Functiile de nutritie

Organismul uman realizeaza schimburi de materie si energie cu mediul de viata prin Intermediul functiilor de nutritie: Digestia Circulatia Respiratia Excretia Metabolismul

A.Digestia si absorbtia
-Ingestia alimentelor -Masticatie Cavitate bucala -Digestie chimica -Propulsia bolului alimentar in faringe Faringe si bolului Esofag -Deglutitie si propulsia alimentar in stomac -Digestie mecanica si

propulsie Stomac -Digestie chimica -Absorbtie:alcool,apa,cloruri Intestin subtire -Digestie mecanica si propulsie Ficat -Digestie chimica Pancreas -Absorbtia nutrimentelor -Digestie chimica Intestin gros - Absorbtie:apa,vitamine si electroliti

Sistemul digestiv apare pentru prima data la celenterate si este format dintr-un orificiu buco anal inconjurat de tentacule si o cavitate gastrica. La viermii plati (platelminti ) sistemul digestiv este format din: Orificiu buco anal Faringe musculos; Intestin ramificat; La viermii inelati sistemul digestiv este format din: Gura Faringe: -musculos; -glandular; Esofag: -gusa Pipota Intestin La moluste sistemul digestiv prezinta pentru prima data o glanda anexa ( hepato pancreasul ) care elaboreaza enzime necesare digestiei, dar care are si rol in secretia calvarului

efalopode intestinul terminal prezinta o glanda numita punga cu cerneala.

a artropode sistemul digestiv este format din: Aparat bucal Faringe Esofag Stomac triturator Intestin

La vertebrate sistemul digestiv este format din: tub digestiv alcatuit din: -Cavitate bucala -Faringe -Esofag -Stomac -Intestin subtire -Intestin gros glande anexe :
-Glande salivare

-Ficat -Pancreas

Digestia incepe in cavitatea bucala si se finalizeaza in intestinul gros.

1.Digestia bucala.Timpul scurt cat stau alimentele n gura permite mai ales prelucrarea lor mecanica prin masticatie si impregnarea cu saliva. Masticatia este un proces complex prin care alimentele solide si semisolide sunt prelucrate mecanic prin taiere, zdrobire si triturare Masticatia contribuie la formarea bolului alimentar, intervine in declansarea activitatii glandelor salivare si stimularea receptorilor gustativi si olfactivi care vor declansa secretia altor glande digestive. Deglutitia consta dintr-un lant de reflexe prin care bolul alimentar, format in cavitatea bucala, strabate faringele si esofagul, ajungand in stomac. Se pot diferentia trei timpi succesivi in deglutitie : bucali , faringiani si esofagiani. Saliva este formata din 99.5% apa si 0.5%reziduu uscat.Unul dintre cele mai importante roluri ale salivei este cel digestiv,realizat de enzimele ptialina si maltaza,care descompun amidonul in dextrina si,respectiv, in monozaharide

2.Digestia gastrica reprezinta ansamblul transformarilo mecanice si chimice prin care bolul alimentar devine, la nivelul stomacului,chim gastric.Cele doua functii ale stomacului sunt:secretorie si motorie

Functia secretorie consta in secretia sucului gastric, produs de glandele gastrice. Sucul gastric este un lichid incolor, limpede sau usor opalescent, in functie de continutul sau in mucus si foarte acid. Sucul gastric este constituit din : 99% apa si 1% substante organice(enzime, mucus) si substante anorgnice(HCl, cloruri de Na, K, fosfati de Ca, Mg). Principalele procese chimice, gastrice se desfasoara sub actiunea urmatoarelor enzime : pepsina, labfermentul, gelatinaza, lipaza.Mucusul gastic are rolul de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HCl.

Functia motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului, Care executa miscari peristaltice(contractie/relaxare) si miscari tonice prin miscari de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.

