Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
6Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Arhitectura Bucovineana

Arhitectura Bucovineana

Ratings: (0)|Views: 566|Likes:
Published by Grecu Anamaria

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: Grecu Anamaria on Nov 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

06/28/2013

pdf

text

original

 
origini şi continuitate ÎN Arhitectura populară bucovineanăProgramele arhitecturii populareProgramele arhitecturii populare bucovinene pot fi grupate în câteva categorii de bază: locuinţe, anexegospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice ţărăneşti. Dintre toate aceste categorii ale arhitecturii populareatenţia ne este atrasă în primul rând de locuinţa tradiţională, tip categorial ce are cea mai veche origineşi care de-a lungul timpului a cunoscut o permanentă preocupare din partea omului.
Locuinţa tradiţională – evoluţie planimetrică şi sisteme constructiv
În entitatea culturală românească, Bucovina poate fi considerată ca una dintre vetrele de străvechecivilizaţie care a dezvoltat şi acumulat unele dintre cele mai vechi tipuri morfo-structurale, aparţinândarhitecturii populare, multe dintre ele păstrându-se până în zilele noastre. Aici, într-o margine aspaţiului românesc, într-un ţinut cu o puternică unitate etnoculturală şi lingvistică, păstrată în modaparte chiar în condiţiile tendenţioase de denaţionalizare (vizând în primul rând rutenizarea locală),întâlnim, alături de inegalabilele monumente de artă medievală, şi exemplare de locuinţe de o valoareaparte. Realitatea geografică a zonei, puternic împădurită odinioară, a dus la răspândirea copleşitoare în primul rând a construcţiilor din lemn. Pe baza rezultatelor cercetărilor arheologice, a unor documentede epocă, a însemnărilor călătorilor străini, precum şi a realităţii din teren putem creiona o imagineveridică asupra evoluţiei planimetrice şi volumetrice a locuinţei ţărăneşti tradiţionale, în paralel cuevoluţia sistemelor constructive, a tehnicilor de construcţie şi a materialelor folosite.Privind retrospectiv putem afirma că aici s-au manifestat elemente de o străveche tradiţie arhitectonicălocală, cu elemente preluate şi adaptate într-o continuitate perfectă. În cadrul arhitecturii ţărăneşti bucovinene sunt vizibile cele doua sisteme constructive europene, cel al cununilor orizontale din bârne,Blockbau, şi cel al unui schelet portant de lemn umplut cu diverse materiale, Fachwerk, primul fiinddominant aici. Din acest punct de vedere, arhitectura ţărănească bucovineană, ca de altfel şi cearomânească în totalitate, se înscrie în marea arie culturală a arhitecturii nordice europene, Bucovinafăcând parte din limita sudică a sistemului constructiv din bârne. În ceea ce priveşte plasticaarhitectonică, teritoriul bucovinean a conservat forme arhaice cum ar fi casa din lemn cu acoperiş dedraniţă sau din paie, în patru ape, apariţie unică în teritoriul european, dar nu şi în cel românesc,continuând o tradiţie neolitică. Această formă de casă, specifică şi restului teritoriului românesc, s-adezvoltat într-un teritoriu distinct de cel al Europei Centrale, cu acoperişul în două ape şi cu frontonuldecorat într-un stil baroc ruralizat aşa cum se întâlneşte în Austria, Slovacia, Moravia, Boemia, sauUngaria.Remarcăm faptul că majoritate construcţiilor din teritoriul în studiu au fost făcute din lemn, material prin excelenţă primordial acestor locuri, material investit de-a lungul anilor, în dialogul permanentdintre om şi pădure, cu multiple valenţe şi simboluri specifice. Poate datorită atâtor virtuţi atribuitelemnului, casa de lemn s-a constituit din totdeauna ca un ax fundamental al vieţii omului, un adevăratcentru al Universului, un „axis mundi” în jurul căruia gravitau fel de fel de practici şi obiceiuri,aparţinând unui creştinism de factură populară. Toate practicile de sorginte magică săvârşite în perimetrul casei aveau menirea de a întreţine un dialog permanent între pământean şi divinitatea din cer sau spiritele din văzduh. Numeroase descoperiri arheologice vin în sprijinul ipotezelor şi afirmaţiilor antropologice, de cele maimulte ori ajungând la coroborări deosebite în definirea unui stil arhitectonic de factură românească,aureolat şi de o spiritualitate aparte.1
 
