1 PROGRAMAREA CALCULATOARELOR IN LIMBAJUL C

1. Introducere n programare. Limbajul C Algoritmi si programe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Dezvoltarea de programe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Limbajul de programare C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Elementele componente ale unui program . . . . . . . . 9 Conventii lexicale ale limbajului C . . . . . . . . . . . . .10 Structura programelor C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Directive preprocesor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

2. Date si prelucrri Variabile si constante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Tipuri de date n limbajul C . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Constante n limbajul C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Operatori si expresii aritmetice n C . . . . . . . . . . . 18 Erori de reprezentare a numerelor . . . . . . . . . . . . . 20 Prelucrri la nivel de bit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Ordinea de evaluare a expresiilor . . . . . . . . . . . . . . 23 Instructiuni expresie n C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Functii standard de intrare-iesire . . . . . . . . . . . . . . 25

3. Prelucrri conditionate Structuri de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Bloc de instructiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Instructiunea "if" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Operatori de relatie si logici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Expresii conditionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Instructiunea "switch" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Macroinstructiunea assert . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

http://elth.srv.ro/

4. Prelucrri repetitive n C Instructiunea "while" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Instructiunea "for" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Instructiunea "do" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Instructiunile "break" si "continue" . . . . . . . . . . . . 40 Vectori n limbajul C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Matrice n limbajul C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Programare structurat n C . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

5. Programare modular n C Importanta functiilor n programare . . . . . . . . . . . . 47 Utilizarea functiilor in C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Definirea de functii in C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Instructiunea return . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Transmiterea de date intre functii . . . . . . . . . . . . . 52 Functii recursive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54 Biblioteci de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

6. Tipuri pointer n C Variabile pointer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Operatii cu pointeri la date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Vectori si pointeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Pointeri n functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 Pointeri la functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

7. Operatii cu siruri de caractere n C Memorarea sirurilor de caractere n C . . . . . . . . . . 67 Erori uzuale la operatii cu siruri de caractere . . . . . 68 Functii standard pentru operatii cu siruri . . . . . . . . 70 Definirea de noi functii pe siruri de caractere . . . . 72 Extragerea de cuvinte dintr-un text . . . . . . . . . . . . 73 Cutarea si nlocuirea de siruri . . . . . . . . . . . . . . . . 75

http://elth.srv.ro/

8. Alocarea dinamica a memoriei n C Clase de memorare n C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Functii de alocare si eliberare a memoriei . . . . . . . 78 Vectori alocati dinamic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79 Vectori de pointeri la date alocate dinamic . . . . . . 80 Argumente n linia de comand . . . . . . . . . . . . . . . 82 Matrice alocate dinamic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

9. Tipuri structur n C Definirea de tipuri si variabile structur . . . . . . . . . 85 Utilizarea tipurilor structur . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 Functii cu argumente si rezultat structur . . . . . . . 88 Definirea unor noi tipuri de date . . . . . . . . . . . . . . 89 Structuri cu continut variabil . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Structuri predefinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Structuri legate prin pointeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

10. Fisiere de date n C Tipuri de fisiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95 Functii pentru deschidere si nchidere fisiere . . . . . 96 Functii de citire-scriere n fisiere text . . . . . . . . . . . 98 Functii de citire-scriere cu format . . . . . . . . . . . . . . 99 Functii de acces secvential la fisiere binare . . . . . . 100 Functii pentru acces direct la date . . . . . . . . . . . . . 102 Descriptori de format n functii de intrare-iesire . . 103

11. Tehnici de programare n C Stil de programare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Conventii de scriere a programelor . . . . . . . . . . . . .106 Constructii idiomatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Portabilitatea programelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110 Erori uzuale n programe C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Definirea si utilizarea de functii . . . . . . . . . . . . . . . 113

http://elth.srv.ro/

12. Tehnici de programare specifice programelor mari Particularitti ale programelor mari . . . . . . . . . . . . 117 Compilri separate si fisiere proiect . . . . . . . . . . . . 118 Fisiere antet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 Directive preprocesor utile n programele mari . . . . 121 Proiectul initial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 Extinderea programului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 Imbunttirea programului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130

13. Programare generic n C Structuri de date si algoritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Colectii de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 Colectii de date generice . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 132 Functii generice standard n C . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Utilizarea de tipuri neprecizate . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 Utilizarea de pointeri la void . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 Tipuri abstracte de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

14. Diferente ntre limbajele C si C++ Diferente de sintax . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Diferente la functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 Operatori pentru alocare dinamic . . . . . . . . . . . . . . . 143 Tipuri referint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 Fluxuri de intrare-iesire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 Tipuri clas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147 Supradefinirea operatorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149

http://elth.srv.ro/

5 1. Introducere n programare. Limbajul C. Algoritmi si programe Un algoritm este o metod de rezolvare a unei probleme printr-o succesiune de operatii simple. Numrul de operatii este de obicei foarte mare, dar finit. Spre deosebire de aplicarea unor formule de calcul, un algoritm contine operatii executate conditionat, numai pentru anumite date, si operatii repetate de un numr de ori, n functie de datele problemei. Exemplul clasic este algoritmul lui Euclid pentru determinarea celui mai mare divizor comun a doi ntregi, care nu poate fi exprimat sub forma unei expresii (formule). Tipic pentru un algoritm este faptul c anumite operatii se execut conditionat (n functie de valorile datelor initiale), iar alte operatii se execut n mod repetat (iar numrul de repetri poate depinde de datele initiale). Practic nu exist un program fr decizii si cicluri, deci un program n care s se execute mereu aceleasi operatii, n aceeasi ordine, indiferent de datele initiale. Altfel spus, anumite operatii dintr-un program pot s nu fie executate de loc sau s fie executate de un numr de ori, functie de datele initiale. Algoritmii mai simpli pot fi exprimati direct ntr-un limbaj de programare, dar pentru un algoritm mai complex se practic descrierea algoritmului fie sub form grafic (organigrame sau scheme logice), fie folosind un pseudocod, ca un text intermediar ntre limbajul natural si un limbaj de programare. Un pseudocod are reguli mai putine si descrie numai operatiile de prelucrare (nu si variabilele folosite). Nu exist un pseudocod standardizat sau unanim acceptat. Descrierea unor prelucrri n pseudocod se poate face la diferite niveluri de detaliere. Exemplu de algoritm pentru afisarea numerelor perfecte mai mici ca un numr n dat, descris ntr-un pseudocod:
repet pentru fiecare ntreg m ntre 2 si n calcul sum s a divizorilor lui m dac m = s atunci scrie m

sau, la un nivel de detaliere mai aproape de un program n C:

repet pentru fiecare ntreg m ntre 2 si n s=0 repeta pentru fiecare ntreg d ntre 1 si m daca d este divizor al lui m atunci aduna d la s dac m = s atunci scrie m

http://elth.srv.ro/

6 Prin alinierea spre dreapta s-a pus n evident structura de blocuri, adic ce operatii fac obiectul unei comenzi de repetare sau de selectie (dac). Aceast conventie nu este suficient de precis si poate fi nlocuit cu caractere delimitator pentru operatiile dintr-un bloc ce face obiectul unei repetri sau unei conditionri. Exemplu:
repet pentru fiecare ntreg m ntre 2 si n { s=0 repeta pentru fiecare ntreg d ntre 1 si m {daca d este divizor al lui m atunci aduna d la s } dac m = s atunci scrie m }

Un program este o descriere precis si concis a unui algoritm ntr-un limbaj de programare. Un program are un caracter general si de aceea are nevoie de date initiale (diferite de la o utilizare la alta a programului), date care particularizeaz programul pentru o situatie concret. De exemplu, un program pentru afisarea numerelor perfecte mai mici ca un numr dat n are ca date initiale numrul n si ca rezultate numerele perfecte ntre 2 si n. Exemplu:
#include <stdio.h> void main () { int n,m,s,d ; // declaratii de variabile printf("n="); scanf("%d",&n); // citire date for (m=2; m<=n ;m++) { // repeta ptr fiecare m s=0; // suma divizorilor lui m for (d=1; d<m ; d++) { if ( m % d==0) // restul mprtirii m/d s=s+d; // aduna un divizor la suma } if (m==s) // daca m este numar perfect printf ("\n %d", m); // afisare m singur pe o linie } }

Rezultatele produse de un program pe baza datelor initiale sunt de obicei afisate pe ecran si/sau la imprimant. Datele se introduc manual de la tastatur sau se citesc din fisiere disc. Operatiile de prelucrare uzuale din limbajele de programare sunt operatii aritmetice, operatii de comparatie si operatii de intrare-iesire (de citirescriere). Aceste operatii sunt exprimate prin instructiuni ale limbajului sau prin apelarea unor functii standard predefinite (de bibliotec).

http://elth.srv.ro/

7 Desfsurarea n timp a operatiilor de prelucrare este controlat prin instructiuni de repetere (de ciclare) si de selectie. Fiecare limbaj de programare are reguli gramaticale precise, a cror respectare este verificat de programul compilator (compilator = translator dintr-un limbaj de programare universal n limbajul calculatorului pe care se va executa programul).

Dezvoltarea de programe Scrierea unui program ntr-un limbaj de programare este doar primul pas dintr-un proces care mai cuprinde si alti pasi. Mai corect ar fi s spunem scrierea unei versiuni initiale a programului, pentru c ntotdeauna aceast form initial este corectat, modificat sau extins pentru eliminarea unor erori, pentru satisfacerea unor noi cerinte sau pentru mbunttirea performantelor n executie. Un program scris ntr-un limbaj independent de masin (C, Pascal, s.a.) trebuie mai nti tradus de ctre un program translator sau compilator. Compilatorul citeste si analizeaz un text surs (de exemplu n limbajul C) si produce un modul obiect (scris ntr-un fisier), dac nu s-au gsit erori n textul surs. Pentru programele mari este uzual ca textul surs s fie format din mai multe fisiere surs, care s poat fi scrise, compilate, verificate si modificate separat de celelalte fisiere surs. Mai multe module obiect, rezultate din compilri separate sunt legate mpreun si cu alte module extrase din biblioteci de functii standard ntr-un program executabil de ctre un program numit editor de legturi (Linker sau Builder). Executia unui program poate pune n evident erori de logic sau chiar erori de programare care au trecut de compilare (mai ales n limbajul C). Cauzele erorilor la executie sau unor rezultate gresite nu sunt de obicei evidente din cauz c ele sunt efectul unui numr mare de operatii efectuate de calculator. Pentru descoperirea cauzelor erorilor se poate folosi un program depanator (Debugger) sau se pot insera intructiuni de afisare a unor rezultate intermediare n programul surs, pentru trasarea evolutiei programului. Fazele de modificare (editare) a textului surs, de compilare, linkeditare si executie sunt repetate de cte ori este necesar pentru a obtine un program corect. De fapt, testarea unui program cu diverse date initiale poate arta prezenta unor erori si nu absenta erorilor, iar efectuarea tuturor testelor necesare nu este posibil pentru programe mai complexe (pentru. un compilator sau un editor de texte, de exemplu).

http://elth.srv.ro/

8 Programele compilator si linkeditor pot fi apelate n mod linie de comand sau prin selectarea unor optiuni din cadrul unui mediu integrat de dezvoltare a programelor (IDE = Integrated Development Environment). Alte programe utilizate n procesul de dezvoltare a unor aplicatii mari sunt: - program bibliotecar pentru crearea si modificarea unor biblioteci de subprograme pe baza unor module obiect rezultate din compilare. - program pentru executia unor fisiere de comenzi necesare pentru compilarea selectiv si re-crearea programului executabil, dup modificarea unor fisiere surs sau obiect (make). - program de control al versiunilor succesive de fisiere surs.

Llimbajul de programare C. Limbajul C s-a impus n principal datorit existentei unui standard care contine toate facilittile necesare unui limbaj pentru a putea fi folosit ntr-o mare diversitate de aplicatii, fr a fi necesare abateri sau extinderi fat de standard (cazul limbajului Pascal). Un exemplu este recunoasterea posibilittii ca un program s fie format din mai multe fisiere surs si a compilrii lor separate, inclusiv referiri dintr-un fisier n altul. In plus, exist un numr relativ mare de functii uzuale care fac parte din standardul limbajului si care contribuie la portabilitatea programelor C. Unii programatori apreciaz faptul c limbajul C permite un control total asupra operatiilor realizate de procesor si asupra functiilor sistemului de operare gazd, aproape la fel ca si limbajele de asamblare. Astfel se explic de ce majoritatea programelor de sistem si utilitare sunt scrise de mai multi ani n limbajul C, pe lng multe programe de aplicatii. Limbajul C permite scrierea unor programe foarte compacte, ceea ce poate fi un avantaj dar si un dezavantaj, atunci cnd programele devin criptice si greu de nteles. Scurtarea programelor C s-a obtinut prin reducerea numrului de cuvinte cheie, prin existenta unui numr mare de operatori exprimati prin unul sau prin dou caractere speciale dar si prin posibilitatea de a combina mai multi operatori si expresii ntr-o singur instructiune (acolo unde alte limbaje folosesc mai multe instructiuni pentru a obtine acelasi efect). Din perspectiva timpului se poate spune c instructiunile C sunt o reusit a limbajului (si au fost preluate fr modificari de multe alte limbaje : C++, Java s.a.) dar functiile de intrare-iesire (printf,scanf) nu au fost un succes (si au fost nlocuite n alte limbaje). Un alt neajuns s-a dovedit a fi necesitatea argumentelor de tip pointer pentru functiile care trebuie s modifice o parte din argumentele primite si a fost corectat prin argumente de tip referint.

http://elth.srv.ro/

9 Utilizarea direct de pointeri (adrese de memorie) de ctre programatorii C corespunde lucrului cu adrese de memorie din limbajele de asamblare si permite operatii imposibile n alte limbaje, dar n timp s-a dovedit si o surs important de erori la executie, greu de depistat. Au mai fost preluate n limbajele post-C si anumite conventii, cum ar fi diferenta dintre litere mici si litere mari, diferenta dintre caractere individuale si siruri de caractere (si terminarea sirurilor de caractere cu un octet zero), operatorii, comentariile s.a. Programarea n C este mai putin sigur ca n alte limbaje ( Pascal, Java) si necesit mai mult atentie. Limbajul C permite o mare diversitate de constructii corecte sintactic (care trec de compilare), dar multe din ele trdeaz intentiile programatorului si produc erori greu de gsit la executie. Poate cel mai bun exemplu este utilizarea gresit a operatorului de atribuire = n locul operatorului de comparare la egalitate ==. Exemplu:
if ( a=b) printf (" a = b" \n"); if ( a==b) printf (" a = b" \n"); corect // gresit //

Elementele componente ale unui program Orice limbaj de programare trebuie s contin: - Instructiuni imperative, prin care se comand executarea anumitor actiuni (prelucrri); - Declaratii de variabile, de functii s.a., necesare compilatorului dar fr efect la executie - Comentarii, ignorate de compilator, destinate oamenilor care citesc programe In plus, limbajul C mai contine si directive preprocesor, pentru compilator. Instructiunile executabile sunt grupate n functii (subprograme). In C trebuie s existe cel putin o functie cu numele "main", cu care ncepe executia unui program. Celelalte functii sunt apelate din functia "main" sau din alte functii activate direct sau indirect de "main". Prin "program" ntelegem uneori toate instructiunile necesare rezolvrii unei probleme, deci o aplicatie complet, dar uneori se ntelege prin "program" doar programul principal (functia "main"). Exemplu de program C minimal, cu o functie "main" ce contine o singur instructiune (apelul functiei "printf") si nu contine declaratii:
#include <stdio.h> void main ( ) {

http://elth.srv.ro/

10
printf (" main "); }

Cuvntul void reprezint tipul functiei "main" si arat c aceast functie nu transmite nici un rezultat prin numele su. Parantezele care urmeaz cuvntului "main" arat c numele "main" este numele unei functii (si nu este numele unei variabile), dar o functie fr parametri. Sunt posibile si alte forme de definire a functiei "main". Acoladele sunt necesare pentru a delimita definitia unei functii, care este un bloc de instructiuni si declaratii. Un program descrie procedurile de obtinere a unor rezultate pe baza unor date initiale si foloseste rezultate intermediare. Toate aceste date sunt memorate n variabile ale programului. Pot exista si date constante, ale cror valori nu se pot modifica n cursul executiei. Toate variabilele folosite ntr-un program trebuie definite sau declarate prin declaratii ale limbajului. Exemplu:
#include <stdio.h> /* calculeaza si afiseaza void main ( ) { int a,b; float c; scanf ("%d%d", &a,&b); c= (a+b)/2.0; printf ("%f\n", c); } media a doua numere */ /* /* /* /* declaratii de variabile */ citire date initiale */ instructiune de calcul */ afisare rezultat */

In programul anterior "scanf" si "printf" sunt functii de citire de la tastatur si respectiv de afisare pe ecran, iar liniile n care ele apar sunt instructiuni pentru apelarea acestor functii. Practic nu exist program fr operatii de citire a unor date si de scriere a unor rezultate. Datele initiale asigur adaptarea unui program general la o problem concret iar rezultatele obtinute de program trebuie comunicate persoanei care are nevoie de ele. Un program este adresat unui calculator pentru a i se cere efectuarea unor operatii, dar programul trebuie citit si nteles si de ctre oameni; de aceea se folosesc comentarii care explic de ce se fac anumite operatii (comentariile din exemplul anterior nu sunt un bun exemplu). Initial n limbajul C a fost un singur tip de comentariu, care ncepea cu secventa "/*' si se termina cu secventa "*/". Ulterior s-au adoptat si comentariile din C++, care ncep cu secventa "//" si se termin la sfrsitul liniei care contine acest comentariu, fiind mai comode pentru programatori.

Conventii lexicale ale limbajului C

http://elth.srv.ro/

11 Instructiunile si declaratiile limbajului C sunt formate din cuvinte cheie ale limbajului, din nume simbolice alese de programator, din constante (numerice si nenumerice) si din operatori formati n general din unul sau dou caractere speciale. Vocabularul limbajului contine litere mari si mici ale alfabetului englez, cifre zecimale si o serie de caractere speciale, care nu sunt nici litere, nici cifre. Printre caracterele speciale mult folosite sunt semne de punctuatie (',' ';'), operatori ('=','+','-','*','/'), paranteze ('(',')',[',']','{'}') s.a. In C se face diferent ntre litere mici si litere mari, iar cuvintele cheie ale limbajului trebuie scrise cu litere mici. Cuvintele cheie se folosesc n declaratii si instructiuni si nu pot fi folosite ca nume de variabile sau de functii (sunt cuvinte rezervate ale limbajului). Exemple de cuvinte cheie:
int, float, char, void, unsigned, do, while, for, if, switch struct, typedef, const, sizeof

Numele de functii standard (scanf, printf, sqrt, etc.) nu sunt cuvinte cheie, dar nu se recomand utilizarea lor n alte scopuri (schimbarea sensului initial, atribuit n toate versiunile limbajului). Literele mari se folosesc n numele unor constante simbolice predefinite :
EOF, M_PI, INT_MAX, INT_MIN

Prin numele de "spatii albe" se nteleg n C mai multe caractere folosite cu rol de separator: blanc ( ), tab ('\t'), linie nou ('\n'), Acolo unde este permis un spatiu alb pot fi folosite oricte spatii albe (de obicei blancuri). Spatii albe sunt necesare ntre nume simbolice succesive (n declaratii, ntre cuvinte cheie si/sau identificatori) dar pot fi folosite si ntre alti atomi lexicali succesivi. Exemple:
const int * p; typedef unsigned char byte;

Atomii lexicali ("tokens" n englez) sunt: cuvinte cheie, identificatori (nume simbolice alese de programatori), numere (constante numerice), constante sir (ntre ghilimele), operatori si separatori. Un atom lexical trebuie scris integral pe o linie si nu se poate extinde pe mai multe linii. In cadrul unui atom lexical nu se pot folosi spatii albe (cu exceptia spatiilor dintr-un sir constant).

http://elth.srv.ro/

12 Respectarea acestei reguli poate fi mai dificil n cazul unor siruri constante lungi, dar exist posibilitatea prelungirii unui sir constant de pe o linie pe alta folosind caracterul '\'. Exemple:
puts (" Inceput sir foarte foarte lung\ sfrsit sir"); // spatiile albe se vor afisa // solutie alternativa puts ("Inceput sir foarte foarte lung", "sfrsit sir"); // spatiile albe nu conteaz

Spatiile albe se folosesc n expresii pentru a usura citirea lor si la nceput de linie pentru alinierea instructiunilor dintr-un bloc inclus ntr-o structur if, while, for, do.

Structura programelor C. Un program C este compus n general din mai multe functii, dintre care functia "main" nu poate lipsi, deoarece cu ea ncepe executia programului. Functiile pot face parte dintr-un singur fisier surs sau din mai multe fisiere surs. Un fisier surs C este un fisier text care contine o succesiune de declaratii: definitii de functii si, eventual, declaratii de variabile. Functia main poate fi declarat fr argumente sau cu argumente, prin care ea primeste date transmise de operator prin linia de comand care lanseaz programul n executie. Functia main poate fi declarat si de tip int sau fr tip explicit, dar atunci trebuie folosit instructiunea return pentru a preciza un cod de terminare (zero pentru terminare normal, negativ pentru terminare cu eroare). Exemplu:
#include int main printf return } <stdio.h> ( ) { (" main "); 0;

Definitia unei functii C are un antet si un bloc de instructiuni ncadrat de acolade. In interiorul unei functii exist de obicei si alte blocuri de instructiuni, ncadrate de acolade, si care pot contine declaratii de variabile. Antetul contine tipul si numele functiei si o list de argumente. Exemplu de program cu dou functii:
#include <stdio.h> void clear () { int i; // sterge ecran prin defilare // variabila locala functiei clear

http://elth.srv.ro/

13
for (i=0;i<24;i++) putchar('\n'); } void main ( ) { clear( ); } // apel functie

Functia clear putea fi scris (definit) si dup functia main, dar atunci era necesar declararea acestei functii nainte de main. Exemplu:
#include <stdio.h> void clear(); // declaratie functie void main ( ) { clear( ); // apel functie } void clear () { // definitie functie int i; for (i=0;i<24;i++) putchar('\n'); }

Intr-un program cu mai multe functii putem avea dou categorii de variabile: - variabile definite n interiorul functiilor, numite si "locale". - variabile definite n afara functiilor, numite si "externe" (globale). Locul unde este definit o variabil determin domeniul de valabilitate al variabilei respective: o variabil definit ntr-un bloc poate fi folosit numai n blocul respectiv. Pot exista variabile cu acelasi nume n blocuri diferite; ele se memoreaz la adrese diferite si se refer la valori diferite. In primele versiuni ale limbajului C era obligatoriu ca toate declaratiile de variabile dintr-o functie (sau dintr-un dintr-un bloc) s fie grupate la nceputul functiei, nainte de prima instructiune executabil. In C++ si n ultimele versiuni de C declaratiile pot apare oriunde, intercalate cu instructiuni. Exemplu (incorect sintactic n C, corect sintactic n C++):
#include <stdio.h> void main () { int n; scanf ("%d", &n); long nf=1; for (int k=1;k<=n;k++) nf=nf*k; printf ("%ld\n", nf); } // // // // // // // calcul factorial un ntreg dat citeste valoare n variabila rezultat repeta de n ori o nmultire afisare rezultat

Directive preprocesor

http://elth.srv.ro/

14 Un program C contine una sau mai multe linii initiale, care ncep toate cu caracterul #. Acestea sunt directive pentru preprocesorul C si sunt interpretate nainte de a se analiza programul propriu-zis (instructiuni si declaratii). Directivele fac parte din standardul limbajului C. Cele mai folosite directive sunt #include si #define. Directiva #include cere includerea n compilare a unor fisiere surs C, care sunt de obicei fisiere antet (header), ce reunesc declaratii de functii standard. Fisierele de tip .h nu sunt biblioteci de functii si nu contin definitii de functii, asa cum se afirm uneori. Pentru a permite compilatorului s verifice utilizarea corect a unei functii este necesar ca el s afle declaratia functiei (sau definitia ei) nainte de prima utilizare. Pentru o functie de bibiotec definitia functiei este deja compilat si nu se mai transmite programului compilator, deci trebuie comunicate doar informatiile despre tipul functiei, numrul si tipul argumentelor printr-o declaratie (prototip al functiei). Fisierele antet contin declaratii de functii. Absenta declaratiei unei functii utilizate (si datorit absentei unei directive include) este semnalat ca avertisment n programele C si ca eroare ce nu permite executia n C++. Pentru anumite functii absenta declaratiei afecteaz rezultatul functiei (considerat implicit de tip int), dar pentru alte functii (de tip void sau int) rezultatul nu este afectat de absenta declaratiei. Orice program trebuie s citeasc anumite date initiale variabile si s scrie (pe ecran sau la imprimant) rezultatele obtinute. In C nu exist instructiuni de citire si de scriere, dar exist mai multe functii standard destinate acestor operatii. Declaratiile functiilor standard de I/E sunt reunite n fisierul antet stdio.h (Standard Input-Output ), care trebuie inclus n compilare:
#include <stdio.h>

Numele fisierelor antet pot fi scrise cu litere mici sau cu litere mari deoarece nu sunt nume proprii limbajului C ci sunt nume specifice sistemului de operare gazd (Windows, Linux etc.). Exemplu:
#include <STDIO.H>

Parantezele unghiulare < si > sunt delimitatori ai sirului de caractere ce reprezint numele fisierului si arat c acest nume trebuie cutat ntr-un anumit director (grup de fisiere). Numele unui fisier inclus poate fi delimitat si de ghilimele atunci cnd el se afl n acelasi director cu programul care contine directiva include. Exemplu:
#include stiva.h

Fiecare directiv de compilare trebuie scris pe o linie separat si nu trebuie terminat cu caracterul ;, spre deosebire de instructiuni si declaratii.

http://elth.srv.ro/

15 In multe din exemplele care urmeaz vom considera implicite directivele de includere necesare pentru functiile folosite, fr a le mai scrie (dar ele sunt necesare pentru o compilare fr erori).

2. Date si prelucrri Variabile si constante Orice program prelucreaz un numr de date initiale si produce o serie de rezultate. In plus, pot fi necesare date de lucru, pentru pstrarea unor valori folosite n prelucrare, care nu sunt nici date initiale nici rezultate finale. Toate aceste date sunt memorate la anumite adrese, dar programatorul se refer la ele prin nume simbolice. Cu exceptia unor date constante, valorile asociate unor nume se modific pe parcursul executiei programului. De aici denumirea de variabile pentru numele atribuite datelor memorate. Numele unei variabile ncepe obligatoriu cu o liter si poate fi urmat de litere si cifre. Caracterul special _ (subliniere) este considerat liter, fiind folosit n numele unor variabile sau constante predefinite (n fisiere de tip H). Aplicatiile calculatoarelor sunt diverse, iar limbajele de programare reflect aceast diversitate, prin existenta mai multor tipuri de date: tipuri numerice ntregi si nentregi, siruri de caractere de lungime variabil s.a. Pentru a preciza tipul unei variabile este necesar o definitie ( o declaratie). Cuvintele definitie si declaratie se folosesc uneori cu acelasi sens, pentru variabile declarate n main sau n alte functii. In limbajul C se face diferent ntre notiunile de definitie si declaratie, iar diferenta apare la variabile definite ntr-un fisier surs si declarate (si folosite) ntr-un alt fisier surs. O definitie de variabil aloc memorie pentru acea variabil (n functie de tipul ei) iar o declaratie anunt doar tipul unei variabile definite n alt parte, pentru a permite compilatorului s verifice utilizarea corect a variabilelor. O declaratie trebuie s specifice numele variabilei (ales de programator), tipul variabilei si, eventual, alte atribute. In C o variabil poate avea mai multe atribute, care au valori implicite atunci cnd nu sunt specificate explicit (cu exceptia tipului care trebuie declarat explicit). O definitie de variabil poate fi nsotit de initializarea ei. Exemplu:
int suma=0; // declaratie cu initializare

Tipuri de date n limbajul C

http://elth.srv.ro/

16

Principalele tipuri de date n C sunt: - Tipuri numerice ntregi si nentregi, de diferite lungimi. - Tipuri pointer (adrese de memorie) - Tipuri structurate (derivate): vectori, structuri s.a. Pentru functiile fr rezultat s-a introdus cuvntul void, cu sensul fr tip. Tipul unei variabile C poate fi un tip predefinit (recunoscut de compilator) si specificat printr-un cuvnt cheie (int,char,float etc) sau poate fi un nume de tip atribuit de programator (prin declaratii typedef sau struct). Exemple de declaratii de variabile:
int a,b; float x,y,z; double d; // tipuri standard stiva s; // tip definit de utilizator

Asemntor cu tipul variabilelor se declar si tipul functiilor. Exemple:

int cmmdc(int a, int b); double sqrt (double x); // declaratie (prototip)

Orice declaratie si orice instructiune trebuie terminat cu caracterul ;, dar un bloc nu trebuie terminat cu ;. Exemplu de definire a unei functii simple:
double sqr (double x) { return x*x; } // square

Declaratiile de variabile si de functii pot include si alte atribute: static,const. Datorit reprezentrii interne complet diferite, limbajele de programare trateaz diferit numerele ntregi si numerele reale, care pot avea o parte fractionar. Pentru a utiliza eficient memoria si a satisface necesittile unei multitudini de aplicatii exist n C mai multe tipuri de ntregi si respectiv de reali, ce difer prin memoria alocat si deci prin numrul de cifre ce pot fi memorate si prin domeniul de valori. Implicit toate numerele ntregi sunt numere cu semn (algebrice), dar prin folosirea cuvntului cheie unsigned la declararea lor se poate cere interpretarea ca numere fr semn. Tipurile ntregi sunt: char , short , int , long , long long Tipuri nentregi: float , double , long double (numai cu semn). Standardul C din 1999 prevede si tipul boolean _Bool (sau bool) pe un octet. Reprezentarea intern si numrul de octeti necesari pentru fiecare tip nu sunt reglementate de standardul limbajului C, dar limitele fiecrui tip pentru o anumit implementare a limbajului pot fi aflate din fisierul antet limits.h.

http://elth.srv.ro/

17 Toate variabilele numerice de un anumit tip se reprezint pe acelasi numr de octeti, iar acest numr limiteaz domeniul de valori (pentru ntregi si nentregi) si precizia numerelor nentregi. De exemplu, n Borland C , domeniul de valori pentru tipul int este cuprins ntre -32767 si 32767 (ntregi cu semn pe 2 octeti) si de cca. 10 cifre zecimale pentru tipul long). Depsirile la operatii cu ntregi de orice lungime nu sunt semnalate desi rezultatele sunt incorecte n caz de depsire. Exemplu:
short int a=15000, b=20000, c; c=a+b; // depasire ! c > 32767

Reprezentarea numerelor reale n diferite versiuni ale limbajului C este mai uniform deoarece urmeaz un standard IEEE de reprezentare n virgul mobil. Pentru tipul float domeniul de valori este ntre 10E-38 si 10E+38 iar precizia este de 6 cifre zecimale exacte. Pentru tipul double domeniul de valori este ntre 10E-308 si 10E+308 iar precizia este de 15 cifre zecimale. De observat c, la afisarea valorilor unor variabile reale se pot cere mai multe cifre zecimale dect pot fi memorate, dar cifrele suplimentare nu sunt corecte. Se pot cere, prin formatul de afisare, si mai putine cifre zecimale dect sunt memorate n calculator.

Constante n limbajul C Tipul constantelor C rezult din forma lor de scriere, dup cum urmeaz: - Constantele ntregi sunt siruri de cifre zecimale, eventual precedate de un semn (-, +). Exemple :
0 , 11 , -205 , 12345

- Constantele care contin, pe lng cifre si semn, un punct zecimal si/sau litera E (sau e) sunt de tipul double. Exemple:
7.0 , -2. , 0.5 , .25 , 3e10 , 0.12345678E-14

- Constantele care contin un exponent precedat de litera E (e) sau contin un punct zecimal dar sunt urmate de litera F (f) sunt de tipul float. Exemple:
1.0f, -2.F , 5e10f , 7.5 E-14F

- Constantele formate dintr-un caracter ntre apostrofuri sunt de tip char. Exemple:
0, a , A, +, -, \n , \t,

http://elth.srv.ro/

18 Constantele caracter se pot scrie si sub forma unei secvente ce ncepe cu \, urmat de o liter (\n = new line , \t =tab , \b = backspace etc), sau de codul numeric al caracterului n octal sau n hexazecimal (\012 = \0x0a = 10 este codul pentru caracterul de trecere la linie nou \n). - Constantele ntregi n baza 16 trebuie precedate de precedate de sufixul "0x". Cifrele hexazecimale sunt 0..9,A,B,C,D,E,F sau 0..9,a,b,c,d,e,f. Exemple 0x0A, 0x7FFFF, 0x2c, 0xef - Constantele formate din unul sau mai multe caractere ntre ghilimele sunt constante sir de caractere . Exemple:
a , alfa , -1234 , ####

Orice constant poate primi un nume, devenind o constant simboplic. Utilizarea de constante simbolice n programe are mai multe avantaje: - Permit modificarea mai simpl si mai sigur a unei constante care apare n mai multe locuri. - Permite ntelegerea mai usoar a programelor, cu mai putine comentarii. Exemplu de nume pentru constanta ce reprezint dimensiunea maxim a unor vectori :
#define NMAX 1000 // dimensiune maxima void main () { int n, x[NMAX], y[NMAX]; printf ("n= "); scanf ("%d" &n); assert ( n < NMAX); ... // citire elemente vectori

Declaratia enum permite definirea mai multor constante ntregi cu valori succesive, simultan cu definirea unui nou tip de date. Exemplu:
enum color {BLACK,BLUE,RED}; //BLACK=0,BLUE=1,RED=2

Se poate atribui explicit constantelor o valoare diferit de zero. Exemplu:

enum color{RED=5,WHITE=15,BLUE=1};

Operatori si expresii aritmetice n limbajul C O expresie este format din operatori, operanzi si paranteze rotunde. Operanzii pot fi constante, variabile sau functii. Parantezele se folosesc pentru a delimita subexpresii, care se calculeaz naintea altor subexpresii, deci pentru a impune ordinea de calcul. Exemple de expresii aritmetice:
5, x , k+1 , a/b, a/(b*c), 2*n-1 , 1./sqrt(x)

http://elth.srv.ro/

19 Operatorii aritmetici +,-,*, / se pot folosi cu operanzi numerici ntregi sau reali. Operatorul / cu operanzi ntregi are rezultat ntreg (partea ntreag a ctului) si operatorul % are ca rezultat restul mprtirii ntregi a doi ntregi. Semnul restului este acelasi cu semnul demprtitului; restul poate fi negativ. In general, rezultatul unei (sub)expresii cu operanzi ntregi este ntreg. Dac cei doi operanzi difer ca tip atunci tipul inferior este automat promovat la tipul superior nainte de efectuarea operatiei. Un tip T1 este superior unui tip T2 dac toate valorile de tipul T2 pot fi reprezentate n tipul T1 fr trunchiere sau pierdere de precizie. Ierarhia tipurilor aritmetice din C este urmtoarea: char < short < int < long < float < double < long double Subexpresiile cu operanzi ntregi dintr-o expresie care contine si reali au rezultat ntreg, deoarece evaluarea subexpresiilor se face n etape. Exemple:
float x = 9.8, y = 1/2*x; y= x/2; // y=4.9; // y=0.