3.Digestia Intestinala propriu-zisa are loc in intestinul subtire sub actiunea combinata a sucurilor : pancreatic, intestinal si a bilei , iar produsii simpli rezultati sunt resorbiti pana la valvula ileo-cecala in proportie de peste 90%. Functia secretorie:

SUCUL PANCREATIC este un lichid incolor, inodor si alcalin. Contine substante anorganice precum si substante organice.

BILA este un lichid verde sau galben, alcalin, amar,continand 97, 98% apa , anumiti electroliti, pigmentii biliverdina si bilirubina, saruri biliare, colesterol, lecitina. SUCUL INTESTINAL are un pH alcalin. Contine mucus,bicarbonati si enzime: lipaza intestinala, dizaharidazele si peptidazele.

unctia motorie:Intestinul realizeaza miscari peristaltice,segmentare si pendula

Absorbtia intestinala

trimentele se absorb la nivelul intestinului subtire prin doua tipuri de mecanis pasive(fara consum de energie) active(cu consum de energie) Absorbtia glucidelor a.Mecanism pasiv-pentru unele pentoze; b.Mecanism activ-pentru hexoze. Absorbtia proteinelor a.Mecanism pasiv-la polul luminal al enterocitului, Se absorb sub forma de aminoacizi. b.Pinocitoza pentru anticorpii din colostrul matern Care trec la nou-nascut. Absorbtia lipidelor Mecanism pasiv-pentru acizi grasi si glicerina.Glicerina este hidrosolubila.Acizii grasi sunt de 2 tipuri: -cu lant scurt:transportati in stare libera direct in sangele portal; -cu lant lung,care se combina cu glicerolul,resintetizand trigliceridele.

FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

ntestinul gros realizeaza 3 functii:*secretie*absortie*motorie

1.FUNCTIA SECRETORIE consta in secretia mucusului,care usureaza inaintarea si eliminarea materiilo fecale.mucusul nu contine enzime,de aceea la acest nivel nu au loc procese de digestie.cantitati mici ramase neprelucrate sunt supuse unor procese de fermentatie si putrefactie subactiunea enzimelor secretate de bacteriile din intestine. FERMENTATIA are loc la nivelul cecului,a colonului ascendent si a jumatatii drepte a colonului transvers. PUTREFACTIA are loc in jumatatea stanga a colonului transvers,in colonul descendent si sigmoid;Consta in degradarea proteinelor neabsorbite pana la aminoacizi si gaze (H2S)

2.FUNCTIA DE ABSORBTIE consta in absorbtia apei, a electrolitilor, a vitamine si a unor mici cantitati de glucozasi aminoacizi. 3.FUNCTIA MOTORIE este asemanatoare cu cea a intestinului subtire, Intestinul gros realizand miscari peristaltice,segmentare si tonice.

Totalitatea lichidelor corpului aflate in afara celulelor formeaza mediul Intern.La om,acesta are urmatoarele componente principale: sangele limfa lichidul interstitial SANGELE Sangele este un tesut fluid (care poate curge) alcatuit din celule sau elemente figurate si un lichid intercelular numit plasma. Plasma 55%

B.Circulati a

Neutrofila

Hematii

Trombocite

Limfocit

Bazofila Elemente figurate 45% Eozinofila

Monocit

Hemostaza si coagularea sangelui Hemostaza este mecanismul care permite oprirea hemoragiei in cazul unei leziuni vasculare.

In hemostaza intervin 3 factori: vascular, trombocitar si plasmatic (coagularea In mecanismul coagularii se disting doi timpi esentiali: -formarea trombinei -transformarea fibrinogenului in fibrina Coagularea este un fenomen complex, in care intervin un numar de treisprezece factori: I (fibrinogenul); VIII (factorul antihemofilic A) II (protrombina) IX (factorul antihemofilic B) III (tromboplastina tisulara) X (factorul Stuart-Prower) IV (calciul) XI (globulina antihemofilica C) V (proaccelerina) XII (factorul Hagemann) VI (accelerina) XIII (factorul stabilizator al fibrinei) VII (proconvertina)

Etapa I Punctul-cheie este reprezentat de factorii X, V si IV, asupra carora actioneaza doua sisteme. Primul, denumit intrinsec, porneste de la factorul XII activat si, prin transformari enzimatice, activeaza pe rand factorii XI, IX si VIII, formand, in final, un complex capabil sa activeze factorii X si V in prezenta ionilor de calciu. Rezultatul este protrombinaza, care cliveaza molecula de protrombina, eliberand cea mai puternica enzima a coagularii trombina.In acelasi sens actioneaza si sistemul extrinsec, in care tromboplastina tisulara joaca rolul cel mai important.

