Conjugarea verbului "abitare" (a locui) (avere)

Indicativo Presente semplice

io abito tu abiti egli/ell bita noi abitiamo voi abitate essi/esse abitano

Indicativo Imperfetto
io abitavo tu abitavi egli/ella abitava noi abitamo voi abitavate essi/esse abitavano

Indicativo Futoro
abitero abiterai abitera abiteramo abiterete abiterano

Indicativo Passato prossimo

Ho abitato Hai abitato Ha abitato Abbiamo abitato Avete abitate Hanno abitato

Verbul - Conjugari
Deoarece verbele la infinitiv au terminatia "-re", s-a stabilit sa se faca o diferentiere a acestora dupa cea de-a treia litera de la sfarsit. Astfel s-a ajuns la deosebirea a trei categorii de verbe (cu terminatiile: "-are", "-ere", "-ire"), fiecare avand o conjugare diferita. A. Conjugarea I: Se aplica verbelor ce au terminatia "-are" (cantare, ballare, lavare).
Io cant-o = eu cant Tu cant-i = tu canti Lui/Lei cant-a = el/ea canta Noi cant-iamo = noi cantam Voi cant-ate = voi cantata Loro cant-ano = ei canta

Particularitati: * verbele de conjugarea I care se termina cu "-care" sau "gare" la infinitiv prezinta grupurile de litere "-chi" sau "-ghi" la anumite persoane:
Io man-co = eu lipsesc Tu man-chi = tu lipsesti Lui/lei man-ca = el/ea lipseste Io ne-go = eu neg Tu ne-ghi = tu negi Lui/lei ne-ga = el/ea neaga Noi man-chiamo = noi lipsim Voi man-cate = voi lipsiti Loro man-cano = ei lipsesc Noi ne-ghiamo = noi negam Voi ne-gate = voi negati Loro ne-gano = ei neaga

B. Conjugarea a II a:

Se aplica majoritatatii verbelor ce au terminatia "-ere" (scrivere, conoscere).

Io scriv-o = eu scriu Tu scriv-i = tu scri Lui/Lei scriv-e = el/ea scrie Noi scriv-iamo = noi scriem Voi scriv-ete = voi scrieti Loro scriv-ono = ei scriu

Particularitati: * verbele de conjugarea II care se termina cu "-gere" sau "cere" la infinitiv prezinta grupurile de litere "-go" sau "-co" la anumite persoane (leggere - a citi, corregere- a corecta, respingere- a respinge, piangere- a plange, crescere -a creste, nascere- a naste, conoscere- a cunoaste, etc) :
Io le-ggo = eu citesc Tu le-ggi = tu citesti Lui/lei le-gge = el/ea citeste Io nas-co = eu nasc Tu nas-ci = tu nasti Lui/lei nas-ce = el/ea naste Noi le-ggiamo = noi citim Voi le-ggete = voi cititi Loro le-ggono = ei citesc Noi nas-ciamo = noi nastem Voi nas-cete = voi nasteti Loro nas-cono = ei nasc

C. Conjugarea a III a: Se aplica majoritatii verbelor care au terminatia "ire" (dormire, punire).
Io dorm-o = eu dorm Tu dorm-I = tu dormi Lui/lei dorm-e = el/ea dorm Noi dorm-iamo = noi dormim Voi dorm-ite = voi dormiti Loro dorm-ono = ei dorm

Particularitati: * unele verbe adauga infixul "-isc" intre radacina de infinitiv si terminatia verbului, lucru ce va avea influenta asupra timpurilor verbale: prezent conjucativ, prezent indicativ si imperativ (finire- a termina, pulire- a curata, punire - a pedepsi, preferire- a prefera, capire - a intelege, etc).

Io capisco = eu inteleg Tu capisci = tu intelegi Lui/lei capisce = el/ea intelege

Noi capiamo = noi intelegem Voi capite = voi intelegeti Loro capiscono = ei intelegere

OBSERVATII: * persoanele I si II singular,precum si persoana I plural au aceeasi terminatie indiferent de conjugare. * persoana a II a plural isi schimba terminatia dupa vocala de la infinitiv. * persoana a III a singular/plural au aceleasi terminatii in cazul conjugarilor II si III.

Perfectul Compus (Passato prossimo) la verbele regulate

Formare: verbul avere/essere + participiul trecut al verbului de conjugare; (in cazul verbelor conjugate cu "essere", participiul se acorda in gen si numar cu subiectul.)

De stiut: 1. Se conjuga cu auxiliarul "avere": * verbele tranzitive : cantare, capire, etc. * unele verbe intranzitive ce arata actiunea in desfasurare: piangere, dormire, etc. * verbele "volare", " correre" si "saltare" ( care indica miscare) se pot conjuga atat cu auxiliarul "avere" cat si cu "essere". 2. Se conjuga cu auxiliarul "essere": * verbele reflexive: si e lavata, si e camminato, etc; * verbele intranzitive ce arata o miscare terminata: morire, arrivare, etc. * verbele impersonala se pot conjuga atat cu auxiliarul "essere" cat si cu "avere". Observatie: * verbele "incombere"( a ameninta cu, a fi iminent) si "soccombere" ( a sucomba) sunt verbe deficite, motiv pentru care nu au forma de participiu trecut. I cazul lor s folosesc sinonime sau se reformuleaza propozitiile pentru a evita timpul perfect compus. Sinonime: * incombere - sovrastare, toccare, etc.

* soccombere - configgere, darsi per vento, etc. Conjugarea I: ("-are") Parlare (a vorbi):
Io ho parlato Tu hai parlato Lui/lei ha parlato Noi abbiamo parlato Voi avete parlato Loro hanno parlato

Andare ( a merge):
Io sono andato/a Tu sei andato/a Lui/lei e andato/a Noi siame andati/e Voi siete andati/e Loro sono andati/e

Conjugarea a II a: ("- ere") Credere (a crede):

Io ho creduto Tu hai creduto Lui/lei ha creduto Noi abbiamo creduto Voi avete creduto Loro hanno creduto Noi siamo nati/e Voi siete nati/e Loro sono nati/e

Nascere ( a (se) naste):

Io sono nato/a Tu sei nato/a Lui/lei e nato/a

Conjugarea a III a: ("- ire") Capire (a intelege):

Io ho capito Tu hai capito Lui/lei ha capito Noi abbiamo capito Voi avete capito Loro hanno capito Noi siamo usciti/e Voi siete usciti/e Loro sono usciti/e