In limbajul C exist operator de atribuire =, iar rezultatul expresiei de atribuire este valoarea atribuit (copiat). In partea stng a unei atribuiri se poate afla o variabil sau o expresie de indirectare printr-un pointer; n partea dreapt a operatorului de atribuire poate sta orice expresie. Exemple:
k=1; i=j=k=0; d = b*b-4*a*c; x1=(-b +sqrt(d))/(2*a);

La atribuire, dac tipul prtii stnga difer de tipul prtii dreapta atunci se face automat conversia de tip (la tipul din stnga), chiar dac ea necesit trunchiere sau pierdere de precizie. Exemplu:
int a; a= sqrt(3.); // a=1

Exemplu de conversii dorite de programator:

float rad,grd,min; int g,m; minute grd = 180*rad/M_PI; g=grd; min=60*(grd-(float)g); m=min; // radiani, grade, minute // nr intreg de grade, // sau g= (int)grd; // min=60*(grd-g) // sau m= (int)min;

Conversiile automate pot fi o surs de erori (la executie) si de aceea se prefer conversii explicite prin operatorul de conversie (cast= fortare tip), care are forma (tip) si se aplica unei expresii. Exemple:

http://elth.srv.ro/

20

float x; int a,b; x= (float)a/b; float x; int k; k= (int)(x+0.5);

// ctul exact // rotunjire x la intregul apropiat

Conversia prin operatorul (tip) se poate face ntre orice tipuri aritmetice sau ntre tipuri pointer. Pentru tipurile aritmetice se poate folosi si atribuirea pentru modificarea tipului (si valorii) unor variabile sau functii. Exemplu:
float x; int k; x= x+0.5; k=x; // rotunjire x

In limbajul C exist mai multi operatori care reunesc un calcul sau alt prelucrare cu o atribuire. Exemple: += -= *= /= %= Efectul unei expresii de forma
v += e

este echivalent cu efectul expresiei

v = v + e

unde v este o variabil, iar e este o expresie. Operatorii unari de incrementare (++) si decrementare (--) au ca efect mrirea si respectiv micsorarea cu 1 a valorii operandului numeric: ++x adun 1 la x nainte de se folosi valoarea variabilei x x++ adun 1 la x dup ce se foloseste valoarea variabilei x Operatorii ++ si -- se pot aplica oricrei expresii numerice (ntregi sau reale) si variabilelor pointer. In general acesti operatori realizeaz o prescurtare a atribuirilor de forma x=x+1 sau x=x-1, dar pot exista si diferente ntre cele dou forme de mrire sau diminuare a unei valori. De exemplu ( a= ++b ) are alt rezultat dect ( a=b++ ). Urmtoarele expresii au acelasi efect dac x este o variabil :
x=x+1 x += 1 ++x x++

Erori de reprezentare a numerelor In aplicatiile numerice pot apare o serie de erori datorit reprezentrii numerelor n calculatoare si particularittilor operatorilor aritmetici: - Erori la mprtire de ntregi si la atribuire la un ntreg. Exemple:
x = 1/2*(a+b); // x=0, corect: x=(a+b)/2 ;

http://elth.srv.ro/

21
int x = sqrt(2); // x=1

- Erori de depsire a valorilor maxime absolute la operatii cu ntregi, chiar si n valori intermediare (n subexpresii). Un exemplu este calculul numrului de secunde fat de ora zero pe baza a trei ntregi ce reprezint ora, minutul si secunda. Acest numr poate depsi cel mai mare ntreg reprezentabil pe 16 biti (short sau int n unele implementri). Exemplu:
#include <stdio.h> // interval intre doua momente de timp void main () { int h1,m1,s1, h2,m2,s2, h,m,s; long t1,t2,t; int r; printf("timp1="); scanf("%d%d%d",&h1,&m1,&s1); printf("timp2="); scanf("%d%d%d",&h2,&m2,&s2); t1= 3600L*h1 + 60*m1 + s1; // poate depasi daca t1 int t2= 3600L*h2 + 60*m2 + s2; // poate depasi daca t2 int t=t1-t2; h= t/3600; r=t%3600; m=r/60; s=r%60; printf ("%02d:%02d:%02d \n",h,m,s); }

Nu exist nici o metod general de a detecta depsirile la operatii cu ntregi pe un numr mare de calcule, dar n cazuri simple putem s verificm rezultatul unei operatii unde suspectm o depsire. Exemplu:
void main () { int a,b,c; scanf ("%d%d",&a,&b); c=a*b; if ( c/a != b) printf ("depasire !\n"); else printf ("%d \n",c); }

O alternativ este prevenirea aceste depsiri. Exemplu:

if (MAXINT /a < b) // MAXINT definit in <values.h> printf ("depasire ! \n"); else printf ("%d \n", a*b);

http://elth.srv.ro/

22 - Erori la adunarea sau scderea a dou numere reale cu valori foarte diferite prin aducerea lor la acelasi exponent nainte de operatie. Se poate pierde din precizia numrului mai mic sau chiar ca acesta s fie asimilat cu zero. - Erori de rotunjire a numerelor reale datorit numrului limitat de cifre pentru mantis. Mrimea acestor erori depinde de tipul numerelor (float sau double sau long double), de tipul, numrul si ordinea operatiilor aritmetice. Pierderea de precizie este mai mare la mprtire si de aceea se recomand ca aceste operatii s se efectueze ct mai trziu ntr-o secvent de operatii. Deci: expresia (a*b)/c este preferabil expresiei (a/c)*b. Erorile de rotunjire se pot cumula pe un numr mare de operatii, astfel c n anumite metode iterative cresterea numrului de pasi (de iteratii) peste un anumit prag nu mai reduce erorile de calcul intrinseci metodei, deoarece erorile de reprezentare nsumate au o influent prea mare asupra rezultatelor. Un exemplu este calculul valorii unor functii ca sum a unei serii de puteri cu multi termeni; ridicarea la putere si factorialul au o crestere rapid pentru numere supraunitare iar numerele subunitare ridicate la putere pot produce valori nesemnificative. In general, precizia rezultatelor numerice este determinat de mai multi factori: precizia datelor initiale (numr de zecimale), numrul si felul operatiilor, erori intrinseci metodei de calcul (pentru metode de aproximatii succesive), tipul variabilelor folosite.

Prelucrri la nivel de bit O variabil este un nume pentru o zon de memorie, care contine un sir de cifre binare (biti). Operatorii aritmetici interpreteaz sirurile de biti ca numere binare cu semn. Anumite aplicatii dau alte interpretri sirurilor de biti si necesit operatii la nivel de bit sau grupuri de biti care nu sunt multiplii de 8. Operatorii la nivel de bit din C sunt aplicabili numai unor operanzi de tip ntreg. Putem deosebi dou categorii de operatori pe biti: - Operatori logici bit cu bit - Operatori pentru deplasare cu un numr de biti Operatorul unar '~' face o inversare logic bit cu bit a operandului si poate fi util n crearea unor configuratii binare cu multi biti egali cu 1, pe orice lungime. Exemplu:
~0x8000 // este 0x7FFF

Operatorul pentru produs logic bit cu bit '&' se foloseste pentru fortarea pe zero a unor biti selectati printr-o masc si pentru extragerea unor grupuri de

http://elth.srv.ro/

23 biti dintr-un sir de biti. Pentru a extrage cei 4 biti din dreapta (mai putini semnificativi) dintr-un octet memorat n variabila 'c' vom scrie:
c & 0x0F

unde constanta hexa 0x0F reprezint un octet cu primii 4 biti zero si ultimii 4 biti egali cu 1. Operatorul pentru sum logic bit cu bit '|' se foloseste pentru a forta selectiv pe 1 anumiti biti si pentru a reuni dou configuratii binare ntr-un singur sir de biti. Exemplu:
a|0x8000 // pune semn minus la numarul din a

Operatorul pentru sum modulo 2 ("sau exclusiv") '^' poate fi folosit pentru inversarea logic sau pentru anularea unei configuratii binare. Operatorii pentru deplasare stnga '<<' sau dreapta '>>' se folosesc pentru modificarea unor configuratii binare. Pentru numere fr semn au acelasi efect cu nmultirea si respectiv mprtirea cu puteri ale lui 2. Exemplu:
a >>10 // echivalent cu a / 1024

Functia urmtoare afiseaz prin 4 cifre hexa un sir de 16 biti primit ca parametru :
void printHex ( unsigned short h) { unsigned short i, ch; for (i=1;i<=4;i++) { ch= h & 0xF000; // extrage primii 4 biti din stanga h = h << 4; // se aduce urmatorul grup de 4 biti // scrie ca cifra hexa ch aliniat la dreapta printf ("%01x",ch>>12); } }

Ordinea de evaluare a expresiilor Limbajul C are un numr mare de operatori care pot fi combinati n expresii complexe. Ordinea n care actioneaz acesti operatori ntr-o expresie este dat n urmtorul tabel de prioritti:
Prioritate 1 2 3 4 5 Operator Paranteze si acces la structuri: ( ) [ ] -> . Operatori unari: ! ~ + - ++ -- & * sizeof (tip) Inmultire, mprtire, rest : * / % Adunare si scdere: + Deplasri: << >>

http://elth.srv.ro/

24
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Relatii: <= < > >= Egalitate: == != Produs logic bit cu bit: & Sau exclusiv bit cu bit: ^ Sum logic bit cu bit: | Produs logic: && Sum logic: || Operator conditional: ? : Atribuiri: = *= /= %= += -= &= ^= |= <<= >>= Operator virgula: ,

Ignorarea priorittii operatorilor conduce la erori de calcul detectabile numai la executie, prin depanarea programului. Dou recomandri utile sunt evitarea expresiilor complexe (prin folosirea de variabile pentru rezultatul unor subexpresii) si utilizarea de paranteze pentru specificarea ordinii de calcul (chiar si atunci cnd ele nu sunt necesare). Operatorii de aceeasi prioritate se evalueaz n general de la stnga la dreapta, cu exceptia unor operatori care actioneaz de la dreapta la stnga (atribuire, operatorii unari si cel conditional). Operatorii unari actioneaz naintea operatorilor binari. Intre operatorii binari sunt de retinut cteva observatii: - Operatorul de atribuire simpl si operatorii de atribuire combinat cu alte operatii au prioritate foarte mic (doar operatorul virgul are prioritate mai mic); de aceea pot fi necesare paranteze la subexpresii de atribuire din componenta altor expresii. Exemple n care atribuirea trebuie efectuat nainte de a compara valoarea atribuit:
while ( (c =getchar()) != EOF) ... if ( (d= b*b-4*a*c) < 0) ...

- Operatorii aritmetici au prioritate naintea celorlalti operatori binari, iar operatorii de relatie au prioritate fat de operatorii logici. Exemplu:
(a<<3) + (a<<1) // a*10 = a*8 + a*2

Instructiuni expresie n C O expresie urmat de caracterul ; devine o instructiune expresie. Cazurile uzuale de instructiuni expresie sunt : - Apelul unei functii (de tip void sau de alt tip) printr-o instructiune :
printf("n="); scanf("%d",&n);

http://elth.srv.ro/

25 - Instructiune de atribuire:
a=1; b=a; r=sqrt(a); c=r/(a+b); i=j=k=1;

- Instructiune vid (expresie nul):

;

- Instructiuni fr echivalent n alte limbaje:

++a; a++; a<<2;

Prin instructiuni expresie se exprim operatiile de prelucrare si de intrareiesire necesare oricrui program. Exemplu de program compus numai din instructiuni expresie:
#include <stdio.h> #include <math.h> void main () { float a,b,c,ua,ub,uc; printf("Lungimi laturi:"); scanf ("%f%f%f",&a,&b,&c); ua = acos ( (b*b+c*c-a*a)/(2*b*c) ub = acos ( (a*a+c*c-b*b)/(2*a*c) uc = acos ( (b*b+a*a-c*c)/(2*a*b) printf ("%8.6f%8.6f \n",ua+ub+uc, }

); // ); // ); // M_PI);

unghi A unghi B unghi C // verificare

O declaratie cu initializare seamn cu o instructiune de atribuire, dar ntre ele exist cel putin dou diferente: - O declaratie poate apare n afara unei functii, dar o instructiune nu poate fi scris dect ntr-o functie. - O declaratie nu poate apare ntr-o structur if , for, while, do. Exemplu:
while (int r=a%b) ... // eroare sintactic

Functii standard de intrare-iesire Functiile scanf si printf permit citirea cu format (ales de programator) si scrierea cu format pentru orice tip de date. Pentru numere se face o conversie automat ntre formatul extern (sir de caractere care sunt de obicei cifre zecimale) si formatul intern (binar virgul fix sau virgul mobil). Primul argument al functiilor scanf si printf este un sir de caractere ce poate contine: - specificatori de format, adic secvente de caractere care ncep cu %. - alte caractere, afisate ca atare de printf

http://elth.srv.ro/

26 Celelate argumente sunt variabile (la scanf) sau expresii (la printf) n care se citesc valori (scanf) sau ale cror valori se scriu (printf). Exemple de utilizare printf:
printf printf printf linia printf printf ("\n"); // trecere la o noua linie ("\n Eroare \n"); // scrie un sir constant ("%d \n",a); // scrie un intreg si schimba ("a=%d b=%d \n", a, b); // scrie doi intregi ( %2d grade %2d min %2d sec \n, g,m,s);

Argumentele functiei scanf sunt de tip pointer si contin adresele unde se memoreaz valorile citite. De obicei aceste adrese se obtin cu operatorul de adresare (&) aplicat variabilei care primeste valoarea citit. Exemple:
scanf("%d",&n); // citeste un ntreg n variabila n scanf("%d%d", &a,&b); // citeste doi ntregi in a si b scanf (%f, &rad); // citeste un numar real in rad

De retinut diferenta de utilizare a functiilor scanf si printf. Exemplu:

scanf("%d%d", &a,&b); // citeste numere in a si b printf("%d %d", a,b); // scrie valorile din a si b

Numerele citite cu scanf pot fi introduse pe linii separate sau n aceeasi linie dar separate prin spatii albe sau caractere Tab. Intre numere succesive pot fi oricte caractere separator (\n,\t, ). Un numr se termin la primul caracter care nu poate apare ntr-un numr . Functiile scanf si printf folosesc notiunea de cmp (field): un cmp contine o valoare si este separat de alte cmpuri prin spatii albe, inclusiv terminator de linie (\n) ca spatiu alb. Fiecare descriptor de format poate contine mrimea cmpului, ca numr ntreg. Aceast mrime se foloseste mai ales la afisare, pentru afisare numere pe coloane, aliniate la dreapta. In lipsa acestei informatii mrimea cmpului rezult din valoarea afisat. Exemple:
printf("%d %d",a,b); // 2 campuri separate prin blanc printf("%8d8%d",a,b); // 2 cmpuri de cate 8 caractere

Desi sunt permise si alte caractere n sirul cu rol de format din scanf se recomand pentru nceput s nu se foloseasc ntre specificatorii de format dect blancuri (pentru a usura ntelegerea formatului de citire). Functia scanf nu poate afisa nimic, iar pentru a precede introducerea de date de un mesaj trebuie folosit secventa printf, scanf. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

27
printf (n= ); scanf (%d, &n);

Specificatorii de format pentru citirea si scrierea de numere n baza 10 sunt:

%d , %i %hd, %hi %ld, %li %u %f , %e , %g %lf ,%le, %lg %Lf ,%Le, %Lg numere numere numere numere numere numere numere ntregi cu semn int ntregi scurte short ntregi lungi long ntregi fara semn reale de tip float reale de tip double reale de tip long double

3. Prelucrri conditionate

Structuri de control Instructiunile de control dintr-un limbaj permit selectarea si controlul succesiunii n timp a operatiilor de prelucrare. In limbajele masin si n primele limbaje de programare controlul succesiunii se realiza prin instructiuni de salt n program (instructiunea go to mai exist si n prezent n C si n alte limbaje, desi nu se recomand utilizarea ei). S-a demonstrat teoretic si practic c orice algoritm (program) poate fi exprimat prin combinarea a trei structuri de control: - succesiune fix de operatii (secventa liniar) - decizie binar (alegere dintre dou alternative posibile) - ciclul cu conditie initial (repetarea unor operatii n functie de o conditie) Limbajul C este un limbaj de programare structurat deoarece posed instructiuni pentru exprimarea direct a acestor trei structuri de control, fr a se mai folosi instructiuni de salt. Combinarea celor trei structuri se face prin includere; orice combinatie este posibil si pe oricte niveluri de adncime (de includere). Deci un ciclu poate contine o secvent sau o decizie sau un alt ciclu, s.a.m.d. Limbajul C contine si alte structuri de control, pe lng cele strict necesare: - selectie multipl (dintre mai multe alternative) - ciclul cu conditie final (verificat dup executarea operatiilor din ciclu) - ciclul for (cu conditie initial sau cu numr cunoscut de pasi)

Blocul de instructiuni

http://elth.srv.ro/

28 Instructiunile expresie dintr-un program sunt executate n ordinea aparitiei lor n program, deci secventa liniar de operatii este realizat natural, prin ordinea n care sunt scrise instructiunile ntr-un program. In limbajul C un bloc grupeaz mai multe instructiuni (si declaratii) ntre acolade. Exemple:
{ t=a; a=b; b=t;} { int t; t=a; a=b; b=t;} // schimba a si b ntre ele // schimba a si b prin t

Uneori un bloc contine doar o singur instructiune. Un bloc nu trebuie terminat cu ;. Acoladele nu modific ordinea de executie, dar permit tratarea unui grup de instructiuni ca o singur instructiune de ctre alte instructiuni de control (if, while, do, for s.a). Instructiunile de control au ca obiect, prin definitie, o singur instructiune (care se repet sau care este selectat pentru executie). Pentru a extinde domeniul de actiune al acestor instructiuni la un grup de operatii se folosesc acolade pentru gruparea instructiunilor vizate de comenzile if, for,while,do, switch. Exemplu:
scanf (%d, &n); if ( n > MAX) { printf (Eroare in date: n > %d \n,MAX); return; }

Instructiunea "if" Instructiunea introdus prin cuvntul cheie "if" exprim o decizie binar si poate avea dou forme: o form fr cuvntul else si o form cu else :
if (e) i if (e) i1 else i2 // fara alternativa else // cu alternativa else

In descrierea unor structuri de control vom folosi urmtoarele notatii: e, e1, e2,... expresii (sau conditii) i, i1, i2 instructiuni sau blocuri Instructiunile i, i1,i2 pot fi: - O instructiune simpl, terminat cu ';' (terminatorul face parte din instructiune). - O instructiune compus, ntre acolade. - O alt instructiune de control.

http://elth.srv.ro/

29 Expresia din if este de obicei o expresie de relatie sau o expresie logic, dar poate fi orice expresie cu rezultat numeric. Exemplu de instructiune if fr alternativ else:
// maxim dintre a si b max=a; if ( max < b) max=b; printf ("%d \n", max);

Valoarea expresiei dintre paranteze se compar cu zero, iar instructiunea care urmeaz se va executa numai atunci cnd expresia are o valoare nenul. In general expresia din instructiunea if reprezint o conditie, care poate fi adevarat (valoare nenul) sau fals (valoare nul). De obicei expresia este o expresie de relatie (o comparatie de valori numerice) sau o expresie logic care combin mai multe relatii ntr-o conditie compus. De multe ori alegerea se face ntre dou secvente de operatii (instructiuni) si trebuie folosite acoladele pentru precizarea acestor secvente. Exemplu:
// inversarea valorilor lui a si b daca a>b if ( a > b) { t=a; a=b; b=t; }

De observat c pentru comparatia la diferit de zero nu trebuie neaprat folosit operatorul de inegalitate (!=), desi folosirea lui poate face programul mai clar:
if (d) return; // if (d != 0) return;

Forma instructiunii if care foloseste cuvntul cheie else permite alegerea dintre dou secvente de operatii posibile, n functie de o conditie. Exemplu:
// determinare minim dintre a si b if ( a < b) min=a; else min=b;

Instructiunile precedate de if si else sunt de obicei scrise pe liniile urmtoare si sunt deplasate spre dreapta, pentru a pune n evident structurile si modul de asociere ntre if si else. Acest mod de scriere permite citirea corect a unor cascade de decizii. Exemplu:
// determinare tip triunghi cu laturile a,b,c

http://elth.srv.ro/

30
if ( a==b && b==c) printf ("echilateral \n"); else if ( a==b || b==c || a==c) printf ("isoscel \n"); else printf ("oarecare \n");

O problem de interpretare poate apare n cazul a dou (sau mai multe) instructiuni if incluse, dintre care unele au alternativa else, iar altele nu contin pe else. Regula de interpretare este aceea c else este asociat cu cel mai apropiat if fr else (dinaintea lui). Exemplu:
if ( a == b ) if (b == c) printf ("a==b==c \n"); else printf (" a==b si b!=c \n");

Pentru a programa o instructiune if cu else care contine un if fr else avem mai multe posibilitti:
if ( e1) { if (e2) i1 } else i2 if ( ! e1) i2 else if (e2) i1

Exemplu dintr-un program care inverseaz pe a cu b daca a<b:

if ( a>0 && b>0) { if ( a<b ) { c=a; a=b; b=c; } } else { printf (eroare in date \n); return; }

O solutie mai simpl si mai clar este urmtoarea:

if ( a <= 0 || b <= 0) { printf (eroare in date \n); return; }

http://elth.srv.ro/

31
if ( a<b ) { c=a; a=b; b=c; }

Din exemplele anterioare se vede c modul de exprimare a conditiilor verificate si ordinea lor poate simplifica sau poate complica inutil un program.

Operatori de relatie si logici Operatorii de relatie se folosesc de obicei ntre operanzi numerici si, mai rar, ntre variabile pointer. In limbajul C operatorii de comparatie la egalitate si inegalitate arat mai deosebit: == comparatie la egalitate (identitate) != comparatie la inegalitate Operatorii pentru alte relatii au forma din matematic si din alte limbaje: < , <= , >, >= Toti operatorii de relatie au rezultat zero (0) dac relatia nu este adevrat si unu (1) dac relatia este adevrat. Comparatia la egalitate de numere nentregi este nesigur si trebuie evitat, din cauza erorilor de reprezentare intern a numerelor reale. Se va compara mai bine diferenta celor dou valori cu un epsilon foarte mic. Exemplu:
// daca punctul (x0,y0) se afla pe dreapta y=a*x+b if ( fabs (y0- (a*x0+b)) < 1e-5) ... // in loc de if ( y0 ==a*x0+b) ...

Operatorii logici se folosesc de obicei ntre expresii de relatie pentru a exprima conditii compuse din dou sau mai multe relatii. Operatorii logici au rezultat 1 sau 0 dup cum rezultatul expresiei logice este adevrat sau fals. Operatorii logici binari n C sunt: && || si-logic sau-logic ( a && b =1 dac si a==1 si b==1) ( a || b =1 dac sau a==1 sau b==1 sau a==b==1)

Operatorul && se foloseste pentru a verifica ndeplinirea simultan a dou sau mai multe conditii, iar operatorul || se foloseste pentru a verifica dac cel putin una dintre dou (sau mai multe) conditii este adevrat. Exemple de conditii compuse:

http://elth.srv.ro/

32
if ( x >= a && x <= b) printf(" x in [a,b] \n"); if ( x < a || x > b) printf ("x in afara interv. [a,b] \n");

De observat c efectuarea mai multor verificri poate fi exprimat uneori fie prin mai multe instructiuni if, fie printr-o singur instructiune if cu expresie logic. Exemplu:
if ( x >= a) if ( x <= b) printf(" x in [a,b] \n");

Diferenta apare atunci cnd exist alternative la fiecare conditie testat.

if ( x >= a) if ( x <= b) printf(" x intre a si b \n"); else printf(" x > b \n"); else printf(" x < a\n");

Operatorul unar de negare logic este '!'. Exemplu:

if (!d) return; // if ( d==0) return;

Negarea unei sume logice este un produs logic si reciproc. Exemple:

a >=0 && b >=0 x < a || x > b // echiv. cu // echiv. cu !(a<0 || b<0) !(x>=a && x<=b)

Intotdeauna putem alege ntre testarea unei conditii sau a negatiei sale, dar consecintele acestei alegeri pot fi diferite, ca numr de instructiuni, mai ales atunci cnd instructiunea if se afl ntr-un ciclu. Exemplu:
// determina minim dintr-un vector x xmin=x[0]; // minim partial for (i=1;i<n;i++) if (xmin <= x[i]) ; // nimic daca xmin este minim else xmin=x[i]; // modifica minim partial

Varianta preferat este:

// determina minim dintr-un vector x

http://elth.srv.ro/

33
xmin=x[0]; for (i=1;i<n;i++) if (xmin > x[i]) xmin=x[i];

Prioritatea operatorilor logici este mai mic dect a operatorilor de relatie si de aceea nu sunt necesare paranteze n jurul expresiilor de relatie combinate prin operatori logici. Exemplu:
// verifica daca a,b,c pot fi laturile unui triunghi if (a < b+c && b < a+c && c < a+b) printf ("a,b,c pot forma un triunghi \n"); // verifica daca a,b,c nu pot fi laturile unui triunghi if ( a > b+c || b > a+c || c > a+b ) printf (" a,b,c nu pot forma un triunghi \n");

Intr-o expresie logic evaluarea operanzilor (expresii de relatie) se face de la stnga la dreapta; din acest motiv ordinea operanzilor ntr-o expresie logic poate fi uneori important si poate conduce la erori de programare. Exemplu:
void main () { int k, b=9, a[]={1,2,3,4}; k=0; while ( b != a[k] && k<5 ) k++; if (k<5) printf ("gasit in pozitia %d \n",k); else printf ("negasit \n"); }

In programul anterior indicele k poate ajunge egal cu 4 iar, n anumite implementri (Borland C, de ex.) rezultatul afisat este gasit n pozitia 4 deoarece valoarea lui b este memorat imediat lng a[3]. In astfel de cazuri trebuie verificat mai nti dac variabila k este n domeniul permis si apoi s fie folosit n comparatie:
while ( k < 5 && b != a[k] ) k++;

Dac primul operand dintr-o expresie logic determin rezultatul expresiei (prin valoarea sa) nu se mai evalueaz si ceilalti operanzi (n expresii de relatie care pot include si calcule). Evaluarea unui produs logic se opreste la primul operand nul, deoarece este sigur c rezultatul produsului va fi nul

http://elth.srv.ro/

34 (fals), indiferent de valorile celorlalti operanzi. La fel, evaluarea unei sume logice se opreste la primul operand nenul, cu rezultat 1 (adevrat). Pentru a preveni erori cauzate de acest mod de evaluare se vor evita expresii complicate care includ calcule, atribuiri si verificri de conditii.

Expresii conditionale Limbajul C contine o expresie ternar (cu trei operanzi), care poate fi privit ca o expresie concentrat a unei instructiuni if: exp1 ? exp2 : exp3 Instructiunea urmtoare: x =e1?e2:e3 este echivalent ca efect cu instructiunea

if (e1) x=e2; else x=e3;

Diferenta este c expresia conditional nu necesit o variabil care s primeasc rezultatul (exp2 sau exp3) si poate reduce lungimea unor secvente de program sau unor functii . Exemple:
// functie pentru minim intre doua variabile int minim (int a, int b) { return a<b ? a:b; } // afisarea unui mesaj dintre 2 posibile printf ( prim ? "este prim \n" : "nu este prim \n");

Uneori se poate reduce numrul de instructiuni if fr expresii conditionale, dar folosind alte observatii specifice problemei. Exemplu de secvent pentru adunarea a dou momente de timp exprimate prin or, minut, secund:
s=s1+s2; // secunde if (s >=60) { s=s-60; m1++; } m=m1+m2; // minute if (m >=60) { m=m-60; h1++; } h=h1+h2; // ore

Solutia fr instructiuni if este dat mai jos:

x=s1+s2; s= x%60; // secunde

http://elth.srv.ro/

35
x=m1+m2 + x/60; m=x%/60; // minute h=h1+h2+x/60; // ore

Instructiunea "switch" Selectia multipl, dintre mai multe cazuri posibile, se poate face cu mai multe instructiuni if incluse unele n altele sau cu instructiunea switch. Instructiunea switch face o enumerare a cazurilor posibile (fiecare precedat de cuvntul cheie "case") ntre acolade si foloseste o expresie de selectie, cu rezultat ntreg. Forma general este:
switch(e) { case c1: s1; case c2: s2; . . . default: s; } // // // // // e= expresie de selectie cazul c1 cazul c2 alte cazuri cazul implicit ( poate lipsi)

unde: c1,c2,.. sunt constante sau expresii constante ntregi (inclusiv char) s, s1, s2 ... sunt secvente de instructiuni (cu sau fr acolade) Dac secventele de instructiuni nu se termin cu break, atunci secventa echivalent cu instructiuni if este urmtoarea:
if (e==c1) { s1} if (e==c2) {s2} . . . else {s} // daca e difera de c1,c2,...

Deseori cazurile enumerate se exclud reciproc si fiecare secvent de instructiuni se termin cu break, pentru ca dup selectia unui caz s se sar dup blocul switch. Exemplu:
swich( c=getchar()) { // c poate fi +,-,*,/ case '+': c=a+b; break; case '-': c=a-b; break; case '*': c=a*b; break; case '/': c=a/b; break; default: error(); // tratare erori }

Prin definitia instructiunii switch dup executarea instructiunilor unui caz se trece la cazul imediat urmtor (n lipsa unei instructiuni break). Aceast interpretare permite ca mai multe cazuri s foloseasc n comun aceleasi operatii (partial sau n totalitate). Exemple:

http://elth.srv.ro/

36

// determinare semn numar din primul caracter citit switch (c=getchar()) { // c este semn sau cifra case - : semn=1; c=getchar(); break; case +: c=getchar(); // si semn=0 default: semn=0; // semn implicit } // determina nr de zile dintr-o lun a unui nebisect switch (luna) { case 2: zile=28; break; // februarie // aprilie, iunie,..., noiembrie case 4: case 6: case 9: case 11: zile =30; break; // ianuarie, martie, mai,.. decembrie default: zile=31; break; // celelalte (1,3,5,..) } an

Cazul default poate lipsi, dar cnd este prezent atunci este selectat cnd valoarea expresiei de selectie difer de toate cazurile enumerate explicit.

Macroinstructiunea assert Macroinstructiunea assert, definit n fisierul <assert.h>, poate nlocui o instructiune if si este folosit pentru verificarea unor conditii , fr a ncrca programele cu instructiuni de verificare, care le-ar face mai greu de citit. O asertiune este o afirmatie presupus a fi adevrat, dar care se poate dovedi fals. Utilizarea este similar cu apelul unei functii de tip void, cu un argument al crei rezultat poate fi adevrat sau fals (nenul sau nul). Parametrul efectiv este o expresie de relatie sau logic care exprim conditia verificat. Dac rezultatul expresiei din assert este nenul (adevrat) atunci programul continu normal, dar dac expresia este nul (fals) atunci se afiseaz un mesaj care include expresia testat, numele fisierului surs si numrul liniei din fisier, dup care programul se opreste. Exemple:
assert ( n <= MAX); assert ( a > 0 && b > 0);

Prin simplitatea de utilizare assert ncurajeaz efectuarea ct mai multor verificri asupra corectitudinii datelor initiale citite sau primite ca argumente de functii si asupra unor rezultate intermediare. Macroinstructiunea assert se foloseste mai ales n etapa de punere la punct a programelor, deoarece pentru versiunea final se prefer afisarea unor mesaje

http://elth.srv.ro/

37 mai explicite pentru utilizatorii programului, eventual n alt limb dect engleza, nsotite de semnale sonore sau de imagini (pentru programe cu interfat grafic). De asemenea, assert se poate folosi pentru erori foarte putin probabile dar posibile. Erorile la operatii de citire de la consol sunt recuperabile, n sensul c se poate cere operatorului repetarea introducerii, si nu se va folosi assert. Eliminarea tuturor apelurilor assert dintr-un program se poate face printr-o directiv de compilare plasat la nceputul programului.

4. Prelucrri repetitive n C Instructiunea "while" Instructiunea "while" exprim structura de ciclu cu conditie initial (si cu numr necunoscut de pasi) si are forma urmtoare: while (e) i unde e este o expresie, iar i este o instructiune (instr. expresie, bloc, instr. de control) Efectul este acela de executare repetat a instructiunii continute n instructiunea "while" ct timp expresia din paranteze are o valoare nenul (este adevarat). Este posibil ca numrul de repetri s fie zero dac expresia are valoarea zero de la nceput. Exemplu:
// cmmdc prin incercari succesive de posibili divizori d= min(a,b); // divizor maxim posibil while (a%d || b%d) d=d-1; // incearca alt numar mai mic

In exemplul anterior, dac a=8 si b=4 atunci rezultatul este d=4 si nu se execut niciodat instructiunea din ciclu (d=d-1).

http://elth.srv.ro/

38 Ca si n cazul altor instructiuni de control, este posibil s se repete un bloc de instructiuni sau o alt instructiune de control. Exemplu:
// determinare cmmdc prin algoritmul lui Euclid while (a%b > 0) { r=a%b; // restul impartirii a prin b a=b; b=r; } // la iesirea din ciclu b este cmmdc

Este posibil ca n expresia din instructiunea while s se efectueze atribuiri sau apeluri de functii nainte de a compara rezultatul operatiei efectuate. Exemplu:
// algoritmul lui Euclid while (r=a%b) { a=b; b=r; } // b este cmmdc

Instructiunea "for" Instructiunea "for" din C permite exprimarea compact a ciclurilor cu conditie initial sau a ciclurilor cu numr cunoscut de pasi si are forma:
for (exp1; exp2; exp3) instructiune

Efectul acestei instructiuni este echivalent cu al secventei urmtoare:

exp1; while (exp2){ instructiune exp3; } // operatii de initializare // cat timp exp2 !=0 repeta // o instructiune expresie

Oricare din cele 3 expresii pot fi expresii vide, dar nu pot lipsi separatorii de expresii (caracterul ';'). Dac lipseste "exp2" atunci se consider ca exp2 are valoarea 1, deci ciclul se va repeta neconditionat. Exemplu de ciclu infinit (sau din care se va iesi cu break sau return):
// repetare fara sfarsit for (;;) instructiune // sau while(1) instructiune

http://elth.srv.ro/

39 Cel mai frecvent instructiunea for se foloseste pentru programarea ciclurilor cu numr cunoscut de pasi (cu contor). Exemple:
// stergere ecran prin defilare repetata de 24 ori for (k=1;k<=24;k++) putchar('\n'); // avans la linie noua // alta secventa de stergere ecran de 25 de linii for (k=24;k>0;k--) putchar('\n');

Exemplul urmtor arat cum se poate folosi for n loc de while:

// determinare cmmdc pornind de la definitie for (d=min(a,b); a%d || b%d; d--) ; // repeta nimic // determinare cmmdc pornind de la definitie d=min(a,b); // sau o instr. "if" for (; a%d || b%d;) d--;

Cele trei expresii din instructiunea for sunt separate prin ';' deoarece o expresie poate contine operatorul virgul (','). Este posibil ca prima sau ultima expresie s reuneasc mai multe expresii separate prin virgule. Exemplu:
// calcul factorial de n for (nf=1,k=1 ; k<=n ; nf=nf*k,k++) ; // repeta instr. vida

Este posibil mutarea unor instructiuni din ciclu n paranteza instructiunii for, ca expresii, si invers - mutarea unor operatii repetate n afara parantezei. Pentru calculul lui n! probabil se va scrie instructiunea urmtoare:
// calcul factorial de n for (nf=k=1 ; k<=n ; k++) nf = nf*k;

In general vom prefera programele mai usor de nteles (si de modificat) fat de programele mai scurte dar mai criptice.

