniare poate scrisa sub forma matriceala
/(x, y) =
t
XAY. (3)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Observat ie. Aplicat ia care asociaza ecarei forme biliniare / : V
n
V
n
K matricea ei n raport
cu o baza data a spat iului V
n
este un izomorsm ntre spat iul vectorial B(V
n
, K ) si spat iul vectorial
M
nn
(K ). Drept urmare
dimB(V
n
, K ) = dimM
nn
(K ) = n
2
.
Teorema. O forma biliniara / B(V
n
, K ) este simetrica / antisimetrica daca si numai daca ma-
tricea formei ntr-o baza arbitrara xata a spat iuluiV
n
este simetrica/antisimetrica.
Demonstrat ie. Admitem ca / este o forma simetrica; daca A = (a
ij
)
i,j=1,n
este matricea formei ntr-o
baza B = e
1
, . . . , e
n
V
n
, avem
a
ij
= /(e
i
, e
j
) = /(e
j
, e
i
) = a
ji
deci A =
t
A. Reciproc, admitem ca exista o baza B = e
1
, . . . , e
n
V
n
a spat iului astfel ncat
matricea A = (a
ij
)
i,j=1,...,n
este simetrica. Atunci x, y V avem
/(y, x) =
t
(
t
Y AX) =
t
X
t
AY =
t
XAY = /(x, y).
Teorema. Daca C = [B
t
]
B
= (c
ij
)
i,j=1,n
M
nn
(K ) este matricea de trecere de la baza B =
e
1
, . . . , e
n
V
n
la baza B
t
= e
t
1
, . . . , e
t
n
din V
n
, iar
A = [/]
B
= (a
ij
)
i,j=1,n
, A
t
= [/]
B
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
sunt respectiv matricele unei forme biliniare / B(V
n
, K ) fat a de cele doua baze, atunci are loc
relat ia
A
t
=
t
CAC.
Demonstrat ie. Fie x =
n
i=1
x
t
i
e
t
i
y =
n
j=1
y
t
j
e
t
j
, x, y V
n
descompunerile a doi vectori arbitrari
relativ la baza B
t
= e
t
1
, . . . , e
t
n
. Notand X
t
=
t
(x
t
j
)
j=1,n
, Y
t
=
t
(y
t
j
)
j=1,n
si A
t
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
, unde
a
t
ij
= /(e
t
i
, e
t
j
), i, j = 1, n este matricea formei biliniare / fat a de baza B
t
, atunci /(x, y) =
t
X
t
A
t
Y
t
.
Pe de alta parte, matricele coloana X, Y si X
t
, Y
t
ale lui x si y relativ la cele doua baze satisfac relat iile
X = CX
t
, Y = CY
t
, deci avem /(x, y) =
t
XAY =
t
(CX
t
)A(CY
t
) =
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
. Rezulta
t
X
t
A
t
Y
t
=
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
, X
t
, Y
t
M
n1
(R) R
n
,
de unde, prin identicare obt inem A
t
=
t
CAC.
Denit ii. Fie A B(V
n
, K ) si A = [/]
B
matricea formei biliniare / relativ la o baza B V
n
.
a) Daca / este nesingulara/singulara, atunci forma biliniara A se numeste nedegenerata / degenerata.
Rangul matricei A se numeste rangul formei biliniare /.
b) Fie / B(V , K ) o forma biliniara simetrica. Mult imea
Ker / = x V [ /(x, y) = 0, y V
se numeste nucleul formei biliniare /.
Observat ie. Ker / este un subspat iu vectorial al lui V .

Intr-adevar, pentru u, v Ker / avem
/(u, w) = 0, /(v, w) = 0, w V . Pentru k, l K , rezulta k/(u, w) + l/(v, w) = 0 /(ku +
lv, w) = 0 ku +lv Ker /.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema (teorema rangului). Fie / B(V
n
, K ) o forma biliniara. Atunci are loc relat ia
rang / = n dim( Ker /).
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial peste corpul K si / B(V , K ) o forma biliniara simetrica.
Funct ia / determina unic funct ia Q : V K ,
Q(x) = /(x, x), x V ,
care se numeste forma patratica (asociata formei biliniare A).
Observat ie. Cunoasterea formei patratice Q permite recuperarea formei biliniare simetrice /.

Intr-
adevar, relat iile
Q(x +y) = /(x +y, x +y) = /(x, x) +/(x, y) +/(y, x) +/(y, y) =
= /(x, x) + 2/(x, y) +/(y, y), x, y V
si proprietatea de simetrie /(x, y) = /(y, x), x, y V implica
/(x, y) =
1
2
(Q(x +y) Q(x) Q(y)), x, y V .
Forma biliniara simetrica / asociata formei patratice Q se numeste forma polara sau forma dedublat a
a formei patratice Q.
Exemplu. Forma patratica corespunzatoare produsului scalar real (care este o forma biliniara simet-
rica) este patratul normei euclidiene:
Q(x) = x, x) = [[x[[
2
, x V .
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional. B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
este o baza n V
n
, atunci pentru orice
vector x =
n
i=1
x
i
e
i
V
n
, forma patratica Q are expresia analitica
Q(x) = /(x, x) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
=
t
XAX,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n, X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Deducem ca matricea si rangul formei patratice
Q coincid respectiv cu cele ale formei biliniare simetrice A asociate lui Q. Putem deci scrie
[Q]
B
= [/]
B
= A; rang Q = rang / = rang A.
Denit ii. Fie / B(V , K ) o forma biliniara simetrica si Q forma patratica asociata.
a) Vectorii x, y V se numesc ortogonali n raport cu / (sau n raport cu forma patratica Q) daca
/(x, y) = 0.
b) Fie U V un subspat iu vectorial al lui V . Mult imea
U

= y V [/(x, y) = 0, x U
se numeste complementul ortogonal al lui U n V fat a de /.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema. Fie / B(V , K ) o forma biliniara simetrica. Atunci:
a) U

este subspat iu vectorial al lui V ;
b) daca u
1
, u
2
, . . . , u
p
este o baza n U , atunci y U

daca si numai daca
/(u
1
, y) = A(u
2
, y) = = /(u
p
, y) = 0;
c) daca dimV = n, avem inegalitatea
dimU + dimU

dimV .
Aceasta devine egalitate d.n.d. forma biliniara / este nedegenerata.
d) pentru orice subspat iu U al spat iului vectorial V , daca /[
U
este restrict ia formei biliniare / la U
si V este nit-dimensional, atunci are loc descompunerea n suma directa V =U U

daca si numai
daca /[
U
este nedegenerata.
Demonstrat ie. Demonstram proprietat ile a), b) si d). a) Fie y
1
, y
2
U

, adica acesti vectori satisfac
relat iile /(x
1
, y
1
) = 0, /(x
2
, y
2
) = 0. Pentru k, l R avem k/(x, y
1
) +l/(x, y
2
) = 0 sau /(x, ky
1
+
ly
2
) = 0. Deci ky
1
+ly
2
U

.
b) Fie y U

; atunci /(x, y) = 0, x U ; n particular /(u
i
, y) = 0, i = 1, p deoarece
u
i
U , i = 1, p . Reciproc, din cele p relat ii si faptul ca x =
p
i=1
x
i
u
i
U , folosind biliniaritatea
formei / rezulta /(x, y) =
p
i=1
x
i
/(u
i
, y) = 0, adica y U

. d) Fie restrict ia /[
U
este nedegenerata,
deci singurul vector din U ortogonal pe tot i vectorii din U este vectorul nul, deci U U

= 0.
Cum A este nedegenerata, avem dimU + dimU

= dimV ; deci U U

= V . Reciproc, daca
U U

= V , rezulta U U

= 0 asa ncat A[
U
este nedegenerata.
Exercit iu. Aratat i ca forma patratica
Q(x) = x
2
1
4x
2
2
+x
2
3
este nedegenerata pe spat iul V = R
3
, dar restrict ia acesteia la subspat iul
U = x R
3
[ x
1
2x
2
= 0 R
3
este degenerata avand rangul egal cu unitatea. Aat i complementul ortogonal U

relativ la Q al
subspat iului vectorial U .
Solut ie. Efectuam schimbarea de coordonate sugerata de ecuat ia subspat iului U ,
y
1
= x
1
2x
2
, y
2
= x
2
, y
3
= x
3
.
In noile coordonate, forma patratica devine Q(y) = y

2
1
+4y
1
y
2
+y
2
3
, iar subspat iul U este descris prin
U = y R
3
[ y
1
= 0. Se observa ca restrict ia formei patratice la acest subspat iu, Q[
U
(y) = y
2
3
are
rangul unu.
Pentru a obt ine complementul ortogonal U

, consideram o baza n U formata din vectorii u
1
=
(0, 0, 1), u
2
= (2, 1, 0) si impunem condit iile
/(u
1
, y) = 0, /(u
2
, y) = 0,
care determina forma vectorilor y din subspat iul U

, unde forma polara A asociata lui Q, obt inuta
prin dedublare are expresia
A(x, y) = x
1
y
1
4x
2
y
2
+x
3
y
3
, x, y R
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Rezulta y
3
= 0, 2y
1
y
2
= 0 cu solut ia generala y
1
= a, y
2
= 2a, y
3
= 0, a R, deci
U

= (a, 2a, 0)[ a R = L((1, 2, 0)) R
3
.
Denit ie. Un vector x V se numeste izotrop n raport cu o forma biliniara simetrica / B(V , K )
(sau n raport cu forma patratica asociata Q) daca Q(x) = /(x, x) = 0. Observam ca vectorul nul 0
al spat iului este totdeauna izotrop.
Exemplu. Se da forma biliniara
/ B(C
3
, C), /(x, y) = x
1
y
1
+x
3
y
3
, x, y C
3
.
Forma patratica asociata este Q(x) = x
2
1
+x
2
3
. Din Q(x) = 0 rezulta x
3
= ix
1
, deci vectorii izotropi
ai formei sunt (x
1
, x
2
, ix
1
) si (x
1
, x
2
, ix
1
) cu x
1
, x
2
C.
Denit ie. Fie / B(V
n
, K ) o forma biliniara simetrica. Se numeste baza ortogonala n raport cu
forma biliniara A (sau n raport cu forma patratica asociata Q), o baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
V
n
cu
proprietatea
/(e
i
, e
j
) = 0, i ,= j, i, j = 1, n,
adica vectorii acesteia sunt ortogonali doi cate doi relativ la forma A.
Observat ie.

In raport cu o baza ortogonala matricea formei este diagonala (tema, vericat i!) ,
A = [/]
B
=
_
_
_
_
_
a
11
0 . . . 0
0 a
22
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
_
.
Atunci, notand a
ii
= a
i
, i = 1, n, expresiile analitice ale formei biliniare / si ale formei patratice
asociate Q devin expresii canonice, ind de forma
/(x, y) =
n
i=1
a
i
x
i
y
i
, Q(x) =
n
i=1
a
i
x
2
i
.
2 Reducerea formelor patratice la expresia canonica
Fie V
n
un K -spat iu vectorial, K R, C si e o forma patratica pe V
n
exprimata prin matricea
simetrica A = [Q]
B
relativ la o baza xata B = e
1
, . . . , e
n
a spat iului V
n
, si avand expresia analitica
Q(v) =
t
XAX, v = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
V
n
, X =
t
(x
1
, . . . , x
n
).
O schimbare a bazei B B
t
n V
n
induce schimbarea de coordonate
X X
t
, X = CX
t
,
unde C = [B
t
]
B
este matricea de schimbare de baza. Deci relativ la noile coordonate expresia analitica
a formei patratice Q este Q(v) =
t
X
t
A
t
X
t
, iar matricea asociata
A
t
= [Q]
B
=
t
CAC,
este tot o matrice simetrica (!). Prin urmare matricea unei forme patratice relativ la o baza poate
n particular matrice diagonala, dar nu poate niciodata matrice Jordan cu celule de ordin mai mare
decat 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
In cele ce urmeaza, vom prezenta trei metode de obt inere a unei baze B
t
relativ la care matricea
A
t
a formei patratice Q este diagonala, deci relativ la care forma patratica Q are o expresie canonica.
Teorema (metoda Gauss). Daca Q : V
n
K este o forma patratic a, atunci exista o baza n V
n
care este ortogonala n raport cu Q (deci relativ la care Q are o expresie canonica).
Demonstrat ie. Induct ie dupa dimensiunea n a spat iului vectorial. Fie B = e
1
, . . . , e
n
o baza a
spat iului V
n
si expresia analitica asociata formei Q relativ la aceasta baza,
Q(v) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
, v = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
V
n
Daca a
ii
= 0, i = 1, n iar Q nu este identic nula, atunci exista cel put in un element a
ij
,= 0 cu i ,= j;
atunci, prin transformarea de coordonate
_
_
_
x
i
= x
t
i
+x
t
j
x
j
= x
t
i
x
t
j
x
k
= x
t
k
, k 1, ni, j
expresia formei patratice devine Q(v) =
n
i,j=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
, n care cel put in unul din elementele diagonale
a
t
ii
, i = 1, n este nenul, caci x
i
x
j
= x
t
i
2
x
t
j
2
.
Notam cu F
1
= f
t
1
, . . . , f
t
n
baza luiV
n
fat a de care coordonatele lui x sunt x
t
i
, i = 1, . . . , n.
Admit and ca i < j, matricea de trecere de la baza B la F
1
este
C
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i

i j
Fara a micsora generalitatea, putem admite ca a
t
11
,= 0; atunci putem scrie
Q(v) = a
t
11
x
t
1
2
+ 2
k=2
a
t
1k
x
t
1
x
t
k
+
n
i,j,=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
.
Adaugam si scadem termenii necesari pentru a obt ine patratul formei liniare
a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
1n
x
t
n
,
n expresia formei patratice Q; rezulta
Q(v) =
1
a
t
11
(a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
1n
x
t
n
)
2
+
n
i,j=2
a
tt
ij
x
t
i
x
t
j
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
unde
n
i,j=2
a
tt
ij
x
t
i
x
t
j
, nu cont ine pe x
t
1
. Fie F
2
= f
tt
1
, f
tt
2
, . . . , f
tt
n
baza din V
n
fat a de care coordonatele
x
t
si x
tt
ale vectorului v sa satisfaca egalitat ile
_
x
tt
1
= a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
12
x
t
n
x
tt
j
= x
t
j
, j = 2, n.
Matricea de trecere de la baza F
1
la noua baza F
2
este C
2
=
_
_
_
_
_
_
1
a
11
12
a
11
. . .
a
1n
a
11
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
.

In raport
cu baza F
2
, expresia formei patratice devine
Q(v) =
1
a
t
11
x
tt
1
2
+
n
i,j=2
a
tt
ij
x
tt
i
x
tt
j
.
Suma

Q(x) =
n
i,j=2
a
tt
ij
x
tt
i
x
tt
j
din membrul drept al expresiei este o forma patratica n n 1 variabile,
deci poate tratata prin procedeul de mai sus, analog cu forma Q.

In concluzie, dupa nca cel mult
n 1 pasi obt inem o baza B
t
= e
t
1
, . . . , e
t
n
n V
n
, ortogonala fat a de Q. Relativ la aceasta baza,
forma patratica Q se reduce la expresia canonica: o suma de patrate de p = rang Q n forme
liniare independente n coordonatele (x
1
, . . . , x
n
), iar relativ la coordonatele asociate bazei B
t
, o suma
algebrica de patrate.
Exercit ii. 1. Folosind metoda Gauss, aat i expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
Q : R
3
R, Q(v) = x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
, v (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
Solut ie. Se observa ca avem a
ii
= 0, i = 1, 3 si a
12
= 1 ,= 0, deci efectuam schimbarea de coordonate
x
1
= x
t
1
+ x
t
2
, x
2
= x
t
1
x
t
2
, x
3
= x
t
3
, careia i este asociata (prin relat ia X = C
1
X
t
) matricea de
trecere C
1
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
. Vectorii noii baze F
1
= e
t
1
= e
1
+ e
2
, e
t
2
= e
1
e
2
, e
t
3
= e
3
au
coecient ii dat i de coloanele acestei matrici; relativ la F
1
expresia formei patratice Q este,
Q(v) = x
t
1
2
x
t
2
2
+ 2x
t
1
x
t
3
+ 2x
t
2
x
t
3
=
_
x
t
1
+x
t
3
_
2
x
t
2
2
+ 2x
t
2
x
t
3
x
t
3
2
.
T inand cont de expresia din paranteza, efectuam schimbarea de coordonate
x
tt
1
= x
t
1
+x
t
3
, x
tt
2
= x
t
2
, x
tt
3
= x
t
3
.
Trecerea la noile coordonate (x
tt
1
, x
tt
2
, x
tt
3
) se realizeaza prin intermediul relat iei X
t
= C
2
X
tt
, cu matricea
de trecere
C
2
=
_
_
1 0 1
0 1 0
0 0 1
_
_
1
=
_
_
1 0 1
0 1 0
0 0 1
_
_
;
aceste coordonate corespund noii baze F
2
= e
tt
1
= e
t
1
, e
tt
2
= e
t
2
, e
tt
3
= e
t
1
+e
t
3
; relativ la F
2
, forma
Q are expresia analitica Q(v) = x
tt
1
2
x
tt
2
2
+ 2x
tt
2
x
tt
3
x
tt
3
2
= x
tt
1
2
(x
tt
2
x
tt
3
)
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
x
ttt
1
= x
tt
1
, x
ttt
2
= x
tt
2
x
tt
3
, x
ttt
3
= x
tt
3
X
tt
= C
3
X
ttt
de unde obt inem matricea de trecere C
3
atasata acestei schimbari,
C
3
=
_
_
1 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
1
=
_
_
1 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
Coloanele acesteia furnizeaza noua baza, B
t
= F
3
= e
ttt
1
= e
tt
1
, e
ttt
2
= e
tt
2
, e
ttt
3
= e
tt
2
+ e
tt
3
, relativ
la care obt inem prin nlocuire expresia formei Q, Q(v) = x
ttt
1
2
x
ttt
2
2
. Aceasta expresie reprezinta o
expresie canonica a formei patratice Q, ind o suma algebrica de patrate. Matriceal, are loc relat ia
X = C
1
C
2
C
3
X
ttt
CX
ttt
de unde rezulta matricea C = [B
t
]
B
= C
1
C
2
C
3
de trecere de la baza
naturala (init iala) a spat iului R
3
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
la baza B
t
= F
3
descrisa mai sus, relativ la care Q are o expresie canonica.
2. Folosind metoda Gauss, aat i expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta, pentru forma
patratica
Q : R
3
R, Q(v) = 4x
2
3
+ 6x
2
2
+ 9x
2
1
+ 12x
1
x
2
10x
1
x
3
2x
2
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
exprimata analitic n baza canonica a lui R
3
.
Solut ie. Fie v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
R
3
. Restrngand succesiv patratele ce cont in variabilele x
1
, x
2
, x
3
n expresia lui Q, obt inem
Q(x) =
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
36
9
x
2
2
25
9
x
2
3
+
20
3
x
2
x
3
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
2x
2
x
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+ 2x
2
2
+
14
3
x
2
x
3
+
11
9
x
2
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+
1
2
_
2x
2
+
7
3
x
3
_
2
49
18
x
2
3
+
11
9
x
2
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+
1
2
_
2x
2
+
7
3
x
3
_
2
3
2
x
2
3
=
1
9
y
2
1
+
1
2
y
2
2
3
2
y
2
3
,
unde am notat y
1
= 9x
1
+ 6x
2
5x
3
, y
2
= 2x
2
+
7
3
x
3
, y
3
= x
3
, iar (y
1
, y
2
, y
3
) sunt coordonatele
vectorului v relativ la baza B
t
= e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
ortogonala relativ la forma patratica Q, n care
expresia formei este canonica. T inand cont de formulele de schimbare de coordonate de mai sus,
obt inem matricea de trecere de la baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) la
baza B
t
,
C [B
t
]
B
=
_
_
9 6 5
0 2 7/3
0 0 1
_
_
1
=
_
_
1/9 1/3 4/3
0 1/2 7/6
0 0 1
_
_
.
Examinand coloanele acestei matrici, rezulta ca baza B
t
este formata din vectorii
B
t
=
_
e
t
1
=
1
9
e
1
, e
t
2
=
1
3
e
1
+
1
2
e
2
, e
t
3
=
4
3
e
1
7
6
e
2
+e
3
_
,
iar matricea formei Q relativ la aceasta baza este A
t
= [Q]
B
=
_
_
1/9 0 0
0 1/2 0
0 0 3/2
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema (Metoda Jacobi). Fie Q : V
n
K o forma patratica si A = (a
ij
)
1,j=1,n
matricea ei
relativ la baza B = e
1
, . . . , e
n
a lui V
n
. Daca determinant ii
1
= a
11
,
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
, . . . ,
n
= det A
sunt tot i nenuli, atunci exista o baza B
t
= e
t
1
, . . . , e
t
n
V
n
fat a de care expresia formei patratice Q
devine
Q(v) =
n
i=1
i1
i
x
t
i
2
, (1)
unde (x
t
1
. . . , x
t
n
) sunt coordonatele lui x n baza B
t
si am notat
0
= 1.
Demonstrat ie. Cautam vectorii e
t
1
, . . . , e
t
n
de forma
_
_
e
t
1
= c
11
e
1
e
t
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
e
t
n
= c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+ +c
nn
e
n
asa ncat sa avem
/(e
t
i
, e
j
) = 0, 1 j < i n,
/(e
t
i
, e
i
) = 1, i = 1, n
unde / este polara formei patratice Q. Scrise dezvoltat, aceste condit ii devin
_
_
/(e
t
i
, e
1
) c
i1
a
11
+c
i2
a
12
+ +c
ii
a
1i
= 0
/(e
t
i
, e
2
) c
i1
a
21
+c
i2
a
22
+ +c
ii
a
2i
= 0
. . .
/(e
t
i
, e
i1
) c
i1
a
i1,1
+c
i2
a
i1,2
+ +c
ii
a
i1i
= 0
A(e
t
i
, e
i
) c
i1
a
i1
+c
i2
a
i2
+ +c
ii
a
ii
= 1.
Pentru i 1, . . . , n xat, sistemul liniar neomogen obt inut consta din i ecuat ii cu i necunoscute
c
i1
, . . . , c
ii
; acest sistem are solut ie unica, deoarece prin ipoteza determinantul sistemului este chiar
i
,= 0. Regula lui Cramer produce solut iile sistemului deci baza e
t
1
, . . . , e
t
n
este perfect determinata
de relat iile
e
t
k
=
1
e
1
e
2
e
k
a
11
a
12
a
1k

.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k1,1
a
k1,2
a
k1,k
, k = 1, n.
Pentru a aa expresia formei patratice n aceasta baza, constatam ntai ca matricea lui Qn baza B
t
este matricea A
t
ai carei coecient i sunt
a
t
ij
= /(e
t
i
, e
t
j
) = /(e
t
i
, c
j1
e
1
+ +c
jj
e
j
) =
= c
j1
/(e
t
i
, e
1
) +c
j2
/(e
t
i
, e
2
) + +c
jj
/(e
t
i
, e
j
), i, j = 1, n
Dar, prin construct ie, /(e
t
i
, e
j
) = 0 pentru j < i, deci a
t
ij
= 0 pentru j < i. De asemenea, datorita
simetriei formei biliniare / rezulta a
t
ij
= 0 si pentru j > i. Deci a
t
ij
= 0 pentru i ,= j, iar pentru j = i
avem
a
t
ii
= /(e
t
i
, e
t
i
) = /(e
t
i
, c
i1
e
1
+ +c
ii
e
i
) =
= c
i1
/(e
t
i
, e
1
) + +c
i,i1
/(e
t
i
, e
i1
) +c
ii
/(e
t
i
, e
i
) = c
ii
=

i1
i
, i = 1, n.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Deci n baza B
t
forma patratica are o expresie canonica,
Q(x) =
n
i,j=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
=
n
i=1
i1
i
x
t
i
2
,
iar matricea asociata acesteia este A
t
= [Q]
B
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
=
_
_
_
0
/
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
n1
/
n
_
_
_
.
Exercit iu. Folosind metoda Jacobi, aat i expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
8x
1
x
2
8x
2
x
3
16x
1
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Solut ie. Matricea formei patratice relativ la baza canonica a spat iului R
3
este
A =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
.
Minorii principali
i
i=1,2,3
ai acesteia sunt
1
= a
11
= 1,
2
=
1 4
4 7
= 9,
3
= det A = 729 .
Folosind formula (1), rezulta expresia canonica a formei patratice,
Q(x) = x
t
1
2
1
9
x
t
2
2
+
1
81
x
t
3
2
,
Prin dedublare obt inem forma biliniara asociata
/(x, y) = x
t
1
y
t
1
1
9
x
t
2
y
t
2
+
1
81
x
t
3
y
t
3
.
Noua baza B
t
= e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
se obt ine rezolvand succesiv sistemele ce furnizeaza coecient ii descom-
punerii vectorilor e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
relativ la baza init iala, dupa cum urmeaza:
e
t
1
= a e
1
; A(e
t
1
, e
1
) = 1 a = 1 e
t
1
= e
1
;
e
t
2
= a e
1
+b e
2
;
_
/(e
t
2
, e
1
) = 1 a 4b = 0
/(e
t
2
, e
2
) = 4a + 7b = 1
e
t
2
=
4
9
e
1
+
1
9
e
2
;
e
t
3
= a e
1
+b e
2
+c e
3
;
_
_
/(e
t
3
, e
1
) = 1 a 4b 8c = 0
/(e
t
3
, e
2
) = 4a + 7b 4c = 0
/(e
t
3
, e
3
) = 8a 4b +c = 1
e
t
3
=
8
81
e
1
4
81
e
2
+
1
81
e
3
deci n nal obt inem
B
t
= e
t
1
= e
1
, e
t
2
=
4
9
e
1
+
1
9
e
2
, e
t
3
=
8
81
e
1
4
81
e
2
+
1
81
e
3
,
cu matricea de trecere de la baza canonica la noua baza B
t
de coecient i
C =
_
_
1 4/9 8/81
0 1/9 4/81
0 0 1/81
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Teorema (Metoda valorilor proprii). Fie V
n
un spat iu vectorial real euclidian si Q : V
n
R o
forma patratica real a. Atunci exista o baza ortonormata B
t
= e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
n
a spat iului vectorial V
n
relativ la care expresia canonica a formei este
Q(v) =
n
i=1
i
x
t
i
2
,
unde
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei formei patratice relativ la o baza ortonormata B
(ecare valoare proprie ind inclusa n suma de atatea ori cat multiplicitatea sa), iar (x
t
1
, . . . , x
t
n
)
sunt coordonatele vectorului v relativ la baza B
t
.
Demonstrat ie. Fie Amatricea asociata lui Q ntr-o baza init iala B a lui V
n
. Ca matrice reala si
simetrica, matricea A = [Q]
B
are n valori proprii reale
1
, . . . ,
n
(unele pot egale) si se poate
diagonaliza. Baza B
t
= e
t
1
, . . . , e
t
n
formata din vectori proprii ortonormat i ai matricei A determina
matricea diagonalizatoare C care este ortogonala (
t
C = C
1
). Q are relativ la aceasta baza o expresie
canonica deoarece matricea ei relativ la aceasta baza este
D = [Q]
B
= C
1
AC =
t
CAC =
_
_
_
_
_
1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
. ?
Exercit iu. Folosind metoda valorilor proprii, aat i expresia canonica si baza n care se realizeaza
aceasta, pentru forma patratica din exemplul anterior,
Q(v) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
8x
1
x
2
16x
1
x
3
8x
2
x
3
, v (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
exprimata relativ la baza canonica a lui R
3
.
Solut ie. Matricea asociata formei patratice relativ la baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1),
este ortonormata fat a de produsul scalar canonic, si are coecient ii
A =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt
1
= 9,
2
=
3
= 9 (tema, vericat i!) , iar vectorii proprii
ortonormat i corespunzatori valorilor proprii sunt
e
t
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
, e
t
2
=
_
0,
2
5
,
1
5
_
, e
t
3
=
_
5
3
5
,
2
3
5
,
4
3
5
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
= e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
este
C = [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] = 3
5
_
_
2
5 0 5
5 6 2
2
5 3 4
_
_
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
94 Signatura unei forme patratice reale
Efectuand schimbarea de coordonate X = CX
t
asociata schimbarii de baza, rezulta expresia canonica
a formei patratice Q,
Q(v) = 9x
t
1
2
+ 9x
t
2
2
+ 9x
t
3
2
.
Comparat ia celor trei metode.
1) Metoda Gauss reprezinta un algoritm elementar de aducere la forma canonica, dar nu furnizeaza
direct noua baza, ci schimbarea de coordonate pe baza careia se determina noua baza.
2) Metoda Jacobi este utila cand se cere determinarea rapida a formei canonice (de exemplu
n aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei funct ii reale), fara a interesat i si de baza core-
spunzatoare (care se obt ine printr-un calcul mai laborios). Metoda prezinta dezavantajul ca presupune
neanularea tuturor minorilor
i
i=1,n
.
3) Metoda vectorilor proprii este ecace, producand o forma canonica si o baza canonica ortonor-
mata fat a de produsul scalar preexistent. Dezavantajul acestei metode este ca include calculul
radacinilor polinomului caracteristic al matricii asociate formei patratice, radacini care pot irat ionale
(si deci aarea lor necesitand tehnici de calcul de analiza numerica).
3 Signatura unei forme patratice reale
Exista formele patratice reale care iau totdeauna valori pozitive (cum ar , spre exemplu, patratul
unei norme ce provine dintr-un produs scalar); n cele ce urmeaza vom detalia not iunile ce conduc la
stabilirea semnului valorilor pe care le poate lua o forma patratica.
Denit ii. a) O forma patratica Q : V R se numeste pozitiv / negativ semidenita daca Q(v)
0/Q(v) 0, pentru orice v V .
b) Forma patratica Q se numeste pozitiv / negativ denita daca Q(v) > 0/Q(v) < 0, pentru orice
v V 0.
c) Daca exista v V asa ncat Q(v))0 si w V asa ncat Q(w)0 spunem ca forma patratica Q este
nedenita.
d) O forma biliniara simetrica A B(V , R) se numeste pozitiv denita (respectiv negativ denita,
pozitiv semidenita, negativ semidenita) daca forma patratica asociata Q are proprietatea core-
spunzatoare.
Exemplu. Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial real este o forma biliniara simetrica si pozitiv
denita.
Reducerea la expresia canonica prin metoda lui Jacobi permite obt inerea unei condit ii necesare si
suciente pentru ca o forma patratica Q : V
n
R sa e pozitiv denita (respectiv, negativ denita),
dupa cum rezulta din urmatoarea
Teorema (Criteriul lui Sylvester, teorema inert iei). Se da forma patratica Q : V
n
R. Daca
sunt ndeplinite condit iile teoremei Jacobi, atunci au loc urmatoarele armat ii:
a) Q este pozitiv denita daca si numai daca
i
> 0, i = 1, n;
b) Q este negativ denita daca si numai daca (1)
k
k
> 0, k = 1, n.
Denit ie. Fie Q(v) =
n
i=1
a
i
x
2
i
o expresie canonica a formei patratice Q : V
n
R. Se numeste
signatura formei patratice Q tripletul de numere reale (p, q, d), n care:
p = numarul de coecient i din setul a
1
, . . . , a
n
care sunt strict pozitivi, numit indicele pozitiv de
inert ie al lui Q;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
q = numarul de coecient i strict negativi, numit indicele negativ de inert ie al lui Q;
d = n (p +q) = numarul de coecient i nuli.
Teorema (legea de inert ie, Sylvester). Signatura unei forme patratice Q este aceeasi n orice
expresie canonica a lui Q.
Observat ii. 1. Legea de inert ie arata ca urmand oricare din cele 3 metode de obt inere a expresiei
canonice (care poate sa difere), signatura formei patratice (dedusa din expresia canonica obt inuta)
este totdeauna aceeasi.
2. Data ind o forma patraticaQ : V
n
R si matricea A asociata acesteia relativ la o baza a spat iului
V
n
, Q este pozitiv denita daca si numai daca oricare din urmatoarele condit ii este ndeplinita.
forma patratica Q are signatura (n, 0, 0),
determinant ii
i
, i = 1, n calculat i conform metodei Jacobi sunt strict pozitivi,
valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
4 Probleme propuse
1. Se da aplicat ia / B(R
3
, R),
/(x, y) = 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
3x
3
y
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
Sa se determine urmatoarele:
a) Aratat i ca / este forma biliniara.
b) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
c) Determinat i matricea A = [/]
B
relativ la baza canonica B.
d) Aat i forma patratica Q asociata formei biliniare simetrice /.
e) Vericat i relat iile /(x, y) =
t
XAY, Q(x) =
t
XAX, X = [x]
B
, Y = [y]
B
, x, y R
3
.
f) Determinat i matricea A
t
= [/]
B
, relativ la baza
B
t
= e
t
1
= (1, 1, 0), e
t
2
= (1, 0, 1), e
t
3
= (0, 1, 1).
R: Matricea formei patratice date este A =
_
_
0 2 0
2 0 0
0 0 3
_
_
, expresia analitica este
Q(x) = 4x
1
x
2
3x
2
3
,
cu matricea de schimbare la noua baza C, iar matricea formei patratice relativ la baza B
t
de la punctul
6, A
t
, unde C = [B
t
]
B
=
_
_
1 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
, si A
t
=
t
CAC =
_
_
4 2 2
2 3 1
2 1 3
_
_
.
2. Se da funct ia / B(R
4
, R),
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
1
y
3
x
3
y
1
+x
1
y
4
x
4
y
1
+
+x
2
y
3
x
3
y
2
+x
2
y
4
x
4
y
2
+x
3
y
4
x
4
y
3
, x, y R
4
.
a) Sa se arate ca / este o forma biliniara antisimetrica.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
96 Probleme propuse
b) Sa se determine matricea corespunzatoare formei biliniare / relativ la baza
B
t
= e
t
1
= (1, 1, 1, 0), e
t
2
= (0, 1, 1, 1), e
t
3
= (1, 1, 0, 1), e
t
4
= (1, 0, 1, 1).
R: A = [/]
B
=
_
_
_
_
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0
_
_
_
_
, A
t
= [A]
B
=
t
CAC, C =
_
_
_
_
1 0 1 1
1 1 1 0
1 1 0 1
0 1 1 1
_
_
_
_
.
3. Fie P
2
spat iul vectorial al funct iilor polinomiale reale de grad cel mult doi si e produsul scalar
/ : P
2
P
2
R, /(v, w) =
_
1
0
_
1
0
v(t)w(s)dtds, v, w P
2
R
2
[x].
a) Sa se arate ca / este o forma biliniara simetrica pozitiv semidenita, dar nu este pozitiv denita.
b) Sa se determine matricea formei biliniare / relativ la baza canonica a spat iului P
2
, B = 1, t, t
2
si relativ la baza B
t
= 1, t 1, t
2
t.
R: A = [/]
B
=
_
_
1 1/2 1/3
1/2 1/4 1/6
1/3 1/6 1/9
_
_
, A
t
= [A]
B
=
t
CAC, C =
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
.
4. Determinat i valoarea parametrului R astfel ca vectorii x = (1, 1) si y = (2, ) sa e ortogonali
n raport cu forma patratica
Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
2x
1
x
2
+x
2
2
R: (1, 1)
_
1 1
1 1
__
2
_
= 0 = 2.
5. Se dau urmatoarele forme patratice:
a) Q(v) = ac 2bc + 3c
2
, v = (a, b, c) R
3
;
b) Q(w) = xy zv + 2v
2
+ 3xv, w = (x, y, z, v) R
4
.
1) Determinat i forma polara / asociata formei patratice Q prin dedublare.
2) Aat i matricea formei patratice Q relativ la baza naturala.
R: . Tema a). Solut ia la punctul b):
/(x, y) =
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
)
1
2
(x
3
y
4
+x
4
y
3
) + 2x
4
y
4
+
3
2
(x
1
y
4
+x
4
y
1
), x, y R
4
,
[Q] = [/] =
_
_
_
_
0 1/2 0 3/2
1/2 0 0 0
0 0 0 1/2
3/2 0 1/2 2
_
_
_
_
.
6. Se dau urmatoarele forme patratice
a) Q : R
3
R, Q(v) =
1
2
x
2
8xy 16xz + 7y
2
8yz +z
2
, v = (x, y, z) R
3
;
b) Q : R
3
R, [Q] =
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
;
c) Q(x) = x
2
1
+ 6x
1
x
3
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
5x
2
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
d) Q(v) = xy + 2y
2
yz z
2
, v = (x, y, z) R
3
.
Determinat i expresia canonica a acestor forme patratice folosind metoda Gauss.
R: Tema a, b, c. d) Q(v) =
1
3
x
t2
3y
t2
z
t2
, v R
3
, [v]
B
= (x
t
, y
t
, z
t
),
C = [B
t
]
B
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
3 2 1/2
0 1 0
0 0 1
_
_
1
_
_
1 0 0
0 1/3 1/6
0 0 1
_
_
1
.
7. Determinat i expresia canonica a formelor patratice din exercit iul precedent folosind metoda Jacobi
si metoda valorilor proprii.
R: Tema a, c, d. Solut ie la punctul b) Prin metoda Jacobi, [Q]
B
=
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 1/7
_
_
. Prin
metoda valorilor proprii, [B
t
]
B
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
]
B
=
_
_
1/
5 4/3
5 2/3
2/
5 2/3
5 1/3
0 5/3 2/3
_
_
, [Q]
B
=
_
_
7 0 0
0 7 0
0 0 2
_
_
.
8. Utilizand metoda Gauss, metoda lui Jacobi si respectiv metoda valorilor proprii, sa se aduca la
expresii canonice forma patratica Q : R
3
R,
Q(v) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
, v (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
si sa se verice teorema de inert ie, determinand n ecare caz signatura formei patratice.
R: Matricile asociate expresiei canonice n urma aplicarii celor trei metode sunt, respectiv:
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 40/13
_
_
,
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 13/40
_
_
,
_
_
2 0 0
0 5 0
0 0 8
_
_
;
signatura este (3, 0, 0), deci forma patratica este pozitiv denita.
9. Sa se scrie forma patratica corespunzatoare matricii A =
_
_
_
_
1 1 0 1
1 1 1 0
0 1 1 1
1 0 1 1
_
_
_
_
, sa se gaseasca
expresia canonica si sa se verice teorema de inert ie.
R: Expresia analitica a formei patratice este
Q(v) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
2
4
+ 2x
1
x
2
2x
1
x
4
2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
, v (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
;
obt inem expresiile canonice, dupa cum urmeaza: prin metoda Gauss,
Q(v) = x
t
1
2
1
2
x
t
2
2
+ 2x
t
3
2
+ 8x
t
4
2
;
prin metoda valorilor proprii, Q(v) = x
t
1
2
+ x
t
2
2
+ 3x
t
3
2
x
t
4
2
. Metoda Jacobi nu se poate aplica
(deoarece
2
= 0); signatura formei Q este (3, 1, 0).
10. Sa se arate ca daca (g
ij
)
i,j1,n
, (h
ij
)
i,j=1,n
sunt matrice pozitiv denite, atunci matricea (f
ij
(t))
i,j1,n
,
f
ij
(t) = (1 t)g
ij
+th
ij
, t [0, 1] este pozitiv denita.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea II - GEOMETRIE ANALITIC
A
Capitolul 1. Vectori liberi
1 Spat iul vectorial al vectorilor liberi
Fie E
3
spat iul tridimensional al geometriei elementare.
Denit ii. Pentru oricare doua puncte A, B E
3
consideram segmentul orientat

AB.
Fig. 3. a) Vector legat; b) Relat ia de echipolent a
Punctul A se numeste originea, iar B se numeste extremitatea (varful) segmentului orientat. Daca
originea si extremitatea coincid, se obt ine segmentul orientat nul.
Dreapta determinata de A si B se numeste dreapta suport a lui

AB si se noteaza cu AB. Aceasta
dreapta este unic determinata doar daca A ,= B; pentru segmentul orientat nul, dreapta suport
este nedeterminata. Doua segmente orientate se numesc coliniare daca dreptele suport coincid;
se numesc paralele daca dreptele suport sunt paralele.
Se numeste lungimea (norma, modulul) unui segment orientat
AB, lungimea segmentului neorientat

[AB], deci distant a de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungime nula doar
daca el este segmentul nul. Doua segmente neorientate de aceeasi lungime se numesc segmente
congruente.
Doua segmente orientate nenule se numesc echipolente daca au aceeasi direct ie, sens si lungime.
Doua segmente nule vor considerate totdeauna echipolente.
Daca

AB este echipolent cu

CD, atunci vom scrie

AB

CD. Se poate arata usor ca

AB
CD
AC
BD (vezi gura).
Doi vectori care au acelasi sens au automat aceeasi direct ie; deci doi vectori sunt echipolent i d.n.d.
au sensul si lungimea identice.
Teorema. Relat ia de echipolent a denita pe mult imea segmentelor orientate este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Relat ia de echipolent a este reexiva, simetrica si tranzitiva (tema, vericat i!) .
Denit ie. Clasele de echivalent a ale segmentelor orientate ale relat iei de echipolent a se numesc vectori
liberi. Direct ia, sensul si lungimea care coincid pentru segmentele orientate echipolente ce denesc un
vector liber se vor numi direct ia, sensul si respectiv lungimea vectorului liber.
Notat ii. Vectorii liberi vor notat i cu litere mici supraliniate a,
b, c, . . . , iar n desen vor reprezentat i

printr-unul dintre segmentele orientate echipolente ce reprezinta clasa lor. Din acest motiv, vectorii
liberi se vor nota si prin AB, CD, . . . .
Denit ii. Un segment orientat determina un vector liber (o clasa de echipolent a), si spunem ca este
un reprezentant al vectorului liber determinat, si scriem

AB AB.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 99
Denim lungimea (norma) unui vector liber a (sau AB), ca ind lungimea unui reprezentant al sau,
si vom nota aceasta norma prin [[ a[[, [[AB[[ sau d(A, B).
Un vector liber de lungime unu se numeste versor sau vector unitate. Vectorul liber de lungimea
zero se numeste vectorul nul si se noteaza cu

0, reprezentat de segmentul orientat
AA, A E
3
;
direct ia si sensul lui sunt nedeterminate.
Doi vectori liberi a si

b sunt egali si scriem a =

b, daca reprezentant ii lor sunt echipolent i (deci daca
au aceeasi direct ie, sens si lungime).
Vectorii liberi a si

b care au aceeasi direct ie se numesc vectori coliniari; scriem a [[
b (vezi Fig. a).