Etapa a II-a Al doilea timp consta in transformarea fibrinogenului in fibrina. Fibrinogenul - globulina elaborata mai ales in ficat - se transforma, sub influenta trombinei (enzima proteolitica ce apare numai in cursul coagularii in fibrina - stadiul final al coagularii.

Sistemul AB0 si aglutinogenele acestui sistem Sistemul AB0 se bazeaz pe existena a dou aglutinogene, notate A i B, i a dou aglutinine specifice: (anti A) i respectiv (anti B). Grupa Grupa (Landsteiner) (Jansk) 0(zero) A B AB I II III IV Aglutinogen (antigen) Nu are A B A si B Aglutinine (anticorpi) si Nu are Primele eritroblaste care prezint pe membran aceste antigene apar n luna a III-a de via intrauterin. Antigenele A i B au o structur de baz comun.

Sistemul Rh

Sistemul Rh (Rhesus sau CDE) clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh absena antigenului nu presupune e anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi D.Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informaii reprezintminimul necesar n practica medical pentru realizarea unei transfuzii.

Circulatia sangvina

Circulatia sngelui este un mecanism complet n a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umor Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica.Debitul sanguin este definit de volumul de snge care se scurge n sistemul vascular ntr-o perioada precisa de timp.El este constant atunci cnd corpul este n repaus, dar poate varia n orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.Presiunea sanguina desemneaza, n ceea ce o priveste, forta pe care sngele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sngele circula datorita diferentelor de presiune care l propulseaza n sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de nalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.

Propulsarea sngelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicnd fibr simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de snge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.

Ciclul cardiac
CICLUL CARDIAC (CC) este constituit din succesiunea a 2 etape: sistola - faza de contractie diastola - faza de relaxare

Sistola atriala (0,11 sec): n timpul sistolei, presiunea n atrii creste de la 0-2 mmHg la 4-6 (6-8) mmHg si depaseste presiunea diastolica ventriculara astfel nct fluxul sangvin este dinspre atrii spre ventriculi. Regurgitarea sngelui est mpiedicata de contractia musculaturii circulare de la varsarea venelor pulmonare si venelor cave.

Diastola atriala (0,69 sec): Corespunde relaxarii atriale si se suprapune sisto ventriculare si primelor 4 faze ale diastolei ventriculare.

Sistola ventriculara (0,27 sec) - etapele sistolei VD sunt identice cu cele ale sistolei VD. Din motive didactice este prezentata doar SVS. Presupune mai multe etape: > contractia izovolumica (0,05 sec, ntre nchiderea mitralei si deschiderea aort > ejectia rapida (0,09 sec, asigura circa 70% din volumul de snge ejectat) > Ejectia lenta (0,13 sec, asigura circa 30% din volumul de snge ejectat)

ACTIVITATEA CARDIACA

Diastola ventriculara (0,53 sec): Presupune mai multe etape: > protodiastola fiziologica (0,04 sec) relaxarea izovolumica (0,08 sec) > umplerea pasiva rapida (0,11 sec) > umplerea pasiva lenta = diastazis (0,19 sec) > umplere activa (0,11 sec, asigura circa 10% din sngele ventricular).

ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma este reprezentarea grafica a activitatii electrice cardiace, fiind metoda cea mai larg raspandita pentru a investiga activitate electrica a inimii.

In electrocardiografie se folosesc electrozi asezati pe corpul pacientului, in diferite puncte.Initial se folosesc 3 electrozi, asezati lanivelul mainii drepte, al mainii stangi si al gambei stangi.Pentru a putea analiza campurile electrice cardiace si in planul orizontal, se mai folosesc 6 electrozi in imediata vecinatate a cordului.