Instructiunea "do"

http://elth.srv.ro/

40 Instructiunea do-while se foloseste pentru exprimarea ciclurilor cu conditie final, cicluri care se repet cel putin o dat. Forma uzual a instructiunii do este urmtoarea:
do i while (e); do { i } while (e);

Acoladele pot lipsi dac se repet o singur instructiune, dar chiar si atunci se recomand folosirea lor. Exemplu de utilizare a instructiunii "do":
// calcul radical succesive r2=x; // do { r1=r2; // r2=(r1+x/r1)/2; // } while ( abs(r2-r1)); din x prin aproximatii

aproximatia initiala r1 este aprox. veche r2 este aprox. mai noua // pana cand r2==r1

Un ciclu do tipic apare la citirea cu validare a unei valori, citire repetat pn la introducerea corect a valorii respective. Exemplu:
do { printf ("n="); scanf("%d", &n); } while (n>1000); // n trebuie sa fie sub 1000

Putem folosi un ciclu do si pentru verificarea unor functii cu diferite date initiale:
do { printf("x="); scanf("%f",&x); x printf ("sqrt(%f)= %lf \n", x,sqrt(x)); } while (x>0); // citeste un

Motivatia instructiunii do este aceea c expresia verificat contine valori calculate (citite) n operatiile din ciclu, deci (aparent) expresia trebuie plasat dup instructiunile din ciclu si nu naintea lor (ca n cazul instructiunii while). Cu pretul repetrii unor instructiuni, un ciclu do poate fi rescris ca ciclu while
// echivalent cu: i ; while (e) i ; do i while(e);

Exemplu de citire repetat cu validare:

http://elth.srv.ro/

41

printf (n=); scanf (%d,&n); // prima citire while ( n > 1000) { // daca n<=1000 se termin printf ( Eroare, repetati introducerea lui n :); scanf(%d,&n); }

Instructiunile "break" si "continue" Instructiunea break permite iesirea fortat dintr-un ciclu sau dintr-o structur switch. Efectul instructiunii break este un salt imediat dup instructiunea while, do, for sau switch. Exemple:
// determinare cmmdc pornind de la definitie for (d=min(a,b); d>0; d--) if (a%d==0 && b%d==0) break; printf ("%d \n",d); // d este cmmdc(a,b) // verifica daca un numar dat n este prim for (k=2; k<n;k++) if ( n%k==0) break; if (k==n) printf ("prim \n"); else printf ("neprim \n");

Un ciclu din care se poate iesi dup un numr cunoscut de pasi sau la ndeplinirea unei conditii (iesire fortat) este de obicei urmat de o instructiune if care stabileste cum s-a iesit din ciclu: fie dup numrul maxim de pasi, fie mai nainte datorit satisfacerii conditiei. Utilizarea instructiunii break poate simplifica expresiile din while sau for si poate contribui la urmrirea mai usoar a programelor, desi putem evita instructiunea break prin complicarea expresiei testate n for sau while. Secventele urmtoare sunt echivalente:
for (k=0 ; k<n; k++) if (e) break; for (k=0 ; k<n && !e ; k++) ;

Exemple de cicluri cu iesire fortat care nu folosesc instructiunea break:

// verifica daca n este prim for (k=2; k<n && n%k ; k++) ;

http://elth.srv.ro/

42
printf ( k==n? prim: neprim); // verifica daca n este prim for (prim=1,k=2; k<n && prim;k++) if (n%k==0) prim=0; printf (prim? prim:neprim);

Instructiunea continue este si mai rar folosit fat de break si are ca efect un salt la prima instructiune din ciclu, pentru reluarea sa. Exemplu :
// numararea comentariilor dintr-un text C nc=0; // nc= nr de comentarii while ((c=getchar() != -1) { // -1 daca s-a tastat ^Z if (c !=/) continue; // salt peste instruct. urmatoare c=getchar(); // caracterul imediat urmator if (c==/ ' || c==*) ++nc; // este inceput de comentariu }

Instructiunea continue poate fi evitat prin inversarea conditiei care o precede. Exemplu:
nc=0; // nr de comentarii C while ((c=getchar() !=-1) if ( c ==/ && ((c=getchar()) ==/ || c==*) ) ++nc;

Vectori n limbajul C Prin "vector" se ntelege n programare o colectie liniar de date omogene (toate de acelasi tip). In limba englez se foloseste si cuvntul "array" pentru vectori si matrice. Fiecare element din vector este identificat printr-un indice ntreg, pozitiv care arat pozitia sa n vector. La o prim vedere vectorii sunt declarati si folositi n limbajul C n mod asemntor cu alte limbaje. Ulterior vom arta c un nume de vector este similar cu un pointer si c este posibil o tratare diferit a componentelor unui vector (fat de alte limbaje). O alt particularitate a vectorilor n C este numerotarea elementelor de la zero, deci primul element din orice vector are indicele zero, iar ultimul element dintr-un vector are un indice mai mic cu 1 dect numrul elementelor din vector. Exemplu:
// suma elementelor 0..n-1 dintr-un vector for (i=0; i<n; i++) s = s + a[i];

http://elth.srv.ro/

43 Anumite aplicatii (cu grafuri sau cu matrice de exemplu) folosesc n mod traditional o numerotare de la 1 ( nu exist un nod zero ntr-un graf). O solutie simpl este nefolosirea primei pozitii din vector (pozitia zero) si o alocare suplimentar de memorie, pentru a folosi pozitiile 1..n dintr-un vector cu n+1 elemente. Exemplu:
// suma elementelor 1..n dintr-un vector for (i=1; i<=n; i++) s = s + a[i];

Utilizarea unui vector presupune repetarea unor operatii asupra fiecarui element din vector deci folosirea unor structuri repetitive. Exemplu de program care citeste si afiseaz un vector de ntregi:
void main () { int a[100],n,i; // vectorul a de max 100 de intregi scanf ("%d",&n); // citeste nr de elemente vector for (i=0;i<n;i++) scanf ("%d", &a[i]); // citire elemente vector for (i=0;i<n;i++) printf ("%d ", a[i]); // scrie elemente vector }

In exemplul anterior memoria pentru vector este alocat la compilare si nu mai poate fi extins la executie. Programatorul trebuie s estimeze o dimensiune maxim pentru vector, care este o limit a programului. De obicei se folosesc constante simbolice pentru aceste dimensiuni si se verific ncadrarea datelor citite n dimensiunile maxime. Exemplu:
#define MAX 100 // dimensiune maxima vectori void main () { int a[MAX], n,i; scanf ("%d", &n); // citeste dimensiune efectiva if ( n > MAX) { printf ("Eroare: n > %d \n",MAX); return; } ... // citire si utilizare elemente vector

La declararea unui vector se poate face initializarea partial sau integral a componentelor, folosind o list de constante ntre acolade. Exemple:
int int int int azi[3]={01,04,2001}; // zi,luna,an xmas[]={25,12,2000}; // dimensiune=3 prime[1000]={1,2,3}; // restul elememtelor zero a[1000]={0}; // toate elementele initial zero

http://elth.srv.ro/

44 De observat c notatiile cu indici din matematic nu se traduc automat n C pentru c uneori elementele unui sir de numere nu sunt necesare simultan n memorie si se folosesc succesiv, putnd fi memorate pe rnd ntr-o singur variabil. Exemplu:
// calcul exp(x) prin dezvoltare in serie de puteri s=t=1; // s=t[0]=1; for (k=1;k<=n;k++){ t=t*x/k; s=s+t; // t[k] *= x/k; s += t[k]; }

Matrice n limbajul C O matrice bidimensional este privit n C ca un vector cu componente vectori, deci un vector de linii. Exemplu de matrice cu dimensiuni constante:
int a[20][10]; // maxim 20 linii si 10 coloane

Notatia a[i][j] desemneaz elementul din linia i si coloana j a unei matrice a, sau elementul j din vectorul a[i]. Este posibil initializarea unei matrice la definirea ei, iar elementele care nu sunt initializate explicit primesc valoarea zero. Exemple:
float unu[3][3] = { {1,0,0}, {0,1,0}, {0,0,1} ); int a[10][10] ={0}; // toate elementele zero

Prelucrarea elementelor unei matrice se face prin dou cicluri; un ciclu repetat pentru fiecare linie si un ciclu pentru fiecare coloan dintr-o linie:
// afisare matrice cu nl linii si nc coloane for (i=0;i<nl;i++) { for (j=0;j<nc;j++) printf (%6d, a[i][j]); printf(\n); }

Numrul de cicluri incluse poate fi mai mare dac la fiecare element de matrice se fac prelucrri repetate. De exemplu, la nmultirea a dou matrice, fiecare element al matricei rezultat se obtine ca o sum:
for (i=0;i<n;i++) for (j=0;j<m;j++) { c[i][j]=0; for (k=0;k<p;k++) c[i][j] += a[i][k]*b[k][j];

http://elth.srv.ro/

45
}

In C matricele sunt liniarizate pe linii, deci n memorie linia 0 este urmat de linia 1, linia 1 este urmat de linia 2 s.a.m.d. Numerotarea liniilor si coloanelor din C este diferit de numerotarea uzual din matematic (care ncepe de la 1 si nu de la 0), folosit pentru datele initiale si rezultatele programelor numerice. O solutie este nefolosirea liniei 0 si coloanei 0, iar alt solutie este modificarea indicilor cu 1. In exemplul urmtor se citesc arce dintr-un graf orientat (cu nodurile 1..n) si se creeaz o matrice de adiacente n care a[i][j]=1 dac exist arc de la nodul i la nodul j si a[i][j]=0 dac nu exist arcul i-j.
char a[20][20]={0}; int i,j,n; printf(numar noduri: ); scanf (%d,&n); printf (" lista arce: \n"); while ( scanf ("%d%d",&i,&j) != EOF) a[i][j]=1; printf ( matrice de adiacente: \n); for (i=1;i<=n;i++) { for (j=1;j<=n;j++) printf("%2d",a[i][j]); printf("\n"); }

Functia scanf are un rezultat ntreg egal cu numrul de valori (cmpuri) citite sau -1 (constanta simbolic EOF) dac s-a citit caracterul terminator de date (end of file). Acest caracter este Ctrl+Z n MS-DOS si MS-Windows. Programare structurat n limbajul C Desi exist o instructiune goto n limbajul C se pot scrie orice programe fr a recurge la aceast instructiune. O situatie care ar putea justifica folosirea instructiunii goto ar fi iesirea dintrun ciclu interior direct n afara ciclului exterior. Exemplu:
// cauta prima aparitie a lui b in matricea a for (i=0;i<n;i++) for (j=0;j<n;j++) if ( a[i][j]==b ) goto gasit; printf ("negasit \n"); return; gasit: printf("gasit in linia %d si coloana %d \n",i,j);

http://elth.srv.ro/

46 Existenta instructiunilor break, continue si return este considerat mpotriva normelor programrii structurate, pentru c sunt salturi mascate (cu adres implicit). Totusi instructiunile break si return sunt mult folosite pentru iesirea fortat din cicluri deoarece reduc lungimea codului surs. Un ciclu for care contine o instructiune if este n general diferit de un ciclu while, desi uneori se pot folosi ca solutii alternative. Exemple de secvente echivalente ca efect:
// verifica daca n este prim cu n-2 impartiri (orice n) prim=1; for (k=2;k<n;k++) if (n%k==0) prim=0; // varianta cu mai putine divizor) k=2; prim=1; while ( n%k && k<n) k++; if (k==n) prim=0; incercari (pn la un

// varianta cu for si iesire fortata din ciclu for (prim=1,k=2; k<n && prim; k++) if (n%k==0) prim=0;

In general logica de rezolvare a unei probleme impune structurile de control folosite, dar uneori avem de ales ntre dou sau mai multe alternative de codificare a unui algoritm. In problema urmtoare se d un vector de coduri ale unor produse si un vector de cantitti ale acestor produse si se cere totalizarea cantittilor pentru fiecare produs n parte. Exemplu de date initiale (vector de coduri neordonat, cu repetarea unor coduri):
Cod : 2 Cant: 10 7 10 2 10 3 10 7 10 2 10 3 10 7 10 2 10

Rezultate pentru aceste date:

Cod: 2 Cant: 40 7 30 3 20

Dac vectorul de coduri este ordonat se pot utiliza dou cicluri while : un ciclu (interior) repetat pentru produsele cu acelasi cod, inclus ntr-un ciclu (exterior) repetat ct timp mai exist elemente n vectori. In locul celor dou

http://elth.srv.ro/

47 cicluri se poate folosi un singur ciclu for, repetat pentru toate elementele vectorului, care contine un if pentru a verifica trecerea de la un produs la altul (schimbarea codului la naintarea n vectorul de coduri).
// totalizare cu doua cicluri while i=0; while (i < n) { c=cod[i]; sum=0; while ( c == cod[i] ) sum=sum+val[i++]; printf ("%6d %6d \n", c,sum); } // totalizare cu un singur ciclu c=cod[0]; sum=val[0]; for (i=1;i<n;i++) { if ( c == cod[i]) sum=sum+val[i]; else { printf ("%6d %6d \n",c,sum); c=cod[i]; sum=val[i]; } } printf ("%6d %6d \n",c,sum); // ultima grupa

Dac vectorii sunt neordonati atunci fiecare cod de produs este cutat n elementele care i urmeaz n vectorul de coduri si se nsumeaz cantitatile respective. In acest caz problema este de a marca produsele deja luate n considerare, pentru a nu aduna de mai multe ori aceeasi cantitate. Se poate folosi un vector auxiliar, cu cantittile totale pe coduri si o cutare repetat n acest vector, pentru a afla produsele deja prelucrate. 5. Programare modular n C Importanta functiilor n programare Practic nu exist program care s nu apeleze functii din bibliotecile existente si care s nu contin definitii de functii specifice aplicatiei respective. Motivele utilizrii de subprograme sunt multiple: - Un program mare poate fi mai usor de scris, de nteles si de modificat dac este modular, deci format din module functionale relativ mici. - Un subprogram poate fi reutilizat n mai multe aplicatii, ceea ce reduce efortul de programare al unei noi aplicatii.

http://elth.srv.ro/

48 - Un subprogram poate fi scris si verificat separat de restul aplicatiei, ceea ce reduce timpul de punere la punct a unei aplicatii mari (deoarece erorile pot apare numai la comunicarea ntre subprograme corecte). - Intretinerea unei aplicatii este simplificat, deoarece modificrile se fac numai n anumite subprograme si nu afecteaz alte subprograme (care nici nu mai trebuie recompilate). Utilizarea de functii permite dezvoltarea progresiv a unui program mare, fie de jos n sus (bottom up), fie de sus n jos (top down), fie combinat. In limbajele anterioare limbajului C subprogramele erau de dou feluri: - Functii, care au un singur rezultat, asociat cu numele functiei. - Proceduri (subrutine), care pot avea mai multe rezultate sau nici unul, iar numele nu are asociat nici o valoare. In limbajul C exist numai functii, dar pentru functiile fr rezultat direct (asociat numelui functiei) s-a introdus tipul void. Pentru o functie cu rezultat direct tipul functiei este tipul rezultatului.

Utilizarea functiilor n C O functie de tip void se va apela printr-o instructiune expresie. Exemple:
printf (\n n=); clearerr (stdin); EOF // sterge indicator de eroare si

O functie de un tip diferit de void este apelat prin folosirea ei ca operand ntr-o expresie. Exemple:
z=sqrt(x)+ sqrt(y); printf ("%lf \n", sqrt(x)); comb = fact(n)/( fact(k)*fact(n-k)); // combinari y = atan (tan(x)); //functie in functie

In limbajul C este uzual ca o functie s raporteze prin rezultatul ei (numr ntreg) modul de terminare (normal/cu eroare) sau numrul de valori citite/scrise (la functiile de intrare-iesire). Uneori acest rezultat este ignorat iar functia cu rezultat este apelat ca o functie void. Exemple:
scanf ("%d",&n); // rezultatul lui scanf este 1 getch(); // rezultatul este caracterul citit gets(adr); // rezultatul este adresa "adr"

Cnd se declar prototipul unei functii cu argumente este suficient s se declare tipul argumentelor, iar numele argumentelor formale pot lipsi. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

49

double unghi(double,double,double);//3 argumente double

Argumentele folosite la apelul functiei se numesc argumente efective si pot fi orice expresii (constante, functii etc.). Argumentele efective trebuie s corespund ca numr si ca ordine (ca semnificatie) cu argumentele formale (cu exceptia unor functii cu numr variabil de argumente). Exemplu de functie unde ordinea argumentelor este important:
// calculul unui unghi dintr-un triunghi double unghi (double a, double b, double c) { return acos ((b*b+c*c-a*a)/(2.*b*c)); // unghiul A } // utilizari ua = unghi(a,b,c); ub=unghi(b,c,a); uc = unghi(c,c,b);

Este posibil ca tipul unui argument efectiv s difere de tipul argumentului formal corespunztor, cu conditia ca tipurile s fie "compatibile" la atribuire. Conversia de tip (ntre numere sau pointeri) se face automat, la fel ca si la atribuire. Exemple:
x=sqrt(2); "int" y=pow(2,3); // // arg. formal "double", arg.efectiv

arg. formale de tip "double"

Deci o functie cu argument formal de un tip numeric (de ex. int) poate fi apelat cu argumente efective de orice tip numeric (inclusiv long, float, double, long double). De retinut c nu toate erorile de utilizare a functiilor pot fi semnalate de compilator si se pot manifesta la executie prin rezultate gresite. Exemplu:
printf(%d,pow(10,3)); // (int) pow(10,3)

Definirea de functii n C Sintaxa definirii functiilor n C s-a modificat de la prima versiune a limbajului la versiunea actual (standardizat), pentru a permite verificarea utilizrii corecte a oricrei functii la compilare. Forma general a unei definitii de functie, conform standardului, este:
tipf numef (tip1 arg1, tip2 arg2, ...) { declaratii instructiuni (blocuri) }

http://elth.srv.ro/

50

unde: tipf este tipul functiei (tipul rezultatului sau void) tip1, tip2,... sunt tipurile argumentelor (parametrilor) functiei Tipul unei functii C poate fi orice tip numeric, orice tip pointer, orice tip structur (struct) sau void. Exemplu de functie de tip void:
// sterge ecran prin defilare cu 24 de linii void erase () { int i; for (i=0;i<24;i++) printf("\n"); }

Este preferabil ca definitia functiei erase s precead definitia functiei main (sau a unei alte functii care o apeleaz). Dac functia erase este definit dup functia main atunci este necesar o declaratie pentru functia erase naintea functiei main:
void erase (); void main () { erase(); . . . } void erase() { . . . } // declaratie functie // utilizare functie // definitie functie

In lipsa unei declaratii de tip explicite se consider c tipul implicit al functiei este int. Functia main poate fi declarat fie de tip void, fie de tip int, explicit sau implicit. Variabilele definite ntr-o functie pot fi folosite numai n functia respectiv, cu exceptia celor declarate extern. Pot exista variabile cu aceleasi nume n functii diferite, dar ele se refer la adrese de memorie diferite. O functie are n general un numr de argumente formale (fictive), prin care primeste datele initiale necesare si poate transmite rezultatele functiei. Aceste argumente pot fi doar nume de variabile (nu orice expresii) cu tipul declarat n lista de argumente, pentru fiecare argument n parte. Exemplu:
int comb (int n, int k) { k int i, cmb=1; for (i=1;i<=k;i++) cmb = cmb * (n-i+1)/i; return cmb; } // combinari de n luate cate

http://elth.srv.ro/

51 In limbajul C se pot defini si functii cu numr variabil de argumente, care pot fi apelate cu numr diferit de argumente efective. Exemplu de functie pentru adunarea unui numr oarecare de valori:
#include <stdarg.h> int va_add(int numberOfArgs, ...) { va_list ap; // tip definit in <stdarg.h> int n = numberOfArgs; // numar de argumente efective int sum = 0; va_start(ap,numberOfArgs); // macro din <stdarg.h> while (n--) sum += va_arg(ap,int); va_end(ap); // macro din <stdarg.h> return sum; } // exemple de apelare va_add(3,987,876,567); // cu 3 arg va_add(2,456,789); // cu 2 arg

Instructiunea return Instructiunea return se foloseste pentru revenirea dintr-o functie apelat la functia care a fcut apelul si poate contine o expresie ce reprezint rezultatul functiei. Conversia rezultatului la tipul functiei se face automat, dac e posibil O functie de un tip diferit de void trebuie s contin cel putin o instructiune return prin care se transmite rezultatul functiei. Exemplu:
long fact (int n) { long nf=1L; while ( n) nf=nf*n--; return nf; } // factorial de n // ptr calcul rezultat // nf=nf*n; n=n-1; // rezultat functie

O functie poate contine mai multe instructiuni return. Exemplu:

char toupper(char c) { if (c>='a'&& c<='z') return c+'A'-'a'; else return c; } // trece car. c in litere mari // daca c este litera mica // cod litera mare // altceva decat litera mica // ramane neschimbat

Cuvntul else dup o instructiune return poate lipsi, dar de multe ori este prezent pentru a face codul mai clar. Exemplu fr else:

http://elth.srv.ro/

52
char toupper(char c) { if (c>='a'&& c<='z') return c+'A'-'a'; return c; } // trece car. c in litere mari // daca c este litera mica // cod litera mare // ramane neschimbat

Instructiunea return poate fi folosit pentru iesirea fortat dintr-un ciclu si din functie, cu reducerea lungimii codului surs. Exemplu:
// verifica daca un numar dat este prim int esteprim (int n) { int k; for (k=2;k<=n/2;k++) if (n%k==0) return 0; // nu este prim return 1; // este prim }

Intr-o functie de tip void se poate folosi intructiunea return fr nici o expresie, iar dac lipseste se adaug automat ca ultim instructiune. In main instructiunea return are ca efect terminarea ntregului program. O functie C nu poate avea ca rezultat direct un vector, dar poate modifica elementele unui vector primit ca argument. Exemplu:
// genereaza vector cu cifrele unui nr.natural dat n void cifre (int n, char c[5] ) { int k; for (k=4;k>=0;k--) { c[k]=n%10; // cifra din pozitia k n=n/10; } }

In exemplul anterior vectorul are dimensiune fix (5) si contine toate zerourile initiale, dar putem defini o functie de tip int cu rezultat egal cu numrul cifrelor semnificative. Pentru argumentele formale de tip vector nu trebuie specificat dimensiunea vectorului. Exemplu:
int cifre (int n, char c[] ) { . . . }

Transmiterea de date ntre functii Transmiterea argumentelor efective la apelul unei functii se face n C prin copierea valorilor argumentelor efective n argumentele formale (care sunt variabile locale ale functiei). In acest fel functia apelat lucreaz cu duplicate

http://elth.srv.ro/

53 ale variabilelor argumente efective si nu poate modifica accidental variabile din functia apelant. Compilatorul C genereaz o secvent de atribuiri la argumentele formale nainte de efectuarea saltului la prima instructiune din functia apelat. Din acest motiv toate conversiile de tip efectuate automat la atribuire se aplic si la transmiterea argumentelor. In functia "fact" se modifica aparent valoarea lui "n" dar de fapt se modific o variabil local, fr s fie afectat variabila ce contine pe "n" n "main". Un alt exemplu clasic este o functie care ncearc s schimbe ntre ele valorile a dou variabile, primite ca argumente:
void swap (int a, int b) { !!! int aux; aux=a; a=b; b=aux; } void main () { int x=3, y=7; swap(x,y); printf ("%d,%d \n",x,y); // scrie 3,7 ! } // nu este corect

In general o functie C nu poate transmite rezultate si nu poate modifica argumente de un tip numeric. In C pentru transmiterea de rezultate prin argumente de ctre o functie trebuie s folosim argumente formale de tip pointer (adrese de memorie). Versiunea corect pentru functia swap este urmtoarea:
void swap (int * pa, int * pb) { intregi int aux; aux=*pa; *pa=*pb; *pb=aux; } // pointeri la

Apelul acestei functii foloseste argumente efective pointeri:

int x,y; . . . swap (&x,&y); ele // schimba valorile x si y intre

Functia scanf este un exemplu de functie care transmite rezultate (valorile citite) prin intermediul parametrilor si este apelat cu argumente de tip pointer. Folosirea de variabile pointer ca argumente formale pentru transmiterea de rezultate va fi discutat ulterior. Pentru variabilele locale memoria se aloc la activarea functiei (deci la executie) si este eliberat la terminarea executrii functiei. Initializarea

http://elth.srv.ro/

54 variabilelor locale se face tot la executie si de aceea se pot folosi expresii pentru initializare (nu numai constante). Exemplu:
double arie (double a, double b, double c) { double p = (a+b+c)/2.; // initializare cu expresie return sqrt(p*(p-a)*(p-b)*(p-c)); }

Practic nu exist nici o diferent ntre initializarea unei variabile locale la declarare sau printr-o instructiune de atribuire. Probleme pot apare la argumentele de functii de tip matrice din cauza interpretrii diferite a zonei ce contine elementele matricei de ctre functia apelat si respectiv de functia apelant. Pentru a interpreta la fel matricea liniarizat este important ca cele dou functii s foloseasc acelasi numr de coloane n formula de liniarizare. Din acest motiv nu este permis absenta numrului de coloane din declaratia unui argument formal matrice. Exemplu incorect sintactic:
void printmat ( int a[][], int nl, int nc); ! // gresit

O solutie simpl dar care nu e posibil ntotdeauna ar fi specificarea aceleeasi constante pentru numr de coloane n toate functiile si n definitia matricei din programul principal. Exemplu:
void printmat(int a[][10], int nl, int nc); // nc <= 10

Unele compilatoare consider tipul argumentului a ca fiind pointer la un vector de 10 ntregi si nu ca pointer la pointer la ntreg, pentru a forta transmiterea numrului de coloane si a evita erori de transmitere a matricelor la functii. Pentru functiile de bibliotec nu se poate preciza numrul de coloane si trebuie gsite alte solutii de definire a acestor functii si/sau de alocare a matricelor. Functiile pot comunica date ntre ele si prin variabile externe, definite naintea functiilor care le folosesc. Exemplu:
int a[20][20],n; // variabile externe void citmat() { // citire matrice int i,j; printf ("n="); scanf("%d",&n); // dimensiuni for (i=0;i<n;i++) // citire matrice for (j=0;j<n;j++) scanf("%d",&a[i][j]); } void scrmat() { // afisare matrice int i,j; for (i=0;i<n;i++) {

http://elth.srv.ro/

55
for (j=0;j<n;j++) printf("%5d",a[i]); printf(\n); // dupa fiecare linie } }

Nu se recomand utilizarea de variabile externe dect n cazuri rare, cnd mai multe functii folosesc n comun mai multe variabile si se doreste simplificarea utilizrii functiilor, sau n cadrul unor biblioteci de functii.

Functii recursive O functie recursiv este o functie care se apeleaz pe ea nssi. Se pot deosebi dou feluri de functii recursive: - Functii cu un singur apel recursiv, ca ultim instructiune, care se pot rescrie usor sub forma nerecursiv (iterativ). - Functii cu unul sau mai multe apeluri recursive, a cror form iterativ trebuie s foloseasc o stiv pentru memorarea unor rezultate intermediare. Recursivitatea este posibil n C datorit faptului c, la fiecare apel al functiei, adresa de revenire, variabilele locale si parametri formali sunt memorate ntr-o stiv (gestionat de compilator), iar la iesirea din functie (prin return) se scot din stiv toate datele puse la intrarea n functie (se "descarc" stiva). Exemplu de functie recursiv de tip void :
void binar (int n) { // se afiseaza n in binar if (n>0) { binar(n/2); // scrie echiv. binar al lui n/2 printf("%d",n%2); // si restul impartirii n la 2 } }

Functia de mai sus nu scrie nimic pentru n=0, dar poate fi usor completat cu o ramur else la instructiunea if. Orice functie recursiv trebuie s contin (cel putin) o instructiune if (de obicei chiar la nceput), prin care se verific dac (mai) este necesar un apel recursiv sau se iese din functie. Reamintim c orice functie void primeste o instructiune return ca ultim instructiune. Absenta instructiunii if conduce la o recursivitate infinit ( la un ciclu fr conditie de terminare). Pentru functiile de tip diferit de void apelul recursiv se face printr-o instructiune return, prin care fiecare apel preia rezultatul apelului anterior. Anumite functii recursive corespund unor relatii de recurent. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

56

long fact (int n) { if (n==0) return 1L; else return n*fact(n-1); }

// 0! = 1 // n!=n*(n-1)!

In exemplul urmtor se foloseste tot o relatie de recurent pentru algoritmul lui Euclid:
int cmmdc (int a, int b) { if ( b>0) return cmmdc(b,a%b); // cmmdc(a,b)=cmmdc(b,a%b) else return a; }

Pentru determinarea cmmdc mai exist si o alt functie recursiv. Functiile recursive nu contin n general cicluri explicite (cu unele exceptii), iar repetarea operatiilor este obtinut prin apelul recursiv. O functie care contine un singur apel recursiv ca ultim instructiune poate fi transformat ntr-o functie nerecursiv, nlocuind instructiunea if cu while.
int fact (int n) { // recursiv if (n>0) return n*fact(n-1); // n!=n*(n-1)! else return 1; // 0! = 1 } int fact (int n) { int nf=1; while (n>0){ nf= nf*n; n=n-1; } return nf; } // nerecursiv

Functiile recursive cu mai multe apeluri sau cu un apel care nu este ultima instructiune pot fi rescrise iterativ numai prin folosirea unei stive. Aceast stiv poate fi un simplu vector local functiei. Exemplu:
void binar ( int n) { // afisare in binar int c[16],i; // c este stiva de cifre // pune resturi in stiva c i=0; while ( n>0) { c[i++]=n%2;

http://elth.srv.ro/

57
n=n/2; } // descarca stiva: scrie vector in ordine inversa while (i>0) printf ("%d",c[--i]); }

Biblioteci de functii Standardul limbajului C contine si o serie de functii care trebuie s existe n toate implementrile limbajului. Declaratiile acestor functii sunt grupate n fisiere antet cu acelasi nume pentru toate implementrile. In afara acestor functii standard exist si alte functii specifice sistemului de operare, precum si functii utile pentru anumite aplicatii (grafic pe calculator, baze de date, aplicatii de retea s.a.). Uneori, aceleasi operatii se pot realiza cu functii universale sau cu functii dependente de sistem: obtinere/modificare timp, operatii cu directoare s.a. Utilizarea functiilor standard din biblioteci reduce timpul de dezvoltare a programelor, mreste portabilitatea lor si contribuie la reducerea diversittii programelor, cu efect asupra usurintei de citire si de ntelegere a lor. Functiile de bibliotec nestandard utilizate ar trebui marcate prin comentarii. Informatii complete asupra functiilor de bibliotec pot fi obtinute prin ajutor (Help) oferit de orice mediu IDE sau prin examinarea fisierelor antet, de tip H. Aici se vor enumera succint cteva grupuri de functii standard utile: <stdio.h> Functii standard de intrare-iesire pentru consol si fisiere <stdlib.h> Functii de alocare memorie, de conversie din caractere n binar (atoi, atol, atof), de sortare si cutare (qsort, bsearch), functii diverse (exit). <math.h> Functii standard matematice (cu rezultat si argumente double) (abs,sqrt,pow,sin,cos,exp,log s.a.) <string.h> Functii standard pentru operatii cu siruri de caractere <ctype.h> Functii de verificare tip caractere si de conversie caractere <time.h> Functii pentru operatii cu timpi si date calendaristice <stdarg.h> Functii (macrouri) pentru functii cu numr variabil de argumente <io.h> Functii standard de intrare-iesire stil Unix <conio.h> Functii de intrare-iesire cu consola (ecranul si tastatura) <process.h> Functii pentru executie procese (taskuri) 6. Tipuri pointer n C Variabile pointer

http://elth.srv.ro/

58 O variabil pointer poate avea ca valori adrese de memorie. Aceste adrese pot fi: - Adresa unei valori de un anumit tip (pointer la date) - Adresa unei functii (pointer la o functie) - Adresa unei zone cu continut necunoscut (pointer la void). Cel mai frecvent se folosesc pointeri la date. Exist o singur constant de tip pointer, cu numele NULL (valoare zero) si care este compatibil la atribuire si comparare cu orice tip pointer. Totusi, se poate atribui o constant ntreag convertit la un tip pointer unei variabile pointer. Exemplu:
char * p = (char*)10000; // o adresa de memorie

Desi adresele de memorie sunt de multe ori numere ntregi pozitive, tipurile pointer sunt diferite de tipurile ntregi si au utilizri diferite. In limbajul C tipurile pointer se folosesc n principal pentru: - Declararea si utilizarea de vectori, mai ales pentru vectori ce contin siruri de caractere. - Argumente de functii prin care se transmit rezultate (adresele unor variabile din afara functiei). - Acces la date alocate dinamic si care nu pot fi adresate printr-un nume. - Argumente de functii prin care se transmite adresa unei alte functii. Declararea unei variabile (sau argument formal) de un tip pointer include declararea tipului datelor (sau functiei) la care se refer acel pointer. Sintaxa declarrii unui pointer la o valoare de tipul tip este
tip * ptr;

Exemple de variabile si argumente pointer:

char * pc; // pc= adresa unui caracter sau sir de car. int * pi; // pi= adresa unui intreg sau vector de int void * p; // p= adresa de memorie int * * pp; // pp= adresa unui pointer la un intreg int strlen (char* str); // str=adr. unui sir de caractere

Atunci cnd se declar mai multe variabile pointer de acelasi tip, nu trebuie omis asteriscul care arat ca este un pointer. Exemple:
int *p, m; int *a, *b ; // m de tip "int", p de tip "int*" // a si b de tip pointer

Dac se declar un tip pointer cu typedef atunci se poate scrie astfel:

http://elth.srv.ro/

59

typedef int* intptr; // intptr este nume de tip intptr p1,p2,p3; // p1,p2,p3 sunt pointeri

Tipul unei variabile pointer este important pentru c determin cti octeti vor fi folositi de la adresa continut n variabila pointer si cum vor fi interpretati. Un pointer la void nu poate fi utilizat direct, deoarece nu se stie cti octeti trebuie folositi si cum.