Doi vectori coliniari de aceeasi lungime dar cu sensuri opuse, se numesc vectori opusi; vom nota
opusul unui vector liber a, prin a (vezi Fig. b).
Trei vectori liberi se numesc coplanari d.n.d. admit reprezentant i coplanari (vezi Fig. c)

In cele ce urmeaza, notam cu V mult imea tuturor vectorilor liberi din spat iul E
3
. Fixam n E
3
un punct O numit origine. Oricarui punct M E
3
i corespunde un vector liber si numai
unul r V de reprezentant

OM. Reciproc, oricarui vector liber r V , i corespunde un unic
punct M E
3
, astfel ncat

OM r. Vectorul liber r = OM se numeste vectorul de pozit ie al
punctului M fat a de originea O.
Astfel, mult imile E
3
si V sunt n corespondent a biunivoca, biject ia ind unic determinata prin
xarea originii O.
Fig. 4. Vectori coliniari; vectori opusi; vectori coplanari
Mult imea V a vectorilor liberi din spat iul E
3
se poate organiza ca un grup aditiv comutativ,
denind adunarea acestora prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Fig. 5. a) Regula triunghiului; b) Regula paralelogramului
Denit ie. Fie a,
b V doi vectori liberi si O E

3
un punct arbitrar xat. Construim punctele
A, B E
3
astfel ncat

OA a si

AB
b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat

OB se
numeste suma vectorilor a si

b si se noteaza c = a+
b sau OB = OA+AB (vezi gura). Vectorii liberi

a,
b si c = a +

b sunt vectori coplanari. Regula de determinare a sumei a 2 vectori liberi se numeste
regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi + : ( a,
b) V V a +

b V este o lege de compozit ie interna
bine denita: vectorul liber c = a +
b nu depinde de alegerea punctului O, originea reprezentantului
OB OB = c (tema, vericat i!) .

S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
100 Spat iul vectorial al vectorilor liberi
Teorema. Adunarea vectorilor liberi are urmatoarele proprietat i, care determina o structura de grup
abelian (V , +) pe mult imea vectorilor liberi:
a) asociativitate: a + (
b + c) = ( a +
b) + c, a,
b, c V ;
b)

0 este element neutru: a V , a +

0 =

0 + a = a;
c) opusul lui a este simetricul lui a : a V , a + ( a) = ( a) + a =

0;
d) comutativitate: a,
b, V , a +
b =

b + a.
Observat ii. 1. Comutativitatea adunarii justica determinarea sumei a doi vectori necoliniari prin
regula paralelogramului: se deseneaza

OA a,

OB
b si se xeaza punctul C ca intersect ia dintre

paralela la OA dusa prin B si paralela la OB dusa prin A; segmentul orientat
OC este reprezentantul
lui a +
b (vezi gura).
Fig. 6. Diferent a a doi vectori
2. Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii tri-
unghiului, obt inand suma a mai mult de doi vectori prin reg-
ula poligonului.
3.

In grupul abelian V ecuat ia

b + x = a are o solut ie unica
x = a + (
b)
not
= a
b, numita diferent a dintre vectorul a si

vectorul

b (vezi gura). Daca

OA a, si

OB

b, atunci
BA a
b.
Fie corpul scalarilor R (corpul numerelor reale) si e V grupul
aditiv abelian al vectorilor liberi. Denim o lege de compozit ie
externa, care permite nmult irea unui vector liber cu un
scalar, dupa cum urmeaza:
Denit ie. Se numeste produsul dintre vectorul liber a V si scalarul t R, vectorul t a, denit
astfel:
a) daca a ,= 0 si t ,= 0, atunci t a este vectorul care are aceeasi direct ie cu a, lungimea egala cu [t[ [[ a[[
si sensul dat de cel al lui a sau contrar lui a, dupa cum t > 0 sau t < 0;
b) daca t = 0 sau a =

0, atunci t a =

0.
Se observa ca vectorii liberi t a si a sunt coliniari.
Teorema.

Inmult irea vectorilor liberi cu scalari are urmatoarele proprietat i:
a) 1 a = a, a V ;
b) s(t a) = (st) a, s, t R, a V ;
c) distributivitate fat a de adunarea scalarilor
(s +t) a = s a +t a, s, t R, a V ;
d) distributivitate fat a de adunarea vectorilor
t( a +
b) = t a +t
b, t R, a,
b V .
Demonstrat ie. a)-c) tema. d) Fie
OA a si
AB
b. Atunci
OB a+
b. Fara a restrange generalitatea,

presupunem t > 0 si e A
t
, B
t
E
3
astfel ncat

OA
t
t a si

OB
t
t( a +

b). Din asemanarea
OAB OA
t
B
t
, (latura-unghi-latura) rezulta AB [[ A
t
B
t
si A
t
B
t
= tAB, deci

A
t
B
t
t
b si
OB
t
t a +t
b.

In nal avem t( a +
b) = t a +t
b. Cazul t < 0 se trateaza analog.

Observat ie. Proprietat ile adunarii vectorilor liberi (structura de grup abelian) si proprietat ilenmult irii
vectorilor liberi cu scalari arata ca V este un spat iu vectorial peste corpul R al numerelor reale.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 101
2 Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spat iul vectorial real al vectorilor liberi. Presupunem cunoscute not iunile de subspat iu vectorial,
dependent a si independent a liniara, baza si dimensiune, coordonate si izomorsm de spat ii vectoriale.
Denit ie. Dat ind un vector nenul a V 0, se numeste versorul lui a vectorul unic determinat
de lungime 1 (tema, vericat i!) , a
0
=
1
[[ a [[
a.
Stim ca doi vectori din V se numesc coliniari daca dreptele lor suport sunt paralele. Cu ajutorul
not iunii introduse mai sus, putem da o formulare echivalenta a not iunii de coliniaritate:
Teorema. Daca vectorii a si

b sunt coliniari si a ,= 0, atunci exista un unic numar real t astfel ncat
b = t a.
Demonstrat ie. Daca

b =

0, alegem t = 0. Daca a =

b, alegem t = 1. Deci presupunem a ,=

b ,=

0 si
putem scrie a = [[ a[[ a
0
,

b = [[
b[[

b
0
. Vectorii a si

b sunt coliniari, deci versorii a
0
,
b
0
sunt e egali,
e opusi. Daca a
0
=

b
0
avem

b = [[
b[[

b
0
= [[
b[[ a
0
= [[
b[[[[ a[[
1
a si deci t = [[
b[[ [[ a[[
1
, iar pentru
a
0
=
b
0
, rezulta t = [[
b[[ [[ a[[
1
.
Consecint a. Dat ind un vector nenul a V 0, mult imea
V
1
=
b V [ t R,

b = t a
a tuturor vectorilor coliniari cu a, formeaza cu adunarea si nmult irea cu scalari reali a vectorilor liberi
un spat iu vectorial unidimensional.
Deci, doi vectori liberi sunt coliniari doar daca sunt dependant i liniar; doi vectori liberi necoliniari
sunt totdeauna liniar independent i.
Demonstrat ie. Se verica usor ca V
1
este un subspat iu vectorial al lui V ; ind nenul, a este un vector
liniar independent; folosind teorema, a genereaza peV
1
.
Stim ca trei vectori din V se numesc coplanari daca admit reprezentant i paraleli cu un plan dat.
Putem da o formulare echivalenta a not iunii de coplanaritate:
Teorema. Vectorii a,
b, c V sunt coplanari daca si numai daca ei sunt liniar dependent i.

Demonstrat ie. Presupunem ca a,
b, c sunt liniar dependent i, adica r, s, t V nu tot i nuli cu propri-

etatea r a +s
b +t c =

0.
Fig. 7. Descompunere n plan
Fara a restrange generalitatea, e t ,= 0; mpart ind relat ia
prin t, aceasta devine c = k a + l
b, unde k = r/t, l = s/t.

Deci reprezentant ii

OA a,
OB
b,

OC c satisfac relat ia
OC = k
OA+l
OB,
adica

OC se aa n planul determinat de

OA si

OB.
Reciproc, descompunand reprezentantul

OC c, coplanar
cu reprezentant ii

OA a,
OB

b, obt inem

OC =

OE +
OF
(vezi gura) unde k, l R astfel ncat

OE = k
OA,

OF =
l
OB; rezulta relat ia c = k a +l
b, deci cei trei vectori liberi sunt

linear dependent i.
Consecint a. Dat i ind vectorii liberi necoliniari a,
b V , mult imea
V
2
= c V [ r, s R, c = r a +s
b
a tuturor vectorilor coplanari cu a si cu

b, formeaza cu adunarea si nmult irea cu scalari reali a
vectorilor liberi un spat iu vectorial bidimensional.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
102 Proiect ii ortogonale
Demonstrat ie. V
2
este un subspat iu vectorial al lui V (tema, vericat i!) , iar a,
b este o mult ime

liniar independenta care genereaza pe V
2
.
Deoarece dependent a liniara a trei vectori liberi este echivalenta cu coplanaritatea, rezulta ca orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independent i. Un asemenea sistem determina o baza a spat iului
V , deci putem formula urmatoarea
Teorema. Spat iul vectorial real V al vectorilor liberi din E
3
are dimensiunea 3.
In cele ce urmeaza, vom nota acest spat iu prin V

3
.
Demonstrat ie.

In V exista trei vectori liniar independent i: oricare trei vectori necoplanari a,
b, c.
Acestia genereaza pe V , deoarece pentru un vector arbitrar

d V , considerand reprezentant ii
OA a,
OB

b,
OC c,
OD

d si proiectand vectorul

OD pe vectorii

OA
t
,
OB
t
,
OC
t
, are loc de-
scompunerea

OD =
OA
t
+
OB
t
+
OC
t
unde

OA
t
= k =
OA,
OB
t
= l
OB,
OC
t
= m
OC, k, l, m R,
deci rezulta d = k a +l
b +m c.
Fie a,
b, c o baza xata n V
3
si r, s, t coordonatele unui vector

d V
3
n raport cu aceasta baza;
atunci vom scrie d(r, s, t) si identicam

d (r, s, t).
Putem caracteriza n funct ie de coordonate operat iile cu vectori liberi si proprietat ile acestora:
pentru

d
i
= (r
i
, s
i
, t
i
) V
3
, i = 1, 3, avem
1)

d
1
+

d
2
= (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
, t
1
+t
2
);
2) k
d
1
= (kr
1
, ks
1
, kt
1
);
3)

d
1
=

d
2
r
1
= r
2
, s
1
= s
2
, t
1
= t
2
;
4) vectorii

d
1
,

d
2
sunt coliniari d.n.d. coordonatele lor sunt proport ionale;
5) vectorii

d
1
,

d
2
,

d
3
sunt coplanari d.n.d. coordonatele unuia sunt combinat ii liniare de coordonatele
celorlalt i doi; spre exemplu, pentru

d
3
= k
d
1
+l
d
2
, au loc relat iile:
r
3
= kr
1
+lr
2
, s
3
= ks
1
+ls
2
, t
3
= kt
1
+lt
2
, k, l R.
3 Proiect ii ortogonale
Fig. 8. a) Proiect ia pe o dreapta b) Proiect ia pe un vector liber
Fie o dreapta, a V un vector liber si

AB a un reprezentant al acestuia. Planele
1
si
2
duse prin A si B si perpendiculare pe intersecteaza dreapta respectiv n punctele A
t
=

1
, B
t
=
2
(vezi gura). Se poate arata prin considerat ii de geometrie sintetica faptul
ca vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de alegerea reprezentantului

AB a, deci depinde efectiv doar de
vectorul liber a (tema, vericat i!) . Acest lucru conduce la urmatoarea
Denit ie. Vectorul liber A
t
B
t
determinat prin construct ia de mai sus, se numeste proiect ie ortogonala
a vectorului a = AB pe dreapta si se noteaza

pr
a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 103
Observat ii. 1. Vectorul proiect ie ortogonala

pr
a a vectorului a pe dreapta nu depinde decat

de vectorul liber a si de direct ia dreptei , deci daca
1
si
2
sunt doua drepte paralele, atunci
pr
1
a =

pr
2
a.
Daca u este un vector nenul care da direct ia dreptei , atunci putem vorbi de proiect ia ortogonala
a lui a pe vectorul liber u, pe care o notam cu

pr
u
a. Deci pentru un vector nenul u V
3
0 xat,
s-a denit practic o transformare
pr
u
: V
3
V
3
,

pr
u
a) =

pr
u
( a) , a V
3
.
Aceasta este o transformare liniara (tema, vericat i!) .
2. Fie u V
3
0 si u
0
versorul sau, ( u = [[ u[[ u
0
, [[ u
0
[[ = 1). Pentru orice a V
3
, vectorul

pr
u
a
este coliniar cu u
0
si deci exista un numar real pr
u
a denit de relat ia:

pr
u
a = pr
u
a u
0
.
Acest numar se numeste marimea algebrica a proiect iei ortogonale

pr
u
a a vectorului liber a pe u (vezi
gura). Deci pentru un vector nenul u V
3
0 xat, am denit astfel o transformare

pr
u
: V
3
R, pr
u
( a) = pr
u
a, a V
3
.
Aceasta este o transformare liniara (tema, vericat i!) denita pe spat iul vectorilor liberi V
3
cu valori
n corpul numerelor reale R considerat ca spat iu vectorial peste el nsusi.
Denit ii. Fie a,
b V
3
0, O E
3
si reprezentant ii

OA a,

OB
b.
Fig. 9. a) Unghiul format de doi vectori; b) Unghiul dintre un vector si o direct ie data
Se numeste unghiul dintre vectorii a si

b V
0, unghiul [0, ] determinat de segmentele

orientate (reprezentant ii)

OA si

OB; (vezi Fig. a). Se observa ca denit ia unghiului format de
vectorii liberi a si

b nu depinde de alegerea punctului O, deci denit ia data este corecta.

In cazul n care unul dintre cei doi vectori este nul, unghiul [0, ] dintre a si

b este nedeterminat.
Doi vectori nenuli a si

b se numesc ortogonali daca unghiul dintre ei este /2. Prin denit ie, vectorul
liber nul

0 va considerat ortogonal pe orice vector.
Cu ajutorul not iunii de unghi a doi vectori liberi putem exprima numarul pr
u
a n funct ie de
lungimea [[ a[[ a vectorului liber a si de unghiul dintre a si

b (vezi Fig. b),
pr
u
a = [[ a[[ cos .
Denit ie. Fie un plan, a V
3
0 si

AB a. Prin punctele A si B ducem drepte perpendiculare
pe planul si notam cu A
t
si B
t
punctele n care acestea ntersecteaza planul . Vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de segmentul

AB ci numai de vectorul liber a. Din acest motiv vectorul liber A
t
B
t
se
numeste proiect ia ortogonala a vectorului a pe planul , si se noteaza

pr
a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
104 Produs scalar n V
3
Observat ii. Ca si n cazul proiect iei pe o dreapta, proiect ia ortogonala a vectorului a pe planul
coincide cu proiect ia sa pe orice alt plan paralel cu acesta.

In plus, dat ind un plan , procedeul de
mai sus deneste un endomorsm al spat iului vectorilor liberi V
3
,

pr
: V
3
V
3
,

pr
( a) =
pr
a, a V
3
,
a carui imagine este spat iul vectorial bidimensional atasat planului .
4 Produs scalar n V
3
Pentru doi vectori liberi arbitrari nenuli a,
b V
3
0, vom nota unghiul format de acestia prin

[0, ].
Teorema. Funct ia , ) : V
3
V
3
R denita prin
a,
b) =
_
[[ a[[ [[
b[[ cos , pentru a,
b V
3
0
0, pentru a =

0 sau

b =

0
este un produs scalar pe spat iul vectorilor liberi V
3
.
Demonstrat ie. Sunt de vericat pentru funct ia , ) proprietat ile unui produs scalar: comutativitatea,
omogenitatea, distributivitatea fat a de adunare si pozitivitatea. Demonstram omogenitatea, lasand
celelalte proprietat i drept exercit iu. Fie t R. Daca a =

0, sau

b =

0, sau t = 0, atunci are loc relat ia
t a,
b) = t a,
b) (ambii membri ai egalitat ii ind nuli). Daca t > 0, atunci unghiurile formate de

b cu
vectorii a si t a coincid, [t[ = t si avem t a,
b) = [[t a[[ [[
b[[ cos = t[[ a[[ [[
b[[ cos = t a,
b).
Pentru t < 0, unghiurile formate de

b cu vectorii a si t a sunt suplementare, deci cosinusurile lor
sunt opuse; folosind [t[ = t, rezulta relat ia.
Observat ii. 1. Teorema arata caV
3
este spat iu vectorial euclidian.
2. Are loc relat ia a, a) = [[ a[[
2
, deci putem calcula lungimea unui vector liber a V
3
folosind
produsul scalar, prin relat ia [[ a[[ =
_
a, a).
3. Relat ia [cos [ 1 implica inegalitatea Cauchy-Schwarz

a,
b)
[[ a[[ [[
b[[.
4. Doi vectori liberi sunt ortogonali d.n.d. produsul lor scalar este nul.
Fie e
1
, e
2
, e
3
V
3
o bazan spat iul vectorilor liberi, si e a,
b V
3
doi vectori arbitrari. Exprimand
n coordonate acesti doi vectori,
a = a
1
e
1
+a
2
e
2
+a
3
e
3
,

b = b
1
e
1
+b
2
e
2
+b
3
e
3
,
putem determina o formula comoda de calcul a produsului scalar, n ipoteza ca valorile acestuia pe
vectorii bazei sunt cunoscute:
a,
b) = a
1
e
1
+a
2
e
2
+a
3
e
3
, b
1
e
1
+b
2
e
2
+b
3
e
3
) =
= a
1
b
1
e
1
, e
1
) +a
1
b
2
e
1
, e
2
) +a
1
b
3
e
1
, e
3
)+
+a
2
b
1
e
2
, e
1
) +a
2
b
2
e
2
, e
2
) +a
2
b
3
e
2
, e
3
)+
+a
3
b
1
e
3
, e
1
) +a
3
b
2
e
3
, e
2
) +a
3
b
3
e
3
, e
3
) =
= (a
1
, a
2
, a
3
)
_
_
e
1
, e
1
) e
1
, e
2
) e
1
, e
3
)
e
2
, e
1
) e
2
, e
2
) e
2
, e
3
)
e
3
, e
1
) e
3
, e
2
) e
3
, e
3
)
_
_
_
_
b
1
b
2
b
3
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 105
Matricea patrata din membrul drept poarta numele de matrice Gram a familiei de vectori e
1
, e
2
, e
3
.
Relat ia de mai sus arata ca daca se cunosc matricea Gram a bazei si coordonatele a doi vectori, produsul
scalar al acestora este perfect determinat. Se observa ca n cazul unei baze ortogonale, matricea Gram
este matrice diagonala, deci are o forma extrem de convenabila pentru calcule. Considerand o baza
ortonormata
i,
j,
k V
3
(o baza formata din versori reciproc ortogonali), matricea Gram devine
matricea unitate
_
_
i,
i)
i,
j)
i,
k)
j,
i)
j,
j)
j,
k)
k,
i)
k,
j)
k,
k)
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Coordonatele unui vector n raport cu o asemenea baza se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonor-
mata
i,
j,
k este caracterizata prin egalitatea de sus, care poate rescrisa sub forma tabelului cu
valorile produsului scalar pe aceasta baza:
, )

i

j

k
i 1 0 0
j 0 1 0
k 0 0 1
In acest caz, expresia de mai sus a produsului scalar al vectorilor

a = a
1
i +a
2
j +a
3
k,

b = b
1
i +b
2
j +b
3
k V
3
devine extrem de simpla, ind numita si expresia canonica a produsului scalar:
a,
b) = a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
.
Observat ii. 1. Coordonatele euclidiene ale unui vector a reprezinta exact proiect iile ortogonale ale
lui a = a
1
i +a
2
j +a
3
k pe cele trei axe de coordonate (considerate cu direct ia si sensul date de versorii
i,
j,
k respectiv), adica au loc relat iile

a
1
= pr
i
a a,
i), a
2
= pr
j
a a,
j), a
3
= pr
k
a a,
k).
2. Tot n cazul bazei ortonormate, norma euclidiana a vectorului a are expresia mult simplicata
(tema, vericat i!) :
a = [[ a [[ =
_
a, a) =
_
a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
.
3. Unghiul dintre vectorii nenuli
a = a
1
i +a
2
j +a
3
k,

b = b
1
i +b
2
j +b
3
k V
3
0
este dat de formula
cos =
a,
b)
[[ a[[[[
b[[
=
a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
_
a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
_
b
2
1
+b
2
2
+b
2
3
, [0, ].
Se observa ca vectorii a si

b sunt perpendiculari (ortogonali) daca si numai daca are loc relat ia
a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
= 0.
5 Produs vectorial
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
106 Produs vectorial
Fig. 10. Produsul vectorial
.6Fie a,

b V
3
doi vectori arbitrari n spat iul vectorilor liberi. Pentru
a,

b V
3
0 vom nota cu [0, ] unghiul dintre a si

b.
Denit ie. Se numeste produsul vectorial dintre vectorii a si
b, vectorul
liber
a
b =
_
[[ a[[ [[
b[[ sin e, pentru a,
b necoliniari
0, pentru a,
b coliniari
unde e este un versor perpendicular pe a si

b, care are sensul dat de
regula mainii drepte pentru tripletul ordonat a,

b, e, (vezi gura).
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi determina o aplicat ie
biliniara antisimetrica denita pe V
3
V
3
cu valori n V
3
.
Teorema. Produsul vectorial are urmatoarele proprietat i:
1) a
b =
b a (anticomutativitate),
2) t( a
b) = (t a)
b = a (t
b), t R (omogenitate),
3) a (
b + c) = a
b + a c (distributivitate),
4) [[ a
b[[
2
= [[ a[[
2
[[
b[[
2
a,
b)
2
(identitatea Lagrange),
5) a
0 =

0, a a =

0,
6) a
b =

0 a si

b sunt coliniari,
7) daca a si

b nu sunt coliniari, atunci [[ a
b[[ este aria paralelogramului construit pe doi reprezentant i

cu origine comuna ai vectorilor a si

b (vezi gura).
Demonstrat ie. Proprietat ile 1), 2), 3), 5), 6), 7) le lasam ca tema. Pentru a obt ine identitatea Lagrange,
nmult im cu [[ a[[
2
[[
b[[
2
identitatea sin
2
= 1 cos
2
. Apoi t inand cont de denit ia produselor scalar
si vectorial, rezulta relat ia dorita.
Fie
i,
j,
k o baza ortonormata n V
3
. Se observa ca versorul

k al bazei ortonormate poate ales n
doua moduri (care difera prin sens,

k =
j). Fixam sensul versorului

k, convenind
j =

k; atunci,
folosind denit ia produsului vectorial si proprietat ile din teorema, obt inem tabelul (unde produsul se
realizeaza n ordinea linie coloana)

i

j

k
i 0

k
k 0

i
k

j
i 0
De asemenea, relativ la aceasta baza ortonormata, doi vectori arbitrari a si

b se descompun a =
a
1
i + a
2
j + a
3
k,

b = b
1
i + b
2
j + b
3
k V
3
, si efectuand calculele corespunzatoare, obt inem expresia
canonica a produsului vectorial,
a
b = (a
2
b
3
a
3
b
2
)
i + (a
3
b
1
a
1
b
3
)
j + (a
1
b
2
a
2
b
1
)
k
sau nca, simbolic,
a
b =
i

j

k
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
.
Dublu produs vectorial.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 107
Fig. 11. Dublu produs vectorial
Se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a,
b, c V
3
,
vectorul w = a (
b c).
Exprimand vectorii a,
b, c n baza ortonormata
_
i,
j,
k
_
si
folosind expresiile canonice ale produselor scalar si vectorial,
rezulta (tema, vericat i!) , relat ia
a (
b c) = a, c)
b a,
b) c.
Din relat ie se poate observa ca vectorul dublu produs vectorial
w este coplanar cu vectorii

b si c (ceea ce implica w

b c),
si perpendicularitatea vectorului dublu produs vectorial w pe
vectorul a (vezi gura).
Observat ii. 1. Ordinea parantezelor este esent iala n calculul
dublului produs vectorial: produsul vectorial nu este asociativ,
deci n general
a (
b c) ,= ( a
b) c.
2. Dublul produs vectorial se poate calcula folosind expresia simbolica:
a (
b c) =
b c
a,
b) a, c)
.
Exercit ii. 1. Se dau vectorii AO =

k 3
i, CA =
i +
j, CB = 2
i 3j + 5
k. Sa se gaseasca vectorii
de pozit ie ai punctelor A, B, C si sa se calculeze lungimea h
A
a nalt imii din A a triunghiului ABC.
Solut ie. Vericam n prealabil ca punctele A, B, C nu sunt coliniare (!). Cum vectorii CA si CB nu
au coordonatele proport ionale, deci nu sunt vectori coliniari, rezulta armat ia. Obt inem coordonatele
vectorilor de pozit ie ale varfurilor triunghiului:
OA = AO = 3
k A(3, 0, 1)
OB = OACA+ CB = 4
i 4
j + 4
k B(4, 4, 4)
OC = OB CB = 2
k C(2, 1, 1).
Inalt imea AD a triunghiului ABC coincide cu nalt imea paralelogramului construit pe reprezentant ii
vectorilor BA si BC. Obt inem succesiv
BA = OB +OA (1, 4, 5), BC = OB +OC (2, 3, 5);
BABC =
i

j

k
1 4 5
2 3 5
(5, 5, 5) = 5(1, 1, 1),

[[BABC[[ = 5
3, [[BC[[ =
38, AD =
[[BABC[[
[[BC[[
=
5
38
.
2. Se dau vectorii: u =
i +

j
k, v =

k
i, w =
j V
3
.
a) Sa se determine dublul produs vectorial al vectorilor u, v, w.
b) Sa se calculeze acelasi dublu produs vectorial folosind formula
u ( v w) = u, w) v u, v) w.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
108 Produs mixt
c) Sa se determine un vector a care este perpendicular pe u si este coplanar cu v si w (adica apart ine
spat iului liniar generat de v si w).
Solut ie. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica ortonor-
mata
i,
j,
k : u (1, 1, 1), v (1, 0, 1), w (1, 1, 0). Prin calcul direct, obt inem
v w =
i

j

k
1 0 1
1 1 0
i +

j +

k (1, 1, 1),
si apoi dublul produs vectorial, u ( v w) =
i

j

k
1 1 1
1 1 1
= 2
i 2
j (2, 2, 0).
b) Aplicand formula u ( v w) = u, w) v u, v) w, avem
u ( v w) = 0 (1, 0, 1) (2) (1, 1, 0) = (2, 2, 0) = 2
i 2
j
c) Se observa ca dublul produs vectorial
a u ( v w) = u, w) v u, v) w
are exact proprietat ile cerute n enunt , fapt conrmat de egalitatea de mai sus: membrul stang al
egalitat ii este ortogonal atat pe u, cat si pe v w (ind produsul vectorial al acestor vectori), iar
cel drept apart ine subspat iului L( v, w), ind combinat ie liniara de generatorii subspat iului. Mult imea
tuturor solut iilor problemei este subspat iul generat de a, L( a 2
i 2
j).
6 Produs mixt
Denit ie. Fie a,
b, c V
3
trei vectori liberi. Se numeste produsul mixt al acestor vectori, numarul
real a,
b c).
Teorema. Produsul mixt are urmatoarele proprietat i:
1) a,
b c) = c, a
b) =
b, c a);
2) a,
b c) = a, c
b);
3) t a,
b c) = a, t
b c) = a,
b t c), t R;
4) a +
b, c

d) = a, c

d) +
b, c

d);
5) a
b, c d) =
a, c) a, d)
b, c)
b, d)
(identitatea lui Lagrange);

6) a,
b c) = 0 daca si numai daca cei trei vectori sunt liniar dependent i, adica are loc una din
urmatoarele situat ii:
(i) cel put in unul din vectorii a,
b, c este nul;
(ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
(iii) vectorii a,
b, c sunt coplanari.
Demonstrat ie. Tema 1 5. 6) Fie a,
b c) = 0. Daca a =

0 sau

b c =

0, rezulta

b =

0 sau c =

0
sau vectorii

b, c coliniari, deci (i) sau (ii). Admitem deci a,
b c V
3
0, si a,
b c) = 0. Folosind
proprietatea 1), rezulta n mod analog ca e unul din vectori este nul (i), e doi din vectori sunt
coliniari (ii), e
a
b c a L(
b, c),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 109
deci vectorii sunt coplanari (iii). Armat ia reciproca este imediata n cazul (i), usor de demonstrat
folosind 1) n cazul (ii), iar n cazul (iii) folosim echivalent ele
a L(
b, c) a
b c a,
b c) = 0.
Observat ie. Daca vectorii liberi a,
b, c V
3
0 sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt

reprezinta volumul paralelipipedului ce se poate construi pe reprezentant i cu origine comuna ai celor
trei vectori (vezi gura).

Intr-adevar, notand = (
b, c), = ( a,
b c), putem scrie

Fig. 12. Interpretarea geometrica a produsului mixt
a,
b c) = [[ a[[ [[
b c[[ cos = [[
b c[[ [[ a[[ cos = ([[
b[[ [[ c[[ sin ) ([[ a[[ cos ) =

= A
baza paralelogram
h
paralelipiped
= V
paralelipiped
.
Fie
i,
j,
k o baza ortonormata. Descompunand trei vectori liberi relativ la aceasta baza,

a = a
1
i +a
2
j +a
3
k,

b = b
1
i +b
2
j +b
3
k, c = c
1
i +c
2
j +c
3
k V
3
,
produsul lor mixt are expresia canonica
a,
b c) =
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
.
Pe baza acestei formule, majoritatea proprietat ilor produsului mixt se pot demonstra facand uz de
proprietat ile determinant ilor de ordinul trei (tema, vericat i!) .
Se observa ca ordinea celor trei vectori n calculul produsului lor mixt este esent iala; n cazul n care
acestia sunt necoplanari (deci produsul lor mixt este nenul), ei determina o baza n V
3
; cum n acest
caz produsul lor mixt poate sau pozitiv, sau negativ, putem da urmatoarea
Denit ie. Spunem ca o baza a,
b, c V
3
este orientata pozitiv/negativ daca produsul mixt a,
b c)
este pozitiv/negativ.
Spre exemplu, identicand vectorii bazei ortonormate canonice
i,
j,
k V
3
ce au cordonatele
asociate

i (1, 0, 0),

j (0, 1, 0),

k (0, 0, 1), remarcam ca
i,
k) = 1, deci
i,
j,
keste o baza
orientata pozitiv.
Exemplu. Trei vectori a,
b, c V
3
sunt coplanari daca si numai daca determinantul matricii Gram
al acestor vectori este identic nul.

Intr-adevar, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependent i) doar
daca volumul paralelipipedului determinat de acestia este nul,
V
paralelipiped
= a,
b c) = 0 V
2
paralelipiped
= a,
b c)
2
= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
110 Probleme propuse
Dar, exprimand vectorii relativ la baza canonica,
a = a
1
i +a
2
j +a
3
k,

b = b
1
i +b
2
j +b
3
k, c = c
1
i +c
2
j +c
3
k
si considerand matricea transpusa a acestora si matricea lor Gram
A =
t
[ a,
b, c] =
_
_
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
_
_
, G =
_
_
a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c, a) c,
b) c, c)
_
_
avem
V
2
paralelipiped
= a,
b c)
2
= (det A)
2
= det A det A
= det A det
t
A = det(A
t
A) = det G.
In concluzie, coplanaritatea celor trei vectori revine la anularea determinantului Gram.

7 Probleme propuse
1. Se dau vectorii u =

j + 2
k, v =

k
i.
a) Calculat i produsul vectorial w = u v al vectorilor usi v.
b) Determinat i daca vectorii usi v sunt coliniari (linear dependent i) sau nu.

In cazul cand cei doi
vectori sunt linear independent i completat i familia u, v la o baza a spat iului V
3
.
c) Determinat i ariile paralelogramului si triunghiului determinate de reprezentant i adiacent i ai vec-
torilor liberi u si v.
R: a) u (0, 1, 2), v (1, 0, 1), w = u v =
i

j

k
0 1 2
1 0 1
=

i 2
j +

k. b) Nu, indca u v ,=

0.
Familia u, v, w reprezinta o noua baza, deoarece u, v w) = 6 ,= 0. c) A
paralelogram
= [[ u v[[ =
6, A
triunghi
= A
paralelogram
/2 =
6/2 =
_
3/2.
2. Se dau vectorii u =
i +

k, v =

k
j, w =
i + 2
j,
a) Calculat i produsul mixt u, v w).
b) Determinat i daca vectorii u, v, w sunt coplanari (linear dependent i) sau nu. Formeaza cei trei
vectori o baza n V
3
? Este aceasta baza pozitiv orientata ?
c) Sa se determine volumele paralelipipedului, prismei triunghiulare si tetraedrului ce au reprezentant i
ai vectorilor u, v, w ca muchii adiacente.
R: a) u (1, 0, 1), v (0, 1, 1), w (1, 2, 0), u, v w) =
1 0 1
0 1 1
1 2 0
= 3. b) Nu sunt
coplanari, deoarece u, v w) = 3 ,= 0; ind trei vectori linear independent i n spat iul tridimen-
sional V
3
, acestia determina o baza, care este negativ orientata, deoarece u, v w) = 3 < 0. c)
V
paralelipiped
= [ u, v w)[ = 3, V
prisma
= V
paralelipiped
/2 = 3/2, V
tetraedru
= V
prisma
/3 = 1/2.
3. Se dau punctele A(2, 1, 1), B(1, 2, 1), C(1, 1, 2), D(0, 1, 1).
a) Aratat i ca punctele date sunt coplanare.
b) Calculat i aria paralelogramului ce are drept laturi adiacente reprezentant i ai vectorilor liberi AB
si AC, ca norma de produs vectorial. Vericat i ca se obt ine acelasi rezultat, folosind identitatea lui
Lagrange.
R: a) A, B, C, D coplanare AB, AC AD) = 0, iar ultima egalitate are loc.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 111
b) Notand a = AB,
b = AC, aria ceruta este [[ a
b[[ = [[3
i 3
j 3
k[[ = 3
3. Altfel, folosind
identitatea lui Lagrange (de la produse vectoriale), obt inem
[[ a
b[[ =
_
[[ a[[
2
[[
b[[
2
a,
b)
2
= 3
3.
4. Se dau vectorii a = 2
i +

k,

b =
j, c =
i +

j +

k V
3
, unde R.
a) Aat i valoarea parametrului astfel ncat vectorii a,
b, c sa e coplanari.
b) Aat i valoarea parametrului astfel ncat vectorii

b si c sa e ortogonali.
c) Pentru = 1 aat i proiect ia
pr
b
a a vectorului a pe vectorul

b, precum si marimea algebrica pr
b
a
a acestei proiect ii.
d) Pentru = 0, determinat i nalt imea paralelipipedului construit pe reprezentant ii vectorilor a,
b, c,
perpendiculara pe baza formata de reprezentant ii vectorilor a,

b.
e) Pentru = 2, determinat i un vector

d perpendicular pe a si coplanar cu vectorii

b, c.
R: a) a,
b, c coplanari a,
b c) = 0 = 1; b)

b c
b, c) = 0 = 1. c) Identicand
a (2, 0, 1),

b (1, 1, 0), obt inem
pr
b
a =
a,
b)
b,
b)
b
2
2
(1, 1, 0)
i +

j; pr
b
a =
a,
b)
[[
b[[
=
2
2
=
2.
d) h = V
paralelipiped
/A
paralelogram baza
=
a,
b c)
/[[ a
b[[ = 1/
5. e) Un asemenea vector
este dublul produs vectorial a (
b c) = 2
i 7
j 4
k.
5. Sa se verice proprietat ile:
a) identitatea lui Jacobi: a (
b c) +
b ( c a) + c ( a
b) =

0, a,
b, c V
3
.
b) identitatea vectoriala a lui Lagrange:
a,
b)
2
+[[ a
b[[
2
= [[ a[[
2
[[
b[[
2
, a,
b V
3
.
c) a
b, c

d) +
b c, a

d) + c a,
b

d) =

0, a,
b, c,

d V
3
.
6. Se dau trei vectori a,
b, c V
3
. Sa se verice ca urmatoarele proprietat i sunt echivalente:
a) a,
b, c admit reprezentant i ce formeaza laturile unui triunghi;

b) au loc relat iile a
b =

b c = c a.
7. Se dau trei vectori a,
b, c V
3
. Sa se verice ca urmatoarele proprietat i sunt echivalente:
a) vectorii

b a si

b c sunt coliniari;
b) are loc relat ia a
b +
b c + c a =

0.
Aratat i ca daca vectorii satisfac oricare din cele doua proprietat i, atunci ei sunt coplanari.
8. Consideram o baza a spat iului vectorilor liberi, a,
b, c V
3
si cu ajutorul acesteia construim
familia de vectori
a
t
=

b c
a,
b c)
,

b
t
=
c a
a,
b c)
, c
t
=
a
b
a,
b c)
.
a) Aratat i ca acesti vectori determina o noua baza n V
3
(numita baza reciproca asociata bazei
a,
b, c).
b) Determinat i produsele scalare dintre vectorii celor doua baze.
c) Aat i reciproca bazei canonice ortonormate
i,
j,

k V
3
.
d) Vericat i ca are loc relat ia a,
b c) a
t
,
b
t
c
t
) = 1.
e) Orice vector v V
3
admite descompunerea
v = v, a
t
) a + v,
b
t
)
b + v, c
t
) c.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
112 Reper cartezian
f) Baza a,
b, c este reciproca bazei a

t
,
b
t
, c
t
, adica au loc relat iile
a =

b
t
c
t
a
t
,
b
t
c
t
)
,

b =
c
t
a
t
a
t
,
b
t
c
t
)
, c =
a
t
b
t
a
t
,
b
t
c
t
)
.
g) Vericat i ca au loc relat iile
a +
b + c, a
t
+
b
t
+ c
t
) = 3, a
b
t
+
b c
t
+ c a
t
=

0.
R: a) a,
b, c baza a,
b c) ,= 0. Obt inem a
t
,
b
t
c
t
) = a,
b c)
1
,= 0, deci a
t
,
b
t
, c
t
baza. b)
Prin calcul, rezulta relat iile
a, a
t
) =
b,
b
t
) = c, c
t
) = 1,
a,
b
t
) = a, c
t
) =
b, a
t
) =
b, c
t
) = c, a
t
) = c,
b
t
) = 0.
Aceste relat ii determina unic vectorii a
t
,
b
t
, c
t
: doar tripletul de vectori a
t
,
b
t
, c
t
denit n enunt
satisface aceste proprietat i (tema, vericat i!) . c) Baza duala bazei canonice este chiar ea nsasi,
deci
i,
j,
k. d) Prin calcul direct, folosind proprietat ile operat iilor cu vectori. e) Se determina
coecient ii descompunerii v = l a + m
b + n c prin nmult irea relat iei respectiv cu a

t
,

b
t
, c
t
si folosind
relat iile de la punctul b). f) Prin calcul direct, folosind punctul b) si denit ia bazei reciproce.
Capitolul 2. Dreapta si planul n spat iu
1 Reper cartezian
In cele ce urmeaza vom considera spat iul tridimensional format din puncte E
3
al geometriei ele-
mentare, si spat iul vectorial V
3
de dimensiune trei al vectorilor liberi din spat iu. Fixand un punct
O E
3
, putem stabili corespondent a bijectiva ntre cele doua mult imi:
O
: E
3
V
3
,
O
(M) = OM, M E
3
.
Astfel ecarui punct M din E
3
i corespunde n mod unic un vector r = OM V
3
, numit vectorul sau
de pozit ie. De asemenea, xand o baza ortonormata B =
i,
j,
k V
3
, putem stabili izomorsmul
dintre spat iile vectoriale V
3
si R
3
B
: V
3
R
3
,
B
( r) = (x, y, z), r = x
i +y
j +z
k V
3
,
care asociaza ecarui vector liber, coordonatele sale relativ la baza B.
Compunand cele doua aplicat ii, se observa ca prin xarea punctului On E
3
, si a bazei ortonormate
B =
i,
j,
kn V
3
, deci a unui reper cartezian = O;
i,
j,
k, ecarui punct M din E

3
i corespunde
n mod unic tripletul (x, y, z) R
3
.

In cele ce urmeaza coecient ii x, y, z atasat i punctului M,
determinat i prin relat ia
OM = x
i +y
j +z
k,
se vor numi coordonatele carteziene ale punctului M relativ la reperul = O;
i,
j,
k. Vom identica
E
3
R
3
prin biject ia
B
O
: E
3
R
3
si punctul M E
3
cu imaginea sa
B
(
O
(M)) = (x, y, z)
R
3
, notand: M(x, y, z).
Denit ii. a) Dat ind un reper cartezian = O;
i,
j,
k, punctul O se va numi originea reperului,

baza B =
i,
j,
k, baza reperului, iar biject ia

B

O
: E
3
R
3
se va numi sistem de coordonate
cartezian.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta si planul n spat iu 113
b) Dreptele orientate de versorii

i,
j,
k ce cont in originea O se vor numi axe de coordonate, si se vor

nota respectiv cu Ox, Oy, Oz.
c) Planele determinate de cate doua axe diferite de coordonate se numesc plane de coordonate si se
vor nota cu xOy, yOz, zOx.
Observat ii. 1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezinta marimile algebrice ale
proiect iilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate, adica x = pr
Ox
OM, y =
pr
Oy
OM, z = pr
Oz
OM.
2. Ca mult imi de puncte n E
3
R
3
, axele de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuat iile
Ox :
_
y = 0
z = 0
, Oy :
_
z = 0
x = 0
, Oz :
_
x = 0
y = 0
.
3. Cele trei plane de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuat iile
xOy : z = 0, yOz : x = 0, zOx : y = 0.
4. Cum un reper cartezian = O;
i,
j,
k determina n mod unic axele de coordonate Ox, Oy, Oz si

reciproc, vom nota uneori reperul prin Oxyz.

In cele ce urmeaza consideram spat iul E
3
nzestrat cu
un reper cartezian xat = O;
i,
j,
k.
2 Ecuat iile dreptei n spat iu
In spat iul euclidian E

3
, o dreapta poate determinata de:
(i) un punct si un vector liber nenul;
(ii) doua puncte distincte;
(iii) intersect ia a doua plane.
Dreapta determinata de un punct si un vector nenul. Consideram
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), unde r
0
not
= OM
0
= x
0
i +y
o
j +z
0
k,
vectorul liber nenul v = a
i +b
j +c
k V
3
0.
Fig. 13. a) (M
0
, v); b) (M
1
, M
2
)
Acestea determina dreapta care trece prin punctul M
0
si are direct ia data de vectorul v (vezi
Fig. a). Fie M(x, y, z) E
3
si r
not
= OM. Atunci punctul M(x, y, z) apart ine dreptei daca si numai
daca vectorii M
0
M si v sunt coliniari, condit ie care se rescrie
( r r
0
) v = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
114 Ecuat iile dreptei n spat iu
Aceasta ecuat ie n V
3
se numeste ecuat ia vectoriala a dreptei denita de un punct M
0
si o direct ie
(vector liber) v, date. Vectorul v se numeste vector director al dreptei.
Observat ii. 1. Orice vector w L( v)
0 este de asemenea vector director al dreptei.