Uscire ( a iesi):
Io sono uscito/a Tu sei uscito/a Lui/lei e uscito/a

Imperativul verbelor regulate

De stiut: 1. multe verbe nu au forma de imperativ datorita lipsei de sens. 2. pentru ordine genrale, anunturi, retete, instructiuni se foloseste infinitivul. 3. pronumele se adauga doar in cazul formei de imperativ informal : parlami. 4. forma de negativ a imperativului foloseste infinitivul doar la persoana a IIa si in vorbirea informala: no disturbare/ non ci disturbi. 5. in cazul vorbirii formale, imperativul precede verbul: mi dica (spune-mi). 6. persoana a IIIa se foloseste pentru: - invitatii adresate unor persoane: Vengano ale cinque - sa vina la cinci. - pentru forma de politete: fare attenzione - atentie! 7. in cazul persoanei a IIa a verbelor: andare, dare, dire, fare, stare pronumele dubleaza consoana initiala la modul imperativ: dammi! (da-mi!), fammi! (fa-mi!), etc. Formele de imperativ la conjugarile regulate sunt:
Conjugarea I (parlare) Parl-a (tu)! Conjugarea a IIa (credere) Cred-I (tu)! Cojugarea a IIIa (dormire) Dorm-i! (tu)

Parl-i (lui)! Parliam-o (noi)! Parl-ate (voi)! Parl-ino (loro)!

Cred-a (lui)! Cred-iamo (noi)! Cred-ete (voi)! Cred-ano (loro)!

Dorm-a (lui)! Dorm-iamo (noi)! Dorm-ite (voi)! Dorm-ano(loro)!

Imperfectul si mai mult ca perfectul ( trapassato prossimo) verbelor regulate

Formarea timpului Imperfect: radacina verb+terminatii ale verbului avere (-vo, -vi, - va, vamo, - vate, - vano). Formarea timpului Mai mult ca perfect: forma imperfect a verbului "avere" + infinitivul verbului Conjugarea I: lavare (a spala)
Imperfect Io lavavo Noi lavavamo Noi avevamo lavato Voi lavavate Voi avevate lavato Loro lavavano

Mai mult ca Io avevo lavato perfect Imperfect Tu lavavi Mai mult ca Tu avevi lavato perfect Imperfect Lui/lei lavava

Mai mult ca Lui/lei aveva lavato perfect

Loro avevano lavato

Conjugarea a II a: vedere (a vedea)

Imperfect Io ved-evo Noi vedevamo Noi avevamo veduto Voi vedevate Voi avevate veduto Noi vedevano Loro avevano veduto Mai mult ca Io avevo veduto perfect Imperfect Tu vedevi Mai mult ca Tu avevi veduto perfect Imperfect Lui/lei vedeva Mai mult ca Lui/lei aveva veduto perfect

Conjugarea a III a: capire ( a intelege)

Imperfect Io capivo Noi capivamo Noi avevamo capito Voi captivate Voi avevate capito Loro capivano Loro avevano capito Mai mult ca Io avevo capito perfect Imperfect Tu capivi Mai mult ca Tu avevi capito perfect Imperfect Lui/lei capiva Mai mult ca Lui/lei aveva capito perfect

Viitorul simplu si anterior al verbelor auxiliare

Viitorul simplu se formeaza astfel:

viitorul simplu al verbului+participiul trecut al verbului Essere (a fi):

Viitor simplu Io saro=eu voi fi Tu sarai=tu vei fi Lui/lei sera=el/ea va fi Noi seremo=noi vom fi Voi serete=voi veti fi Loro saranno=ei vor fi Viitor anterior Io saro stato/a = eu voi fi fost Tu sarai stato/a=tu vei fi fost Lui/lei sera stato/a=el/ea va fi fost Noi seremo stato/e=noi vom fi fost Voi serete stato/e=voi veti fi fost Loro saranno stato/e=ei vor fi fost Viitor anterior Io avro avuto=eu voi fi avut Tu avrai avuto=tu vei fi avut Lui/lei avra avuto=el/ea va fi avut Noi avremo avuto=noi vom fi avut Voi avrete avuto=voi veti fi avut Loro avranno avuto=ei vor fi avut

Avere (a avea):
Viitor simplu Io avro=eu voi avea Tu avrai=tu vei avea Lui/lei avra=el/ea va avea Noi avremo=noi vom avea Voi avrete=voi veti avea Loro avranno=ei vor avea

Viitorul simplu si anterior al verbelor regulate

* ca particularitate au inversarea terminatiei la infinitiv (are, -ere si -ire)pentru a forma terminatiile la toate persoanele. Conjugarea I: Lavare( a spala)
Viitor simplu Io lavero Viitor anterior Io avro lavato Viitor simplu Tu laverai Viitor anterior Tu avrai lavato Viitor simplu Lui/lei lavera Viitor anterior Lui/lei avra lavato Noi laveremo Noi avremo lavato Voi laverete Voi avrete lavato Loro lavranno Loro avranno lavato

Conjugarea a IIa:

Piacere ( a place)
Viitor simplu Io piacero Viitor anterior Io avro piaciuto Viitor simplu Tu piacerai Viitor anterior Tu avrai piaciuto Viitor simplu Lui/lei piacera Viitor anterior Lui/lei avra piaciuto Noi piaceremo Noi avremo piaciuto Voi piacerete Voi avrete piaciuto Loro piaceranno Loro avranno piaciuto

Conjugarea aIIIa: Capire ( a intelege)

Viitor simplu Io capiro Viitor anterior Io avro capito Viitor simplu Tu capirai Viitor anterior Tu avrai capito Viitor simplu Lui/leicapira Viitor anterior Lui/lei avra capito Noi capiremo Noi avremo capito Voi capirete Voi avrete capito Loro capiranno Loro avranno capito

Perfectul simplu al verbelor simple

* este des folosit ca timp al povestirii. * este timpul cu formele cele mai neregulate. * iata conjugarea catorva verbe simple:
Fare (a face) Io feci (eu facui) Tu facesti (tu facusi) Lui/lei fece (el/ea facu) Noi facemmo (noi facuram) Voi faceste (voi facurati) Dire ( a spune) Io dissi (eu zisei) Tu dicesti (tu zisesi) Lui/lei disse (el/ea zise) Noi dicemmo (noi ziseram) Voi diceste voi ziserati) Sapere ( a sti) Io seppi (eu stiui) Tu sapesti (tu stiusi) Lui/lei seppe (el/ea stiu) Noi sapemmo (noi stiuram) Voi sapeste (voi stiurati) Dare ( a da) Io diedi (eu dadui) Tu desti (tu dadusi) Lui/lei diede (el/ea dadu) Noi demmo (noi daduram) Voi deste ( voi dadurati)