Arhitectura din lemn din această provincie românească este justificată în primul rând de bogăţia maseilemnoase, de unde şi zicerea că „de nu eşti atent îţi creşte bradul în pălărie”. Aici materialul deconstrucţie a fost cândva la îndemâna oricui, mai ales într-o societate tradiţională de tip autarhic, întimp ce în zonele joase de câmpie apare un alt model constructiv, folosindu-se materiale mai puţindurabile în faţa intemperiilor (nuiele, lut, stuf, paie sau chirpici din pământ).Locuinţele din zonele joase de relief sunt nesemnificative din punct de vedere al vechimii dar deosebite privind evoluţia planimetrică şi a volumetriei precum şi a arhitecturii de interior.În epocile mai îndepărtate nu se poate contura un raport de interdependenţă funcţional - organizatoricăîntre locuinţă şi gospodărie; locuinţa străveche nu poate fi integrată unui concept planimetricgospodăresc precis, tipologia locuinţei încadrându-se şi rezultând din interdependenţa altor factoriformativi, deosebiţi de cei din epocile mai apropiate. Ceva mai târziu, când nivelul ocupaţional (cultura plantelor, creşterea animalelor, pădurăritul etc.) începe să se concretizeze tot mai clar, tipologialocuinţei decurge implicit din acest ultim raport. La noi, abia către sfârşitul feudalismului se poatevorbi de o tipologie clară a locuinţei aceasta fiind acum condiţionată în cea mai mare parte de formeleocupaţionale. Acest raport este unul de tip biunivoc, deoarece nu de puţine ori latura productivădetermină configuraţia de ansamblu a unui complex gospodăresc şi interdependenţa organizatoricădintre locuinţă şi gospodărie.În cercetarea locuinţei tradiţionale nu trebuie niciodată ignoraţi factorii formativi care au definitivattipologia locuinţei, cu referiri directe la planimetrie, volumetrie, structura constructivă şi chiar expresiade decor. Nu trebuie să se ajungă la izolarea acestora de rapoartele de interdependenţă reciprocă,deoarece fiecare dintre aceşti factori condiţionează şi chiar derivă din ceilalţi, realizându-se un totunitar, rezultanta regăsindu-se în specificul zonal al locuinţelor din anumite zone etnografice. Pe parcursul timpului se observă că evoluţia factorilor formativi nu s-a manifestat izolat ci interdependent,ansamblul de interdependenţă generând modele noi de locuinţe într-o strânsă corelare cu modeleleanterioare, cu o evoluţie îndelungată, scoţând în evidenţă continuitatea vechilor formule tipologice şi perpetuarea factorilor formativi până destul de târziu, în secolul al XX-lea.Întotdeauna planimetria locuinţei a fost determinată de funcţionalitatea sa individuală sau în raport cutipologia complexului gospodăresc, fiind chiar o expresie sau o materializare a acestuia.În definirea unei tipologii a locuinţei, planimetria este criteriul de bază. În spiritul acestui aspect vomanaliza pe parcurs evoluţia planimetrică a locuinţei, în etapele sale distincte.Locuinţa intenţionat amenajată ca adăpost strict necesar împotriva intemperiilor, ca spaţiu de derulare aunor îndeletniciri casnice, ca loc de petrecere a unor momente specifice din viaţa omului, de trăire într-o ambianţă plăcută între sacru şi profan în cadrul sărbătorilor de peste an, are un trecut multimilenar,originea ei fiind undeva în neoliticul timpuriu dacă nu cumva într-un trecut mult mai îndepărtat.2
 
Urmele arheologice aparţinând neoliticului, epocii bronzului, epocii fierului, de pe teritoriul Bucovineiau vagi referiri asupra tipurilor de locuinţe din acele timpuri. Totuşi, putem afirma că încă din neoliticîncepe să se contureze o oarecare planimetrie, volumetria locuinţei fiind percepută fie pe baza unor machete de case descoperite, dar mai ales pe baza descoperirilor făcute de către specialişti. Astfel,avem informaţii referitoare la locuinţele neolitice de suprafaţă, de plan rectangular, cu acoperişul îndouă sau patru ape, cu frontoane la faţadele scurte, accesul în interior făcându-se pe latura scurtă.Machetele de locuinţe neolitice, de mare asemănare pe arii extinse în spaţiul carpatin, machete cudestinaţii probabil ritualice, codifică aspecte care pot constitui o imagine cât mai apropiată asupralocuinţelor civile din neolitic şi pot fi folosite ca o premisă pentru formularea cel puţin a unor ipoteze.Locuinţele aparţinând neoliticului dezvoltat, de unde avem mai multe date, aveau o formă rectangularăcu o suprafaţă de aproximativ 40-50 metri pătraţi, fiind orientate în şiruri paralele pe direcţia NE-SV,având o densitate mai mare pe locurile mai ridicate în cadrul aşezărilor. Pentru acestea avem şi uneledetalii constructive. Construcţiile aveau platforme de lut amestecat cu pleavă, ars la roşu, cu o grosimede 15-18 cm, platforma de lut fiind plasată peste o podină de lodbe din buşteni despicaţi, cu undiametru de 25-30 cm. Pereţii erau construiţi din împletituri de nuiele care erau lutuite şi încadrate de pari masivi, bătuţi la colţuri şi intermediar.Studierea amănunţită a locuinţelor din această epocă poate duce la furnizarea unor date detaliate privind începuturile conturării unei tipologii a locuinţei de mai târziu.Trecând peste o mare perioadă de timp, cea aparţinând epocii bronzului şi a fierului, implicit pesteepoca clasică dacică, pentru care nu avem dovezi edificatoare privind locuinţele de aici, putem afirma,cu o oarecare îndrăzneală, că la baza planimetriei locuinţei medievale şi a celei de mai târziu, stălocuinţa aparţinând perioadei prefeudale (sec. V-VII), perioadă bine conturată în teritoriul bucovinean prin descoperirile arheologice de la Şipot, Suceava, Botoşana, Udeşti, precum şi cele de la Zahareşti.La aceste descoperiri se pot adăuga şi cele din judeţul Botoşani şi chiar din Moldova meridională sausudică, descoperiri care oferă date asemănătoare sau chiar identice.Pentru modelele de locuinţe aparţinând mileniului I d. Hr., se poate constata o perpetuare a tipurilor delocuinţe din epocile anterioare. Pentru această perioadă, în special pentru secolele VI-VII sunt specificelocuinţele de tip bordei şi cele de suprafaţă, cu o variantă a colibei. Locuinţa de suprafaţă cu pardosealauşor adâncită (25-35 cm) în raport cu nivelul de călcare era de tip monocelular şi de formă sensibil pătrată. Pereţii acestei construcţii aveau scheletul din pari verticali, câte trei pe fiecare latură, înfipţi însol şi cu lese de nuiele împletite, peste care se aplica o lutuială. Se pare că alături de tehnica deconstrucţie a pereţilor din nuiele apare acum şi tehnica cu dulapi fixaţi orizontal între montanţi verticalişi prevăzuţi cu nuturi.3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->