2. Coliniaritatea vectorilor r r
0
si v se rescrie r r
0
L( v) t R, r r
0
= t v, deci se
obt ine o alta forma a ecuat iei vectoriale a dreptei ,
r = r
0
+t v, t R. (1)
La randul ei, n coordonate, aceasta este echivalenta cu urmatoarele trei ecuat ii n R
3
,
_
_
_
x = x
0
+ta
y = y
0
+tb
z = z
0
+tc
, t R, (2)
numite ecuat iile parametrice ale dreptei . Eliminand variabila t din aceste ecuat ii, se obt ine
urmatorul sir de rapoarte egale, numit ecuat iile carteziene ale dreptei n R
3
,
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
. (3)
Convenim ca anularea unui numitor atrage dupa sine anularea numaratorului corespunzator, si ca
ecuat iile sunt date efectiv de egalarea produsului mezilor cu extremii n proport iile formate. Spre
exemplu, daca a = 0, ecuat iile carteziene devin ecuat iile unei drepte paralele cu planul yOz:
_
x = x
0
c(y y
0
) b(z z
0
) = 0
iar daca a = b = 0, ecuat iile carteziene devin ecuat iile unei drepte paralele cu axa Oz:
_
x = x
0
y = y
0
.
Dreapta determinata de doua puncte distincte. Doua puncte distincte
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) E
3
, M
1
,= M
2
,
determina n mod unic o dreapta care le cont ine. Aam ecuat iile acesteia folosind ecuat iile (3),
alegand, spre exemplu, M
0
= M
1
si (vezi Fig. b)
v = M
1
M
2
(x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
);
obt inem ecuat iile carteziene ale dreptei ce trece prin punctele M
1
, M
2
:
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
. (4)
In ceea ce priveste dreapta ca intersect ie a doua plane, punctele acesteia vor satisface sistemul de
doua ecuat ii ale celor doua plane (descrise n sect iunea urmatoare) care au drept intersect ie dreapta.
Asemenea sisteme au fost deja prezentate mai sus (ecuat iile (3), (4) si exemplele particulare).
Dreapta orientata. Data ind o dreapta n spat iu, putem stabili pe aceasta doua sensuri de
parcurgere-notate cu (+) si (). Numim dreapta orientata o dreapta mpreuna un sens de parcurgere
al acesteia (care va sensul pozitiv pe dreapta).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Daca este precizat un vector director v al dreptei (1), sensul pozitiv al dreptei va indicat de acest
vector, iar dreapta orientata va data de cuplul (, v).
Denit ii. a) Daca pe o dreapta orientata (, v) consideram un punct arbitrar M
0
, numim
partea pozitiva a dreptei , mult imea de puncte
+
= M [ t > 0, M
0
M = t v,
iar cea negativ a,
= M [ t < 0, M
0
M = t v.
b) Se numeste versor director (sau direct ie orientata) al dreptei orientate (, v), versorul
e = [[ v[[
1
v
asociat vectorului director v al acesteia.
c) Se numesc unghiurile directoare ale dreptei orientate (, v), unghiurile , , formate de versorul
director e respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz.
d) Se numesc cosinusurile directoare ale dreptei orientate (, v), coordonatele
cos = e,
i), cos = e,
j), cos = e,
k)
ale versorului director e relativ la baza
i,
j,
k.
Observat ii. 1. Axele de coordonate sunt exemple de drepte orientate pe care exista ca punct distins
originea O; spre exemplu, (Ox,
i) are drept semiaxa pozitiva mult imea de puncte Ox

+
= M [OM =
t
i, t > 0.
2. Cosinusurile directoare , , ale unei drepte orientate (, v) satisfac relat ia
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Acest lucru rezulta folosind descompunerea versorului e relativ la baza ortonormata
i,
j,
k, dupa
cum urmeaza
e = e,
i)
i + e,
j)
j + e,
k)
k =
= [[ e[[[[
i[[ cos
i +[[ e[[[[
j[[ cos
j +[[ e[[[[
k[[ cos
k = cos
i + cos
j + cos
k,
si exprimand faptul ca norma euclidiana a versorului e (cos , cos , cos ) este 1.
3 Ecuat iile planului n spat iu
In spat iul euclidian E

3
, un plan poate determinat de:
(i) un punct cont inut n plan si un vector liber nenul normal la plan;
(ii) trei puncte necoliniare;
(iii) un punct cont inut n plan si doi vectori liberi necoliniari ce admit reprezentant i inclusi n plan;
(iv) o dreapta si un punct exterior dreptei, incluse n plan;
(v) doua drepte concurente incluse n plan;
(vi) doua drepte paralele incluse n plan.
Vom determina n ecare caz ecuat ia planului respectiv.
Planul determinat de un punct si un vector liber nenul normal la plan.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Fig. 14. (M
0
, n)
In cele ce urmeaza, consideram:

un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) E
3
, cont inut n planul ;
vectorul liber nenul n = a
i + b
j + c
k V
3
0 normal la
planul .
Dreapta care trece prin punctul M
0
si care are direct ia vec-
torului n se numeste normala la planul prin M
0
, iar vectorul
nenul n se numeste vector normal al planului . Se observa ca
planul este unic determinat de condit iile M
0
, (vezi
gura).
Un punct M(x, y, z) E
3
apart ine planului daca si numai
daca M
0
M n, sau echivalent
M
0
M , n) = 0, (1)
condit ie numita ecuat ia vectoriala a planului . T inand cont ca
M
0
M = (x x
0
)
i + (y y
0
)
j + (z z
0
)
k,
aceasta ecuat ie, rescrisa n coordonate carteziene conduce la ecuat ia carteziana a planului ce trece
prin M
0
si este perpendicular pe direct ia n:
a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0. (2)
Observat ii. 1. Notand n ecuat ia (2) d = (ax
0
+by
0
+cz
0
), aceasta se rescrie
ax +by +cz +d = 0, (3)
numita ecuat ia carteziana generala a unui plan. Se observa ca v ,=

0 conduce la faptul ca nu tot i
coecient ii a, b, c sunt nuli. Reciproc, ecuat ia (3) cu aceasta condit ie satisfacuta are cel put in o solut ie
(x
0
, y
0
, z
0
), care satisface deci relat ia
d = ax
0
by
0
cz
0
.
Inlocuind n (3), rezulta ecuat ia planului sub forma (2).

2. Remarcam ca n ecuat ia (3) coecient ii celor trei variabile sunt exact coecient ii vectorului normal,
n (a, b, c). De asemenea, observam ca nmult ind ecuat ia (3) cu un scalar real nenul, ecuat ia obt inuta
descrie acelasi plan; de aceea cei patru coecient i a, b, c, d ai ecuat iei poarta numele de parametri
neesent iali ai acesteia, si ca ecuat ia unui plan este unica facand abstract ie de un factor multiplicativ.
3. Satisfacand o ecuat ie de forma (3), orice plan este format din punctele M(x, y, z) E
3
ce formeaza
mult imea de nivel constant = f
1
(0) a funct iei
f : R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz +d, (x, y, z) R
3
.
4. Planele de coordonate se obt in usor folosind ecuat ia (2). Spre exemplu, pentru planul xOy alegem
M
0
= O(0, 0, 0), n =

k si obt inem ecuat ia z = 0. Folosind ecuat ia (3) se observa ca orice plan paralel
cu xOy are o ecuat ie de forma z =constant. Analog se pot obt ine ecuat iile planelor yOz, zOx si ale
planelor paralele cu acestea (tema, vericat i!) .
5. Folosind (3) si forma vectorului normal la plan, planele perpendiculare pe planele xOy, yOz, xOz
au ecuat iile (tema, vericat i!) respectiv de forma
ax +by +d = 0, by +cz +d = 0, ax +cz +d = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
6. Folosind observat ia anterioara si condit ia O d = 0, se obt in ecuat iile planelor care cont in
axele de coordonate Ox, Oy, Oz care au respectiv forma
by +cz = 0, ax +cz = 0, ax +by = 0.
7. Folosind condit ia O d = 0 n (3), obt inem ecuat ia unui plan care trece prin origine, de
forma
ax +by +cz = 0.
Planul determinat de trei puncte necoliniare.
Fig. 15. (M
1
, M
2
, M
3
)
Fie punctele necoliniare M
i
(x
i
, y
i
, z
i
) E
3
, i = 1, 3.
Planul ce cont ine aceste puncte are drept vector normal
n = M
1
M
2
M
1
M
3
,=

0, care este vector nenul, fapt ce rezulta
din necoliniaritatea celor trei puncte. Alegand n formula (1)
spre exemplu M
0
= M
1
, obt inem ecuat ia vectoriala a plan-
ului prin trei puncte date ce reprezinta condit ia ca un punct
M(x, y, z) E
3
sa apart ina planului - deci condit ia de copla-
naritate a punctelor M, M
1
, M
2
, M
3
, echivalenta cu coplanari-
tatea vectorilor M
1
M, M
1
M
2
, M
1
M
3
(vezi gura):
M
1
M, M
1
M
2
M
1
M
3
) = 0 (4)
sau, rescriind produsul mixt din relat ia (4) n coordonate, obt inem ecuat ia planului prin trei puncte
date sub forma de determinant,
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
= 0. (5)
Se poate arata ca ecuat ia este echivalenta cu cea obt inuta prin anularea urmatorului determinant de
ordinul 4 (preferata uneori din motive mnemotehnice):
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0. (6)
Observat ie. Daca se cunosc marimile algebrice ale segmentelor determinate de plan pe axele de
coordonate, segmente care au un capat n originea O iar celalalt respectiv n punctele de intersect ie
cu axele-taieturile, (vezi Fig. a),
M
1
(a, 0, 0), M
2
(0, b, 0), M
3
(0, 0, c)
ale planului respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz, folosind formula (6) rezulta ecuat ia planului
prin taieturi
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0.
Fig. 16. a) Planul dat prin taieturi; b) (M
0
, u, v)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari. Consideram n cele ce urmeaza:
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) E
3
cont inut n planul ;
vectorii liberi necoliniari u = a
1
i +b
1
j +c
1
k, v = a
2
i +b
2
j +c
2
k V
3
0, ce admit reprezentant i
cont inut i n planul .
Aplicam formula (6), cu M
1
= M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), iar punctele M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) si M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) sunt alese
astfel ncat

M
1
M
2
u,
M
1
M
3
v (vezi Fig. b). Evident cele doua segmente orientate

M
1
M
2
,
M
1
M
3
sunt cont inute n planul (tema, vericat i!) , iar
(a
1
, b
1
, c
1
) = (x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
), (a
2
, b
2
, c
2
) = (x
3
x
1
, y
3
y
1
, z
3
z
1
).
Atunci formula (5) produce ecuat ia carteziana a planului ce cont ine punctul M
0
si reprezentant i ai
vectorilor liberi necoliniari u, v:
x x
0
y y
0
z z
0
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
= 0 (7)
Se observa ca anularea determinantului din formula (7) revine la a exprima prima linie a sa ca o
combinat ie liniara de urmatoarele doua linii (M
0
M L( u, v)), deci ecuat ia planului se poate rescrie
sub forma parametrica
_
_
_
x = x
0
+sa
1
+ta
2
y = y
0
+sb
1
+tb
2
z = z
0
+sc
1
+tc
2
, s, t R (8)
Numerele reale s, t se numesc parametri. Cand s, t parcurg mult imea numerelor reale, punctul
M(x, y, z) parcurge toate punctele planului .
Observat ii. 1. Cazul cand planul este dat de o dreapta si un punct M
0
exterior dreptei, ambele
cont inute n plan se reduce la cazul 3.3, considerand u vectorul director al dreptei, iar v = M
0
M
1
,
unde M
1
este un punct oarecare al dreptei (ale carui coordonate satisfac ecuat iile acesteia).
2. Cazul cand planul este dat de doua drepte concurente cont inute n acesta, se reduce la cazul
3.3, considerand un punct M
0
aat pe una din drepte, iar drept vectori liberi u, v, vectorii directori
ai celor doua drepte.
3. Cazul cand planul este dat de doua drepte paralele
1
,
2
cont inute n , se reduce la cazul
3.3, considerand un punct M
0

1
aat pe una din drepte, u vectorul director al uneia dintre drepte
(vector care da direct ia ambelor drepte !), iar v = M
0
N, unde N
2
este un punct oarecare al
celeilalte drepte.
Plan orientat. Se observa ca urmatoarele alegeri produc aceeasi orientare:
alegerea uneia dintre cele doua fet e ale planului;
alegerea unui sens pe (o dreapta) normala la plan;
alegerea unui sens de rotat ie n plan, urmat de aplicarea regulii mainii drepte!
Denit ie. Se numeste plan orientat un plan considerat mpreuna cu o alegere a sensului pe normala,
sens xat printr-un vector liber n; pe scurt, un plan orientat este un cuplu (, n), unde vectorul n
este normal la plan.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Fig. 17. Planul orientat
Observat ii. 1. Notam fat a ce corespunde sensului ales (pozitiv) cu (+), iar cea opusa cu ().
2. Planele xOy, yOz, zOx sunt orientate respectiv de versorii

k,
i,
j.
3. Daca planul este dat prin ecuat ia f(x, y, z) ax +by +cz +d = 0, acesta separa spat iul n doua
submult imi convexe, numite subspat ii:
= (x, y, z) [f(x, y, z) 0
+
= (x, y, z) [f(x, y, z) 0.
Se observa ca aceste mult imi sunt nchise si convexe, si ca avem
=

+
;

+
= E
3
.
4. Fie
1
si
2
doua plane avand ecuat iile generale respectiv a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0 si
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Reuniunea planelor
1
si
2
este mult imea (nchisa) de puncte
1

2
= (x, y, z) [(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
)(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0.
5.

In cazul n care
1
si
2
nu sunt nici paralele, nici confundate (deci vectorii lor normali n
1
=
(a
1
, b
1
, c
1
), n
2
= (a
2
, b
2
, c
2
) sunt necoliniari, n
1
n
2
,=

0), intersect ia planelor
1
si
2
este o dreapta
ale carei puncte M(x, y, z) satisfac sistemul liniar
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Condit ia n
1
n
2
,=

0 conduce la faptul ca sistemul este compatibil 1-nedeterminat. Vectorul nenul
v = n
1
n
2
=
i

j

k
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
b
1
c
1
b
2
c
2
c
1
a
1
c
2
a
2
a
1
b
1
a
2
b
2
_
produce direct ia dreptei (deci este vector director al acesteia). Ecuat iile carteziene canonice ale
perpendicularei comune rezulta acum usor, avand drept date un punct M
0
al dreptei (un punct ale
carui coordonate satisfac sistemul), si vectorul director v al acesteia.
6. Pentru a aa pozit ia relativa a unor drepte si/sau plane se rezolva sistemul format de ecuat iile
acestora, si se interpreteaza geometric rezultatul. Dupa cum sistemul este incompatibil, compati-
bil determinat, compatibil simplu sau dublu nedeterminat, intersect ia este mult imea vida (n cazul
paralelismului), punct, dreapta sau plan.
Fascicule de plane.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
120 Unghiuri n spat iu
Fig. 18. Fascicul
a) Data ind o dreapta , se numeste fascicul de plane concurente

mult imea planelor ce cont in aceasta dreapta; dreapta se numeste axa
fasciculului. Daca avem
=
1

2
,
_

1
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0,
2
: a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
atunci un plan arbitrar din fascicul are ecuat ia
s(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +t(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0,
unde coecient ii reali s, t nu se anuleaza simultan. Presupunand spre exemplu s ,= 0, prin mpart ire la
s, se obt ine ecuat ia fascicolului redus (numit astfel deoarece din fascicul lipseste planul
2
), de forma
(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +r(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, r R.
b) Data ind o direct ie furnizata de un vector nenul n (a, b, c), se numeste fascicul de plane paralele,
mult imea planelor ce au ecuat ia de forma
ax +by +cz + = 0, R.
Se observa ca aceste plane au acelasi vector normal n, deci sunt efectiv paralele.
4 Unghiuri n spat iu
Vom determina n cele ce urmeaza formule de calcul ale unghiurilor:
dintre doua drepte orientate,
dintre doua plane orientate,
dintre o dreapta orientata si un plan orientat.
Unghiul dintre doua drepte orientate. Fie (
1
, u), (
2
, v) doua drepte orientate avand vectorii directori
u = a
1
i +b
1
j +c
1
k, v = a
2
i +b
2
j +c
2
k.
Fig. 19. a) Unghiul a doua drepte; b) Unghiul a doua plane
Se va numi unghiul dintre dreptele orientate (
1
, u), (
2
, v), unghiul dintre vectorii lor directori
u si v (vezi Fig. a). Acesta este deci dat de relat ia
cos =
u, v)
[[ u[[ [[ v[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, [0, ] .
Putem verica (tema, vericat i!) urmatoarele caracterizari analitice ale perpendicularitat ii si par-
alelismului a doua drepte:
1)
1

2
u, v) = 0 a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
2)
1
[[
2
u v =

0
a
1
a
2
=
b
1
b
2
=
c
1
c
2
.
Unghiul dintre doua plane orientate. Fie planele
1
,
2
avand respectiv ecuat iile
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0, a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
orientate implicit de vectorii normali n
1
= (a
1
, b
1
, c
1
) respectiv n
2
= (a
2
, b
2
, c
2
) (vezi Fig. b).
Planele
1
si
2
sunt paralele sau confundate daca si numai daca vectorii lor normali sunt coliniari,
adica n
1
n
2
= 0, deci au coecient ii proport ionali.
Ele nu sunt confundate, daca ecuat iile lor nu difera printr-un factor multiplicativ nenul. Prin
urmare,
1
si
2
sunt paralele, daca exista un numar real k R0 astfel ncat sa avem relat iile
(a
1
, b
1
, c
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
), d
1
,= kd
2
.
Planele
1
si
2
coincid daca k R0 astfel ncat
(a
1
, b
1
, c
1
, d
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
, d
2
).
Daca planele
1
si
2
nu sunt paralele sau confundate, e dreapta dupa care acestea se intersecteaza.
Un plan perpendicular pe taie cele doua plane dupa laturile unui unghi , unghiul diedru al
planelor
1
si
2
. Constatam ca putem determina relativ usor unghiul dintre vectorii n
1
si n
2
,
unghiul format de normalele celor doua plane, (suplementar sau egal cu unghiul ), deci obt inem
cos = cos , unde
cos =
n
1
, n
2
)
[[n
1
[[[[n
2
[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, [0, ],
n funct ie de sensul vectorilor normali. Daca planele sunt orientate de vectorii normali n
1
si n
2
, atunci
spunem ca unghiul determinat mai sus este unghiul celor doua plane orientate.

In particular, avem
2
n
1
, n
2
) = 0 a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat.
Fig. 20. Unghiul (, )
Consideram dreapta orientata (, v), si planul orientat
(, n), unde v (v
1
, v
2
, v
3
), n (n
1
, n
2
, n
3
). Prin denit ie
unghiul
_
2
,

2
format ntre dreapta si planul , este

unghiul dintre dreapta si proiect ia a acesteia pe plan.

In
cazul [[ , consideram = 0, altminteri dreapta intersecteaza
planul ntr-un punct (cont inut n proiect ia
t
). Constatam ca
putem determina relativ usor unghiul [0, ] dintre vectorii
v si n (dintre dreapta si normala la planul ), unghi comple-
mentar unghiului , deci obt inem sin = cos , unde
cos =
v
1
n
1
+v
2
n
2
+v
3
n
3
_
v
2
1
+v
2
2
+v
2
3
_
n
2
1
+n
2
2
+n
2
3
, [0, ].
Observat ii. 1. Se observa ca > 0 d.n.d. unghiul dintre v si n este ascut it.
2. Daca dreapta este paralela cu planul sau cont inuta n plan, constatam ca:
[[ sau v, n) v
1
n
1
+v
2
n
2
+v
3
n
3
= 0.
3. Daca dreapta este perpendiculara pe planul , avem:
= 0 0, v n =

0
v
1
n
1
=
v
2
n
2
=
v
3
n
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
122 Distant e n spat iu
5 Distant e n spat iu
Vom determina n cele ce urmeaza formule de calcul ale distant ei:
de la un punct la o dreapta sau de la un punct la un plan,
dintre doua drepte.
Distant a de la un punct la o dreapta. Se dau punctul A si dreapta , ale carei ecuat ii carteziene
sunt
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
. (1)
Fig. 21. Distant a d(A, )
Ne propunem sa determinam distant a d(A, ) de la punct la
dreapta. Pentru aceasta, observam ca din ecuat iile dreptei ies n
relief vectorul director al acesteia v = (a, b, c) si un punct al dreptei,
B(x
0
, y
0
, z
0
) (ale carui coordonate satisfac sistemul de ecuat ii
(1)).
Daca A (coordonatele sale satisfac ecuat iile (1)), atunci
evident d(A, ) = 0.
Daca A / , atunci d(A, ) este marimea nalt imii AA
t
(vezi
gura) a paralelogramului de baza BC determinat de segmentele
orientate

BA si

BC v, deci d(A, ) este raportul dintre aria
paralelogramului si lungimea bazei. Aplicand formulele de calcul cunoscute, rezulta formula de calcul
a distant ei de la punctul A la dreapta ,
d(A; ) =
[[BA v[[
[[ v[[
.
Observat ii. 1. Formula are loc si n cazul A .
2. Are loc relat ia d(A; ) = inf
M
d(A, M), deci distant a d(A; )este cea mai mica distant a de la
punctul A la punctele dreptei .
Distant a de la un punct la un plan.
Fig. 22. Distant a d(A, )
Se dau punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) si planul de ecuat ie ax +by +
cz + d = 0. Ne propunem sa determinam distant a d(A, )de
la punct la plan. Daca A , atunci evident d(A; ) = 0.
Daca A / , e A
t
(x
t
, y
t
, z
t
) proiect ia punctului A pe planul
(vezi gura), obt inut prin intersect ia unicei drepte de vector
director v (a, b, c) ce cont ine punctul A (perpendiculara prin
A pe plan), cu planul . Atunci distant a de la punctul A la
planul este d(A, ) = [[
AA
t
[[. Prin calcul se obt ine (tema,
vericat i!) :
d(A; ) =
[ax
0
+by
0
+cz
0
+d[
a
2
+b
2
+c
2
. (2)
Observat ii. 1. Formula (2) are loc si n cazul A .
2. Distant a d(A; ) este cea mai mica distant a de la punctul A la punctele planului , adica are loc
relat ia
d(A; ) = inf
M
d(A, M).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Distant a dintre doua drepte. Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare din spat iu.
Se dau doua drepte
1
,
2
cu vectorii directori respectiv v
1
, v
2
V
3
0. Ne propunem sa deter-
minam distant a d(
1
,
2
) dintre cele doua drepte.
Daca dreptele sunt confundate (sistemul reunit al ecuat iilor lor este compatibil nedeterminat) sau
concurente (sistem unic determinat), atunci evident d(
1
,
2
) = 0.
Daca dreptele sunt paralele (sistem incompatibil, cu rangul matricii coecient ilor = 1), atunci,
alegand un punct A
1

1
de pe prima dreapta, aplicand 5.1, putem calcula distant a d(
1
,
2
) =
d(A
1
,
2
).
Daca dreptele sunt oarecare (sistem incompatibil, cu rangul matricii coecient ilor egal cu 2) sau
concurente, atunci vectorii v
1
, v
2
sunt necoliniari, si deci
n = v
1
v
2
,=

0
este un vector normal la ambele drepte, ce determina direct ia normala comuna unica a celor doua
drepte. Aceasta este direct ia perpendicularei comune a celor doua drepte, unica dreapta
ce se
sprijina pe ambele drepte si este ortogonala pe acestea.
Fig. 23. a) Perpendiculara comuna a doua drepte; b) Distant a d(
1
,
2
)
Ecuat iile perpendicularei comune
sunt furnizate de sistemul de doua ecuat ii al urmatoarelor

doua plane
1
si
2
, la intersect ia carora aceasta se aa dreapta cautata:
planul
1
ce cont ine un punct A
1

1
al primei drepte si reprezentant i ai vectorilor liberi v
1
si n;
planul
2
ce cont ine un punct A
2

2
al celei de-a doua drepte si reprezentant i ai vectorilor liberi
v
2
si n (vezi gura).
Deci un punct M(x, y, z) E
3
apart ine perpendicularei comune
daca si numai daca coordonatele

sale satisfac sistemul de ecuat ii
_
A
1
M, v
1
n) = 0
A
2
M, v
2
n) = 0.
Apoi, intersectand
cu dreptele
1
si
2
,
se obt in respectiv punctele B
1
, B
2
, numite picioarele perpendicularei comune, iar distant a dintre
1
si
2
este d(
1
,
2
) = [[
B
1
B
2
[[.
Observat ii. 1. Distant a dintre cele doua drepte
1
si
2
se poate calcula si direct, fara a necesara
determinarea n prealabil a perpendicularei comune
si a intersect iei acesteia cu cele doua drepte.

Fixand doua puncte, A
1

1
, A
2

2
, distant a d(
1
,
2
) dintre dreptele
1
si
2
este distant a
dintre planele
t
si
tt
determinate respectiv de A
1
, v
1
, v
2
si A
2
, v
1
, v
2
. Remarcam ca prin construct ie
avem
1

t
,
2

tt
,
1,2
[[
1,2
.
Atunci pararalelipipedul ce are drept muchii adiacente

A
1
A
2
si reprezentant i de origine A
1
ai
vectorilor liberi v
1
, v
2
(paraleli cu bazele, vezi gura), are bazele cont inute n cele doua plane paralele,
iar nalt imea sa are lungimea
d(
1
,
2
) = d(
t
,
tt
) = h
paralelipiped
= V
paralelipiped
/A
baz a
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Folosind formulele de calcul ale volumului si ariei, obt inem
d(
1
,
2
) =
A
1
A
2
, v
1
v
2
)
[[ v
1
v
2
[[
.
2. Putem determina picioarele B
1
, B
2
ale perpendicularei comune- si de aici distant a dintre cele doua
drepte d(
1
,
2
) = [[
B
1
B
2
[[ si perpendiculara comun a
ca dreapta determinata de punctele B

1
, B
2
,
astfel:
Fig. 24. Perpendiculara comuna
Folosind ecuat iile vectoriale ale celor doua drepte, consideram
doua puncte arbitrare xate A
1

1
, A
2

2
si punctele mobile
_
C
1
(t)
1
, OC
1
(t) = OA
1
+t v
1
, t R
C
2
(s)
2
, OC
2
(s) = OA
2
+s v
2
, s R.
Cand parametrii t si s parcurg dreapta reala, cele doua puncte
C
1
(t), C
2
(s) parcurg respectiv dreptele
1
,
2
. Cele doua
puncte coincid respectiv cu picioarele perpendicularei comune
doar atunci cand vectorul liber determinat de segmentul orientat
C
1
(t)C
2
(s) satisface condit iile de ortogonalitate pe cei doi vectori
directori (vezi gura)
_
C
1
(t)C
2
(s), v
1
) = 0
C
1
(t)C
2
(s), v
2
) = 0,
sistem liniar de doua ecuat ii n necunoscutele t si s. Solut iile t
0
, s
0
sunt parametrii corespunzatori
punctelor cautate si avem C
1
(t
0
) = B
1
, C
2
(s
0
) = B
2
. Atunci
are ecuat ia vectoriala OM =

OB
1
+tB
1
B
2
, t R, iar distant a dintre drepte este d(
1
,
2
) = [[
B
1
B
2
[[.
3. Are loc relat ia
d(
1
;
2
) = inf
A
1
B
2
d(A, B),
deci distant a d(
1
;
2
) este cea mai mica distant a dintre doua puncte aate respectiv pe cele doua
drepte.
6 Probleme propuse
1. Determinat i dreapta n urmatoarele cazuri, stiind ca:
a) trece prin punctele A(1, 0, 2), B(1, 1, 0).
b) cont ine punctul C(1, 0, 1) si are vectorul director v =

k 2
i. Scriet i ecuat iile parametrice ale

dreptei.
c) este normala la planul : x 3y = 0 si cont ine punctul D(1, 0, 3).
d) se aa la intersect ia planelor
1
: x y = 0;
2
: x 3z 1 = 0.
R: a) Folosim ecuat ia dreptei prin 2 puncte date,
x x
A
x
B
x
A
=
y y
A
y
B
y
A
=
z z
A
z
B
z
A
x 1
0
=
y 0
1
=
z 2
2

_
x 1 = 0
2y z + 2 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
b) Folosim ecuat ia dreptei ce trece printr-un punct C dat si are direct ia data de vectorul director v:
:
x x
C
a
=
y y
C
a
=
z z
C
c

x 1
2
=
y 0
0
=
z 1
1
(= t).
Pentru a aa ecuat iile parametrice egalam cu t sirul de rapoarte; obt inem
: (x, y, z) = (2t + 1, 0, t + 1), t R.
c) Datorita perpendicularitat ii, drept vector director al dreptei putem considera vectorul n normal la
planul , n (1, 3, 0), si folosim ecuat ia dreptei ce trece printr-un punct D dat si are direct ia data
de vectorul director n; obt inem
:
x 1
1
=
y 0
3
=
z 3
0
.
d) Pentru a aa ecuat iile canonice ale dreptei =
1

2
rezolvam sistemul
_
x y = 0
x 3z 1 = 0
(x, y, z) = (3t + 1, 3t + 1, t), t R.
Extragand t din ecare relat ie, rezulta
x1
3
=
y1
3
=
z0
1
(= t).
2. Sa se determine planul n urmatoarele cazuri, stiind ca:
a) cont ine punctele necoliniare A(1, 0, 1), B(0, 1, 0), C(0, 1, 1).
b) cont ine punctul D(1, 0, 1) si reprezentant i ai vectorilor u =

k
i, v =

j + 2
i.
c) cont ine punctul E(0, 1, 2) si are vectorul normal n =
i 2
j +

k.
d) este perpendicular pe dreapta : 3x = y 1 = z si cont ine punctul F(1, 2, 3).
e) cont ine dreapta :
_
x = y
z +x = 1
si punctul G(0, 1, 1).
R: a) Folosim ecuat ia planului prin 3 puncte A, B, C
:
x y z 1
x
A
y
A
z
A
1
x
B
y
B
z
B
1
x
C
y
C
z
C
1
= 0
x y z 1
1 0 1 1
0 1 0 1
0 1 1 1
= 0.
b) Folosim ecuat ia planului ce trece printr-un punct D dat si cont ine reprezentant i a doua direct ii
u, v date.
:
x x
D
y y
D
z z
D
u
x
u
y
u
z
v
x
v
y
v
z
= 0
x 1 y 0 z + 1
1 0 1
2 1 0
= 0
c) Folosim ecuat ia planului ce trece prin punctul dat E(0, 1, 2) si are vectorul normal n =
i 2
j +
k
(n
1
, n
2
, n
3
) dat,
: n
1
(x x
E
) +n
2
(y y
E
) +n
3
(z z
E
) = 0 x 2y +z = 0.
d) Planul cont ine punctul F si are drept vector normal exact vectorul director al dreptei ; ecuat iile
dreptei se rescriu : 3x = y 1 = z
x0
1/3
=
y1
1
=
z0
1
, deci vectorul normal la plan este
n (1/3, 1, 1). Folosind ecuat ia unui plan ce cont ine un punct (F) dat, de vector normal dat
(folosim multiplul 3 n, mai comod n calcul), obt inem : x+3y 3z +14 = 0. e) Planul determinat
de punctul G si vectorii w = u v si GH, unde u (1, 1, 0), v (1, 0, 1) sunt vectorii normali ai
planelor din sistemul de ecuat ii al dreptei, iar H este un punct al dreptei, spre exemplu H(0, 0, 1). Se
obt ine : x 2y z + 1 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Varianta. Acel plan din fasciculul
: (x y) +(x +z 1) = 0
ce cont ine dreapta, care trece prin punctul G; condit ia G
, conduce la = 1/2, si nlocuind n

ecuat ia fasciculului, rezulta : x 2y z + 1 = 0.
3. Sa se determine planul n urmatoarele cazuri, stiind ca:
a) cont ine axa Oz si punctul A(1, 2, 3);
b) este perpendicular pe axa Oz si cont ine punctul B(0, 1, 2);
c) determina pe axele Ox, Oy, Oz segmente de marime algebrica respectiv a = 1, b = 2, c = 3.
R: a) Cont inand axa Ox, planul are o ecuat ie de forma : lx + my = 0; condit ia A conduce la
l = 2m; alegem m = 1 si rezulta : 2x y = 0. b) Fiind perpendicular pe axa Oy, planul are o
ecuat ie de forma : z c = 0; condit ia B conduce la c = 2 : z = 2. c) folosind ecuat ia
planului prin taieturi, obt inem :
x
1
+
y
2
+
z
3
1 = 0 6x 3y 2z + 6 = 0.
4. Sa se determine planul care cont ine dreptele
1
: x = y = z;
2
: x = y = z.
R: Cele 2 drepte determina un plan doar daca sunt ori concurente, ori paralele. Vectorii directori
ai celor doua drepte v
1
(1, 1, 1), v
2
(1, 1, 1) au produsul vectorial nenul, deci dreptele nu sunt
paralele. Intersect ia lor, obt inuta din sistemul de 4 ecuat ii
_
x = y = z
x = y = z
este punctul A(0, 0, 0), deci dreptele sunt concurente si determina un plan care le cont ine. Astfel,
este determinat de punctul A si vectorii v
1
, v
2
:
:
x 0 y 0 z 0
1 1 1
1 1 1
= 0 x = z.
5. Determinat i planul care cont ine dreptele
1
: x = y = z + 1;
2
:
x 1
2
=
y 2
2
=
z
2
.
R: Vericam daca dreptele sunt paralele sau concurente. Vectorii directori ai celor doua drepte sunt
v
1
(1, 1, 1), v
2
(2, 2, 2) (!) si au produsul vectorial nul, deci sunt paralele si determina un plan.
Alegem A
1
(0, 0, 1)
1
, A
2
(1, 2, 0)
2
, si atunci este determinat de punctul A
1
si vectorii
A
1
A
2
si v
1
; obt inem : x z = 1.
6. Determinat i planul stiind ca acesta cont ine dreapta :
_
x = y
x z = 1
si este perpendicular pe
planul
t
: x 2y = 1.
R: Planul cont ine dreapta, deci apart ine fascicolului
: (x y) +(x z 1) = 0 si este ortogonal

pe planul
t
doar daca se anuleaza produsul scalar dintre vectorul sau normal n (1 + , 1, ) si
vectorul normal n
t
(1, 2, 0) al planului
t
. Obt inem
= 3 : 2x +y 3z 3 = 0.
7. Se dau punctele A(1, 0, 1), B(0, 1, 2), planele : x y = 1,
t
: x + y + 1 = 0 si dreapta
: x = y = z. Sa se determine urmatoarele proiect ii si simetrice indicate mai jos:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
a) D = sim
B
A (simetricul punctului A fat a de punctul B);
b) A
t
= pr
A, A
tt
= sim
A.
c) C
t
= pr
A, C
tt
= sim
A.
d)
t
= pr
,
tt
= sim
.
R: a) Punctul B se aa la mijlocul segmentului determinat de punctele A, D, deci avem relat iile
x
B
=
x
A
+x
D
2
, y
B
=
y
A
+y
D
2
, z
B
=
z
A
+z
D
2
x
D
= 1, y
D
= 2, z
D
= 5 D(1, 2, 5).
b) Proiect ia A
t
a punctului A pe planul se aa la intersect ia dintre plan si dreapta prin A de
vector director egal cu vectorul normal la plan, n
t
(1, 1, 0); obt inem A
t
(0, 1, 1). Simetricul
cautat este de fapt simetricul punctului A fat a de proiect ia A
t
. Procedand ca la punctul a), rezulta
A
tt
(1, 2, 1). c) Proiect ia C
t
a punctului A pe dreapta se aa la intersect ia dintre dreapta si
planul ce cont ine punctul A si are vectorul normal egal cu vectorul director al dreptei ; obt inem
C
t
(2, 2, 2). A
t
(0, 1, 1). Simetricul cautat este de fapt simetricul punctului A fat a de proiect ia
C
t
. Procedand ca la punctul a), rezulta C
tt
(3, 4, 3). d) Alegem doua puncte distincte E si F
pe dreapta , spre exemplu E(0, 0, 0), F(1, 1, 1); procedand ca la punctul b) determinam proiect iile
E
t
(1/2, 1/2, 0), F
t
(3/2, 1/2, 1) ale acestora pe planul , si apoi simetricele E
tt
(1, 1, 0), F
tt
(2, 0, 1)
ale acestora fat a de planul . Atunci
t
este dreapta E
t
F
t
de ecuat ii:
x 1/2
1
=
y + 1/2
1
=
z 0
1
x 1/2 = y + 1/2 = z,
iar dreapta
tt
este dreapta E
tt
F
tt
de ecuat ii
x 1
1
=
y + 1
1
=
z 0
1
x 1 = y + 1 = z.
8. Se dau punctele A(1, 0, 1), B(0, 1, 2), planul : x y = 2 si dreapta : x 1 = 2 3y = z.
Sa se ae urmatoarele distant e:
a) distant a d(A, B) dintre cele doua puncte;
b) distant a d(A, ) dintre punctul A si planul ;
c) distant a d(A, ) dintre punctul A si dreapta .
R: a) Distant a ntre cele doua puncte este
d(A, B) =
_
(0 1)
2
+ (1 0)
2
+ (2 (1))
2
=
11;
b) vectorul normal la planul este n (1, 1, 0); aplicand formula distant ei de la un punct la un
plan, rezulta d(A, ) =
[102[
1
2
+(1)
2
+0
2
=
2
2
. Tema: aat i aceeasi distant a, ca distant a dintre punctul
A si proiect ia sa pe plan. c) Vectorul director al dreptei este v (1, 1/3, 1); alegem un punct al
acesteia C(1, 2/3, 0); distant a d(A, ) este nalt imea paralelipipedului de baza paralela cu v si muchii
paralele cu vectorii CA si v, raportul dintre aria paralelipipedului si lungimea bazei. Avem deci
d(A; ) =
[[CA v[[
[[ v[[
=
14/3
19/3
=
_
14
19
.
Tema: aat i aceeasi distant a, ca distant a dintre punctul A si proiect ia sa pe dreapta.
9. Se dau punctele A(3, 1, 1), B(1, 3, 1), C(1, 1, 3), D(, 2, 2). Aat i parametrul astfel
ncat acestea sa e coplanare, apoi aat i planul care cont ine cele patru puncte.
R: Condit ia de coplanaritate a punctelor revine la coplanaritatea vectorilor AB, AC, AD, data de
anularea produsului lor mixt; rezulta = 3, : x +y +z = 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
10. Calculat i urmatoarele unghiuri:
a) unghiul dintre dreptele
1
: x 1 = y = z,
2
: x = 1 y =
z
0
;
b) unghiul dintre planele
1
: y = z,
2
: x = 1 y + 2z;
c) unghiul dintre dreapta
0
:
12x
1
=
y
0
= z si planul
0
: x = 2.
R: a) Vectorii directori sunt v
1
(1, 1, 1), v
2
(1, 1, 0), iar este unghiul dintre acestia; aplicand
formula, rezulta = arccos 0 = /2, deci dreptele au direct ii perpendiculare. b) Vectorii normali la
plane sunt respectiv n
1
(0, 1, 1), n
2
(1, 1, 2); aplicand formula, rezulta = arccos (
3/2).
c) Un vector director al dreptei este v (1/2, 0, 1), iar un vector normal al planului este n (1, 0, 0);
aplicand formula, rezulta = arcsin(1/
5).
11. Determinat i ecuat iile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A(2, 3, 0)si este perpen-
diculara pe dreptele
1
,
2
, stiind ca acestea au direct iile date respectiv de vectorii u
1
(1, 0, 1) si
u
2
(1, 1, 2).
R: Dreapta de direct ie u
1
u
2
(1, 3, 1) ce trece prin A, de ecuat ii
:
x 2
1
=
y 3
3
=
z
1
(= t) (x, y, z) = (t + 2, 3t + 3, t), t R.
12. Se dau dreptele
1
: x 1 = y = z;
2
: x = y = z. Aat i perpendiculara comuna
a
acestora si distant a d(
1
,
2
) dintre ele.
R: Direct iile celor doua drepte sunt respectiv v
1
(1, 1, 1), v
2
(1, 1, 1), deci direct ia normalei va
data de vectorul n = v
1
v
2
(2, 0, 2). Alegand punctele A
1
(1, 0, 0)
1
, A
2
(0, 0, 0)
2
, planele
determinate de A
1
, v
1
, n si A
2
, v
2
, n furnizeaza ecuat iile perpendicularei comune
:
_
x 2y +z = 1
x + 2y +z = 0

_
y = 1/4
x +z 1/2 = 0.
Distant a d(
1
,
2
) este nalt imea paraleleipipedului format cu muchii paralele cu A
1
A
2
, v
1
, v
2
si baza
paralelogramul cu muchiile paralele cu v
1
, v
2
, deci
d(
1
,
2
) = h
paralelipiped
= V
paralelipiped
/A
baz a
=
A
1
A
2
, v
1
v
2
)
[[ v
1
v
2
[[
=
2
2
2
=
2
2
.
Altfel. Folosind ecuat iile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele C
1
(t) = (t +1, t, t)
1
si C
2
(s) = (s, s, s)
2
. Segmentul C
1
(t)C
2
(s) este inclus n perpendiculara comuna
doar
daca vectorul C
1
(t)C
2
(s) (s t 1, s t, s t) este ortogonal pe cei doi vectori directori; din
anularea celor doua produse scalare, rezulta sistemul
_
s 3t 1 = 0
3s t 1 = 0

_
t = 1/4
s = 1/4,
iar punctele corespunzatoare B
1
= C
1
(1/4) = (3/4, 1/4, 1/4) si B
2
= C
2
(1/4) = (1/4, 1/4, 1/4)
sunt picioarele perpendicularei comune
. Dreapta B
1
B
2
este exact perpendiculara comuna, deci
obt inem
:
x 1/4
1/2
=
y + 1/4
0
=
z 1/4
1/2

