Perceptia

Importanta perceptiei umane n studiul interfetelor utilizator

Perceptia este un mecanism psihic de prelucrare profunda a informatiilor. Perceptia este o forma superioara acunoasterii senzoriale, ea asigura constiinta unitatii si integralitatii obiectului. Cercetarile moderne abordeaza perceptia ca pe un proces unitar, fata de psihologia traditionala. Sistemul perceptual este un set de structuri, functii si operatii prin care oameni cunosc lumea. Sistemul perceptual este interpretat ca un sistem interactionist.

Perceptie - Senzatie
Perceptia, comparativ cu senzatia este: Inferentiala permite indivizilor sa completeze informatia care lipseste din senzatiile brute. Categoriala ajuta oamenii sa plaseze ntr-o anumita categorie senzatii aparent diferite pe baza unor trasaturi comune. Relationala ofera prilejul compararii fiecarui stimul cu toti ceilalti aflati n mediul nconjurator. Perceptia, comparativ cu senzatia este: Adaptiva serveste indivizilor pentru a-si centra atentia asupra aspectelor mai importante. Automata se produce de la sine, este un fenomen spontan. Fondata pe cunostintele anterioare experiente relativ asemanatoare, trecute, influenteaza modul actual de percepere.

Perceptia
Doar primele patru caracteristici sunt definitorii si generale. Caracterul automat al perceptiilor nu este valabil pentru toate perceptiile, ci numai pentru unele dintre ele. Cele mai multe perceptii se realizeaza forte rapid, aproape spontan, dar aceasta nu nsemna ca nu exista perceptii discursive, ce presupun o anumita perioada de timp. Sunt situatii n care desi sesizam prezenta n mediu a unui obiect, nu l putem diferentia de altele. A sasea particularitate a perceptiei, fondarea ei pe experienta anterioara, este nespecifica. Fara ndoiala ca experienta anterioara, fondul de cunostinte, are o mare importanta n realizarea perceptiilor actuale, dar acesta nu nseamna ca nu putem avea perceptie si n absenta experientei anterioare.

Perceptie vs.senzatie
Diferenta dintre senzatii si perceptii poate fi demonstrate n mai multe moduri. Unul dintre acestea este spirala lui Fraser, n care avem impresia ca percepem o spirala. n realitate nu este vorba de o spirala, ci de cercuri concentrice. Distinctia dintre senzatie si perceptie devine evidenta atunci cnd examinam figurile duble. Cea mai cunoscuta figura dubla este Vasul lui Rubin. Senzatia de la ochi pna la creier este aceeasi, este unica. Ea permite nsa doua perceptii distincte, ireductibile una la alta, la fiecare dintre ele atasndu-se un sens diferit. Trecerea de la senzatie la perceptie se realizeaza pe masura ce impresiile senzoriale sau senzatiile ncep sa functioneze nu numai n calitate de semnale, dar si ca imagini ale obiectelor. Exemple: Spirala lui Frazer, Vasul lui Rubin Perceptia este un proces complex de cunoastere si nu un simplu mozaic de senzatii elementare. Perceptia adauga o anumita cantitate de informatie aditionala existenta n experienta anterioara, la informatia ce vine direct din sistemul senzorial. Sunt si cazuri cnd perceptia completeaza ce lipseste din stimul, acordndu-i acestuia un nteles. Perceptia integreaza si construieste o imagine a realitatii din fragmente de informatie senzoriala asa cum un arheolog construieste un ntreg dinozaur din cteva oase. Prin intermediul perceptiei putem cunoaste mai mult dect se afla n mod curent n informatia senzoriala. n aceasta si consta superioritatea perceptiei fata de senzatie. Perceptia ocupa locul central n cadrul mecanismelor psihice informational operationale de prelucrare primara a informatiilor si acesta deoarece senzatii n stare pura nu prea exista, iar reprezentarile care urmeaza n ordine ontogenetica dupa acestea nu sunt in extremis dect tot perceptii trecute, reactualizate si refolosite n functie de necesitatile prezentului. La fel de importante sunt perceptiile si pentru mecanismele psihice informational-operationale de prelucrare secundare a informatiilor. Gndirea, memoria, imaginatia sunt greu conceput n afara perceptiei. Ontogeneza: Dezvoltare individuala a organismelor vegetale si animale care cuprinde toate transformarile organismului, de la stadiul de embrion pna la sfrsitul existentei lui; ontogenie. DEX

Perceptia
Activitatile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor. Fara perceptie prealabila nu este posibila nvatarea, memorarea, comunicarea. Perceptia permite luarea la cunostinta a informatiilor despre mediul nconjurator si interactiunea cu acesta sau posibilitatea de a actiona asupra acestuia. Cele patru faze ale perceptiei sunt detectarea, discriminarea, identificarea,

 interpretarea. n literatura de specialitate sunt puse n evidenta pna n momentul de fata trei acceptiuni ale conceptului de perceptie: - activitate deformare a obiectului si expresie a personalitatii.