Marea si mica circulatie

Vasele de sange alcatuiesc o retea prin care sangele circula de la inima catre Toate organele corpului(artere) si de aici inapoi,la inima(vene) CIRCULATIA ARTERIALA
Sistemul arterial al marii circulaii este format din artera aort i ramurile ei,de unde i denumirea de sistem aortic. Artera aort pleac din ventriculul stng. Traiectul ei se subImparte n trei poriuni i anume: aorta ascendent, arcul aortic i aorta descendent. Aorta ascendent ncepe din ventriculul stng i se termin la nivelul Trunchiului brahiocefalic. Arcul aortic se ntinde de la trunchiul brahiocefalic pna la ligamentul arterial Aorta toracal se ntinde de la ligamentul arterial pn la diafragm. Aorta abdominal se ntinde de la diafragm pn la bifurcarea ei n cele 2 artere iliace comune, la nivelul vertebrei 4.

temul arterial al micii circulaii este format din trunchiul arterei pulmonare murile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleac din ventriculul drept i dup 3-4 ntimetri se mparte n artera pulmonar stng i artera pulmonar dreapt. era pulmonar stng are un traiect orizontal i o lungime de circa 3 centimetri era pulmonar dreapt are un traiect aproape orizontal i o lungime de circa 6 centimetri.

CIRCULATIA VENOASA
Sistemul venos al marii circulaii este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sngele n vena cav superioar i cav inferioar ce se deschid n atriul drept. Vena cav superioar colecteaz sngele venos de la nivelul extremitii cefalice, al membrelor superioare i al trunchiului .este aezat n mediastinul anterior, are o lungime de 6-8 centimetri i se ntinde de la cartilajul primei coaste pn la atriul drept. Ea are ca origine trunchiurile venoase brahiocefalice iar ca afluent marea ven azygos. Vena cav inferioar adun sngele venos din organele abdominale i pelviene, din pereii cavitii abdominale i din membrele inferioare pe care l vars n atriul drept. Ea ezult dun unirea celor 2 vene iliace comune i urc pe dinaintea coloanei vertebrale, fiind aezat la dreapta aortei. n drumul su este acoperit de duoden, pancreas i ficat. Vena cav inferioar strbate diafragmul, ptrunde apoi n pericard i se vars n atriul drept. n vena cav inferioar se vars 2 categorii de vene afluente: viscerale, care aduc sngele din viscerele abdominale i pelviene i parietale care aduc sngele de la pereii abdominali.

Sistemul venos al micii circulaii: mica circulaie ncepe cu artera pulmonar care ia natere din ventriculul drept i se termin cu venele pulmonare care se vars n atriul stng. Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau natere capilarelor din peretele alveolocapilar. Acestea se strng apoi n venule i n vene de calibru din ce n ce mai mare, formnd n cele din urm dou vene pulmonare pentru fiecare plmn. Dup ce strbat pediculul pulmonar, aceste vene se vars direct n atriul stng, ducnd snge mbogit n oxigen la inim, pentru a continua apoi din nou marea circulaie.

IMUNITATEA ORGANISMULUI Organismul uman manifesta fata de ceea ce-I propriu o toleranta totala Dobandita in viata embrionara,in timp ce fata de substantele straine are o reactie brutala,avand tendinta de a le elimina,prin punerea in joc a unui

C.RESPIRATIA
Respiratia implica trei procese: 1.Ventilatia pulmonara 2.Schimbul de gaze 3.Respiratia celulara

1.Ventilatia pulmonara consta in succesiunea a doua procese: Inspiratia este un proces activ si consta in cresterea volumului cutiei toraci Expiratia este un proces pasiv,prin care cutia toracica revine la dimensiunil Initiale.