_
y = 1/4
x +z 1/2 = 0.
Distant a d(
1
,
2
) este atunci distant a dintre punctele B
1
, B
2
, deci d(
1
,
2
) = d(B
1
, B
2
) =
2/2.
Capitolul 3. Schimbari de repere n spat iu
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimbari de repere n spat iu 129
Mult imea izometriilor (transformarilor ce pastreaza distant a) spat iului E
3
formeaza un grup, pe
care l vom nota cu Iz . Cu ajutorul acestui grup, se introduce not iunea de grup de congruent a a
gurilor din spat iul punctual E
3
, doua guri ind congruente, daca una se obt ine din cealalta printr-o
izometrie a grupului.
Rotat iile n jurul dreptelor ce trec prin origine si simetriile fat a de planele ce cont in originea sunt
transformari ortogonale (care pastreaza produsul scalar); ele pastreaza originea, induc transformari
liniare ale spat iului V
3
, iar matricele lor relativ la orice baza ortonormata a spat iului V
3
sunt matrice
ortogonale.
Orice izometrie J a spat iului euclidian este de forma J = T S, unde T este o translat ie, iar S
este o asemenea transformare ortogonala.
Vom considera n cele ce urmeaza izometrii care act ioneaza doar asupra reperelor carteziene (iden-
ticate cu sistemul de axe de coordonate pe care l determina), si lasa pe loc punctele spat iului E
3
.
Denit ie. Fie J = T S o izometrie ce transforma reperul cartezian = O;
i,
j,
k n noul reper
t
= J() = O
t
= T(O);
i
t
= S(
i),
j
t
= S(
j),
k
t
= S(
k).
Izometria J se numeste deplasare (sau izometrie pozitiva) daca baza
i
t
,
j
t
,
k
t
este orientata pozitiv
si antideplasare (sau izometrie negativa) n caz contrar.
Exemple. Izometrii pozitive sunt translat iile, rotat iile n jurul unei drepte si simetria n raport cu o
dreapta; izometrii negative sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct.
Observat ii. 1. Grupul Iz este necomutativ. Spre exemplu, T S ,= S T, pentru aplicat iile
T(x, y, z) = (x + 1, y, z), S(x, y, z) = (y, x, z),
caci (de exemplu) aplicate punctului (1, 0, 0) produc imaginile diferite (1, 1, 0) ,= (0, 2, 0).
2. Izometriile elementare, generatoare ale grupului Iz , sunt simetria n raport cu un plan oarecare si
translat ia; prin compunerea acestora se obt in:
rotat ian jurul unei drepte-compunere de simetrii relative la doua plane ce cont in dreapta si formeaza
un unghi egal cu jumatate din unghiul de rotat ie;
simetria relativa la o dreapta-compunere de simetrii relative la doua plane ce cont in dreapta si
formeaza un unghi drept;
simetria relativa la un punct-compunere de simetrii relative la trei plane reciproc ortogonale ce se
intersecteaza n acel punct.
3. Translat ia este de asemenea compunere a doua simetrii fat a de plane paralele, ambele normale pe
vectorul de translat ie v = OA, unul din plane trecand prin A, iar celalalt prin A
t
, unde OA = 2OA
t
.
1 Translat ia si rotat ia reperului cartezian
Denit ie. Se numeste translat ie a reperului cartezian Oxyz de vector liber v, deplasarea J = T a
reperului = Oxyz astfel ca axele noului reper
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
sa e paralele si de acelasi sens cu cele
ale reperului Oxyz, iar v = OO
t
.
Observat ii. 1. Folosind notat iile din capitolul anterior, observam ca translat ia T de vector OO
t
,
duce reperul = Oxyz = O;
i,
j,
k n
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= O
t
;
i
t
,
j
t
,
k
t
, unde
t
= T() = O
t
= T(O);

i
t
= T(
i) =
i, j
t
= T(
j) =

j, k
t
= T(
k) =

k.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Fig. 25. Translat ia de reper cartezian
2. Fie (a, b, c) coordonatele originii O
t
a noului reper
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= T() relativ la = Oxyz.
Fie M E
3
un punct care are coordonatele (x, y, z) relativ la si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ la
t
. Aceste
coordonate satisfac relat iile (datorita egalitat ii evidente OM = OO
t
+ O
t
M exprimate n coordonate
fat a de , vezi gura de mai sus),
T :
_
_
_
x = x
t
+a
y = y
t
+b
z = z
t
+c
_
_
_
x
t
= x a
y
t
= y b
z
t
= z c
rescrise vectorial
T :
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
y
z
_
_
_
_
a
b
c
_
_
numite ecuat iile translat iei T de repere carteziene de vector v = OO
t

t
(a, b, c). Aceste ecuat ii admit
scrierea matriceala:
T :
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
a
b
c
_
_
,
de unde se vede clar ca translat iile sunt izometrii pozitive J = S T, unde S = Id iar det S = det I
3
=
1 > 0.
Denit ie. Se numeste rotat ie a reperului cartezian = Oxyz, deplasarea J = S a reperului astfel
ca O
t
= O, iar versorii directori ai noului reper
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
sa se obt ina din cei ai reperului init ial
prin intermediul unei transformari liniare ortogonale pozitive.
Observat ii. 1. Printr-o rotat ie S, reperul = O;
i,
j,
k este dus n reperul

t
= O
t
;
i
t
,
j
t
,
k
t
, dat
de
t
= O
t
= S(O) = O;

i
t
= S(
i),

j
t
= S(
j), k
t
= S(
k),
unde transformarea asociata S : V
3
V
3
, este un endomorsm ortogonal de determinant pozitiv; deci
S produce practic trecerea de la baza ortonormata B =
i,
j,
k n baza ortonormata B
t
=
i
t
,
j
t
,
k
t
din spat iul V

3
. Descompunand noua baza B
t
relativ la baza init iala B, avem
_
i
t
S(
i) =
i
t
,
i)
i +
i
t
,
j)
j +
i
t
,
k)
j
t
S(
j) =
j
t
,
i)
i +
j
t
,
j)
j +
j
t
,
k)
k
t
S(
k) =
k
t
,
i)
i +
k
t
,
j)
j +
k
t
,
k)
k
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
adica, formal, (
i,
j,
k)C = (
i
t
,

j
t
,

k
t
), unde C =
_
_
i
t
,
i)
j
t
,
i)
k
t
,
i)
i
t
,
j)
j
t
,
j)
k
t
,
j)
i
t
,
k)
j
t
,
k)
k
t
,
k)
_
_
este matricea transformarii
ortogonale a izometriei S.
Condit ia ca baza B
t
sa e ortonormata, asemeni bazei B, este echivalenta cu relat iile A
t
A =
t
AA = I
3
A
1
=
t
A, deci matricea A este o matrice ortogonala; S avand determinant pozitiv, avem
det A = 1.
2. Daca un punct M E
3
are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul = Oxyz si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ
la
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= S(), atunci condit ia O
t
= O satisfacuta de rotat ia S si exprimarea vectorului OM
relativ la cele doua baze conduce (t inand cont de relat ia dintre baze) la legatura dintre coecient ii
punctului M:
S :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x
y
z
_
_
(1)
numite si S.
3. Daca S End(V
3
) este o transformare ortogonala de matrice A, aceasta induce prin formula (1) o
schimbare de reper ce pastreaza originea, o izometrie pozitiva n cazuldet A = 1 (rotat ie) si negativa,
daca det A = 1 (rotat ie compusa cu o simetrie fat a de un plan ce cont ine originea).
4. O izometrie J = T S formata dintr-o rotat ie S de matrice asociata A urmata de o translat ie T de
vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
, c
t
) = [OO
t
]
B
poarta numele de roto-translat ie. O astfel de transformare
duce reperul = Oxyz = O;
i,
j,
k n reperul
$R
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J() = O
t
= T(O);
i
t
= S(
i),
j
t
= S(
j),
k
t
= S(
k).
Daca un punct M E
3
t
, y
t
, z
t
) relativ la
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J() atunci acestea satisfac J:
J = T S :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
+a
t
y
t
+b
t
z
t
+c
t
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x
y
z
_
_
_
_
a
t
b
t
c
t
_
_
.
5. O izometrie J = S T formata dintr-o translat ie T de vector v = OO
t

t
(a, b, c) = [OO
t
]
B
urmata de o rotat ie S de matrice asociata A se va numi de asemenea roto-translat ie; aceasta duce
reperul = Oxyz = O;
i,
j,
k n reperul
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J() = O
t
= T(O);
i
t
= S(
i),
j
t
= S(
j),
k
t
= S(
k).
Daca un punct M E
3
t
, y
t
, z
t
) relativ la
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J() atunci acestea satisfac ecuat iile roto-translat iei J:
J = S T :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x a
y b
z c
_
_
.
Prima observat ie din preambulul capitolului arata ca n general avem T S ,= S T, deci ordinea
compunerii rotat iei cu translat ia de reper cartezian este esent iala.
Exemple. 1. Rotat ia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oy, respectiv n jurul axei Ox, are
ecuat iile
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
respectiv
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
unde (x, y, z) si (x
t
, y
t
, z
t
) sunt coordonatele unui punct arbitrar M relativ la reperul Oxyz si respectiv
relativ la reperul rotit Ox
t
y
t
z
t
. Cum transformarea este ortogonala si det A = 1, aceasta este o
izometrie pozitiva.
2. Rotat ia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oz are ecuat iile
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
adica, detaliind pe componente,
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos , z = z
t
.
.
Izometria data de rotat ia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oz (n planul xOy) urmata de
translat ia de vector v = a
t
i +b
t
j are ecuat iile

_
x = a
t
+x
t
cos y
t
sin
y = b
t
+x
t
sin +y
t
cos , z = z
t
.
3. Simetria S a reperului Oxyzfat a de planul determinat de originea O si vectorii

i,
j (planul xOy),
are ecuat iile
x = x
t
, y = y
t
, z = z
t
;
se constata ca A = diag(I
2
, I
1
), det A = 1, deci S este o izometrie negativa.
4. Drept cazuri particulare, obt inem n planul E
2
xOy E
3
, urmatoarele transformari de repere
carteziene care duc reperul = xOy = O; B =
i,
j n reperul
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) = O
t
= T(O); B
t
=
i
t
= S(
i),
j
t
= S(
j).
Roto-translat ia reperului canonic n plan,J = T S, formata dintr-o rotat ie S de unghi = (Ox, Ox
t
),
deci de matrice asociata
C =
_
cos sin
sin cos
_
,
urmata de o translat ie T de vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
) = [OO
t
]
B
.
Daca un punct M E
2
are coordonatele (x, y) relativ la reperul = xOy si (x
t
, y
t
) relativ la
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) atunci acestea satisfac ecuat iile roto-translat iei J:
J = T S :
_
x
y
_
= C
_
x
t
+a
t
y
t
+b
t
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x
y
_
_
a
t
b
t
_
.
Drept cazuri particulare de roto-translat ii n plan, avem
rotat ia de unghi = (Ox, Ox
t
), pentru T = Id, v
t

t
(a
t
, b
t
) = (0, 0), de ecuat ii
J = S :
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x
y
_
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
translat ia Tde vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
) = [OO
t
]
B
, care se obt ine pentru S = Id, = 0, A =

I
2
, si are ecuat iile
J = T :
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
a
t
b
t
_

_
x
t
y
t
_
=
_
x
y
_
_
a
t
b
t
_
Roto-translat ia reperului canonic n plan, J = ST, formata dintr-o translat ie T de vector v = OO
t

t
(a, b) = [OO
t
]
B
urmata de o rotat ie Sde unghi = (Ox, Ox
t
) a reperului R, deci de matrice asociata
A =
_
cos sin
sin cos
_
. Daca un punct M E
2
are coordonatele (x, y) relativ la reperul = xOy
si (x
t
, y
t
) relativ la
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) atunci acestea satisfac J:
J = S T :
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_
+
_
a
b
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x a
y b
_
.
Se constata (vezi observat ia din preambulul capitolului) ca si n acest caz avemn general T S ,= ST,
deci ordinea compunerii rotat iei cu translat ia de reper cartezian este esent iala.
2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric n spat iu
Fig. 26. a) Coordonate cilindrice; b) Reperul cilindric
Dintre schimbarile de reper din spat iul E
3
care nu se realizeaza prin intermediul unei izometrii, vom de-
scrie trecerea la reperul cilindric si la cel sferic.
Fie spat iul E
3
raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M(x, y, z) E
3
Oz este deter-
minat de tripletul ordonat (, , z), unde (vezi gura):
este distant a de la origine la proiect ia M
t
a punctului M pe planul xOy;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM
t
.
z este distant a algebrica (cu semn) de la M
t
la M.
Denit ie. Numerele reale (, , z) se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spat iu. Relat ia
dintre coordonatele cilindrice si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul
cartezian la cel cilindric:
_
_
_
x = cos
y = sin
z = z.
(1)
Observat ii. 1. Daca (, , z) (0, ) [0, 2) R, atunci ecuat iile de trecere de la reperul cartezian
la cel cilindric (1) asigura o corespondent a biunivoca
(, , z) (0, ) [0, 2) R (x, y, z) E
3
Oz,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
134 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric n spat iu
ntre mult imile (0, ) [0, 2) R si mult imea de puncte E
3
Oz. Transformarea inversa, care ale
asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele sale cilindrice (, , z),
(x, y, z) E
3
Oz (, , z) (0, ) [0, 2) R
este data de relat iile
_
=
_
x
2
+y
2
z = z
(2)
cu unghiul dat de relat iile
_
_
_
cos =
x
x
2
+y
2
sin =
y
x
2
+y
2
(3)
sau, echivalent,
=
_
_
k + arctg (y/x), x ,= 0
/2, x = 0, y > 0
3/2, x = 0, y < 0,
(4)
unde k = 0 pentru M n cadranul I, k = 1 pentru M n cadranele II sau III, si k = 2 pentru M n
cadranul IV.
2. Fixand una din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
obt inem o suprafat a n spat iul E
3
(numita suprafat a de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru =
0
: cilindru circular drept de raza
0
cu generatoarele paralele cu Oz.
pentru =
0
: semiplan deschis marginit de Oz, ce formeaza cu xOz unghiul
0
.
pentru z = z
0
: planul paralel cu xOy aat la cota z = z
0
, mai put in punctul (0, 0, z
0
).
3. Fixand doua din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa
varieze, obt inem o curba n spat iul E
3
(numita curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru =
0
, z = z
0
: o semidreapta deschisa paralela cu xOy cu marginea pe Oz.
pentru z = z
0
, =
0
: un cerc de raza
0
cu centrul dispus pe axa Oz, aat ntr-un plan paralel cu
xOy.
pentru =
0
, =
0
: o dreapta perpendiculara pe planul xOy.
4. Curbele de coordonate si suprafet ele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Consideram punctul M(, , z) din E
3
Oz si versorii e
, e
, e
z
care sunt tangent i la liniile (curbele)
de coordonate ce trec prin punctul M (vezi gura). Acesti versori sunt doi cate doi ortogonali,
deci formeaza o baza ortonormata orientata pozitiv n V
3
. Deci M(, , z); e
, e
, e
z
este un
reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza reper cilindric. Trecerea de la reperul cartezian
O;
i,
j,
k la reperul cilindric M(, , z); e
, e
, e
z
este data de formulele
_
_
_
e
= cos
i + sin

j
e
= sin
i + cos

j
e
z
=

k.
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si cilindric) sunt ortonormate, deci coecient ii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deducet i relat iile
de mai sus.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
3 Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan
Considerand z = 0 (deci excluzand punctele din E
3
care nu fac parte din planul xOy si identicand
xOy E
2
) obt inem reperul polar n E
2
. Orice punct M(x, y) E
2
O poate localizat prin cuplul
ordonat (, ), unde (vezi gura):
este distant a de la origine punctul M;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM.
Fig. 27. a) Coordonate polare; b) Reperul polar
Denit ie. Numerele reale (, ) se numesc coordonate polare ale punctului M n plan. Relat ia dintre
coordonatele polare si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul cartezian
la cel polar:
_
x = cos
y = sin.
(1)
Observat ii. 1. Daca (, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuat iile de trecere de la reperul cartezian la cel
polar (1) asigura o corespondent a biunivoca
(, ) (0, ) [0, 2) (x, y) E
2
O,
ntre mult imile (0, ) [0, 2) si mult imea de puncte E
3
O. Transformarea inversa, care ale
asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y) coordonatele sale polare
(x, y) E
2
O (, ) (0, ) [0, 2)
este data de relat ia
=
_
x
2
+y
2
(2)
cu unghiul dat de relat iile (3) sau (4).
2. Fixand una din cele doua coordonate polare ale unui punct si lasand celelalta sa varieze, obt inem
o curba n spat iul E
2
pentru =
0
, o semidreapta deschisa cu extremitatea n O;
pentru =
0
: un cerc de raza
0
cu centrul n O.
3. Curbele de coordonate ale reperului polar sunt reciproc ortogonale.
Consideram punctul M(, ) din E
2
O si versorii e
, e
care sunt tangent i la curbele de coor-

donate ce trec prin punctul M; acestia sunt ortogonali, deci formeaza o baza ortonormata orientata
pozitiv n V
2
. Deci M(, ); e
, e
este un reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza

reper polar. Trecerea de la reperul cartezianO;
i,
jla reperul polar M(, ); e
, e
este data
de formulele
_
e
= cos
i + sin

j
e
= sin
i + cos

j
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si polar) sunt ortonormate, deci coecient ii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deducet i relat iile
de mai sus.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
136 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spat iu
4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spat iu
Fie un punct M E
3
Oz, avand coordonatele carteziene (x, y, z). Un alt set de coordonate care
caracterizeaza pozit ia punctului M n spat iu, este tripletul ordonat de numere reale (r, , ), unde
(vezi gura):
r reprezinta distant a d(O, M)dintre origine si punctul M;
este unghiul dintre semidreptele Ox si OM
t
, unde M
t
este proiect ia punctului M pe planul xOy;
este unghiul dintre semidreptele Oz si OM.
Fig. 28. a) Coordonate sferice; b) Reperul sferic
Denit ie. Numerele reale (r, , ) se numesc coordonatele sferice ale punctului M n spat iu. Relat ia
dintre coordonatele sferice si cele carteziene ale punctului este data de urmatoarele formule de trecere
de la reperul cartezian la cel sferic:
_
_
_
x = r sin cos
y = r sin sin
z = r cos .
(1)
Considerand (r, , ) (0, )(0, )[0, 2), aceste formule asigura o corespondent a biunivoca ntre
domeniul specicat si mult imea de puncte E
3
Oz.
Observat ii. 1. Daca (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuat iile de trecere (1) de la reperul
cartezian la cel sferic asigura o corespondent a biunivoca ntre mult imile (0, ) (0, ) [0, 2) si
mult imea de puncte E
3
Oz prin asocierea
(r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2) (x, y, z) E
3
Oz.
Transformarea inversa, care ale asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele
sale sferice (r, , ),
(x, y, z) E
3
Oz (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2)
este data de relat iile
_
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
= arccos (z/r)
(2)
si unghiul dat de relat iile (3) sau (4).
2. Fixand una din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
obt inem o suprafat a n spat iul E
3
(numita suprafat a de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru r = r
0
: o sfera cu centrul n origine din care au fost scosi polii;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
pentru =
0
: un semiplan deschis, marginit de axa Oz, ce formeaza cu xOz unghiul
0
;
pentru =
0
: semicon cu axa de simetrie Oz, din care s-a scos punctul O (varful sau).
3. Fixand doua din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa varieze,
obt inem o curba n spat iul E
3
pentru =
0
, =
0
: o semidreapta deschisa cu marginea O;
pentru z = z
0
, r = r
0
: un cerc cu centrul pe axa Oz, aat ntr-un plan paralel cu xOy;
pentru r = r
0
, =
0
: un semicerc deschis, cu capetele pe axa Oz simetrice fat a de origine.
4. Curbele de coordonate (deci si suprafet ele de coordonate) sunt reciproc ortogonale.
Consideram punctul M(r, , ) din E
3
Oz si versorii e
r
, e
, e
care sunt tangent i la liniile de coor-

donate ce trec prin punctul M; acestia sunt doi cate doi ortogonali, deci formeaza o baza ortonormata
orientata pozitiv n V
3
.
Se constata ca M(r, , ); e
r
, e
, e
este un reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza

reper sferic. Trecerea de la reperul cartezian O;
i,
j,
k la reperul sferic M(r, , ); e

r
, e
, e
este data de formulele

_
_
_
e
r
= sin cos
i + sinsin
j + cos

k
e
= cos cos
i + cos sin
j sin

k
e
= sin
i + cos j.
5 Probleme propuse
1. Fie punctele A(1, 0, 0), B(0, 2, 0), C(0, 0, 3), raportate la reperul cartezian Oxyz. Rotim acest
reper, obt inand sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
, cu axele precizate dupa cum urmeaza:
Oz
t
are direct ia si sensul nalt imii OO
t
a tetraedrului OABC;
Oy
t
este paralela cu O
t
A
t
, unde A
t
este piciorul nalt imii duse din An triunghiul ABC;
Ox
t
este aleasa astfel ncat sistemul Ox
t
y
t
z
t
sa e orientat pozitiv.
Determinat i matricea rotat iei si direct ia care este invarianta fat a de aceasta rotat ie (subspat iul propriu
real de dimensiune 1 al rotat iei, privita ca transformare liniara).
R: Versorul

k
t
asociat axei Oz
t
este normal la planul ABC; ecuat ia acestuia este 6x+3y+2z6 = 0 si
obt inem

k
t
(6/7, 3/7, 2/7). Versorul

j
t
este coliniar si de acelasi sens cu vectorul AA
t
; acesta din urma
este ortogonal pe

k
t
si pe vectorul BC; t inand cont de sens,

j
t
rezulta prin normarea vectorului BC
k
t
;
rezulta

j
t

1
637
(13, 18, 12). Ultimul versor este

i
t
=

j
t

k
t

1
31213
(0, 98, 147). Matricea de
schimbare de baza (care coincide cu matricea rotat iei) este C =
_
_
6/7 13/637 0
3/7 18/637 98/
31213
2/7 12/637 147/
31213
_
_
,
iar direct ia invarianta (direct ia axei de rotat ie) este cea asociata vectorului propriu ce corespunde
valorii proprii = 1 a matricii C (tema, determinat i aceasta direct ie).
2. Relativ la reperul cartezian Oxyz consideram dreapta : x =
y
2
=
z
2
. Un nou reper Ox
t
y
t
z
t
are
drept versor

i
t
versorul director al dreptei , versorul

j
t
este perpendicular pe si apart ine planului
yOz, iar versorul

k
t
este ales a..
i
t
,
j
t
,
k
t
sa e o baza ortonormata pozitiv orientata. Aat i formulele
de schimbare de reper.
R: Normand vectorul director al dreptei, obt inem

i
t

t
(1/3, 2/3, 2/3); versorul

j
t
ind n planul
yOz, este de forma

j
t

t
(0, b, c), b
2
+c
2
= 1, iar din ortogonalitatea pe , rezulta b = c, deci alegem
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
138 Generalitat i
j
t

t
(0,
2/2,
2/2); rezulta al treilea versor

k
t
=

i
t
j
t

1
3
2
t
(4, 1, 1), iar matricea de schimbare
de baza este C = [
i
t
,

j
t
,

k
t
] iar formulele de schimbare de reper sunt
t
(x, y, z) = C
t
(x
t
, y
t
, z
t
).
3. a) Se da punctul A
_
3; 5/3; 4
_
n coordonate cilindrice. Aat i coordonatele carteziene ale
acestuia.
b) Se da punctul B(2, 3, 5) n coordonate carteziene. Aat i coordonatele cilindrice ale acestuia.
c) Se da punctul C
_
3; 2/3; 7/4
_
n coordonate sferice. Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.
d) Se da punctul D(3, 4, 5) n coordonate carteziene. Aat i coordonatele sferice ale acestuia.
e) Se da punctul E(2; 7/6) n coordonate polare. Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.
f) Se da punctul F(4, 3) n coordonate carteziene. Aat i coordonatele polare ale acestuia.
R: a) Avem =
3, = 5/3, z = 4. Atunci rezulta

x = cos =
3/2, y = sin = 3/2, z = 4.

b) Avem x = 2, y = 3, z = 5. Deci =
_
x
2
+y
2
=

13; proiect ia punctului pe planul xOy
aandu-se n cadranul II, rezulta = arctg
y
x
= arctg
3
2
, iar z = 5. c) Avem r =

3, =
2/3, = 7/4, si prin urmare
x = r sin cos = 3
2/4, y = r sinsin = 3
2/4, z = r cos =
3/2.
d) Avem x = 3, y = 4, z = 5, de unde obt inem r =
_
x
2
+y
2
+z
2
= 5
2 si = arccos (z/r) =
3/4. Rezolvand sistemul
_
x = r sin cos
y = r sin sin

_
3 = 5
2/2 cos
4 = 5
2 (
2/2) sin ,
rezulta = arcsin
4
5
. e) Obt inem x = 2 (
3/2) =
3 si y = 2 (1/2) = 1, deci coordonatele

carteziene ale punctului E sunt (x, y) = (
3, 1). f) Coordonatele polare ale punctului Fsunt

r = 5, = arcsin(3/5) = arccos (4/5).
4. Sa se rescrie urmatoarele ecuat ii n coordonate cilindrice si sferice:
a) (x
2
+y
2
z
2
)
2
= a
2
(x
2
+y
2
);
b) (x
2
+y
2
+z
2
)
2
(x
2
+y
2
) = 8b
2
x
2
y
2
.
R: a)

In coordonate cilindrice: (
2
z
2
)
2
= a
2
2
; n coordonate sferice: r
2
cos
2
2 = a
2
sin
2
. b)

In
coordonate cilindrice (
2
+z
2
)
2
= 2b
2
2
sin
2
2; n coordonate sferice, r
2
= 2b
2
sin
2
sin
2
2.
Capitolul 4. Conice
1 Generalitat i
Conicele sunt curbe plane ce se pot obt ine prin intersect ia unui con cu un plan. Studiem aceste guri
geometrice n planul E
2
(spat iul punctual bidimensional), pe care l consideram raportat la un reper
cartezian O;
i,
j; prin xarea acestuia, la fel ca n cazul identicarii E

3
R
3
, vom face identicarea
E
2
R
2
. Astfel vom putea descrie guri geometrice (n particular conicele) prin ecuat ii si inecuat ii
carteziene.
In cele ce urmeaza consideram o funct ie polinomiala oarecare de gradul 2 n necunoscutele x, y

(numita si forma patratica ana) g : R
2
R,
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
, unde a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 139
Denit ie. Se numeste conica sau curba algebrica de ordinul al doilea, mult imea de puncte din plan
ale caror coordonate anuleaza forma g,
= M(x, y)
(x, y) R
2
, g(x, y) = 0 (1)
Vom nota conica prin : g(x, y) = 0; deci punctele conicei satisfac o ecuat ie de tipul
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0. (2)
Observat ii. 1. Ecuat ia (2) se rescrie matriceal
(x, y, 1)
_
_
a
11
a
12
a
10
a
21
a
22
a
20
a
01
a
02
a
00
_
_
_
_
x
y
1
_
_
= 0, (3)
unde notam a
12
= a
21
, a
10
= a
01
, a
20
= a
02
.
2. Cei sase coecient i a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
, a
00
din ecuat ia generala a unei conice se numesc parametri
neesent iali.

Impart ind ecuat ia prin unul dintre acestia (nenul), raman cinci coecient i, numit i parametri
esent iali. Din acest motiv pentru a aa ecuat ia unei conice sunt suciente cinci condit ii (spre exemplu,
conica sa treaca prin cinci puncte distincte date).
Date ind punctele M
i
(x
i
, y
i
), i = 1, 5, acestea determina o unica conica de ecuat ie carteziana
(2), n cazul n care cele cinci puncte satisfac condit ia de independent a conica
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1
2
+
x
1
y
1
x
2
1
x
1
y
1
1
x
2
y
2
x
2
2
x
2
y
2
1
x
3
y
3
x
2
3
x
3
y
3
1
x
4
y
4
x
2
4
x
4
y
4
1
x
5
y
5
x
2
5
x
5
y
5
1
2
+
x
2
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
y
2
5
x
5
y
5
1
2
,= 0
Conica care trece prin cele cinci puncte are ecuat ia (sub forma de determinant):
x
2
xy y
2
x y 1
x
2
1
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1
= 0,
numita si ecuat ia unei conice prin cinci puncte date.
3. Topologic, conicele sunt mult imi nchise n R
2
deoarece = g
1
(0) este preimaginea mult imii
nchise 0 R prin funct ia continua g : R
2
R.
Exercit iu. Aat i conica care trece prin punctele A, B, C, D, E, unde A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1),
D(1, 1) si punctul E se aa n unul din urmatoarele cazuri:
a) E(25/81; 25/256), b) E(0,
2), c) E(0, 0), d) E(0, 1), e) E(1/2, 0), f) E(0, 1/2).

Solut ie. a) :
x
2
(5/3)
2
+
y
2
(5/4)
2
= 1 (elipsa), b) : x
2
+ y
2
= 2 (cerc), c) : x
2
y
2
= 0 (pereche de
drepte concurente), d) : y
2
1 = 0 (pereche de drepte paralele), e) : 4x
2
3y
2
= 1 (hiperbola), f)
: 3x
2
+ 4y
2
= 1 (hiperbola conjugata).
Fascicul de conice.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
140 Generalitat i
Denit ie. Fie
i
: g
i
(x, y) = 0, i = 1, m o familie nita de conice. Atunci mult imea conicelor care
au ecuat ia de forma
: a
1
g
1
(x, y) + +a
m
g
m
(x, y) = 0,
unde a
1
, . . . , a
m
R, se numeste fascicul de conice determinat de familia de conice
i
: g
i
(x, y) =
0, i = 1, m.
Observat ii. 1. Pentru k 1, m si a
k
= 1, a
l
= 0, l 1, mk, avem

=
k
, deci conicele din
familia data fac parte din fasciculul determinat de acestea.
2. Nu totdeauna

reprezinta o conica. Spre exemplu, pentru familia de conice
1
: y
2
+x = 0,
1
:
y
2
+x = 0, obiectul geometric descris de ecuat ia
: 1 (y
2
+x) + 1 (y
2
+x) = 0 x = 0
reprezinta o dreapta (simpla), deci nu este conica.
Exercit iu. Aat i fasciculul de conice care este generat de conicele
1
: x
2
1 = 0 (pereche de drepte
paralele) si
2
: y
2
= 0 (axa Ox).
Solut ie. Fasciculul cautat are ecuat ia:
: a(x
2
1) +by
2
= 0, a, b R, a
2
+b
2
> 0.
Se observa ca acest fascicul cont ine n plus elipse, cercuri si hiperbole.
Teorema. a) Fasciculul de conice circumscrise unui patrulater ABCD are ecuat ia
: a
1
(AB)(CD) +a
2
(AC)(BD) = 0, a
1
, a
2
R,
unde pentru M, N E
2
, s-a notat prin (MN) membrul ntai din ecuat ia generala a dreptei MN.
b) Fasciculul de conice circumscrise unui triunghi ABC are ecuat ia
: a
1
(AB)(AC) +a
2
(BA)(BC) +a
3
(CA)(CB) = 0, a
1
, a
2
, a
3
R,
c) Fie conica : g(x, y) = 0 si e : ax + by + c = 0 o dreapta care taie conica n punctele A
si B. Atunci conicele care taie n punctele A si B, si sunt tangente la n aceste puncte (deci sunt
bitangente la ), formeaza fasciculul:
: a
1
g(x, y) +a
2
(ax +by +c)
2
= 0, a
1
, a
2
R.
Exercit iu. a) Aat i fasciculul de conice care trec prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1).
b) Aat i fasciculul de conice circumscrise triunghiului ABD, unde A(1, 1), B(1, 1), D(0, 0).
c) Determinat i conicele bitangente la cercul : x
2
+y
2
= 2 n punctele B(1, 1), C(1, 1).
Solut ie. a) Obt inem ecuat iile AB : x+1 = 0; AC : x+y = 0, CD : x1 = 0, BD : xy = 0. Atunci
fasciculul cautat are ecuat ia:
: a
1
(x
2
1) +a
2
(x
2
y
2
) = 0, a
1
, a
2
R.
b) Ecuat iile laturilor triunghiului sunt: AB : x+1 = 0; AD : x+y = 0, BD : x y = 0, deci ecuat ia
fasciculului este:
: a
1
(x y)(x + 1) +a
2
(x + 1)(x y) +a
3
(x
2
y
2
) = 0, a
1
, a
2
, a
3
R.
c) Avem BC : y + 1 = 0, deci ecuat ia fasciculului conicelor bitangente la n B si C este

:
a
1
(x
2
+ y
2
2) + a
2
(y + 1)
2
= 0, a
1
, a
2
R. Se observa ca pentru a
1
= a
2
obt inem o parabola,
p
: y = (x
2
3)/2.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 141
Conice date prin ecuat ie carteziana canonica. Orice conica se poate ncadra n unul din
urmatoarele tipuri de mult imi (nsot ite de exemple de conice din acestea date prin ecuat ii carteziene):
Elipsa. Conica data printr-o ecuat ie canonica de forma
E
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > b > 0) (4)
Fig. 29. Elipsa
este o elipsa. Introducem urmatoarele not iuni asociate elipsei
E
(vezi gura):
a - semiaxa mare iar b - semiaxa mica ale elipsei (4);
d(F
1
, F
2
) = 2c - distant a focala a elipsei, unde c =
a
2
b
2
;
e =
c
a
1 - excentricitatea elipsei;
A, B, C, D - varfurile elipsei, A(a, 0), B(a, 0), C(0, b), D(0, b);
F
1
, F
2
- focarele elipsei, de coordonate (c, 0);

1
,
2
- dreptele directoare ale elipsei, de ecuat ii x =
a
2
c
;
Ox, Oy - axele de simetrie ale elipsei
E
;
p = b
2
/c - produsul dintre excentricitate si distant a de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiata.
Observat ii. 1. Punctele M(x, y)
E
pot descrise de ecuat iile parametrice ale elipsei:
E
:
_
x = a cos
y = b sin
, unde [0, 2).
2. Elipsa E data de ecuat ia (4) este locul geometric al punctelor M(x, y) E
2
, care satisfac relat ia
MF
1
+MF
2
= 2a(=const.)
3. Elipsa E data de ecuat ia (4) este locul geometric al punctelor M(x, y) E
2
, care satisfac una din
relat iile
MF
1
d(M,
1
)
= e sau
MF
2
d(M,
2
)
= e.
4. Atasand unui punct M(x, y)
E
coordonatele sale polare (, ) R
+
[0, 2) relative la reperul
polar cu polul n focarul F
1
(c, 0) si semiaxa polara semidreapta F
1
x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c + cos
y = sin
, [0, 2).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
142 Generalitat i
Inlocuind n ecuat ia (4) a elipsei, sau t inand cont de proprietatea din Obs. 3, rezulta ecuat ia polara
a elipsei
=
p
1 +e cos
, [0, 2).
5.

In cazul b > a > 0, ecuat ia (4) descrie tot o elipsa, cu semiaxa mare b, semiaxa mica a, distant a
focala c =
b
2
a
2
, focarele F
1,2
(0, c), si dreptele directoare
1,2
: y = b
2
/c.
6.

In cazul particular a = b = r > 0, ecuat ia (4) devine
x
2
+y
2
= r
2
, (5)
si reprezinta ecuat ia redusa a unui cerc-a cercului de centru O si raza r. Se observa usor ca, n acest
caz, distant a focala devine c = 0 si focarele coincid cu originea F
1
= F
2
= O; observat ia 2 are loc,
punctele cercului satisfac relat ia 2MO = 2r, deci MO = r(=const.). Acest lucru reecta faptul ca
cercul descris de ecuat ia (5) este locul geometric al punctelor egal departate (la distant a r > 0) fat a
de originea O(0, 0).
Exemple. Urmatoarele ecuat ii reprezinta elipse date prin ecuat ie carteziana canonica:
x
2
4
+y
2
= 1, x
2
+
y
2
9
= 1,
x
2
2
+
y
2
16
= 1;
iar cele de mai jos, cercuri (privite ca elipse particulare, de semiaxe egale):
x
2
+y
2
= 1; x
2
+y
2
= 2
3.
Hiperbola. Se numeste hiperbola, conica data printr-o ecuat ie canonica de forma
H
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0) (6)
Fig. 30. Hiperbola
Introducem urmatoarele not iuni asociate hiperbolei
H
(vezi gura):
a - semiaxa mare a hiperbolei;
b - semiaxa mica a hiperbolei;
d(F
1
, F
2
) = 2c - distant a focala a hiperbolei, unde c =
a
2
+b
2
;
e =
c
a
)1 - excentricitatea!hiperbolei;
A, B - varfurile hiperbolei, A(a, 0), B(a, 0);
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 143
F
1
, F
2
- focarele hiperbolei, de coordonate (c, 0);
D
1,2
: y =
b
a
x, asimptotele hiperbolei;

1
,
2
- dreptele directoare ale hiperbolei, de ecuat ii x =
a
2
c
;
Ox, Oy - axele de simetrie ale hiperbolei
H
, unde Ox este axa transversa iar Oy este axa
netransversa a hiperbolei (6);
p = b
2
/c - produsul dintre excentricitate si distant a de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiata.
E
pot descrise de ecuat iile parametrice ale hiperbolei:
H
:
_
x = a ch t
y = b sh t
, t R .
2. Hiperbola H data de ecuat ia (6) este locul geometric al punctelor M(x, y) E
2
, care satisfac
relat ia [MF
1
MF
2
[ = 2a(=const.)
3. Hiperbola H data de ecuat ia (6) este locul geometric al punctelor M(x, y) E
2
, care satisfac una
din relat iile
MF
1
d(M,
1
)
= e sau
MF
2
d(M,
2
)
= e.
H
+
polar ce are polul n focarul F
1
1
x, au loc formulele de trecere
de la coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c + cos
y = sin
, unde [0, 2).
Inlocuind n ecuat ia (6) a hiperbolei, sau t inand cont de proprietatea din Observat ia 3, rezulta
ecuat iile polare ale hiperbolei
=
_
p
1e cos
, pentru cos
_
1,
1
e
_
p
1+e cos
, pentru cos
_
1,
1
e
_
5. Ecuat ia
H
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0) (7)
descrie tot o hiperbola, numita hiperbola conjugata hiperbolei (6). Aceasta are semiaxele b si a, focarele
F
1,2
(0, c), varfurile C(0, b), D(0, b), aceleasi asimptote cu ale hiperbolei (6), axa transversa Oy,
axa netransversa Ox si dreptele directoare
1,2
: y = b
2
/c.
6.

In cazul particular a = b > 0, ecuat iile (6) si (7) devin
H,H
: x
2
y
2
= a
2
, (8)
iar hiperbola se spune ca este echilatera.
7. Prezentam o serie de exemple de hiperbole date prin ecuat ie carteziana canonica:
x
2
4
y
2
= 1;
x
2
3

y
2
7
= 1; x
2
+
y
2
9
= 1; x
2
+y
2
= 16; x
2
y
2
=
6.
Remarcam ca ultimele doua hiperbole sunt echilatere iar a treia si a patra hiperbola sunt hiperbole
conjugate.
Parabola. Conica data printr-o ecuat ie canonica de forma
P
: y
2
= 2px, (p > 0) (9)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
144 Generalitat i
Fig. 31. Parabola
este o parabola. Denim urmatoarele not iuni asociate parabolei
P
(vezi gura):
p/2- distant a focala a parabolei (9);
e = 1- excentricitatea parabolei (9);
O(0, 0)- varful parabolei;
F
_
p
2
; 0
_
-focarul parabolei;
Ox-axa transversa a parabolei (9), axa de simetrie a parabolei;
Oy-axa tangenta la parabola (9);
- dreapta directoare a parabolei, de ecuat ie x =
p
2
.
P
pot descrise de ecuat iile
parametrice ale parabolei:
P
:
_
x = t
2
/2p
y = t
, t R.
2. Parabola P data de ecuat ia (9) este locul geometric al punctelor M(x, y) E
2
, care satisfac relat ia
MF = d(M, ).
P
+
polar cu polul n focarul F
1
1
x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c + cos
y = sin
, unde [0, 2).
Inlocuind n ecuat ia (9) a parabolei, sau t inand cont de proprietatea din Observat ia 2, rezulta ecuat ia
polara a parabolei
=
p
1 cos
, [0, 2).
4. Ecuat ia redusa
P
: y
2
= 2px, (p > 0) (10)
descrie tot o parabola, simetrica parabolei (9) relativ la axa Oy. Aceasta are aceeasi axa de simetrie
cu parabola (9) si focarul F
t
(p/2; 0).
5. Ecuat ia redusa
P
: y = ax
2
, (a ,= 0) (11)
descrie tot o parabola, ce are axa de simetrie Oy, focarul n punctul F(0; a/4) si dreapta directoare
de ecuat ie : y = a/4.
6. Prezentam o serie de exemple de parabole date prin ecuat ie carteziana canonica:
y
2
= 7x; y
2
= 5x; y = 3x
2
; y = 4x
2
.
Pereche de drepte (paralele, concurente sau confundate), care au ecuat ia carteziana redusa
avand una din formele
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0, (a > 0, b > 0)
: x
2
= a
2
, (a 0)
: y
2
= a
2
, (a 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 145
Prezentam o serie de exemple de conice-perechi de drepte date prin ecuat ie carteziana canonica:
x
2
3

y
2
7
= 0; x
2
= 1; y
2
= 16; x
2
= 0; y
2
= 0.
Se observa ca prima pereche este de drepte concurente, urmatoarele doua perechi sunt de drepte
paralele, iar ultimele doua perechi, de drepte confundate.
Punct dublu, care are ecuat ia carteziana redusa de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0; (a > 0, b > 0).
Se observa ca ecuat ia canonica de mai sus descrie originea O(0, 0).
Exemple. Urmatoarele ecuat ii reduse descriu originea:
x
2
4
+
y
2
6
= 0; x
2
+y
2
= 0.
Mult imea vida are ecuat ia carteziana redusa avand una din formele
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0; x
2
+a
2
= 0; y
2
+b
2
= 0; (a)0, b)0).
Exemple. Urmatoarele ecuat ii reduse descriu mult imea vida (privita ca tip de conica):
x
2
12
+
y
2
2
+ 1 = 0; x
2
+ 1 = 0; y
2
+ 5 = 0.
Prima conica este o elipsa imaginara, ultimele doua, perechi de drepte imaginare paralele.
In cele ce urmeaza vom descrie procedura urmata pentru a ncadra o conica data prin ecuat ie
carteziana generala de forma (2), ntr-unul dintre tipurile descrise mai sus, deci pentru a determina
tipul conicei.
In acest scop se aplica o rototranslat ie de reper cartezian, care realizeaza trecerea de la reperul
cartezian xOy la un reper x
t
O
t
y
t
orientat pozitiv (numit reper canonic). Relativ la acest nou reper,
ecuat ia g
t
(x
t
, y
t
) = 0 asociata conicei va avea forma canonica, ind una din ecuat iile reduse, tipuri
reprezentate (cu except ia mult imii vide) si n tabelul urmator.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
146 Generalitat i
Fig. 32. Tipuri de conice
Se observa prin calcul direct ca prin trecerea de la reperul originar O;
i,
j xOy la cel canonic

O
t
;
i
t
,
j
t
x
t
O
t
y
t
, polinomul g(x, y) asociat conicei se schimba n g
t
(x
t
, y
t
), unde g
t
este tot o
forma patratica ana.
Se poate verica prin calcul direct ca n urma acestei schimbari de reper cartezian, raman neschim-
bate urmatoarele numere atasate polinomului g(x, y),
=
a
11
a
12
a
10
a
21
a
22
a
20
a
01
a
02
a
00
, =
a
11
a
12
a
21
a
22
, I = a
11
+a
22
. (12)
Acestea se numesc invariat ii metrici ai conicei, deoarece recalcularea lor pentru polinomul g
t
(x
t
, y
t
)
conduce la numerele
t
,
t
, I
t
egale respectiv cu , , I, deci neafectate de schimbarea de coordonate.
Exemplu. Consideram schimbarea de reper J = S T : xOy x
t
O
t
y
t
compusa din translat ia T de
vector v = [OO
t
]
B

t
(
2/2,
2/2), urmata de rotat ia S de matrice

A =
_
cos /4 sin /4
sin/4 cos /4
_
=
_
2/2
2/2
2/2

2/2
_
,
ce induce schimbarea de coordonate (x, y) (x
t
, y
t
) descrisa de relat ia
_
x
y
_
=
_
2/2
2/2
2/2

2/2
__
x
t
y
t
_
+
_

2/2
2/2
_
.
Aplicand aceasta transformare de coordonate, polinomul
g(x, y) = x
2
2xy +y
2
2(x +y +
2)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 147
devine g
t
(x
t
, y
t
) = 2(y
t2
2x
t
); se observa ca acelasi rezultat se obt ine aplicand ntai rotat ia S, si
apoi translat ia de vector v = [OO
t
]
B

t
(1, 0). Invariant ii conicei date
: g(x, y) = 0 g
t
(x
t
, y
t
) = 0,
deci ai parabolei : y
t2
=

2x
t
se obt in prin calcul direct, folosind formulele (12) aplicate funct iilor
g si g
t
:
=
1 1 1
1 1 1
1 1 2
= 4, =
1 1
1 1
= 0, I = 1 + 1 = 2;
t
=
0 0
2
0 2 0
2 0 0
= 4,
t
=
0 0
0 2
= 0, I
t
= 0 + 2 = 2,
deci avem =
t
, =
t
, I = I
t
.
Denit ie. Se numeste centru de simetrie al unei conice (n cazul n care acesta exista), un punct
din plan fat a de care conica, privita ca o mult ime de puncte, este o gura geometrica simetrica.