Perceptia ca activitate
Esentiala pentru perceptie este explorarea continua a obiectelor, aceasta activitate fiind cea care devenind n anumite conditii dezordonata si incorecta, realizata sub impulsul imediat al excitatiilor periferice duce la perturbarea grava a perceptiei, chiar in extremis la patologia ei. Caracterul de activitate al perceptiei a fost bine specificat ndata ce s-a ncercat surprinderea unor faze parcurse de ea: Faza identificarii primare recunoasterea semnalelor. Faza identificarii secundare ntelegerea semnelor. O alta distinctie admite existenta a trei etape: senzatiile brute perceptia formei constientizarea unui sens. Forgus a considerat ca perceptia este procesul extragerii informatiilor si n acest sens a stabilit cinci etape: Directionarea Discriminarea Rezolutia Identificarea Manipularea formelor identificate Primele doua faze sunt determinate senzorial, iar urmatoarele trei presupun participarea nvatarii si experientei. Actiunea devine astfel nu numai mijloc de realizare a perceptiei, ci chiar elementul ei constitutive fundamental. Perceptia este o activitate foarte complexa, chiar daca pare inconstienta si triviala. Cel mai simplu model i apartine lui Selfridge. El este cunoscut sub denumirea de pandemonium si ajuta la explicarea modului n care analiza caracteristicilor permite cunoasterea formelor, tratarea dirijata prin fapte. pandemonium Modelul Selfridge: Mintea este reprezentata de o colectie de mici demoni, fiecare avnd un nume sau ceva asemanator si fiind chemat de catre alti demoni. Cnd unul dintre demoni crede ca a fost chemat ncepe sa strige catre alti demoni. Cu ct este mai sigur ca a fost strigat, cu att mai tare striga, pna cnd un alt demon crede ca a fost strigat la rndul sau. Si asa mai departe

 O alta modalitate de analiza este aceea care ncepe cu conceptualizarea a ceea ce ar putea reprezenta imaginea si abia apoi cautarea confirmarilor. Asadar, daca stim ce privim este foarte usor sa si vedem acel ceva. Cele doua moduri de tratare a informatiilor implicate n perceptie sunt opuse. Primul porneste de la date corecte, celalalt de la ceea ce se sconteaza a se percepe. Primul este ascendent si n mare parte automatizat, modularitatea fiind caracteristica lui esentiala. Cel de al doilea este descendent, prin esenta constient si dependent de reprezentarile conjunctive si de cunostintele anterioare asupra mediului nconjurator.

Perceptia
n literatura de specialitate sunt puse n evidenta pna n momentul de fata trei acceptiuni ale conceptului de perceptie: - activitate - expresie a personalitatii. - deformare a obiectului

Perceptia ca deformare a obiectului

Aceasta acceptiune a conceptului de perceptie s-a impus ca urmare a studierii iluziilor perceptive care nu sunt altceva dect perceptii deformate. Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale datorate unor particularitati ale diverselor figuri geometrice din care cauza se si numesc iluzii optico-geometrice. n principal exista trei categorii de iluzii: cu cercuri egale, dar care par inegale (Delboeuf, Tichener); cu linii sau segmente de dreapta egale, dar care par inegale. (Ponzo, Muller-Lyer, Sander, Opel-Kundt); cu linii paralele, care par a nu fi paralele (Wundt, Zollner, Hering). Tot n categoria iluziilor intra si asa numitele obiecte imposibile, adica obiecte desenate, dar care nu pot fi construite n realitate deoarece ncalca principiile logicii. Iluzia lui Delboeuf Un cerc concentric introdus n afara si n interiorul altui cerc, pare sa si modifice dimensiunea Tichener Cercurile din centru par de dimensiuni diferite Ponzo, Muller-Lyer, Sander, Opel-Kundt, Wundt, Zollner, Hering

Obiecte imposibile Perceptia ca deformare a obiectului

Cele mai multe iluzii rezulta din punerea n relatie a marimii si mai ales din efectele de contrast. Prin argumentele urmatoare se poate demonstra ca iluziile sunt cazurile particulare a perceptiilor. Variatia iluziilor perceptive n functie de mai multe factori, printre care mai importanti sunt: vrsta, activitatea profesionala a subiectului, particularitatile contextului sociocultural n care traieste si si desfasoara activitatea. Aparitia iluziilor - nu n orice fel de conditii, ci n conditii strict determinate. In extremis, perceptia poate fi definita ca fiind relatia dintre subiect si obiect, relatie care are loc n anumite conditii si mprejurari de mediu. Deformarile perceptive apar numai atunci cnd la nivelul unuia sau altuia dintre aceste trei variabile (subiect, obiect, mediu) apar o serie de factori perturbatori. Posibilitatea de corectare a iluziilor n timpul desfasurarii activitatii perceptive. Nu este vorba doar de o diminuare a iluziilor odata cu vrsta, ci de nsasi disparitia lor n activitatea de stimulare.