Loro facero (ei facura) Loro dissero (ei zisera)

Loro seppero (ei stiura)

Loro diedero (ei dadura)

Perfectul simplu al verbelor neregulate

* spuneam intr-o lectie anterioara ca perfectul simplu are forme neregulate de conjugare.Iata astfel cum se conjuga verbele neregulate la acest timp:
Stare ( a sta) Io stetti Tu stesti Lui/lei stette Noi stemmo Voi steste Loro stettero Venire (a veni) Io venni Tu vebisti Lui/lei venne Noi venemmo Voi veniste Loro vennero Volere (a vrea) Io volli Tu volesti Lui/lei volle Noi volemmo Voi voleste Loro vollero Dovere (a trebui) Io dovei/dovetti Tu dovesti Lui/lei dove/dovette Noi dovemmo Voi doveste Loro dovero/dovettero

Conjunctivul prezent al verbelor auxiliare si al verbelor regulate

I: In cazul verbelor auxiliare: * releva gradul scazut de siguranta al unei actiuni in cadrul unei fraze sau propozitii. * este introdus intotdeauna de conjunctia "che" ("ca"). * iata conjugarile:
Essere ( a fi) Che io sia (ca eu sa fiu) Avere (a avea) Che io abbia (ca eu sa am )

Che tu sia ( ca tu sa fii) Che lui/lei sia ( ca el/ea sa fie) Che noi siamo ( ca noi sa fim) Che voi siate ( ca voi sa fiti) Che loro sianno (ca ei sa fie)

Che tu abbia ( ca tu sa ai) Che lui/lei abbia ( ca el/ea sa aiba) Che noi abbiamo ( ca noi sa avem) Che voi abbiate (ca voi sa aveti) Che loro abbiano ( ca ei sa aiba)

Conjuctivul la timpul trecut pentru verbele auxiliare

* conjuctivul trecut se formeaza astfel: auxiliarele avere/essere la conunctiv prezent+ participiul trecut al verbului de conjugat
Essere ( a fi) Che io sia stato/a Che tu sia stato/a Che lui/lei sia stato/a Che noi siamo stati/e Che voi siate stati/e Che loro siano stati/e Avere (a avea) Che io abbia avuto Che tu abbia avuto Che lui/lei abbia avuto Che noi abbiamo avuto Che voi abbiate avuto Che loro abbiamo avuto

Conjunctivul imperfect al verbelor auxiliare

* se foloseste pentru a arata concordanta timpurilor verbale. * formare: conjunctiv imperfect al verbelor auxiliare + participiul trecut al verbului de conjugat.
Essere (a fi) Avere (a avea)

Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect Conjunctiv imperfect Conjunctiv mai mult ca perfect

Che io fossi Che io fossi stato/a Che tu fossi Che tu fossi stato/a Che lui/lei fosse Che lui/lei fosse stato/a Che noi fossiamo Che noi fossiamo stati/e Che voi foste Che voi foste stati/e Che loro fossero Che loro fossero stati/e

Che io avessi Che io avessi avuto Che tu avessi Che tu avessi avuto Che lui/lei avesse Che lui/lei avesse avuto Che noi avessimo Che noi avessimo avuto Che voi aveste Che voi aveste avuto Che loro avessero Che loro avessero avuto

Conditionalul prezent si trecut al verbelor neregulate

* verbele neregulate nu au o anumita regula pe care sa o urmeze in cazul conjugarii.Iata cateva exemple:
Bere ( a bea) Berrei Berresti Berrebbe Berremmo Berreste Berrebbero Dare ( a da) Darei Daresti Darebbe Daremmo Dareste Darebbero Fare ( a face) Farei Faresti Farebbe Faremmo Fareste Farebbero Potere (a putea) Potrei Potresi Potrebbe Potremmo Potreste Potrebbero Volere ( a vrea) Vorrei Vorresti Vorrebe Vorremmo Vorreste Vorrebero

Conjunctia
* partea de vorbire care face legatura intre parti de vorbire sau de propozitie. * ele pot fi:
Conjunctii simple E -si O -sau Ma dar Che-care, ca Se daca Dunque deci Anzi- dimpotriva Conjunctii compuse Allorche-atunci cand Affinche-pentru ca sa Cioe-adica Eppure-si totusi Giacche caci Purche- numai sa Nemmeno-nici macar Neppure- nici macar Sebbene - desi

* dupa rolul indeplinit la nivelul frazei pot fo coordonate sau subordonate: 1. Conjunctii coordonate: * se folosesc pentru a uni doua elemente ce nu sunt independente unul de altul. a) Copulative: leaga doua propozitii sau parti de vorbire cu aceeasi valoare- e, anche, pure, eppure,ne, etc. Exemplu: Ana va al cinema e Rosa va a teatro. (Ana se duce la film si rosa la teatru). b) Disjunctive: separa doua propozitii sau parti de vorbireo, oppure, ovvero, etc. Exemplu: Voi un cappuccino o un caffe? (vrei un cappucciono sau o cafea?).

c) Adversative: contrarietate - ma, pero, tuttavia, piutosto, oppure, ovvero, etc. Exemplu: Luca e andato al cinema, ma e il film era scadente. (Luca s-a dus la cinema, dar filmul era prost). d) Declarative sau explicative: declaratie sau explicatiecioe, infanti, etc. Exemplu: Laura e un'amica, infanti mi aiuta siempre. (Laura este prietena mea, de fapt ma ajuta mereu). e) Concluzive: concluzie sau consecinte- dunque, quindi(deci), ebbeme (deci), etc. Exemplu: Ho studiato molto, quindi ho presto un bon voto. (am invtat bine deci am luat o nota buna). f) Corelative: coresponedenta intre doua constructii-e...e, sia...che, ne...ne, o...o, non solo...ma anche, etc. Exemplu: Posso prendere sia un cappuccino che un caffe. (pot comanda fie un cappuccino, fie o cafea). 2. Conjuctii subordonatoare: * folosite pntru a uni doua propozitii dintre care una este dependenta si una este regenta. a) Declarative: declaratie- che, come, etc. Exemplu: Dice che non ha visto niente.(spune ca nu a vazut nimic). b) conditionale: conditie fara de care actiunea principala nu s-a desfasura-se, qualora, nel caso se, etc.

