Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
geografie_regionala

geografie_regionala

Ratings: (0)|Views: 299|Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Nov 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/17/2013

pdf

text

original

 
 1
 
I. GEOGRAFIA CONTINENTELOR – GEOGRAFIE REGIONAL
Ă
 I.1.Lumea – parte
ş
i întreg planetar
În ansamblu, Terra are o suprafa
ţ
a total
ă
de 510,1 mil. km
2
, din care uscatul de
ţ
ine 148,2 mil.km
2
(29,05 %) iar suprafe
ţ
ele marine (oceanice) totalizeaz
ă
361,9 mil. km
2
(70,95%).Privit
ă
deasupra Polului Nord, Terra î
ş
i dezv
ă
luie gruparea boreal
ă
a continentelor din jurulacestui Pol geografic terestru, f 
ă
când din micul ocean arctic o adev
ă
rat
ă
mare intercontinental
ă
 m
ă
rginit
ă
de Eurasia, Groenlanda, Pen. Alaska
ş
i Arhipelagul Arctic canadian. Minunata noastr 
ă
  planet
ă
are diferen
ţ
iere mare de imagine geografic
ă
între peisajul arctic boreal (o calot
ă
oceanic
ă
ceune
ş
te relativ uscatul din jur)
ş
i antarctic austral (un uscat,
 Antarctida
, cople
ş
it de o plato
şă
de ghea
ţă
 groas
ă
de mii de metri). În schimb, uscatul terestru cunoa
ş
te o mare dispersie (insular 
ă
) înAustraloceania (
Oceania
cu cele peste 10 mii de insule
ş
i insuli
ţ
e î
ş
i r 
ă
spânde
ş
te circa 800.000 km
2
deuscat pe o suprafa
ţă
de peste 70 milioane km
2
).Dintre toate continentele se remarc
ă
masivitatea Eurasiei, lungimea Americii (singurulcontinent ce se desf 
ăş
oar 
ă
din apropierea polului geografic nordic pân
ă
în apropierea celui sudic)
ş
imicimea Australiei (de altfel, destul de omogen, ca bloc continental impun
ă
tor). Dar, ca o curiozitatenel
ă
murit
ă
înc
ă
, o constituie l
ăţ
irea spre nord a continentelor boreale, ascu
ţ
irea spre sud a celor australe; de asemenea, toate continentele boreale au marile peninsule orientate spre sud, cu excep
ţ
iacelor dou
ă
peninsule nord-americane (Pen.
 Labrador 
 
ş
i Pen.
 Alaska
).
Ţ
inând cont c
ă
exist
ă
o
emisfer 
ă 
continental 
ă 
 /boreal 
ă 
 
se subîn
ţ
elege ponderea climeitemperate
ş
i reci în continentele boreale
ş
i a celei calde în cele australe
ş
i Africa, cu excep
ţ
ia„frigorificei” Antarctica (supranumit
ş
i
Continentul rece austral 
). De aceea calota glaciar 
ă
polar 
ă
 arctic
ă
se cantoneaz
ă
pe Oc. Arctic/Înghe
ţ
at
ş
i Groenlanda, iar cea austral
ă
pe uscatul Antarctidei.Zonele de c
ă
ldur 
ă
sunt inegal concentrate: zona cald
ă
ocup
ă
aproape jum
ă
tate din suprafa
ţ
a lumii(244,3 mil. km
2
– 47,89%), cele dou
ă
zone temperate, pe aproape o treime (181,3 mil. km
2
– 35,54%),restul revenind celor dou
ă
zone reci (84,5 mil. km
2
 – 16,57%).Tundra
ş
i p
ă
durea de conifere
ş
i foioase se g
ă
sesc aproape în totalitate pe continentele nordiceiar în cele sudice abund
ă
p
ă
durea tropical
ă
 
ş
i ecuatorial
ă
, în locul tundrei
ş
i forma
ţ
iunii nemorale carelipsesc aproape în totalitate. Cea mai mare suprafa
ţă
(peste dou
ă
cincimi din uscat) o de
ţ
ine biomurilede step
ă
 