Perceptia ca expresie a personalitatii

Perceptia desemneaza nu doar priza de cunostinta imediata, ci perceptia globala a omului n contactul cu mediul, cu situatiile concrete de viata. Alaturi de elaborarea senzoriala, o serie de alti factori, cum ar fi inteligenta si emotiile ncep sa joace un rol din ce n ce mai mare n perceptie. Omul traieste ntr-o lume pe care o percepe ca pe o situatie de viata asa nct comportamentul sau va fi influentat nu numai de lumea n sine, ci si de felul si care este perceputa aceasta. Spre exemplu, unii oameni folosesc o perceptive sincretica, globala, imediata, primitiva, confuza, nediferentiata. Cmpul perceptiv este perceput n globalitatea lui fara a fi suficient analizat. Perceptia sincretica este de regula spontana, naiva, afectiva, primitiva, confuza, impregnata de impresii, emotii de moment. Alti oameni au tendinta de a percepe analitic. Aflati n fata cmpului perceptiv, ei sunt incapabili de a-l structura, organiza, de a-l percepe global. Dimpotriva, ei se concentreaza pe detalii, pe amanunte, dar adeseori nu pot numi ansamblul. Desi au capacitatea de a face inventarul elementelor, le lipseste o vedere generala, de ansamblu. Acesta este o forma de perceptie inferioara, care ngusteaza posibilitatile comportamentale ale individului. Exista o a treia categorie de oameni, caracterizati printr-un tip de perceptie sintetica ce presupune reunirea elementelor ntr-o structura avnd calitati sau valori noi n raport cu elementele constitutive. Prin globalitatea sa se aseamana cu perceptia sincretica, dar se deosebeste de ea prin caracterul mijlocit. Daca perceptia sincretica este spontana, imediata, confuza, perceptia sintetica este filtrata de

gndire, evident altfel organizata. ntelegerea perceptiei ca expresie a personalitatii este mult mai aproape de complexitatea reala a vietii, oferind posibilitati explicative mai largi.

Modelele explicative interpretative ale perceptiei

Pentru usurarea ntelegerii specificului psihologic al perceptiei au fost propuse o multime de modele explicative care au evaluat de a lungul timpului. n esenta, toate modelele explicative interpretative ale perceptiei pornesc de la luarea n considerare a relatiei dintre organism si mediu. Modelul grilei porneste de la ideea ca informatia furnizata de stimul este comparata direct cu diferite machete ale obiectelor cu care subiectul a actionat n experienta sa anterioara si care sunt stocate n memoria lui de lunga durata. Pentru a recunoaste un mesaj venit din afara trebuie sa-l asociem cu modelul intern. Din perspectiva acestui model, perceptia este un fel de grila. Totodata, cum obiectele din realitatea nconjuratoare sunt extrem de numeroase si diverse, cu caracteristici specifice, ar nsemna ca individul sa dispuna de tot attea grile specifice, cte obiecte exista. Mai mult, potrivit acestei scheme, noile forme pentru care nu exista modele n memoria subiectului nu pot fi identificate. Modelul prototipului - spre deosebire de modelul anterior, pentru care fiecare stimul era o entitate distincta, specifica, noul model porneste de la premisa ca mult mai importante n procesul perceptiv sunt similitudinile dintre stimuli, deoarece acestea arata ca fiecare stimul fiind component al unei clase de stimuli poseda caracteristicile acelei clase. Modelul atributelor distinctive constituie o continuare, o adncire si o explicitare a modelului precedent. Acesta porneste de la premisa ca o mare importanta n procesul perceptiv o au nu numai similitudinile dintre stimuli, ci si atributele specifice sau caracteristice ale acestora. Modelul ntregului, fata de modele anterioare, mai ales al prototipului sau cel al atributelor distinctive, care puneau un accent deosebit sub o forma sau alta, pe nsusirile stimulului perceput, indiferent daca acestea erau similare unei ntregi categorii de obiecte sau caracteristice unui singur obiect, noul model explicativ-interpretativ se centreaza de o parte, pe stimulul luat ca ntreg, iar pe de alta parte de procesele de organizare care conduc la vizualizarea perceptiei. Modelul constructivist face trecerea spre evidentierea rolului subiectului n actul perceptiv. Procesul perceptiv nu mai este o simpla copie sau o simpla recunoastere a stimulului exterior, ci este o creatie a subiectului. Esenta acestui model se afla cuprinsa n urmatoarea definitie Perceptia este o parte a procesului vital prin care fiecare dintre noi, pornind de la propriul lui punct de vedere creeaza pentru sine nsusi o lume n care si ncepe experientele de viata si de a lungul careia si cauta satisfactiile. Modelul senzorio-tonic sau organismic largeste si mai mult cmpul de studiu al perceptiei prin luarea n considerare a nenumaratelor elemente implicate n perceptie. Termenii folositi au ntelesuri specifice.