Operatii cu pointeri la date Operatiile posibile cu variabile pointer pot fi rezumate astfel: - Indirectarea printr-un pointer (diferit de void *), pentru acces la datele adresate de acel pointer: operatorul unar '*'. Exemple:
*p = y; x = *p; *s1++ = *s2++;

- Atribuire la un pointer. In partea dreapt poate fi un pointer de acelasi tip (eventual cu conversie de tip) sau constanta NULL sau o expresie cu rezultat pointer. Exemple:
p1=p1; p=NULL; p=&x; p=*pp; p =(int*)malloc(n);

Operatorul unar '&' aplicat unei variabile are ca rezultat adresa variabilei respective (deci un pointer). Functia "malloc" si alte functii au ca rezultat un pointer de tip void*. Unei variabile de tip void* i se poate atribui orice alt tip de pointer fr conversie de tip explicit si un argument formal de tip void* poate fi nlocuit cu un argument efectiv de orice tip pointer. Atribuirea ntre alte tipuri pointer se poate face numai cu conversie de tip explicit ("cast") si permite interpretarea diferit a unor date din memorie. De exemplu, putem extrage cei doi octeti dintr-un ntreg scurt astfel:
short int n; char c1, c2; c1= *(char*)&n; c2= *(char*)(&n+1);

sau:
char * p = (char*) &n;

http://elth.srv.ro/

60
c1= *p; c2 = *(p+1);

- Compararea sau scderea a dou variabile pointer de acelasi tip (de obicei adrese de elemente dintr-un acelasi vector). Exemplu:
// pozitia (indicele) n sirul s1 a sirului s2 // sau un numar negativ daca s1 nu contine pe s2 int pos ( char* s1, char * s2) { char * p1 =strstr(s1,s2); // adresa lui s2 in s1 return p1-s1-1; }

- Adunarea sau scderea unui ntreg la (din) un pointer, incrementarea si decrementarea unui pointer. Exemplu:
// afisarea unui vector void printVector ( int a[], int n) { while (n--) printf (%d , *a++); }

Trebuie observat c incrementarea unui pointer si adunarea unui ntreg la un pointer nu adun ntotdeauna ntregul 1 la adresa continut n pointer; valoarea adaugat (sczut) depinde de tipul variabilei pointer si este egal cu produsul dintre constant si numrul de octeti ocupat de tipul adresat de pointer. Pentru un pointer p la tipul tip expresiile:
p = p+ c; ++p; // tip * p ;

sunt echivalente cu expresiile

p = p+c*sizeof(tip); p=p+sizeof(tip); // tip * p ;

Aceast conventie permite referirea simpl la elemente succesive dintr-un vector folosind indirectarea printr-o variabil pointer. Operatorul unar sizeof se poate aplica unui nume de tip sau unei variabile si are ca rezultat numrul de octeti alocati pentru tipul sau pentru variabila respectiv:
char c; float f; sizeof(char)= sizeof c = 1 sizeof(float) = sizeof f = 4

Operatorul sizeof permite scrierea unor programe portabile, care nu depind de lungimea pe care se reprezint n memorie fiecare tip de date. De exemplu, tipul int ocup uneori 2 octeti iar alteori 4 octeti.

http://elth.srv.ro/

61 O eroare frecvent este utilizarea unei variabile pointer care nu a primit o valoare (adic o adres de memorie) prin atribuire sau prin initializare la declarare. Efectul este accesul la o adres de memorie imprevizibil, chiar n afara spatiului de memorie ocupat de programul ce contine eroarea. Exemple:
int * a; // declarata dar neinitializata while (scanf ("%d",a) > 0) a++;

Vectori si pointeri O variabil vector contine adresa de nceput a vectorului (adresa primei componente din vector) si de aceea este echivalent cu un pointer la tipul elementelor din vector. Aceasta echivalent este exploatat de obicei n argumentele de tip vector si n lucrul cu vectori alocati dinamic. O functie poate avea ca rezultat un pointer dar nu si rezultat vector. Pentru declararea unei functii care primeste un vector de ntregi si dimensiunea lui avem cel putin dou posibilitti:
void printVec (int a[], int n); void printVec (int * a, int n);

In interiorul functiei ne putem referi la elementele vectorului "a" fie prin indici, fie prin indirectare, indiferent de felul cum a fost declarat parametrul vector "a". Exemplu:
// prin indexare void printVec (int a[], int n) { int i; for (i=0;i<n;i++) printf (%6d",a[i]); } // prin indirectare void printVec (int *a, int n) { int i; for (i=0;i<n;i++) printf (%6d", *a++); }

Citirea elementelor unui vector se poate face asemntor:

for (i=0;i<n;i++) scanf ("%d", a+i); a++ // echivalent cu &a[i] si cu

http://elth.srv.ro/

62

In general, exist urmtoarele echivalente de notatie pentru un vector "a":

a[0] *a a[1] *(a+1) a[k] *(a+k) &a[0] &a[1] &a[k] a a+1 a+k

Aritmetica cu pointeri este diferit de aritmetica cu numere ntregi. In aplicatiile numerice se prefer argumentele de tip vector si adresarea cu indici, iar n functiile cu siruri de caractere se prefer argumente de tip pointer si adresarea indirect prin pointeri. Diferenta major dintre o variabil pointer si un nume de vector este aceea c un nume de vector este un pointer constant (adresa este alocat de compilatorul C si nu mai poate fi modificat la executie) Un nume de vector nu poate apare n stnga unei atribuiri, n timp ce o variabil pointer are un continut modificabil prin atribuire sau prin operatii aritmetice. Exemple:
int a[100], *p; p=a; ++p; // corect a=p; ++a; // incorect

Declararea unui vector (alocat la compilare) nu este echivalent cu declararea unui pointer, deoarece o declaratie de vector aloc memorie si initializeaza pointerul ce reprezint numele vectorului cu adresa zonei alocate (operatii care nu au loc automat la declararea unui pointer).
int * a; a[0]=1; int *a={3,4,5}; // gresit ! // echivalent cu: int a[]={3,4,5}

Nu se poate declara un vector cu componente de tip void. Exemple:

void a[100]; void * a; // incorect // corect

Operatorul sizeof aplicat unui nume de vector cu dimensiune fix are ca rezultat numrul total de octeti ocupati de vector, dar aplicat unui argument formal de tip vector (sau unui pointer la un vector alocat dinamic) are ca rezultat mrimea unui pointer:
float x[10], * y=(float*)malloc (10*sizeof(float)); printf (%d,%d \n,sizeof(x),sizeof(y)); // scrie 40,4

Numrul de elemente dintr-un vector alocat la compilare sau initializat cu un sir de valori se poate afla prin expresia:

http://elth.srv.ro/

63
sizeof (x) / sizeof(x[0])

Pointeri n functii In definirea functiilor se folosesc pointeri pentru: - Transmiterea de rezultate prin argumente; - Transmiterea unei adrese prin rezultatul functiei; O functie care trebuie s modifice mai multe valori primite prin argumente sau care trebuie s transmit mai multe rezultate calculate de functie trebuie s foloseasc argumente de tip pointer. O functie care primeste un numr si trebuie s modifice acel numr poate transmite prin rezultatul ei (prin return) valoarea modificat. Exemplu:
// functie care incrementeaza un intreg n modulo m int incmod (int n, int m ) { return ++n % m; }

O functie care primeste dou sau mai multe numere pe care trebuie s le modifice va avea argumente de tip pointer sau un argument vector care reuneste toate rezultatele (datele modificate). Exemplu:
// calculeaza urmatorul moment de timp (ora,min,sec) void inctime (int*h,int*m,int*s) { *s=incmod(*s,60); // secunde if (*s==0) { *m=incmod(*m,60); // minute if (*m==0) *h=incmod(*h,24); // ore } } // utilizare functie void main () { int h,m,s; while ( scanf ("%d%d%d",&h,&m,&s) >0) { inctime (&h,&m,&s); printf ("%4d%4d%4d \n",h,m,s); } }

In exemplul anterior cele trei argumente ntregi pot fi reunite ntr-un vector, pentru simplificarea functiei:
void inctime (int t[3]) { t[2]=incmod(t[2],60); // t[0]=h, t[1]=m, t[2]=s // secunde

http://elth.srv.ro/

64
if (t[2]==0) { t[1]=incmod(t[1],60); // minute if (t[1]==0) t[0]=incmod(t[0],24); // ore } }

O functie poate avea ca rezultat un pointer, dar acest pointer nu trebuie s contin adresa unei variabile locale. De obicei, rezultatul pointer este egal cu unul din argumente, eventual modificat n functie. Exemplu:
// incrementare pointer p char * incptr ( char * p) { return ++p; }

O variabil local are o existent temporar, garantat numai pe durata executrii functiei n care este definit (cu exceptia variabilelor locale statice) si de aceea adresa unei astfel de variabile nu trebuie transmis n afara functiei, pentru a fi folosit ulterior. Exemplu gresit:
// vector cu cifrele unui nr intreg int * cifre (int n) { int k, c[5]; // vector local for (k=4;k>=0;k--) { c[k]=n%10; n=n/10; } return c; // aici este eroarea ! }

Anumite functii cu mai multe rezultate si argumente de tip pointer pot fi nlocuite prin mai multe functii, fiecare cu un singur rezultat. De exemplu, n locul functiei urmtoare vom scrie functii separate pentru minim si maxim:
void minmax (int a[], int n, int * min, int* max) { int i; *min=INT_MAX; *max = INT_MIN; for (i=0;i<n;i++){ if (*min > a[i]) *min=a[i]; if (*max < a[i]) *max=a[i]; } }

O functie care trebuie s transmit ca rezultat un vector poate fi scris corect n dou feluri:

http://elth.srv.ro/

65 - Primeste ca argument adresa vectorului (definit si alocat n alt functie) si depune rezultatele la adresa primit (este solutia recomandat). Exemplu:
void cifre (int n, int c[]) { int k; for (k=4;k>=0;k--) { c[k]=n%10; n=n/10; } }

- Aloc dinamic memoria pentru vector (cu "malloc"), iar aceast alocare se mentine si la iesirea din functie. O solutie oarecum echivalent este utilizarea unui vector local static, care continu s existe dup terminarea functiei. Functia are ca rezultat adresa vectorului alocat n cadrul functiei.Problema este unde si cnd se elibereaz memoria alocat. Exemplu:
int * cifre (int n) { int k, *c; // vector local c = (int*) malloc (5*sizeof(int)); for (k=4;k>=0;k--) { c[k]=n%10; n=n/10; } return c; // corect }

Pointeri la functii Anumite aplicatii numerice necesit scrierea unei functii care s poat apela o functie cu nume necunoscut, dar cu prototip si efect cunoscut. De exemplu, o functie care s calculeze integrala definit a oricrei functii cu un singur argument sau care s determine o rdcin real a oricrei ecuatii (neliniare). Aici vom lua ca exemplu o functie "listf" care poate afisa (lista) valorile unei alte functii cu un singur argument, ntr-un interval dat si cu un pas dat. Exemple de utilizare a functiei "listf" pentru afisarea valorilor unor functii de bibliotec:
void main () { listf (sin,0.,2.*M_PI, M_PI/10.); listf (exp,1.,20.,1.); }

Problemele apar la definirea unei astfel de functii, care primeste ca argument numele (adresa) unei functii.

http://elth.srv.ro/

66 Prin conventie, n limbajul C, numele unei functii nensotit de o list de argumente (chiar vid) este interpretat ca un pointer ctre functia respectiv (fr a se folosi operatorul de adresare '&'). Deci "sin" este adresa functiei "sin(x)" n apelul functiei "listf". Declararea unui argument formal (sau unei variabile) de tip pointer la o functie are forma urmtoare:
tip (*pf) (lista_arg_formale)

unde: pf este numele argumentului (variabilei) pointer la functie tip este tipul rezultatului functiei Parantezele sunt importante, deoarece absenta lor modifica interpretarea declaratiei. Exemplu de declaratie functie cu rezultat pointer:
tip * f (lista_arg_formale)

In concluzie, definirea functiei "listf" este:

void listf (double (*fp)(double), double min, double max, double pas) { double x,y; for (x=min; x<=max; x=x+pas) { y=(*fp)(x); // sau: y=fp(x); printf ("\n%20.10lf %20.10lf, x,y); } }

O eroare de programare care trece de compilare si se manifest la executie este apelarea unei functii fr paranteze; compilatorul nu apeleaz functia si consider c programatorul vrea s foloseasc adresa functiei. Exemplu:
if (kbhit) break; // gresit, echiv. cu if(1) break; if (kbhit()) break; // iesire din ciclu la orice tasta

Pentru a face programele mai explicite se pot defini nume de tipuri pentru tipuri pointeri la functii, folosind declaratia typedef. Exemplu:
typedef double (* ftype) (double); void listf(ftype fp,double min,double max, double pas) { double x,y; for (x=min; x<=max; x=x+pas) { y=fp(x); printf ("\n%20.10lf %20.10lf, x,y); } }

http://elth.srv.ro/

67 Un vector de pointeri la functii poate fi folosit n locul unui bloc switch pentru selectarea unei functii dintr-un grup de mai multe functii, ntr-un program cu meniu de optiuni prin care operatorul alege una din functiile realizate de programul respectiv. Exemplu:
// functii ptr. operatii realizate de program void unu() { printf ("unu\n"); } void doi() { printf ("doi\n"); } void trei() { printf ("trei\n"); } // selectare si apel functie typedef void (*funPtr) (); void main () { funPtr tp[]= {unu,doi,trei}; short option=0; do { printf(Optiune (1/2/3):); scanf ("%hd", &option); if (option >=1 && option <=3) tp[option-1](); // apel functie (unu/doi/trei) } while (1); }

Secventa echivalent cu switch este :

do { printf(Optiune (1/2/3):); scanf ("%hd", &option); switch (option) { case 1: unu(); break; case 2: doi(); break; case 3: trei(); break; default: continue; } } while (1);

http://elth.srv.ro/

68

7. Operatii cu siruri de caractere n C Memorarea sirurilor de caractere n C In limbajul C nu exist un tip de date sir de caractere, desi exist constante sir (ntre ghilimele). Sirurile de caractere se memoreaz n vectori cu componente de tip char, dar exist anumite particularitti n lucrul cu siruri fat de lucrul cu alti vectori. Sirurile de caractere reprezint nume de persoane, produse, localitti iar uneori chiar propozitii sau fragmente de texte. Prin natura lor sirurile pot avea o lungime variabil n limite foarte largi, iar lungimea lor se poate modifica chiar n cursul executiei unui program ca urmare a unor operatii cum ar fi concatenarea a dou siruri, stergerea sau inserarea unui subsir ntr-un sir s.a. Operatiile uzuale cu siruri sunt realizate n C prin functii si nu prin operatori ai limbajului. O astfel de functie primeste unul sau dou siruri si eventual produce un alt sir (de obicei sirul rezultat nlocuieste primul sir primit de functie). Pentru fiecare sir functia ar trebui s primeasc adresa de nceput a sirului (numele vectorului) si lungimea sa, lungime care se modific la anumite operatii. Pentru simplificarea listei de argumente si a utilizrii functiilor pentru operatii cu siruri s-a decis ca fiecare sir memorat ntr-un vector s fie terminat cu un octet zero (\0) si s nu se mai transmit explicit lungimea sirului. Multe functii care produc un nou sir precum si functiile standard de citire adaug automat un octet terminator la sirul produs (citit), iar functiile care prelucreaz sau afiseaz siruri detecteaz sfrsitul sirului la primul octet zero. Citirea unui sir de la tastatur se poate face fie cu functia scanf si descriptor %s, fie cu functia gets astfel: - Citirea unei linii care poate include spatii albe se va face cu gets. - Citirea unui cuvnt (sir delimitat prin spatii albe) se va face cu scanf. Ambele functii primesc ca argument adresa unde se citeste sirul si nlocuiesc caracterul \n introdus de la tastatur cu terminatorul de sir (zero). Exemplu de citire si afisare linii de text, cu numerotare linii:
void main () { char lin[128]; int nl=0; // linii de maxim 128 car while ( gets (lin) != NULL){ printf (%4d ,++nl); puts (lin); } }

http://elth.srv.ro/

69 Pentru a determina lungimea unui sir terminat cu zero se poate folosi functia de bibliotec strlen. Exemplu:
while (scanf (%s,sir) != EOF) printf (%s %d \n, sir, strlen(sir));

Nu se recomand citirea caracter cu caracter a unui sir, cu descriptorul %c sau cu functia getchar(), dect dup apelul functiei fflush, care goleste zona tampon de citire. In caz contrar se citeste caracterul \n (cod 10), care rmne n zona tampon dup citire cu scanf(%s,..) sau cu getchar().
char b[80]; char c; scanf("%s",b); // sau c=getchar(c) fflush(stdin); c=getchar(); printf("%d ",c); // scrie 10 daca lipseste fflush

Memorarea unei liste de siruri se poate face ntr-o matrice de caractere n care fiecare linie din matrice reprezint un sir, dar solutia este ineficient dac sirurile au lungime foarte variabil, pentru c numrul de coloane din matrice este determinat de lungimea maxim a unui sir. Exemplu:
char kwords [5][8] = {"int","char","float","long","double","short"}; // cauta un cuvant in tabelul de cuv cheie int keyw ( char nume[8], char kw[][8], int n ) { int i; for (i=0;i<n;i++) if (strcmp(nume,kw[i])==0) return i; return -1; }

O solutie care foloseste mai bine memoria este alocarea dinamic de memorie (la executie) pentru fiecare sir, n functie de lungimea lui si reunirea adreselor acestor siruri ntr-un vector de pointeri. Solutia corespunde unei matrice cu linii de lungimi diferite, alocate dinamic.

Erori uzuale la operatii cu siruri de caractere In descriptorul de format %s se poate specifica o lungime maxim admisibil pentru sirul citit pentru a preveni o eroare de depsire a memoriei alocate pentru fiecare sir. Exemplu:
char nume[30]; // lungimea maxima a unui nume

http://elth.srv.ro/

70
scanf (30s, nume);

De retinut c numele unui vector este un pointer si nu mai trebuie aplicat operatorul & de obtinere a adresei, asa cum este necesar pentru variabile simple. Exemplu de citire a unui singur caracter (urmat de Enter) n dou feluri; diferenta dintre ele apare la citirea repetat de caractere individuale.
char c, s[2]; scanf (%c, &c); scanf(%1s, s);

Poate cea mai frecvent eroare de programare (si care nu se manifest ntotdeauna ca eroare, la executie) este utilizarea unei variabile pointer neinitializate n functia scanf (sau gets), datorit confuziei dintre vectori si pointeri. Exemplu gresit:
char * s; // corect este: char s[M]; M = lungime maxima scanf(%s,s); //citeste la adresa continuta in s

O alt eroare frecvent (nedetectat la compilare) este compararea adreselor a dou siruri n locul comparatiei celor dou siruri. Exemplu:
char a[50], b[50]; // aici se memoreaza doua siruri scanf (%50s%50s, a,b); // citire siruri a si b if (a==b) printf(egale\n); //gresit,rezultat zero

Pentru comparare corect de siruri se va folosi functia strcmp. Exemplu :

if (strcmp(a,b)==0) printf (egale\n);

Aceeasi eroare se poate face si la compararea cu un sir constant. Exemple:

if(nume==.") break; ...} // gresit ! if(strcmp(nume,.)==0) break;... } // corect

Din aceeasi categorie de erori face parte atribuirea ntre pointeri cu intentia de copiere a unui sir la o alt adres, desi o parte din aceste erori pot fi semnalate la compilare. Exemple:
char a[100], b[100], *c ; // memorie alocata dinamic la adresa c c = (char*) malloc(100); a = b; // eroare la compilare // corect sintactic dar nu copiaza sir (modifica c = a; // copiaza sir de la adresa a la adresa c

c)

http://elth.srv.ro/

71
strcpy (c,a); // copiaza la adresa a sirul de la adresa b strcpy (a,b);

Functiile standard "strcpy" si strcat" adaug automat terminatorul zero la sfrsitul sirului produs de functie. Functia strncpy nu adaug subsirului copiat la adresa ss terminatorul de sir atunci cnd pos+len < strlen(s) dar subsirul este terminat cu zero dac pos+len > strlen(s).

Functii standard pentru operatii cu siruri Principalele categorii de functii care lucreaz cu siruri de caractere sunt: - Functii pentru siruri terminate cu zero (siruri complete); numele lor ncepe cu str. - Functii pentru subsiruri de lungime maxim; numele lor ncepe cu strn - Functii pentru operatii cu blocuri de octeti (neterminate cu zero); numele lor ncepe cu mem. Aceste functii sunt declarate n fisierele <string.h> si <mem.h>, care trebuie incluse n compilarea programelor care lucreaz cu siruri de caractere (alturi de alte fisiere de tip h). Urmeaz o descriere putin simplificat a celor mai folosite functii standard pe siruri de caractere.
// strlen: lungimea sirului s ( s terminat cu un octet zero) int strlen(char * s); // strcmp: compar sirurile de la adresele s1 si s2 int strcmp (char * s1, char * s2); // strncmp: compar primele n caractere din sirurile s1 si s2 int strncmp ( char * s1, char * s2, int n); // copiaz la adresa d tot sirul de la adresa s (inclusiv terminator sir) char * strcpy (char * d, char * s); // strncpy: copiaz primele n caractere de la s la d char * strncpy ( char *d, char * s, int n); // strcat: adaug sirul s la sfrsitul sirului d char * strcat (char *d, char* s); // strncat: adaug primele n car. de la adresa s la sirul d char * strncat (char *d, char *s, int n); // strchr: are ca rezultat pozitia lui c n sirul d (prima aparitie a lui c) char * strchr (char *d, char c); // caut ultima aparitie a lui c n sirul d char *strrchr (char *d,char c); // strstr: are ca rezultat adresa n sirul d a sirului s char * strstr (char *d, char*s); // stristr: la fel ca strstr dar nu face diferenta intre litere mici si mari (ignore case)

http://elth.srv.ro/

72
char * strstr (char *d, char*s);

Functiile de comparare siruri au urmtorul rezultat: == 0 dac sirurile comparate contin aceleasi caractere (sunt identice) < 0 dac primul sir (s1) este inferior celui de al doilea sir (s2) > 0 dac primul sir (s1) este superior celui de al doilea sir (s2) Rezultatul functiei de comparare nu este doar -1, 0 sau 1 ci orice valoare ntreag cu semn, deoarece comparatia de caractere se face prin scdere. Exemplu de implementare a functiei strncmp:
int strncmp ( char * d, char *s, int n) { while ( n>0 && *d && *s && (*d == *s) ) { n--; ++d; ++s; } if (n==0 || (*d==0 && *s==0) ) return 0; // siruri egale else return *d - *s; }

Se poate defini o functie care s fac mai evident comparatia la egalitate:

// 1 dac siruri egale , 0 dac siruri diferite int strequ (char * s1, char * s2) { return strcmp(s1,s2)==0; }

Functiile de copiere si de concatenare au ca rezultat primul argument (adresa sirului destinatie) pentru a permite exprimarea mai compact a unor operatii succesive pe siruri. Exemplu:
int n = strlen (strcat(s1,s2)); char fnume[20], *nume="test", *ext="cpp"; strcat(strcat(strcpy(fnume,nume),"."),ext);

Utilizarea unor siruri constante n operatii de copiere sau de concatenare poate conduce la erori prin depsirea memoriei alocate (la compilare) sirului constant. Exemplu gresit :
strcat (test,.cpp); // eroare la executie

Functiile pentru operatii pe siruri nu pot verifica depsirea memoriei alocate pentru siruri, deoarece primesc numai adresele sirurilor; cade n sarcina programatorului s asigure memoria necesar rezultatului unor operatii cu siruri. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

73
char nume[30]="test"; strcat (nume,.cpp);

Definirea de noi functii pe siruri de caractere Argumentele de functii ce reprezint siruri se declar de obicei ca pointeri dar se pot declara si ca vectori. Exemple:
// cu pointeri void strcopy ( char * dst, char * src) { while ( *dst++ = *src++); } // cu vectori void strcopy ( char dst[], char src[]) { int k; for (k=0; src[k]!=0 ; k++) dst[k]=src[k]; }

Functiile standard pe siruri din C lucreaz numai cu adrese absolute (cu pointeri) si nu folosesc ca argumente adrese relative n sir (indici ntregi). De aceea nu exist functii care s elimine un caracter dintr-un sir sau care s insereze un caracter ntr-un sir sau care s extrag un subsir dintr-o pozitie dat a unui alt sir. La definirea unor noi functii pentru operatii pe siruri programatorul trebuie s asigure adugarea terminatorului de sir la rezultatul functiei, pentru respectarea conventiei si evitarea unor erori. Functiile care produc ca rezultat un nou sir modific continutul (si lungimea) unuia dintre sirurile primite. Aceast solutie poate conduce la erori prin depsirea memoriei alocate pentru sirul modificat dar producerea unui nou sir diferit de sirurile primite nu este nici simpl nici sigur. Functia urmtoare extrage un subsir de lungime dat dintr-o pozitie dat a unui sir:
char* substr(char * str, int pos, int len, char * sstr) { if ( pos >= strlen(str) ) return 0 ; // eroare in date strncpy (sstr,str+pos,len); //pos=pozitie,len=lungime sstr[len]=\0; // adaugare terminator la sstr return sstr; // dupa modelul strcpy, strcat }

Reducerea numrului de argumente (prin eliminarea ultimului argument) sar putea face prin alocare dinamic de memorie pentru subsirul extras:

http://elth.srv.ro/

74

char * substr ( char * str , int pos, int len) { char * sstr =(char*) malloc(len+1); // aloca memorie strncpy (sstr,str+pos,len); // extrage in sstr sstr[len]=\0; // adaugare terminator la sstr return sstr; // adresa sirului rezultat }

In general nu se scriu functii care s aloce memorie fr s o elibereze, deoarece apelarea repetat a unor astfel de functii poate duce la consum inutil de memorie. La fel, nu se admite ca sarcina eliberrii memoriei alocate s revin celui care apeleaz functia. O alt solutie (nseltoare) este utilizarea unui vector local cu dimensiune constant:
char * substr ( char * str , int pos, int len) { char sstr[1000]; // dimensiune arbitrara strncpy (sstr,str+pos,len); // extrage in sstr sstr[len]=\0; // adaugare terminator return sstr; // adresa rezultat }

In general nu se recomand functii care au ca rezultat adresa unei variabile locale, desi erorile de utilizare a unor astfel de functii apar numai la apeluri succesive incluse. Exemple:
puts ( substr(123456,2,3) ); // corect: 345 puts (substr (substr(123456,2,3),1,2) ); // incorect

Pentru realizarea unor noi operatii cu siruri se pot folosi functiile existente. Exemple:
// sterge n caractere de la adresa d char * strdel( char *d, int n) { if ( n < strlen(d)) strcpy(d,d+n); return d; } // insereaza sirul s la adresa d void strins (char *d, char *s) { int ld=strlen(d), ls=strlen(s); strcpy (d+ld+ls,d); // deplasare dreapta sir d strcpy(d,s); strcpy (d+ls, d+ld+ls); }

http://elth.srv.ro/

75 Observatiiile urmtoare se refer att la functiile standard pe siruri ct si la functii definite de utilizatori: - Argumentele sau rezultatele ce reprezint lungimea unui sir sunt de tip size_t (echivalent de obicei cu unsigned int) si nu int, pentru a permite siruri de lungime mai mare. - Argumentele ce reprezint adrese de siruri care nu sunt modificate de functie se declar astfel:
const char * str

interpretat ca pointer la un sir constant (nemodificabil). Exemplu:

size_t strlen (const char * s);

Declaratia char const * p este interpretat ca pointer constant la un sir (caracter) modificabil dar este mult mai rar folosit.

Extragerea de cuvinte dintr-un text De multe ori se pune problema extragerii de cuvinte dintr-un text. Mai exact, se extrag atomi lexicali (token este termenul din limba englez tradus prin atom lexical sau prin cuvnt). Un atom se poate defini n dou feluri: - un sir de caractere separat de alte siruri printr-un singur caracter separator; - un sir de caractere separat de alti atomi prin oricare din cteva caractere separator ; - un sir care poate contine numai anumite caractere si se termin la primul caracter interzis. In primul caz se poate folosi functia de cutare a unui caracter ntr-un sir strchr (mai complicat) sau functia sscanf cu caracter separator n sirul format (mai simplu). In al doilea caz sunt putin separatori de cuvinte si acestia pot fi enumerati. Pentru extragerea de siruri separate prin spatii albe ( ,\n,\t,\r) se poate folosi o functie din familia scanf (fscanf pentru citire dintr-un fisier, sscanf pentru extragere dintr-un sir aflat n memorie). Intre siruri pot fi oricte spatii albe, care sunt ignorate. Exemplu:
// extragere si afisare cuvinte dintr-o linie de text void main ( ) { char cuv[30]; // lungime maxima cuvant=30 while ( scanf (%s,cuv) > 0) puts (cuv); // afisare cuvant pe o linie }

Pentru extragere de cuvinte ce pot fi separate si prin alte caractere (, sau ; de ex.) se poate folosi functia de biblioteca strtok, ca n exemplul urmtor:

http://elth.srv.ro/

76

void main ( ) { char linie[128], * cuv; // char *sep=.,;\t\n // gets(linie); // cuv=strtok(linie,sep); // while ( cuv !=NULL) { puts (cuv); // cuv=strtok(0,sep); // } }

adresa sir de citire primul

cuvant in linie caractere separator linie cuvant din linie

scrie cuvant urmatorul cuvant din linie

Functia strtok are ca rezultat un pointer la urmtorul cuvnt din linie si adaug un octet zero la sfrsitul acestui cuvnt, dar nu mut la alt adres cuvintele din text. Acest pointer este o variabil local static n functia strtok, deci o variabil care si pstreaz valoarea (si adresa) ntre apeluri succesive. In al treilea caz sunt mai multi separatori posibili dect caractere admise ntr-un atom; un exemplu este un sir de cifre zecimale sau un sir de litere (mari si mici) si separat de alte numere sau nume prin oricare alte caractere. Extragerea unui sir de cifre sau de litere trebuie realizat de programator, care poate folosi functiile pentru determinarea tipului de caracter, declarate n fisierul antet <ctype.h>. Exemplu:
#include <stdio.h> #include <ctype.h> // extragere cuvinte formate numai din litere void main ( ) { char linie[80], nume[20], *adr=linie; int i; gets(linie); while (*adr) { // ignora alte caractere dect litere while (*adr && !isalpha(*adr)) ++adr; if (*adr==0) break; // daca sfarsit de linie for (i=0; isalpha(*adr); adr++, i++) nume[i]=*adr; // extrage cuvant in nume nume[i]=0; // terminator de sir C puts (nume); // afiseaza un nume pe o linie } }

Cutarea si nlocuirea de siruri Orice editor de texte permite cutarea tuturor aparitiilor unui sir si, eventual, nlocuirea lor cu un alt sir, de lungime mai mic sau mai mare. De asemenea, exist comenzi ale sistemelor de operare pentru cutarea unui sir n unul sau mai multe fisiere, cu diferite optiuni (comanda Find n MS-DOS).

http://elth.srv.ro/

77 Cutarea de cuvinte complete poate folosi functiile strtok si strcmp, iar cutarea de subsiruri n orice context (ca prti de cuvinte) poate folosi functia strstr. In secventa urmtoare se caut si se nlocuiesc toate aparitiile sirului s1 prin sirul s2 ntr-o linie de text, memorat la adresa line:
while(p=strstr(line,s1)) { // adresa lui s1 n line strdel (p,strlen(s1)); // sterge caractere de la adr p strins(p,s2); } // insertie de caractere la p

In exemplul anterior am presupus c sirul nou s2 nu contine ca subsir pe s1, dar mai sigur este ca s mrim adresa din p dup fiecare nlocuire:
p=line; while(p=strstr (p,s1)) { strdel (p,strlen(s1)); strins(p,s2); p=p+ strlen(s2); } // cauta un s1 de la p

Sirurile cutate pot contine caracterele wildcards * si ?, cu semnificatia subsir de orice lungime si orice caractere si respectiv orice caracter. Anumite functii de bibliotec admit siruri ce contin caractere wildcards; de exemplu findfirst si findnext pentru cutarea fisierelor al cror nume se potriveste cu un anumit sir sablon. In sisteme Unix (Linux) si n anumite limbaje (Perl, Java) operatia de cutare foloseste o expresie regulat, adic un sablon (o masc) cu care se pot potrivi mai multe siruri. O expresie regulat este o extindere a unei msti ce poate contine caractere wildcards. Unele implementri de C ( lcc-win32) pun la dispozitie functii de bibliotec pentru lucru cu expresii regulate: regcomp : compileaz o expresie regulat (sir) n structura regexp regexec : caut ntr-un sir pozitia unui subsir care se potriveste cu o exp. reg. regsub : substituie ntr-un sir aparitiile unui caracter (&) conform cu ultimul apel regexec. In structura regexp exist doi vectori de pointeri (startp si endp) ctre nceputul si sfrsitul subsirilor care se potrivesc cu expresia regulat. Exemplu de cutare a oricrei secvente de litere c sau C, repetate:
#include <regexp.h> #include <stdio.h> void main () { char *p; regexp * r = regcomp("c+|C+"); char txt[]="C++ si cu C; CcccccCe limbaje ! ";

http://elth.srv.ro/

78
p=txt; // adresa de unde se cauta do { regexec (r,p); // completeaza structura de la r printf ("%s \n",r->startp[0]); p= r->endp[0]; // de aici continua cautarea } while ( r->startp[0]); // startp=NULL daca negasit }

8. Alocarea dinamica a memoriei n C Clase de memorare n C Clasa de memorare arat cnd, cum si unde se aloc memorie pentru o variabil sau un vector. Orice variabil C are o clas de memorare care rezult fie dintr-o declaratie explicit, fie implicit din locul unde este definit variabila. Exist trei moduri de alocare a memoriei, dar numai dou corepund unor clase de memorare: - Static: memoria este alocat la compilare n segmentul de date din cadrul programului si nu se mai poate modifica n cursul executiei. Variabilele externe, definite n afara functiilor, sunt implicit statice, dar pot fi declarate static si variabile locale, definite n cadrul functiilor. - Automat: memoria este alocat automat, la activarea unei functii, n zona stiv alocat unui program si este eliberat automat la terminarea functiei. Variabilele locale unui bloc (unei functii) si argumentele formale sunt implicit din clasa auto. Memoria se aloc n stiva atasat programului. - Dinamic: memoria se aloc la executie n zona heap atasat programului, dar numai la cererea explicit a programatorului, prin apelarea unor functii de bibliotec (malloc, calloc, realloc). Memoria este eliberat numai la cerere, prin apelarea functiei free. Variabilele dinamice nu au nume si deci nu se pune problema clasei de memorare (clasa este atribut al variabilelor cu nume). Variabilele statice pot fi initializate numai cu valori constante (pentru c are loc la compilare), dar variabilele auto pot fi initializate cu rezultatul unor expresii (pentru c are loc la executie). Toate variabilele externe (si statice) sunt automat initializate cu valori zero (inclusiv vectorii). Exemplu de utilizare variabil static n functia strtok :
char *strtok (char * sir,char *separ) { static char *p; // variabila static !

http://elth.srv.ro/

79
char * r; if (sir) p=sir; // ignora separatori intre atomi while (strchr(separ,*p) && *p ) p++; if (*p=='\0') return NULL; r=p; while (strchr(separ,*p)==NULL && *p) p++; if (p==r) return NULL; else { *p++='\0'; return r; } }

Cantitatea de memorie alocat pentru variabilele cu nume rezult din tipul variabilei si din dimensiunea declarat pentru vectori. Memoria alocat dinamic este specificat explicit ca parametru al functiilor de alocare, n numr de octeti. O a treia clas de memorare este clasa register pentru variabile crora li se aloc registre ale procesorului si nu locatii de memorie, pentru un timp de acces mai bun. Aceast clas nu se va folosi deoarece se las compilatorului decizia de alocare a registrelor masinii. Memoria neocupat de datele statice si de instructiunile unui program este mprtit ntre stiv si heap. Consumul de memorie stack (stiva) este mai mare n programele cu functii recursive si numr mare de apeluri recursive, iar consumul de memorie heap este mare n programele cu vectori si matrice alocate (si realocate) dinamic.