Exemplu: Se fossi te, agirei diversamente. (Daca as fi in locul tau as actiona altfel). c) Cauzale: cauza, motiv-perche, visto che, siccome, etc. Exemplu: siccome e tardi, prendero un tassi. (fiindca este traziu, voi lua un taxi). d) Finale: scopul realizarii unui lucru - perche, affinche, acciocche, etc. Exemplu: Parlo a voce alta perche tutti mi posso sentire. ( vorbesc cu voce tare pentru ca toti sa ma aua). e) Consecutive: consecinta a ceea ce s-a afirmat in propozitia principala. Exemplu: ero stanco al puto che non mi reggevo in piedi. (eram asa de obosit ca de-abia ma mai tineam pe picioare). f) Temporale: circumstanta temporala- quando, prima, dopo, finche, ogni volta, etc. Exemplu: Lo visto quando fossi a casa tua. (l-am vazut cand am fost la tine acasa). g) Modale: circumstanta modala - come, come se, quasi, etc. Exemplu: Fa' comme se fossi a casa tua-(Simte-te ca acasa). h) Adversative: contrarietate- quando, mentre, etc. Exemplu: Lo ha fatto in fretta, mentre doveva farlo lentamente. (a facut-o repede, cand de fapt trebuia sa o faca mai incet).

i) Exlusive: exceptie- tranne che, fourche , eccetto che, salve che, etc. Exemplu: Senza che ne accorgessimo, si a fatto tardi. (s-a facut tarziu fara sa ne dam seama)

Adverbul
* este partea de vorbire utilizata pentru a modifica unverb , un adjectiv sau un alt adverb. * se formeaza prin mai multe modalitati: 1. Se adauga la forma feminina a unui adjectiv terminatia:"-mente": Exemple: caro-cara-caramente ( drag-draga-cu dragalasenie). * in cazul in care adjectivul se termina in "-le" sau "-re" cade ultima vocala inainte de sufixul adverbului: Exemple: gentile-gentilemente ( gentil - cu gentilete). Exceptii: violento-violenta- violentemente (violent-violentala mod violent) leggero-leggera-leggeremente (usor-usoara- cu usurinta) 2. Dupa un adjectiv, pastrand aceeasi forma: Exemplu: camminavano lento.

* adverbele pot avea aproape aceleasi grade de comparatie ca si adjectivele, cu exceptia comparativului de egalitate. Exemple: velocemente - piu velocemente- meno velocemente velocissimamente - il piu velocemente ( cu rapiditate- cu mai mare rapiditate- cu mai putina rapiditate- cu foarte mare rapiditate- cu cea mai mare rapiditate). * pot fi aterate prin intermediul diminutivelor, augumentativelor, peiorativelor, etc. Exemplu: bene-benone TIPURI DE ADVERBE: 1. Avderbe de mod: * create cu ajutorul sufixului "-mente"; * create cu ajutorul sufixului "-oni" adaugat la radacina unui substantiv sau verb. Exemplu: bocconi; * cele ce au aceeasi forma ca si adjectivele corespunzatoare. Exemplu: giusto; 2. Adverbe de timp: * ancora, ora, mai, dopo, prima, ieri, spesso, etc. 3. Adverbe de loc: * la, li, qua, su, giu, ci, vi, davanti, dietro etc.

4. Adverbe de cantitate: * tanto, poco, quasi, affato, etc. 5. Adverbe de valoare: * giustamente, purtropo, stranamente, etc. 6. Adeverbe de siguranta sau de afirmatie: * certamento, certo, si, appunto, propriu, etc. 7. Adverbe de negatie: * neppure, no, non, ne, neanche, giamai, etc. 8. Adverbe de indoiala: * chissa, magari, forse, eventualmente, etc. 9. Adverbe interogative si exclamative: * dove, como, quando, perche, quanto, etc.

Pronumele
* are functia de a inlocui un substantiv si se foloseste pentru a face discursul mai fluent. 1. Pronumele personale: * pot avea functia de subiect si complement. Ele indica: - pers. I (care vorbeste): io (sg),noi (pl).

- pers a IIa (cu care se vorbeste): tu (sg), voi(pl). - pers a IIIa (despre care se vorbeste): egli (m.sg), lui (m.sg), esso (m.sg), essi (m.pl) , loro(m.pl), ella(f.sg), lei (f.sg), essa (f.sg), esse(f.pl), lo ro (f.pl). OBSERVATII: * "lui", "lei" se folosesc cel mai des in functia de subiect. * "egli" se foloseste pentru persoane, "esso" se foloseste pentru obiecte. * " ella" se foloseste pentru persoane, "essa" se foloseste pentru persoane si obiecte. * "lui/lei" au situatii in care trebuiesc a fi folosite: - in expresii exclamative. Exemplu: Oh, beato lui! - cand u functie de nume predicativ. Exemplu: si eu fosse lui... - langa un gerunziu sau participiu absolute. Exemplu: Lei arrestata, la banda si e sciola.

2. Pronumele de politete: * cand se doreste exprimarea respectului fata de o persoana.

* pentru pesoana a III a feminin forma de singularcoincide cu cea de plural: LEI (scrisa cu majuscula). * in cazul pronumelui posesiv se foloseste forma de la persoana a III-a singular: SUO (scrisa cu majuscula).
Persoana Ia singular A IIa singular A IIIa singular masculin A IIIa singular feminin Ia plural A IIa plural A IIIa plural masculin A IIIa plural feminine Functie de subiect Io Tu Egli, lui, esso Ella, lei, essa Noi Voi Esssi, loro Esse, loro Functie de complement Forma tonica Forma atona Me Mi Te Ti Lui, esso,se Lo, gli,ne,si Lei, essa,se La, le,ne,si Voi Ci, ce Voi Vi, ve Essi, loro,se Li,ne,si Esse, loro,se Le, ne, si

3. Pronumele personal in functia de complement: * se intalneste in doua forme: a) forme tonice: me, te, lui, se, noi, voi, essi, loro: * acentueaza mai mult persoana pronumelui si se folosesc numai dupa verb. Exemplu: Penso a lui. (ma gandesc la el). * se folosesc in functia de complement direct- caz acuzativ, si complement indirect - introduc de prepozitiile: di, a , da. Exemple: Io vedo te. ( eu te vad pe tine)-complement direct. Io parlo di lui ( eu vorbesc de el)-complement indirect. b) forme atone: mi, ti, lo, gli, si, la, ci, loro:

* se pot folosi si inainte si dupa verb. Exemplu: Viene a trovarci. (vine sa ne ia). * sunt folosite in functia de complement direct si complement indirect-caz dativ, dar fara propozitia a. Exemple: Io lo vedo.( eu il vad)-complement indirect. Io gli offero.(eu ii ofer) (complement indirect la dativ). Pronumele relative: * fac legatura dintre un substantiv din propozitia principala si o propozitie secundara ce il califica. * forme: - Che (care): subiect sau complement direct, forma invariabila. Exemplu: Questa e una guerra che ha finito ogidia. (acesta este un razboi ce s-a terminat astazi). - cui (care): complement prepozitional, forma invariabila. Exemplu: Lo studento di cui parlo e Michael. ( Studentul despre care vorbesc este Michael). - il/la quale sau i/le quali (care): complement prepozitional, forma invariabila, dar cu prepozitii articulate. Exemplu: Lo studento del quale parlano e Michael. ( Studentul despre care vorbesc este Michael). - chi (cel, acel care) - referitor la persoane: Exemplu: Chi non tolera la diversita e un barbaro. (cine nu

tolereaza diversitatea este un barbar). - quello che, quel che, cio che - ceea ce, cele.(cele 3 forme nu sunt sinonime). Exemplu: Cio che vogliono trovarmi io sono qui. (cei ce vor sa ma gaseasca sunt aici). - il/la/i/le cui( a;/a carui/carei, ai/ale caror): Exemplu: Maria e una ragazza la cui condotta nella scuola e difficile da capire per noi. (Maria e o fata a carei conduita in scoala e greu de inteles pentru noi).

Adjectivul
* este o parte de vorbire flexibila. * poate avea rol de atribut ( asezat inainte sau dupa substantiv) sau de nume predicativ (legat de substantivul cu rol de subiect, prin verbul copulativ). * exista doua categorii de adjective: calificative (se acorda in gen si numar cu substantivul) si determinative. 1. Adjectivele: "bello" si "quello": * la masculin singular inaintea substantivelor care incep cu o consoana in afara de : z,x,ps,gn,pn si s+consoana, pierd silaba finala devenind: bel, quel.

Exemple: bel ragazzo (baiat frumos), quel tempo (acel timp). * iniantea substantivelor care incep cu vocala se alideaza devenin: "bell'", "quell'". Exemple: bell' uomo (barbat rumos), quell' albero (acel copac). * inaintea substantivelor care incep cu : z,x,ps,gn,pn si s+consoana, nu isi schimba forma. Exemple: bello spettacolo (spectacol frumos). * la masculin plural inaintea substantivelor care incep cu o consoana, in afara de z,x,ps,gn,pn si s+consoana, se folosesc formele: "bei", "quei": Exemple: bei tempi, quei ragazzi; * inaintea substantivelor care incep cu z,x,ps,gn,pn, s+consoana , cu o vocala sau vocala impura isi schimba forma in : "begli", "quegli": Exemple: begli uomini, quegli alberi; * la feminin exista o singura forma de singular: "bella", "quella" care se elideaza in cazul in care cuvintele incep cu o vocala, devenind:"beli'","quell'": Exemple: bell' amica, quell' alluna.

2. Adjectivele ' buonno" si "grande": * la masculin singular, inaintea substantivelor care incep cu

o consoana (exceptand z,x,ps,gn,pn si s+consoana) sau cu o vocala devenind: "buon", "gran". Exemple: buon tempo, gran canale; * inaintea substantelor care incep cu z,x,ps,gn,pn si s+consoana adjectivul buono nu isi schimba forma: Exemplu: buono strumento; * la feminin singular si plural, inaintea substantivelor ce incep cu consoana isi mentin foemele: Exemple: grande cosa, grandi cose; * la singular, feminin , in fata unui substantiv se schimba in "buon'",iar la lural in: "buone": Exemple: buon' amica, buone anime; Gradele de comparatie ale adjectivului: * adjectivul calificativ exprima insusirea unui obiect, fenomen, etc. * exista 3 grade de comparatie: pozitiv, comparativ si superlativ. 1. Pozitiv: * cand adjectivul calificativ exprima o insusire la un grad asemanator sau diferit fata de aceeasi insusire a altui obiect. Exemple: alto (inalt); grande (mare); 2. Comparativ:

* cand adjectivul exprima insusirea la un grad asemanator sau diferit fata de aceeasi insusire a altui obiect sau a aceluiasi obiect. Exemple: meno stupida(mai putin proasta),tanto grande quanto (la fel de mare ca). * are 3 forme: a) Comparativul de egalitate: * arata ca insusirea exprimata de ajectiv este egala cu cea exprimata de termenii comparati: - cosi...come (asa..ca). Exmplu: Ana e cosi alta come Alex. (Ana este la fel de inalta ca si Alex). - tanto...quanto (tot atat de...cat). Exemplu: Ana e tanto alta quanto Alex.(Ana este la fel de inalta ca si Alex). - non meno di (nu mai putin de): Exemplu: Ana e non meno di alta de Alex. (Ana este la fel de inalta ca si Alex). b) Comparativul de superioritate: * arata ca insusirea exprimata de ajectiv este mai mare decat cea exprimata de termenii comparati: - piu (mai) + adj. + di (decat): Exemplu: Ana e piu alta di Alex. ( Ana este mai inalta decat Alex).

- piu (mai) + adj. + che (decat): Exemplu: Ana e piu alta che Alex. ( Ana este mai inalta decat Alex). c) Comparativ de inferioritate: * arata ca insusirea exprimata de ajectiv este mai mica decat cea exprimata de termenii comparati: - meno (mai putin) + adj. + di (decat): Exemplu: El mella e meno agro di limone (marul este mai putin acru decat lamaia). - meno (mai putin) + adj. + che (decat): Exemplu: El mella e meno agro che limone (marul este mai putin acru decat lamaia). 3. Superlativ: * cand intensitatea insusirii unui obiect este la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut. Exemple: il piu alto ( cel mai inalt), il meno alto( cel mai scund).

Prepozitiile DI, IN, SU si PER

I. Prepozitia "DI":

1. tradus prin "de": * data di nascita - data nasterii; 2. tradus prin "ca", "decat": * hai piu libri di me - ai mai multe carti decat mine; 3. tradus prin "din": *cavare di boca - a scoate din gura; 4. tradus prin " cu": *vaso riempito d'aqua - vas umplut cu apa; 5. marca a genitivului: * le foglie dell'albero - frunzele copacului; 6. cu sens partitiv: * magio delle melle - mananc mere; 7. in constructiile verb+di+ verb la infinitiv: * cerca di convingerlo - incearca sa il convinga; 8. introduce nume proprii cu functii de apozitie: * il citta de Brasov - orasul Brasov; 9. formeaza complemente de timp cand este folosit impreuna cu anumite substantive temporale: * di giorno - in timpul zilei.