ş
i savan
ă
(63,4 mil. km
2
– 42.78 %), urmate de p
ă
durea de foioase
ş
i conifere (43,7 1 mil. km
2
  – 29.49 %)
ş
i relativ egale de
ş
erturile nisipoase (17,3 mil. km
2
– 11.67 %)
ş
i cele înghe
ţ
ate (ghe
ţ
ariicontinentali se dezvolt
ă
pe 14,4 mil. km
2
– 9.72 %). Cu o suprafa
ţă
echivalent
ă
cu a caldei Australii sedistinge tundra (8,11 mil. km
2
– 5.46%). Alte terenuri (ape, a
ş
ez
ă
ri, re
ţ
ele de transport
ş
i comunica
ţ
ieetc.) eviden
ţ
iaz
ă
o suprafa
ţă
echivalent
ă
cu cea a Republicii Africa de Sud: 1,3 mil. km
2
– 0,88 % dinsuprafa
ţ
a uscat
ă
a Terrei.Se poate constata c
ă
cel mai înalt relief este în Eurasia, iar Antarctica, pe departe estecontinentul care ascunde sub plato
ş
a de calot
ă
glaciar 
ă
un relief cu altitudine medie de peste 2.600 m(mai mult decât cel mai înalt vârf montan din România, Vf. Moldoveanu-2.544 m). Tot Eurasia de
ţ
ine
ş
i cel mai sc
ă
zut nivel al reliefului. Interesant
ă
este altitudinea maxim
ă
a Oceaniei situat
ă
în I. Irian, cumult peste cea din subcontinentul Australia, care de
ţ
ine 92% din suprafa
ţ
a Oceaniei (Vf. Kosciusko-2.378 m). De asemenea se poate constata c
ă
Eurasia de
ţ
ine peste o treime din suprafa
ţ
a uscatuluiterestru
ş
i aproape 60 % din popula
ţ
ia Globului.
 
 2
Europa 6,77%Asia 29,63Africa 20,08 %Am. de N 16,45 %Am de S 12 %Australoceania 6,04 %Antarctica 9,63 %
 Fig. 1 – 
Ponderea uscatului terestru pe continentele
ş
i subcontinentele majore
I.2.Diferentierile regionale – implicatii in diversitatea geografica planetaraI.2.1.
Diferen
 ţ 
ieri regionale determinate de geotectonica dinamic
ă
 
Dup
ă
Wegener, studiile asupra tectonicii globale s-au intensificat, încât la sfâr 
ş
itul veaculuitrecut, geografia a avut de câ
ş
tigat enorm de pe urma acestora. În special, în domeniul regional, undeexplicarea diferen
ţ
ierilor geomorfologice teritoriale este tot mai clarificat
ă
. Structura genetic
ă
, desorginte tectonic
ă
, se impune cu tot mai mult
ă
pregnan
ţă
în fizionomia actual
ă
a spa
ţ
iilor geografice.Din acest motiv, putem lua în considerare o
tipologie
impus
ă
de complexitatea fenomenelor geotectonice la scar 
ă
global
ă
 
ş
i regional
ă
, toate subjugate macrostructurilor 
ş
i dinamicii terestre. Înacest sens,BLEAHU(1989, 1993, 1994) a reu
ş
it s
ă
adune sub un studiu am
ă
nun
ţ
it toate ideile
ş
iteoriile tectonicist-structuralist-genetice pendinte de tectonica global
ă
, clarificând imensul
ş
icomplexul noian de probleme ridicate de diferen
ţ
ierea regional
ă
 
ş
i specificit
ăţ
ile teritoriale micro-
ş
imacroplanetare. Din acest studiu este revelat
ă
întreaga varietate morfologic
ă
generat
ă
de varii situa
ţ
iiimpuse de dinamica terestr 
ă
. Astfel, sunt deduse diferen
ţ
ieri, duse pân
ă
la unicit
ăţ
i specifice, în caresunt implicate, deopotriv
ă
,
tectonica de convergen
 ţă 
 
(de
orogenez
ă 
),
tectonica de culisare
(decro
ş
are
ş
i transducere),
tectonica extensional 
ă 
 
(continental
ă
,
ş
i nu numai oceanic
ă
)
ş
i cea
compresional 
ă 
.
Prinimensul material documentar 
ş
i de cercetare utilizat, M. Bleahu sintetizeaz
ă
15
tipuri de orogeneze
încare s-au implicat convergen
ţ
ele de pl
ă
ci tectonice:-
 