Functii de alocare si eliberare a memoriei Aceste functii standard sunt declarate n fisierele <alloc.h> si <stdlib.h>. Cele trei functii de alocare au ca rezultat adresa zonei de memorie alocate (de tip void *) si ca argument comun dimensiunea zonei de memorie alocate (de tip "size_t" ). Dac cererea de alocare nu poate fi satisfacut, pentru c nu mai exista un bloc continuu de dimensiunea solicitat, atunci functiile de alocare au rezultat NULL. La apelarea functiilor de alocare se folosesc: - Operatorul sizeof pentru a determina numrul de octeti necesar unui tip de date (variabile); - Operatorul de conversie cast pentru adaptarea adresei primite de la functie la tipul datelor memorate la adresa respectiva (conversie necesar atribuirii ntre pointeri de tipuri diferite). Exemple:

http://elth.srv.ro/

80
//aloca memorie pentru 30 de caractere char * str = (char*) malloc(30); //aloca memorie ptr. n ntregi int * a = (int *) malloc( n * sizeof(int));

Alocarea de memorie pentru un vector si initializarea zonei alocate cu zerouri se poate face si cu functia calloc. Exemplu:
int * a= (int*)calloc (n, sizeof(int) );

Realocarea unui vector care creste (sau scade) fat de dimensiunea estimat anterior se poate face cu functia realloc, care primeste adresa veche si noua dimensiune si ntoarce noua adres:
// dublare dimensiune curenta a zonei de la adr. a a = (int *)realloc (a, 2*n* sizeof(int));

In exemplul anterior noua adres este memorat tot n variabila pointer a, nlocuind vechea adres (care nu mai este necesar si nici nu mai trebuie folosit). Functia realloc realizeaza urmtoarele operatii: - Aloc o zon de dimensiunea specificat ca al doilea argument. - Copiaza la noua adres datele de la adresa veche (primul argument al functiei). - Elibereaz memoria de la adresa veche. Functia free are ca argument o adres (un pointer) si elibereaz zona de la adresa respectiv (alocat prin apelul unei functii ...alloc). Dimensiunea zonei nu mai trebuie specificat deoarece este memorat la nceputul zonei alocate (de ctre functia de alocare). Exemplu:
free(a);

Eliberarea memoriei prin "free" este inutil la terminarea unui program, deoarece nainte de ncrcarea si lansarea n executie a unui nou program se elibereaz automat toat memoria "heap".

Vectori alocati dinamic Structura de vector are avantajul simplittii si economiei de memorie fat de alte structuri de date folosite pentru memorarea unei colectii de date. Intre cerinta de dimensionare constant a unui vector si generalitatea programelor care folosesc astfel de vectori exist o contradictie. De cele mai

http://elth.srv.ro/

81 multe ori programele pot afla (din datele citite) dimensiunile vectorilor cu care lucreaz si deci pot face o alocare dinamic a memoriei pentru acesti vectori. Aceasta este o solutie mai flexibil, care foloseste mai bine memoria disponibil si nu impune limitri arbitrare asupra utilizrii unor programe. In limbajul C nu exist practic nici o diferent ntre utilizarea unui vector cu dimensiune fix si utilizarea unui vector alocat dinamic, ceea ce ncurajeaz si mai mult utilizarea unor vectori cu dimensiune variabil. Un vector alocat dinamic se declar ca variabil pointer care se initializeaz cu rezultatul functiei de alocare. Tipul variabilei pointer este determinat de tipul componentelor vectorului. De observat c nu orice vector cu dimensiune constant este un vector static; un vector definit ntr-o functie (alta dect main) nu este static deoarece nu ocup memorie pe toat durata de executie a programului, desi dimensiunea sa este stabilit la scrierea programului. Un vector definit ntr-o functie este alocat pe stiv, la activarea functiei, iar memoria ocupat de vector este eliberat automat la terminarea functiei. Exemplul urmtor arat cum se poate defini si utiliza un vector alocat dinamic:
void main() { int n,i; int * a; // adresa vector alocat dinamic printf ("n="); scanf ("%d", &n); // dimensiune vector a=(int *) calloc (n,sizeof(int)); // sau: a=(int*) malloc (n*sizeof(int)); printf ("componente vector: \n"); for (i=0;i<n;i++) scanf ("%d", &a[i]); // sau scanf (%d, a+i); for (i=0;i<n;i++) // afisare vector printf ("%d ",a[i]); }

Exist si cazuri n care datele memorate ntr-un vector rezult din anumite prelucrri, iar numrul lor nu poate fi cunoscut de la nceputul executiei. Un exemplu poate fi un vector cu toate numerele prime mai mici ca o valoare dat. In acest caz se poate recurge la o realocare dinamic a memoriei. In exemplul urmtor se citeste un numr necunoscut de valori ntregi ntr-un vector extensibil:
#define INCR 100 fiecare realocare void main() { int n,i,m ; float x, * v; // cu cat creste vectorul la

// v = adresa vector

http://elth.srv.ro/

82
n=INCR; i=0; v = (float *)malloc (n*sizeof(float)); //alocare initiala while ( scanf("%f",&x) != EOF) { if (++i == n) { // daca este necesar n= n+ INCR; //creste dimensiune vector v=(float *) realloc (vector,n*sizeof(float)); } v[i]=x; // memorare in vector } for (i=0;i<n;i++) // afisare vector printf ("%f ",v[i]); }

Din exemplele anterioare lipseste eliberarea memoriei alocate pentru vectori, dar fiind vorba de un singur vector alocat n functia main si necesar pe toat durata de executie, o eliberare final este inutil. Eliberarea explicit poate fi necesar pentru vectori de lucru, folositi numai n anumite secvente de program (sau functii). Realocarea repetat de memorie poate conduce la fragmentarea memoriei heap, adic la crearea unor blocuri de memorie libere dar neadiacente si prea mici pentru a mai fi reutilizate ulterior. De aceea, politica de realocare pentru un vector este uneori dublarea capacittiii sale anterioare.

Vectori de pointeri la date alocate dinamic Pentru memorarea mai multor siruri de caractere, de lungimi foarte diferite, este eficient s alocm dinamic memoria pentru fiecare sir, n functie de lungimea sa. Adresele acestor siruri sunt n general dispersate n memorie. Mai corect, programatorul nu poate controla modul de alocare si nici adresele furnizate prin apeluri succesive ale functiei malloc (sau calloc). Reunirea adreselor sirurilor alocate dinamic se poate face simplu ntr-un vector de pointeri ctre aceste siruri. Exemplu:
// citire lista siruri, cu vector de pointeri int readstr ( char * vp[] ) { int n=0 ; char * p, sir[80]; while ( scanf ("%s", sir) > 0) { // citirea unui sir p= (char*) malloc (strlen(sir)+1); // aloca memorie strcpy( p,sir); // copiaza sir citit in heap vp[n]=p; n++; //memoreaza adresa sir in vector } return n; // numar de siruri citite } // afisare siruri reunite intr-un vector de pointeri void printstr ( char * vp[], int n) { int i;

http://elth.srv.ro/

83
for(i=0;i<n;i++) printf ("%s\n",vp[i]); } // utilizare functii void main ( ) { // vector de pointeri cu dimensiune fixa char * list[100]; int n; n = readstr(list); printstr (list, n); }

Un vector de pointeri alocat dinamic (pentru n siruri) se declar si se foloseste astfel:

void main () { int n; char ** list; // adresa vector de pointeri printf (n=); scanf (%d,&n); // dimensiune vector list = (char**) calloc ( n, sizeof (char*)); readstr (list,n); printstr (list,n); }

Argumente n linia de comand Functia main poate avea dou argumente, prin care se pot primi date transmise prin linia de comand ce lanseaz programul n executie. Sistemul de operare analizeaz linia de comand, extrage cuvintele din linie (siruri separate prin spatii albe), aloc memorie pentru aceste cuvinte si introduce adresele lor ntr-un vector de pointeri (alocat dinamic). Primul argument al functiei main este dimensiunea vectorului de pointeri (de tip int), iar al doilea argument este adresa vectorului de pointeri (tot un pointer). Exemplu:
void main ( int argc, char * argv[]) { int i; for (i=1;i<n;i++) // nu se afiseaza si argv[0] printf (%s , argv[i]); }

Primul cuvnt, cu adresa n argv[0], este chiar numele programului executat (numele fisierului ce contine programul executabil), iar celelalte cuvinte din linie sunt date initiale pentru program: nume de fisiere folosite de program, optiuni de lucru diverse. Prelucrarea argumentelor din linia de comand este de obicei secvential si deci putem renunta la indici n referirea la componentele vectorului de pointeri. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

84
void main ( int argc, char ** argv) { while (argc --) printf (%s , *argv++); }

Modul de interpretare al argumentelor din linia de comand poate depinde de pozitia lor n lista de argumente si/sau de prezenta unor caractere prefix (minus de obicei pentru optiuni de lucru). S-a propus chiar un standard POSIX pentru unificarea modului de interpretare al argumentelor din linia de comand si exist (sub)programe care prelucreaz aceste argumente conform standardului. Matrice alocate dinamic Alocarea dinamic pentru o matrice este important deoarece: - Foloseste economic memoria si evit alocri acoperitoare, estimative. - Permite matrice cu linii de lungimi diferite. - Reprezint o solutie bun la problema argumentelor de functii de tip matrice. Dac programul poate afla numrul efectiv de linii si de coloane al unei matrice (cu dimensiuni diferite de la o executie la alta), atunci se va aloca memorie pentru un vector de pointeri (functie de numrul liniilor) si apoi se va aloca memorie pentru fiecare linie (functie de numrul coloanelor) cu memorarea adreselor liniilor n vectorul de pointeri. O astfel de matrice se poate folosi la fel ca o matrice declarat cu dimensiuni constante. Exemplu:
void main () { int ** a; int i,j,nl,nc; printf (nr. linii=); scanf (%d,&nl); printf (nr. col. =); scanf (%d,&nc); // memorie pentru vectorul de pointeri la linii a = (int**) malloc (nl*sizeof(int*)); for (i=0; i<nl;i++) // aloca memorie pentru fiecare linie i a[i] = (int*) calloc (nc, sizeof(int)); //o linie // completare diagonala matrice unitate for (i=0;i<nl;i++) a[i][i]=1; // a[i][j]=0 pentru i != j // afisare matrice printmat (a,nl,nc); }

Functia de afisare a matricei se poate defini astfel :

void printmat (int ** a, int nl,int nc) { for (i=0;i<nl;i++) {

http://elth.srv.ro/

85
for (j=0;j<nc;j++) printf (%2d, a[i][j]); printf(\n); } }

Notatia a[i][j] este interpretat astfel pentru o matrice alocat dinamic: a[i] contine un pointer (o adresa b) b[j] sau b+j contine ntregul din pozitia j a vectorului cu adresa b. Functia printmat dat anterior nu poate fi apelat dintr-un program care declar argumentul efectiv ca o matrice cu dimensiuni constante. Exemplul urmtor este corect sintactic dar nu se execut corect:
void main () { int x [2][2]={{1,2},{3,4}}; printmat ( (int**)x, 2, 2); } // 2 linii si 2 coloane

Explicatia este interpretarea diferit a continutului zonei de la adresa aflat n primul argument: functia printmat consider c este adresa unui vector de pointeri ( int * a[]). iar programul principal consider c este adresa unui vector de vectori (int x[][2]). Se poate defini si o functie pentru alocarea de memorie la executie pentru o matrice. Exemplu:
// rezultat adresa matrice sau NULL int * * intmat ( int nl, int nc) { int i; int ** p=(int **) malloc (nl*sizeof (int*)); if ( p != NULL) for (i=0;i<n;i++) p[i] =(int*) calloc (nc,sizeof (int)); return p; } // utilizare matrice void main () { int nl, nc, i,j , ** a, *b; printf ("nr linii si nr coloane: \n"); scanf ("%d%d", &nl, &nc); a= intmat(nl,nc); // completare matrice b= (int *) a; for (i=0;i<nl;i++) for (j=0;j<nc;j++) *b++= nc*i+j+1; printmat ((int**)a ,nl,nc); }

http://elth.srv.ro/

86 De remarcat c pentru matricea alocat dinamic nu mai putem folosi accesul direct la elemente, pentru c programul compilator nu are informatiile necesare s calculeze adresa corect a unui element a[i][j]. Exemplu gresit:
// completare matrice for (i=0;i<nl;i++) for (j=0;j<nc;j++) a[i][j] = nc*i+j+1;

9. Tipuri structur n C Definirea de tipuri si variabile structur Un tip structur reuneste cteva componente (cmpuri) avnd fiecare un nume si un tip. Tipurile cmpurilor unei structuri pot fi si sunt n general diferite. Definirea unui tip structur are sintaxa urmtoare: struct tag { tip1 c1, tip2 c2, ... }; unde: tag este un nume de tip folosit numai precedat de cuvntul cheie struct (n C, dar n C++ se poate folosi singur ca nume de tip). tip1,tip2,... este tipul unei componente c1,c2,... este numele unei componente (cmp) Ordinea enumerrii cmpurilor unei structuri nu este important, deoarece ne referim la cmpuri prin numele lor. Se poate folosi o singura declaratie de tip pentru mai multe cmpuri. Exemple:
// momente de timp struct time { int ora,min,sec; }; // o activitate struct activ { char numeact[30]; // struct time start; // struct time stop; // }; (ora,minut,secunda)

nume activitate ora de incepere ora de terminare

http://elth.srv.ro/

87 De remarcat c orice declaratie struct se termin obligatoriu cu caracterul ; chiar dac acest caracter urmeaz dup o acolad; aici acoladele nu delimiteaz un bloc de instructiuni ci fac parte din declaratia struct. In structuri diferite pot exista cmpuri cu acelasi nume, dar ntr-o aceeasi structur numele de cmpuri trebuie s fie diferite. Declararea unor variabile de un tip structur se poate face fie dup declararea tipului structur, fie simultan cu declararea tipului structur. Exemple:
struct time t1,t2, t[100]; // t este vector de structuri struct complex {float re,im;} c1,c2,c3; // numere complexe struct complex cv[200]; // un vector de numere complexe

Este posibil initializarea la declarare a unor variabile structur. Exemplu:

struct complex c1={1,-1}, c2={2,3};

Astfel de variabile initializate si cu atributul const ar putea fi folosite drept constante simbolice, n lipsa unor constante numerice de orice tip structur. Exemplu:
const struct complex i ={0,1};

Printr-o declaratie struct se defineste un nou tip de date de ctre utilizator. Un tip structur poate fi folosit n : - declararea de variabile structuri sau pointeri la structuri :
struct time t, * pt;

- declararea unor argumente formale de functii (structuri sau pointeri la structuri):

void readtime ( struct time * p); void writetime (struct time t);

- declararea unor functii cu rezultat de un tip structur (mai rar pointer la structur):
struct time readtime();

Utilizarea tipurilor structur Operatiile posibile cu variabile de un tip structur sunt: - atribuirea ntre variabile de acelasi tip structur. - transmiterea ca argument efectiv la apelarea unei functii. - transmiterea ca rezultat al unei functii, ntr-o instructiune return. Ceilalti operatori ai limbajului nu se pot folosi cu operanzi de un tip structur si trebuie definite functii pentru operatii cu structuri: comparatii,

http://elth.srv.ro/

88 operatii aritmetice, operatii de citire-scriere etc. Exemplul urmtor arat cum se poate ordona un vector de structuri time, tip definit anterior:
// scrie ora void wrtime ( struct time t) { printf ("%02d:%02d:%02d \n", t.ora,t.min,t.sec); } // compara momente de timp int cmptime (struct time t1, struct time t2) { int h,m; h=t1.ora-t2.ora; m=t1.min-t2.min; if (h) return h; // <0 daca t1<t2 si >0 daca t1>t2 if (m) return m; // rezultat negativ sau pozitiv return t1.sec-t2.sec; // rezultat <0 sau =0 sau > 0 } void main () { struct time tab[200], aux; int i,j,n; . . . // citire date // ordonare vector for (j=1;j<n;j++) for (i=1;i<n;i++) if ( cmptime (tab[i-1],tab[i]) > 0) { aux=tab[i-1]; tab[i-1]=tab[i]; tab[i]=aux; } // afisare lista de date for (i=0;i<n;i++) wrtime(tab[i]); }

Cmpurile unei variabile structur nu se pot folosi dect dac numele cmpului este precedat de numele variabilei structur din care face parte, deoarece exist un cmp cu acelasi nume n toate variabilele de un acelasi tip structur. Exemplu:
void main () { struct complex c1,c2; scanf (%f%f", &c1.re, &c1.im); // citire c1 c2.re=c1.re; c2.im=-c1.im; // complex conjugat printf ((%f,%f) , c2.re, c2.im); // scrie c2 }

Dac un cmp este la rndul lui o structur, atunci numele unui cmp poate contine mai multe puncte ce separ numele variabilei si cmpurilor de care apartine (n ordine ierarhic). Exemplu:
struct activ a; printf (%s ncepe la %d: %d si se termina la %d: %d \n, a.numeact, a.start.ora, a.start.min,

http://elth.srv.ro/

89
a.stop.ora, a.stop.min);

In cazul variabilelor structur alocate dinamic si care nu au nume se poate folosi fie indirectarea printr-un pointer pentru a ajunge la variabila structur, fie o notatie prescurtat ce foloseste dou caractere separator ntre numele variabilei pointer si numele cmpului. Exemplu:
struct time * pt; pt = (struct date*) malloc (sizeof(struct date)); printf (%d:%d:%d , pt->ora, pt->min, pt->sec);

Notatiile urmtoare sunt absolut echivalente:

pt->ora (*pt).ora

Principalele avantaje ale utilizrii unor tipuri structur sunt: - Anumite programe devin mai explicite dac se folosesc structuri n locul unor variabile separate. - Se pot defini tipuri de date specifice aplicatiei iar programul reflect mai bine universul aplicatiei. - Se poate reduce numrul de argumente al unor functii prin gruparea lor n argumente de tipuri structur si deci se simplific utilizarea acelor functii. - Se pot utiliza structuri de date dinamice, extensibile, formate din variabile structur alocate dinamic si legate ntre ele prin pointeri (liste nlntuite, arbori s.a).

Functii cu argumente si rezultat structur Operatiile cu variabile structur se realizeaz prin functii, definite de utilizator. Exemplu:
// afisare numar complex void writex ( struct complex c) { printf ((%.2f,%.2f) , c.re, c.im); }

O functie care produce un rezultat de un tip structur poate fi scris n dou moduri, care implic si utilizri diferite ale functiei. In exemplul urmtor functia are rezultat de tip structur:
// citire numar complex (varianta 1) struct complex readx () { struct complex c;

http://elth.srv.ro/

90
scanf (%f%f,&c.re, &c.im); return c; } . . . // utilizare struct complex a[100]; . . . for (i=0;i<n;i++) a[i]=readx();

In exemplul urmtor functia este de tip void si depune rezultatul la adresa primit ca argument (pointer la tip structur):
// citire numar complex (varianta 2) void readx ( struct complex * px) { scanf (%f%f, &px->re, &px->im); } . . . // utilizare struct complex a[100]; . . . for (i=0;i<n;i++) readx (&a[i]);

Uneori mai multe variabile descriu mpreun un anumit obiect de date si trebuie transmise la functiile ce lucreaz cu obiecte de tipul respectiv. Gruparea acestor variabile ntr-o structur va reduce numrul de argumente si va simplifica apelarea functiilor. Exemple de obiecte definite prin mai multe variabile: obiecte geometrice (puncte, poligoane s.a), date calendaristice si momente de timp, structuri de date (stiva, coada, s.a), vectori, matrice, etc. Exemplu de grupare ntr-o structur a adresei si dimensiunii unui vector:
typedef struct { int vec[1000]; int dim; }; // afisare vector void scrvec (vector v) { int i; for (i=0;i<v.dim;i++) printf ("%d ",v.vec[i]); printf ("\n"); } // extrage elemente comune din doi vectori vector comun(vector a, vector b) { vector c; int i,j,k=0; for (i=0;i<a.dim;i++) for (j=0;j<b.dim;j++) if (a.vec[i]==b.vec[j]) c.vec[k++]=a.vec[i]; c.dim=k; return c; }

http://elth.srv.ro/

91 De remarcat c o functie nu poate avea ca rezultat direct un vector, dar poate avea ca rezultat o structur care include un vector.

Definirea unor noi tipuri de date Declaratia typedef din C permite definirea unui nume de tip, care se poate folosi apoi la fel cu tipurile predefinite ale limbajului. Sintaxa declaratiei typedef este la fel cu sintaxa unei declaratii de variabil, dar se declar un nume de tip si nu un nume de variabil. Exemple:
typedef unsigned char byte; byte a[20][20]; typedef int logic; logic gata, corect; typedef int intvec[200]; intvec a,b; a[200],b[200]; typedef char * string; string s1,s2,s3; typedef void * pointer; pointer p;

//int

In limbajul C declaratia typedef se utilizeaz frecvent pentru atribuirea de nume unor tipuri structur. Exemple:
// definire typedef struct // definire typedef struct nume tip odat cu definire tip structur { float re,im;} complex; nume tip dup definire tip structura activ act;

Utilizarea unor nume de structuri permite utilizatorilor extinderea limbajului cu noi tipuri de date mai adecvate problemei rezolvate. Exemplu:
typedef double real; typedef struct { real x,y;} punct; typedef struct { int nv; punct v[50];} poligon; // lungime segment delimitat de doua puncte real lung (punct a, punct b) { real dx= b.x-a.x; real dy= b.y-a.y; return sqrt ( dx*dx+dy*dy); } // calcul primetru poligon real perim ( poligon p) { int i,n; real rez=0; n=p.nv; for (i=0;i<n-1;i++) rez = rez + lung (p.v[i],p.v[i+1]); return rez+lung(p.v[n-1],p.v[0]); }

http://elth.srv.ro/

92 Atunci cnd numele unui tip structur este folosit frecvent, inclusiv n argumente de functii, este preferabil un nume introdus prin typedef, dar dac vrem s punem n evident c este vorba de tipuri structur vom folosi numele precedat de cuvntul cheie struct.

Structuri cu continut variabil Cuvntul cheie union se foloseste la fel cu struct, dar defineste un grup de variabile care nu se memoreaz simultan ci alternativ. In felul acesta se pot memora diverse tipuri de date la o aceeasi adres de memorie. Alocarea de memorie se face (de ctre compilator) n functie de variabila ce necesit maxim de memorie. O uniune face parte de obicei dintr-o structur care mai contine si un cmp discriminant, care specific tipul datelor memorate (alternativa selectat la un moment dat). Exemplul urmtor arat cum se poate lucra cu numere de diferite tipuri si lungimi, reunite ntr-un tip generic :
// numar de orice tip struct numar { char tipn; // tip numar (un caracter) union { int ival; long lval; float fval; double dval; } v; }; // afisare numar void write (struct numar n) { switch (n.tipn) { case 'i': printf ("%d ",n.v.ival);break; case 'l': printf ("%ld ",n.v.lval);break; case 'f': printf ("%f ",n.v.fval);break; case 'd': printf ("%.15lf ",n.v.dval);break; } } void main () { struct numar a,b,c,d; a = read('i'); b=read('l'); c = read('f'); d=read('d'); write(a); write(b); write(c); write(d); }

Pentru cmpul discriminat se poate defini un tip prin enumerare, mpreun cu valorile constante (simbolice) pe care le poate avea. Exemplu:
enum tnum {I,L,F,D} ; // definire tip tnum struct numar { tnum tipn; // valori posibile: I,L,F,D . . .

http://elth.srv.ro/

93
}; void write (struct numar n) { switch (n.tipn) { case I : printf ("%d ",n.v.ival);break; // I=0 ... } struct numar read (tnum tip) { struct numar n; n.tipn=tip; switch (tip) { case I: scanf ("%d", &n.v.ival);break; . . . } return n; } void main () { struct numar a,b,c,d; a = read(I); write(a); ... }

In locul constructiei union se poate folosi o variabil de tip void* care va contine adresa unui numr, indiferent de tipul lui. Memoria pentru numr se va aloca dinamic. Exemplu:
enum tnum {I,L,F,D} ; struct number { tnum tipn; // tip numar void * pv; // adresa numar }; // afisare numar void write (number n) { switch (n.tipn) { case I: printf ("%d ", *(int*) n.pv);break; ... case D: printf ("%.15lf ",*(double*) n.pv);break; } }

Structuri predefinite Anumite functii de bibliotec folosesc tipuri structur definite n fisiere de tip H si care ascund detalii ce nu intereseaz pe utilizatori. Un exemplu este tipul FILE definit n "stdio.h" si a crui definitie depinde de implementare si de sistemul de operare gazd (o structur opac, invizibil pentru utilizator). Structura struct tm definit n fisierul <time.h> contine componentele ce definesc complet un moment de timp:

http://elth.srv.ro/

94
struct tm { int tm_sec, tm_min, tm_hour; int tm_mday, tm_mon, tm_year; int tm_wday, tm_yday; int tm_isdst; };

Exemplul urmtor arat cum se poate afisa ora si ziua curent, folosind numai functii standard:
#include <stdio.h> #include <time.h> void main(void) { time_t t; // time_t = long struct tm *area; t = time(NULL); // obtine ora curenta area = localtime(&t); // conv. din time_t in struct tm printf("Local time is: %s", asctime(area)); }

Structura struct stat este definit n fisierul <sys/stat.h> si reuneste date despre un fisier, cu exceptia numelui. O parte din informatii sunt valabile numai pentru sisteme de tip Unix si sunt necomentate n definitia urmtoare:
struct stat { unsigned short st_dev; // daca fisier dispozitiv unsigned short st_ino; unsigned short st_mode; // atribute fisier short st_nlink,st_uid, st_gid; unsigned long st_rdev; long st_size; // dimensiune fisier (octeti) long st_atime, st_mtime; // ultimul acces / modific long st_ctime; // data de creare };

Functia stat completeaz o astfel de structur pentru un fisier cu nume dat:

int stat (char* filename, struct stat * p);

Structuri legate prin pointeri Variabilele dinamice, create prin apeluri repetate ale functiei "malloc" sunt plasate la adrese necontrolabile, n general neadiacente. Dac ntre aceste variabile exist o asociere, relatiile dintre ele pot fi memorate explicit prin pointeri.

http://elth.srv.ro/

95 O list nlantuit (linked list) este o colectie de variabile alocate dinamic (de acelasi tip), dispersate n memorie, dar legate ntre ele prin pointeri, ca ntr-un lant. Intr-o list liniar simplu nlntuit fiecare element al listei contine adresa elementului urmtor din list. Ultimul element poate contine ca adres de legatur fie constanta NULL, fie adresa primului element din list (lista circular). Adresa primului element din list este memorat ntr-o variabil cu nume (alocat la compilare) si numit cap de lista (list head). Pentru o list vid variabila cap de list este NULL. Structura de list este recomandat atunci cnd colectia de elemente are un continut foarte variabil (pe parcursul executiei) sau cnd trebuie pstrate mai multe liste cu continut foarte variabil. Un element din list (un nod de list) este de un tip structur si are (cel putin) dou cmpuri: un cmp de date (sau mai multe) si un cmp de legatur. Exemplu pentru o list de ntregi:
typedef struct snod { int val ; struct snod * leg ; } nod; // camp de date // camp de legatura

Programul urmtor arat cum se poate crea si afisa o list cu adugare la nceput (o stiv):
void main ( ) { nod *lst=NULL, *nou, * p; // lst = adresa cap de lista int x; // creare lista cu numere citite while (scanf("%d",&x) > 0) { // citire numar intreg x nou=(nod*)malloc(sizeof(nod)); // creare nod nou nou->val=x; // completare camp de date din nod nou->leg=lst; lst=nou; // legare nod nou la lista } // afisare list (fara modificare cap de lista) p=lst; while ( p != NULL) { // cat mai sunt noduri printf("%d ", p->val); // afisare numar de la adr p p=p->leg; // avans la nodul urmator } }

Cmpul de date poate fi la rndul lui o structur specific aplicatiei sau poate fi un pointer la date alocate dinamic (un sir de caractere, de exemplu). De obicei se definesc functii pentru operatiile uzuale cu liste. Exemple:
typedef struct snod { int val; struct snod *leg;

http://elth.srv.ro/

96
} nod,* pnod, * list; void printL ( list lst) { // afisare lista - recursiv if (lst != NULL) { printf("%d ",lst->val); printL (lst->leg); } } list insL( list lst, int x){ // insertie la inceput lista pnod nou ; // adresa nod nou if ((nou=(list)malloc(sizeof(nod))) ==NULL) return NULL; nou->val=x; nou->leg=lst; return nou; } void main (){ // creare si afisare lista stiva list st; int x; st=NULL; while (scanf("%d",&x) > 0) st=insL(st,x); printL (st); }

Alte structuri dinamice folosesc cte doi pointeri; ntr-o list dublu nlntuit fiecare nod contine adresa nodului urmtor si adresa nodului precedent. 10. Fisiere de date n C Tipuri de fisiere Un fisier ("File") este o colectie de date memorate pe un suport extern si care este identificat printr-un nume. Fisierele se folosesc fie pentru date initiale si pentru rezultate mai numeroase, fie pentru pstrarea de durat a unor date de interes pentru anumite aplicatii. Fisierele sunt entitti ale sistemului de operare si ca atare ele au nume care respect conventiile sistemului, fr legtur cu un limbaj de programare. Operatiile cu fisiere sunt realizate de ctre sistemul de operare, iar compilatorul unui limbaj traduce functiile (instructiunile) de acces la fisiere n apeluri ale functiilor sistem. Programatorul se refer la un fisier printr-o variabil; tipul acestei variabile depinde de limbajul folosit si chiar de functiile utilizate (n C). Asocierea dintre numele extern (un sir de caractere) si variabila din program se face la deschiderea unui fisier, printr-o functie standard. De obicei prin "fisier" se subntelege un fisier disc (pe suport magnetic sau optic), dar notiunea de fisier este mai general si include orice flux de date din exterior spre memorie sau dinspre memoria intern spre exterior. Dispozitivele periferice uzuale au nume de fisiere predefinite; de exemplu, n limbajul C sub MS-DOS si MS-Windows se pot folosi urmtoarele nume :

http://elth.srv.ro/

97 CON = consola sistem (tastaura la citire si monitor la scriere) PRN (LPT) = imprimanta sistem Pentru fisierele disc un nume de fisier poate include urmtoarele: - Numele unittii de disc sau partitiei disc ( ex: A:, C:, D:, E:) - "Calea" spre fisier, care este o succesiune de nume de fisiere catalog (director), separate printr-un caracter ('\' n MS-DOS si MS-Windows, sau '/' n Unix si Linux) - Numele propriu-zis al fisierului ( max 8 litere si cifre n MS-DOS) - Extensia numelui, care indic tipul fisierului (continutul su) si care poate avea ntre 0 si 3 caractere n MS-DOS). Exemple de nume de fisiere disc:
A:bc.rar , c:\borlandc\bin\bc.exe c:\work\p1.cpp , c:\work\p1.obj

Sistemele MS-DOS si MS-Windows nu fac deosebire ntre litere mari si litere mici, n cadrul numelor de fisiere, dar sistemele de tip Unix sau Linux fac deosebire ntre litere mari si litere mici. Consola si imprimanta sunt considerate fisiere text, adic: - ntre aceste fisiere si memorie se transfer caractere ASCII - se recunoaste caracterul sfrsit de fisier (Ctrl-Z n MS-DOS si MSWindows, Ctrl-D n Unix) - se poate recunoaste la citire un caracter terminator de linie ('\n'). Un fisier text pe disc contine numai caractere ASCII, grupate n linii si este terminat printr-un caracter terminator de fisier (Ctrl-Z), adugat automat la nchiderea fisierului, dup scriere n fisier. Functiile de citire sau de scriere numere din/in fisiere text realizeaz conversia automat din format extern (sir de caractere) n format intern (binar virgul fix sau virgul mobil) la citire si conversia din format intern n format extern, la scriere. Fisierele disc pot contine si numere n reprezentare intern (binar) sau alte date ce nu reprezint numere (de exemplu, fisiere cu imagini grafice, n diverse formate). Aceste fisiere se numesc fisiere binare, iar citirea si scrierea se fac fr conversie de format. Pentru fiecare tip de fisier binar este necesar un program care s cunoasc si s interpreteze corect informatiile binare din fisier. Fisierele disc trebuie deschise si nchise, dar fisierele consol si imprimanta nu trebuie deschise si nchise.