II. Prepozitia IN:

1. tradus prin "in": * tornare in casa - a se intoarce in casa; 2. tradus prin "cu": * in auto - o masina; 3. in expresii de tipul adjectiv+in+substantiv: *laureato in geografia - laureat in geografie;

III. Prepozitia SU: 1. tradus prin "pe": * essere sul punto de partire - a fi pe punctul de a pleca; 2. tradus prin "cam", "in jur de", "vreo": * passare sui settana chili - a cantari cam vreo 70 kg. 3. tradus prin "despre", "asupra": * un tratato sulla liberta - un tratat de/despre libertate; 4. tradus prin "in", "cam pe la": * sulla sera - sprea seara.

IV. Prepozitia PER:

1. tradus prin pentru: * una camera per me - o camera pentru mine; 2. tradus prin "petru ca", "din cauza ca", "de": * rifiutare per vergona - a refuza de rusine; 3. tradus prin "pe", "prin": * uscire per la porta principale - a iesi pe usa principala. Expresii uzuale: * andare in giro - a hoinari; * in fretta - in graba; * stare in pensiero - a fi ingrjorat; * parlare sul seno - a vorbi serios; * parlare sul conto di - a vorbi despre, pe contul lui... * coligere sull fatto - a prinde asupra faptului; * soffrire di stomaco - a suferi de stomac; * non essere d'acordo - a nu fi de acord; * mancare di talento - a fi lipsit de talent. * per scherzo - in gluma;

* per gioco - in joaca; * per lo meno - cel putin.

Pepozitia articulata
* in limba italiana in fata unui substantiv se folosesc prepozitii urmate de articol: "di", "da", "in", "a", "su".
Articol masculin Singular Plural L Dell All Dall Nell Sull Dei Ai Dai Nei Sui I Gli Degli Agli Dagli Negli Sugli Articol feminin Singular La Della Alla Dalla Nella Sulla L Dell All Dall Nell Sull Plural Le Delle Alle Dale Nelle Sulle

Il Di A Da In Su Dell Al Dal Nel Sul

Lo Dello Allo Dallo Nello Sullo

a) Prepozitia "di" este folosita cel mai des in cazul genitiv pentru a exprima posesia. Se traduce in romana ca: a, al, ai, al si uneori prin: de, despre, din. Exemplu: Questo e il problema di italiano per la proxima. (Aceasta este problema de italiana pentru data

viitoare). b) Prepozitia "a "se foloseste cel mai des in cazul dativ easpunzand intrebarii "cui?", dar si cu sensul de "la", exprimand directia. Exemple: Io vado a Bucharest. (Eu ma duc la Bucuresti). Lei donne ai lei amici dei soldi.(Ea le da prietenilor bani). c) Prepozitia "da" se traduce prin: "din", "de la", "la". Exemplu: Vengo dal mi amica. (vin de la prietena mea). d) Prepozitia "in" se traduce prin: "in". Exemplu: Mi piace lavorare nel la machinna. (imi place sa lucrez in masina). e) Prepozitia "su" se traduce prin: " pe", "deasupra", "despre". Exemplu: Il libro e sul tavolo. (cartea se afla pe masa).

Numeralul
1. NUMERALUL CARDINAL: * se refera la numaratoarea in limba italiana: * numaratoarea de la 1 la 10: -unu-uno

-doi-due -trei-tre -patru-quattro -cinci-cinque -sase-sei -sapte-sette -opt-otto -noua-nove -zece-dieci * numaratoarea de la 11 la 16: -unsprezece-undici -doisprezece-dodici -treisprezece-tredici -paisprezece-quattordici -cincisprezece-quindici -saisprezece-sedici - se observa ca numeralul se formeaza prin adaugarea terminatiei "-dici" la numeralele cardinale simple. * numaratoarea de la 17 la 19:

-sapresprezece-diciasette -optsprezece-diciotto -nouasprezece-diciannove -se observa ca "dici(a)" devine prefix. * numaratoarea de la 20 la 100: douazeci-venti treizeci-trenta patruzeci-quaranta cincizeci-cinquanta saizeci-sessanta saptezeci-settanta optzeci-ottanta nouazeci-novanta - se formeaza prin adaugarea unui numeral simplu la formele respective. -douazeci si unu-ventuno dar douazeci si doi-ventidue -treizeci si unu-trentuno dar treizeci si trei-trentatre -patruzeci si unu-quarantuno dar patruzeci si patruquaranta-cinque * numaratoarea de la 100 in sus se realizaeaza prin:

-cento (suta)+ numeral simplu Exemple: due cente-doua sute tre cento-trei sute * numaratoarea de la 1000 in ses se realizeaza prin: mille (mie)+ numeral simplu Exemplu: due mille- doua mii OBSERVATII: * de regula,numeralele cardinale sunt impersonale, insa exista o exceptie: uno (masculin), una (feminin). * numeralul cardinal mile (mie) are si forma de plural: mila. * numeralul cardinal uno respecta aceleasi reguli ca si articolul nehotarat: - un: un arco; - una: una stivale; - uno: uno amico; * in cazul expresiilor formate cu "uno" este recomandat, dar nu obligatoriu sa se foloseasca trunchierea. Exemple: trentun (treizeci si unu). Exceptie: daca numeralul urmeaza un substantiv: anni trentuno.

* numeralele cardinale "milione" si "miliarde" trebuie sa fir precedate, de regula, de numerale simple. In cazul in care sunt precedate de substantive trebuie adaugata prepozitia "de". Exemplu: un milione de euro. * numeralele cardinale pot fi folosite si ca substantive: - pentru a indica un grup de persoane cu importanta istorica. - in expresii din care se subintelege ca este vorba despre eoro, dolari, etc. - in expresii in care indica ora, data, anul, secolul, etc. * numeralele cardinale se folosesc, de regula, fara articol, insa exista exceptii in cazurile in care se doreste indicarea unui intreg grup. 2. NUMERALUL ORDINAL: * indica ordinea numerica a unor obiecte, fiinte, etc. * numaratoarea de la 1 la 10: -I-ul - il primo amico; -al II-lea - il secundo amico; -al III-lea - il terzo piano; -al IV-lea - il quarto piano; -al V-lea - il quinto piano;

-al VI-lea - la sesta lezione; -al VII-lea - la settima lezione; -al VIII-lea - l'ottava allieva; -al IX-lea - il nono amico; -al X-lea - la decima preofessoressa. * numaratoarea de la 11 in sus se formeaza adaugand sufixul "-esimo/a" la forma numeralului cardinal. -al XI-lea - l'undicesiomo operaio; -al XL-lea - il quattordicesimo premio; -al XXIII-lea - il ventitreesimo premio; EXPRESII UZUALE: * l'otto settembre del 2008 - opt septembrie 2008; * venti ani fa - acum douazeci de ani; * fra quattro ani - peste patru ani; * sei anni dopo - dupa sase ani; * due giorni piu tarde - doua zile mai tarziu; * dal 1987 fino al 2009 - din 1987 pana in 2009; * venti per cento - douazeci al suta; * otto percentuali - opt procente;

