Ioan Es.

Pop
Pantelimon 113 bis
pe vremea cand era spurcata de alcooluri,
inIasata in haine sarace si umilita de neajunsuri,
carnea mea era religioasa.
poate nu arata atat de tanara ca acum,
cand pielea s-a intins pe ea atat de bine,
dar am cunoscut cu ea spaime pe care
altii nu le vor cunoaste si Iericiri nepermise
la care altii nici nu pot visa.
ar trebui sa mai pornesc o data cu putere
irnpotriva-mi. sa renunt inca o data
la tot si la toate. sa decad din nou
ca pe vremuri, macar pentru dramul de oroare
cu care mi-am rascumparat de Iiecare data darul.
pentru ca eu de Iapt nu vreau sa am deloc ceva,
nici sa inaintez daca pornesc,
ci doar sa aud cum imi clantane dintii
si cum imi zborseste sangele pe nas,
cum dardai vlaguit si ma ascund.
dar asta nu pentru ca nu va seaman,
ci doar pentru ca eu numai asa ma pot ruga.
*
dumnezeu stie ca-s un om pierdut, dar nu ma plang
ca-s pierdut, ci ca intr-o buna zi
am avut noroc. si n-a Iost un noroc atat de mare
incat sa-mi ia mintile, dar dupa aceea am incheiat-o
cu raul gras si gros care-mi dadea putere.
iar micul nenoroc in care ma scald de atunci
nu mai e nenorocirea grea si adevarata
care m-a Iacut odata om.
ma descompun incet, la Ioc mic,
Iara cutremurari si revelavatii
de cand traiesc asa, intre neIericiri domestice,
nici moartea nu ma zguduie ca pe vremuri,
iar gatlejul meu, exersat pentru urlet,
picioarele butucanoase pregatite pentru o calatorie
pe care numai astIel de picioare o pot duce la bun sIarsit
nu mai Iac doi bani. nu anii, nu respiratia
ma impiedica de la drum,
ci mazga marunta in care ma impotmolesc
cu oarecare placere, amagirea ca am ajuns
cat de cat undeva
si truIia prosteasca de a rade de parca
as Ii scapat de cel mai rau dintre rele,
cand adevarul si viata tocmai acolo se aIlau.
*
viata mea a mers prost, dar nu ma cred
un om pedepsit, ci mai degraba
doar nepedepsit indeajuns.
si cred ca n-am ravnit prea mult cand am visat
ca voi imbraca o sutana si voi Iace sub ea
tot raul din lume,
un soi de popa in pantecele caruia
dospesc alcooluri vrajmase,
popa cu un ochi de bou, mare si alunecos,
care se scurge dupa Iemeia altuia,
si in timp ce predica suduie de mama Iocului,
iar apoi se intoarce acasa sub pod,
isi imbraca zdrentele de toata saptamana,
cade in genunchi si hohoteste,
stiind ca nimeni nu poate Ii iertat.


Pantelimon Ioan Es. Pop de Dorina Bohan(ov

Cartea lui Ioan Es. Pop Pantelimon 113 bis oIer o imagine a orasului Bucuresti, o viziune
personal, transIigurat a unuia dintre cartierele lui, conceput ca un spatiu-enclav,
generator de himere si obsesii.