Functii pentru deschidere si nchidere fisiere.

http://elth.srv.ro/

98

In C sunt disponibile dou categorii de functii pentru acces la fisiere: - Functii stil Unix, declarate n fisierul io.h si care se refer la fisiere prin numere ntregi. - Functii standard, declarate n fisierul stdio.h si care se refer la fisiere prin pointeri la o structur predefinit ("FILE"). In continuare vor fi prezentate numai functiile standard, din <stdio.h>. Pentru a citi sau scrie dintr-un /ntr-un fisier disc, acesta trebuie mai nti deschis folosind functia "fopen". La deschidere se precizeaz numele fisierului, tipul de fisier (text/binar) si modul de exploatare: numai citire, numai scriere (creare) sau citire si scriere (modificare). La deschiderea unui fisier se initializeaz variabila pointer asociat, iar celelalte functii (de acces si de nchidere) se refer la fisier numai prin intermediul variabilei pointer. Exemplu:
#include <stdio.h> void main ( ) { FILE * f; // pentru referire la fisier // deschide un fisier text ptr citire f = fopen ("t.txt","rt"); printf ( f == NULL? "Fisier negasit" : " Fisier gasit"); if (f) // daca fisier existent fclose(f); // inchide fisier }

Functia "fopen" are rezultat NULL (0) dac fisierul specificat nu este gsit dup cutare n directorul curent sau pe calea specificat sau pe cile de cutare definite n sistem (prin comanda PATH ). Primul argument al functiei "fopen" este numele extern al fisierului scris cu respectarea conventiilor limbajului C: pentru separarea numelor de cataloage dintr-o cale se vor folosi dou caractere "\\", pentru a nu se considera o secvent de caractere "Escape" a limbajului. Exemple:
FILE * f = fopen ("c:\\work\\t.txt", "r"); // varianta la linia anterioara: char *numef = "C:\\WORK\\T.TXT"; FILE * f; if ( (f=fopen(numef,"r")) == NULL){ printf("Eroare la deschidere fisier %s \n", numef); return; }

http://elth.srv.ro/

99 Al doilea argument al functiei "fopen" este un sir care poate contine ntre 1 si 3 caractere, dintre urmtoarele caractere posibile: "r,"w","a" = mod de folosire ("read", "write", "append") "+" dup "r" sau "a" pentru citire si scriere din acelasi fisier "t" sau "b" = tip fisier ("text", "binary"), implicit este "t" Pentru fisierele text sunt folosite modurile "w" pentru crearea unui nou fisier, "r" pentru citirea dintr-un fisier si "a" pentru adugare la sfrsitul unui fisier existent. Pentru actualizarea unui fisier text prin modificarea lungimii unor linii, stergerea sau insertia de linii se va scrie un alt fisier si nu se vor opera modificrile direct pe fisierul initial. Pentru fisierele binare se practic actualizarea pe loc a fisierelor, fr inserarea de date ntre cele existente, deci modurile "r+","a+","w+". (literele 'r' si 'w' nu pot fi folosite simultan). Inchiderea unui fisier disc este absolut necesar pentru fisierele n care s-a scris ceva, dar poate lipsi dac s-au facut doar citiri de date din fisier. Fisierele standard de intrare-iesire (tastatura si ecranul consolei) au asociate variabile de tip pointer cu nume predefinit ("stdin" si "stdout"), care pot fi folosite n diferite functii, dar practic se folosesc numai in functia "fflush" care goleste zona tampon ("buffer") asociat unui fisier. Operatiile de stergere a unui fisier existent ("remove") si de schimbare a numelui unui fisier existent ("rename") nu necesit deschiderea fisierelor.

Functii de citire-scriere n fisiere text Accesul la fisiere text ce contin programe surs sau documentatii se poate face fie la nivel de linie, fie la nivel de caracter, dar numai secvential. Deci nu se pot citi/scrie linii sau caractere dect n ordinea memorrii lor n fisier si nu pe srite (aleator). Pentru citire/scriere din/n fisierele standard se folosesc functii cu nume putin diferit si cu mai putine argumente, dar se pot folosi si functiile generale destinate fisierelor disc cu orice nume. Urmeaz cteva perechi de functii echivalente ca efect :
// citire caracter int fgetc (FILE * f); int getchar(); // echiv. cu fgetc(stdin) // scriere caracter int fputc (int c, FILE * f); int putchar (int c); // echiv. fputc(c.stdout) // citire linie char * fgets( char * line, int max, FILE *f);

cu

http://elth.srv.ro/

100
char * gets (char * line); // scriere linie int fputs (char * line, FILE *f); int puts (char * line);

Functia "fgets" adaug sirului citit un octet zero (n memorie), iar functia "fputs" nu scrie n fisier octetul zero (necesar numai n memorie). Primul exemplu este un program care citeste un fisier text si afiseaz continutul su la imprimant:
// listare fisier text la imprimanta void main () { char numef[100], linie[132]; FILE * txt, *lst; puts ("Nume fisier:"); gets (numef); txt = fopen(numef,"r"); lst = fopen ("PRN","w"); // poat lipsi ptr. stdprn while (fgets (linie,132,txt)) fputs (linie,lst); // fputs(linie,stdprn); fclose(txt); }

Exemplul urmtor citeste un fisier text si scrie un alt fisier n care toate literele mari din textul citit sunt transformate n litere mari.
// copiere fisier cu transformare in litere mari void main (int argc, char * argv[]) { FILE * f1, * f2; int ch; f1= fopen (argv[1],"r"); f2= fopen (argv[2],"w"); if ( f1==0 || f2==0) { puts (" Eroare la deschidere fisiere \n"); return; } while ( (ch=fgetc(f1)) != EOF) // citeste din f1 fputc ( tolower(ch),f2); // scrie in f2 fclose(f1); fclose(f2); }

Functii de citire-scriere cu format Datele numerice pot fi scrise n fisiere disc fie n format intern (mai compact), fie transformate n siruri de caractere (cifre zecimale, semn s.a). Formatul sir de caractere necesit si caractere separator ntre numere, ocup mai mult spatiu dar poate fi citit cu programe scrise n orice limbaj sau cu orice editor de texte sau cu alt program utilitar de vizualizare fisiere. Functiile de citire-scriere cu conversie de format si editare sunt:
int fscanf (FILE * f, char * fmt, ...)

http://elth.srv.ro/

101
int fprintf (FILE * f, char * fmt, ...)

Pentru aceste functii se aplic toate regulile de la functiile "scanf" si "printf". Un fisier text prelucrat cu functiile "fprintf" si "fscanf" contine mai multe cmpuri de date separate ntre ele prin unul sau mai multe spatii albe (blanc, tab, linie nou). Continutul cmpului de date este scris si interpretat la citire conform specificatorului de format pentru acel cmp . Exemplu de creare si citire fisier de numere.
// creare - citire fisier text ce contine doar numere void main () { FILE * f; int x; // f = pointer la fisier // creare fisier de date f=fopen ("num.txt","w"); // deschide fisier for (x=1;x<=100;x++) fprintf (f,"%4d",x); // scrie un numar fclose (f); // inchidere fisier // citire si afisare fisier creat f=fopen ("num.txt","r"); while (fscanf (f,"%d",&x) > 0) //pana la sfirsit fisier printf ("%4d",x); // afisare numar citit }

Uneori poate fi util functia fflush (FILE*) care goleste zona tampon folosit la citire sau scriere si care nu este direct accesibil prin numele su. Fisiere text cu numere se folosesc pentru fisiere de date initiale cu care se verific anumite programe, n faza de punere la punct. Rezultatele unui program pot fi puse ntr-un fisier fie pentru a fi prelucrate de un alt program, fie pentru arhivare sau pentru imprimare repetat. De observat ca majoritatea sistemelor de operare permit redirectarea fisierelor standard de intrare si de iesire, fr a modifica programele. Deci un program (neinteractiv) care foloseste functiile "scanf" si "printf" sau alte functii standard (gets, puts, getchar, putchar) poate s-si citeasc datele dintrun fisier sau s scrie rezultatele ntr-un fisier prin specificarea acestor fisiere n linia de comanda. Exemple de utilizare a unui program de sortare:
date de la tastatura,rezultate afisate pe ecran sort date din "input", rezultate in "output" sort <<input >>output date de la tastatura, rezultate in "output" sort >>output date din "input",rezultate afisate pe ecran sort <<input

http://elth.srv.ro/

102 Functii de acces secvential la fisiere binare Un fisier binar este format n general din articole de lungime fix, fr separatori ntre articole. Un articol poate contine un singur octet sau un numr binar (pe 2,4 sau 8 octeti) sau o structur cu date de diferite tipuri. Functiile de acces pentru fisiere binare "fread" si "fwrite" pot citi sau scrie unul sau mai multe articole, la fiecare apelare. Transferul ntre memorie si suportul extern se face fr conversie sau editare (adugare de caractere la scriere sau eliminare de caractere la citire). Programul urmtor scrie mai multe numere ntregi ntr-un fisier disc si apoi citeste continutul fisierului si afiseaz pe ecran numerele citite.
void main () { FILE * f; int x; // creare fisier f=fopen ("num.bin","wb"); // din curent for (x=1; x<=100; x++) fwrite (&x,sizeof(float),1,f); fclose(f); // citire fisier pentru verificare printf("\n"); f=fopen ("num.bin","rb"); while (fread (&x,sizeof(float),1,f)==1) printf ("%4d ",x); fclose(f); }

directorul

Lungimea fisierului "num.bin" este de 200 de octeti, cte 2 octeti pentru fiecare numr ntreg, n timp ce lungimea fisierului "num.txt" creat anterior cu functia "fprintf" este de 400 de octeti (cte 4 caractere ptr fiecare numr). Pentru alte tipuri de numere diferenta poate fi mult mai mare. De remarcat c primul argument al functiilor "fread" si "fwrite" este o adres de memorie (un pointer): adresa unde se citesc date din fisier sau de unde se iau datele scrise n fisier. Al doilea argument este numrul de octeti pentru un articol, iar al treilea argument este numrul de articole citite sau scrise. Numrul de octeti cititi sau scrisi este egal cu produsul dintre lungimea unui articol si numrul de articole. Rezultatul functiilor "fread" si "fwrite" este numrul de articole efectiv citite sau scrise si este diferit de argumentul 3 numai la sfrsit de fisier (la citire) sau n caz de eroare de citire/scriere. Functiile din exemplul urmtor scriu sau citesc articole ce corespund unor variabile structur :
// operatii cu un fisier de elevi (nume si medie) typedef struct {

http://elth.srv.ro/

103
char nume[25]; float medie; } Elev; // creare fisier cu nume dat void creare(char * numef) { FILE * f; Elev s; f=fopen(numef,"wb"); assert (f != NULL); printf (" nume si medie ptr. fiecare student : \n\n"); while (scanf ("%s %f ", s.nume, &s.medie) != EOF) fwrite(&s,sizeof(s),1,f); fclose (f); } // afisare continut fisier pe ecran void listare (char* numef) { FILE * f; Elev e; f=fopen(numef,"rb"); assert (f != NULL); while (fread (&e,sizeof(e),1,f)==1) printf ("%-25s %6.2f \n",e.nume, e.medie); fclose (f); } // adaugare articole la sfarsitul unui fisier existent void adaugare (char * numef) { FILE * f; Elev e; f=fopen(numef,"ab"); assert (f != NULL); printf (" nume si medie ptr. fiecare student : \n\n"); while (scanf ("%s%f ",e.nume, &e.medie) != EOF) fwrite(&e,sizeof(e),1,f); fclose (f); }

Functii pentru acces direct la date Accesul direct la date dintr-un fisier este posibil numai pentru un fisier cu articole de lungime fix si nseamn posibilitatea de a citi sau scrie oriunde ntr-un fisier, printr-o pozitionare prealabil nainte de citire sau scriere. In C pozitionarea se face la un anumit octet din fisier, deci functiile standard permit accesul direct la o anumit adres de octet (pozitie) din fisier. Accesul direct este necesar n operatii de cutare dup continut (de ex. cutare elev dup nume). Functiile standard C pentru acces direct permit operatiile urmtoare: - Pozitionarea pe un anumit octet din fisier ("fseek"). - Citirea pozitiei curente din fisier ("ftell"). - Memorarea pozitiei curente si pozitionare ("fgetpos", "fsetpos"). Pozitia curent n fisier este un numr de tip long, pentru a permite operatii cu fisiere foarte lungi. Functia "fseek" are prototipul urmtor :

http://elth.srv.ro/

104
int fseek (FILE * f, long bytes, int origin);

unde "bytes" este numrul de octeti fat de punctul de referint "origin", care poate fi: 0 = nceputul fisierului, 1 = pozitia curent, 2 = sfrsitul fisierului. Functia "fseek" este util n urmtoarele situatii: - Pentru repozitionare pe nceput de fisier dup o cutare si nainte de o alt cutare secvential n fisier (fr a nchide si a redeschide fisierul) - Pentru pozitionare pe nceputul ultimului articol citit, n vederea scrierii noului continut (modificat) al acestui articol, deoarece orice operatie de citire sau scriere avanseaz automat pozitia curent n fisier, pe urmtorul articol. In exemplul urmtor sunt ilustrate ambele situatii:
// modificare continut articole, dupa cautarea lor void modificare (char * numef) { FILE * f; Elev e; char nume[25]; long pos; int eof; f=fopen(numef,"rb+"); assert (f != NULL); do { printf ("Nume cautat: "); eof=scanf ("%s",nume); if (eof==EOF) break; // cauta "nume" in fisier fseek(f,0,0); // readucere pe inceput de fisier pos=-1L; // pozitie nume cautat while (fread (&e,sizeof(e),1,f)==1) if (strcmp (e.nume, nume)==0) { pos= ftell(f)-sizeof(e); break; } if ( pos < 0) break; printf ("noua medie: "); scanf ("%f", &e.medie); fseek (f,pos,0); // pe inceput de articol gasit fwrite(&e,sizeof(e),1,f); //rescrie articol modificat } while (eof != EOF); fclose (f); }

Problemele asociate realizrii unor aplicatii performante de gestiune a unor fisiere de date mari (de obicei parte a unor baze de date integrate) sunt legate de organizarea (structura) acestor fisiere astfel ca timpul de cutare dup continut s fie ct mai mic si de actualizarea frecvent a datelor n conditii de mentinere a integrittii si sigurantei datelor. Limbajul C asigur doar operatiile primitive pentru scrierea programelor de gestiune si interogare a bazelor de date. Functiile de acces la fisiere disc se mai folosesc n diverse aplicatii si programe utilitare care scriu si citesc fisiere grafice, fisiere audio, fisiere comprimate si arhive de fisiere, biblioteci de functii, etc.

http://elth.srv.ro/

105

Descriptori de format n functii de I/E Din familia functiilor de intrare-iesire se consider c fac parte si functiile standard sscanf si sprintf, care au ca prim argument un sir de caractere ce este analizat (scanat) de sscanf si respectiv produs de sprintf (litera s provine de la cuvntul string). Aceste functii se folosesc fie pentru conversii interne n memorie, dup citire sau nainte de scriere din/n fisiere text, fie pentru extragere de subsiruri dintr-un sir cu delimitatori diferiti de spatii albe:
// extragere zi, luna si an dintr-un sir zz-ll-aaaa void main () { char d[]="25-12-1989"; int z,l,a; sscanf (d,"%d-%d-%d",&z,&l,&a); printf ("\n %d ,%d, %d \n",z,l,a); }

Descriptorii de format sunt aceiasi ca si la functiile scanf, printf:

%c = caractere individuale (cod ASCII) %s = sir de caractere ASCII %p = pointeri la void %d, %i = numere ntregi cu semn n baza 10 (zecimale) %u = numere ntregi fr semn n baza 10 %x,%X = numere ntregi fr semn n baza 16 (hexa) %ld,%li = numere ntregi lungi %f = numere reale, cu parte ntreag si fractionar %e,%E = numere reale cu mantis si exponent (al lui 10) %g = numere reale n format %f sau %e, functie de valoare %lf,%le,%lg = numere reale n precizie dubl (double) %Lf,%Le,%Lg = numere reale de tip long double

Intre caracterul % si literele care desemneaz tipul valorilor citite/scrise mai pot apare, n ordine : a) un caracter ce exprim anumite optiuni de scriere: - (minus) aliniere la stnga n cmpul de lungime specificat + (plus) se afiseaz si semnul + pentru numere pozitive 0 numerele se completeaz la stnga cu zerouri pe lungimea w # form alternativ de scriere pentru numere b) un numr ntreg w ce arat lungimea cmpului pe care se scrie o valoare, sau caracterul * dac lungimea cmpului se d ntr-o variabil de tip int care precede variabila a crei valoare se scrie.

http://elth.srv.ro/

106 c) punct urmat de un ntreg, care arat precizia (numr de cifre dup punctul zecimal) cu care se scriu numerele nentregi. d) una din literele h, l sau L care modific lungimea tipului numeric. Exemplu de utilizare a optiunii 0 pentru a scrie 2 cifre si pentru 0..9 :
#include <stdio.h> #include <time.h> void main () { // afisare ora curenta (portabil) struct tm t; time_t timer; // tipuri definite in time.h timer =time(NULL); // ora curent n milisecunde t= *localtime (&timer); // conversie in ore,min,sec printf("%02d:%02d:%02d\n",t.tm_hour,t.tm_min,t.tm_sec); }

Exemplu de utilizare optiune - pentru aliniere siruri la stnga:

void main () { char * s[] = {"unu","cinci","sapte","zece"}; int k, x[] ={1,5,7,10}; for (k=0;k<4;k++) printf ("%-10s %4d \n", s[k],x[k]); }

Exemplu de scriere cu format variabil (determinat la executie):

void main () { long k=0, x[]= {1,11,111,1111,11111,111111}; int nc = (int)log10(x[5])+2; // nr maxim de cifre + 2 for (k=0;k<5;k=k+2) printf ("%*ld %*ld \n",nc, x[k],nc,x[k+1]); }

11. Tehnici de programare n C Stil de programare Comparnd programele scrise de diversi autori n limbajul C se pot constata diferente importante att n ceea ce priveste modul de redactare al textului surs, ct si n utilizarea elementelor limbajului (instructiuni, declaratii, functii, operatori, expresii, etc.). O prim diferent de abordare este alegerea ntre a folosi ct mai mult facilittile specifice oferite de limbajul C sau de a folosi constructii prezente si n alte limbaje (Pascal de ex.). Exemple de constructii specifice limbajului C de care se poate abuza sunt:

http://elth.srv.ro/

107 - Expresii complexe, incluznd prelucrri, atribuiri si comparatii. - Utilizarea de operatori specifici: atribuiri combinate cu alte operatii, expresii conditionale s.a. - Utilizarea instructiunii "break". - Utilizarea de pointeri n locul unor vectori sau matrice. - Utilizarea unor declaratii complexe de tipuri, n loc de a defini tipuri intermediare, mai simple. Exemplu:
// vector de pointeri la functii void f(int,int) void (*tp[M])(int,int); // greu de citit ! // cu tip intermediar ptr pointer la functie typedef void (*funPtr) (int,int); funPtr tp[M]; // vector cu M comp. de tip funPtr

O alegere oarecum echivalent este ntre programe surs ct mai compacte (cu ct mai putine instructiuni si declaratii) si programe ct mai explicite si mai usor de nteles. In general este preferabil calitatea programelor de a fi usor de citit si de modificat si mai putin lungimea codului surs si, eventual, lungimea codului obiect generat de compilator. Deci programe ct mai clare si nu programe ct mai scurte. Exemplu de secvent pentru afisarea a n ntregi cte m pe o linie :
for ( i=1;i<=n;i++) { printf ( "%5d%c",i, ( i%m==0 || i==n)? '\n':' ');

O variant mai explicit dar mai lung pentru secventa anterioar:

for ( i=1;i<=n;i++) { printf ("%6d ",i); if(i%m==0) printf("\n"); } printf("\n");

Conventii de scriere a programelor Programele sunt destinate calculatorului si sunt analizate de ctre un program compilator. Acest compilator ignor spatiile albe nesemnificative si trecerea de la o linie la alta. Programele sunt citite si de ctre oameni, fie pentru a fi modificate sau extinse, fie pentru comunicarea unor noi algoritmi sub form de programe. Pentru a fi mai usor de nteles de ctre oameni se recomand folosirea unor conventii de trecere de pe o linie pe alta, de aliniere n cadrul fiecrei linii, de utilizare a spatiilor albe si a comentariilor.

http://elth.srv.ro/

108 Respectarea unor conventii de scriere n majoritatea programelor poate contribui la reducerea diversittii programelor scrise de diversi autori si deci la facilitarea ntelegerii si modificrii lor de ctre alti programatori. O serie de conventii au fost stabilite de autorii limbajului C si ai primului manual de C. De exemplu, numele de variabile si de functii ncep cu o liter mic si contin mai mult litere mici (litere mari numai n nume compuse din mai multe cuvinte alturate, cum sunt nume de functii din MS-Windows). Literele mari se folosesc n nume pentru constante simbolice. In ceea ce priveste numele unor noi tipuri de date prerile sunt mprtite. Una dintre conventii se refer la modul de scriere a acoladelor care ncadreaz un bloc de instructiuni ce face parte dintr-o functie sau dintr-o instructiune if, while, for etc. Cele dou stiluri care pot fi ntlnite n diferite programe si crti sunt ilustrate de exemplele urmtoare:
void main () // Afisare numere perfecte , stil Linux { int n,m,s,d; scanf (%d,&n); for (m=2; m<=n; m++) { s=0; for (d=1; d<m; d++) { if ( m % d ==0 ) s= s+ d; } if ( m==s) printf (%6d\n,m); } } // Afisare numere perfecte, void main () { int n,m,s,d; scanf (%d,&n); for (m=2; m<=n; m++){ s=0; for (d=1; d<m; d++){ if ( m % d ==0 ) s= s+ d; } if ( m==s) printf (%6d\n,m); } } stil K&R si Java

http://elth.srv.ro/

109 Uneori se recomand utilizare de acolade chiar si pentru o singur instructiune, anticipnd adugarea altor instructiuni n viitor la blocul respectiv. Exemplu:
if ( m==s){ printf (%6d\n,m); }

Pentru alinierea spre dreapta la fiecare bloc inclus ntr-o structur de control se pot folosi caractere Tab (\t) sau spatii, dar evidentierea structurii de blocuri incluse este important pentru oamenii acre citesc programe. In cazul unor structuri de control multiple, suprapuse, se mai poate simplifica programul prin definirea unor functii auxiliare, care includ o parte din aceste structuri. De exemplu, n programul anterior se poate defini si folosi o functie pentru calculul sumei divizorilor unui numr:
void main () { int n,m; scanf (%d,&n); for (m=2; m<=n; m++){ if ( m==sumdiv(m)) printf (%6d\n,m); } }

O serie de recomandri se refer la modul cum trebuie documentate programele folosind comentarii. Astfel fiecare functie C ar trebui precedat de comentarii ce descriu rolul acelei functii, semnificatia argumentelor functiei, rezultatul functiei pentru terminare normal si cu eroare, preconditii, plus alte date despre autor, data ultimei modificri, alte functii utilizate sau asemntoare, etc. Preconditiile sunt conditii care trebuie satisfcute de parametri efectivi primiti de functie (limite, valori interzise, s.a) si care pot fi verificate sau nu de functie. Exemplu:
// Functie de conversie numar ntreg pozitiv // din binar n sir de caractere ASCII terminat cu zero // value = numar intreg primit de functie (pozitiv) // string = adresa unde se pune sirul rezultat // radix = baza de numeratie (intre 2 si 16, inclusiv) // are ca rezultat adresa sir sau NULL in caz de eroare // trebuie completata pentru numere cu semn char *itoa(int value, char *string, int radix) { char digits[] = "0123456789ABCDEF"; char t[20], *tt=t, * s=string; if ( radix > 16 || radix < 0 || value < 0) return NULL; do {

http://elth.srv.ro/

110
*tt++ = digits[ value % radix]; } while ( (value = value / radix) != 0 ); while ( tt != t) *string++= *(--tt); *string=0; return s; }

Constructii idiomatice Limbajul C poate fi derutant prin multitudinea posibilittilor de a exprima un acelasi algoritm sau aceleasi prelucrri. Reducerea diversittii programelor si a timpului de dezvoltare a programelor se poate face prin utilizarea unor constructii idiomatice, consacrate de practica programrii n C. Cuvintele "idiom", "idiomatic" se refer la particularittile unei limbi (limbaj natural sau limbaj de programare), iar limbajul C exceleaz prin astfel de particularitti. Constructiile idiomatice n programare sunt denumite uneori sabloane sau tipare ("patterns"), pentru c ele revin sub diverse forme n majoritatea programelor, indiferent de autorii lor. Folosirea unor constructii idiomatice permite programatorului s se concentreze mai mult asupra algoritmului problemei si mai putin asupra mijloacelor de exprimare a acestui algoritm. Specific limbajului C este utilizarea de expresii aritmetice sau de atribuire drept conditii n instructiuni if, while, for, do n absenta unui tip logic (boolean). Exemplu:
while (*d++ =*s++); // copiaza sir de la s la d

In standardul C din 1999 s-a introdus un tip boolean, dar nu s-a modificat sintaxa instructiunilor astfel c se pot folosi n continuare expresii aritmetice drept conditii verificate. Limbajul Java a preluat toate instructiunile din C dar cere ca intructiunile if, do,... s foloseasc expresii logice si nu aritmetice. Pentru a facilita citirea programelor si trecerea de la C la Java este bine ca toate conditiile s apar ca expresii de relatie si nu ca expresii aritmetice:
while (*s != 0) *d++=*s++;

Un exemplu de constructie specific limbajului C este apelarea unei functii urmat de verificarea rezultatului functiei, ntr-o aceeasi instructiune:
if ( f = fopen (fname,"r")) == NULL){ printf ("Eroare la deschidere fisier %s \n", fname);

http://elth.srv.ro/

111
exit(-1); }

Utilizarea instructiunii for pentru cicluri cu numrare, cu o ultim expresie de incrementare, este o constructie tipic limbajului C. Specific limbajului este si numerotarea de la zero a elementelor unui vector (matrice). Exemplu:
for (i=0;i<n;i++) printf (%g , x[i]);

Utilizarea de pointeri pentru prelucrarea sirurilor de caractere, cu incrementare adresei din sir dup fiecare caracter prelucrat este un alt caz:
int strlen ( char * str){ // lungime sir terminat cu zero int len=0; while ( *str++) len++; return len; }

Un alt exemplu de sablon de programare este citirea unor nume dintr-un fisier de date sau de la consol, alocarea dinamic de memorie pentru siruri si memorarea adreselor ntr-un vector:
char buf[80], *a[1000]; int i=0; while ( (scanf ("%s", buf) != EOF)) { a[i]= (char*) malloc( strlen(buf)+1)); strcpy( a[i],buf); ++i; }

sau, folosind o functie specific limbajului C:

while ( (scanf ("%s", buf) != EOF)) a[i]= strdup(buf);

Alocarea dinamic de memorie n C este o constructie idiomatic, care foloseste operatorii sizeof si de conversie de tip. Conversia de tip pentru variabile numerice si variabile pointer printr-un numr nelimitat de operatori (un operator pentru fiecare tip) este de asemenea specific limbajului C. In scrierea programelor cu interfat grafic sub Windows se folosesc multe sabloane de cod, unele chiar generate automat de ctre mediul de dezvoltare.

Portabilitatea programelor

http://elth.srv.ro/

112 Un program C este portabil atunci cnd poate fi folosit (portat) pe orice calculator si sub orice sistem de operare, fr modificarea textului surs. Un program este portabil dac : - nu foloseste extensii ale standardului limbajului C, specifice unei anumite implementri a limbajului (unui anumit compilator) si nici elemente de C++. - nu foloseste functii specifice unui sistem de operare sau unui mediu de dezvoltare (functii nestandard). - nu foloseste adrese de memorie sau alte particularitti ale calculatorului. - nu foloseste particularitti ale mediului de dezvoltare (o anumit lungime pentru numere ntregi sau pentru pointeri, anumite tipuri de biblioteci etc.). In general pot fi portabile programele de aplicatii care folosesc numai functii standard pentru intrri-iesiri (printf, scanf s.a.) si pentru alte servicii ale sistemului de operare gazd (obtinere or curent, atribute fisiere etc.). Programele care folosesc ecranul n mod grafic (cu ferestre, butoane, diverse forme si dimensiuni de caractere etc.) sau care necesit pozitionarea pe ecran n mod text sunt dependente de sistemul de operare gazd (Windows, Linux etc.). Pentru mrirea portabilittii programelor C standardul POSIX (Portable Operating System) propune noi functii unice n C pentru acces la servicii care ar trebui asigurate de orice sistem de operare compatibil POSIX. Aflarea fisierelor dintr-un director si a atributelor acestora este un exemplu de operatii care depind de sistemul gazd si nu se exprim prin functii standard n C, desi sunt necesare n multe programe utilitare: listare nume fisiere, arhivare fisiere, cutarea n mai multe fisiere a unui sir, s.a. Mai exact, operatiile pot fi exprimate prin una sau dou functii, dar argumentele acestor functii (structuri sau pointeri la structuri) depind de sistemul gazd. Programul urmtor este utilizabil numai sub mediul Borland C :
#include <stdio.h> #include <dir.h> #include <string.h> void main(int argc, char * argv[]) { struct ffblk ffblk; char mask[10]="*.*"; char *files[1000]; // vector de pointeri la nume int done,n,i; // creare vector cu nume fisiere gasite n=0; // numar de fisiere gasite done = findfirst(mask,&ffblk,0xFF); while (!done) { files[n++]= strdup(ffblk.ff_name); done = findnext(&ffblk); } for (i=0;i<n;i++) // afisare vector de nume printf(" %s \n", files[i]);

http://elth.srv.ro/

113
}

Acelasi program n varianta mediului lcc-win32 (wedit) :

#include <stdio.h> #include <io.h> #include <string.h> void main(int argc, char * argv[]) { struct _finddata_t finfo; // necesara functiilor char mask[10]="*.*"; char *files[1000] ; long hndl; int n,i,err; // creare vector cu nume fisiere gasite n=0; // numar de fisiere gasite err= hndl = _findfirst(dirname,&finfo); while (err >=0) { files[n++]= strdup(finfo.name); err = _findnext(hndl,&finfo); // <0 daca nu exista } // afisare vector de nume ... }

Perechea de functii findfirst, findnext realizeaz enumerarea fisierelor dintr-un director (al cror numr nu se cunoaste) si constituie elemente ale unui mecanism iterator (enumerator) folosit si n alte situatii de programare.

Erori uzuale n programe C Majoritatea erorilor de programare provin din faptul c ceea ce execut calculatorul este diferit de intentiile programatorului. Erorile care se manifest la executie au ca efect rezultate gresite si, mai rar, mesaje de eroare. Descoperirea diferentelor dintre intentiile programatorului si actiunile programului su se poate face prin depanarea programului. Depanarea se poate face prin introducerea de instructiuni suplimentare n program n faza de punere la punct (afisri de variabile, verificri cu assert s.a.) sau prin folosirea unui program debugger care asist executia. Exist cteva categorii de erori frecvente: - Erori de algoritm sau de ntelegere gresit a problemei de rezolvat. - Erori de exprimare a unui algoritm n limbajul de programare folosit. - Erori de utilizare a functiilor standard sau specifice aplicatiei. - Erori de preluare a datelor initiale (de citire date). Utilizarea de variabile neinitializate este o surs de erori atunci cnd compilatorul nu semnaleaz astfel de posibile erori ( nu se pot verifica toate

http://elth.srv.ro/

114 situatiile n care o variabil poate primi o valoare). In particular, utilizarea de variabile pointer neinitializate ca adrese de siruri este o eroare uzual. Indirectarea prin variabile pointer cu valoarea NULL sau neinitializate poate produce erori de adresare care s afecteze si sistemul de operare gazd. Erorile la depsirea memoriei alocate pentru vectori (indici prea mari sau prea mici) nu sunt specifice limbajului C, dar nici nu pot fi detectate la executie dect prin instructiuni de verificare scrise de programator ( n Pascal si n Java aceste verificri la indici de vectori se fac automat). Pentru programele cu intrri-iesiri n mod text, care folosesc functii de I/E cu conversie de format (din familia scanf, printf) o greseal frecvent este neconcordanta dintre sirul format (primul argument) si lista de variabile sau expresii (urmtoarele argumente). Aceste erori se manifest numai prin rezultatele (gresite) ale programelor. Exemple:
// format de ntregi, valoare real printf ( %d \n, 2.5); // scrie un numar gresit // format pentru 3 numere, o singura valoare printf (%d %d %d \n, 8); // scrie 3 numere // variabile care nu sunt pointeri in scanf scanf (%d, a ); // int a

O serie de greseli, care trec de compilare, se datoreaz necunoasterii temeinice a limbajului sau neatentiei; n aceste cazuri limbajul trdeaz intentiile programatorului. Exemplul cel mai citat este utilizarea operatorului de atribuire pentru comparatie la egalitate, probabil consecint a obisnuintelor din alte limbaje:
if ( a = b) printf ( a=b \n); // if ( a==b ) ...