Nota: - adunarea: 3 + 1 = 4 ( tre piu uno fa quattro) - scaderea: 3 - 1 = 2 ( tre meno uno fa due) - inmultirea: 3 x 1 = 3 (tre per uno fa tre) - impartirea: 3 : 1 = 3 (tre diviso uno fa tre) 3. NUMERALUL MULTIPLICATIV: * se formeaza prin derivarea numeralelor ordinale si se impart in 2 categorii: a) indica de cate ori este ceva mai mare decat altceva. Exemple: doppio (dublu) triplo (triplu) quadruplo (cvadruplu) decuplo ( de 10 ori mai mare) b) indica din cate elemente numerice egale este format un lucru: Exemple: duplice (dublu) triplice (triplu) quadruplice (cvadruplu) 4. NUMERALUL COLECTIV: * defineste un grup de fiinte, obiecte, etc. Exemple: ambedue - amandoi/amandoua

etrambi/e - amandoi/amandoua tutt'e dude - amandoi/amandoua coppia - pereche, cuplu paio - pereche dozzina - duzina 5. NUMERALUL DISTRIBUTIV: * ad uno ad uno - unul cate unul; * (uno) per uno - unul cate unul; * a due a due - doi cate doi; * tre per tre - trei cate trei;

Substantivul
A) Plural/Singular: I. Substantivul masculin: Majoritatea substantivelor masculine au terminatia "-o", insa exista si unele care au terminatiile "-e" si "-a". Pluraul se formeaza prin adaugarea vocalei finale "-i". 1) Substantive masculine cu terminatia "-o" : - formeaza plurarul in "-i". Exemplu: il vento (vantul) - i venti

-substantivele cu terminatiile "-co" sau "-go" formeaza pluralul in "-chi" respectiv "-ghi", daca au accentul pe ultima silaba. Exemple: il lago (lacul) - i laghi il banco (banca)- i banchi - substantivele cu terminatiile "-co" sau "-go" formeaza pluralul in "- ci" respectiv "-gi" daca au accentul pe penultima silaba. Exemplu: il medico (medicul) - i medici. - substantivele cu terminatiile "-io" formeaza pluralul in "-i" sau "-ii" daca "i" este sau nu accentuat. Exemple: il figlio (fiul) - i figli il mormorio (murmurul) - i mormorii 2) Substantive masculine cu terminatia "-e" : - formeaza pluralul in "-i". Exemplu: Il televisore (televizorul) - i televisori 3) Substantive masculine cu terminatia "-a" : - formeaza pluralul in "-i". Exemplu: il zigoma (pomet obraji) - i zigomi - substantivele cu terminatiile "-ca" sau "-ga" formeaza pluralul in "-chi" respectiv "-ghi". Exemple: Il monarca (regele) - i monarchi il collega (colegul) - i colleghi

II. Substantivul feminin: Pluralul se formeaza cu ajutorul vocalelor "-e" sau "-i", in functie de terminatia de la singular a substantivului. 1) Substantive feminine cu terminatia "-a": - formeaza pluralul in "-e". Exemplu: la temperatura (temperatura) - le temperature - substantivele cu terminatiile "-ca" sau "-ga" formeaza pluralul in "-che" respectiv "-ghe". Exemplu: la riga (randul)- le righe - substantivele cu terminatiile "-cia" sau "-gia" formeaza pluralul in "-cie" respectiv "-gie". Exemple: bilancia (balanta) - le bilancie ciliegia (cireasa) - le cilegie 2) Substantive feminine cu terminatia "-e" : - formeaza pluralul in "-i". Exemplu: la voce (vocea) - le voci III. Substantive cu plural invariabil: 1) Substantivele cu terminatia "-i" au pluralul in "-i" : Exemplu: la oasi (oaza) - le oasi

2) Unele substantive feminine cu terminatiile "-o" sau "-ie" nu isi schimba forma de plural: Exemple: la radio (radio) - le radio la specie (specia) - le specie 3) Unele substantive feminine cu terminatia "-a" au forma de plural cu terminatia "-a" : Exemplu: il sosia (sosia) - i sosia 4) Substantivele ce au accentul pe ultima silaba, indiferent de gen nu isi schimba forma de plural: Exemplu: il colibri (pasarea colibri) - i colibri 5) Substantivele masculine care se termina in consoana nu isi schimba forma de plural: Exemplu: il sport (sportul) - gli sport IV. Substantive defective de plural sau singular: 1) Defective de singular: a) substantive abstracte: (la sete - setea). b) substantive colective: (il late - laptele). c) nume de sarbatori: (il Natale - Craciunul). 2) Defective de plural: a) etimologice : (la nozze - nunta).

b) nume de obiecte compuse din doua sau mai multe parti: ( la tenaglie - clestele). c) notiuni concepute ca pluralitate: ( le rigaglie maruntaiele). V. Substantive cu forma dubla de singular sau plural: 1) 2 forme de singular si 2 forme de plural: Exemplu: la strofa sau la strofe (strofa) - le strofe sau le strofi. 2) 2 forme singular si 2 forme plural dar cu schimbare de sens: Exemple: il frutto - i frutti (rodul muncii) la frutta - le frutta ( fructele). 3) 2 forme de singular si o forma plural : Exemplu: il cavaliero sau il cavaliere - i cavalieri

B) Genul:

I. Masculin: 1) Dupa terminatie: a) "-o" : il vento (vantul), l'albero (copacul).

b) "-ma" sau "-ta": il dramma (drama), il poeta (poetul). c) "-ista" sau "-cida" (in cazul denumirii fiintelor de sex masculin): l'autista (soferul), l'omicida (ucigasul). d) "-ore" (desi in limba romana sunt de gen feminin): il dolore (durerea). e) "-ale", "-ile", "-ule" : l'animale (animalul). f) cu terminatii in consoana: il lapis (creionul). 2) Dupa semnificatie: a) substantive ce denumesc fiinte de sex masculin: Il padre (tatal). b) lunile anului si zilele saptamanii: il giorno (ziua), il lunedi (ziua de luni). c) fluvii, lacuri, rauri, mari si oceane: il flume (fluviul). d) copaci si plante: il ciliegio (ciresul). e) puncte cardinale: Il nord (nordul). II. Feminin: 1) Dupa terminatie: a) "-a": la porta (usa). b) "-ione": la lezione (lectia).

c) "-aggine", "-ug(g)ine", "-ig(g)ine" : la ruggine (rusinea). d) "-trice", "-essa" (in cazul denumirii fiintelor de sex feminin): principessa (printesa), attrice (actrita). 2) Dupa semnificatie: a) substantive ce denumesc fiinte de sex feminin: la directrice (directoarea). b) orase, continente, tari: la Romania, desi exista multe tari ce sunt de gen masculin : il Madagascar. c) fructe: la noce (nuca). d) stiinte: la fisica (fizica).