Oceanice (a
ş
a-numitele arcuri insulare sau orogene de tip
antilez,
cum sunt mun
ţ
ii din AntileleMici, insulele Mariane de Nord
ş
i cele dou
ă
mari insule din Noua Zeeland
ă
);-
 
Oceanic
ă
 
ş
i continental
ă
(orogene de tip
chilean,
cum sunt catenele montane din Cordilierii Nord-Americani, Mexicano-istmici din America Central
ă
 
ş
i Anzi);-
 
Continental-pasive
ş
i un arc insular, bine structurate în cele cu subtip
taiwanez
(orogenele dininsulele Taiwan, arcul Banda, Noua Guinee
ş
i catenele Blue Ridge cu piemontul interior appallachian)
ş
i cu subtip
venezuelean
(catenele litorale Villa-de-Cura, Paracotos
ş
i Caucagua-El Tinaco, la care se adaug
ă
insulele caraibeene Leeward – Aruba, Curaçao, Bonaire – 
ş
iBlanquilla);-
 
Continental-active
ş
i un arc insular, cu o varietate indus
ă
de subtipologia subduc
ş
iilor paralele(orogenele cu fundament marin
uruguayene
Costa
ş
i Cordillera Occidental), a celor divergente(cum a fost în prim
ă
faz
ă
cordiliera nordic
ă
din insula Irian), a celor de tip
makranian
(orogenele din sudul Iranului, ca efect al subducerii Arabiei sub blocul Luth din care s-adesprins
blocul Bajgan-Dur,
 precum
ş
i din Tauridele Asiei Mici
ş
i orogenul cipriot, ca efect alcoliziunii Arabiei cu Pontidele)
ş
i a celor de tip
 patagonez
(orogenul
 Rocas Verdes,
ca efect alsubducerii pl
ă
cii Pheonix);-
 
Interarcuri insulare cu trei distincte situa
ţ
ii: un prim tip este cel
vest-arabian
(cum suntcatenele montane din vestul Arabiei – Al-Ays, Hijaz, Fatimah, At-T
ā
'if, An-Nimas, cele dinarcurile Mariane
ş
i Filipine, din partea nord-vestic
ă
a Appallachilor/Complexul Costal
ş
i
 
 3
 Newfoundland), al doilea este cel de tip
Maluku
(a
ş
a cum sunt insulele generate de coliziuneaarcului
Sangihe
cu arcul
 Halmahera
din estul maritim al insulei Sulawesi, dar 
ş
i catenelevardariene
dinaride
)
ş
i al treilea, cel de tip
 solomonian
(orogenele din insulele Guadalcanal,Choiseul, Russell, Florida, San Cristobal
ş
i Santa Isabel, sau Mun
ţ
ii Metaliferi din sudulApusenilor carpatici române
ş
ti);-
 
Intercontinentale, cum sunt orogenele str 
ă
vechi
acadiene
din nordul apallachian dintre NewYork 
ş
i estuarul St. Lawrence
 