Experientele din bas-Iond-uri se ngemneaz cu un simt acut al religiosului. Dimensiunea
de jos ascunde si destup o dimensiune siderat, a lumii de sus. Poetul pare Iixat ntre
bordurile unei pasarele, ca ntre dou experiente-limit. "pe vremea cnd era spurcat de
alcooluri, nIsat n haine srace si umilit de neajunsuri, carnea mea era religioas.
poate nu arat att de tnr ca acum, cnd pielea s-a ntins pe ea att de bine, dar am
cunoscut cu ea spaime pe care altii nu le vor cunoaste si Iericiri nepermise la care altii nici
nu pot visa. |...| pentru c eu de Iapt nu vreau s am deloc ceva, nici s naintez dac
pornesc, ci doar s aud cum mi clntne dintii si cum mi zborseste sngele pe nas, cum
drdi vlguit si m ascund. dar asta nu pentru c nu v seamn, ci pentru c eu numai asa
m pot ruga." (p.5)
Ceea ce are speciIic Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. ntregul volum de
versuri valoriIic bestiarul Iiintelor "livide" si "colaterale". Oamenii stenici, inIectati de
morbul succesului nu-l intereseaz pe autor, n schimb, exemplarele decadente, cu Iata
schimonosit si chinuite l Iascineaz. (Tocmai de aceea portretele sarjate ale unor Iiinte
mult mai luminoase nu-i reusesc poetului, de exemplu gioni.) Aceste Iiguri i inspir, n
acelasi timp, nclinatia de a creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de snge,
proximitatea vietuitoarelor parazite, devenite att de Iamiliare, nct mprumut ceva din
personalitatea titularului, mplinesc spatiul su domestic. Pantelimon 113: "cineva, |...| ar
putea crede c aici lumina e att de searbd nct bulevardul nu mai e locuit de mult. |...|
dar, pe neasteptate, ies si traverseaz strada grupuri de sobolani, aproape umani. |...| cnd
vin n vizit, si scot plria si beau cu msur. bat grijulii la us cnd unul de-al nostru
cade la pat." (p. 30) Aceste Iiinte tratate cu atta consideratie ("political correctness") ne
evoc pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colciala gndacilor si a
altor gngnii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es. Pop sunt "gentlemeni" n toat Iirea:
"unii au deschis magazine Irumoase, unde nu esti niciodat tras la cntar. au nceput s-si
scrie propriile istorii. spun despre noi doar c sntem neobisnuit de cruzi. numai mortii si-i
ngroap-n alt parte si atunci chiar n-avem voie s Iim de Iat. rmnem atunci singuri si
neconsolati toat ziua n bloc si nimeni nu ne ia n seam." (p. 30) Iar Pantelimon 113 bis,
unde "autobuzele umbl pline cu morti. dimineata, n statia din Iata blocului morti osteniti
asteapt autobuzul 101". (p. 33) seamn cu o Serenad arghezian. Loc-locuirea
reprezint motivul-umbrel sub care ar putea Ii adpostite toate cele trei volume semnate
de Ioan Es. Pop si n Iunctie de care ar putea Ii explicitat universul su poetic. Aplicnd o
asemenea gril, vedem n Ieudul Ir iesire (Cartea Romneasc, 1994) un spatiu
ostracizant, ostil aurei scriitorului, cruia i poti Iace Iat doar Icnd uz de imaginatie
artistic, n Porcec (Cartea Romneasc, 1996), un cadru pritocit, lipit din mai multe
detalii care compun o imagine a casei si a orasului-spectre, n Pantelimon 113 bis, o
vedere din ce n ce mai "des-centralizat", ce rspunde asteptrilor unei zone sau cartier.
"Colateralul", un soi de Gavroche a la roumaine, exponent al subculturii Pantelimon este
cel care "trieste n subsoluri si statiile de metrou, doarme sub poduri, cerseste si e primul
care cade, st n pielea omului, se crede om si se clatin dup lege si datin. doar c nu
ntelege de ce Iptura n care-si aIl adpost e vnat mereu, ridicat-n miez de noapte si
datin." (p. 66)
n ceea ce priveste identitatea autorului din poeme, remarcm o absorbire total a
"naratorului" registrului expresiv de natura segmentului de viat descris. Asistm la un
Ienomen de "pantelimonizare" a lui Ioan Es. Pop intuit ntr-o anumit msur n Porcec,
unde se ascute vna poetic: "unghiile mele s-au nIipt n pereti, aveam degete puternice,
mi vrsem unghiile-n palme, s nu ias, dar s-au nIipt n palme si din palme n pereti"
(p. 8), "eu acum vorbesc de sub unghii, ele au crescut deja nemsurat de mari, poate mai
mari dect capacele de la sicrie" (p. 14).




Ioan Es. Pop, Pantelimon 113 bis, Edit. Cartea Romneasc, 1999, 84 p., pret nementionat


8|ograf|e Ioan Ls op

loan Ls op (n 27 marLle 1938 vral Maramure;) esLe un poeL romn Membru al unlunll
ScrllLorllor dln 8omnla

loan Ls op sa nscuL la 27 marLle 1938 la vral [ud Maramure; ln prezenL esLe edlLor;ef la
Zlarul de dumlnlc ;l edlLor senlor al revlsLel uescoper A fosL membru al cenaclulul llLerar
unlverslLas condus de Mlrcea MarLln

volume publlcaLe
leudul fr le;lre Ld CarLea 8omneasc 1994
orcec Ld CarLea 8omneasc 1996
anLellmon 113 bls Ld CarLea 8omneasc 1999
odul anLologle CarLea 8omneasc 2000
8ugclunea de anLraclL / 1he AnLhraclLe rayer anLologle blllngv Ld uacla 2002
eLrecere de pleLonl Ld aralela 432003
ConforL 2 imbunL(lL (impreun cu Luclan vasllescu) Ld ubllca(lllor penLru SLrlnLaLe 2004
Lumlle llvlde / 1he Llvld Worlds anLologle blllngv Ld lnsLlLuLul CulLural 8omn 2004
5l cel dln urm vor fl cel dln urm volum blbllofll 2007
no LxlL anLologle Ld CorlnL 2007
o cru( incrcaL cu nlmlc (impreun cu eLer Srager 8oberL 5erban) edl(le blllngv Ld
8rumar 2008