In
acest caz conica se numeste (pe scurt) conica cu centru.
Exemplu. Conica : x
2
+ y
2
2x + 6y = 0 admite drept centru de simetrie punctul C(1, 3).
Intr-adevar, daca M(x, y) , atunci si M

t
(2 x, 6 y), simetricul sau fat a de punctul C, satisface
de asemenea ecuat ia conicei (tema, vericat i!) . Deci o data cu un punct arbitrar, pe conica se aa
si simetricul acestuia fat a de centrul de simetrie C.
Putem determina usor daca o conica admite sau nu centru de simetrie, iar n caz armativ putem
calcula coordonatele acestuia, pe baza urmatorului rezultat:
Teorema. Conica : g(x, y) = 0 admite centru de simetrie C(x
0
, y
0
) daca si numai daca invariantul
=
a
11
a
12
a
12
a
22
al acesteia este nenul; n acest caz, acesta este unicul punct critic al funct iei g, iar
coordonatele sale sunt solut iile sistemului liniar
_
1
2
g
x
a
11
x +a
12
y +a
10
= 0
1
2
g
y
a
12
x +a
22
y +a
20
= 0.
(13)
Demonstrat ie. Determinantul acestui sistemului liniar este exact , deci sistemul admite solut ie unica
(x
0
, y
0
) doar daca ,= 0. Ramane de aratat ca punctul C(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei.
Intr-adevar, efectuand translat ia x = x

0
+x
t
, y = y
0
+y
t
, ecuat ia conicei devine (tema, vericat i!) :
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
+x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0, (14)
unde am notat g
x
0
=
g
x
(x
0
, y
0
), g
y
0
=
g
y
(x
0
, y
0
). Simetria fat a de punctul C (devenit origine n
noul sistem de coordonate !) revine la a verica faptul ca, o data cu un punct M(x
t2
, y
t2
) al conicei,
aceasta cont ine si simetricul M
t
(x
t
, y
t
) al punctului M fat a de punctul C (ale carui coordonate n
noul sistem sunt (0, 0)).

Insa condit ia M
t
se rescrie
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
x
t
g
x
0
y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0, (15)
iar (14) si (15) au loc simultan doar daca este satisfacuta relat ia
x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
= 0, M(x
t
, y
t
) .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
148 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice
Deoarece punctul M a fost ales arbitrar pe conica, aceasta ultima relat ie are loc doar daca punctul
C(x
0
, y
0
) satisface sistemul de ecuat ii din enunt .
Observat ii. 1. Conice cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct si mult imea vida. Ecuat ia unei asemenea conice redusa la centru este de forma
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
+g(x
0
, y
0
) = 0,
unde termenul liber este legat de invariant ii conicei prin relat ia
g(x
0
, y
0
) =

.
2.

In cazul = 0, ,= 0, funct ia g nu are punct critic, deci conica (o parabola) nu admite centru
de simetrie.
3.

In cazul = 0, = 0, funct ia g are o dreapta de puncte critice, deci conica are o dreapta de
centre. Conicele cu o dreapta de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate si mult imea
vida.
Denit ie. Fie : g(x, y) = 0 o conica si , invariant ii calculat i cu formula (12). Avem urmatoarele
situat ii:
daca > 0 (elipsa, mult ime vida), spunem ca are gen eliptic;
daca < 0 (hiperbola, pereche de drepte concurente), spunem ca are gen hiperbolic;
daca = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, mult ime vida), spunem ca are gen parabolic;
daca ,= 0, spunem ca este conica nedegenerata;
daca = 0, spunem ca este conica degenerata.
Exemplu. Fie conica : g(x, y) = 0, ai carei coecient i satisfac relat iile a
12
= 0, a
11
= a
22
= a ,= 0.
Notam =
_
a
10
a
_
2
+
_
a
20
a
_
2
a
00
a
. Evident, = a
2
> 0, deci conica este de gen eliptic si admite centru
de simetrie C. Distingem urmatoarele cazuri:
a) Daca > 0, atunci este un cerc cu centrul C
_
a
10
a
,
a
20
a
_
si de raza

.

In acest caz avem
a
4
,= 0 (tema, vericat i!) , deci este nedegenerata;
b) Daca = 0, atunci este degenerata ( = 0) si se reduce la centrul de simetrie C;
c) Daca < 0, atunci = , ,= 0, conica este nedegenerata (cerc imaginar).
Consideram o conica E
2
descrisa de ecuat ia generala
: g(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0. (1)
Ne propunem ca printr-o schimbare de reper ce consta dintr-o rotat ie compusa cu o translat ie (miscare
rigida, rototranslat ie), sa obt inem reperul canonic al conicei . Vom descrie n continuare modul n
care se aa ecuat iile schimbarii de reper (de coordonate), determinate de matricea rotat iei si vectorul
de translat ie.
Examinand ecuat ia (1) distingem urmatoarele situat ii:
1) Daca a
12
,= 0, atunci se face mai ntai o rotat ie, folosind unul din procedeele 2.1 si 2.2 descrise
mai jos.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 149
2) Daca a
12
= 0, atunci se face o translat ie. Aceasta se determina diferit, dupa cum conica este cu
centru sau nu.

In primul caz, originea se muta n centrul C al conicei (deci translat ie de vector OC);
n al doilea caz, ecuat iile translat iei se determina efectuand restrangeri de patrate si/sau grupari de
termeni liniari.
Metoda valorilor proprii. Descriem algoritmic aceasta metoda. Fie conica data de ecuat ia (1).
1. Atasam ecuat iei (1) forma patratica
Q(v) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
(x, y)
_
a
11
a
12
a
21
a
22
__
x
y
_
, v = (x, y) R
2
,
unde notam a
12
= a
21
. Coecient ii formei Q determina invariantul si genul conicei.
2. Matricei A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
a formei Qi atasam polinomul caracteristic
P
A
() =
a
11
a
12
a
21
a
22
=
2
I +
si i aam radacinile (valorile proprii ale matricii A)
1
si
2
. Deoarece matricea A este simetrica,
acestea sunt reale.
3. Distingem urmatoarele situat ii disjuncte:

1
si
2
au semne contrare
1
2
< 0 conica este de gen hiperbolic;

1
si
2
au acelasi semn > 0 conica este de gen eliptic;
una din radacini este zero = 0 conica este de gen parabolic.
4. Rezolvam sistemele de ecuat ii liniare
_
(a
11
i
)a
i
+a
12
b
i
= 0
a
21
a
i
+ (a
22
i
)b
i
= 0
pentru i = 1, 2, aand coordonatele vectorilor proprii v
1
= (a
1
, b
1
) si v
2
= (a
2
, b
2
), care n cazul
valorilor proprii distincte sunt (datorita simetriei matricii A) ortogonali.

In cazul cand avem valoare
proprie dubla, ortogonalizam, folosind procedeul Gram-Schmidt familia celor doi vectori.
5. Normam familia ortogonala v
1
, v
2
, si obt inem astfel baza ortonormata e
1
, e
2
.

In cazul ,= 0,
acestia reprezinta versorii axelor de simetrie ale conicei.
6. Construim matricea R = [e
1
, e
2
] a rotat iei, formata din coordonatele versorilor e
1
, e
2
asezate
pe coloane, cu rezerva ca daca determinantul acesteia este negativ (-1), vom nlocui n matrice prima
coloana prin opusul ei (obt inand astfel det R = 1 pentru matricea ortogonala R, deci matrice de
rotat ie). Ecuat iile rotat iei (ecuat iile schimbarii de reper cartezian data de rotat ie) exprima legatura
ntre coordonatele (x, y) atasate vechiului reper xOy si cele ale reperului rotit x
t
Oy
t
(O = O
t
):
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
. (2)
7. Pe baza acestor relat ii nlocuim n forma patratica Q coordonatele (x, y) cu expresiile acestora
relativ la coordonatele noi. Expresia formei Q devine canonica,
Q(v) =
1
x
t2
+
2
y
t2
, v = x
t
e
1
+y
t
e
2
R
2
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
iar versorii noii baze e
1
, e
2
dau direct iile noilor axe Ox
t
, respectiv Oy
t
. De asemenea, nlocuim n
ecuat ia conicei coordonatele (x, y) date de relat iile (2) si obt inem ecuat ia conicei relativ la sistemul
rotit x
t
Oy
t
:
1
x
t2
+
2
y
t2
+ 2a
t
10
x
t
+ 2a
t
20
y
t
+a
t
00
= 0. (3)
Observat ii. 1.

In cazul cand ambele valori proprii sunt nenule ( ,= 0, conica cu centru), putem
restrange patratele n ecuat ia (1), fort and n prealabil factorii comuni
1
,
2
, grupam termenii sub
forma
1
(x
t
x
t
0
)
2
+
2
(y
t
y
t
0
)
2
+a = 0. (4)
Se constata ca (x
t
0
, y
t
0
) sunt exact coordonatele centrului C de simetrie al conicei relativ la reperul rotit
(tema, vericat i!) . Se observa, examinand ecuat ia (4), ca prin efectuarea translat iei x
t
Oy
t
x
tt
Cy
tt
de vector OC = (x
t
0
, y
t
0
), data de relat iile
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
x
t
0
y
t
0
_
_
x
tt
= x
t
x
t
0
y
tt
= y
t
y
t
0
,
obt inem ecuat ia canonica a conicei,
1
x
tt2
+
2
y
tt2
+a = 0. (5)
2.

In expresia canonica (5) termenul liber satisface relat ia a = / (tema, vericat i!) . Atunci,
t inand cont de faptul ca
1
,
2
sunt radacinile ecuat iei
2
I + = 0,
rezulta ca n cazul conicelor cu centru, ecuat ia canonica se poate determina cunoscand doar invariant ii
acesteia , , I, fara a mai necesara aarea rototranslat iei xOy x
t
Oy
t
x
tt
Cy
tt
.
3. Tot n cazul conicelor cu centru, pentru a obt ine expresia canonica (5), putem efectua ntai
translat ia xOy x
t
Cy
t
de vector OC, cu coordonatele centrului C date de solut ia unica a sistemului
(13), si apoi aplicand rotat ia x
t
Cy
t
x
tt
Cy
tt
data de metoda valorilor proprii.
4. Observam ca n cazul unei conice fara centru (avand =
1
2
= 0), doar una dintre cele doua
valori proprii poate nula, deoarece g ind polinom de grad 2, forma patratica Q asociata conicei
este nenula.

In acest caz, dupa aplicarea metodei valorilor proprii si efectuarea rotat iei, putem grupa
termenii din ecuat ia (3) a conicei astfel: formam un patrat perfect (ca mai sus, fort and valoarea proprie
nenula factor n prealabil), iar cont inutul parantezei va o noua coordonata si grupam termenul liniar
r amas fort and coecientul monomului de grad I factor, iar cont inutul parantezei va cealalta noua
coordonata. Egalitat ile obt inute reprezinta exact ecuat iile translat iei sistemului rotit avand ca rezultat
sistemul canonic.
Exemplul 1. Determinat i ecuat ia canonica a conicei
: x
2
2xy +y
2
+ 4
2x 6 = 0,
si formulele rototranslat iei ce deplaseaza reperul init ial n cel canonic.
Solut ie. Conica data este nedegenerata ( = 2 ,= 0) si fara centru ( = 0). Deoarece monomul 2xy
este prezent n ecuat ia conicei, este necesar sa aplicam o rotat ie asupra reperului xOy; n acest scop
aplicam metoda valorilor proprii. Obt inem valorile proprii
1
= 0,
2
= 2 si vectorii proprii (versorii
bazei ortonormate ce produc direct iile noilor axe de coordonate)
e
1
=
2
2
(1, 1), e
2
=
2
2
(1, 1),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 151
deci matricea de rotat ie este
R = [e
1
, e
2
] =
_
2/2
2/2
2/2

2/2
_
=
_
cos(/4) sin(/4)
sin(/4) cos(/4)
_
,
iar trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel nou, rotit x
t
Oy
t
este descrisa de relat iile
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
_
x = (x
t
y
t
)/
2
y = (x
t
+y
t
)/
2.
Inlocuind n ecuat ia conicei relativ la xOy, obt inem ecuat ia relativ la noul reper,
: y
t2
+ 2x
t
2y
t
3 = 0,
care se rescrie, restrangand patratul si grupand termenii liniari ramasi,
: (y
t
1)
2
= 2(x
t
2).
Cele doua paranteze din ecuat ie sunt exact expresiile noilor coordonate, respectiv y
tt
= y
t
1, x
tt
=
x
t
2, de unde rezulta ecuat iile translat iei x
t
Oy
t
x
tt
O
tt
y
tt
:
_
x
tt
= x
t
2
y
tt
= y
t
1

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
2
1
_
,
de vector OO
tt
(2, 1), coecient ii ind exprimat i relativ la baza ortonormata e
1
, e
2
.

In nal,
ecuat ia canonica a conicei (relativ la reperul x
tt
O
tt
y
tt
) este
: y
tt2
= 2x
tt
,
ecuat ia unei parabole aata n semiplanul din stanga al axei O
tt
y
tt
, cu axa de simetrie O
tt
x
tt
si cu varful
n O
tt
. Folosind formulele rotat iei si translat iei si relat ia R
1
=
t
R (matricea R ind ortogonala),
ecuat iile rototranslat iei xOy x
tt
O
tt
y
tt
ce deplaseaza reperul init ial n reperul canonic, sunt
_
x
tt
y
tt
_
=
_
2/2

2/2
2/2

2/2
__
x
y
_
_
2
1
_
.
Exemplul 2. Determinat i ecuat ia canonica a conicei
: 3x
2
4xy 4x + 6y 1 = 0,
si formulele rototranslat iei ce deplaseaza reperul init ial n cel canonic.
Solut ie. Conica este nedegenerata ( = 1 ,= 0), admite centru de simetrie ( = 4 ,= 0) si este de
gen hiperbolic ( = 40). Forma patratica
Q(v) = 3x
2
4xy, v = (x, y) R
2
asociata conicei are matricea A =
_
3 2
2 0
_
, cu valorile proprii
1
= 1,
2
= 4 si vectorii proprii
ortonormat i e
1
=
_
1
5
,
2
5
_
, e
2
=
_
2
5
,
1
5
_
, deci matricea de rotat ie este
R = [e
1
, e
2
] =
_

1
5
2
5

1
5
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
unde am opus primul versor pentru a avea satisfacuta condit ia det R = 1 (o alta posibilitate ar fost
sa consideram R = [e
2
, e
1
]). Atunci ecuat iile rotat iei xOy x
t
Oy
t
sunt
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
_
x = (1/
5) (2x
t
+y
t
)
y = (1/
5) (x
t
2y
t
)
iar n sistemul x
t
Oy
t
ecuat ia conicei devine 4x
t2
y
t2
+
14
5
x
t
5
y
t
1 = 0.
Restrangand patratele dupa fort area factorilor comuni 4 respectiv-1, ecuat ia se rescrie
4
_
x
t
+
7
4
5
_
2
_
y
t
+
8
5
_
2
+
93
10
= 0.
Expresiile din paranteze ind noile coordonate, efectuam translat ia reperului x
t
Oy
t
_
x
tt
= x
t
+ 7/(4
5)
y
tt
= y
t
+ 8/
5

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
7/(4
5)
8/
5
_
n punctul C (centrul conicei) ale carui coordonate relativ la reperul x
t
Oy
t
sunt (7/(4
5), 8/
5);
ecuat ia conicei relativ la noul reper x
tt
Cy
tt
este
x
tt2
5/186
+
y
tt2
10/93
1 = 0,
deci conica este o hiperbola (conjugata) avand Cy
tt
drept axa transversa, si semiaxele b =
_
10/93, a =
_
5/186. Formulele rototranslat iei xOy x
tt
Cy
tt
sunt
_
x
tt
y
tt
_
=
t
R
_
x
y
_
_
7/(4
5)
8/
5
_
.
Metoda roto-translat iei. Putem determina rotat ia sistemului de coordonate, si n alt mod, aand
unghiul cu care se roteste reperul dat. Matricea R a schimbarii de baza (ce duce versorii reperului
init ial n cei ai reperului rotit) este ortogonala, de determinant+1, avand pe coloane coordonatele
versorilor rotit i relativ la baza init iala. Remarcam ca bazele ind ortonormate, coecient ii noilor
versori sunt exact cosinusii directori ai direct iilor lor, deci
R =
_
cos sin
sin cos
_
.
Folosind acest fapt, urmatoarea teorema permite determinarea matricii de rotat ie prin intermediul
unghiului de rotat ie .
Teorema. Fie conica cu centru : g(x, y) = 0 astfel ncat n ecuat ia conicei avem a
12
,= 0 (deci
apare monomul xy. Atunci efectuand rotat ia reperului init ial xOy x
t
Oy
t
cu unghiul ce satisface
ecuat ia
(a
11
a
22
) sin 2 = 2a
12
cos 2, (6)
ecuat ia conicei n sistemul rotit : g
t
(x
t
, y
t
) = 0 nu mai cont ine monomul x
t
y
t
.
Demonstrat ie. Dupa efectuarea rotat iei de unghi descrisa de relat iile
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 153
forma patratica ana g
t
(x
t
, y
t
) are drept coecient pentru monomul xy expresia (tema, vericat i!) 2a
t
12
=
(a
22
a
11
) sin 2 + 2a
12
cos 2, identic nula, avand n vedere relat ia din ipoteza.
Observat ie. Din teorema rezulta prin calcul direct (tema, vericat i!) , ca pentru o conica cu centru
unghiul de rotat ie poate obt inut de asemenea folosind relat ia
tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
.
Folosind apoi relat ia tg 2 =
2t
1t
2
, unde t = tg , si relat iile
sin =
t
1 +t
2
, cos =
1
1 +t
2
,
rezulta matricea de rotat ie R.
Teorema. Fie conica fara centru : g(x, y) = 0, astfel ncat n ecuat ia conicei avem a
12
,= 0.
Atunci efectu and rotat ia xOy x
t
Oy
t
cu unghiul ce satisface ecuat ia
tg = a
11
/a
12
, (7)
ecuat ia conicei n sistemul rotit nu va mai cont ine monomul x
t
y
t
.
Demonstrat ie. Folosind a
11
a
22
a
2
12
= 0, se verica (tema, vericat i!) ca formulele (6) si (7) sunt
echivalente.
Observat ii. 1. Dupa aplicarea rotat iei, reperul canonic se obt ine printr-o translat ie, e restrangand
patratele si/sau grupand termenii liniari ramasi, ori translatand originea O n centrul conicei (solut ia
a sistemului liniar (3) din 1.10, derivat din ecuat ia conicei relativ la reperul rotit).
2. Putem determina natura unei conice doar din studiul invariant ilor acestora, pe baza tabelului
urmator:
Condit ii satisfacute de invariant i Conica
> 0 Punct dublu
= 0 = 0 Reuniune de drepte (paralele sau confundate),
sau mult imea vida
< 0 Reuniune de drepte concurente
Daca n plus I= 0, drepte perpendiculare
,= 0 > 0
I < 0 Elipsa
I > 0 Mult imea vida
= 0 Parabola
< 0 Hiperbola
Daca n plus I=0, hiperbola echilatera
Exercit iu. Determinat i natura si genul conicei
: x
2
6xy + 9y
2
+ 10
10y = 0,
apoi reducet i ecuat ia conicei la forma canonica folosind metoda roto-translat iei.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
154 Intersect ia dintre o dreapta si o conica
Solut ie. Invariant ii conicei sunt
=
1 3 0
3 9 5
10
0 5
10 0
= 250, =
1 3
3 9
= 0,
deci conica este o parabola. Deoarece a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei unghi este solut ia ecuat iei
tg = a
11
/a
12
tg = 1/3; rezulta cos = 3/
10, sin = 1/
10, deci matricea de rotat ie este

R =
_
3/
10 1/
10
1/
10 3/
10
_
,
iar formulele rotat iei sunt
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
_
x = (1/
10) (3x
t
y
t
)
y = (1/
10) (x
t
+ 3y
t
)
.
Ecuat ia conicei relativ la sistemul rotit x
t
Oy
t
este y
t2
+ x
t
+ 3y
t
= 0. Regrupand termenii, obt inem
ecuat ia echivalenta :
_
y
t
+
3
2
_
2
=
_
x
t
9
4
_
.
Deci coordonatele noi, asociate sistemului translatat x
tt
O
tt
y
tt
sunt date de relat iile acestora cu cele
ale sistemului vechi: y
tt
= y
t
+
3
2
, x
tt
= x
t
9
4
, de unde rezulta ecuat iile translat iei x
t
Oy
t
x
tt
O
tt
y
tt
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
9/4
3/2
_
.
Originea O
tt
este exact varful parabolei, care are coordonatele (x
tt
, y
tt
) = (0, 0) si (x
t
, y
t
) = (9/4, 3/2).
Fat a de reperul x
tt
O
tt
y
tt
ecuat ia conicei este canonica,
: y
tt2
= x
tt
,
si deoarece x
tt
0, conica se aa n semiplanul stang al sistemului de coordonate.
3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica
Ne propunem sa determinam intersect ia

dintre conica : g(x, y) = 0 si o dreapta data parametric,
: (x, y) = (x
0
+lt, y
0
+mt), t R.

Inlocuind coordonatele punctului de pe dreaptan ecuat ia conicei,
rezulta ecuat ia n necunoscuta t (variabila care xeaza pozit ia punctului pe dreapta

):
t
2
Q(l, m) +t(lg
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0, (1)
unde Q este forma patratica asociata formei ane g, si am notat
g
x
0
=
g
x
(x
0
, y
0
), g
y
0
=
g
y
(x
0
, y
0
).
Distingem urmatoarele cazuri:
1. Daca Q(l, m) ,= 0, atunci ecuat ia (1) este de gradul doi si discriminantul acestei ecuat ii este
not
=(l g
x
0
+m g
y
0
)
2
4Q(l, m) g(x
0
, y
0
).
Daca > 0, atunci ecuat ia (*) are doua radacini reale t
1
,= t
2
si dreapta taie conica n doua
puncteA
1
,= A
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 155
Daca = 0, atunci ecuat ia (1) are radacinile confundate si dreapta intersecteaza conica n doua
puncte confundate A
1
= A
2
si se numeste tangenta la conica n A
1
.
Daca < 0, atunci ecuat ia (1) nu are solut ii reale, deci

nu intersecteaza conica.
2. Daca Q(l, m) = 0, atunci ecuat ia (1) are gradul ntai. Distingem subcazurile:
Daca l g
x
0
+m g
y
0
,= 0 atunci (1) are o solut ie unica t
0
, deci

taie conica ntr-un singur punct.
Daca l g
x
0
+ m g
y
0
= 0 si g(x
0
, y
0
) ,= 0, atunci ecuat ia (1) nu are solut ii, deci dreapta nu taie
conica.
Daca l g
x
0
+ m g
y
0
= 0 si g(x
0
, y
0
) = 0, ecuat ia (1) este identic satisfacuta, deci

, si deci
conica reprezinta o pereche de drepte.
Observat ii. 1. Din orice punct exterior conicei se pot duce cel mult doua tangente la .
2. DacaA
0
(x
0
, y
0
) si g
x
0
, g
y
0
nu sunt simultan nule, tangenta la conica n punctul A
0
are ecuat ia
(tema, vericat i!)
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
= 0.
Aceasta ecuat ie se poate obt ine si prin dedublarea ecuat iei conicei : g(x, y) = 0 cu coordonatele
punctului A
0
(x
0
, y
0
) , deci efectuand urmatoarele substitut ii n ecuat ia conicei:
_
x
2
xx
0
y
2
yy
0
_
x (x +x
0
)/2
y (y +y
0
)/2
_
xy (xy
0
+x
0
y)/2
k R k.
Se numeste normala la conica n punctul A
0
, dreapta care trece prin A
0
si este perpendiculara pe
tangenta; aceasta dreapta are ecuat ia
x x
0
g
x
0
=
y y
0
g
y
0
.
4 Asimptotele unei conice de gen hiperbolic
Denit ie. Fie o conica nedegenerata si e o direct ie n planul conicei data de vectorul nenul
v (l, m). Direct ia v (l, m) se numeste direct ie asimptotica pentru conica daca satisface relat ia
Q(l, m) a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0.
O dreapta a carei direct ie este direct ie asimptotica taie conica n cel mult un punct.
Observat ii. Privind existent a direct iilor asimptotice ale unei conice nedegenerate date, examinand
ecuat ia Q(l, m) = 0 ale carei solut ii sunt acestea, distingem urmatoarele cazuri:
< 0 (hiperbola) exista doua direct ii asimptotice distincte (l
1
, m
1
), (l
2
, m
2
);
> 0 (elipsa) nu exista direct ii asimptotice;
= 0 (parabola) direct ie asimptotica dubla (l, m), cea a axei de simetrie.
Denit ie. Se numeste asimptota a unei conice nedegenerate , o dreapta

care nu taie conica si a
carei direct ie este asimptotica.
Teorema. Daca v (l, m) este o direct ie asimptotica a conicei nedegenerate : g(x, y) = 0, atunci
ecuat ia carteziana a asimptotei asociate este
lg
x
+mg
y
= 0, (1)
unde am notat g
x
=
g
x
, g
y
=
g
y
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
156 Pol si polara
Observat ii.
hiperbola are doua asimptote care trec prin centrul conicei;
elipsa nu are direct ie asimptotica, deci nu are asimptota;
parabola admite o direct ie asimptotica v (l, m) pentru care ecuat ia (1) reprezinta o identitate,
deci parabola nu are asimptota.
5 Pol si polara
Se dau punctul A(x
0
, y
0
) E
2
si conica
: g(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0 (1)
Denit ii. a) Se numete dedublare, grupul de substitut ii
_
_
_
x
2
xx
0
y
2
yy
0
xy (xy
0
+x
0
y)/2
si
_
_
_
x (x +x
0
)/2
y (y +y
0
)/2
k R k
b) Se numeste dedublata ecuat iei de gradul doi g(x, y) = 0 n punctul A(x
0
, y
0
), ecuat ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
+ 2g(x
0
, y
0
) = 0. (2)
c)

In cazul cand coecient ii g
x
0
si g
y
0
nu sunt simultan nuli ecuat ia (2) este cea a unei drepte

.
Aceasta dreapta se numeste polara lui An raport cu conica , iar punctul A se numeste polul dreptei
.
Observat ie. Polara unui punct A n raport cu o conica nu depinde de sistemul de coordonate
cartezian ales, relativ la care raportam cele doua guri.
Teorema. Daca

este polara punctului A(x
0
, y
0
) fat a de conica : g(x, y) = 0, atunci:
a) Punctul A apart ine conicei d.n.d. se aa pe polara sa

relativ la conica.

In acest caz, polara
punctului A este tangenta la conic a dusa prin A.
b) Daca B(x, y)

si

este polara lui B fat a de conica, atunci A

.
Demonstrat ie. a) Avem A(x
0
, y
0
) g(x
0
, y
0
) = 0. Atunci ecuat ia (2) a polarei punctului A
devine ecuat ia tangentei n A la conica, (x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
= 0. b) Ecuat ia (2) a polarei

a
punctului A fat a de conica este simetrica relativ la coordonatele punctelor A(x
0
, y
0
) si B(x, y)

,
de unde armat ia din enunt .
Observat ii privind dreptele polare relativ la conicele nedegenerate.
Se da conica nedegenerat a ( ,= 0) de ecuat ie carteziana implicita : g(x, y) = 0.
1. Ecuat ia (2) a polarei

punctului A(x
0
, y
0
) fat a de conica se rescrie:
: x(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
) +y(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
) +a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
= 0. (3)
Atunci, data ind o dreapta

: ax + by + c = 0 din plan, polul A(x
0
, y
0
) asociat acesteia relativ la
conica se determina din sistemul de doua ecuat ii (care reecta faptul ca polara

a punctului A
coincide cu dreapta

):
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
a
=
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
b
=
a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
c
.
2. Corespondent a A

care asociaza unui punct polara sa relativ la conica este biunivoca ntre
urmatoarele mult imi:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 157
daca ,= 0 si C este centrul conicei, ntre punctele din E
2
C si familia dreptelor din plan cu
except ia celor care trec prin C;
daca = 0, ntre E
2
punctele de pe axa parabolei si dreptele din planaxa parabolei.
3. Fie A, B doua puncte din plan astfel ncat dreapta AB satisface urmatoarele proprietat i:
nu cont ine centrul conicei, n cazul cand avem ,= 0;
nu are direct ia axei parabolei, daca = 0.
Fig. 33. Pol si polara relativ la o conica data
Atunci polarele celor doua puncte A respectiv B
se intersecteaza n polul dreptei AB.

In particular,
daca A, B sunt doua puncte ale conicei, atunci tan-
gentele duse la conica prin cele doua puncte A, B se
intersecteaza n polul dreptei AB (vezi gura).
Reciproc, daca dintr-un punct exterior unei con-
ice se duc tangente la conica, punctele de tangent a
determina polara acestuia.
4. Daca trei puncte A, B, C sunt coliniare si
determina dreapta

care satisface condit iile din
observat ia precedenta, atunci polarele punctelor A, B, C sunt concurente si se intersecteaza n polul
dreptei

.
5. Fie B
t
, B
tt
punctele de intersect ie ale unei drepte variabile ce trece prin punctul x A, cu conica .
Atunci locul geometric al punctelor M ,= A cu proprietatea AB
t
/AB
tt
= MB
t
/MB
tt
este un segment
de dreapta cont inut n polara

a punctului A fat a de conica.
Observat ii privind dreptele polare relativ la conicele degenerate (care satisfac condit ia
= 0. Se da conica degenerat a : g(x, y) = 0. Privind pozit ia polarelor fat a de conica, distingem
cazurile:
daca ,= 0, atunci polara oricarui punct trece prin centrul conicei;
daca = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
6 Diametru conjugat cu o direct ie data
Denit ie. Fie conica : g(x, y) = 0 si o direct ie n plan data de vectorul nenul v (l, m). Se numeste
diametrul conicei conjugat direct iei v (l, m) dreapta
: l g
x
+m g
y
= 0, (1)
unde am notat prin g
x
, g
y
derivatele part iale ale funct iei g.
Teorema. Daca direct ia v (l, m) nu este asimptotica relativ la conica : g(x, y) = 0, atunci locul
geometric al mijloacelor corzilor conicei care au direct ia v este inclus n diametrul conjugat acestei
direct ii dat de ecuat ia (1) (vezi gura).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
158 Diametru conjugat cu o direct ie data
Fig. 34. Diametrul conjugat
Demonstrat ie. Direct ia v neind asimptotica, fascicolul
de drepte paralele de direct ie v intersecteaza conica (un-
ele n doua puncte), deci locul geometric are sens. O
asemenea dreapta, ce trece pritr-un punct P(x
0
, y
0
) are
ecuat iile parametrice
(x, y) = (x
0
+lt, y
0
+mt), t R.
Punctele de intersect ie P
1
, P
2
ale dreptei cu conica core-
spund valorilor t
1
si t
2
ale parametrului care satisfac
ecuat ia
t
2
Q(l, m) +t(lg
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0.
Pentru comoditatea calculului impunem ca punctul P(x
0
, y
0
) sa coincida cu mijlocul
M
_
x
1
+x
2
2
,
y
1
+y
2
2
_
_
x
0
+l
t
1
+t
2
2
, y
0
+m
t
1
+t
2
2
_
al segmentului P
1
P
2
, ceea ce revine la condit ia t
1
+t
2
= 0; dar t
1,2
ind radacinile ecuat iei de gradul 2
de mai sus, iar punctul M un mijloc de coarda arbitrara de direct ie v, rezulta anularea coecientului
termenului de gradul 1 al ecuat iei, deci lg
x
0
+mg
y
0
= 0. Mijlocul P = M ind arbitrar, acesta satisface
ecuat ia lg
x
+mg
y
= 0.
Observat ii privind diametrii conjugat i.
1.

In particular, daca A, B sunt punctele de intersect ie ale diametrului conjugat unei direct ii v
fat a de conica, atunci tangentele duse la conica prin cele doua puncteA, B au direct ia v (vezi gura
anterioara). Reciproc, daca ducem tangentele de direct ie v la conica, atunci punctele de tangent a
determina diametrul conjugat direct iei v relativ la conica.
2. Data ind conica : g(x, y) = 0, privitor la pozit ia diametrilor conjugat i fat a de , distingem
cazurile:
daca ,= 0, diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare formeaza un fascicul concurent de drepte varful
n centrul conicei;
daca = 0, ,= 0 (parabola), deoarece exista numerele , R cu proprietatea g
y
= g
x
+
(tema, vericat i!) , diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare formeaza un fascicul de drepte paralele
de ecuat ii
g
x
+ = 0, R a
11
x +a
12
y + = 0, R
a
12
x +a
22
y + = 0, R.
Examinand coecient ii variabilelor x, y din ecuat ie, observam ca acest fascicul paralel are direct ia
xa w
0
(a
12
, a
11
) sau, echivalent, w
0
(a
22
, a
12
).
Evident axa de simetrie a parabolei este un diametru (caci punctele sale njumatat esc coardele
perpendiculare pe aceasta) si, ind una din dreptele fascicolului, are tot direct ia w
0
; ea este
diametrul conjugat direct iei (perpendiculare pe axa) v = w
0
(a
11
, a
12
).
Remarcam ca direct iei axei de simetrie v = w
0
nu-i corespunde nici un diametru conjugat, caci
ecuat ia a
12
g
x
a
11
g
y
= 0 reprezinta mult imea vida (tema, vericat i!) .
Diametri conjugat i unul altuia. Fie

: l g
x
+ m g
y
= 0 diametrul conjugat direct iei v (l, m)
relativ la conica cu centru : g(x, y) = 0. Observam ca direct ia acestuia este data de vectorul
w (ma
12
+la
22
, (la
11
+ma
12
)).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 159
Un vector

w
t
(l
t
, m
t
) determina aceeasi direct ie ca si vectorul w, daca

w
t
si w au coecient ii
proport ionali,
l
t
la
12
+ma
22
=
m
t
(la
11
+ma
12
)
a
11
l
t
+a
12
(lm
t
+l
t
m) +a
22
mm
t
= 0.
Din simetria acestei relat ii relativ la v (l, m) si

w
t
(l
t
, m
t
), rezulta ca diametrul conjugat direct iei
vectorului

w
t
(l
t
, m
t
) are direct ia v (l, m). Deci conjugarea induce pentru conicele cu centru o
relat ie simetrica relativ la direct ii.

In acest sens se poate formula urmatoarea
Denit ie. Doi diametri ale caror direct ii v (l, m),

v
t
(l
t
, m
t
) satisfac relat ia
a
11
l
t
+a
12
(lm
t
+l
t
m) +a
22
mm
t
= 0 (2)
se numesc diametri conjugat i unul altuia.
Observat ie. Ecuat ia (2) este dedublata ecuat iei care determina direct iile asimptotice v (l, m) ale
conicei,
Q(l, m) a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0,
prin urmare orice asimptota are drept direct ie conjugata propria sa direct ie.
7 Axele de simetrie ale unei conice
Denit ie. Se numeste axa de simetrie a conicei o dreapta

care are proprietatea ca simetricul
oricarui punct de pe conica n raport cu

, se aa tot pe conica. daca simetricul n raport cu D al
ecarui punct din apart ine tot lui .
Vom determina n continuare direct iile axelor de simetrie ale unei conice cu centru : g(x, y) = 0.
Fie w (l, m) o direct ie ortogonala pe axa de simetrie. Axa de simetrie reprezinta exact diametrul
conjugat direct iei w, deoarece cont ine mijloacele corzilor de direct ie w. Prin urmare, axa de simetrie
are ecuat ia l g
x
+ m g
y
= 0 si direct ia data de vectorul de componente (la
12
ma
22
, la
11
+ ma
12
).
Acest vector este ortogonal pe w daca si numai daca produsul scalar al celor doi vectori este nul.
Aceasta condit ie conduce la ecuat ia ce determina direct iile axelor de simetrie ale conicei ,
(a
11
a
22
)lm+a
12
(m
2
l
2
) = 0. (1)
Desi aparent ecuat ia determina direct ia normala la axa, numele dat ecuat iei este justicat. Anume,
se observa ca o data cu o solut ie w (l, m), ecuat ia accepta si solut ia v (m, l), ortogonala pe w.
Rezulta ca vectorii v si w determina cele doua direct ii ale axelor de simetrie ortogonale.
Ecuat iile axelor de simetrie. Se da conica : g(x, y) = 0.

In vederea obt inerii ecuat iilor axelor de
simetrie, distingem cazurile:
1. Daca ,= 0, atunci are un centru de simetrie C(x
0
, y
0
) ale carui coordonate sunt solut iile
sistemului liniar
_
g
x
= 0
g
y
= 0,
si doua axe de simetrie de direct ii v
i
(l
i
, m
i
), i = 1, 2 ce satisfac ecuat ia (1). Deoarece cele doua
direct ii sunt ortogonale, ecuat iile axelor de simetrie sunt produse e ca ecuat ii ale unor diametri
reciproc conjugat i, deci de forma l
i
g
x
+ m
i
g
y
= 0, e ca drepte ce trec prin centru si au direct iile
date de cei doi vectori, deci de forma
x x
0
l
i
=
y y
0
m
i
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Punctele de intersect ie dintre conica si axele de simetrie se numesc varfurile conicei.
2. Daca = 0 si ,= 0, (deci conica este parabola), stim ca direct ia axei parabolei este (a
12
, a
11
)
(sau (a
22
, a
12
)). Cum axa de simetrie este diametrul conjugat direct iei perpendiculare (a
11
, a
12
) (sau
(a
21
, a
22
)), obt inem ecuat ia axei parabolei
a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0
care admite forma echivalenta
a
21
g
x
+a
22
g
y
= 0.
Intersect ia dintre axa de simetrie si parabola se numeste varful parabolei.
8 Probleme propuse
1. Sub inuent a unei fort e, punctul material M se misca pe cercul
x
2
+y
2
+ 4x 2y 20 = 0.
Act iunea fort ei nceteaza cand M ajunge n pozit ia (6, 4). Aat i traiectoria urmata mai departe de
punctul material.
R: Traiectoria este inclusa n tangenta

prin M la cerc; prin dedublare,

: 4x 3y + 36 = 0.
2. Pentru ecare din conicele urmatoare, sa se calculeze invariant ii metrici si coordonatele centrului.
Sa se ae ecuat ia conicei redusa la centru.
a)
1
: x
2
2xy + 2y
2
4x 6y + 3 = 0;
b)
2
: x
2
2xy y
2
4x 6y + 3 = 0;
c)
3
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 2x + 2y 4 = 0.
R: a) = 26, = 1, I = 3; elipsa
x
2
52/(3+
5)
+
y
2
52/(3
5)
= 1; b) = 23, = 2, I = 0; hiperbola
x
2
23/(2
2)

y
2
23/(2
2)
= 1; c) = = 0, I = 2; perechea de drepte paralele x
tt2
= 4.
3. Sa se reduca ecuat iile urmatoarelor conice la forma canonica si sa se construiasca conicele
corespunzatoare:
a)
1
: 5x
2
4xy + 2y
2
16x + 4y 22 = 0;
b)
2
: 11x
2
24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
c)
3
: x
2
2xy +y
2
4y + 6 = 0.
R: a) Elipsa
x
2
6
+
y
2
36
= 1; b) Hiperbola
x
2
4
y
tt2
= 1; c) Parabola y
tt2
=
2x
tt
.
4. Sa se stabileasca pozit ia dreptei

fat a de conica n urmatoarele cazuri:
a)

: x y 7 = 0; : x
2
2xy 3y
2
4x 6y + 3 = 0;
b)

: (x, y) = (2 +t, 1 +t); : x
2
2xy 2y
2
+ 7x + 6y 45 = 0;
c)

: (x, y) = (1 + 2t, 1 t); : x
2
+ 2xy +y
2
+x 2y + 13 = 0.
R: a) Secanta; b) Exterioara; c) Tangenta.
5. Sa se ae polul axei Oy si polara punctului A(1, 2) fat a de conica
: x
2
2y
2
3x 7y + 1 = 0.
R: Coecient ii ecuat iei dreptei polare, obt inute prin dedublarea ecuat ie conicei cu coordonatele polului
M(x
0
, y
0
), trebuie sa e proport ionali cu ai ecuat iei axei Oy : x = 0; rezulta M(19/4, 7/4)). b) Prin
dedublare cu A, rezulta polara

: x y 13 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 161
6. Aat i ecuat ia axei de simetrie a conicei x
2
+ 2xy + y
2
2x + 4y 16 = 0 si ecuat ia diametrului
conjugat:
a) direct iei axei Ox;
b) direct iei v (1, 3).
R: a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0 2x + 2y + 1 = 0; a) v
Ox
(1, 0);

: x +y = 1; b)

: 2x + 2y + 7 = 0.
7. Sa se determine centrul, axele si varfurile conicei
: 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 104x 212y 356 = 0.
R: C(4, 6),

1
: 2x y + 14 = 0;

2
: x + 2y 8 = 0;elipsa, 4 varfuri:
(4 2
3, 6 4
3), (12, 10), (4, 2).

