UMBRA LUI MIRCEA.

LA COZIA
de GRIGORE ALEXANDRESCU CONTEXTUL APARITIEI IPOTEZA Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai pasoptismului in Muntenia, care reuseste sa dea glas, prin opera lui, meditatiei de tip romantic asupra istoriei neamului, istorie pe care a pretuit-o si pe care o transforma , de multe ori, in modele pentru urmasi. Animat de entuziasmul epocii, cultiva specii lirice romantice (elegii, meditatii )si clasice (satire, fabule, epistole). Grigore Alexandrescu se impune in epoca ca un poet superior contemporanilor prin reflexivitatea sa autentica, profunda, anticipare, in contextul unei literaturi aflate la inceputurile sale a unei coordonate fundamentale pentru marea poezie romaneasca. Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrisa dupa cum marturiseste autorul insusi, in urma calatoriei facute impreuna cu prietenul sau Ion Ghica, in 1842, la manastirile din Oltenia. Vechea manastire Cozia, situata pe malul drept al Oltului, loc de veci pentru domnitorul Mircea cel Batran, i-a trezit sentimente puternice si reflectii originale despre trecutul glorios si despre razboi. Poezia a aparut in revista Propasirea, in 1844. ROMANTISMUL ARGUMENTARE Poezia ilustreaza romantismul, avand o serie de trasaturi specifice evolutiei acestui curent in literatura romana: tema istorica, motivele preromantice (al umbrelor, al zidurilor, al mormintelor, nocturnul, fantoma), imbinarea diferitelor specii lirice, antiteza trecut- prezent, particularitatile stilului retoric (invocatia si exclamatia retorica, gradarea, hiperbola). Romantismul romanesc se caracterizeaza prin coexistenta cu clasicismul, prin asumarea unor accente patriotice si revolutionare, de dezvoltare a constiintei nationale. Simetria compozitiei este clasica: poezia incepe si se incheie cu descrierea cadrului natural. SPECIE Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu este o meditatie cu elemente de elegie, de oda si de pastel. TEMA Tema poeziei este istoria nationala, dezvoltata pe linia valorii ei de model pentru tanara generatie.Poetul alege figura exemplara a lui Mircea cel Batran, domnitor ideal si pentru Mihai Eminescu in Scrisoarea III . TITLUL Titlul poeziei este format dintr-o constructie lexicala care sugereaza evocarea unui domnitor patriot, fixand totodata si premisele romantice: fantoma-umbra si natura -la Cozia. COMPOZITIE Textul este organizat, prin antiteza trecut-prezent, in doua parti principale: evocarea trecutului glorios, simbolizat de figura domnitorului si meditatia asupra razboiului, pe care vremurile civilizate contemporane trebuie sa-l inlocuiasca cu pacea. Cele doua parti se echilibreaza prin secventele simetrice situate la inceputul poeziei si la final. SECVENTE POETICE Prima secventa (primele trei strofe) instituie o atmosfera romantica, incarcata de mister, cu o mare tensiune lirica. Imbinand lirismul cu reflexivitatea, poetul sugereaza o traire autentica.Aceasta secventa are rolul de a institui o atmosfera crepusculara, romantica, propice aparitiei fantomei si instituie starea de meditatie. ELEMENTE ROMANTICE Cadrul descris corespunde regimului nocturn al imaginii poetice si, ca specie, ilustreaza pastelul.Cronotopul (relatia spatiu-timp )se costruieste gradat, prin mentionarea unor elemente situate in apropierea eului- raul Olt, manastirea, apoi prin sugerarea unor zone ale cripticului si enigmaticului,