 Astfel termenul de senzorial semnifica pe de o parte experienta constienta a subiectului, iar pe de alta parte sistemul filozofic a carui functionare acompaniaza experienta senzoriala, adica actiunea receptorilor, neuronilor aferenti si a proceselor senzoriale corticale. Termenul de tonic n sens larg, include nu numai schimbarile tensiunii musculare, ci si contractiile mai mari fazice care au loc n miscarile actuale. Principala problema a fost combinarea celor doi termeni ntr-un explicativ unitar. Acest model, spre deosebire de precedentele, ia n considerare si rolul altor procese. Perceptia nu este de origine exclusiv senzoriala, ci si de natura tonica sau chiar viscerala. Modelul computational deschide perceptia umana spre ntelegerea si modelarea pe computer. Sunt trei niveluri explicative, doua extreme si unul intermediar: Nivelul de sus, computational, se refera la scopul perceptiei. Nivelul de jos priveste mecanismele filozofice care au loc n creier. Nivelul intermediar vizeaza descrierea proceselor psihologice implicate n realizarea perceptiei.

Determinantii perceptiei
Fiind prin excelenta un proces relational perceptia este influentata n desfasurarea ei corecta de o multitudine de factori. Determinantii exteriori sunt n principal caracteristicile stimulului, dar si unele particularitati ale contextului n care apare acesta. Manifestarile cu intensitate puternica sau foarte slaba, n afara de faptul ca devin greu accesibile, produc unele efecte nefavorabile. Importante sunt nu numai caracteristicile propriu zise, fizice ale stimulului, ci si valoarea lor intrinseca pentru un stimul dat. nsusirile stimulilor se deosebesc ntre ele prin gradul lor de relevanta. Rolul lor n perceptie poate fi demonstrate cu ajutorul unor stimuli incompleti, din care lipsesc unele nsusiri. Daca din stimul respectiv lipsesc nsusirile irelevante atunci, perceptia se va realiza corect, fara prea mare dificultate. Daca din stimulul respectiv lipsesc nsusirile relevante vom avea o imagine globala, unitara, dar a altui stimul. La fel de important pentru perceptive este si contextul n care apare stimulul ce urmeaza a fi receptionat. Cnd un stimul se detaseaza de fond este perceput mult mai usor. Cnd stimulul este foarte asemanator fondului, fiind asimilat de el, diferentierea lui devine aproape imposibila. Cercetarile care iau n considerare importanta factorilor externi n perceptive au o dubla semnificatie. Pe de o parte ele demonstreaza obiectivitatea perceptiei, faptul ca ea reflecta obiecte substantiale exterioare si nicidecum starile interne ale constiintei, pe de alta parte ele scot n relief caracterul dinamic si variabil al perceptiei, uneori chiar probabilistic dependent de dinamica si variabilitatea obiectelor externe. Alte cercetari evidentiaza rolul recompenselor si pedepselor n perceptie.

 Efectund un experiment de apreciere a lungimilor unor linii, s-a descoperit ca n situatia n care s-a lucrat fara recompensa si pedepse subiectii manifestau tendinta de a judeca liniile ca fiind mai lungi. Experimentul facut de Bruner si Goodman referitor la aprecierea marimii unor monede de catre doua grupe de copii, unii proveniti dintr-un mediu sarac, altii dintr-un mediu nstarit. La ambele grupe de copii a aparut tendinta de a supraestima marimea monedelor, dar a fost mai mare la copii saraci.

Fazele perceptiei
Perceptiile sunt procese care se desfasoara n trei faze: Formularea ipotezelor asupra stimulilor. Strngerea informatiilor asupra ipotezelor. Acceptarea sau respingerea ipotezelor. Forta unei ipoteze depinde de frecventa confirmarilor, monopolul unei ipoteze sau numarul ipotezelor de rezerva, suportul cognitiv al ipotezelor, consecintele sau suportul motivational al ipotezelor. Cercetarile si teoriile derivate din acestea, referite anterior, demonstreaza din plin complexitatea proceselor perceptive.