Verbele "Avere" si "Essere"

"Avere" (a avea) si "essere" (a fi) reprezinta cele mai importante si mai folosite verbe din limba italiana. aceste verbe sunt folosite in structura mai multor timpuri verbale compuse. Avere-a avea: io ho - eu am tu hai- tu ai lui/lei ha- el/ea are noi abbiamo- noi avem voi avete- voi aveti loro hanno- ei au (A nu se uita ca litera "h" nu se pronunta in limba italiana!).

Essere - a fi io sono- eu sunt tu sei- tu esti lui/lei e- el/ea este noi siamo- noi suntem voi siete- voi sunteti loro sono- ei sunt (Se foloseste constructia "ce" sau "ci sono" atunci cand verbul se poate traduce in romana prin "se afla", "se gaseste"/"se gasesc" etc.) Formele negative si interogative se formeaza foarte asemanator cu limba romana: Forma negativa: non+forma afirativa: * Io non sono qui = Eu nu sunt aici. * Tu non hai raggione = Tu nu ai dreptate. Forma interogativa: predicatul apare la inceputul propozitiei: * Hai dei soldi? = Ai bani? * Sei sicuro? = Esti sigur?

Prepozitiile A si DA
I. Prepozitia "A": 1) marca a cazului diativ: Do a Georgi il mio capello. - Ii ofer lui Georgi palaria mea.

2) indica timpul sau locul (tradus prin "la"): Andiamo alle sei.- Plecam la (ora) sase. 3) tradus prin "cu": barca a motore - barca cu motor 4) tradus prin "in": al colmo di - in culmea 5) tradus prin "pe", "de", "de la": a merito - pe merit 6) in constructiile- verb+a+verb la infinitiv: Non riesco a parlarle con lei.- Nu reusesc sa vorbesc cu ea. II. Prepozitia "DA": 1) introduce un complement de agent - "de", "de catre" : romanzo scritto da Mazola.- roman scris de Mazola. 2) langa nume de persoana - "la": vado dai parenti - merg al rude. 3) "de la", "din", "de pe": vengo da Algeria. - vin din Algeria. 4) "de":

ti aspetto da tre settimane.- te astept de trei saptamani. 5) introduce un atribut ce arata scopul: dare da bere. - a da de baut. EXPRESII UTILIZATE: * lontana da - departe de. * da destra/sinistra - la (spre) stanga/dreapta. * da banda - intr-o parte. * di qua da - dincoace de. * da dove - de unde. * al di la da - dincolo de.

Eliziunea, Trunchierea, Sunete de legatura, Accentul si Articolul

1. Eliziunea: Apare in cazurile in care un cuvant terminat in vocala neaccentuata se foloseste alaturi de altul care incepe cu o vocala. In aceasta situatie, vocala finala se inlocuieste prin apostrof. Exemple: * lo + uomo = l'uomo (omul)

* la + universita = l'universita * questa + allieva = quest'allieva * dove + e = dov'e Exceptii: * nu se face eliziune la articolul feminin plural "le". * in cazul prepozitiei "da". * la trecerea de pe un rand pe altul. 2. Trunchierea: Apare la cuvinte formate din mai mult de 2 silabe, care u au ultima silaba accentuata. Prin caderea unei vocale sau silabe, cuvantul isi va schimba terminatia in "-l", "-n" sau "r". Exemple: * "bel quadro" in loc de "bello quadro" (tablou frumos). * "buon giorno" in loc de "buono giorno" (buna ziua). * "il dottor Alex" in loc de "il dottore Alex" (doctorul Alex). (In cazul trunchierii nu apare apostroful, cu exceptia expresiilor "un po' ", provenit de la "un poco" (putin), si "de' " provenit de la "dei" (ai, ale)). 3. Sunete de legatura: In limba italiana se folosesc anumite sunete eufonice pentru a se evita o forma auditiva neplacuta si pronuntia greoaie a anumitor cuvinte. Aceste sunete eufonice sunt: "d" si "i". * "d" se adauga conjuctilor "e" (si) "o" (sau), care devin "ed", respectiv "od", si prepozitiei "a", care devine "ad". * "i" se foloseste mai rar, si mai ales in pozitie initiala in fata

cuvintelor care incep cu "s" urmat de consoane tari. Exemple: * per ischerzo (in gluma); * in Isvizzera ( in Elvetia). 4. Accentul: Exista doua tipuri de accente in limba italiana: a) Accentul tonic: nu se noteaza in scris, el reprezentand silaba cu care se pronunta mai intens intr-un cuvant. Exista 4 tipuri de cuvinte in functie de pozitia accentului tonic. * parole piane- in care accentul cade pe penultima silaba. Exemple: bambino, parola. * parole sdrucciole: care au accentul pe antepenultima silaba. Asa se intampla pentru majoritatea cuvintelor. Exemple: medico, cinema. * parole bisdrucciole: care au accentul pe a 4a silaba de la sfarsit. Exemple: abitano, desiderano. * parole tronche: in care accentul cade pe ultima silaba si se noteaza si grafic. Exemple: citta,gioventu. b) Accentul grafic: poate fi grav, ascutit - pentru vocale inchise sau deschise. Se foloseste in situatii precum: * in cazul parole tronche.

* la unele cuvinte monosilabice terminate in diftongi (puopoate, piu-mai mult, cio-aceea, gia-deja).exceptie fac cuvintele "qui" si "qua". * la unele cuvinte monosilabice care au sensuri diferite in fuctie de accentul grafic. * la cuvinte din 2 sau mai multe silabe care au sensuri diferite in functie de accentul grafic. 5. Articolul hotarat: Este folosit pentru a distinge genul si numarul substantivului pe care il determina. MASCULIN:
Singular Il L Lo Plural I Gli Gli Inaintea Unei consoane Unei vocale Literelor/grupurilor z, gn, ps, s +consoana Exemple sg. Il treno Lamico Lo zaino Exemple pl. I treni Gli amici Gli zaini

FEMININ:
Singular La L Plural La Gli Inaintea Unei consoane Unei vocale Exemple sg. La machine Lamica Exemple pl. La machine Le amiche