8. Sa se demonstreze ca:
a) polara oricarui punct de pe o dreapta fat a de o conica, cont ine polul acelei drepte;
b) polul oricarei drepte care trece printr-un punct dat este situat pe o dreapta xa, care este exact
polara punctului dat.
R: Se foloseste relat ia dintre coordonatele polului si cele ale unui punct de pe polara asociata, furnizata
de ecuat ia polarei.
9. Sa se discute n funct ie de parametrii a, b R natura conicelor
: (a 1)x
2
+ 2bxy (a + 1)y
2
+ 2ax + 2by a 1 = 0, a R.
R: Invariant ii conicelor au expresiile:
= (a + 1)(2a
2
+ 2b
2
1), = 1 a
2
b
2
, I = 2.
Pentru = 0 distingem cazurile degenerate:
pentru a = 1, b ,= 0, doua drepte concurente;
pentru a = 1, b = 0, pereche de drepte paralele;
pentru a ,= 1, 2a
2
+ 2b
2
= 1, un punct.
Pentru ,= 0 (cazul nedegenerat) avem elipsa, parabola sau hiperbola, dupa cum respectiv > 0,
= 0 sau < 0.
Capitolul 5. Cuadrice
1 Sfera
Reamintim ca date ind doua puncte A
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 2 n spat iul E
3
raportat la reperul cartezian
O;
i,
j,
k, distant a dintre acestea este data de formula

d(A
1
, A
2
) =
_
(x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
162 Sfera
Fig. 35. a) Sfera b) Parametrizarea sferei
Denit ie. Fie punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) E
3
si r > 0. Se numeste sfera de centru C si raza r mult imea
punctelor M E
3
cu proprietatea d(C, M) = r.
Observat ii. 1. Punctul M(x, y, z) E
3
apart ine sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r daca si numai
daca distant a de la M la centrul C al sferei este r (vezi gura), deci daca coordonatele sale satisfac
relat ia
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
. (1)
Intr-adevar, punctul M apart ine sferei daca si numai daca au loc relat iile echivalente d(C, M) = r
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r (1). Astfel, aceasta sfera este descrisa analitic prin
= M(x, y, z) R
3
(x, y, z) R
3
, (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
sau, pe scurt,
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Ecuat ia de mai sus se numeste ecuat ia carteziana implicita a sferei de centru (x
0
, y
0
, z
0
) si raza r.
Putem rescrie aceasta ecuat ie sub forma parametrica
_
_
_
x = x
0
+r sin ucos v
y = y
0
+r sin usinv
z = z
0
+r cos u
(2)
cu u [0, ], v [0, 2] drept parametri (vezi gura). Ecuat ia (2) se poate rescrie sub forma vectoriala
r = r
0
+r(sin ucos v

i + sin usin v

j + cos u

k) (3)
unde am notat
r = OM (x, y, z), r
0
= OC (x
0
, y
0
, z
0
).
2. Dezvoltand polinomul de gradul doi din ecuat ia (1), observam ca acesta este de forma:
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0, (4)
cu a, b, c, d parametri reali. Reciproc, ecuat ia (4) se rescrie
(x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= , = a
2
+b
2
+c
2
d ,
si, notand cu mult imea de puncte descrise de ecuat ia (4), distingem cazurile:
daca > 0, atunci este o sfera de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) = (a, b, c), raza r =
;
daca = 0, atunci = (a, b, c);
daca < 0, atunci este mult imea vida.
In primul caz, deci pentru a

2
+b
2
+c
2
d)0, ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0 (5)
se numeste ecuat ia carteziana generala a sferei.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 163
Fig. 36. Sfera: interior/exterior
3. Din punct de vedere topologic, o sfera este o mult ime
marginita si nchisa, deci compacta. Ea separa spat iul E
3
n
doua submult imi disjuncte: interiorul sferei notat int () si
exteriorul sferei notat ext () (vezi gura). Remarcam ca
daca sfera are centrul C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r > 0, avem
int = (x, y, z) [f(x, y, z)0
ext = (x, y, z) [f(x, y, z))0
unde f : R
3
R, f(x, y, z) = (xx
0
)
2
+(yy
0
)
2
+(zz
0
)
2
r
2
.
Sfera ca mult ime de puncte n spat iul topologic R
3
este
nchisa si marginita (deci compacta) si conexa, int si ext
sunt deschise si conexe, int este convexa, int si sunt simplu conexe, iar un segment ce are
capetele n int si ext respectiv intersecteaza n mod necesar sfera (tema, vericat i!) .
4. O sfera este determinata de patru puncte necoplanare A
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 4 (care satisfac deci
condit ia A
1
A
2
, A
1
A
3
overlineA
1
A
4
) = 0), astfel: un punct A(x, y, z) apart ine sferei daca satisface
(spre exemplu) ecuat ia sferei n forma normala
: x
2
+y
2
+z
2
+mx +ny +pz = q,
unde parametrii m, n, p, q sunt nedeterminat i; deoarece cele 4 puncte apart in sferei, avem satisfacute
condit iile
: x
2
i
+y
2
i
+z
2
i
+mx
i
+ny
i
+pz
i
= q, i = 1, 4.
Condit ia de compatibilitate a sistemului reunit de 5 ecuat ii (determinantul caracteristic nul, conform
teoremei Rouche), conduce la ecuat ia sferei prin 4 puncte necoplanare (denumita si ecuat ia sferei sub
forma de determinant)
:
x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
x
2
y
2
z
2
1
x
2
3
+y
2
3
+z
2
3
x
3
y
3
z
3
1
x
2
4
+y
2
4
+z
2
4
x
4
y
4
z
4
1
= 0. (6)
5. Ecuat iile parametrice (2) ale sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r se pot rescrie, pentru u =
/2, v = :
_
_
x = x
0
+r cos cos
y = y
0
+r cos sin
z = z
0
+r sin
, [0, 2), [/2, /2],
ecuat ii folosite n geodezie ( =unghi de ascensie, altitudine). Substituind n (2) p = tg
u
2
, q = tg
v
2
, se
obt in ecuat iile parametrice rat ionale ale sferei
_
_
x = x
0
+
2rp(1q
2
)
(1+p
2
)(1+q
2
)
y = y
0
+
4rpq
(1+p
2
)(1+q
2
)
z = z
0
+
r(1p
2
)
1+p
2
, p, q R.
Dreapta tangenta la sfera; plan tangent la sfera.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
164 Sfera
Denit ii. Fie sfera de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r > 0.
a) O dreapta

se spune ca este tangenta unei sfere daca aceasta intersecteaza sfera ntr-un punct
dublu (doua puncte confundate).
b) Se numeste plan tangent la sfera S n punctul A(x
t
, y
t
, z
t
) al acesteia, locul geometric al tuturor
dreptelor tangente la sfera n punctul A.
Ecuat ia planului tangent la sfera rezulta prin dedublarea ecuat iei (1) a sferei cu coordonatele
punctului A(x
t
, y
t
, z
t
); n urma dedublarii, se obt ine
: (x x
0
)(x
t
x
0
) + (y y
0
)(y
t
y
0
) + (z z
0
)(z
t
z
0
) r
2
= 0
sau echivalent, prin dedublarea ecuat iei carteziene generale (5) a sferei,
: xx
t
+yy
t
+zz
t
+a(x +x
t
) +b(y +y
t
) +c(z +z
t
) +d = 0.
Observat ii. 1. Dat ind un plan oarecare si sfera de centru C si raza r, pozit ia relativa a planului
fat a de sfera se determina n funct ie de distant a d = d(C, ) de la centrul sferei la planul , dupa cum
urmeaza:
daca dr, atunci planul este secant sferei, si taie sfera dupa un cerc; n particular, daca d = 0, cercul
de sect iune este un cerc mare al sferei;
daca d = r, atunci planul este tangent sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punctul de tangent a;
daca d)r, atunci planul este exterior sferei si nu o intersecteaza.
2. Data ind dreapta

si sfera de centru C si raza r, pozit ia relativa a dreptei fat a de sfera se
determina n funct ie de distant a d = d(C,

) de la centrul sferei la dreapta, astfel:
daca dr, dreapta este secanta sferei, si taie sfera dupa doua puncte; n particular, daca d = 0,
punctele de intersect ie sunt diametral opuse;
daca d = r, dreapta este tangenta sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punct de tangent a;
daca d)r, dreapta este exterioara sferei si nu o intersecteaza.
Exercit iu. Aat i planul tangent sferei : x
2
+ y
2
+ z
2
= 3 n punctul acesteia A
t
(1, 1, 1) si
determinat i pozit ia dreptei

: x = y =
3
2
z fat a de sfera.
Solut ie. Prin dedublarea ecuat iei sferei cu coordonatele punctului A
t
, rezulta ecuat ia planului tangent
n A
t
la sfera, : x +y +z = 3.
Aducand ecuat ia sferei la forma (1), obt inem centrul sferei C(0, 0, 0) si raza r =
3. Cum distant a
de la C la dreapta

este exact

3 (tema, vericat i!) , rezulta ca dreapta este tangenta sferei.
Altfel. Intersectam dreapta cu sfera: coordonatele intersect iei satisfac simultan ecuat iile dreptei si
ecuat ia sferei, deci sistemul algebric de gradul doi
_
x = y = 3 z
x
2
+y
2
+z
2
= 3
cu solut ia unica (tema, vericat i!) punctul dublu A
t
(1, 1, 1). Deci dreapta este tangenta sferei n A
t
si n particular este cont inuta n planul , care este tangent sferei n A
t
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 165
2 Elipsoidul
In cele ce urmeaza, vom studia o serie de suprafet e particulare descrise de ecuat ii algebrice de gradul
doi n necunoscutele (x, y, z), numite generic cuadrice.

In raport cu un sistem de coordonate privilegiat
(convenabil ales), ecuat iile cuadricelor au o forma simpla, numita n cele ce urmeaza ecuat ie redusa
sau ecuat ie canonica. Un exemplu de cuadrica, sfera, a fost deja prezentat n Sect iunea 1.
Denit ie. Se numeste elipsoid, cuadrica E
3
cu ecuat ia redusa de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0, (1)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele elipsoidului .
Fig. 37. Elipsoidul
Observat ii. 1. Putem deduce forma elipsoidului, studiindu-
i simetriile si intersect iile cu axele si planele de coordonate.
Deoarece ecuat ia (1) ramane neschimbata n urma aplicarii
simetriilor
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z)
rezulta ca elipsoidul este simetricrespectiv fat a de originea
O (numita si centrul elipsoidului) si planele de coordonate
xOy, yOz, zOx (care din acest motiv se numesc plane princi-
pale ale elipsoidului). Ecuat ia (1) ramane neschimbata si n
urma aplicarii simetriilor
(x, y, z) (x, y, z), (x, y, z) (x, y, z), (x, y, z) (x, y, z),
deci elipsoidul este simetric respectiv fat a de axele de coordonate Ox, Oy, Oz (care din acest motiv se
numesc axele elipsoidului).
2. Intersect iile dintre elipsoid si planele de coordonate sunt elipsele
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0
y = 0
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
x = 0.
De asemenea, intersect iile dintre elipsoid si plane paralele cu planele de coordonate sunt elipse; spre
exemplu, intersect ia cu planul z = h (unde h [c, c]) este elipsa
_
x
2
a
2
(c
2
h
2
)/c
2
+
y
2
b
2
(c
2
h
2
)/c
2
1 = 0
z = h
, h [c, c].
3. Ecuat iile parametrice ale elipsoidului (1) sunt
_
_
_
x = a sin ucos v
y = b sin usin v
z = c cos u
, u [0, ], v [0, 2].
4. Elipsoidul intervine n mecanica (spre exemplu, elipsoidul de inert ie), geodezie si topograe (pentru
masuratori terestre), etc.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
166 Hiperboloizii
Teorema. Elipsoidul este o multime compacta n E
3
.
Demonstrat ie. Din ecuat ia (1) obt inem inegalitat ile
x
2
a
2
= 1
y
2
b
2

z
2
c
2
1 si analog, condit iile
y
2
b
2
1,
z
2
c
2
1. Deci un punct oarecare al elipsoidului se aa inclus n paralelipipedul [a, a]
[b, b] [c, c] E
3
, si prin urmare elipsoidul este o mult ime marginita n E
3
. El este si mult ime
nchisa, ind preimaginea f
1
(0) a mult imii nchise 0 R prin funct ia polinomiala (deci continua)
f : R
3
R, f(x, y, z) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1. Deci elipsoidul este mult ime compacta n E
3
.
Teorema. Intersect ia dintre un elipsoid si un plan poate o elipsa, un punct sau mult imea vida.
Demonstrat ie. O asemenea intersect ie este o curba data de ecuat ii de gradul doi, deci o conica. Elip-
soidul ind mult ime compacta, si intersect ia sa cu un plan (submult ime nchisa a elipsoidului) este
tot compacta, deci aceasta conica este compacta, n particular marginita. Singurele conice marginite
ind elipsa, un punct si mult imea vida, rezulta armat ia.
3 Hiperboloizii
Denit ie. Se numeste hiperboloid!cu o panza, cuadrica E
3
cu ecuat ia redusa de forma
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1, (1)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului cu o panza .
Fig. 38. a) Hiperboloidul cu o panza; b) Hiperboloidul cu doua panze
Observat ii. 1. Hiperboloidul cu o panza are aceleasi simetrii ca si elipsoidul si are patru varfuri.
Intersect iile sale cu planele zOy si zOx sunt respectiv hiperbolele
_
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
x = 0
_
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1
y = 0
iar intersect iile sale cu planele z = h, h R (paralele cu xOy) sunt elipse.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu o panza este o mult ime nemarginita (deci necom-
pacta) si nchisa, conexa, neconvexa, ne-simplu conexa n spat iul E
3
.
3. Hiperboloidul cu o panza este o suprafat a dublu riglata; prin ecare punct al sau trece un plan
care taie hiperboloidul dupa doua drepte distincte. Aceasta proprietate face ca hiperboloidul cu o
panza sa e folosit n construct ii industriale-ca model pentru turnuri de racire, cosuri de fum, etc, si
n realizarea arborilor necoliniari (rot i dint ate hiperbolice)-n transmisia rotat iilor.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 167
4. Hiperboloidul cu o panza (1) admite ecuat iile parametrice
_
_
_
x = achucos v
y = bchusin v
z = c sh u
, u R, v [0, 2].
Inlocuind p = th
u
2

ch(u/2)
sh(u/2)
, q = tg
v
2
, folosind chu
def
=
e
u
+e
u
2
, shu
def
=
e
u
e
u
2
si relat iile derivate
ch
2
u sh
2
u = 1,
ch
2
u
2
=
1 + chu
2
=
1
1 th
2
(u/2)
, sh
2
u
2
=
chu 1
2
chu =
th
2
(u/2) + 1
1-th
2
(u/2)
, shu =
2th
2
(u/2)
1-th
2
(u/2)
,
obt inem ecuat iile parametrice rat ionale ale hiperboloidului cu o panza,
_
_
x = a
(1+p
2
)(1q
2
)
(1p
2
)(1+q
2
)
y = b
2(1+p
2
)q
(1p
2
)(1+q
2
)
z = c
2p
1p
2
, p R1, q R.
Denit ie. Se numeste con, cuadrica E
3
data de o ecuat ie redusa de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0, (a, b, c > 0). (2)
Observat ii. 1. Conul descris de ecuat ia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu
o panza (1). Denumirea acestei cuadrice decurge din calitatea panzelor celor doua suprafet e de a se
apropia una fat a de cealalta la innit.
2. Ca utilizari, conul este folosit, spre exemplu, pentru transmiterea miscarii de rotat ie ntre doi
arbori necoliniari prin intermediul a doua rot i dint ate conice.
3. Din punct de vedere topologic, conul are aceleasi proprietat i cu ale hiperboloidului cu o panza, cu
except ia faptului ca un con este simplu conex.
Denit ie. Se numeste hiperboloid!cu doua panze, cuadrica E
3
ce admite o ecuat ie redusa de
forma
x
2
a
2

y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1, (3)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului .
Observat ii. 1. Hiperboloidul cu doua panze are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o panza si
are doua varfuri care sunt situate pe axa Oz. Intersect iile sale cu planele zOy si zOx sunt respectiv
hiperbolele
_

y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1
x = 0
_

x
2
a
2
+
z
2
c
2
= 1
y = 0.
Privind intersect iile sale cu planele z = h, h R (paralele cu xOy) distingem cazurile:
daca h (c, c), intersect ia este mult imea vida;
daca h c, c, se obt in cele doua varfuri ale hiperboloidului cu doua panze;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
168 Paraboloizii
daca [h[ > c, intersect iile sunt elipsele
_
x
2
a
2
(h
2
c
2
)/c
2
+
y
2
b
2
(h
2
c
2
)/c
2
= 1
z = h.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu doua panze este mult ime nemarginita si nchisa,
neconvexa, neconexa, simplu conexa n spat iul E
3
.
3. Hiperboloidul cu doua panze admite ecuat iile parametrice
_
_
_
x = ashucos v
y = bshusin v
z = c ch u
, u R, v [0, 2]
sau, nlocuind p = th
u
2

ch(u/2)
sh(u/2)
, q = tg
v
2
, se obt in ecuat iile parametrice rat ionale
_
x = a
2p(1q
2
)
(1p
2
)(1+q
2
)
y = b
4pq
(1p
2
)(1+q
2
)
, z = c
1+q
2
1p
2
, p R1, q R.
4. Conul dat de ecuat ia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu doua panze (3).
4 Paraboloizii
Denit ie. Se numeste paraboloid eliptic, cuadrica E
3
ce admite o ecuat ie redusa de forma
z =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, (a, b > 0). (1)
Observat ii. 1. Paraboloidul eliptic admite drept plane de simetrie planele de coordonate zOx si zOy,
numite si plane principale. De asemenea, acesta admite axa Oz drept axa de simetrie (numita axa
principala a paraboloidului) si este tangenta la planul xOy n originea O a sistemului de coordonate
(numit varful paraboloidului).
Fig. 39. a) Paraboloidul eliptic; b) Paraboloidul hiperbolic
2. Paraboloidul eliptic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
_
z =
x
2
a
2
y = 0
_
z =
y
2
b
2
x = 0.
Privind intersect iile sale cu planele paralele cu xOy z = h, h R, distingem cazurile:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 169
daca h < 0, intersect ia este mult imea vida;
daca h = 0 (planul xOy), se obt ine varful paraboloidului eliptic;
daca h > 0, intersect ia este elipsa
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= h
z = h.
3. Topologic, paraboloidul eliptic este mult ime nemarginita si nchisa, neconvexa, conexa si simplu
conexa n E
3
.
4. Paraboloidul eliptic admite ecuat iile parametrice
_
_
_
x = aucos v
y = busin v
z = u
2
, u R, v [0, 2],
sau, nlocuind p = u, q = tg
v
2
, se obt in ecuat iile parametrice rat ionale
_
x = ap
1q
2
1+q
2
y = b
2pq
1+q
2
, z = p
2
, p, q R.
5. Paraboloidul eliptic este folosit n industria confect iilor, astrozica (n proiectarea antenelor tele-
scopice), etc.
Denit ie. Se numeste paraboloid hiperbolic sau sa, cuadrica E
3
ce admite o ecuat ie redusa de
forma
2z =
x
2
a
2

y
2
b
2
, (a, b > 0). (2)
Observat ii. 1. Paraboloidul hiperbolic are aceleasi plane si axe de simetrie ca si paraboloidul eliptic.
2. Paraboloidul hiperbolic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
_
z =
x
2
a
2
y = 0
_
z =
y
2
b
2
x = 0
si se observa ca acestea au concavitatea orientata diferit (prima n sensul axei Oz, caci de-a lungul ei
avem z 0), iar cealalta n sens opus sensului axei Oz). Privind intersect iile sale cu planele paralele
cu xOy date de ecuat ii carteziene de forma z = h, h R, distingem cazurile:
daca h ,= 0, intersect ia este hiperbola
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= h
z = h
, care are axa transversa paralela cu Ox sau
cu Oy, dupa cum h > 0 sau h < 0.
daca h = 0 (planul xOy), se obt ine perechea de drepte concurente n O,
_ _
x
a
+
y
b
_ _
x
a

y
b
_
= 0.
z = 0
3. Topologic, saua are aceleasi calitat i ca ale paraboloidului eliptic.
4. Paraboloidul hiperbolic admite ecuat iile parametrice
_
_
_
x = auch v
y = b ush v
z = u
2
,
_
_
_
x = aush v
y = b uch v
z = u
2
, u > 0, v R,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
170 Alte tipuri de cuadrice
sau, nlocuind p = u, q = th
v
2
, se obt in ecuat iile parametrice rat ionale ale paraboloidului hiperbolic
_
x = ap
1+q
2
1q
2
y = b
2pq
1q
2
, z = p
2
,
_
x = a
2pq
1q
2
y = bp
1+q
2
1q
2
, z = p
2
, p > 0, q R1
5. Paraboloidul hiperbolic este o suprafat a dublu riglata, motiv pentru care este folosit n construct ii
industriale ca model pentru acoperisuri.
5 Alte tipuri de cuadrice
In paragrafele anterioare am trecut n revista principalele tipuri de cuadrice nedegenerate. Vom

prezenta n continuare celelalte tipuri de cuadrice, indicand n ecare caz forma ecuat iei canonice
aferente.
Denit ii. a) Se numeste cilindru circular, cuadrica E
3
data de o ecuat ie de forma
x
2
+y
2
= a
2
, (1)
unde a este un numar real strict pozitiv, numit raza cilindrului .
b) Se numeste cilindru eliptic, cuadrica E
3
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0, (2)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic .
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
c) Se numeste cilindru hiperbolic, cuadrica E
3
:
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0, (3)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiperbolic .
Fig. 40. Cilindrul eliptic si cilindrul hiperbolic
d) Se numeste cilindru parabolic, cuadrica E
3
y
2
= 2px, (4)
unde p este un numar real nenul.
Observat ii. Celelalte cuadrice (majoritatea degenerate) sunt:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 171
pereche de plane concurente,
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0;
pereche de plane paralele,x
2
a
2
= 0;
pereche de plane confundate,x
2
= 0;
dreapta,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0;
punct,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0;
mult ime vida,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+1 = 0 (elipsoid imaginar) sau
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+1 = 0 (cilindru eliptic imaginar)
sau x
2
+a
2
= 0 (pereche de plane imaginare).
6 Cuadrice riglate
Exista cuadrice E
3
al caror plan tangent ntr-n punct al acestora, cont ine cel put in o dreapta
inclusa n . Exemple remarcabile sunt: cilindrii (circular, eliptic, hiperbolic, si parabolic), conul,
hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic. Acestea pot generate prin miscarea unei drepte
ce se sprijina pe o curba data.
Pe de alta parte, elipsoidul si hiperboloizii pot generat i prin miscarea unei elipse, iar paraboloizii
a unei parabole ce se sprijina pe o curba data. Relativ la prima categorie de cuadrice, putem formula
urmatoarele
Denit ii. a) Se numeste suprafat a riglata, o suprafat a E
3
care poate generata prin miscarea
unei drepte

care se sprijina pe o curba .

In acest caz, dreapta

se numeste generatoarea rectilinie
a suprafet ei riglate, iar curba se numeste curba directoare a suprafet ei .
b) O cuadrica se numeste dublu riglata daca prin ecare punct al sau trec doua drepte distincte
cont inute n cuadrica.
Se poate arata ca orice cuadrica, care are proprietatea ca o data cu un punct al ei cont ine ontreaga
dreapta ce trece prin acel punct, este cuadrica riglata, si reciproc.
Teorema. Hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Fig. 41. Cuadricele dublu riglate: hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic
Demonstrat ie. Folosind una dintre ecuat iile canonice ale hiperboloidului cu o panza,
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
_
x
a

z
c
_ _
x
a
+
z
c
_
=
_
1
y
b
_ _
1 +
y
b
_
,
rezulta clar ca familiile de drepte F
H
=
si
sunt cont inute

n hiperboloid, dreptele avand respectiv ecuat iile
:
x
a
+
z
c

_
1 +
y
b
_
=
_
x
a

z
c
_
_
1
y
b
_
= 0,

:
x
a

z
c
= 1 +
y
b
= 0
:
x
a
+
z
c

_
1
y
b
_
=
_
x
a

z
c
_
_
1 +
y
b
_
= 0,

:
x
a

z
c
= 1
y
b
= 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
172 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala
si mai mult, ca reuniunea ecarei familii de drepte (ca mult ime de puncte) acoperantreg hiperboloidul
cu o panza. Numim aceste familii generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza.

In ceea ce
priveste paraboloidul hiperbolic dat prin ecuat ia canonica
z =
x
2
a
2

y
2
b
2
z =
_
x
a

y
b
_ _
x
a
+
y
b
_
observam ca ecuat ia acestuia este satisfacuta de familiile de drepte F
P
=
si
, care deci sunt cont inute n paraboloid,
:
x
a
+
y
b
z =
_
x
a

y
b
_
1 = 0;

: z =
x
a

y
b
= 0
:
x
a

y
b
z =
_
x
a
+
y
b
_
1 = 0;

: z =
x
a
+
y
b
= 0
si care, ca si n cazul hiperboloidului cu o panza, genereaza cuadrica.
Observat ii. 1. Translatand n origine oricare din cele doua familii de generatoare ale hiperboloidului
cu o panza obt inem o singura familie de generatoare ale conului asimptot al acestuia. Astfel conul
apare ca o suprafat a (simplu) riglata.
2. Se poate arata ca suprafet ele dublu riglate pot doar un plan, un hiperboloid cu o panza sau un
paraboloid hiperbolic.
3. Familiile de generatoare au o serie de proprietat i deosebit de utile n aplicat ii. Iata cateva dintre
acestea. Au loc urmatoarele proprietat i ale celor doua familii de generatoare ale hiperboloidului cu o
panza sau ale paraboloidului hiperbolic:
oricare doua drepte ce apart in aceleiasi familii sunt necoplanare;
oricare doua drepte ce apart in la familii diferite sunt coplanare (n cazul paraboloidului hiperbolic,
n mod necesar concurente);
direct iile a trei drepte din aceeasi familie sunt necoplanare.
Identicand spat iul punctual tridimensional E
3
cu spat iul vectorial tridimensional format din triplete
de numere reale R
3
prin xarea unui reper cartezian O;
i,
j,
k, putem descrie cuadricele prin ecuat ii

algebrice de gradul doi, de forma
g(x, y, z) a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+
+2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz + 2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0
(1)
unde presupunem a
2
11
+ a
2
22
+ a
2
33
+ a
2
12
+ a
2
13
+ a
2
23
,= 0, adica macar un coecient al termenilor de
grad doi este nenul.
Denit ii. a) Fuct ia g : R
3
R din membrul stang al ecuat iei (1) se mai numeste forma patratica
ana.
b) Se numeste cuadrica sau suprafat a algebrica de ordinul al doilea mult imea de nivel constant
= M(x, y, z)
(x, y, z) R
3
, g(x, y, z) = 0 ,
In cele ce urmeaza, vom nota cuadrica data prin ecuat ia carteziana (1) pe scurt, prin : g(x, y, z) =
0.
Exemple. x
2
+
y
2
2
z
2
1 = 0, x
2
y
2
1 = 0, z
2
+z 2 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 173
Observat ie. Din punct de vedere topologic, orice cuadrica = g
1
(0) este mult ime nchisa n E
3

R
3
, deoarece este preimaginea prin funct ia continua g : R
3
R a mult imii nchise 0 R.
In continuare vom determina o miscare rigida n spat iu (o roto-translat ie; o izometrie pozitiva),
care sa transporte reperul cartezian natural O;
i,
j,
k Oxyz relativ la care cuadrica are ecuat ia

(1), n reperul O;

i
t
,

j
t
,

k
t
O
t
x
t
y
t
z
t
relativ la care ecuat ia cuadricii sa e cat mai simpla posibil.
Astfel putem ncadra cuadrica ntr-unul din tipurile descrise anterior prin ecuat ii carteziene:
sfera,
elipsoid,
hiperboloid (cu o panza sau cu doua panze),
paraboloid (eliptic sau hiperbolic),
con,
cilindru (circular, eliptic, hiperbolic sau parabolic),
pereche de plane (secante, paralele sau confundate),
dreapta,
mult ime formata dintr-un singur punct,
mult imea vida.
Noul reper O
t
x
t
y
t
z
t
se va numi reper canonic, iar ecuat ia simplicata a cuadricii fat a de acesta (care
este de tipul celor descrise anterior, ecuat ia canonica (sau ecuat ia redusa).

In cele ce urmeaza vom de-
termina rototranslat iile Oxyz O
t
x
t
y
t
z
t
care deplaseaza reperul originar (natural) n reperul canonic.
Invariant ii unei cuadrice. Asociem ecuat iei (1) a cuadricei , matricile
A =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
10
a
21
a
22
a
23
a
20
a
31
a
32
a
33
a
30
a
01
a
02
a
03
a
00
_
_
_
_
, A =
_
_
a
11
a
21
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
,
unde a
ij
= a
ji
, i, j = 0, 3.
Se poate verica faptul ca numerele urmatoare sunt invariante la rototranslat iile de reper Oxyz
O
t
x
t
y
t
z
t
:
= det A, = det A, J =
a
11
a
12
a
21
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
a
22
a
23
a
32
a
33
, I = TrA
.
Aceste numere se numesc invariant i ai cuadricei , depind doar de cuadrica si sunt utilen clasicarea
acesteia n unul din tipurile enumerate mai sus. Determinantul descrie natura cuadricei. Anume,
cuadrica se numeste:
degenerata, daca = 0;
nedegenerata, daca ,= 0.
Excluzand mult imea vida, cuadricele se pot clasica dupa natura lor n:
cuadrice nedegenerate: sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii;
cuadrice degenerate: conul, cilindrii, perechile de plane, dreapta si punctul.
Exemplu.

In cazul sferei, n ecuat ia (1) avem coecient i de o forma particulara, anume:
a
11
= a
22
= a
33
= m ,= 0, a
12
= a
13
= a
23
= 0
(a
10
/m)
2
+ (a
20
/m)
2
+ (a
30
/m)
2
(a
00
/m) > 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
iar invariant ii acesteia rezulta prin calcul:
= m
4
,= 0, = m
3
, J = 3m
2
, I = 3m+a
00
.
Centrul sferei este punctul C(a
10
/m, a
20
/m, a
30
/m), iar raza r =
. Se poate verica (tema,

vericat i!) ca punctul C este centru de simetrie al sferei. Ne propunem sa aam cuadricele care admit
centru de simetrie, pe scurt, cuadricele cu centru.
Cuadrice cu centru de simetrie. Ca si n cazul conicelor, centrul de simetrie al unei cuadrice
: g(x, y, z) = 0, este punct critic al funct iei g, deci solut ia sistemului liniar
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0
_
_
_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
10
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
20
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
30
= 0
(2)
unde am notat g
x
=
g
x
, g
y
=
g
y
, g
z
=
g
z
.
Examinand compatibilitatea acestui sistem, distingem cazurile:
det A = ,= 0 sistemul liniar este compatibil unic determinat. Solut ia este data de coordonatele
centrului de simetrie al cuadricei, care poate sfera, elipsoid, con sau hiperboloid cu o panza
sau cu doua panze;
= 0,
def
=
a
11
a
12
a
12
a
22
,= 0 si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul sistemul

liniar este incompatibil (cele trei plane ale caror ecuat ii formeaza sistemul se intersecteaza doar
cate doua, dupa trei drepte paralele). Cuadrica este n acest caz paraboloid eliptic sau hiperbolic;
= 0, ,= 0 si unicul determinant caracteristic al sistemului este nul sistemul liniar este com-
patibil simplu nedeterminat (cele trei plane ale caror ecuat ii formeaza sistemul se intersecteaza
dupa o dreapta, numita dreapta de centre). Cuadrica este n acest caz un cilindru circular, eliptic
sau hiperbolic, sau plane concurente;
= 0, sistemul are cei doi determinant i caracteristici nenuli si este de rangul ntai sistemul liniar
este incompatibil (cele trei plane ale caror ecuat ii formeaza sistemul sunt paralele). Cuadrica
este n acest caz un cilindru parabolic;
= 0,sistemul are cei doi determinant i caracteristici nuli si este de rangul ntai sistemul liniar
este compatibil dublu nedeterminat (cele trei plane ale caror ecuat ii formeaza sistemul sunt
confundate). Cuadrica are un plan de centre si este formata din doua plane paralele distincte
sau confundate.
Exercit iu. Se da cercul care este tangent axei Oz si are centrul n punctul D(1, 0, 0). Aat i ecuat ia,
invariant ii si centrul cuadricei care cont ine punctele A(1, 1, 0), B(0, 1, 1), cercul si axa Oy.
Solut ie. Avand centrul pe axa Ox si ind tangent axei Oz, cercul se aa n planul xOz, la intersect ia
dintre planul xOz : y = 0 si cilindrul circular drept de ecuat ie
(x 1)
2
+z
2
1 = 0.
Deoarece intersect ia cuadricei cu planul xOz este cercul , ecuat ia cuadricei are forma
((x 1)
2
+z
2
1) +y(x +y +z +) = 0
Cum dreapta Oy : x = z = 0 este cont inuta n cuadrica, rezulta y(y + ) = 0 = = 0, iar
din condit ia A, B rezulta = 3, = 1. Prin nlocuirea parametrilor , , , rezulta ecuat ia
cuadricei : x
2
+ 3xy yz +z
2
2x = 0. Invariant ii cuadricei sunt I = 1, J = 5/2 si
=
1 3/2 0 1
3/2 0 1/2 0
0 1/2 1 0
1 0 0 0
=
1
4
, =
1 3/2 0
3/2 0 1/2
0 1/2 0
=
1
4
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 175
deci cuadrica este nedegenerata ( ,= 0) cu centru ( ,= 0). Sistemul (2) care furnizeaza centrul
cuadricei este n acest caz
_
_
_
2x + 3y 2 = 0
3x z = 0
y + 2z = 0
_
_
_
x = 1/10
y = 3/5
z = 3/10
deci centrul cuadricei este C(1/10; 3/5; 10/5).
8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice
Prezentam n continuare etapele ce trebuiesc parcurse pentru determinarea ecuat iei canonice a unei
cuadrice data prin ecuat ia carteziana
: g(x, y, z) a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz+
+2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0.
Daca cel put in unul din numerele a
12
, a
13
, a
23
este nenul, atunci se efectueaza o rotat ie a sistemului
de coordonate Oxyz Ox
t
y
t
z
t
determinata de forma patratica
Q(v) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz, v = (x, y, z) R
3
,
folosind coecient ii acesteia, dupa cum urmeaza:
1. Se construieste matricea simetrica atasata acestei forme patratice,
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
13
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
2. Se determina valorile proprii
1
,
2
,
3
ale matricii (care sunt reale) si vectorii proprii core-
spunzatori; bazele subspat iilor proprii de dimensiune cel put in doi se ortogonalizeaza folosind procedeul
Gram-Schmidt. Se obt ine o baza ortogonala a spat iului vectorial R
3
.
3. Prin normarea acestei baze rezulta baza ortonormata B
t
= e
1
, e
2
, e
3
. Matricea R care cont ine
coordonatele versorilor noii baze, asezate pe coloane este ortogonala, deci det R = 1; pentru a
matrice de rotat ie, daca det R = 1 e se schimba ordinea a doi din vectorii bazei, e se considera n
locul unuia din vectori, opusul sau; n nal, det R = 1.
4. Folosind formulele de schimbare de coordonate Oxyz Ox
t
y
t
z
t
de la sistemul init ial la cel rotit
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
,
_
_
aam prin nlocuire n ecuat ia cuadricei : g(x, y, z) = 0, ecuat ia acesteia n sistemul rotit, :
g
t
(x
t
, y
t
, z
t
) = 0. Se observa ca rotat ia a redus forma patratica Q la expresia canonica
Q(v) =
1
x
t2
+
2
y
t2
+
3
z
t2
,
iar direct iile axelor sistemului rotit Ox
t
y
t
z
t
sunt date exact de versorii e
1
, e
2
, e
3
.
II. Daca a
12
= a
13
= a
23
= 0, se face o translat ie (prin restrangerea patratelor si gruparea
termenilor liniari ramasi) si eventual o rotat ie (daca dupa acest proces mai raman doi termeni de
gradul ntai).

In sistemul de coordonate obt inut ecuat ia cuadricei are forma canonica.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
176 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan
Exercit iu. Sa se obt ina ecuat ia canonica a cuadricei
: x
2
+y
2
+z
2
2xy + 2xz 2yz 2x + 6y 4z + 14 = 0.
Solut ie. Forma patratica asociata Q(v) = x
2
+y
2
+z
2
2xy + 2xz 2yz are matricea
A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
,
si are valorile proprii reale
1
= 0,
2
= 3, prima valoare proprie ind dubla. Ortogonalizam
baza (1, 1, 0), (0, 1, 1) a subspat iului primei valori proprii, obt inand familia de vectori ortogonali
(1, 1, 0), (1/2; 1/2; 1); a doua valoare proprie are subspat iul propriu generat de vectorul (1, 1, 1).
Normam sistemul ortogonal obt inut si apoi, prin reunirea celor doua baze de subspat ii proprii,
rezulta baza ortonormata B
t
= e
1
, e
2
, e
3
a carei matrice asociata R relativ la vechea baza are
determinantul 1, deci este matricea de rotat ie,
R =
_
_
1/
2 1/
6 1/
3
1/
2 1/
6 1/
3
0 2/
6 1/
3
_
_
.
Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
_
x =
1
2
x
t
6
y
t
+
1
3
z
t
y =
1
2
x
t
+
1
6
y
t
3
z
t
z =
2
6
y
t
+
1
3
z
t
.
Ecuat ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va
3z
t2
+ 2
2x
t
4
3z
t
+ 14 = 0 3(z
t
2/
3)
2
= 2
2(x
t
+ 5/
2)
T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele
(x
tt
, y
tt
, z
tt
) =
_
x
t
3
, y
t
, z
t
+
5
2
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
2/
3
0
5/
2
_
_
.
Prin nlocuire n ecuat ia cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox
t
y
t
z
t
, rezulta ecuat ia relativ la
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
, 3z
tt2
= 2
2x
tt
, de unde rezulta forma canonica
z
tt2
=
2
2
3
x
tt
.
Deci cuadrica este un cilindru parabolic, cu generatoarele paralele cu axa O
tt
y
tt
.
9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan
Consideram o cuadrica : g(x, y, z) = 0 si o dreapta oarecare
: (x, y, z) = (x
0
+lt, y
0
+mt, z
0
+nt), t R.
Intersectand cele doua guri geometrice, din sistemul de ecuat ii format rezulta ecuat ia algebrica n
necunoscuta t,
t
2
Q(l, m, n) +t(l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
) +g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, (1)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 177
unde s-au folosit notat iile
Q(l, m, n) = a
11
l
2
+a
22
m
2
+a
33
n
2
+ 2a
12
lm+ 2a
13
ln + 2a
23
mn,
g
x
0
= g
x
(x
0
, y
0
, z
0
), g
y
0
= g
y
(x
0
, y
0
, z
0
), g
z
0
= g
z
(x
0
, y
0
, z
0
).
Observat ii. Privitor la solut iile t
1,2
ale acestei ecuat ii, distingem cazurile:
1. Q(l, m, n) ,= 0 ecuat ia (1) este o ecuat ie de gradul doi.
Daca q (l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
)
2
4 Q(l, m, n) g(x
0
, y
0
, z
0
))0, atunci exista radacinile reale distincte
t
1
,= t
2
ce corespund punctelor distincte A
1
,= A
2
n care dreapta intersecteaza cuadrica.
Daca q = 0, atunci exista doua solut ii confundate t
1
= t
2
care corespund unui punct dublu de
tangent a A = A
1
= A
2
n care dreapta intersecteaza cuadrica.

