Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
32. Cantul Xxxii

32. Cantul Xxxii

Ratings: (0)|Views: 6|Likes:
Published by Kraftsik

More info:

Published by: Kraftsik on Oct 20, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2009

pdf

text

original

 
CÂNTUL XXXII
 Paradisul pământesc. Somnul lui Dante. Acvila, vulpea şi zmeul. Desfrânata şi uriaşul.
Cu-atâta înverşunare mă munceam s-adap de ani nepotolita sete', că surd şi orb, şi fără grai păream.Duram înjur de nepăsări perete
2
, căci ochii mei de zâmbetul râvnit în taină erau dornici să se-mbete
3
.Ci când spre stânga m-am întors, silit de glasul celor trei ce cuvânta: „De ce ţii ochiul într-atât ţintit
4
?"virtutea-ascunsă care văzu-ţi ia când de la soare ochiu-întorci
5
încins, orbi aşijderi şi vederea mea.Apoi, când cu puţinul m-am deprins
6
(şi zic „puţin" pe lângă multul foc din care cu de-a sila m-am desprins),văzui glorioasa oaste
7
la mijloccu soarele şi sfeşnicele-n faţă,de-a dreapta-n drum urnindu-se din loc.Precum
8
cotesc cu flamurile-n braţă ferindu-se sub scut cei dinainte, iar grosul oştii aşteptând învaţă,la fel oştirea-mpărăţiei sfinte trecu de tot, fără s-apuce-n car nici oiştea
9
din cruce să se clinte.
433
Fecioarele
10
la roţi veniră iar şi-apoi Grifonul trase arca"-agale, fără-a-şi clinti un singur păr măcar.Păşeam cu doamna
12
ce m-a scos din vale şi Staţiu lângă roata
13
care-nscrie la cotitură mai mărunte-ocoale.Şi străbătând pădurea'
4
-n veci pustie din vina Evei, ce-a plătit amar, păşeam purtaţi de-o dulce melodie.Să fi tot mers cât bate-n zbor sprinţar de trei ori drum săgeata
15
-azvârlită, când Beatrice scoborî din car şi-ntreaga ceată murmură grăbită „Adam", un pom
16
încercuind, ce floare nici rod n-avea, nici creangă înfrunzită.Coroana lui
17
pe-atât sporea-n vigoare pe cât urca; şi-n inzi
18
atari coroane prin codrii lor ar fi stârnit mirare.„Mărire ţie că nu guşti, Grifoane
19
din pom, căci cei ce nu-şi răzbesc dorinţa,ş-împlântă-n pântec ei de ei piroane."Astfel strigau slăvindu-i umilinţa cei dimprejur, iar fiara îmbinată
20
: „Aşa
21
păstrezi virtuţilor seminţa".Se-ntoarse-apoi spre oiştea purtată şi-o trase
22
lângă pomul fără roadă, cu ea din ea lăsând-o strâns legată.Precum la noi când
23
soarele-şi deznoadă luminile, împletindu-le şuvoi cu razele aprinse-n cer de Iadă,
434
 plesnesc copacii-n muguri cruzi şi-apoi, veşmânt de flori îmbracă, străveziu, până ce-i încă primâvara-n toi,la fel bătând în roz şi vioriu culori aprinse, reînnoindu-şi straiul, măritul pom ce se-nălţa pustiu. N-aş şti să spun
24
ce imn cântă alaiul, căci doar o parte-am ascultat; nu ştie pământu-atare cântec, numai raiul.Viclenii ochi
25
de-ar fi să-i pot descrie cum adormiră fermecaţi de zeu, plătind cu moartea somnu-n trândăvie,ca pictorul după model, şi eu aş zugrăvi cum adormii pe plai; ci alţii
26
zugrăvească-n locul meu.Destul c-atunci când lin mă deşteptai,simţii deasupra mea sclipind lucoareşi-un glas strigând: „Te scoală! Ce mai stai?"Precum aduşi să vadă măru-n floare
27
, l-al cărui rod şi îngerii poftiră şi care-n cer aşterne sărbătoare,cei trei apostoli frânţi de somn săriră la glasul ce din morţi ştiu să-nvie pe alţii, ce mai trainic adormiră,şi-aflară uimiţi că Moise
28
şi Ilie pieriseră din loc şi că Hristos schimbase strai urcându-se-n tărie,aşa şi eu, de unde stăm, de jos, văzui deasupra mea pe doamna
29
care pe mal m-a dus cu pasu-i mlădios.
435
Plin de-ndoieli
30
, grăii dintr-o suflare: „Şi Beatrice?" „N-o zăreşti uşoară, şezând în umbra pomului în floare?" Nu vezi grăi, ce nimfe o-mpresoară?Ceilalţi porniră după car prin cheişi-un cânt mai dulce
31
pasul lor măsoară." Nu ştiu de-a spus mai mult, căci ochii mei
32
ca-n stele-n Beatrice se pierdură şi tot ce-i simţ pieri sub vraja ei.Pe gol pământ şedea, pe sub răsurăde strajă lângă arca înnodatăde cel cu două firi
33
într-o făptură.Fecioarele
34
făceau în juru-i roată, cu-atari lumini în mâna lor, că-n van s-ar fi căznit orişice vânt să bată.„Puţin vei sta în crâng
35
, căci cetăţean de veci am să te fac, pe urma mea, în Roma
36
-n care-i şi Hristos roman.De-aceea-n slujba lumii care-i rea priveşte-acum la car şi negreşitce vezi să scrii
37
, când te-i întoarce-n ea."Astfel grăi; iar eu ce stăm smerit la poala ei şi-a rugilor plăcute, şi gând, şi ochi spre car am aţintit. Nicicând din cer nu s-a lăsat mai iute din nouri groşi un fulger, pogorând când cerul ploi de prin străfund asmute,de cum pe pom o acvilă
38
zburând, ce chiar şi scoarţa i-o smulgea cu fiere, nu numai flori şi mugurul plăpând.436Izbi apoi în arcă cu putereşi ea-nclină ca nava-pe furtună,când valul muşcă-n ea până ce piere.O vulpe
w
-apoi culcuş ca-n văgăună în car văzui cum îşi făcea atare, părând flămândă, dar de hrană bună.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->