(ca urmare a suturilor tacconice avalonico-nord-americane),
caledoniene
din Sco
ţ
ia
ş
i a noului orogen himalyan dar 
ş
i alpin (pennidele
ş
i helvetidelealpine); trebuie remarcate cele
ş
apte tr 
ă
s
ă
turi semnificative, rezultate din examinareacomparativ
ă
a acestui tip de coliziune: toate catenele orogene prezint
ă
mari înc
ă
lec
ă
ri,edificând pânze cu vergen
ţă
unidirec
ţ
ional
ă
spre placa subdus
ă
, majoritatea edificiilor cutatese afl
ă
pe placa subdus
ă
(în Himalaya Înalt
ă
, Himalaya Joas
ă
, Alpii Occidentali, AlpiiOrientali), dar 
ş
i pe placa superioar 
ă
(de exemplu, în Carpa
ţ
i), materialele constitutive ale pânyelor provin din placa subdus
ă
(Himalaya, Alpi), sub catena cutat
ă
exist
ă
o îngro
ş
are acrustei (în Carpa
ţ
i, Alpi; în Himalaya crusta mai groas
ă
se afl
ă
sub placa superioar 
ă
), oactiviate vulcanic
ă
diferen
ţ
iat
ă
(un arc vulcanic pe placa superioar 
ă
, cum este cazul în Carpa
ţ
i,vulcanism dispersat în cazul Himalayei
ş
i o lips
ă
complet
ă
de vulcanism eruptiv în Alpi),deseori placa superioar 
ă
antreneaz
ă
masive intrusive granitoidice (Himalaya, Alpi, mai ales)
ş
ic
ă
în majoritatea cazurilor exist
ă
forma
ţ
iuni specifice de coliziune – ofiolite, metamorfism,mélange-uri,
ş
isturi albastre – în Himalaya, Alpi (chiar dac
ă
în Carpa
ţ
i sunt mai reduse).Coliziunea intercontinental
ă
conduce la importante fenomene tectonice, cu exprimare evident
ă
 în peisajul geografic: subduc
ţ
ie sialic
ă
(scurtare de crust
ă
continental
ă
cu circa 300 km înHimalaya-Tibet), alipirea de blocuri pe orizontal
ă
(în cazul mun
ţ
ilor Zagros din Iran),reactivarea ce duce la îngro
ş
area considerabil
ă
a crustei (în Tibet), activarea termic
ă
(lung
ă
 subduc
ţ
ie precolizional
ă
cu dezvoltarea unei convec
ţ
ii secundare generatoare de marideform
ă
ri în spatele suturii cu metamorfism, magmatism
ş
i ridicare puternic
ă
morfologic
ă
),delaminare (exemplu, ridicarea Platoului Colorado, explicarea orogenului proterozoic Damara
ş
i a structurilor subapeninice; ca efect al delamin
ă
rii, Bleahu, 1986 explic
ă
erup
ţ
iile vulcanicedin vestul Carpa
ţ
ilor Orientali
ş
i formarea focarului seismic al Vrancei), desfolierea (
 flaketectonics,
tot o delaminare dar care explic
ă
dispari
ţ
ia crustei continentale inferioare,conservându-se crusta oceanic
ă
prins
ă
între cele dou
ă
continentale, adic
ă
a
ş
a-numita zon
ă
dehipocoliziune cu resturi de crust
ă
oceanic
ă
în Mediterana Oriental
ă
din bazinele Herodot,Levantin, Tirenian
ş
i Pontic), poansonarea (ca efect al deform
ă
rilor rigid-plastice în cazulPromontoriului Apuliei ce determin
ă
înc
ă
lec
ă
rile frontale alpine
ş
i dezvoltarea arcurilor laterale cu înc
ă
lec
ă
ri
ş
i subduc
ţ
ii reziduale).La toate acestea ad
ă
ug
ă
m convergen
ţ
ele de colaj (exprimate
ş
i eviden
ţ
iate în teritoriu prin punerea în loc a catenelor de tip
cordilier 
din Alaska
ş
i Mun
ţ
ii Stânco
ş
i sau catenele japoneze Sangun-Yamaguchi, Ryoke, Sambagawa-Chichibu
ş
i Sambosan-Shimanto
ş
i cele din zona peri-australian
ă
: NE Noii Guinee, Arcul Sunda, o parte din Borneo
ş
i Sulawesi, precum
ş
i teritoriile submerse dinapropiere, Platoul Ontong-Java
ş
i ridicarea Carolina).Dac
ă
în majoritatea cazurilor de coliziune au rezultat orogene bine exprimate morfologic pesuprafa
ţ
a continentelor, exist
ă
 
ş
i
obduc
 ţ 
ie
(crusta oceanic
ă
ajunge s
ă
încalece pe cea continental
ă
), dar nu ca fenomen de amploare,cum este cazul primului fenomen analizat mai sus; astfel, sunt exprimatediferen
ţ
ial:-
 
Dezmembrarea crustei oceanice în zonele de subduc
ţ
ie, din care au rezultat structuri imbricateîn forma
ţ
iunea franciscan
ă
din California;-
 
Obduc
ţ
ia peste o margine de tip atlantic (formarea complexului ofilitic din Terra Nova
ş
i dinfa
ţ
a insulelor Macquarie) sau a unei margini de tip atlantic cu un arc vulcanic;

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->