In acest caz dreapta se numeste
tangenta la cuadrica. Se observa ca exista o familie ntreaga de tangente n A la cuadrica, iar
dreapta este una dintre acestea.
Daca q0, atunci ecuat ia (1) nu are radacini reale, deci dreapta nu intersecteaza cuadrica.
2. Q(l, m, n) = 0 ecuat ia (1) este o ecuat ie de gradul ntai. Distingem subcazurile:
Daca l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
,= 0, atunci ecuat ia admite solut ie unica, deci exista un unic punct de
intersect ie dintre dreapta si cuadrica.
Daca l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, atunci ecuatia nu are solut ii, deci dreapta nu
intersecteaza cuadrica.
Daca l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, atunci ecuat ia (16) devine o identitate, deci
dreapta este cont inuta integral n cuadrica.
In continuare consideram un punct A(x

0
, y
0
, z
0
) astfel ncat cel put in unul dintre numerele
g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
sa e nenul.
Teorema. O dreapta

de direct ie v (l, m, n) este tangenta la cuadrica : g(x, y, z) = 0 n punctul
A(x
0
, y
0
, z
0
)

daca si numai daca are loc relat ia
l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
= 0. (2)
Demonstrat ie. Dreapta

trece prin punctul A si are direct ia v, deci ecuat iile sale parametrice sunt
: (x, y, z) = (x
0
+ lt, y
0
+ mt, z
0
+ nt), t R; intersect ia dreptei cu cuadrica , determinata de
ecuat ia (16) produce un punct de tangent a (radacina dubla t = 0) doar daca are loc relat ia (2).
Observat ie. Notand grad g[
A
= (g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
), condit ia (2) revine la ortogonalitatea vectorilor
grad g[
A
si v, adica gradg, v) = 0, de unde se vede ca vectorul gradg[
A
este ntotdeauna per-
pendicular pe suprafat a n punctul corespunzator A .
Exemplu. Calculand

, constatam ca dreapta

: x y = z 1 = 0 este tangenta la sfera
: x
2
+ y
2
+ z
2
= 1 n punctul A(0, 0, 1). Dar

are vectorul director v (l, m, n) [[ (1, 1, 0), iar
gradg[
A
= (0, 0, 2), si se constata usor ca relat ia (2) are loc.
Plan tangent la o cuadrica.
Teorema. Locul geometric al tuturor dreptelor tangente la cuadrica n punctul acesteia A(x
0
, y
0
, z
0
)
este un plan de ecuat ie carteziana
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
+ (z z
0
)g
z
0
= 0. (3)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul A.
Demonstrat ie. Eliminand parametrii l, m, n, t din sistemul format din ecuat iile dreptei

: (x, y, z) =
(x
0
+lt, y
0
+mt, z
0
+nt), t R si condit ia (2), rezulta (3).
Observat ie. Ecuat ia (3) poate obt inuta si prin dedublarea ecuat iei cuadricei : g(x, y, z) = 0 cu
coordonatele punctului A(x
0
, y
0
, z
0
) ; deci ecuat ia planului tangent se poate rescrie
a
11
xx
0
+a
22
yy
0
+a
33
zz
0
+a
12
(x
0
y +xy
0
) +a
13
(x
0
z +xz
0
) +a
23
(y
0
z +yz
0
)+
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
30
(z +z
0
) +a
00
= 0.
(4)
Ecuat iile (3) si (4) sunt echivalente (tema, vericat i!) .
Exemplu. Planul tangent la cuadrica : xy + z
2
2 = 0 n punctul acesteia A(1, 1, 1) se
obt ine din ecuat ia (3): avem grad g[
A
= (1, 1, 2) si rezulta
: (x + 1) (1) + (y + 1) (1) + (z 1) 2 = 0 x +y 2z + 4 = 0.
Altfel. Folosim ecuat ia (4), si prin dedublare avem:
:
1
2
[(1) y +x (1)] +z 1 2 = 0 x +y 2z + 4 = 0.
Denit ii. a) Spunem ca o cuadrica este neteda, daca putem construi n ecare punct A(x
0
, y
0
, z
0
)
al acesteia, planul tangent.
b) Se numeste normala la cuadrican punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) al acesteia, dreapta ce cont ine punctul
A si este perpendiculara pe planul tangent n A.
Observat ii. 1. Netezimea cuadricii n punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) revine la ne-anularea vectorului
gradg = (g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
) n punctul A.
2. Ecuat iile normalei la cuadrica n punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) sunt (tema, vericat i!) :
x x
0
g
x
0
=
y y
0
g
y
0
=
z z
0
g
z
0
. (5)
3. Un plan : ax+by +cz +d = 0 intersecteaza o cuadrica
:g(x, y, z) = 0 dupa punctele M(x, y, z)

ale caror coordonate satisfac sistemul algebric de ordinul doi:
_
ax +by +cz +d = 0
g(x, y, z) = 0.
. Substituim
(spre exemplu, presupunand c ,= 0) necunoscuta z = x + y + , = a/c, = b/c, = d/c n
ecuat ia a doua. Rezulta sistemul echivalent
_
z = x +y +
g(x, y, x +y +) = 0
, deci intersect ia dintre plan
si cuadrica reprezinta de fapt intersect ia dintre planul dat si un cilindru cu generatoarele paralele cu
axa Oz, deci o conic a, o dreapta sau mult imea vida.
10 Probleme propuse
1. Se da sfera : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x 6y + 4z 11 = 0.
a) Aat i centrul si raza cercului aat la intersect ia planului : 2x y 2z +21 = 0 cu cuadrica .
b) Aat i sfera
t
care este simetrica sferei fat a de planul .
c) Determinat i planul
t
care este tangent sferei , stiind ca acesta cont ine dreapta
: x y 3 = x z 6 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 179
R: a) Restrangand patratele n ecuat ia sferei, obt inem centrul C(1, 3, 2) si raza r = 5. Distant a
de la C la planul este
d = d(C, ) = [2 3 4 + 21[ /
_
2
2
+ (1)
2
+ (2)
2
= 45,
deci planul este secant sferei; notand cu C
centrul cercului de intersect ie, cu A un punct al cercului,

si prin r
raza acestuia, aplicand teorema lui Pitagora n triunghiul dreptunghic CC
A, rezulta raza
cercului de sect iune r
r
2
d
2
= 3.
Centrul C
al cercului se aa la intersect ia planului cu dreapta prin C care este perpendiculara

pe (proiect ia lui C pe ); se obt ine C
(11/3; 13/3; 14/3); ecuat iile cercului sunt date de sfera

de centru C
, raza r
, si planul , la intersect ia carora acesta se aa. b) Raza sferei simetrice

coincide cu cea a sferei , dar centrul ei este simetricul C al punctului C fat a de planul , deci fat a
de C
; prin calcul rezulta C

t
(19/3; 17/3; 22/3), deci ecuat ia sferei simetrice relativ la planul este
t
: (x + 19/3)
2
+ (y 17/3)
2
+ (z 22/3)
2
= 25. c)
t
face parte din fascicolul de plane ce cont in
dreapta data, deci are ecuat ia de forma
t
: x y 3 + (x z 6) = 0; condit ia de tangent a este
echivalenta cu condit ia d(C,
t
) = r (2
3)/5; nlocuind valorile obt inute pentru rezulta

doua solut ii posibile pentru ecuat ia planului
t
.
2. Aat i sfera tangenta n punctele A
1
(1, 0, 1), A
2
(1, 0, 1) respectiv la dreptele

1
: x1 =
y
0
=
z + 1,

2
:
x+1
0
= y =
z1
0
.
R: Centrul C al sferei se aa la intersect ia planelor
1
ce trece prin A
1
normal pe

1
,
2
ce trece prin
A
2
normal pe

2
si planul
3
mediator al segmentului A
1
A
2
(plan ce trece prin mijlocul segmentului
A
1
A
2
, perpendicular pe direct ia A
1
A
2
). Obt inem C(0, 0, 0), iar raza r = d(C, A
1
) =
2, deci ecuat ia
sferei este : x
2
+y
2
+z
2
= 2.
3. Determinat i sfera n ecare din urmatoarele cazuri, cunoscand ca:
a) este tangenta la planul : x +z = 0 si are centrul C(2, 0, 3).
b) cont ine punctele O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), D(1, 0, 0).
c) este tangenta la planul
t
: x + y + 1 = 0 n punctul E(1, 0, 0) si este tangenta la planul
tt
: x +y +z = 0.
R: a) Raza este r = d(C, ) = 1/
2, deci ecuat ia sferei este

: (x 2)
2
+y
2
+ (z + 3)
2
= 1/2.
b) Folosim ecuat ia sferei sub forma de determinant; rezulta : x
2
+y
2
+z
2
x y z = 0. c) Din
prima condit ie, rezulta ca centrul C al sferei se aa pe dreapta ce trece prin E si este perpendiculara
pe planul
t
, deci are forma C(1 + t, 0 + t, 0 + 0t) = (t 1, t, 0). Pozit ia punctului C pe aceasta
dreapta este data de condit ia d(C, E) = d(C,
tt
) de unde rezulta t (2
6)/2.

Inlocuind aceste
valori ale lui t n coordonatele lui C, rezulta doua solut ii: C
1,2
( (4
6)/2, (2
6)/2); razele
sunt distant ele de la centrele respective la punctul E, deci rezulta r
1,2
=

3
2; n nal, ecuat iile

celor doua sfere-solut ii sunt:
1,2
: (x (4
6)/2)
2
+ (y (2
6)/2)
2
+z
2
= (
2)
2
.
4. Aat i cercul de centru C
(1, 1, 1) ce determina pe dreapta

: x = y + 2 = z + 4 un segment de
lungime l = 4.
R: Cercul se aa (n calitate de cerc mare) la intersect ia sferei de centru C
si raza egala cu raza r
a
cercului, si planul ce cont ine centrul C
si dreapta

. Raza cercului este r
=
_
d(C
,

)
2
+ (l/2)
2
=
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
_
(2
2)
2
+ 2
2
= 2
3. Deci ecuat iile cercului sunt : x2y+z = 0, : (x1)

2
+(y1)
2
+(z1)
2
=
12.
5.

In ecare din cazurile urmatoare, aat i tipul, centrul si forma canonica a cuadricei:
a) : x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0;
b) : 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0;
c) : 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0
d) : xy +z
2
2 = 0
e) : x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy 2yz + 2zx 4x + 8y 12z + 14 = 0.
R: a) hiperboloid cu o panza, C(5/4; 5/4; 0), :
x
2
33/8
y
2
33/16
+
z
2
33/16
= 1; b) paraboloid hiperbolic,
fara centru, :
y
2
28
+
z
2
8
= 2x
tt
; e) hiperboloid cu doua panze, C(1, 0, 1), :
x
2
3

y
2
2
z
tt2
= 1.
6. Aat i planul de direct ie normala v (1, 0, 1) care este tangent la cuadrica
:
x
2
9
+y
2
= 2z.
R: Ecuat ia planului este de forma : x z + d = 0. Intersect ia cu cuadrica este data de sistemul
format din ecuat ia planului si cea a cuadricei; din condit ia de solut ie unica (radacina dubla) rezulta
d = 9/2, deci planul : x z 9/2 = 0.
7. Se da paraboloidul hiperbolic :
x
2
9

z
2
4
= y.
a) Aat i generatoarele cuadricei ce trec prin punctul A(3, 1, 0) si unghiul acestora.
b) Aat i prin dedublare planul tangent
t
la cuadrica n punctul A.
c) Determinat i normala
t
la cuadrica n punctul A.
d) Vericat i daca planul
t
intersecteaza cuadrica dupa generatoarele de la punctul a).
R: a) Generatoarele sunt drepte cu ecuat iile de forma
: (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t R;

intersectand cu rezulta relat ia
_
a
2
9

c
2
4
_
t
2
+
_
2a
3
b
_
t = 0, t R,
Din anularea coecient ilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3; c = 2a/3, deci se obt in doua direct ii,
date de vectorii (3, 2, 2); rezulta ecuat iile parametrice ale generatoarelor,

: (x, y, z) = (3t +3, 2t +
1, 2t), t R. Unghiul dintre acestea este cel format de vectorii directori, deci arccos (9/17). b) Prin
dedublare, rezulta planul tangent
t
: 2x 3y = 3. c) Direct ia normalei este data de normala la
t
,
de direct ie n (2, 3, 0), deci
t
: (x, y, z) = (2t + 3, 3t + 1, 0), t R.
8. Determinat i ecuat ia suprafet ei generate de elipsa mobila
E :
_
y
2
25
+
z
2
16
= a
x = b
, a, b R
care se deplaseaza paralel cu ea nsasi si se deformeaza, sprijinindu-se pe hiperbola xa
H :
_

y
2
25
+
x
2
9
= 1
z = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 181
R: Faptul ca elipsa se sprijina pe hiperbola, revine la compatibilitatea sistemului
_
y
2
25
+
z
2
16
= a, x = b
y
2
25
+
x
2
9
= 1, z = 0.
Condit ia de compatibilitate se obt ine eliminand x, y, z din sistem, si este data de relat ia b
2
= 9(a+1).
Folosind ecuat iile elipsei, rezulta prin nlocuirea parametrilor n relat ie ecuat ia suprafet ei cautate:
:
x
2
9

y
2
25

z
2
16
= 1,
care descrie un hiperboloid cu doua panze.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea III - ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENTIAL
A
Capitolul 1. Curbe
1 Aplicat ii diferent iabile
Denit ie. a) O funct ie f : D R
n
R
m
se numeste:
(i) imersie, daca rang[J(f)] = n, (n m),
(ii) submersie, daca rang[J(f)] = m, (m n), unde am notat prin [J(f)] matricea Jacobiana a funct iei
f:
[J(f)] =
_
f
i
x
j
_
i=1,m,j=1,n
b) O aplicat ie f : D R
n
D
t
R
n
se numeste difeomorsm daca satisface urmatoarele proprietat i:
1) f este diferent iabila,
2) f este bijectiva,
3) f
1
este diferent iabila.
Teorema funct iei inverse. Daca funct ia f : D R
n
D
t
R
m
satisface condit iile:
1) f diferent iabila,
2) matricea [J(f)] este inversabila n x
0
D, atunci exista o vecinatate V a punctului x
0
D
astfel ncat restrict ia lui f la V este difeomorsm si are loc relat ia
[J(f
1
)] = [J(f)]
1
.
Teorema funct iilor implicite. Fie f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) : D R
m+n
R
m
o funct ie diferent iabila,
si un punct (x, y) = (x
1
, x
2
, . . . , x
m
; y
m+1
, . . . , y
m+n
) D R
m+n
R
m
R
n
n care f(x, y) = 0 si
D(f
1
,...,f
m
)
D(x
1
,...,x
m
)
(x, y) ,= 0.
Atunci exista o vecinatate D
t
D
tt
D, x D
t
, y D
tt
, si o funct ie diferent iabila unica g : D
t

R
m
, astfel ncat: g(x) = y si f(u, g(u)) = 0, u = (u
1
, . . . , u
m
) D
t
R
m
.
2 Curbe n R
n
Denit ii. a) Se numeste curba parametrizata o aplicat ie diferent iabila : I R R
n
; vom folosi
uneori acelasi termen pentru a desemna mult imea punctelor curbei, Im = (I) R
n
.
b) Se numeste punct regulat al curbei , un punct A = (t
0
) Im, (t
0
I) n care viteza nu se
anuleaza,
t
(t
0
) ,= 0. Curba parametrizata se spune ca este regulata daca toate punctele sale sunt
regulate. Un punct care nu este regulat se numeste punct singular al curbei.
c) Curba : I R
n
se numeste periodica daca T > 0 a.. (t) = (t + T), t I cu proprietatea
t +T I.
Denit ii. a) Se numeste abscisa curbilinie a curbei regulate : I R R
n
, aplicat ia s : I J =
s(I), s(t) =
_
t
t
0
[[
t
()[[d, unde t
0
I este un punct din domeniul curbei.
b) Se numeste reparametrizare a curbei regulate : I R R
n
, o curba : J R R
n
(unde I si
J sunt intervale deschise ale dreptei reale), cu proprietatea ca exista un difeomorsm : J I astfel
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 183
ncat = .

In acest caz, curbele si se numesc echivalente. Daca n plus [[
t
(s)[[ = 1, s J,
reparametrizarea se numeste reparametrizare normala a curbei . Aceasta curba este data de relat ia
(s) = (t(s)), s J,
deci = s
1
: J R
n
, unde aplicat ia t : s J t(s) I este inversa abscisei curbilinii a curbei
.
c) Fie data curba : I = [a, b] R
n
; atunci lungimea curbei este
l
([a,b])
=
_
b
a
[[
t
(t)[[dt.
Denit ii. a) Pentru o curba : I R
n
regulata si t
0
I xat, abscisa curbilinie este aplicat ia
s : J = l
([a,b])
I, unde s(t) reprezinta lungimea arcului de curba masurata de la un punct xat al
curbei, (t
0
) (t
0
arbitrar xat n I), la punctul curent (t). Ea este data de relat ia
s(t) =
_
t
t
0
[[
t
()[[d.
b) Se numeste dreapta tangenta la curba : I R
n
n punctul A = (t
0
) = (x
1
(t
0
), . . . , x
n
(t
0
)), t
0

I, mult imea de puncte x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
ce satisfac ecuat iile
x
1
x
1
(t
0
)
x
(k)
1
(t
0
)
= =
x
n
x
n
(t
0
)
x
(k)
n
(t
0
)
si se numeste hiperplan normal la aceasta curba n A, mult imea de puncte ce satisfac ecuat ia:
x
(k)
1
(t
0
)(x
1
x
1
(t
0
)) + +x
(k)
n
(t
0
)(x
n
x
n
(t
0
)) = 0,
unde
(k)
(t
0
) ,= 0 si
(j)
(t
0
) = 0, j 0, k 1. Daca punctul (t
0
) este regulat, atunci k = 1.
c) Spunem ca doua curbe : I R
n
si : J R
n
au contact de ordin m n punctul lor
comun A = (t
0
) = (s
0
), unde t
0
I, s
0
J daca au loc relat iile
(k)
(t
0
) =
(k)
(s
0
), k < m si
(m)
(t
0
) ,=
(m)
(s
0
).
3 Curbe plane
Denit ii. a) Se numeste curba plana denita cartezian implicit, mult imea a punctelor din plan ce
satisfac o ecuat ie de forma
: f(x, y) = 0,
unde f : D R
2
R este o funct ie derivabila.
b) Se numeste punct regulatal curbei , un punct x
0
Domf, astfel ncat rangul matricii Jacobiene
[J(f)] este 1 n acest punct. Un punct n care rangul este 0, se numeste punct singular al curbei.
c) O curba ale carei puncte sunt regulate se numeste curba regulata.
Denit ii. a) Curbele plane ce au ecuat ii carteziene implicite de forma
P
m
(x, y) +Q
m+1
(x, y) = 0
unde P
m
si Q
m+1
sunt polinoame omogene de grad m 1 si respectiv (m+1) n x si y sunt unicursale,
trec prin origine si pot parametrizate folosind substitut ia y = t x.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
184 Curbe plane
b)

In punctul regulat A(x
0
, y
0
) al curbei , dreapta tangenta si dreapta normala la curba au
respectiv ecuat iile
tg,A
: (x x
0
)f
x
0
+ (y y
0
)f
y
0
= 0;
nor,A
:
xx
0
f
x
0
=
yy
0
f
y
0
,
unde am notat f
x
0
=
f
x
(x
0
, y
0
), f
y
0
=
f
y
(x
0
, y
0
).
c) Punctele singulare ale curbei sunt solut iile sistemului
_
_
f(x, y) = 0
f
x
(x, y) = 0
f
y
(x, y) = 0,
deci acele puncte ale curbei care anuleaza gradientul f =
_
f
x
,
f
y
_
al funct iei f.
d) Daca f este o funct ie polinomiala n variabilele x, y, atunci tipul singularitat ii curbei ntr-un
punct singular B al sau se studiaza cu ajutorul Hessienei funct iei f n acest punct
M = Hess (f)[
B
=
_

2
f
x
2
2
f
xy
2
f
xy
2
f
y
2
_
[
B
.
Daca d = det M este un numar real negativ/nul/pozitiv, atunci punctul B este, respectiv, punct
singular dublu / punct singular izolat / punct de ntoarcere al curbei .
e) Daca B(x
0
,y
0
) este punct dublu sau de ntoarcere, atunci componentele direct iilor v = l
i +m
j
(l, m) ale tangentelor n B la curba
tg,B
:
xx
0
l
=
yy
0
m
sunt date de relat ia
l
2
2
f
x
2
(x
0
, y
0
) + 2lm

2
f
xy
(x
0
, y
0
) +m
2
2
f
y
2
(x
0
, y
0
) = 0,
echivalenta cu ecuat ia matriceala (l, m)M
_
l
m
_
= 0.
Denit ii. a) Se numeste curba plana parametrizata (sau drum parametrizat), o aplicat ie diferent iabila
: I R R
2
.
b) Punctul regulat A = (t
0
) este punct de inexiune al curbei daca vectorii
t
(t
0
) si
ttt
(t
0
) sunt
liniar independent i si R a..
t
(t
0
) =
tt
(t
0
).
Denit ii. Fie t
0

II, unde nchiderea

I se ia n R.
a)

In cazul lim
tt
0
(t) = (x
0
, ), curba admite asimptota verticala de ecuat ie x = x
0
.
b)

In cazul lim
tt
0
(t) = (, y
0
), curba admite asimptota orizontala de ecuat ie y = y
0
.
c)

In cazul cand limitele m = lim
tt
0
y(t)
x(t)
si n = lim
tt
0
(y(t) m(t)), exista si sunt nite, curba admite
asimptota oblica de ecuat ie y = mx +n.
d)

In cazul lim
tt
0
(t) = (x
0
, y
0
), curba admite punctul asimptotic A(x
0
, y
0
).
e) Se numeste gracul curbei : I R
2
mult imea punctelor
= Im = (I) R
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 185
Denit ii. a) Curbura unui drum parametrizat
: t I R (t) = (x(t), y(t)) R
2
este data n orice punct al sau de relat ia
k(t) =
x
t
y
t
x
tt
y
tt
(
_
x
t2
+y
t2
)
3
, t I.
b) Se numeste cerc osculator la curba : I R
2
n punctul A = (t
0
), t
0
I, acel cerc care are
contact de ordinul 2 cu curba n acest punct. Ecuat ia carteziana a cercului osculator la curba n
punctul A este data de
osc,A
: (x x
c
)
2
+ (y y
c
)
2
= r
2
,
unde centrul si raza cercului osculator sunt date de relat iile
x
c
= x y
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
t
x
tt
y
tt
; y
c
= y +x
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
t
x
tt
y
tt
; r =
1
[k(t
0
)[
,
si unde am notat
x = x(t
0
), y = y(t
0
), x
t
= x
t
(t
0
), y
t
= y
t
(t
0
), x
tt
= x
tt
(t
0
), y
tt
= y
tt
(t
0
).
c) Locul geometric al centrelor de curbura (centrele cercurilor osculatoare) ale curbei , se numeste
evoluta curbei. Coordonatele punctului curent al evolutei curbei parametrizate (t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
x
ev
= x y
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
t
x
tt
y
tt
; y
ev
= y +x
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
t
x
tt
y
tt
.
Fig. 42. Evoluta unei curbe
Denit ii. Se numeste curba plana (n coordonate polare), o curba data de ecuat ia polara : =
f(), D R; prin abuz de limbaj, funct ia f se noteaza tot cu .
Punctele curbei au coordonatele carteziene (x, y),
_
x = () cos
y = () sin
, D.
b) Numerele reale OT =

2
si ON =
t
se numesc subtangenta polara si respectiv subnormala
polara ale curbei : = ().
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
186 Curbe n R
3
a) Valorile
0

D DD ale argumentului pentru care avem lim
0
() = , sunt cele n care se
studiaza ramurile innite si asimptotele (n cazul cand curba admite asimptote).
b) Ecuat ia polara a asimptotei
as
: =
(), pentru
0
,
0

D este data generic de
:
() =
d
sin(
0
)
, unde d este distant a de la origine la asimptota, calculata cu ajutorul formulei
d = lim
0
() sin(
0
).
c) Ecuat iile tangentei si normalei la curba n sistemul mobil XOY (vezi gura)sunt respectiv date
de
t
: Y =

t
(X );
n
:

t
Y +X = 0.
d) Punctele multiple ale curbei = () se obt in rezolvand ecuat iile (
1
) = (
2
), (
1
) =
(
2
+ ), n care
1
este necunoscuta iar
2
parametru; se cauta solut ii nebanale de forma
1
/
2
+ 2k[k Z pentru prima, si respectiv
1
/
2
+ 2k +[k Z pentru a doua ecuat ie.
e) Convexitatea curbei se stabileste cu ajutorul semnului curburii
k =

2
+ 2
t2
tt
(
2
+
t2
)
3
2
.
4 Curbe n R
3
Fie F = (f, g) : R
3
R
2
, F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)) o funct ie diferent iabila. Punctele critice
ale funct iei F se aa rezolvand sistemul
D(f, g)
D(x, y)
= 0;
D(f, g)
D(y, z)
= 0;
D(f, g)
D(z, x)
= 0,
unde, spre exemplu,
D(f,g)
D(x,y)
=
f
x
f
y
g
x
g
y
. Un punct M(x, y, z) R
3
care nu satisface acest sistem se
numeste punct regulat al funct iei F; pentru un punct regulat dat, exista o vecinatate a acestuia n
care ecuat iile
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
denesc o curba simpla si regulata . Cele doua ecuat ii ale sistemului poarta numele de ecuat ii
carteziene implicite ale curbei.
Denit ii. a) Vectorul tangent ntr-un punct al curbei data cartezian implicit, este dat de produsul
vectorial al vectorilor f, g (respectiv gradient ii funct iilor f, g (care denesc cele doua suprafet e la
a caror intersect ie se aa curba data). Deci
v
tg
= f g.
b) Dreapta tangenta la curba n punctul sau A(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuat iile
tg,A
:
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
, (1)
iar planul normal la n punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuat ia
tg,A
: a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 187
unde (a, b, c) f g[
A
.
Dreapta tangenta la curba = Im data parametric de aplicat ia : t I R (t) =
(x(t), y(t), z(t)) R
3
, n punctul sau regulat A = (t
0
) (x
0
, y
0
, z
0
), (t
0
I) are ecuat iile
tg,A
:
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
,
iar planul normal la n punctul A are ecuat ia
tg,A
: a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
unde (a, b, c) (x
t
(t
0
), y
t
(t
0
), z
t
(t
0
)).
Daca A = (t
0
) (x
0
, y
0
, z
0
), (t
0
I) este punct singular de ordinul m al curbei , atunci ecuat iile
dreptei tangente si planului normal la curba n punctul A sunt (1), cu deosebirea ca
(a, b, c) (x
(m)
(t
0
), y
(m)
(t
0
), z
(m)
(t
0
)).
In cele ce urmeaza presupunem ca n orice punct (t), t I al curbei : I R

n
, vectorii
t
(t) si
tt
(t) sunt linear independent i.
a) Reperul mobil Frenet (campul de repere Frenet) pe curba regulata : I R
3
, notat
(t) =
(t); T(t), N(t), B(t), este format din punctul curent (t) al curbei, campul tangent T, campul
normalei principale N si campul binormal B (vezi gura)3.
Fig. 43. Reperul mobil Frenet pentru curbe n R
3
Cele trei campuri sunt date de formulele:
T(t) =

t
(t)
[[
t
(t)[[
, B(t) =

t
(t)
tt
(t)
[[
t
(t)
tt
(t)[[
, N(t) = B(t) T(t), t I.
b)

In orice punct regulat A = (t
0
), t
0
I al unei curbe : I R
3
n care
t
(t
0
)
tt
(t
0
) ,= 0,
exista un reper Frenet
(t
0
) = A = (t
0
);

T(t
0
),

N(t
0
),

B(t
0
)
format din punctul A, versorul tangentei

T(t
0
), versorul normalei principale

N(t
0
) si versorul binormal
B(t
0
).
c) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent (t) al curbei sunt dreptele tangenta, normala
principala si binormala, anume dreptele ce cont in punctul curent si au respectiv versorii directori
T(t),

N(t),

B(t).
d) Fet ele reperului Frenet sunt planele osculator, normal, recticant, anume planele ce trec prin
punctul curent si au drept versori normali

B,

T,

N respectiv.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
e) Planul osculator al curbei : t I R (t) = (x(t), y(t), z(t)) R
3
n punctul sau A =
(t
0
), (t
0
I) este determinat de punctul curent (t
0
) si vectorii
t
(t
0
) si
tt
(t
0
), deci ecuat ia sa este
osc,A=(t
0
)
:
x x(t
0
) y y(t
0
) z z(t
0
)
x
t
(t
0
) y
t
(t
0
) z
t
(t
0
)
x
tt
(t
0
) y
tt
(t
0
) z
tt
(t
0
)
= 0.
f) Formulele Frenet pentru o curba cu viteza arbitrara v(t) = [[
t
(t)[[ > 0 sunt:
_
T
t
= kv

N
N
t
= kv

T +v

B
B
t
= v

N,
(2)
sau condensat,
_
_
T
t
N
t
B
t
_
_
= v
_
_
0 k 0
k 0
0 0
_
_
_
_
B
_
_
,
unde k(t) > 0, t I este curbura curbei, iar (t) torsiunea curbei.
g) Pentru o curba regulata , curbura ei ntr-un punct (t) este data de formula
k(t) =
[[
t
(t)
tt
(t)[[
[[
t
(t)[[
3
si torsiunea curbei regulate n punctul (t) este data de formula
(t) =

t
(t)
tt
(t),
ttt
(t))
[[
t
(t)
tt
(t)[[
2
.
h) O curba stramba spunem ca este o curba plana daca exista un plan R
3
astfel ncat
imaginea curbei sa e inclusa n planul ( ). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
: I R
3
este curba plana;
(t) = 0, t I;
ecuat ia planului osculator nu depinde de parametrul t.
In acest caz,
osc

osc,(t)
, t I reprezinta planul n care este cont inuta curba.
5 Probleme propuse
Aplicat ii diferent iabile
1. Studiat i daca urmatoarele aplicat ii sunt injective, surjective, imersii sau submersii:
a) f : R R
2
, f(s) = (s
2
, s
3
), s R.
b) g : D
g
R
3
, g(t) = (cos t, sin t, tg t), D
g
= R
_
(2k+1)
2
k Z
_
.
c) : R
2
R
3
, (u, v) = (v cos u, v sinu, v).
R: a) f este injectiva, nesurjectiva, nu este nici imersie, nici submersie; b) g este neinjectiva, nesurjec-
tiva, este imersie, nu este submersie; c) este neinjectiva, nesurjectiva, este imersie, nu este submersie.
2. Se da aplicat ia f : R
2
R
2
denita prin f(u, v) = (2u +v, u v).
a) Aratat i ca f este bijectiva si calculat i funct ia inversa f
1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 189
b) Sa se calculeze f
1
(1, 2).
c) Sa se determine mult imea M = P[f(P) = (1, 1).
d) Aratat i ca f este difeomorsm.
R: f este bijectiva, f
1
(y
1
, y
2
) =
1
3
(y
1
+y
2
, y
1
2y
2
), f
1
(1, 2) = (1, 1), M = (0, 1).
Curbe n R
n
3. Aat i ecuat ia hiperplanului normal si ecuat iile tangentei la curba : R
R
n
, (t) =
_
t
2
, t,
1
t
, t 1
_
n punctul acesteia A
_
4, 2,
1
2
, 1
_
R
4
.
4. Se da curba : R R
2
, (t) = (t
2
, t
3
+ 3).
a) Sa se determine ecuat iile tangentei si ecuat ia hiperplanului normal la curba n punctul A(0, 3)
R
2
.
b) Sa se determine ecuat ia carteziana a curbei.
5. Ce tip de singularitate are curba denita la exercit iul anterior n punctul A(0, 3) ?
Curbe n R
2
6. Se da cicloida : R R
2
, (t) = (a(t sin t), a(1 cos t)), a > 0.
a) Sa se ae lungimea arcului de curba pentru t [0, 2].
b) Sa se ae abscisa curbilinie a curbei si parametrizarea normala a acesteia.
7. Sa se cerceteze daca urmatoarele curbe sunt unicursale si sa se determine o parametrizare a
acestora:
a) Foliul lui Descartes
x
3
+y
3
3axy = 0, (a > 0); (1)
b) Cisoida lui Diocles
y
2
(a x) x
3
= 0. (2)
8. Aat i singularitat ile curbelor date cartezian implicit n exercit iul anterior si tipul acestor singu-
laritat i. Sa se determine ecuat ia tangentei si ecuat ia normalei n ecare punct singular al ecarei
curbe.
9. Determinat i ecuat ia tangentei si ecuat ia normalei n punctul B
_
3a
2
,
3a
2
_
, al foliului lui Descartes
(1).
10. Sa se determine unghiul curbelor , : R R
2
denite prin (t) = (t
2
, t 1) si (s) =
(s +4, s
2
+1), n punctul de intersect ie al acestora A(4, 1). Sa se studieze tipul de contact al curbelor
date.
11. Sa se determine gracul urmatoarelor curbe plane
a) : R R
2
, (t) =
_
3at
1+t
3
,
3at
2
1+t
3
_
, t R1, (a > 0);
b) : R R
2
, (t) =
_
at
2
1+t
2
,
at
3
1+t
2
_
, t R, (a > 0).
12. Sa se ae ecuat iile polare ale curbelor (1) si (2). Aat i ecuat iile polare ale asimptotelor foliului
lui Descartes (1), folosind ecuat ia polara a curbei.
13. Sa se reprezinte parametric spirala lui Arhimede:
= a, (0, +), unde a > 0.
14. Se da spirala exponent iala () = e
a
, R, (a > 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
190 Suprafet e n R
3
a) Sa se ae subtangenta si subnormala polara;
b) Sa se determine ecuat ia tangentei si ecuat ia normalei la curba;
c) Sa se cerceteze daca aceasta curba are puncte multiple;
d) Sa se studieze convexitatea curbei.
15. Se da curba : y = x
2
.
a) Sa se detemine curbura curbei n punctul A(2, 4).
b) Sa se scrie ecuat ia cercului osculator n A.
c) Sa se ae evoluta parabolei .
16. Sa se determine reperul Frenet n punctul A(2, 4) pentru curba plana
: R
R
2
, (t) = (t, t
2
), t R.
Curbe n R
3
3
, (t) = (t
2
, t, t
3
).
a) Sa se determine ecuat iile carteziene ale curbei.
b) Sa se determine ecuat iile tangentei si ecuat ia planului normal la curba n punctul A(1, 1, 1).
18. Se da curba : [0, 2] R
3
, (t) = (cos t, sin t, t
3).
a) Sa se determine abscisa curbilinie a curbei .
b) Sa se determine parametrizarea normala.
c) Sa se calculeze lungimea arcului de curba = Im.
19. Se da elicea
: R R
3
, (t) = (cos 2t, sin 2t, t). (3)
a) Sa se determine curbura si torsiunea curbei n punctul curent.
b) Sa se determine punctele de intersect ie ale imaginii curbei cu planul : x +y = 1.
20. Fie elicea (3). Sa se determine versorii, muchiile si fet ele reperului Frenet n punctul curent al
curbei. Sa se verice ca ecuat iile Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara au loc pentru curba data.
3
, (t) = (t
2
t, t
2
+ 1, t).
a) Sa se cerceteze daca este o curba plana; n caz armativ sa se determine planul n care este
cont inuta.
b) Sa se verice ca torsiunea curbei este nula n orice punct al sau.
c) Sa se verice ca ecuat ia planului osculator nu depinde de parametrul t.
Capitolul 2. Suprafet e
1 Suprafet e n R
3
Denit ii. a) Aplicat ia r : D R
2
R
3
se numeste harta daca si numai daca r este aplicat ie
injectiva, regulata si imersie.
b) Imaginea = Imr a unei hart i se numeste suprafat a (parametrizata) simpla.
c) Planul tangent
tg,A
la o suprafat a simpla = r(D) n punctul sau A = r(u
0
, v
0
) = (x
0
, y
0
, z
0
)
are ecuat ia:
tg,A
: a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet e 191
iar dreapta normala la suprafat a n A are ecuat iile
nor,A
:
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
,
unde n
A
= (a, b, c) r
u
(u
0
, v
0
) r
v
(u
0
, v
0
), r
u

r
u
, r
v

r
v
.
d) Campul de versori normali la suprafat a este data de n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
.
e) Reperul Gauss al unei suprafet e parametrizate r : D R
2
R
3
ntr-un punct A = r(u, v) al
acesteia este
G,A
= r(u, v); r
u
(u, v), r
v
(u, v), n(u, v),
unde n(u, v) este campul de versori normali la suprafat a.
Observat ii. a) Fiind data o funct ie f : D
f
R
3
R si o constanta c R, daca = f
1
(c) este
nevida si daca funct ia diferent iabila f este submersie regulata n orice punct al lui , atunci se
numeste suprafat a (data cartezian implicit).
b) Planul tangent la suprafat a : f(x, y, z) = 0 n punctul sau B(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuat ia
tg,B
: f
x
0
(x x
0
) +f
y
0
(y y
0
) +f
z
0
(z z
0
) = 0,
iar dreapta normala la suprafat a n B are ecuat iile
tg,B
:
x x
0
f
x
0
=
y y
0
f
y
0
=
z z
0
f
z
0
,
unde am notat
n (f
x
0
, f
y
0
, f
z
0
) =
_
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
),
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
),
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
_
f(x
0
, y
0
, z
0
).
c) Campul de versori normali la suprafat a este dat de n =
f
[[f[[
.
Denit ii. a) Aplicat ia diferent iabila I : (u, v) D I(u, v) B(T
r(u,v)
, R), unde I(u, v) este o
forma biliniara, simetrica, pozitiv denita
I(u, v) : T
r(u,v)
T
r(u,v)
R,
se numeste prima forma fundamentala a suprafet ei , si se noteaza cu I. Matricea sa [I] relativ la
baza r
u
, r
v
T
r(u,v)
a spat iului vectorial tangent la suprafat a T
r(u,v)
este (n notat iile Gauss)
[I] =
_
E F
F G
_
unde
_
_
E = r
u
, r
u
)
F = r
u
, r
v
)
G = r
v
, r
v
)
.
Prima forma fundamentala se mai scrie pe scurt ds
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
b) Daca vitezele part iale r
u
si r
v
sunt ortogonale n orice punct al suprafet ei (deci atunci cand
curbele coordonate ale suprafet ei sunt ortogonale), atunci F 0 si reciproc.
c) Aplicat ia II : (u, v) D II(u, v) B(T
r(u,v)
, R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : T
r(u,v)
T
r(u,v)
R, se numeste a doua forma fundamentala a suprafet ei si se noteaza
cu II. Matricea asociata acesteia este, n notat iile Gauss,
[II] =
_
L M
M N
_
, unde
_
_
L = r
uu
, n)
M = r
uv
, n)
N = r
vv
, n),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
192 Suprafet e n R
3
si r
uu
=

2
r
u
2
; r
uv
=

2
r
uv
; r
vv
=

2
r
v
2
, iar n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul normal la suprafat a.
d) Aplicat ia III : (u, v) D III(u, v) B(T
r(u,v)
, R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : T
r(u,v)
T
r(u,v)
R, se numeste a treia forma fundamentala a suprafet ei , si se noteaza
cu III. Matricea [III] asociata acesteia este data de relat ia [III] = [II][I]
1
[II].
e) Operatorul Weingarten S este aplicat ia
S : (u, v) D S(u, v) End(T
r(u,v)
),
avand ntr-un punct arbitrar r(u, v) al suprafet ei relativ la baza r
u
, r
v
T
r(u,v)
matricea
[S] = [I]
1
[II].
Are loc relat ia
[III] =
t
[S][I][S].
f) Curbura Gauss K si curbura medie H ale suprafet ei sunt determinate de [I], [II], prin relat iile
K =
det[II]
det[I]
=
LN M
2
EGF
2
, H =
EN 2FM +GL
2(EGF
2
)
.
Aceste curburi se pot calcula cu ajutorul matricii operatorului Weingarten, ind date respectiv de
relat iile
K = det[S], H =
1
2
Tr[S].
g) Are loc relat ia Beltrami-Enneper [III] 2H[II] + K[I] = [0], unde [0] este matricea nula de
ordinul doi.
h) Aria suprafet ei = r(

D) (

D R
2
domeniu compact) este
A
r(D)
=
_ _
D
_
EGF
2
dudv =
_ _
D
_
det[I] dudv,
unde [I] =
_
E F
F G
_
este matricea primei forme fundamentale a suprafet ei.
Observat ii. a) Daca este curba pe suprafat a, viteza sa este vector tangent la suprafat a n ecare
punct al curbei si n baza canonica a spat iului tangent, aceasta se descompune
t
(t) =
d
dt
(r(u(t), v(t)) =
r
u
u
t
(t) +
r
t
v
t
(t) = u
t
r
u
+v
t
r
v
T
(t)
.
b) Curbura normala asociata direct iei date de un vector w T
r(u,v)
este
k
n
(w) =
II(w, w)
I(w, w)
,
unde I, II sunt cele doua forme fundamentale ale suprafet ei.
c) Fie k
1
si k
2
curburile principale (valorile extreme ale curburii normale, valorile proprii ale matricii
operatorului Weingarten) ale suprafet ei n punctul A. Atunci avem
_
H =
k
1
+k
2
2
K = k
1
k
2
_
k
1
+k
2
= 2H
k
1
k
2
= K.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet e 193
Ecuat ia de gradul doi ce admite solut iile k
1
si k
2
este
2
2H + K = 0, ecuat ia caracteristica a
endomorsmului Weingarten.
d) Fie A = r(u, v) . Daca este unghiul format ntre e
1
si w (considerat n sens trigonometric)
prin relat ia e = e
1
cos + e
2
sin ce are loc n T
A
, iar e
1
, e
2
sunt versorii principali ai suprafet ei
(versorii proprii asociat i valorilor proprii k
1
, k
2
ale matricii operatorului Weingarten), atunci are loc
relat ia lui Euler:
k
n
(w) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
.
Denit ii.