aflate in departare - pestera, rapa, generatiile trecute si vechimea manastirii, noaptea si chipuri negre. Perspectiva receptarii realitatii este cea data de contemplatie si de reverie. Impresia creata de miscarea apei, de apropierea serii, combinate cu imaginea manastirii si cu fantezia eului,care face posibila aparitia fantomei este covarsitoare. Ea este exprimata sugestiv printr-o reactie hiperbolizata a naturii personificate: Raul inapoi se trage ....muntii varful isi clatesc. IMAGINAR ROMANTIC Imaginarul romantic se sustine prin motivul apei, motivul umbrei, al manastirii vechi, al timpului trecut, al noptii s.a.Aliteratia Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate(repetarea vocalei inchise u urmate de consoane nazale si surde ) accentueaza sentimentul de asteptare si de teama. Structurile valuri mandre, generatii spumegate, ...in cadenta il izbesc creeaza imaginile dinamice ale unei naturi salbatice, dar sunt si armonii imitative valorificate in crearea atmosferei. Hiperbola Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc, Muschiul zidului se misca....pantre iarba sa strecoara deschide cadrul pana la dimensiunea fantastica. Potrivit esteticii romantice, natura este cadru si sentiment. Secventa a doua (strofele IV-XII ) evoca domnia legendara a lui Mircea, asociind imagini diin trecutul glorios. Discursul liric se transforma din unul specific pastelului intr-unul specific odei: Ascultati!....marea fantomaa face semn...da o porunca .../Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez.../Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stanca-n stanca,/ Transilvania l-aude, ungurii se inarmez. Dintre elementele romantice, apar acum dialogul cu natura, influenta a literaturii populare: Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, interogatia retorica, semnul spiritului reflexiv: Cine oar' poate sa fie omul care te-a-ngrozit? si invocatia: Sarutare, umbra veche! Accentele de oda exprima credinta poetului ca Mircea intruchipeaza idealul de vitejie stramosesc si dorinta de libertate. Ideile si imaginile generoase despre domnia lui Mircea conduc la antiteza romantica trecut prezent, dezvoltata in strofa a XII-a : Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura /Ce un urias odata in razboaie a purtat;/ Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura,/ Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. Secventa a III-a (strofele XIII-XIV ) este o meditatie comparativa trecut-prezent, nascuta din luciditatea poetului, constient ca rzboiul nu inseamna numai eroism, ci si moarte. Spirit al lumii moderne, poetul combate razboiul, pe care il infatiseaza alegoric: Caci razboiul e bici groaznec, care moartea il iubeste. In fata constiintei treze, legenda piere si apare solutia corespunzatoare dialecticii existentei: Prin stiinte si prin arte natiile infratite. Secventa a IV-a (strofele XV-XVI ) realizeaza revenirea la cadrul romantic, de la inceputul poeziei. Textul devine, astfel, armonios, unitar si echilibrat. Ultimele doua versuri: Si-ale valurilor mindre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc, identice cu versurile finale ale primei strofe, sugereaza consubstantialitatea timpului si a memoriei afective. Discursul liric construit la persoana I indica subiectivarea eului, interiorizarea reflexiva si elegiaca. LIRISMUL Lirismul subiectiv se realizeaza si prin figuri de stil, structuri lingvistice, elemente de sintaxa poetica, prin care eul liric transmite senzatii, reflectii, sentimente: epitetul moral valuri mandre; comparatia ca prin vine un fior;metafora cesul nalucirei;invocatia, interogatia, hiperbola; alternarea modului indicativ cu modul imperativ Ascultati!...marea fantoma face semn....da o porunca;imagini vizuale, auditive, sinestezice de mare sugestie Tot e groaza si tacere.....umbra intra in mormant. FIGURI DE STIL Gradatia ascendenta a discursului liric, in partea de evocare, se realizeaza prin mijloace lexicale, prozodice si de sintaxa, dintre care de mare efect sunt enumeratia: Dintr-o pestera, din rapa, noaptea iese, ma-mpresoara:/ De pe muche, de pe stanca, chipuri negre se cobor; punctele de suspensie si

propozitiile eliptice: Iese....vine catre tarmuri........sta....in preajma ei priveste..../Raul inapoi se trage....muntii varful isi clatesc; exclamatia si vorbirea ceremonioasa: Sarutare umbra veche! priimeste -nchinaciune etc. Toate aceste mijloace genereaza o tensiune lirica de un dramatism aparte. PROZODIE Tonalitatea solemna este conferita de particularitatile prozodice. Poezia are saisprezece catrene cu versuri lungi, de 15-16 silabe, subliniind ideea poetica. Rima este incrucisata. Ritmul trohaic confera versurilor o armonie speciala, care se potenteaza prin alternarea picioarelor metrice de trei silabe( anapest) cu cele de patru silabe (peon) in fiecare jumatate de vers datorita intonatiei afective: A-le-tur-/nu-ri-lor-um-/bre//pes-te-un/-de-stau-cul-ca//-te.Pauzele (cezurile) si punctele de suspensie accentueaza atmosfera de mister si groaza. Muzicalitatea este conferita si de valoarea simbolica a sunetelor :u,e,r,s. Limbajul poeziei lui Grigore Alexandrescu indica evolutia limbii romane pana in epoca pasoptista. Limba populara este slefuita de stilul retoric si de tehnica sugestiei. Fonetismele arhaice precum : dezvaleste, inarmez, repeteaza, priimeste, confera textului o muzicalitate nostalgica. Dintre toate partile de vorbire , predomina verbul si substantivul importanta pentru construirea pasajelor descriptiv-evocatoare. Tehnicile artistice, elementele de vocabular, de morfosintaxa, originalitatea limbajului prin care se construieste universul poetic reflecta romantismul pasoptist, aspectele estetice promovate in epoca. CONCLUZII Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia de G. Alexandrescu ilustreaza elocvent trasaturi ale romantismului romanesc, printre care preferinta pentru tema istorica, pentru meditatie asupra trecutului; motive preromantice precum: noaptea, ruinele, mormintele; atmosfera de mister; imaginarul nocturn, dominat de fantasme; prezenta unor figuri de stil ca antiteza si metafora; dialogul cu natura, retorismul, cultivarea speciilor romantice; elegia si meditatia. Prin inflexiunile interogativ- meditative si prin puritatea sentimentelor, textul il propulseaza pe autorul ei printre precursorii lui Mihai Eminescu.