Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
O tâlcuire minunată la Evanghelia Bogatului căruia i-a rodit ţarina

O tâlcuire minunată la Evanghelia Bogatului căruia i-a rodit ţarina

Ratings: (0)|Views: 22 |Likes:
Published by Dan Constantin
Evanghelia morţii năpraznice. Despre sămânţa hoţiei ce zace în inima noastră, poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi.
Evanghelia morţii năpraznice. Despre sămânţa hoţiei ce zace în inima noastră, poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi.

More info:

Categories:Types, Speeches
Published by: Dan Constantin on Nov 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2013

pdf

text

original

 
O tâlcuire minunată la Evanghelia Bogatului căruia i-a rodit ţarina- a morţii năpraznice
- despre sămânţa hoţiei ce zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -Luca 12, 16-21
Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-amunde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şivoi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! înaceastă noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cucel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
 Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentrucă înclinarea aceasta este o boală sufletească grea.Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrulaltuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure.De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-au învăţat mai întâi să fure de la stăpâni.Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâimâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii.1
 
Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nufură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici ofaptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia;este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţ nu e singur pe lume. La furatmerg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşitvreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşulhoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nufură ca să fure, ci
umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită 
(I Petru 5, 8). Că diavolulstârneşte sufletul spre toată fapta rea, că el seamănă toată neghina din suflet, ne arată însuşi Domnul(Matei 13, 39). Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce, se usucă şi se ruinează, ca un plămânros de tuberculoză.Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti, trebuie să privească la tot ceea ce are cafiind al lui Dumnezeu. De orice lucru s-ar folosi, să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu, nu al său.Când stă la masă şi mănâncă pâine, să mulţumească lui Dumnezeu, pentru că a lui Dumnezeu e pâinea.Ca să se vindece de boala hoţiei, omul trebuie să privească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu.Dar e cu putinţă, omule, să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să selepede de cârdaşul său la hoţie, de semănătorul răutăţii, trebuie să vegheze asupra sufletului său, ca nucumva diavolul să-şi arunce pe furiş într-însul grăunţele hoţeşti; iar dacă le află acolo, îndată să leardă cu focul rugăciunii. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şicaraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe, când un bun prieten toc-mai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe?Domnul nostru Iisus Hristos, iubitorul de oameni, a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite, neasemănate, şi i-a poftit să-şi ia de toate, doar una cerându-le: să-şicureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. Unii L-au ascultat, au luat daruri şi sunt bogaţi;alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat, stricăcioase. Ca o mustrare pentru aceştia, Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi:
Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-amunde să adun roadele mele?
Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă, că nu ştia unde s-o mai pună.Uitându-se la ogoarele acoperite de spice, la livezile şi viile gemând de rod, la grădinile pline dezarzavaturi şi stupii rersându-se de miere, omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strind cu bucurie: „Slavă Ţie, preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos, cu puterea ta cea mare, din pământul acesta întunecat! Ai picurat, prin razele de soare, dulceaţă în toate fructele pământului! I-aidat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuse! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă!Câtă milă ai avut de robul tău, umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă, prea minunateDoamne, cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. Ca şiei, împreună cu mine, să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă.”A spus el ceva de felul acesta? Nu; în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor,a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. Aşa face şi hoţul care,dând în drum peste un sac cu bani, nu se întreabă mai întâi ce-i cu el şi cine l-o fi pierdut, ci prima luigrijă e cum să-1 ascundă mai repede. Bogatul acesta e, de fapt, un fur. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul,desfăşoară mulîndemânare şi isteţime, adesea mult mai muldecât plugarul sau semănătorul.Bogatul însă nu făcuse nimic, şi nici n-avea cum facă, soarelui, şi ploii, şi vântului, şi pământului.2
 
Acestea sunt cele patru stihii - pământ, aer, foc şi apă - care, din voia lui Dumnezeu, dau rodierburilor şi pomilor. Rodul îmbelşugat nu este, aşadar, rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului, nici al dreptului său de proprietate, pentru că nu el e stăpânul soarelui, al ploii, alvânturilor şi al pământului. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. Grotesc ar fi omul care, primindun dar de la cineva, să nu spună nici „Mulţumesc”, nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului, ci fără să-l bage în seamă pe acesta, să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. Cerşetorul primind o coajă de pâinemulţumeşte cui i-o dă, dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumeas-că lui Dumnezeu pentru belşugul cu care l-a miluit; n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa uneiasemenea minuni, în faţa unui asemenea har. În loc de rugăciune şi mulţumire, în loc de slava luiDumnezeu şi bucurie, pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceastanemaipomenită recoltă, în a fel înt nu cumva vreun bob pe dinafa. Nici ogrăunţă pentru vreo zburătoare a cerului, nici un măr în mâna vreunui nevoiaş!
Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot  grâul şi bunătăţile mele.
Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! În loc să strice pe omulvechi din el şi să zidească pe cel nou, el se apucă să-şi dărâme hambarele, magaziile şi pivniţele ca să-şifacă altele. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât de îmbelşugată, iar va trebui să muncească a lestrica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot maistrâmt. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletullui. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema.Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie, iar alvecinilor de invidie şi cârtire. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pesine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem!Sfântul Ioan Gură-de-Aur sfat cui vrea primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţiaminte şi de cel flămând. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. Îţi e cald şi bine? Gândeşte-tela cel îngheţat. Ai o casă mare şi frumoasă? Fă loc în ea şi celui fără adăpost. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. Ai ieşit vesel dela stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii, şi sufletultău va fi miluit când va ieşi din trup.”Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte luiDumnezeu mai bine decât dânşii. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume, la unoarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. Ajungând la locul acela, au aflat un bărbat simplu,Evharist pe nume, cu creşterea vitelor îndeletnicindu-se. Atunci pustnicii, negăsind la unul ca acestanimic vrednic de luat în seamă, l-au întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Evharist mai întâi n-a vrutsă le spună, dar stăruind, le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o dasăracilor, una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cumintea sa soţie.Acestea auzind, s-au întors pustnicii, mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. Vedeţi cu câtmai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă deDumnezeu, de suflet sau de milă. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele, cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea?Să ne spună el însuşi:
Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te,mănâncă, bea, veseleşte-te.
Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor,nu sufletul. Dar omul acesta, şi când vorbeşte de suflet, tot la trup se gândeşte. Într-atât s-a îngroşatsufletul şi s-a făcut una cu trupul, încât i s-a pierdut până şi numele. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în3

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
Dan liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->