Alte erori sunt cauzate de absenta acoladelor pentru grupuri de instructiuni, de absenta parantezelor n expresii pentru modificarea priorittii implicite de calcul, de utilizarea gresit a tipurilor numerice si atribuirilor. Operatiile cu siruri de caractere n C pot produce o serie de erori, mai ales c exprimarea lor este diferit fat de alte limbaje: prin functii si nu prin operatori ai limbajului. Functiile pe siruri nu pot face nici o verificare asupra depsirii memoriei alocate pentru siruri deoarece nu primesc aceast informatie, ci numai adresele sirurilor. Definirea si utilizarea de functii O functie nu trebuie s depseasc cam o pagin de text surs (cca 50 linii) din mai multe motive: o functie nu trebuie s realizeze roluri ce pot fi

http://elth.srv.ro/

115 mprtite ntre mai multe functii, o functie nu trebuie s aib prea multe argumente, o secvent prea lung de cod surs este mai greu de stpnit. Programele reale totalizeaz sute si mii de linii surs, deci numrul de functii din aceste programe va fi mare, iar functiile trebuie s comunice. Pe de alt parte, transmiterea de rezultate prin argumente pointer n C nu este cea mai simpl si nici cea mai sigur solutie pentru programatori. Cea mai dificil situatie este a functiilor care lucreaz cu structuri de date dinamice, definite prin unul sau mai multi pointeri. Functia primeste un pointer (de exemplu, adresa de nceput a unei liste nlntuite) si poate modifica acest pointer. Vom folosi ca exemple functii pentru operatii cu o stiv list nlntuit de ntregi (list cu acces numai la primul element), definit astfel:
typedef struct s { int val; struct s * leg; } nod, * Stiva ;

La operatiile cu o stiv pot apare erori de tipul stiv goal (la extragere) si stiv plin (la introducere), iar aceste situatii trebuie semnalate de functii. Practica limbajului C este ca rezultatul ntreg al functiilor s indice modul de terminare: zero cu succes si o valoare nenul pentru terminare anormal. Functia de scoatere din stiv pop trebuie s transmit ca rezultat valoarea scoas din vrful stivei, dar si modul de terminare. Cea mai simpl solutie este utilizarea unei variabile externe, mai ales c cele mai multe programe folosesc o singur stiv. Exemplu:
Stiva st; // stiva ca variabila externa void initSt (){ // initializare stiva st = NULL; } int push (int x){ // pune in stiva un element nod *p; p = (nod*)malloc(sizeof(nod)); if(p==NULL) return -1; // eroare de alocare p->val = x; p->leg = st; st = p; return 1; // operatie reusita } int pop (int * px){ // scoate din stiva un element nod * p; if (st==NULL) return -1; // stiva goala * px = st->val; p = st->leg; free (st) ; st = p; return 0; // operatie reusita

http://elth.srv.ro/

116
} // program de test void main () { int x; initSt (); while (scanf("%d", &x ) > 0) push (x); printf ( " \n continut stiva : \n") ; while (pop (&x) >= 0) printf("%d \n", x ); }

Utilizarea de variabile externe este o mare tentatie n C pentru simplificarea listelor de argumente, evitarea operatiilor cu pointeri si simplificarea definirii functiilor. Totusi, nu se vor folosi variabile externe pentru transmiterea de date ntre functii dect n cazuri rare, bine justificate. O functie care foloseste variabile externe poate produce efecte secundare nedorite si este dependent de contextul programului (de numele unor variabile exterioare functiei). O astfel de functie nu poate fi reutilizat n alte programe si nu poate fi introdus ntr-o bibliotec de functii. O alt solutie fr variabile externe, sugerat de anumite functii standard din C, este ca functiile s aib ca rezultat un pointer ce reprezint noua adres a vrfului stivei. In caz de eroare acest rezultat va fi NULL, ca si n cazul unor functii standard ca gets, malloc, strstr si altele.
// initializare stiva Stiva initSt (void) { return NULL; } // pune in stiva Stiva push (Stiva sp, int x) { Stiva p; p = (Stiva) malloc (sizeof (nod)); if (p != NULL) { p -> val =x; p->leg = sp; } return p; /* NULL daca alocare imposibila */ } // daca stiva goala int emptySt( Stiva sp) { return sp==NULL; } // scoate din stiva Stiva pop (Stiva sp, int * px) { Stiva p; if (sp == NULL) return NULL; /* stiva goala */ *px = sp-> val;

http://elth.srv.ro/

117
p =sp->leg; free (sp); return p; } void main () { int x ; Stiva s; s=initSt (); while ( scanf ("%d",&x) > 0) s=push (s,x); while ( ! emptySt(s)) { s=pop (s,&x); printf ("%d \n",x); } }

De observat c secventa urmtoare nu este corect doarece dup ultima extragere din stiv rezultatul functiei pop este NULL:
while ( s=pop (s,&x)) printf ("%d \n",x);

Modul de apelare al functiilor push si pop de mai sus este mai putin obisnuit, iar apelarea acestor functii ca functii de tip void nu este semnalat ca eroare la compilare si se manifest la executie prin rezultate incorecte. O alt solutie posibil este transmiterea unui pointer la pointer ca argument al functiilor, iar rezultatul s fie modul de terminare (ntreg):
void initSt ( Stiva * sp){ // initializare stiva *sp = NULL; } int push (Stiva * sp,int x){ // pune in stiva un element nod * p; p = (nod*)malloc(sizeof(nod)); if (p==NULL) return -1; // stiva plina p->val = x; p->leg = *sp; *sp = p; return 0; } int pop (Stiva * sp,int * px){ // scoate din stiva nod * p; if (*sp==NULL) return -1; // stiva goala * px = (*sp)->val; p = (*sp)->leg; free (*sp) ; *sp = p; return 0; } void main (){ // utilizare functii int x; Stiva s ; initSt (&s); while (scanf("%d", &x ) > 0)

http://elth.srv.ro/

118
push (&s,x); while ( pop (&s,&x) >=0) printf("%d \n", x ) ; }

O solutie poate fi si definirea unui tip structur care s contin variabila pointer, cu transmiterea unui pointer la structur ca argument al functiilor:
typedef struct { nod * st } Stiva; int push ( Stiva * sp, int x) { nod *p; ... sp->st->val=x; sp->st->leg = p; ... // tipul Stiva

Ultima solutie examinat este si cea mai bun dar nu este proprie limbajului C deoarece foloseste argumente de tip referint din C++. Unele implementri de C admit si tipuri referint (exemplu lcc-win32).
void initS ( Stiva & sp){ // initializare stiva sp = NULL; } int push (Stiva & sp, int x){ // pune in stiva un element nod * p; p = (nod*)malloc(sizeof(nod)); if (p==NULL) return -1; // stiva goala p->val = x; p->leg = sp; sp = p; return 0; } int pop (Stiva & sp, int & x){ // scoate din stiva nod * p; if (sp==NULL) return -1; // stiva goala x = sp->val; p = sp->leg; free (sp) ; sp = p; return 0; } // program de test void main () { int x; Stiva s ; initS (s); while (scanf("%d", &x ) > 0) push (s,x); while ( pop (s,x) >=0) printf("%d \n", x ) ; }

Avantajul principal este utilizarea simpl a functiilor, fr a folosi pointeri.

http://elth.srv.ro/

119 Exist riscul de a confunda operatorul de adresare & cu caracterul & folosit n declararea argumentelor de tip referint si care nu este operator. 12. Dezvoltarea programelor mari n C Particularitti ale programelor mari Aplicatiile reale conduc la programe mari, cu mai multe sute si chiar mii de linii surs. Un astfel de program sufer numeroase modificri (cel putin n faza de punere la punct), pentru adaptarea la cerintele mereu modificate ale beneficiarilor aplicatiei (pentru mbunttirea aspectului si modului de utilizare sau pentru extinderea cu noi functii sau pentru corectarea unor erori aprute n exploatare). Programarea la scar mare este diferit de scrierea unor programe mici, de scoal, si pune probleme specifice de utilizare a limbajului, a unor tehnici si instrumente de dezvoltare a programelor, de comunicare ntre programatori si chiar de organizare si coordonare a colectivelor de programatori. Principala metod de stpnire a complexittii programelor mari este mprtirea lor n module relativ mici, cu functii si interfete bine precizate. Un program mare este format dintr-un numr oarecare de functii, numr de ordinul zecilor sau sutelor de functii. Este bine ca aceste functii s fie grupate n cteva fisiere surs, astfel ca modificri ale programului s se fac prin editarea si recompilarea unui singur fisier surs (sau a cteva fisiere) si nu a ntregului program (se evit recompilarea unor functii care nu au suferit modificri). In plus, este posibil dezvoltarea si testarea n paralel a unor functii din aplicatie de ctre persoane diferite. Inainte de a ncepe scrierea de cod este necesar de obicei o etap care contine de obicei urmtoarele: - ntelegerea specificatiilor problemei de rezolvat si analiza unor produse software asemntoare. - stabilirea functiilor de bibliotec care pot fi folosite si verificarea modului de utilizare a lor (pe exemple simple). - determinarea structurii mari a programului: care sunt principalele functii din componenta programului si care sunt eventualele variabile externe. Pentru a ilustra o parte din problemele legate de proiectarea si scrierea programelor mari vom folosi ca exemplu un program care s realizeze efectul comenzii DIR din MS-DOS (dir si ls din Linux), deci s afiseze numele si atributele fisierelor dintr-un director dat explicit sau implicit din directorul curent. O parte din aceste probleme sunt comune mai multor programe utilitare folosite n mod uzual. Pentru nceput vom defini specificatiile programului, deci toate datele initiale (nume de fisiere si optiuni de afisare), eventual dup analiza unor

http://elth.srv.ro/

120 programe existente, cu acelasi rol. Programul va fi folosit n mod linie de comand si va prelua datele necesare din linia de comand. O parte din optiunile de afisare au valori implicite; n mod normal se afiseaz toate fisierele din directorul curent, nu se afiseaz fisierele din subdirectoare si nu se afiseaz toate atributele fisierelor ci numai cele mai importante. Exemple de utilizare:
dir // toate fisierele din directorul curent, cu atribute dir c:\work // toate fisierele din directorul work dir *.c // toate fisierele de tip c din directorul curent dir a:\pc lab*.txt // fisiere de tip txt din a:\pc dir /B *.obj // fisiere de tip obj, fara atribute

Datele necesare programului sunt preluate din linia de comand si poate fi necesar includerea ntre ghilimele a sirului ce descrie calea si tipul fisierelor:
dir c:\lcc\bin\*.*

Programul va contine cel putin trei module principale : preluare date initiale (input), obtinere informatii despre fisierele cerute (getfiles) si prezentarea acestor informatii (output), plus un program principal. Aceste module pot fi realizate ca fisiere surs separate, pentru ca eventual s se poat face trecerea spre o variant cu interfat grafic, cu izolarea modificrilor necesare acestei treceri si evitarea editrii unui singur fisier surs foarte mare (dac tot programul se realizeaz ca un singur fisier).

Compilri separate si fisiere proiect Pe lng aspectele ce tin de limbajul folosit, dezvoltarea si ntretinerea programelor mari ridic si probleme practice, de operare, ce depind de instrumentele software folosite (compilator mod linie de comand sau mediu integrat IDE) si de sistemul de operare gazd. In urma compilrii separate a unor fisiere surs rezult tot attea fisiere obiect (de tip OBJ), care trebuie s fie legate mpreun ntr-un singur program executabil. In plus, este posibil ca aplicatia s foloseasc biblioteci de functii nestandard, create de alti utilizatori sau create ca parte a aplicatiei. Bibliotecile de functii sunt de dou categorii distincte: - Biblioteci cu legare static, din care functiile sunt extrase n faza editrii de legturi si sunt atasate programului executabil creat de linkeditor. Diferenta dintre o bibliotec static si un modul obiect este aceea ca un fisier obiect

http://elth.srv.ro/

121 (OBJ) este atasat integral aplicatiei, dar din bibliotec se extrag si se adaug aplicatiei numai functiile (modulele obiect) apelate de aplicatie. - Biblioteci cu legare dinamic (numite DLL n sistemul Windows), din care functiile sunt extrase n faza de executie a programului, ca urmare a apelrii lor. Astfel de biblioteci, folosite n comun de mai multe aplicatii, nu mresc lungimea programelor de aplicatie, dar trebuie furnizate mpreun cu aplicatia. Un alt avantaj este acela c o bibliotec dinamic poate fi actualizat (pentru efectuarea de corecturi sau din motive de eficient) fr a repeta construirea aplicatiei care o foloseste (editarea de legturi). In MS-DOS nu se pot folosi biblioteci cu legare dinamic. In legtur cu compilarea separat a unor prti din programele mari apar dou probleme: - Enumerarea modulelor obiect si bibliotecilor statice componente. - Descrierea dependentelor dintre diverse fisiere (surse, obiect, executabile) astfel ca la modificarea unui fisier s se realizeze automat comenzile necesare pentru actualizarea tuturor fisierelor dependente de cel modificat. Ideea este de gestiune automat a operatiilor necesare ntretinerii unui program mare, din care se modific numai anumite prti. Pentru dezvoltarea de programe C n mod linie de comand solutiile celor dou probleme sunt: - Enumerarea fisierelor obiect si bibliotecilor n comanda de linkeditare. - Utilizarea unui program de tip make si a unor fisiere ce descriu dependente ntre fisiere si comenzi asociate (makefile). Atunci cnd se foloseste un mediu integrat pentru dezvoltare (IDE) solutia comun celor dou probleme o constituie fisierele proiect. Desi au cam aceleasi functii si suport cam aceleasi operatii, fisierele proiect nu au fost unificate si au forme diferite pentru medii IDE de la firme diferite sau din versiuni diferite ale unui IDE de la o aceeasi firm (de ex. Borland C ). In forma sa cea mai simpl un fisier proiect contine cte o linie pentru fiecare fisier surs sau obiect sau bibliotec ce trebuie folosit n producerea unei aplicatii. Exemplu de fisier proiect din Borland C :
input.c getfiles.c output.c dirlist.c

Operatiile principale cu un fisier proiect sunt: crearea unui nou proiect, adugarea sau stergerea unui fisier la un proiect si executia unui fisier proiect. Efectul executiei unui fisier proiect depinde de continutul su dar si de data ultimei modificri a unui fisier din componenta proiectului. Altfel spus, pot exista dependente implicite ntre fisierele dintr-un proiect:

http://elth.srv.ro/

122 - Dac data unui fisier obiect (OBJ) este ulterioar datei unui fisier executabil, atunci se reface automat operatia de linkeditare, pentru crearea unui nou fisier executabil. - Dac data unui fisier surs (C sau CPP) este ulterioar datei unui fisier obiect, atunci se recompileaz fisierul surs ntr-un nou fisier obiect, ceea ce va antrena si o nou linkeditare pentru actualizarea programului executabil. Fisiere antet Functiile unei aplicatii pot folosi n comun urmtoarele elemente de limbaj: - tipuri de date definite de utilizatori - constante simbolice - variabile externe Tipurile de date comune se definesc de obicei n fisiere antet (de tip H), care se includ n compilarea fisierelor surs cu functii (de tip C sau CPP). Tot n aceste fisiere se definesc constantele simbolice si se declar functiile folosite n mai multe fisiere din componenta aplicatiei. Exemplu de fragment dintr-un fisier antet folosit n programul dirlist:
struct file { char fname[13]; // nume fisier (8+3+.+0) long fsize; // dimensiune fisier char ftime[26] ; // data ultimei modificari short isdir; // daca fisier director }; #define MAXC 256 // dimensiunea unor siruri #define MAXF 1000 // numar de fisiere estimat

Fisierul antet dirlist.h poate include fisiere antet standard comune (stdio.h, stdlib.h ), dar este posibil ca includerile de fisiere antet standard s fac parte din fiecare fisier surs al aplicatiei. In general, comunicarea dintre functii se va realiza prin argumente si prin rezultatul asociat numelui functiei si nu prin variabile externe (globale). Exist totusi situatii n care definirea unor variabile externe, folosite de un numr mare de functii, reduce numrul de argumente, simplific utilizarea functiilor si produce un cod mai eficient. In programul dirlist astfel de variabile comune mai multor functii pot fi: calea ctre directorul indicat, masca de selectie fisiere si lista de optiuni de afisare. Functia getargs din fisierul input.c preia aceste date din linia de comand, dar ele sunt folosite de functii din celelalte dou fisiere getfiles.c si output.c. Variabilele externe se definesc ntr-unul din fisierele surs ale aplicatiei, de exemplu n dirlist.c care contine functia main:
char path[MAXC], mask[MAXC], opt[MAXC]; // var comune

http://elth.srv.ro/

123 Domeniul implicit al unei variabile externe este fisierul n care variabila este definit (mai precis, functiile care urmeaz definitiei). Pentru ca functii din fisiere surs diferite s se poat referi la o aceeasi variabil, definit ntr-un singur fisier este necesar declararea variabilei respective cu atributul extern, n toate fisierele unde se fac referiri la ea. Exemplu :
extern char path[MAXC], mask[MAXC], opt[MAXC];

Directive preprocesor utile n programele mari Directivele preprocesor C au o sintax si o prelucrare distinct de instructiunile si declaratiile limbajului, dar sunt parte a standardului limbajului C. Directivele sunt interpretate ntr-o etap preliminar compilrii (traducerii) textului C, de un preprocesor. O directiv ncepe prin caracterul # si se termin la sfrsitul liniei curente (daca nu exist linii de continuare a liniei curente). Nu se foloseste caracterul ; pentru terminarea unei directive. Cele mai importante directive preprocesor sunt : // inlocuieste toate aparitiile identificatorului ident prin sirul text
#define ident text

// defineste o macroinstructiune cu argumente

#define ident (a1,a2,...) text

// include in compilare continutul fisierului sursa fisier

#include fisier

// compilare conditionata de valoarea expresiei expr

#if expr ident

// compilare conditionata de definirea unui identificator (cu #define)

#if defined #endif

// terminarea unui bloc introdus prin directiva #if Directiva define are multiple utilizari n programele C : a) - Definirea de constante simbolice de diferite tipuri (numerice, text) b) - Definirea de macrouri cu aspect de functie, pentru compilarea mai eficient a unor functii mici, apelate n mod repetat. Exemple:
# define max(A,B) ( (A)>(B) ? (A):(B) ) #define random(num)(int)(((long)rand()*(num))/(RAND_MAX+1)) #define randomize() srand((unsigned)time(NULL))

Macrourile pot contine si declaratii, se pot extinde pe mai multe linii si pot fi utile n reducerea lungimii programelor surs si a efortului de programare.

http://elth.srv.ro/

124 In standardul din 1999 al limbajului C s-a preluat din C++ cuvntul cheie inline pentru declararea functiilor care vor fi compilate ca macroinstructiuni n loc de a folosi macrouri definite cu define. c)- Definirea unor identificatori specifici fiecrui fisier si care vor fi testati cu directiva ifdef. De exemplu, pentru a evita declaratiile extern n toate fisierele surs, mai putin fisierul ce contine definitiile variabilelor externe, putem proceda astfel: - Se defineste n fisierul surs cu definitiile variabilelor externe un nume simbolic oarecare:
// fisierul DIRLIST.C #define MAIN

- In fisierul dirlist.h se plaseaz toate declaratiile de variabile externe, dar ncadrate de directivele if si endif:
// fisierul DIRLIST.H #if !defined(MAIN) // sau ifndef MAIN extern char path[MAXC], mask[MAXC], opt[MAXC]; #endif

Directiva include este urmat de obicei de numele unui fisier antet (de tip H = header), fisier care grupeaz declaratii de tipuri, de constante, de functii si de variabile, necesare n mai multe fisiere surs (C sau CPP). Fisierele antet nu ar trebui s contin definitii de variabile sau de functii, pentru c pot apare erori la includerea multipl a unui fisier antet. Un fisier antet poate include alte fisiere antet. Pentru a evita includerea multipl a unui fisier antet (standard sau nestandard) se recomand ca fiecare fisier antet s nceap cu o secvent de felul urmtor:
#ifndef HDR #define HDR // continut fisier HDR.H ... #endif

Fisierele antet standard (stdio.h s.a.) respect aceast recomandare. O solutie alternativ este ca n fisierul ce face includerea s avem o secvent de forma urmtoare:
#ifndef STDIO_H #include <stdio.h> #define _STDIO_H #endif

http://elth.srv.ro/

125 Directivele de compilare conditionat de forma if...endif au si ele mai multe utilizri ce pot fi rezumate la adaptarea codului surs la diferite conditii specifice, cum ar fi: - dependenta de modelul de memorie folosit ( n sistemul MS-DOS) - dependenta de sistemul de operare sub care se foloseste programul (de ex., anumite functii sau structuri de date care au forme diferite n sisteme diferite) - dependenta de fisierul surs n care se afl (de exemplu tcalc.h). Directivele din grupul if au mai multe forme, iar un bloc if ... endif poate contine si o directiva elseif.

Proiectul initial Majoritatea produselor software se preteaz la dezvoltarea lor treptat, pornind de la o versiune minimal initial, extins treptat cu noi functii. Prima form, numit si prototip, trebuie s includ partea de interfat cu utilizatorul final, pentru a putea fi prezentat repede beneficiarilor, care s-si precizeze ct mai devreme cerintele privind interfata cu operatorii aplicatiei. Dezvoltarea n etape nseamn ns si definirea progresiv a functiilor din componenta aplicatiei, fie de sus n jos (top-down), fie de jos n sus (bottom-up), fie combinat. Abordarea de sus n jos stabileste functiile importante si programul principal care apeleaz aceste functii. Dup aceea se defineste fiecare functie, folosind eventual alte functii nc nedefinite, dar care vor fi scrise ulterior. In varianta initial programul principal arat astfel :
void main(int argc, char * argv[]) { char *files[MAXF]; // vector cu nume de fisiere int nf; // numar de fisiere getargs (argc,argv); // preluare date nf=listFiles(files); // creare vector de fisiere printFiles(files,nf); // afisare cu atribute }

Abordarea de jos n sus porneste cu definirea unor functii mici, care vor fi apoi apelate n alte functii, s.a.m.d. pn se ajunge la programul principal. Pentru aflarea fisierelor de un anumit tip dintr-un director dat se pot folosi functiile nestandard findffirst si findnext, care depind de implementare. Pentru determinarea atributelor unui fisier cu nume dat se poate folosi functia stat (file status) sau fstat, declarate n fisierul antet <sys/stat.h> mpreun cu tipul structur folosit de functie (struct stat). Structura contine dimensiunea fisierului (st_size), data de creare (st_ctime), data ultimei modificri si doi octeti cu atributele fisierului (st_mode): fisier normal sau director, dac poate fi scris (sters) sau nu etc. Anumite atribute depind de

http://elth.srv.ro/

126 sistemul de operare gazd si pot lipsi n alte sisteme, dar functia stat si structura stat sunt aceleasi pentru diverse implementri. Pentru determinarea atributelor, fisierul trebuie mai nti deschis. Prototip stat :
int stat (char * filename, struct stat * statptr);

cu rezultat 0 dac fisierul specificat n filename este gsit si 1 dac negsit. Functia stat poate s primeasc numele complet, cu cale, al fisierului aflat ntr-un alt director dect programul care se execut. Pentru extragerea unor biti din cmpul st_mode sunt prevzute constante simbolice cu nume sugestive. Exemplu:
// verific dac file este fisier normal sau director err=stat (file, &finfo); // pune atribute in finfo if (finfo.st_mode & S_IFDIR) printf ("Directory \n" ); else printf ("Regular file \n" );

Functia stat si structura stat se pot folosi la fel n mai multe implementri, desi nu sunt standardizate in ANSI C. Pentru conversia datei si orei de creare a unui fisier (un numr long) n caractere se foloseste una din functiile standard ctime sau asctime. Utilizarea acestor functii necesit includerea unor fisiere antet:
#include #include #include #include #include <io.h> // <direct.h> // <sys/stat.h> // stat <time.h> // ctime <string.h>

Primul modul din programul nostru va fi modulul de preluare a datelor initiale: nume fisier director al crui continut se afiseaz (cu calea la director), nume/tip fisiere listate si optiuni de afisare. Aici se fac si verificri asupra utilizrii corecte a programului si alte operatii de pregtire a datelor pentru modulele urmtoare. Vom porni cu o variant n care nu se admit optiuni si se afiseaz numai fisiere din directorul curent, specificate printr-o masc ce poate contine caractere * si/sau ?. Deci comanda de lansare a programului poate contine un singur argument (un sir masc) sau nici unul; dac nu se d nici un argument se consider masca *.*, deci se afiseaz toate fisierele. Varianta initial pentru primul modul poate fi urmtoarea:
// preluare argumente din linia de comanda void getargs (int argc,char *argv[]) { char *p; if (argc < 2){ // daca nu exista argument

http://elth.srv.ro/

127
strcpy(mask,"*.*"); return; } p = strrchr(argv[1],'\\'); // ultimul caracter \ if (p==0) strcpy(mask,argv[1]); else { printf("Numai fisiere din acest director \n"); exit(2); } }

Urmtorul modul, si cel mai important, este cel care obtine din sistem informatiile necesare pentru afisare: lista de fisiere si atributele fiecrui fisier. Varianta urmtoare este pentru mediul Borland C:
int listFiles ( char* files[]) { struct ffblk finfo; int n, err; char full[256]; n=0; // numar de fisiere gasite strcpy(full,path); strcat(full,mask); err= findfirst(full,&finfo,0xff); while (err >=0 ) { files[n++]= strdup(finfo.ff_name); err = findnext(&finfo); } return n; }

Ultimul modul este cel care se ocup de prezentarea listei de fisiere n functie de optiunile explicite sau implicite. In varianta initial se afiseaz numele, lungimea si data de creare a fiecrui fisier, cu exceptia fisierelor director pentru care nu se poate obtine simplu dimensiunea total. La sfrsitul listei se afiseaz numrul total de fisiere si dimensiunea lor total.
// afisare lista fisiere void printFiles ( char * f[], int nf) { long size, tsize=0L; // dimensiune totala fisiere int i; FILE* fp; short isdir; struct stat fst; char tim[26], full[256]; printf ("\n\n"); // listare completa, cu dimensiune totala for (i=0;i<nf;i++) { strcpy(full,path); strcat(full,f[i]); fp=fopen(full,"r"); stat (full, &fst); size= fst.st_size; // dimensiune fisier tsize += size; isdir = fst.st_mode & S_IFDIR; strcpy(tim,ctime(&fst.st_ctime)); tim[strlen(tim)1]=0;

http://elth.srv.ro/

128
if ( isdir) printf("%-12s <DIR>\t\t%s \n", f[i],tim ); else printf("%-12s %8ld %s \n", f[i],size,tim); } printf ("\t%d Files \t %ld bytes \n", nf, tsize); }

Formatul de afisare este apropiat de cel al comenzii DIR din MS-DOS dar nu identic, din cauza folosirii functiei ctime si a altor simplificri.

Extinderea programului Programul nostru poate fi extins treptat, prin adugarea de noi optiuni de afisare, fr modificri esentiale n versiunile precedente ale programului. Preluarea optiunilor din linia de comand poate fi relativ simpl dac vom considera c fiecare optiune este un sir separat, care ncepe cu / (de obicei se admite gruparea mai multor optiuni ntr-un sir precedat de /). Optiunile pot fi scrise n orice ordine, nainte si/sau dup numele directorului si masc:
dirlist /B c:\games\*.* /OS

Optiunile comenzii DIR pot avea una sau dou litere, dar numrul de litere nu conteaz dac fiecare optiune se termin cu spatiu alb. Rezultatul prelucrrii optiunilor din linia de comand va fi un sir n care literele ce denumesc fiecare optiune sunt separate ntre ele printr-un caracter /.
void getargs (int argc, char *argv[] ) { char *p; char f[80]; int i; opt[0]=0; if (argc <2){ strcpy(mask,"*.*"); strcpy(path,".\\"); return; } for (i=0;i<argc;i++){ strcpy(f,argv[i]); // numai ptr simplificare cod if (f[0]=='/') { // daca optiune strcat(opt,f); continue; } // argument care nu e optiune p = strrchr(f,'\\'); if (p) { // daca contine nume director strncpy(path,f, p-f+1);path[p-f+1]=0; strcpy(mask,p+1); }

http://elth.srv.ro/

129
else { // daca nu contine nume director strcpy(mask,f); strcpy(path,".\\"); } } }

Verificarea existentei unei optiuni se reduce la cutarea sirului ce codific optiunea n sirul opt care reuneste toate optiunile. Exemplu:
if (strstr (opt,/b)||strstr(opt,/B)) ...

Interpretarea unei optiuni poate fi mai simpl sau mai complicat, functie de tipul optiunii. Optiunea /B (brief) este cea mai usor de tratat si o vom da ca exemplu. In ciclul principal din functia printFiles se va insera secventa urmtoare:
if (strstr(opt,"b")){ // nu se afiseaza numele . si .. if (strcmp(f[i],".")&& strcmp(f[i],"..")) printf("%-12s \n", f[i]); // doar numele continue; // urmatorul fisier din lista }

Pentru ordonarea listei de fisiere dup un atribut (nume, extensie, mrime, dat) este necesar memorarea acestor atribute pentru toate fisierele. In acest scop este util definirea unei structuri mai mici ca structura stat care s reuneasc numai atributele necesare la ordonare:
struct file { char fname[13]; // nume fisier redus la primele 8 car. long fsize; // dimensiune fisier char ftime[26] ; // data ultimei modificari char isdir; // daca fisier director sau ordinar };

Vom scrie o functie care s determine atributele fisierelor si s le memoreze ntr-un vector de structuri de tip struct file:
// creare vector cu atribute fisiere void fileAttr (char * files[], int nf, struct file fat[]) { struct stat fstat; FILE * fp; int i; char * p, *f, full[MAXC]; for (i=0;i<nf;i++) { f=files[i]; // ptr simplificarea expresiilor

http://elth.srv.ro/

130
strcpy(full,path); strcat(full,f); fp=fopen(full,"r"); stat (full, &fstat); fat[i].isdir = fstat.st_mode & S_IFDIR; strcpy(fat[i].ftime, ctime (&fstat.st_ctime)); fat[i].ftime[strlen(fat[i].ftime)-1]=0; if ( strcmp(f,".")==0 || strcmp(f,"..")==0) { strcpy(fat[i].fname,f); continue; } fat[i].fsize = fstat.st_size; // dimensiune fisier strcpy (fat[i].fname, f); // nume fisier } }

Functia de afisare printFiles va primi acum vectorul de structuri file si dimensiunea sa si va suferi unele modificri. Vectorul de structuri va fi alocat n functia main, cu dimensiune fix sau dinamic, deoarece se cunoaste acum numrul exact de fisiere din director. Modificrile din functia main pentru apelul functiilor vor fi minore. Ordonarea vectorului de structuri dup orice cmp al structurilor este simpl dac se foloseste functia de bibliotec qsort. Pentru fiecare criteriu de sortare este necesar o functie de comparare (cu prototip impus). Ca exemplu urmeaz dou astfel de functii si utilizarea lor n qsort:
// comparare dupa nume int cmpext(const void* a, const void * b) { struct file * af =(struct file*)a; struct file * bf =(struct file*)b; return strcmp(af->fname,bf->fname); } // comparare dupa lungime int cmpsize(const void* a, const void * b) { struct file * af =(struct file*)a; struct file * bf =(struct file*)b; return (int)(af->fsize - bf->fsize); } // ordonare lista fisiere dupa lungime void sortBySize (struct file f[], int nf) { qsort ( f, nf, sizeof(struct file), cmpsize); }

Pentru ordonare dup tipul fisierelor trebuie separat extensia de nume. Cel mai dificil de realizat este optiunea de afisarea recursiv a fisierelor din subdirectoarele directorului dat, deoarece necesit eliminarea variabilei externe path si introducerea ei ca argument n functia recursiv printFiles si n celelalte functii care o folosesc : getargs si listFiles.

http://elth.srv.ro/

131

Imbunttirea programului Un program corect si complet poate fi perfectionat pentru: - Reducerea posibilittilor de terminare anormal, fr mesaje explicite. - Reducerea timpului de executie si a memoriei ocupate. - Imbunttirea modului de prezentare a rezultatelor. - Facilitarea unor extinderi sau modificri ulterioare - Facilitarea reutilizrii unor prti din program n alte aplicatii. In versiunea final a programului trebuie prevzute toate situatiile n care ar putea apare erori si mesaje corespunztoare. Nu am verificat dac programul primeste optiuni care nu au sens pentru el, nu am verificat existenta fisierelor la deschidere cu fopen sau la apelarea functiei stat. In general, fiecare apel de functie trebuie urmat imediat de verificarea rezultatului ei. Exemplu:
if ( (fp=fopen(full,"r")) ==NULL){ printf( Eroare la fopen: fisier %s,full); exit(-1); } if (stat (full, &fstat)!= 0) printf ( Eroare la functia stat: fisier %s,full); exit (-1); }

Vectorul de pointeri la nume de fisiere are o dimensiune fix MAXF, aleas arbitrar si care ar putea s fie insuficient uneori. O solutie mai bun este o alocare dinamic initial de memorie si modificarea functiei listFiles pentru extindere automat prin realocare dinamic:
char **files= (char**) malloc(MAXFILES*sizeof(char*));

Numrul total de fisiere din directorul curent si din subdirectoare sale poate fi foarte mare, iar programul trebuie s fac fat oricrui numr. In program exist si alte limite (la siruri de caractere) iar ncadrarea n aceste limite trebuie verificat sau se recurge la alocare si realocare dinamic pentru eliminarea unor limitri arbitrare. Comparnd cu modul de afisare realizat de comanda DIR programul nostru necesit mai multe modificri: - Numrul de octeti ocupat de un fisier si de toate fisierele poate avea multe cifre iar pentru a fi mai usor de citit trebuie separate grupe de cte 3 cifre prin virgule. Exemplu: 12,345,678 bytes. Functia urmtoare transform un numr lung ntr-un astfel de sir:
void format(long x, char * sx) {

http://elth.srv.ro/

132
int r[10],i=0; char aux[4]; *sx=0; // pregatire strcat(sx,...) while ( x > 0) { r[++i]=x%1000; // un numar de max 3 cifre x=x/1000; } while ( i >0){ printf("%d\n",r[i]); sprintf(aux,"%d",r[i--]); strcat(sx,aux); strcat(sx,","); } sx[strlen(sx)-1]=0; // elimina ultima virgula }

- Sirul furnizat de functia ctime este greu de citit si contine date inutile (ex. numele zilei din sptmn), deci mai trebuie prelucrat ntr-o functie. - In sistemul MS-Windows numele de fisiere nu sunt limitate la 8+3 ca n MS-DOS si deci va trebui prelucrat pentru reducere la 12 caractere. Programul NC (Norton Commander) nu retine primele 8 caractere din nume (care pot fi identice pentru mai multe nume) si formeaz un nume din primele 6 caractere ale numelui complet, caracterul ~ si o cifr (1,2,3...). Comanda DIR afiseaz si acest nume prescurtat si numele complet (sau o parte din el). Functiile findfirst si findnext specifice sistemului MS-DOS fac automat aceast reducere a numelui, dar alte functii nu o fac si trebuie realizat n programul de listare. O parte din functiile programului dirlist pot fi reutilizate si n alte programe: preluare optiuni si nume fisiere din linia de comand, afisare numere ntregi foarte mari s.a.

Concluzii Un program complet pentru comanda DIR este mult mai mare dect schita de program prezentat anterior, dar este mult mai mic si mai simplu dect alte programe necesare n practic. Problemele ridicate de acest program sunt oarecum tipice pentru multe alte programe reale si permite urmtoarele concluzii: - Necesitatea stpnirii tuturor aspectelor limbajului folosit : operatii cu siruri de caractere, cu structuri si vectori de structuri, cu fisiere, alocare dinamic, transmiterea de date ntre functii, scrierea de functii recursive etc. - Necesitatea cunoasterii, cel putin la nivel de inventar, a functiilor disponibile n biblioteci si exersarea lor separat, nainte de a fi folosite ntr-un program mare.

http://elth.srv.ro/

133 - Dezvoltarea progresiv a programelor, cu teste ct mai complete n fiecare etap. Este bine s pstrm mereu versiunile corecte anterioare, chiar incomplete, pentru a putea reveni la ele dac prin extindere se introduc erori sau se dovedeste c solutia de extindere nu a fost cea mai bun. - Activitatea de programare necesit mult atentie si concentrare precum si stpnirea detaliilor, mai ales ntr-un limbaj cum este C. La orice pas trebuie avute n vedere toate posibilittile existente si tratate. - Comentarea rolului unor variabile sau instructiuni se va face chiar la scrierea lor n program si nu ulterior. Numrul acestor comentarii va fi mult mai mare dect cel din exemplul prezentat, mai ales la fiecare antet de functie. Aceste comentarii pot facilita adaptarea programului pentru un alt sistem de operare sau pentru o alt interfat cu utilizatorii programului. 13. Programare generic n C Structuri de date si algoritmi Interesul pentru studiul structurilor de date (colectiilor) este determinat de faptul c la elaborarea unui nou program (la proiectare) se pune att problema alegerii algoritmilor celor mai performanti ct si problema alegerii structurilor de date celor mai adecvate. Acest adevr este exprimat si n titlul crtii lui Niclaus Wirth : Algorithms + Data Structures = Programs. Evolutia disciplinei Structuri de date si algoritmis-a produs n cteva etape importante: - Colectarea si inventarierea structurilor de date folosite n diverse aplicatii. - Sistematizarea structurilor de date si desprinderea de limbaje si de aplicatii concrete, prin abstractizare si generalizare. - Furnizarea de functii (clase) generale, direct utilizabile n aplicatii. Structura unei colectii si modul de legare a elementelor sunt importante pentru c determin algoritmii asociati colectiei (modul de realizare a operatiilor cu o colectie). De exemplu, un algoritm de cutare a unei valori (sau a unei perechi cu cheie dat) nu depinde de tipul datelor memorate ci de tipul colectiei: vector, list nlntuit, arbore binar, tabel de dispersie, etc. Functia de cutare, scris n C, depinde ns si de tipul datelor, care determin operatia de comparare a datelor. Procesul de generalizare a structurilor de date si operatiilor asociate a evoluat n dou directii: - Colectii de date generice, care pot contine date de orice tip predefinit sau definit de utilizatori. - Structuri (tipuri) abstracte de date, care au aceeasi utilizare dar implementri diferite. Un exemplu este aplicatia n care se determin frecventa de aparitie a

http://elth.srv.ro/

134 cuvintelor distincte ntr-un text. Crtile mai vechi prezint problema ca o aplicatie pentru arbori binari de cutare, deoarece sunt necesare cutri frecvente n lista de cuvinte si mentinerea ei n ordine. Perspectiva modern asupra acestei probleme este aceea c este necesar un tip abstract de date numit dictionar (sau asociere), care este o colectie de perechi cheie-valoare (aici cheia este cuvntul, iar valoarea este numrul de aparitii). Tipul abstract dictionar (Map) poate fi implementat printr-un tabel de dispersie sau printrun arbore echilibrat de cutare, sau prin alte structuri de date dintre care unele sunt disponibile sub form de clase predefinite. Alte tipuri abstracte sunt: multimi, liste generale, stive, cozi, s.a

Colectii de date O colectie de date (numit si structur de date) grupeaz mai multe componente, numite si elemente ale colectiei. Componentele unei colectii sunt fie valori individuale (numere, siruri de caractere, sau alte tipuri de date), fie perechi cheie-valoare, fie alte colectii sau referinte (pointeri) la date sau la colectii. Clasificarea colectiilor de date se face de obicei dup relatiile existente ntre elemente (dup structura intern a colectiei) si dup operatiile specifice colectiei, dar nu si dup tipul datelor componente. Astfel avem colectii liniare (vectori, liste liniare, stive, cozi, tabele de dispersie) si colectii neliniare (arbori binari, arbori oarecare, grafuri ). In esent, structurile de date fizice (fundamentale) sunt de dou tipuri mari: - Structuri de date memorate la adrese consecutive ( Vectori) - Structuri de date dispersate n memorie, dar legate prin pointeri. De multe ori se foloseste expresia structuri de date dinamice pentru colectiile de variabile alocate dinamic si legate prin pointeri : liste cu legturi si arbori (cu pointeri). De fapt, si un vector alocat dinamic este tot o structur dinamic, n sensul c alocarea memoriei se face la executie. Din punct de vedere practic, al programrii, este important si tipul datelor memorate n fiecare element dintr-un vector sau dintr-o list, sau dintr-un arbore. Astfel putem avea un vector de numere ntregi, sau un vector de structuri, sau un vector de pointeri la siruri de caractere sau la tipuri structur. In principiu exist dou posibilitati pentru implementarea operatiilor cu colectii de date: - Utilizatorii s-si scrie singuri operatiile cu liste, arbori, etc. pentru tipurile de date specifice aplicatiei sale, n general prin adaptarea unor subprograme existente, publicate n literatura de specialitate sau preluate din alte programe. - Utilizatorii s foloseasc biblioteci de functii generale pentru operatii cu

http://elth.srv.ro/

135 colectii ce pot contine date de orice tip, cu precizarea tipului la apelarea functiilor.