VENTILATIA consta in succesiunea inspiratiei si expiratiei. Frecventa miscarilor respiratorii in repaus este de 16 respiratii / minut la Barba 18 respiratii / minut la feme
Sistemul respirator este caracterizat de anumite valori. Capacitatea pulmonara totala reprezinta suma mai multor volume pulmonare. -Volumul curent: (VC) = 500 cm -volumul de aer introdus in timpul inspiratiei si eliminat prin expiratie. -Volumul inspirator de rezerva ( VIR ) volum de circa 1500 cm care este introdus in tiimpul unei respiratiii fortate. -Volumul expirator de rezerva (VER) 1000- 1500 cm aerul eliminat printr-o expiratie fortata. -Volumul rezidual (VR ) - 1500 cm - cantitatea de aer care ramane in - plaman, deoarece acestia nu pot fi complet goliti de aer. CAPACITATEA VITALA = VIR + VC+ VER. [ CP = VC+ VIR + VER + VR ] Cantitatea de are mobilizata /minut = DEBIT VENTILATOR = 500ML x 16 RESPIRATII / MINUT

2.Schimbul de gaze

Dup ventilaia alveolar, urmeaz o nou etap a procesului respirator aceasta este difuziunea oxigenului din alveole n sngele capilar i difuziunea n sens invers a dioxidului de carbon. Procesul se desfasoara in 3 etape: 1. Etapa pulmonara trecerea O in sange si a CO in alvelole Schimbul are loc doar n condiiile n care exist o diferen de presiune, iar sensul procesului va fi totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare cstre zona cu presiune mic. 2. Etapa sanguina transportul gazelor prin intermediul sangelui. Sub forma de oxihemoglobina si si carhemoglobina 3. Etapa tisulara reprezinta schimbul de gaze la nivelul tesuturilor. Se realizeaza tot in sensul gradientului de presiune partiala.

3.Respiraia celular reprezint totalitatea proceselor metabolice intracelulare, n urma crora este obinut energie nesesar funcionrii celulei, format n urma proceselor chimice de oxido-reducere din citoplasm

D.EXCRETIA
Excretia substantelor nefolositoare se realizeaza prin structuri Nespecializate si specializate.

Sistemul urinar este alcatuit din doi rinichi si d cai urinare intrarenale si extrarenale.Rinichii au ca functie principala mentinerea homeostaziei lichidului extracelular.Aceasta se realizeaza prin formarea urinii,care este o plasma filtrata.In procesul formarii urinii,rinich regleaza:volumul plasmei sangvine, concentratia deseurilor din sange, concentratia electrolitiolor,pH-ul plasmei.

URINA

Urina este un lichid format dintr-un amestec de substane eliminate din organismul vertebratelor. El se formeaz n rinichi care joac o funcie de filtrare a sngelui, aici urina primar va fi refiltrat i ajunge pe cile urinare uretere n vezica urinar care la om are o capacitate de cca. 1,5 litri, de unde urina este eliminat n exterior (miciune) prin uretr i organele sexuale externe. Formarea i eliminarea urinei joac un rol important n regularea volemiei sanguine, a echilibrului de electrolii i eliminarea substanelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galben, culoarea i coninutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator. Formarea urinei se realizeaza in trei etape:

.ULTRAFILTRAREA GLOMERULARA n aceasta prima etapa a formarii urinei, are loc procesul de ultrafiltrare, ntregit de un al doilea proces fizic difuziunea.Ultrafiltratul glomerular ajunge patiul urinar dupa ce a traversat, sub influenta unor factori pur fizici, peretele pluristratificat al membranei filtrante.

REABSORBTIA TUBULARA este procesul de trecere a unor constituenti din urina primara in torentul sanguin prin fenomene de transport pasiv si activ. in cantitatea enorma de ultrafiltrat glomerular cu continut aproape identic cu plasmei sanguine se reabsorb 99% la nivelul diverselor portiuni ale tubilor urini ea mai mare parte a reabsorbtiei are loc la nivelul tubilor proximali, eprezentand 80% din intregul proces. Reabsorbtia proximala reprezinta eabsorbtia obligatorie, restul de 19% se petrece la nivelul tubilor distali si eprezinta reabsorbtia facultativa. Procesele de reabsorbtie prezinta mari uctuatii in segmentul distal al tubului, fiind dependente de numerosi factori morali, dar indeosebi hormonali, si, pentru acest motiv, ea a fost catalogata rept facultativa, desfasurandu-se in functie de necesitatile organismului.