In cele ce urmeaza consideram o curba regulata : I R , (t) = r(u(t), v(t)), t I
pe suprafat a .
a) Curba este linie de curbura (curba principala), daca n ecare punct al ei, curbura normala
asociata vitezei este curbura principala. Ecuat ia liniilor de curbura este
v
t2
u
t
v
t
u
t2
E F G
L M N
= 0,
unde E, F, G si L, M, N reprezinta respectiv coecient ii primelor doua forme fundamentale.
b) Curba este linie asimptotica, daca viteza sa w =
t
(t) produce n ecare punct al curbei o
direct ie asimptotica, deci curbura normala asociata vitezei este nula:
k
n
(
t
(t)) = 0, t I.
Ecuat ia liniilor asimptotice ale suprafet ei este
II(
t
,
t
) = 0 (u
t
, v
t
)[II]
_
u
t
v
t
_
= 0,
unde [II] este matricea asociata formei a doua fundamentale a suprafet ei .
c) Curba este geodezica a suprafet ei , daca este n parametrizare normala, iar accelerat ia sa este
normala la n ecare punct al curbei. Ecuat iile geodezicelor suprafet ei sunt
_
_
(t), r
u
[
(t)
) = 0
(t), r
v
[
(t)
) = 0
t
(t),
t
(t) = 1.
Denit ii. a) Fiind data o curba regulata n parametrizare normala : I R , se numeste reper
Darboux pa curba (vezi gura), reperul mobil
D
= (t); T(t), n
g
(t), n(t)
tI
, unde
T =
t
este versorul tangent la curba,
n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul unitar normal la restrans la curba , iar
n
g
este versorul normalei geodezice, dat de relat ia n
g
= T n.
b) Au loc ecuat iile lui Darboux
_
_
T
t
n
g
n
_
_
=
_
_
0 k
g
k
n
k
g
0
g
k
n

g
0
_
_
_
_
T
n
g
n
_
_
,
unde
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
k
g
= T
t
, n
g
) se numeste curbura geodezica,
k
n
= T
t
, n) este curbura normala a curbei , iar

g
= n
g
t
, n) se numeste torsiunea geodezica a curbei .
c) Au loc urmatoarele echivalent e:
curba este geodezica d.n.d. k
g
(t) = 0, t I;
curba este linie asimptotica d.n.d. k
n
(t) k
n
(
t
(t)) = 0, t I;
curba este linie de curbura d.n.d.
g
(t) = 0, t I.
2 Probleme propuse
1. a) Aratat i ca aplicat ia
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (u, uv, v), (u, v) R
2
este o harta. Este = r(R
2
) suprafat a simpla ?
b) Determinat i ecuat ia carteziana implicita a suprafet ei .
c) Ce reprezinta aceasta suprafat a ?
2. a) Sa se determine constanta c R astfel ncat = (x, y, z) R
3
[ z(z 2) + xy = c sa e o
suprafat a.
b) Parametrizat i suprafat a .
3. Fie suprafat a : r(u, v) = (u, v, uv), (u, v) R
2
.
a) Sa se determine vitezele part iale si campul unitar normal la suprafat a .
b) Sa se determine versorul normal la suprafat a n punctul A(1, 1, 1).
4. Se da curba : v = u pe suprafat a
: r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) [0, 2) R
.
a) Aratat i ca = Imr este un con.
b) Scriet i ecuat iile parametrice ale curbei si determinat i ecuat iile sale carteziene.
5. Calculat i unghiul curbelor coordonate ntr-un punct al suprafet ei
: r(u, v) = (u, v, uv)
si determinat i ecuat iile carteziene ale acestora.
6. Fie suprafat a
: r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) [0, 2) R.
Sa se determine ecuat ia planului tangent si ecuat iile normalei la suprafat a n punctul A(1, 0, 2).
7. Se da elicoidul : r(u, v) = (ucos v, usin v, v); (u, v) R
2
. Sa se determine matricea [S] a
operatorului Weingarten si matricile [I], [II], [III] ale celor trei forme fundamentale ale suprafet ei.
8. Fie
: r(u, v) = (ucos v, usin v, v); (u, v) R
2
.
a) Sa se determine curbura totala K (curbura Gauss) a suprafet ei. Sa se ae daca suprafat a este
desfasurabila (K 0, deci K(u, v) = 0, (u, v) D).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet e 195
b) Sa se determine curbura medie H a suprafet ei. Sa se ae daca suprafat a este minimala (H 0,
deci H(u, v) = 0, (u, v) D).
9. Vericat i relat ia Beltami-Enneper [III] 2H[II] +K[I] = [0] pentru suprafat a
: r(u, v) = (ucos v, usin v, v), (u, v) R
2
.
10. Fie cilindrul
= r(D) R
3
, r(u, v) = (cos u, sin u, v); (u, v) [0, 2] R. (1)
a) Sa se ae unghiul format de curbele coordonate ale suprafet ei.
b) Sa se determine ecuat ia carteziana a suprafet ei .
c) Sa se determine ecuat iile carteziene ale curbelor coordonate.
11. a) Sa se determine formele fundamentale ale cilindrului (1).
b) Sa se determine reperul lui Gauss n punctul A = r(, 2) al suprafet ei (1).
c) Determinat i daca cilindrul (1) este suprafat a desfasurabila (K 0).
d) Determinat i daca cilindrul (1) este suprafat a minimala (H 0).
e) Sa se determine matricea operatorului Weingarten.
f) Sa se verice relat ia Beltrami-Enneper. g) Sa se calculeze curbura Gauss K si curbura medie H a
cilindrului, folosind operatorul Weingarten. h) Sa se verice ca a treia forma fundamentala [III] se
poate calcula cu ajutorul formulei: [III] =
t
[S][I][S], unde [S] este matricea operatorului Weingarten
a cilindrului.
12. Se da suprafat a
: r(u, v) = (cos u, sinu, v), (u, v) D [0, 2] R.
a) Sa se determine ecuat iile carteziene ale curbei : u = 2v.
b) Sa se determine curbura normala k
n
(w) corespunzatoare vitezei w a curbei n punctul sau
A(1, 0, ).
c) Sa se determine curburile principale k
1
, k
2
ale suprafet ei n punctul sau A(1, 0, ).
d) Sa se determine versorii w
1
, w
2
ai direct iilor principale asociate celor doua curburi principale ale
suprafet ei, n A.
e) Sa se verice relat ia lui Euler pentru direct ia tangenta data de vectorul w T
A
din exercit iul 18.
13. Sa se determine aria zonei de suprafat a [r(D)], unde
r(D), r(u, v) = (2 cos u, 2 sinu, v), (u, v) D
_
0,

2
_
[1, 2]
14. Fie suprafat a : r(u, v) = (cos u, sin u, 2v), (u, v) (0, 4) R.
a) Sa se unghiul dintre curbele
1
si
2
de pe suprafat a , unde:
1
: u = 2v si
2
: v = u .
b) Sa se calculeze lungimea curbei
1
pentru v
_
0,

2
.
15. Fie cilindrul
: r(u, v) = (cos 2u, sin 2u, 3v); (u, v) D [0, 2) R.
a) Sa se determine liniile de curbura (curbele principale) n punctul A(1, 0, 2).
b) Sa se determine liniile asimptotice n punctul A(1, 0, 2).
c) Sa se determine geodezicele cilindrului.
16. Se da curba
u=v
pe suprafat a : r(u, v) = (cos au, sinau, bv), unde a
2
+b
2
= 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
a) Vericat i ca este n parametrizare normala si determinat i reperul Darboux al acestei curbe.
b) Aat i curbura normala a curbei . Este linie asimptotica a suprafet ei ?
c) Aat i torsiunea geodezica a curbei . Este curba principala a suprafet ei ?
d) Aat i curbura geodezica a curbei . Este geodezica a suprafet ei ?
e) Vericat i formulele Darboux pentru curba .
Suprafet e generate
17. Sa se determine ecuat ia suprafet ei cilindrice generata de dreapta ce are direct ia xa v si care
se sprijina pe curba , n cazurile de mai jos
a) v =
i +

k si :
_
x
2
+y
2
= 1
z = 5
b) v =
i +

j
k si :
_
x
2
+y
2
= 4
z = 0
c) v =

k
i si :
_
x
2
= y
y
2
= z
18. Sa se determine ecuat ia urmatoarelor suprafet e de rotat ie, obt inute prin rotirea curbei n jurul
dreptei , pentru cazurile de mai jos:
a) =
1
:
x1
0
=
y+2
1
=
z3
0
si = Oy.
b) =
2
:
x1
3
=
y
2
=
z
1
si = Oy.
c) =
3
: x 1 = y + 1 = z 3 si = Oz.
19. Sa se determine ecuat ia suprafet ei de rotat ie obt inuta prin rotirea cercului :
_
(x a)
2
+y
2
= b
2
z = 0
,
(a > b > 0) n jurul axei = Oy.
20. Sa se determine ecuat ia suprafet ei de rotat ie obt inuta prin rotirea curbei :
_
y = x
2
z = 0
n jurul
dreptei :
_
x y = 1
z y = 2.
21. Sa se determine ecuat ia suprafet ei cilindrice obt inuta prin deplasarea generatoarei de vector
director v =
i +

j +

k de-a lungul cubei directoare :
_
y = sinx
z = 0.
22. Sa se arate ca suprafat a cilindrica ce are curba directoare :
_
x = y
2
z = 0
si generatoarea de
direct ie v =

j +

k, este un cilindru parabolic.
23. Sa se determine ecuat ia suprafet ei conice , ce are curba directoare si varful V , n cazurile de
mai jos.
a) :
_
x
2
+y
2
= 9
z = 4
si V (0, 0, 0); b) :
_
y = sin x
z = 4
si V (1, 2, 5).
24. a) Sa se determine ecuat ia carteziana a conoidului de ecuat ii parametrice
:
_
_
_
x = ucos v
y = usin v
z = v
, (u, v) R
2
.
b) Sa se determine ecuat iile carteziene ale elicei
u=v
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliograe
[1] E. Arghiriade, Curs de algebra superioara, Editura Didactica si Pedagogica, 1963. U: II8905. P:
TIII10857.
[2] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie analitica, diferent iala
si ecuat ii diferent iale, Editura All, Bucuresti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: II39368.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Pitis, M. Cazacu, V. Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitica
si diferent iala, Tipograa Universitat ii din Brasov, 1980. U: III15589.
[4] Gh. Atanasiu, E. Stoica, Algebra liniara, geometrie analitica, Editura Fair Partners, Bucuresti,
2003.
[5] V. Balan, Algebra liniara, geometrie analitica, Editura Fair Partners, 1999. U: 39499.
[6] V. Balan, S. Dinu, Geometrie AnaliticaElemente de teorie si probleme, Editura Printech, 2003.
[7] V. Balan, S. Dinu, Geometrie AnaliticaElemente de teorie si probleme (ed. II), Editura Bren,
2004.
[8] M. Bercovici, S. Rimer, A. Triandaf, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent iala,
Editura Didactica si Pedagogica, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M. Bodnariu, Elemente de algebra, Editura Printech, 1998.
[10] N. Boja, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, ecuat ii diferent iale: culegere de
probleme, Editura Politehnicii din Timisoara, 2001. U: II39565.
[11] V. Branzanescu, O. Stanasila, Matematici speciale, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[12] F. Bucur, Algebra liniara, geometrie analitica, Litograa Institutului de Construct ii Bucuresti,
1971. U: II23383.
[13] S. Chirit a, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogica, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[14] N. Cioranescu, M. Rosculet , Culegere de probleme de algebra si analiza matematica, Editura
Tehnica, 1959. U: II6262. T:III6747.
[15] C. Cosnit a, I. Sager, I. Matei, I. Dragota, Culegere de probleme de geometrie analitica, Editura
Didactica si Pedagogica, 1963.
[16] I. Creanga, Gh. Gheorghiu, A. Haimovici, M. Haimovici, O. Mayer, Curs de geometrie analitica:
pentru uzul institutelor tehnice, Editura Tehnica, 1951. U: II3632.
[17] I. Creanga, C. Reischer, Algebr a liniara, Editura Didactica si Pedagogica, 1970. U: II17295. P:
TIII19311.
[18] I. Crisan, A. Lare, Culegere de probleme de geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica,
1971. U: II18018.
[19] Gh. Dodescu, Metode numerice n algebra, Editura Tehnica, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[20] O. Dogaru, M. Doroftei, Algebra liniara, Geometry Balkan Press, 1998.
[21] O. Dogaru, M. Doroftei, Geometrie analitica si diferent iala, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[22] L. Dragusin, C. Dragusin, C. Radu, Calcul integral si ecuat ii diferent iale, Editura Style, 1996.
197
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
198 Bibliograe
[23] M. A. Geanau, Probleme de algebra, Editura Printech, 1997.
[24] Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si
Pedagogica, 1968-1069. U: II13538.
[25] Gh. Th. Gheorghiu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala si programare, Editura
Didactica si Pedagogica, 1977. U: II25541.
[26] Gh. Th. Gheorghiu, Elemente de algebra si geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica,
1961. U: II8079.
[27] Gh. Th. Gheorghiu, Geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica, 1969.
U: II14354.
[28] I. Glazman, Iu. Liubici, Algebra liniara pe spat ii nit dimensionale, Editura Stiint ica si Enci-
clopedica, 1980. U: II28752.
[29] A. Haimovici, Grupuri de transformari, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968.
[30] A. Ioanoviciu, N. Mihaileanu, M. Silisteanu Milovaru, M. Neumann, I. Peter, L. Stanciu, P.
Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si Peda-
gogica, 1979. U: II17158.
[31] C. Ionescu-Bujor, Geometrie analitica si diferent iala, Institutul Politehnic Bucuresti, 1950. U:
III7673.
[32] C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exercit ii si probleme de geometrie analitica si diferent iala, Editura
Didactica si Pedagogica, 1963. U: II9022.
[33] O. Kreindler, Geometrie analitica si diferent ial a, Editura I. P. B., 1950. U: III8196.
[34] A. Leonte, G. Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicat ii, Editura Tehnica, Bucuresti,
1975. U: II22658.
[35] E. Manzatu, Probleme de geometrie analitica, Academia Militara, Bucuresti, 1979.
[36] N. Mihaileanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica,
1971. U: II18522.
[37] N. Mihaileanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent ial a: complemente, Editura Didactica
si Pedagogica, 1972. U: II19686.
[38] N. Mihaileanu, Lect ii complementare de geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
[39] R. Miron, Geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica, 1976. U: II24293.
[40] P. S. Modenov, Geometrie analitica, Editura Tehnica, 1957. U: II5663.
[41] E. Murgulescu, Geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica, 1974. U:
II8904.
[42] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent iala, Univer-
sitatea Politehnica Bucuresti, 1971. U: II18509.
[43] E. Murgulescu, N. Donciu, V. Popescu, Geometrie analitica n spat iu si geometrie diferent ial a -
culegere de probleme, Editura Didactica si Pedagogica, 1974. U: II21167.
[44] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, Geometrie analitica, Editura Didactica si
Pedagogica, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[45] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tarnoveanu, Geometrie analitica si
diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica, 1965. U: II10530.
[46] Al. Myller, Curs de geometrie analitica, Editura Seminarului Matematic Iasi, 1936. U: II2171.
[47] Al. Myller, Geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica, 1972. U: II19632.
[48] V. Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Editura Facla, 1981. U: II29956.
[49] V. Olariu, O. Olteanu, Analiz a matematica, Editura Semne, 1998. U: II38622.
[50] D. Pompeiu, Geometrie analitica (curs), Editura Matac, 1938. U: III15093.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliograe 199
[51] I. Pop, Gh. Neagu, Algebra liniara si geometrie analitica n plan si n spat iu, Editura Plumb,
Bacau, 1996.
[52] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogica, 1964.
[53] I. I. Popescu, G. G. Vranceanu, C. Tudor, Matematici superioare, Editura Didactica si Peda-
gogica, 1964. U: II10135.
[54] T. V. Postelnicu, M. I. Stoka, G. G. Vranceanu, Culegere de probleme de geometrie analitica si
diferent iala, Editura Tehnica, 1970. U: II17159.
[55] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica, Editura Fair Partners, 2004.
[56] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura ALL, 1996. U: II38657.
[57] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Algebra liniara, analiza matematica, geometrie analitica si
diferent iala, Editura Fair Partners, 2000.
[58] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Edi-
tura Didactica si Pedagogica, 1991. U: II36960.
[59] M. Rosculet , Algebra liniara, geometrie analitica si geometrie diferent iala, Editura Tehnica,
1987. U: II33881.
[60] O. Sacter, Despre conice si alte curbe, Editura Tehnica, 1955.
[61] M. Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1936. U: III8968.
[62] N. Soare, Curs de geometrie, Editura Universitat ii Bucuresti, 1996. U: II38760.
[63] N. Soare, A. M. Panait, L. Preda, I. Soare, Metoda transformarilor geometrice, Editura Gimna-
sium, Targoviste, 2002.
[64] St. Staicu, Aplicat ii ale calculului matriceal n mecanica solidelor, Editura Academiei, 1986. U:
II33045. P: TIII36932.
[65] I. Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogica,
1971. U: II18621.
[66] O. Stanasila, Analiza liniara si geometrie, vol. 1, Editura ALL Educat ional, Bucuresti, 2000.
[67] I. D. Teodorescu, Geometrie si elemente de algebra liniara (culegere de probleme), Editura
Didactica si Pedagogica, 1965. U: II10973; 1967. U: II12858; 1971. U: II18461; 1972. U: II19190.
[68] N. Teodorescu, Metode vectoriale n zica matematica, Editura Tehnica, 1954. U: II4186.
[69] O. Tino, E. Murgulescu, V. Banarescu, Exercit ii si probleme pentru cursul de geometrie analitica
n scolile tehnice superioare, Litograa Tip.

Inv. Buc. U: II5720.
[70] A. Turtoi, Geometrie, Editura Universitat ii Bucuresti, 1996. U: II38665.
[71] Gh. T it eica, Culegere de probleme de geometrie analitica, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S. A.
1939. U: II2233.
[72] Gh. T it eica, Curs de geometrie analitica, Editura Facultat ii de Stiint e Bucuresti, 1929. U: 16294;
1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[73] Gh. T it eica, Geometrie analitica, Litograa Stefanescu 1901. U: II12622.
[74] C. Udriste, Algebra liniara geometrie analitica, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947. P:
III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000.
[75] C. Udriste, Aplicat ii de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Peda-
gogica, 1993. U: II3765. P: III41318
[76] C. Udriste, Probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si
Pedagogica, 1976.
[77] C. Udriste, O. Dogaru, Geometrie analitica, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
[78] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebr a, geometrie analitica si si ecuat ii
diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
200 Bibliograe
[79] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Probleme de algebra, geometrie analitica si ecuat ii
diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[80] S. Vasilache, Elemente de teoria mult imilor si a structurilor algebrice, Editura Academiei, 1956.
U: II5352.
[81] Ge. Vraciu, Algebra liniara, Editura Universitat ii din Craiova, 1994.
[82] Gh. Vranceanu, Curs de geometrie analitica si proiectiva, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S. A.
1944-45. U: II3361.
[83] Gh. Vranceanu, Geometrie analitica si proiectiva, Editura Tehnica, 1954. U: II4347.
[84] Gh. Vranceanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[85] Gh. Zapan, Curs de geometrie analitica, aplicat ii, Autograa Sc. de Artilerie, Geniu si Marina
1919. U: II2786.
[86] ***, Cuadrice, Univ. Bucuresti 1922. U: II17971.
[87] ***, Dict ionar de matematici generale, Editura Enciclopedica Romana, 1974.
[88] ***, Geometrie analitica, Univ. Bucuresti. U: II222.
[89] ***, Mica enciclopedie matematica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1980.
= Cart i editate n limbi straine.=
[90] L. Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[91] E. Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[92] R. M. Bowen, C. C. Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[93] A. Burdun, Culegere de probleme de algebra si geometrie analitica (lb. rusa), Univ. Minsk, 1989.
[94] G. Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Editura Societa Anonima D. Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
[95] N. Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[96] J. Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[97] A. Dubrovin, S. P. Novikov, A. T. Fomenko, Geometrie contemporana (lb. rusa), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[98] C. V. Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[99] C. H. Edwards, D. E. Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[100] N. V. Emov, E. R. Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[101] C. W. Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[102] M. Farkas, I. Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed. Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[103] G. Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972. U: II36067
[104] G. Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[105] J. W. Harris, H. Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-Verlag,
1998.
[106] G. E. Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[107] A. Howard, Elementary Linear Algebra, J. Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[108] A. Howard, C. Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[109] A. Jerey, Mathematics for Engineering and Scientists, V. N. R. International Eds., 1989.
[110] P. K. Kenshaft, Linear Mathematics, ??? U: II36195.
[111] D. V. Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Editura Mir, 1969. U: II14574.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliograe 201
[112] W. Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[113] E. Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J. Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
[114] A. D. Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
[115] P. V. O
t
Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.
[116] A. V. Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[117] I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebra liniara (lb. rusa), Editura Nauka, Moscova,
1978. U: II28443. P: TII21426.
[118] P. H. Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
[119] L. Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
[120] M. V. Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984. U: II36163.
[121] O. N. T uberbiller, Probleme si exercit ii de geometrie analitica (lb. rusa), Editura Nauka, 1970.
[122] C. Udriste, Problems of Linear Algebra, Analytic and Dierential Geometry, Dierential Equa-
tions, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[123] C. Udriste, V. Balan, Analytic and Dierential Geometry, University Lectures Series 7, Geometry
Balkan Press, Bucharest 1999.
[124] C. Udriste, V. Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
[125] C. Udriste, I. Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[126] E. Young, Vector and Tensor Analysis, M. Dekker, 1993.
= Cart i editate n tipograa U. P. B.=
[127] I. Bacalu, G. Budianu, R. F. Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.
[128] V. Balan, Algebra liniara si geometrie analitica, 1999.
[129] V. Balan, N. Bla, Geometrie diferent iala, culegere de exercit ii si probleme, 1998, P: TIII45014.
[130] V. Balan, A. Suciu, Algebra liniara, Culegere de probleme de algebra liniara, 1999.
[131] L. Branzanescu, Curs de algebra si geometrie, 1990. P: TIII39235.
[132] L. Branzanescu, R. Minculescu, Algebra: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
[133] L. Branzanescu & al., Geometrie analitica si diferent iala: culegere de probleme, 1992.
[134] M. Carnu, Spat ii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
[135] E. Cioara, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, 1991. P:TIII40030.
[136] E. Cioara, Algebra liniara. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
[137] A. Colojoara, Algebra liniara, 1990. P: TIII39578.
[138] M. Craiu, A. M. Neagu, G. Toma, Probleme de algebra si geometrie, 1979. P: TIII33536.
[139] F. Gandac, S. Corbu, Culegere de probleme de algebra liniara si geometrie analitica, 1981.
[140] M. Geanau, Lect ii de algebra liniara, 1993.
[141] E. Grecu, Algebr a liniara, geometrie analitica si diferent iala si programare liniara, 1995.
[142] E. Grecu, Culegere de probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala si progra-
mare liniara, 1995.
[143] E. Grecu, Culegere de probleme de algebra liniara si programare, 1979.
[144] E. Grecu, Curs de geometrie analitica, 1997.
[145] E. Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitica, 1997.
[146] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tarnoveanu, Geometrie analitica si
diferent iala, ??? U: II10530.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
202 Bibliograe
[147] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent iala, 1971. U:
II18509.
[148] A. Nit a, O. Stanasila, Seturi de probleme (algebra, geometrie, ecuat ii diferent iale), 1988.
[149] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Uni-
versitatea Politehnica Bucuresti, 1991. U: II36960.
[150] C. Radu, A. Zlatescu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, 1992.
[151] C. Udriste, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
[152] C. Udriste, Problems of Algebra, Geometry and Dierential Equations, 1992.
[153] C. Udriste, O. Dogaru, Algebra liniara, 1991, 1993. P: TIII4024.
[154] C. Udriste, O. Dogaru, Geometrie analitica, 1991, 1992. P: TIII40425.
NOT
A. La sfarsitul citarilor se aa cotele la care pot identicate lucrarile, la bibliotecile:

P - Biblioteca Universitat ii Politehnica Bucuresti, (Localul Polizu, CaleaGrivitei, nr. 132, corp
I, etaj 2, camera 210), tel. (021)-402.39.82, 312.70.44, 650.31.32; e-mail: dr popescu@library.
pub. ro, URL http://www.library.pub.ro/ contact. htm
U - Biblioteca Universitat ii din Bucuresti, Str. Academiei 14, Facultatea de Matematica, etaj II,
tel: (021)-314.35.08 / int. 206, 213, e-mail: ramona@univ.bcub.ro, URL http://www.bcub.ro.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Index de not iuni
a doua forma fundamentala a unei suprafet e, 191
a treia forma fundamentala a unei suprafet e, 192
abscisa curbilinie a unei curbe, 182, 183
acoperirea liniara a unei familii de vectori, 11
adunarea vectorilor, 8, 40
antideplasare, 129
aria unei suprafet e, 192
asimptotele unei hiperbole, 143
asimptota a unei conice, 155
automorsm, 7, 39, 48
axa netransversa a unei hiperbole, 143
axa principala a paraboloidului eliptic, 168
axa transversa
a parabolei, 144
a unei hiperbole, 143
axe de coordonate, 113
axele
de simetrie ale unei elipse, 141
de simetrie ale unei hiperbole, 143
elipsoidului, 165
axiomele
produsului scalar complex, 21
produsului scalar real, 22
axa de simetrie, 159
a parabolei, 144
baza
unui reper, 113
baza, 14
Jordan, 70
negativ orientata, 109
ortogonala, 26, 87
ortonormata, 26, 28, 105, 106
pozitiv orientata, 109
reciproca, 111
celula Jordan, 69
centru de simetrie al sferei, 174
centru de simetrie al unei conice, 147
centrul elipsoidului, 165
cerc
ecuat ia redusa a unui , 142
imaginar, 148
osculator al unei curbe plane, 185
cilindru
circular, 170
eliptic, 170
hiperbolic, 170
parabolic, 170
combinat ie liniara nita de vectori, 10
complement ortogonal al unui subspat iu, 27
complexicatul
unui endomorsm, 57
unui spat iu vectorial real, 31
componentele unui vector, 16
con, 167
con asimptot, 167, 168
congruent a, 55
conica, 139
cu centru de simetrie, 147
degenerata, 148
nedegenerata, 148
tangenta la , 155
conica cu centru de simetrie, 150
contactul a doua curbe, 183
coordonate
cartezieine, 133
cilindrice, 133
euclidiene, 27, 105
polare, 135
sferice, 136
coordonatele carteziene ale unui punct, 112
coordonatele unui vector, 19
corp, 7
nmult ire ntr-un , 7
adunare ntr-un , 7
corp comutativ, 7
cosinusuri directoare ale unei drepte, 115
cuadrice cu centru, 174
cuadrica, 165, 172
cuadrica neteda, 178
curbe
unicursale, 183
203
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
204 Index de not iuni
curbe echivalente, 183
curbura
Gauss a unei suprafet e, 192, 194
medie a unei suprafet e, 192, 195
normala, 192, 194
totala a unei suprafet e, 192, 194
unei curbe plane, 185
curburi principale ale unei suprafet e, 192
curbura, 186
geodezica, 194
curba algebrica de ordinul al doilea, 139
curba de coordonate, 134, 135, 137
curba directoare a suprafet ei riglate, 171
curba parametrizata, 182
curba periodica, 182
curba plana, 188
n coordonate polare, 185
denita cartezian implicit, 183
parametrizata, 184
curba principala a unei suprafet e, 193
curba regulata, 182, 183
camp, 7
campul de versori normali la o suprafat a, 191
dedublare, 155, 156
dedublata ecuat iei unei conice, 156
dependent a liniara, 13
deplasare, 129
determinantul Gram, 38
determinantul unui endomorsm, 64
diametri conjugat i, 159
diametrul conjugat, 157
difeomorsm, 182
diferent a dintre doi vectori liberi, 100
dimensiunea unui spat iu vectorial, 15
direct ia
normala comuna a doua drepte, 123
orientata a unei drepte, 115
unui vector liber, 98
distant a
de la un punct la un plan, 122
dintre doua drepte, 123
distant a focala
a parabolei, 144
a unei elipse, 141
a unei hiperbole, 142
distant a, 24
euclidiana, 24
dreapta
directoare a parabolei, 144
normala la o curba, 184
normala la o suprafat a, 191
suport a unui segment orientat, 98
tangenta la o curba, 184
dreapta
orientata, 114
dreapta normala la un plan, 116
dreapta tangenta la o curba, 183
dreptele directoare
ale unei elipse, 141
ale unei hiperbole, 143
drum parametrizat, 184
dualul unui spat iu vectorial, 40
dublu produs vectorial a trei vectori liberi, 107
ecuat ia axei parabolei, 160
ecuat ia caracteristica a unei matrice, 62
ecuat ia carteziana
a planului, 116
a unui plan, 118
generala a sferei, 162
generala a unui plan, 116
implicita a sferei, 162
ecuat ia fascicolului redus de plane concurente, 120
ecuat ia planului prin trei puncte date sub forma
de determinant, 117
ecuat ia planului prin taieturi, 117
ecuat ia polara
a asimptotei, 186
a elipsei, 142
a parabolei, 144
ecuat ia redusa a unui cerc, 142
ecuat ia unei conice prin cinci puncte date, 139
ecuat ia vectoriala
a planului prin trei puncte date, 117
a unei drepte, 114
a unui plan, 116
ecuat ie canonica a unei cuadrice, 165, 173
ecuat ie redusa a unei cuadrice, 165, 173
ecuat ii carteziene implicite ale unei curbe, 186
ecuat iile carteziene ale unei drepte, 114
ecuat iile lui Darboux, 193
ecuat iile parametrice
ale elipsei, 141
ale hiperbolei, 143
ale hiperboloidului cu doua panze, 168
ale hiperboloidului cu o panza, 167
ale paraboloidului eliptic, 169
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
ale paraboloidului hiperbolic, 169
ale sferei, 163
ale unei drepte, 114
ale unui plan, 118
rat ionale ale hiperboloidului cu doua panze,
168
rat ionale ale hiperboloidului cu o panza, 167
rat ionale ale paraboloidului eliptic, 169
rat ionale ale paraboloidului hiperbolic, 170
rat ionale ale sferei, 163
ecuat iile perpendicularei comune a doua drepte,
123
ecuat iile polare ale hiperbolei, 143
ecuat iile rotat iei, 131
ecuat iile roto-translat iei, 131, 133
ecuat iile translat iei, 130
elipsoid, 165
elipsa, 141
distant a focala a unei , 141
excentricitatea unei , 141
semiaxa mare a unei , 141
semiaxa mica a unei , 141
endomorsm, 7, 39
antihermitian, 50
antisimetric, 53
determinantul unui , 64
diagonalizabil, 65
hermitian, 50
jordanizabil, 69
nilpotent, 48
rangul unui , 48
simetric, 53
unitar, 51
urma unui , 64
endomorsmul Weingarten, 192, 193
evoluta unei curbe plane, 185
excentricitatea
parabolei, 144
unei hiperbole, 142
excentricitatea unei elipse, 141
expresia analitica a unei forme biliniare, 83
expresia canonica
a produsului scalar, 105
a unei forme patratice, 87
exteriorul sferei, 163
extremitatea unui segment orientat, 98
familie de generatori, 17
familie de vectori
liniar dependenta, 13
liniar independenta, 13
matricea asociata unei , 18
familie liniar dependenta, 13
familie liniar independenta, 33
familie ortogonala, 28
fascicul de plane concurente, 120
axa unui , 120
fascicul de plane paralele, 120
fet ele reperului Frenet, 187
focarele
unei elipse, 141
unei hiperbole, 143
focarul parabolei, 144
forma canonica
a unei conice, 145
a unui endomorsm, 65
Jordan, 69
Jordan a unui endomorsm, 69
forma normala a ecuat iei sferei, 163
formele fundamentale ale unei suprafet e, 192, 194
formulele Frenet, 188
forma biliniara, 83
degenerata, 84
expresia analitica a unei , 83
matricea unei , 83
nedegenerata, 84
negativ denita, 94
negativ semidenita, 94
nucleul unei , 84
pozitiv denita, 94
pozitiv semidenita, 94
rangul unei , 84
simetrica, 83
forma biliniara antisimetrica, 83
forma liniara, 39, 40, 83
forma polara, 85
forma patratica, 85
ana, 138
expresie canonica a unei , 87
nedenita, 94
negativ denita, 94
negativ semidenita, 94
pozitiv denita, 94
pozitiv semidenita, 94
funct ie
de endomorsm, 77
de matrice, 77
impara, 13
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
para, 13
gen
eliptic, 148
hiperbolic, 148
parabolic, 148
generatoare rectilinie a suprafet ei riglate, 171
generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza,
172
geodezica a unei suprafet e, 193
gradientul unei funct ii, 184
gracul unei curbe plane, 184
grup, 6
abelian, 6
aditiv, 6
comutativ, 6
element neutru al unui aditiv, 6
multiplicativ, 6
opusul ntr-un , 6
simetricul ntr-un , 6
unitate a unui multiplicativ, 6
vectorul nul ntr-un , 6
grupul translat iilor, 53
harta, 190
Hessiana unei funct ii, 184
hiperboloid
cu doua panze, 167
cu o panza, 166
hiperbola, 142
conjugata, 143
echilatera, 143
hiperplan normal la o curba, 183
identitatea
lui Jacobi, 111
vectoriala a lui Lagrange, 111
imagine
a unei transformari linare, 49
imaginea unei transformari liniare, 42
imersie, 182
indicele
negativ de inert ie al unei forme patratice, 95
pozitiv de inert ie al unei forme patratice, 94
inegalitatea
Cauchy-Schwartz, 22
triunghiului, 23, 24
interiorul sferei, 163
intersect ia a doua plane, 119
intersect ia a doua subspat ii vectoriale, 11
invariant ii
unei cuadrice, 173
invariat ii metrici ai conicei, 146
inversul, 6
involut ie, 48, 59
izometrie
negativa, 55, 129
pozitiva, 55, 129
izomorsm, 7, 20, 39, 46
linie asimptotica a unei suprafet e, 193
linie de curbura a unei suprafet e, 193
lungimea
unei curbe, 183
unui segment orientat, 98
unui vector liber, 98, 99
matrice
antihermitica, 51
asemenea, 48
asociata unei familii de vectori, 18
diagonalizabila, 65
diagonalizatoare, 80
Frobenius, 80
hermitica, 51
Jacobiana, 182
modala, 80
unitara, 51
matricea
adjuncta, 51
asociata unei familii de vectori relativ la o
baza, 18
asociata unei transformari liniare, 45
de schimbare de baza, 19, 46
exponent iala, 78
Gram a unei familii de vectori, 105
Jacobiana, 182
unei forme biliniare, 83
metrica, 24
modulul unui segment orientat, 98
monoid, 6
morsm de spat ii vectoriale, 39
muchiile reperului Frenet, 187
multiplicitate
algebrica a unei valori proprii, 65
geometrica a unei valori proprii, 65
mult ime ortonormata, 26
marimea algebrica a proiect iei unui vector pe alt
vector, 26, 103
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
natura cuadricei, 173
norma
euclidiana, 23
unui vector liber, 99
normala
la conica ntr-un punct, 155
la cuadrica ntr-un punct, 178
normare, 29
norma, 23
nucleul
unei transformari linare, 49
unei transformari liniare, 42
omomorsm de grupuri, 7
operator liniar, 39
operatorul Weingarten, 192, 193
origine, 99
originea
unui reper, 113
ortogonalizare, 28, 29
parabola, 144
paraboloid
eliptic, 168
hiperbolic, 169
parametri, 118
esent iali, 139
neesent iali, 116, 139
picioarele perpendicularei comune, 123
plan orientat, 118
plane de coordonate, 113
plane principale
ale elipsoidului, 165
ale paraboloidului eliptic, 168
planele de coordonate, 116
planul
normal la o curba n spat iu, 186
osculator, 188
tangent la cuadrica, 178
tangent la o suprafat a, 191
pol, 156
polara, 156
polinoamele Legendre, 30, 38
polinom
caracteristic, 62
de endomorsme, 75
de matrice, 75
prima forma fundamentala a unei suprafet e, 191
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, 28, 29
produs scalar
complex, 21
hermitic, 21
real, 22
produsul
dintre un scalar si un vector liber, 100
mixt a trei vectori liberi, 108
vectorial a doi vectori liberi, 106
proiect ia ortogonala a unui vector liber pe alt vec-
tor, 103
proiect ia ortogonala a unui vector liber pe un plan,
103
proiect ia unui vector pe alt vector, 26
proiect ia unui vector pe un subspat iu vectorial, 27
proiect ie, 48, 49
punct asimptotic al unei curbe, 184
punct de inexiune al unei curbe, 184
punct de ntoarcere al unei curbe, 184
punct regulat
al unei curbe, 182, 183
al unei funct ii, 186
punct singular
al unei curbe, 182, 183
dublu al unei curbe, 184
izolat al unei curbe, 184
puncte critice ale unei funct ii, 186
puncte multiple ale unei curbe, 186
rangul
unei transformari liniare, 43
unui endomorsm, 48
raza cilindrului circular, 170
regula
paralelogramului, 99, 100
poligonului, 100
triunghiului, 99
relat ia
Beltrami-Enneper, 192
lui Euler, 193
relat ie de dependent a liniara, 13
reparametrizare a unei curbe, 183
reparametrizare normala a unei curbe, 183
reper
baza unui , 113
cartezian, 112, 133135
cilindric, 133, 134
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
originea unui , 113
ortonormat, 134
polar, 135
reper canonic
al unei conice, 145
pentru o cuadrica, 173
reperul
Darboux al unei curbe pe suprafat a, 193
Gauss al unei suprafet e, 191
mobil Frenet, 187
reprezentant al unui vector liber, 98
reprezentarea reala a unui operator linar, 58
reuniunea a doua plane, 119
rotat ie de reper cartezian, 130
roto-translat ie, 131
scalari, 8
segmente congruente, 98
segmente orientate
coliniare, 98
echipolente, 98
paralele, 98
segmentul orientat nul, 98
semiaxa
mare a unei elipse, 141
mare a unei hiperbole, 142
mica a unei elipse, 141
mica a unei hiperbole, 142
semiaxele
cilindrului eliptic, 170
cilindrului hiperbolic, 170
elipsoidului, 165
hiperboloidului, 167
hiperboloidului cu o panza, 166
sensul pozitiv pe o dreapta orientata, 114
sensul unui vector liber, 98
serie
de endomorsm, 77
de matrice, 77
sfera, 162
signatura unei forme patratice, 94
simbolul lui Kronecker, 26
sistem de coordonate, 16
sistem de coordonate cartezian, 113
sistem de generatori, 17
spat iu
euclidian
complex, 21
real, 22
Hilbert, 24
metric, 24
prehilbertian, 24
vectorial, 8
n-dimensional, 15
complex, 8
dimensiunea unui , 15
euclidian complex, 21
euclidian real, 22
nit dimensional, 14
innit dimensional, 14
real, 8
spectrul unui endomorsm, 60
structura
complexa, 48
produs, 48
tangenta, 48
subgrup, 7
subgrupuri improprii, 7
submersie, 182
submult ime
ortogonala, 25
ortonormata, 25
subnormala polara, 185
subspat ii, 119
subspat ii improprii, 10
subspat ii vectoriale
intersect ia a doua , 11
suma a doua , 11
suma directa de , 13
suplementare, 13
subspat iu propriu, 60
subspat iu vectorial
complementul ortogonal al unui , 27
generat de o familie de vectori, 11
proiect ia unui vector pe un , 27
subtangenta polara, 185
suma
a doi vectori liberi, 99
a doua subspat ii vectoriale, 11
suprafat a, 191
algebrica de ordinul al doilea, 172
de coordonate, 136
dublu riglata, 171
riglata, 171
simpla, 190
tangenta la conica, 155
tangenta la cuadrica, 177
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
tensor covariant de ordinul doi, 83
teorema
nlocuirii, 17
Cayley-Hamilton, 78
completarii, 17
dimensiunii, 43, 44
Grassmann, 17
Pitagora, 27, 38
Steinitz, 17
torsiune geodezica, 194
transformare
hermitica, 59
injectiva, 41
liniara, 20, 39
ortogonala, 53, 59, 129
simetrica, 59
transformarea
adjuncta, 50
coordonatelor unui vector, 19
translat ie, 53
translat ie de reper cartezian, 129
trecerea n real a unui spat iu vectorial complex,
15
taieturi, 117
unghi, 24
unghiul
diedru a doua plane concurente, 121
format de doi vectori liberi nenuli, 103
unghiuri directoare ale unei drepte, 115
urma
unei matrice patratice, 23
unui endomorsm, 64
valoare proprie, 60
vector
coordonatele unui , 19
director, 119
director al unei drepte, 114
izotrop, 87
normal la un plan, 116
principal, 69
propriu, 60
unitate, 99
versorul asociat unui nenul, 24
vector liber, 98
direct ia unui , 98
lungimea unui , 98
reprezentant al unui , 98
sensul unui , 98
vectori, 8
liniar dependent i, 13
liniar independent i, 13
vectori liberi
coliniari, 99, 101
coplanari, 99, 101
diferent a dintre doi , 100
dublu produs vectorial a trei , 107
egali, 99
opusi, 99
ortogonali, 103
produsul mixt a trei , 108
produsul vectorial a doi , 106
suma a doi , 99
vectori ortogonali, 25
vectorul de pozit ie
al unui punct, 99, 112
vectorul nul, 99
versor, 24, 99
director, 115
versorii principali ai unei suprafet e, 193
versorul
asociat unui vector liber nenul, 101
asociat unui vector nenul, 24
normalei geodezice, 193
varful
parabolei, 144, 160
paraboloidului eliptic, 168
varfurile
conicei, 160
unei elipse, 141
unei hiperbole, 142
wronskian, 34

Algebra Liniara Geometrie Analitica Si Elemente de Geometrie Diferentiala

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Algebra Liniara Geometrie Analitica Si Elemente de Geometrie Diferentiala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

S

In acest caz notam (H, ) (G, ).

); e) (e, ) (G, ); (G, ) (G, ), unde e este

. Atunci w = 0+w = w+0 U +W reprezinta doua descompuneri simultane

Inlocuind expresiile vectorilor w

In cele ce urmeaza vom identica un vector x cu coordonatele sale (x

In ceea ce priveste posibilitatea de a completa o familie de vectori liniar independent i la o baza

In cazul nit-dimensional, rezulta urmatorul

sunt liniar independent i, si sunt n numar de 4 n spat iul R

Intrucat dimW = 1, dimU = 2, teorema Grassmann se verica, avand loc egalitatea

); n particular, rang A = dimL(S)).

Vom considera n continuare cazul cand V este un spat iu vectorial real.

Exemplu. Norma euclidiana canonica a spat iului R

In acest caz spunem ca mult imea M are o structura de spat iu metric.

este un subspat iu vectorial al lui V , indiferent daca S este sau nu

(I) formeaza spat ii vectoriale reale cu operat iile

(I) este subspat iu vectorial n C

(R) f[f : R R, f derivabila de oricate ori pe R,

(R) sunt liniar

(R) o mult ime de funct ii. Se numeste wronskianul funct iilor

11, u, v) = 4, deci u nu este ortogonal pe v;

a vectorului relativ la subspat iul W , n ecare din urmatoarele cazuri:

Intr-adevar, daca T : V W este liniara, atunci conform denit iei avem

: W V , denita prin relat ia

, atunci x, Tx) = Tx, x) = x, Tx) (bara nseamnand conjugare com-

si nlocuind pe x cu x+y, ( C, y V arbitrare), rezulta 2Re( x, Sy)) =

Intr-adevar, folosind proprietat ile produsului scalar complex, obt inem

= ST, au loc echivalent ele: TS

T = Id, unde Id este transformarea identica pe V

se numeste adjuncta matricei A.

: W V denita prin relat ia

Inlocuind R(y) = R(kx)kR(x) si folosind pozitivitatea produsului scalar, rezulta R(kx)kR(x) = 0,

In ecare din cele patru cazuri sa se determine urmatoarele chestiuni:

(transpusa lui T), n baza ortonormata

(a, b), f continua pe [a, b],

este subspat iu vectorial n V . Daca x S

Pentru o matrice A reala (deci A coincide cu conjugata ei

In (1) nmult im la stanga cu

astfel ncat matricea lui A = [T]

(1) asociat valorii proprii .

Teorema. Fie endomorsmul T End(V

= Ker (T Id) Ker (T Id)

= 2, rezulta ca valorii proprii = 0 i core-

, i se ataseaza un vector principal.

Consecint a. Daca T End(V

Observat ii. 1. Se observa ca prin recurent a toate puterile A

pe intervalul deschis (0, 1). Aat i valorile

In noile coordonate, forma patratica devine Q(y) = y

AB, lungimea segmentului neorientat

b, c, . . . , iar n desen vor reprezentat i

b (vezi Fig. a).

b V doi vectori liberi si O E

b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat

b sau OB = OA+AB (vezi gura). Vectorii liberi

b nu depinde de alegerea punctului O, originea reprezentantului

OB OB = c (tema, vericat i!) .

b si se xeaza punctul C ca intersect ia dintre

b, numita diferent a dintre vectorul a si

b. Fara a restrange generalitatea,

b. Cazul t < 0 se trateaza analog.

b, c V sunt coplanari daca si numai daca ei sunt liniar dependent i.

b, c sunt liniar dependent i, adica r, s, t V nu tot i nuli cu propri-

b, unde k = r/t, l = s/t.

OB; rezulta relat ia c = k a +l