Colectii de date generice O multime poate contine valori numerice de diferite tipuri si lungimi sau siruri de caractere sau alte tipuri de date agregat (structuri), sau pointeri (adrese). Ideal ar fi ca operatiile cu un anumit tip de colectie s poat fi scrise ca functii generale, adaptabile pentru fiecare tip de date ce va face parte din colectie. Acest obiectiv este de dorit mai ales pentru operatii care necesit algoritmi mai complicati (operatii cu arbori binari echilibrati sau cu tabele de dispersie, de ex.), pentru a evita rescrierea functiilor pentru fiecare nou tip de date folosit. Realizarea unei colectii generice n C (si n Turbo Pascal) se poate face n dou moduri, dar nici unul complet satisfctor: - Prin utilizarea de tipuri generice (neprecizate) pentru elementele colectiei n subprogramele ce realizeaz operatii cu colectia. La utilizarea acestor subprograme adaptarea lor la un tip precis, cerut de o aplicatie, se face partial de ctre compilator (prin macro-substitutie) si partial de ctre programator (care trebuie s dispun de forma surs pentru aceste subprograme). - Prin utilizarea unor colectii de pointeri la un tip neprecizat (void * n C) si a unor argumente de acest tip n subprograme, urmnd ca nlocuirea cu un alt tip de pointer (la date specifice aplicatiei) s se fac la executie. Utilizarea unor astfel de subprograme este mai dificil, dar utilizatorul nu trebuie s intervin n textul surs al subprogramelor.

Functii generice standard n C In fisierul stdlib.h sunt declarate patru functii generice pentru sortarea, cutarea liniar si cutarea binar ntr-un vector cu componente de orice tip, care ilustreaz o modalitate simpl de generalizare a tipului unui vector. Argumentul formal de tip vector al acestor functii este declarat ca void* si este nlocuit cu un argument efectiv pointer la un tip precizat (nume de vector). De remarcat c nu se poate declara un vector cu componente void (void a []; nu e corect). Un alt argument al acestor functii este adresa unei functii de comparare a unor date de tipul celor memorate n vector, functie furnizat de utilizator si care depinde de datele folosite n aplicatia sa.

http://elth.srv.ro/

136 Pentru exemplificare urmeaz declaratiile pentru trei din aceste functii (lfind este la fel cu lsearch):
void *bsearch (const void *key, const void *base, size_t nelem, size_t width, int (*fcmp)(const void*, const void*)); void *lsearch (const void *key, void *base, size_t * pnelem, size_t width, int (*fcmp)(const void *, const void *)); void qsort(void *base, size_t nelem, size_t width, int (*fcmp)(const void *, const void *));

base este adresa vectorului, key este cheia (valoarea) cutat n vector (de acelasi tip cu elementele din vector), width este dimensiunea unui element din vector (ca numr de octeti), nelem este numarul de elemente din vector, fcmp este adresa functiei de comparare a dou elemente din vector. Exemplul urmtor arat cum se poate ordona un vector de numere ntregi cu functia qsort :
// comparare numere intregi int intcmp (const void * a, const void * b) { return *(int*)a-*(int*)b; } void main () { int a[]= {5,2,9,7,1,6,3,8,4}; int i, n=9; // n=dimensiune vector qsort ( a,9, sizeof(int),intcmp); // ordonare vector for (i=0;i<n;i++) // afisare rezultat printf("%d ",a[i]); }

Utilizarea de tipuri neprecizate Primul exemplu arat cum se defineste o multime vector cu componente de un tip neprecizat n subprograme, dar precizat n programul care foloseste multimea :
// multimi de elemente de tipul T typedef int T; // tip componente multime typedef struct { T m[M]; // multime de intregi int n; // dimensiune multime } Set; // operatii cu o multime int findS ( Set a, T x) { // cauta pe x in multimea a

http://elth.srv.ro/

137
int j=0; while ( j < a.n && x != a.m[j] ) ++j; if ( j==a.n) return 0; // negasit else return 1; // gasit } int addS ( Set* pa, T x) { // adauga pe x la multimea a if ( findS (*pa,x) ) return 0; // nu s-a modificat multimea a pa->m[pa->n++] = x; return 1; // s-a modificat multimea a }

Operatiile de citire-scriere a unor elemente din multime depind de asemenea de tipul T, dar ele fac parte n general din programul de aplicatie. Functiile anterioare sunt corecte numai dac tipul T este un tip numeric (aritmetic) pentru c operatiile de comparare la egalitate si de atribuire depind n general de tipul T. Pentru a scrie operatii cu colectii care s fie valabile pentru orice tip T avem mai multe posibilitti: a) Definirea unor operatori generalizati, modificati prin macro-substitutie :
#define EQ(a,b) (a == b) // equals #define LT(a,b) (a < b) // less than #define AT(a,b) (a = b) // assign to int findS ( Set a, T x) { // cauta pe x in multimea a int j=0; while ( j < a.n && ! EQ(x,a.m[j]) ) ++j; if ( j==a.n) return 0; // negasit else return 1; // gasit } int addS (Set* pa, T x) { // adauga pe x la o multime if ( findS (*pa,x) ) return 0; // nu s-a modificat multimea AT(pa->m[pa->n++],x); // adaugare x la multime return 1; // s-a modificat multimea }

Pentru o multime de siruri de caractere trebuie operate urmtoarele modificri n secventele anterioare :
#define #define #define typedef EQ(a,b) ( strcmp(a,b)==0) LT(a,b) (strcmp(a,b) < 0) AT(a,b) ( strcpy(a,b) ) char * T; // equals // less than // assign to

http://elth.srv.ro/

138 b) Utilizarea unor functii de comparatie cu nume predefinite, care vor fi rescrise n functie de tipul T al elementelor multimii. Exemplu:
typedef char * T; // comparare la egalitate siruri de caractere int comp (T a, T b ) { return strcmp (a,b); } int findS ( Set a, T x) { // cauta pe x in multimea a int j=0; while ( j < a.n && comp(x,a.m[j]) ==0 ) ++j; if ( j==a.n) return 0; // negasit else return 1; // gasit }

c) Transmiterea functiilor de comparare, atribuire, s.a ca argumente la functiile care le folosesc (fr a impune nume fixe acestor functii), la fel ca la apelul functiei qsort. Exemplu:
typedef char * T; // definire tip T // tip functie de comparare typedef (int *) Fcmp ( T a, T b) ; // cauta pe x in multimea a int findS ( Set a, T x, Fcmp cmp ) { int j=0; while ( j < a.n && cmp(x,a.m[j]) ==0 ) ++j; if ( j==a.n) return 0; // negasit else return 1; // gasit }

Uneori tipul T al datelor folosite de o aplicatie este un tip agregat (o structur C): o dat calendaristic ce grupeaz numere pentru zi, lun, an , descrierea unui arc dintr-un graf pentru care se memoreaz numerele nodurilor si costul arcului, s.a. Problema care se pune este dac tipul T este chiar tipul structur sau este un tip pointer la acea structur. Ca si n cazul sirurilor de caractere este preferabil s se lucreze cu pointeri (cu adrese de structuri) si nu structuri. In plus, atribuirea ntre pointeri se face la fel ca si atribuirea ntre numere (folosind operatorul de atribuire). Obiectele nu se mut n memorie, ci doar adresele lor se mut dintr-o colectie n alta. In concluzie, tipul neprecizat T al elementelor unei colectii este de obicei fie un tip numeric, fie un tip pointer (inclusiv de tip void * ).

Utilizarea de pointeri la void

http://elth.srv.ro/

139 O a doua solutie pentru o colectie generic este o colectie de pointeri la orice tip (void *), care vor fi nlocuiti cu pointeri la datele folosite n fiecare aplicatie. Si n acest caz functia de comparare trebuie transmis ca argument functiilor de inserare sau de cutare n colectie. Avantajul asupra solutiei cu tip neprecizat T este acela c functiile pentru operatii cu colectii pot fi compilate si puse ntr-o bibliotec si nu este necesar codul surs. Exemplu de operatii cu o multime de pointeri:
// Multime ca vector de pointeri // tipul multime #define M 100 typedef void* Ptr; typedef int (*Fcmp) (Ptr,Ptr) ; typedef struct { Ptr v[M]; int n; // nr elem in multime } * Set; // afisare date din multime void printS ( Set a) { void print ( Ptr); // declara functia apelata int i; for(i=0;i<a->n;i++) print (a->v[i]); // depinde de tipul argumentului printf ("\n"); } // cautare in multime int findS ( Set a, Ptr p, Fcmp comp ) { int i; for (i=0;i<a->n;i++) if (comp(p,a->v[i])==0) return 1; return 0; } // adaugare la multime int addS ( Set a, Ptr p, Fcmp comp) { if ( findS(a,p,comp)) return 0; // multime nemodificata a->v[a->n++] = p; // adaugare la multime return 1; // multime modificata } // initializare multime void initS (Set a) { a->n=0; }

Dezavantajul unor colectii de pointeri apare n aplicatiile numerice: pentru fiecare numr trebuie alocat memorie la executie ca s obtinem o adres distinct ce se memoreaz n colectie. Fiecare bloc de memorie alocat dinamic are un antet cu lungimea blocului (8 octeti n Borland C). Consumul de

http://elth.srv.ro/

140 memorie este deci cu mult mai mare dect n cazul unui vector cu date de tip neprecizat. Exemplu de creare si afisare a unei multimi de ntregi:
// utilizare multime de pointeri // afisare numar intreg void print ( Ptr p) { printf ("%d ", *(int*)p ); } // comparare de intregi int intcmp ( void* a, void* b) { return *(int*)a - *(int*)b; } void main () { // citire numere si creare multime Set a; int x; int * p; initS(a); printf ("Elem. multime: \n"); while ( scanf ("%d", &x) > 0) { p= (int*) malloc (sizeof(int)); *p=x; add(a,p,intcmp); } printS (a); }

Tipuri abstracte de date O multime este un tip abstract de date definit ca o colectie de valori distincte si are ca operatie specific verificarea apartenentei unei valori la o multime (deci o cutare n multime dup valoare ). In plus, sunt aplicabile operatii generale cu orice colectie : initializare, adugare element la colectie, eliminare element din colectie, determinare dimensiune colectie, afisare colectie, s.a. Tipul abstract multime poate fi definit printr-un vector de valori sau printr-un vector de biti (numai multimi de ntregi) sau printr-o list nlntuit sau printr-un arbore sau printr-un tabel de dispersie. Anumite implementri permit si multimi ordonate, dar altele nu permit dect multimi neordonate. Problema care se pune este ca o aplicatie care foloseste multimi s nu necesite modificri la schimbarea implementarii tipului abstract multime, sau sa necesite ct mai putine modificri. Programul de aplicatie trebuie s arate la fel (cu exceptia unor definitii de tip), indiferent care este structura fizic pentru tipul abstract multime. In limbajele procedurale definirea unor tipuri abstracte de date se face fie prin definirea si utilizarea unor tipuri structur (nregistrare) cu acelasi nume, dar cu implementri diferite, fie prin utilizarea de pointeri la un tip nedefinit. In limbajele orientate pe obiecte exist alte solutii, mai simple pentru lucrul cu colectii generice si colectii abstracte. In limbajul C nu este posibil s avem n acelasi program functii cu acelasi

http://elth.srv.ro/

141 nume dar care difer prin tipul sau numrul argumentelor (dar in C++ este posibil, prin supradefinirea unor functii). O solutie C pentru a folosi colectii abstracte este crearea de fisiere antet (de tip .h) pentru definirea tipurilor folosite (cu declaratii typedef) si crearea de biblioteci separate pentru diferite implementri. Functiile urmtoare folosesc o list simplu nlntuit pentru implementarea unei multimi neordonate de pointeri la date de orice tip.
typedef struct snod { // nnod de lista nlntuita Ptr pd; // adresa date struct snod *next; } nod,* pnod; typedef pnod Set; // Set este un tip pointer ! // cautare in multime int findS ( Set a, Ptr p, Fcmp comp ) { while (a) if (comp(p,a->pd)==0) return 1; else a=a->next; return 0; } // adaugare la multime int add ( Set *a, Ptr p, Fcmp comp) { nod * nou; if ( findS(*a,p,comp)) return 0; // multime nemodificata // adaugare la inceput de lista nou=(nod*) malloc(sizeof(nod)); nou->pd=p; nou->next=*a; // nou devine ultimul nod *a=nou; return 1; // multime modificata } void main () { // citire numere si creare multime Set a; int x; int * p; initSet(&a); printf ("Elem. multime: \n"); while ( scanf ("%d", &x) > 0) { p= (int*) malloc (sizeof(int)); *p=x; add(&a,p,intcmp); printS (a); } printS (a); }

O solutie pentru folosirea de functii cu acelasi nume pentru operatii cu structuri de date diferite poate fi utilizarea tipului generic void* si pentru tipul colectiei, dup modelul functiilor generice standard (qsort ,bsearch s.a.).

http://elth.srv.ro/

142 In interiorul fiecarei functii se face o conversie de la tipul generic void* la tipul pointer specific colectiei folosite (vector, list sau altceva). De observat c o functie care modific un pointer trebuie s primeasc un pointer la pointer sau nu mai are tipul void. Aceast solutie poate duce ns la functii greu de scris si de nteles. Exemplu de operatii cu o stiv vector ce poate contine date de orice tip:
#define MAX 100 typedef struct { int sp; void* elem[MAX]; } stiva, * ptrSt; void initSt (void* ps) { ptrSt p =(ptrSt)ps; p->sp=0; } int push ( void* ps, void* e) { ptrSt p =(ptrSt)ps; if ( p->sp ==MAX) return 0; // stiva plina p->elem[p->sp ++] =e; return 1; } // conversie in binar, cu stiva void binar (int n) { stiva st; int *pb; void ** pv; initSt (& st); while (n > 0) { pb = (int*) malloc (sizeof(int)); *pb= n % 2 ; // o cifra binara push( &st,pb); // memoreaza rest in stiva n= n / 2; } while (! emptySt(&st)) { pop( &st, pv); // scoate din stiva int * pb = *(int**) pv; printf ("%d",* pb); // si afiseaza } }

Compilatorul nu poate face prea multe verificri asupra programelor cu pointeri, mai ales atunci cnd se folosesc pointeri fr tip (void *) la structuri de date opace.

http://elth.srv.ro/

143

14. Diferente ntre limbajele C si C++ Diferente de sintax Limbajul C++ este o extindere a limbajului C pentru programare orientat pe obiecte. Limbajul C++ aduce o serie de inovatii fat de limbajul C standard care nu sunt legate direct de aparitia claselor: alt fel de comentarii, noi operatori, noi tipuri de date (referinte), noi reguli sintactice s.a. Cu ocazia adugrii facilittilor necesare POO s-au mai adus si alte mbunttiri limbajului C, astfel nct C++ este un "C ceva mai bun". Cu mici exceptii, exist compatibilitate ntre cele dou limbaje, n sensul c un program C este acceptat de compilatorul C++ si produce aceleasi rezultate la executie. Unele compilatoare trateaz continutul unui fisier surs n functie de extensia la numele fisierului: fisierele cu extensia CPP contin programe C++, iar fisiere cu orice alt extensie se consider a fi scrise n C. O parte dintre inovatiile aduse sunt importante si pentru cei care nu folosesc clase n programele lor. In C++ se prefer alt definire pentru constante simbolice,n loc de directiva #define, care permite verificri de tip din partea compilatorului. Exemplu:

http://elth.srv.ro/

144
const int NMAX=1000; // fr "static" n C++ void main () { int n, x[NMAX], y[NMAX]; . . .

In C++ declaratiile de variabile sunt tratate la fel cu instructiunile si deci pot apare oriunde ntr-un bloc; n C declaratiile trebuie s precead prima instructiune executabil dintr-un bloc. Se poate vorbi chiar un alt stil de programare, n care o variabil este declarat acolo unde este folosit prima dat. Exemplu:
// suma valorilor dintr-un vector float sum (float x[], int n ) { float s=0; for ( int i=0; i<n; i++) s += x[i]; return s; }

Domeniul de valabilitate al variabilei este blocul unde a fost declarat variabila, dar instructiunea for prezint un caz special. In versiunile mai noi ale limbajului C++ domeniul de valabilitate al variabilei declarate ntr-o instructiune for este limitat la instructiunile care vor fi repetate (din cadrul ciclului for). Din acest motiv secventa urmtoare poate produce sau nu erori sintactice:
... for (int i=0;i<6;i++) a[i]=i; for (int i=0;i<6;i++) printf ("%d ", a[i];

In C++ se admite folosirea numelui unui tip structur, fr a fi precedat de struct si fr a mai fi necesar typedef. Exemplu:
struct nod { int val; nod * leg; }; nod * lista;

// in C: struct nod * leg // in C: struct nod * lista

Diferente la functii In C++ toate functiile folosite trebuie declarate si nu se mai consider c o functie nedeclarat este implicit de tipul int. Dar o functie definit fr un tip explicit este considerat ca fiind de tip int. Asa se explic de ce functia main este deseori declarat ca fiind de tip void; absenta cuvntului void implic

http://elth.srv.ro/

145 tipul int pentru functia main si compilatorul verific existenta unei instructiuni return cu expresie de tip ntreg. In C++ se pot declara valori implicite pentru parametri formali de la sfrsitul listei de parametri; aceste valori sunt folosite automat n absenta parametrilor efectivi corespunztori la un apel de functie. O astfel de functie poate fi apelat deci cu un numr variabil de parametri. Exemplu:
// afisare vector, precedata de un titlu void printv ( int v[], int n, char * titlu="") { // afiseaza sirul primit sau sirul nul printf ("\n %s \n", titlu); for (int i=0; i<n; i++) printf ("%d ", v[i]); } ... // exemple de apeluri printv ( x,nx ); // cu 2 parametri printv (a,na," multimea A este"); // cu 3 parametri

In C++ functiile scurte pot fi declarate inline, iar compilatorul nlocuieste apelul unei functii inline cu instructiunile din definitia functiei, eliminnd secventele de transmitere a parametrilor. Functiile inline sunt tratate ca si macrourile definite cu define. Orice functie poate fi declarat inline, dar compilatorul poate decide c anumite functii nu pot fi tratate inline si sunt tratate ca functii obsnuite. De exemplu, functiile care contin cicluri nu pot fi inline. Utilizarea unei functii inline nu se deosebeste de aceea a unei functii normale. Exemplu de functie inline:
inline int max (int a, int b) { return a>b ? a : b; }

In C++ pot exista mai multe functii cu acelasi nume dar cu parametri diferiti (ca tip sau ca numr). Se spune c un nume este "suprancrcat" cu semnificatii ("function overloading"). Compilatorul poate stabili care din functiile cu acelasi nume a fost apelat ntr-un loc analiznd lista de parametri si tipul functiei. Exemple:
float abs (float f) { return fabs(f); } long abs (long x) { return labs(x); } printf ("%6d%12ld %f \n", abs(-2),abs(-2L),abs(-2.5) );

Supradefinirea se practic pentru functiile membre (din clase) si, n particular, pentru operatori definiti fie prin functii membre, fie prin functii prietene.

http://elth.srv.ro/

146

Operatori pentru alocare dinamic In C++ s-au introdus doi operatori noi, pentru alocarea dinamic a memoriei new si pentru eliberarea memoriei dinamice delete, destinati s nlocuiasc functiile de alocare si eliberare (malloc, free, s.a.). Operatorul new are ca operand un nume de tip, urmat n general de o valoare initial pentru variabila creat (ntre paranteze rotunde); rezultatul lui new este o adres (un pointer de tipul specificat) sau NULL daca nu exist suficient memorie liber. Exemple:
nod * pnod; // pointer la nod de lista pnod = new nod; // alocare fara initializare assert (pnod != NULL); int * p = new int(3); // alocare cu initializare

Operatorul new are o form putin modificat la alocarea de memorie pentru vectori, pentru a specifica numrul de componente. Exemplu:
int * v = new int [n]; // vector de n intregi

Operatorul delete are ca operand o variabil pointer si are ca efect eliberarea blocului de memorie adresat de pointer, a crui mrime rezult din tipul variabilei pointer sau este indicat explicit. Exemple:
int * v; delete v; delete [] v; delete [n] v; // elibereaza sizeof(int) octeti // elibereaza n*sizeof(int) octeti

Operatorul de rezolutie "::" este necesar pentru a preciza domeniul de nume cruia i apartine un nume de variabil sau de functie. Fiecare clas creeaz un domeniu separat pentru numele definite n acea clas (pentru membri clasei). Deci un acelasi nume poate fi folosit pentru o variabila extern (definit n afara claselor), pentru o variabil local unei functii sau pentru o variabil membr a unei clase (structuri). Exemplu:
int end; // variabila externa void cit () { int end=0; // variabila locala ... if (::end) { ...} // variabila externa } class A { public: int end; // variabila membru a clasei A

http://elth.srv.ro/

147
void print(); ... }; // exemple de utilizare in "main" end=1; // sau A::end=0; f.seekg (0, ios::end); // din clasa predefinita "ios" ...

Utilizarea operatorului de rezolutie este necesar si la definirea metodelor unei clase n afara clasei, pentru a preciza compilatorului c este definitia unei metode si nu definitia unei functii externe. Exemplu:
// void // void definitie metoda din clasa A A:: print () { ... } definitie functie externa print () { ... }

Tipuri referint In C++ s-au introdus tipuri referint, folosite n primul rnd pentru parametri modificabili sau de dimensiuni mari. Si functiile care au ca rezultat un obiect mare pot fi declarate de un tip referint, pentru a obtine un cod mai performant. Caracterul ampersand (&) folosit dup tipul si naintea numelui unui parametru formal (sau unei functii) arat compilatorului c pentru acel parametru se primeste adresa si nu valoarea argumentului efectiv. Exemplu:
// schimba intre ele doua valori void schimb (int & x, int & y) { int t = x; x = y; y = t; } // ordonare vector void sort ( int a[], int n ) { ... if ( a[i] > a[i+1]) schimb ( a[i], a[i+1]); ... }

Spre deosebire de un parametru pointer, un parametru referint este folosit de utilizator n interiorul functiei la fel ca un parametru transmis prin valoare, dar compilatorul va genera automat indirectarea prin pointerul transmis (n programul surs nu se foloseste explicit operatorul de indirectare '*').

http://elth.srv.ro/

148 Referintele simplific utilizarea unor parametri modificabili de tip pointer, eliminnd necesitatea unui pointer la pointer. Exemplu:
void initL (nod* & cap) { cap=new nod; nod->leg=NULL: } // initializare lista // cap este un pointer

Sintaxa declararii unui tip referint este urmtoarea: tip & nume unde "nume" poate fi: - numele unui parametru formal - numele unei functii (urmat de lista argumentelor formale) - numele unei variabile (mai rar) Efectul caracterului '&' n declaratia anterioar este urmtorul: compilatorul creeaz o variabil "nume" si o variabil pointer la variabila "nume", initializeaz variabila pointer cu adresa asociat lui "nume" si retine c orice referire ulterioar la "nume" va fi tradus printr-o indirectare prin variabila pointer anonim creat. O functie poate avea ca rezultat o referint la un vector dar nu poate avea ca rezultat un vector. O functie nu poate avea ca rezultat o referint la o variabila local, asa cum nu poate avea ca rezultat un pointer la o variabila local. Exemplu:
typedef int Vec [M]; // adunarea a 2 vectori - gresit ! Vec& suma (Vec a, Vec b, int n) { Vec c; for (int i=0; i<n;i++) c[i]=a[i]+b[i]; return c; // eroare !!! }

Fluxuri de intrare-iesire In C++ s-a introdus o alt posibilitate de exprimare a operatiilor de citirescriere, pe lng functiile standard de intrare-iesire din limbajul C. In acest scop se folosesc cteva clase predefinite pentru "fluxuri de I/E" (declarate n fisierele antet <iostream.h> si <fstream.h> ). Un flux de date ("stream") este un obiect care contine datele si metodele necesare operatiilor cu acel flux. Pentru operatii de I/E la consol sunt definite variabile de tip flux, numite "cin" (console input), "cout" (console output).

http://elth.srv.ro/

149 Operatiile de citire sau scriere cu un flux pot fi exprimate prin metode ale claselor flux sau prin doi operatori cu rol de extractor din flux (>>) sau insertor n flux (<<). Atunci cnd primul operand este de un tip flux, interpretarea acestor operatori nu mai este cea de deplasare binar ci este extragerea de date din flux (>>) sau introducerea de date n flux (<<). Operatorii << si >> implic o conversie automat a datelor ntre forma intern (binar) si forma extern (sir de caractere). Formatul de conversie poate fi controlat prin cuvinte cheie cu rol de "modificator". Exemplu de scriere si citire cu format implicit:
#include <iostream.h> void main ( ) { int n; float f; char cout << " n= "; cin cout << " f= "; cin cout << " un sir: "; }

s[20]; >> n; >> f; cin >> s;

cout << s << "\n";

Intr-o expresie ce contine operatorul << primul operand trebuie s fie "cout" (sau o alt variabil de un tip "ostream"), iar al doilea operand poate s fie de orice tip aritmetic sau de tip "char*" pentru afisarea sirurilor de caractere. Rezultatul expresiei fiind de tipul primului operand, este posibil o expresie cu mai multi operanzi (ca la atribuirea multipl). Exemplu:
cout << "x= " << x << "\n";

este o prescurtare a secventei de operatii:

cout << "x= "; cout << x; cout << "\n";

In mod similar, ntr-o expresie ce contine operatori >> primul operand trebuie s fie "cin" sau de un alt tip "istream", iar ceilalti operanzi pot fi de orice tip aritmetic sau pointer la caractere. Exemplu:
cin >> x >> y;

este echivalent cu secventa:

cin >> x; cin >> y;

Operatorii << si >> pot fi ncrcati si cu alte interpretri, pentru scrierea sau citirea unor variabile de orice tip clas, cu conditia supradefinirii lor . Este posibil si un control al formatului de scriere prin utilizarea unor modificatori.

Tipuri clas Tipurile clas reprezint o extindere a tipurilor structur si pot include ca membri variabile si functii. Pentru definirea unei clase se poate folosi unul din

http://elth.srv.ro/

150 cuvintele cheie class, struct sau union, cu urmtoarele efecte asupra atributelor de accesibilitate ale membrilor clasei: - O clas definit prin class are implicit toti membri invizibili din afara clasei (de tip private). - O clasa definit prin struct sau union are implicit toti membri publici, vizibili din afara clasei. In practic avem nevoie ca datele clasei s fie ascunse (locale) si ca functiile clasei s poat fi apelate de oriunde (publice). Pentru a stabili selectiv nivelul de acces se folosesc cuvintele cheie public, private si protected, ca etichete de sectiuni cu aceste atribute, n cadrul unei clase. In mod uzual, o clas are dou sectiuni: sectiunea de date (private) si sectiunea de metode (public). Functiile unei clase, numite si metode ale clasei, pot fi definite complet n cadrul definitiei clasei sau pot fi numai declarate n clas si definite n afara ei Exemplul urmtor contine o variant de definire a unei clase pentru un vector extensibil de numere ntregi:
class intArray { // clasa vector de intregi // date clasei (private) int * arr; // adresa vector (alocat dinamic) int d,dmax,inc; // dimensiune curenta si maxima void extend(); // implicit private, definita ulterior public: intArray (int max=10, int incr=10){ // constructor dmax=max; inc=incr; d=0; arr= new int[dmax]; } ~intArray () { delete [] arr;} // destructor int get (int i) { assert (i >= 0 && i < dmax); return arr[i]; } void add (int elem) { if ( d==dmax) extend(); arr[d++]=elem; } int size() { return d; } // dimensiune curenta vector }; // extindere vector void intArray::extend () { int * oldarr=arr; dmax+=inc; arr = new int[dmax]; for (int i=0;i<d;i++) arr[i]= oldarr[i]; delete [] oldarr;

http://elth.srv.ro/

151
}

Pentru clasele folosite n mai multe aplicatii, cum este clasa intArray, se recomand ca toate functiile clasei s fie definite n afara clasei, ntr-un fisier surs separat; eventual se compileaz si se introduc ntr-o bibliotec. Definitia clasei se pune ntr-un fisier antet separat, care va fi inclus de toate fisierele surs ce folosesc tipul respectiv. In acest fel este separat descrierea clasei de implementarea clasei si de utilizrile clasei n diverse aplicatii. Exemplu:
// fisier INTARRAY.H class intArray { private: int * arr; // adresa vector (alocat dinamic) int d,dmax,inc; // dimensiune curenta si maxima void extend(); // implicit private, definita ulterior public: intArray (int max=10, int incr=10); // constructor ~intArray (); // destructor int get (int ) ; // extrage element void add (int ); // adauga element int size(); // dimensiune vector }; // fisier INTARRAY.CPP #include intArray.h intArray::intArray (int max=10, int incr=10){ dmax=max; inc=incr; d=0; arr= new int[dmax]; } intArray::~intArray () { delete [] arr;} intArray::int get (int i) { assert (i >= 0 && i < dmax); return arr[i]; } void intArray::add (int elem) { if ( d==dmax) extend(); arr[d++]=elem; } int intArray::size() { return d; } // fisier care foloseste clasa intArray : TEST.CPP #include intArray.h #include <iostream.h> void main () { intArray a(3,1); // iniial 3 elemente, increment 1 for (int i=1;i<=10;i++) a.add(i);

http://elth.srv.ro/

152
for (i=0;i< a.size();i++) cout << a.get(i) << ' '; cout << endl; }

Orice clas are (cel putin) o functie constructor (public) apelat implicit la definirea de variabile de tipul clasei; un constructor aloc memorie si initializeaz variabilele clasei. Functiile constructor au toate numele clasei si pot diferi prin lista de argumente. O functie constructor nu are tip. O functie destructor este necesar numai pentru clase cu date alocate dinamic (n constructor). Sintaxa pentru apelul unei metode (nestatice) extinde referirea la membri unei structuri si se interpreteaz ca apel de functie pentru un obiect dat prin numele su.

Supradefinirea operatorilor Pentru variabilele de un tip clas (structur) se pot folosi numai doi operatori, fr a mai fi definiti. Acestia sunt operatorul de atribuire ('=') si operatorul de obtinere a adresei variabilei ('&'). La atribuirea ntre variabile de un tip clas se copiaz numai datele clasei . Alte operatii cu obiecte se definesc prin functii si/sau operatori specifici clasei respective. Operatorii limbajului C pot fi supradefiniti, adic pot fi asociati si cu alte operatii aplicate unor variabile de tip clas. Aceast facilitate este util n cazul claselor de definesc noi tipuri de date. Un operator este considerat n C++ ca o functie cu un nume special, dar supus tuturor regulilor referitoare la functii. Numele unei functii operator const din cuvntul operator urmat de unul sau dou caractere speciale, prin care se foloseste operatorul. In exemplul urmtor se defineste o clas pentru siruri de caractere, cu un operator de concatenare siruri (+).
class string { char * start; // adresa sir terminat cu zero public: string ( char * s); // un constructor string () { start=new char[80]; *start='\0';} ~string() {delete start; } string& operator + (string& sir); void show (void) { cout << start << '\n';} }; // functii ale clasei 'string' string::string ( char * s) { int lung= strlen(s);

http://elth.srv.ro/

153
start=new char[lung+1]; strcpy (start,s); } string& string::operator + (string& str) { int lung=strlen(start)+strlen(str.start); char * nou=new char[lung+1]; strcpy (nou,start); strcat (nou,str.start); delete start; start=nou; return * this; } // teste main () { string s1 ("zori "), s2 ("de "), s ; s= s1+s2; s.show(); // concatenare siruri string s3 ("zi"); s= s1+s2+s3; s.show(); }

In locul metodei show care afiseaz un sir se poate supradefini operatorul de insertie n flux >> pentru a putea fi folosit cu operand de tip string, iar pentru clasa intArray se poate supradefini operatorul [] astfel ca s putem scrie a[k] n locul functiei get(k) pentru acces la elementul din pozitia k. Variabilele de un tip clas se numesc si obiecte sau instantieri ale clasei. Variabilele unei clase sunt multiplicate n fiecare obiect si au n general valori diferite pentru obiecte diferite. De exemplu, variabilele s1 si s2 au ca valori adrese diferite de siruri. Cuvntul cheie this se poate folosi numai n metodele (nestatice), este de tip pointer si desemneaz adresa obiectului pentru care se execut metoda. Expresia *this desemneaz obiectul curent.

http://elth.srv.ro/