3.EXCRETIA SI SECRETIA TUBULARA De remarcat ca, desi prezent in aceeasi proportie in ultrafiltratui glomerular ca s in plasma, ionul de potasiu este eliminat in urina finala datorita excretiei sale la nivelul tubului distal. Ureea ultrafiltrata este in mare parte reabsorbita, dar ea apare intr-o concentratie mult sporita in urina finala. Prin procesul de excretie-secretie se realizeaza indepartarea principalilor produs toxici din plasma. Gradul de purificare a plasmei poate fi urmarit, de asemenea prin intermediul coeficientului de depurare plasmatica (clearance) a unor substante care sunt prelucrate in acest mod.

MICTIUNEA Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata in ureter. Prin unde de contractie urina este transportata de-a lungul ureterului pana in vezica urinara. Un adult produce cca 1500ml de urina/zi,iar capacitatea vezicii urinare Este de 700-800 ml. Vezica urinara este caracterizata prin plasticitate-proprietatea de a-si Mari capacitatea in timpul umplerii fara modificari semnificative ale Tensiunii peretilor si ale presiunii intraveziculare.

Reflexul mictiunii este declansat de distensia peretelui vezical,in care se gase Receptori specifici.Impulsurile sunt transime unui centru nervos simpatic din maduva lombara.Acesta trimite eferente prin fibre postganglionare care, Alaturi de fibrele hipogastrice,inhiba contractiile,relaxeaza muschiul vezical s Maresc tonusul sfincterului intern.

E.METABOLISMUL
Prin metabolism se nelege totalitatea transformrilor biochimice i energetice care au loc n esuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implic schimburi de materii i energii, i care include dou procese (simultane) opuse: catabolism / dezasimilaie - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanelor din organism; se produce n special ruperea legturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substane; anabolism / asimilaie - procesele chimice de biosintez a substanelor ce intr n alctuirea materiei vii. Reaciile anabolice se caracterizeaz prin consum de energie i se numesc reacii endergonice (reacii endoterme).

Metabolismul calciului

NUTRIMENTELE

Nutrimentele sunt reprezentate de catre acizii aminati, acizii grasi, glucidele simple, mineralele, vitaminele, apa si alcoolul. Fibrele nu sunt considerate ca fiind nutrimente, deoarece elementele pe care le contin nu sunt absorbit de catre mucoasa intestinala. Absorbite de catre enterocite (celulele intestinale), nutrimentele trec in circulatia sangvina si sunt utilizate de catre organism pentru a-si satisface necesitatile nutritionale. - Nutrimentele energetice sunt proteinele, lipidele, giucidele si alcoolul. - Nutrimentele neenergetice sunt mineralele, vitaminele si apa. In organism, ele joaca un rol de constructie si/sau de protectie.

VITAMINELE

Vitaminele sunt grupate in doua categorii (aceasta clasificare fiind utila mai mult din punct de vedere nutritional): - liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitandu-se in tesuturi liposolubile si in fica - hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseste imediat, altfel se pierd prin urina. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite mentinandu-se ani de zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile in lipide si insolubile in apa, iar utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a procesa lipidele alimentare. Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este elimina urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita, depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).

Kcalorii 1600

2000

2800 11portii

Paine, 6 portii 9portii cereale Legume 3portii ,cartofi Fructe 2portii 4portii

5portii

3portii

5portii

Branzet 2-3portii2-3portii2-3portii uri Carne, Peste, Oua 2 portii 3 portii 3portii

Grasimi 53 portii 73portii 93portii totale Zahar Total 6portii 12portii 18portii

Proiect realizat de: Cociorva Stefania Dorian Clasa a XI-a C