Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
6Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Management Intercultural -Note de Curs

Management Intercultural -Note de Curs

Ratings: (0)|Views: 440|Likes:
Published by Chirita Camelia

More info:

Published by: Chirita Camelia on Dec 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

07/27/2013

pdf

text

original

 
MANAGEMENT INTERCULTURAL – NOTE DECURS
TEMA 1 - Ce este cultura ?
Cultura, în măsura în care ea pune în evidenţa capacităţii adaptive şi evolutive a unuigrup – ce sunt legate de istoria şi mediul lui - , reprezintă un
nucleu de rezistenţă
şi
protecţie
contra oricărei forme de ingerinţă sau agresiune externă. Aspectele culturale joacă un rol major în stabilirea graduală a unei relaţii între parteneri, relaţie bazată fie peneîncredere şi ostilitate, fie pe încredere şi deschidere. Existenta unei
diferenţe iniţiale
,faptul că cultura traduce
forţa interioară profundă a unui popor
şi ca
riturile şitradiţiile cotidiene pot masca realitatea de la început
, constituie trei aspecte specificeale dimensiunii culturale în negociere.În afara acestor două noţiuni de identitate şi nucleu de rezistenţa, putem concluziona cu privire la panorama definiţiilor culturii, prin întocmirea unei liste de
variabileculturale
”:
valori şi credinţe
limbaj şi comunicare
temperament şi caracter 
atitudini, în general, şi în particular, atitudinea faţă de schimbare
motivaţii şi nevoi de realizare
stereotipuri naţionale
 practici referitoare la muncă şi funcţionarea economiei
structuri şi practici sociale
modele de autoritate
moduri de rezolvare a conflictelor 
revoluţie tehnologicăSe observa ca majoritatea definitiilor surprind şi împărtăşesc în acelaşi timp treielemente-cheie:-cultura este un
fenomen la nivel de grup
: deşi fiecare grup este format dinindivizi şi în ciuda manifestării conceptului culturii prin intermediulindivizilor, cultura însăşi este un fenomen ce poate fi observat doar atuncicând este împărtăşit de vasta majoritate a indivizilor aparţinând unui anumitgrup social, profesional, etc.;-cultura este
asumată şi primită de indivizi de la grupul din care aceştiasunt parte
, fie prin intermediul procesului de
socializare
, fie prin cel de
aculturalizare
: acest aspect implică nu doar împărtăşirea culturii de cătreindivizii aparţind unui grup, dar şi strarea în timp a culturii şitransmiterea ei de la o generaţie la alta;-cultura este un
set unic de atribute
ce subsumează fiecare areal al vieţiisociale: aceste atribute pot avea caracteristici
intangibile sau tangibile
. Din prima categorie fac parte, de exemplu, valorile, tradiţiile, credinţele iar din a1
 
doua fac parte expresiile fizice ale elementelor din prima categorie, cum ar fiartefactele sau trăsăturile comportamentale.Pentru a concluziona, putem spune că noţiunea de cultură reprezintă
normele, credinţeleşi valorile transmise pe cale socială, care influenţează comportamentul indivizilor încadrul unei anumite comunităţi, distingându-i pe aceştia de membrii alteicomunităţi.
1.2
Elementele componente ale culturii
Un prim element component ce defineşte cultura este
religia:
Este adesea cazul particular al ţărilor musulmane (unde toţi occidentalii sunt priviţi ca aderenţi ai religiei creştine, cugreu putându-se admite ca printre ei exista şi atei). Religia se află adesea la originea unui puternic sentiment de apartenenţă culturală, istorică, cu alte cuvinte etnică ( vezi „Mareanaţiune arabă”, China lui Confucius, Japonia cu amestecul său specific de şintoism şi budism). Persistenţa aspectelor religioase şi conflictele pe care aceasta le generează îşi aurădăcinile în trecut şi în timp, ele hrănind prejudecăţi puternice, chiar în cadrul unor societăţi considerate ca fiind evoluate. Rămânând în repertoriul specific religiei, esteimportant de remarcat faptul că însăşi concepţia cu privire la om diferă de la o cultura laalta. Astfel, pentru occidentali, de la Geneza biblică până la naturalismul lui Rousseau,omul, creat de Dumnezeu după înfăţişarea Sa în viziune biblică, este o persoană prin eaînsăşi, independentă de contextul social în care trăieşte: viziunea asupra lumii estefondată pe existenta Omului, care pre-există calităţii sale de fiinţa socială, iar acordulîntre aceste persoane dă naştere legăturilor sociale. În schimb, pentru numeroşi membri aiculturilor numite orientale (asiatice, arabe), individul se defineşte raportat la contextul ce-i este specific: el este o parte a unui întreg, iar fără existenta întregului, individul nu ar exista. Legătura sociaeste aceea care constituie fundamentul acordului între individ şicosmos, fără această legătură nimic nu ar exista. Dacă religia a devenit în Occident o problemă ce vizează adeziunea personală la o credinţă sau alta, în alte părţi ale lumii eavizează aspecte de obedienţă ce manifestă o puternică presiune asupra individului,interdicţiile de natură religioasă rămânând încă prezente, chiar în societăţi considerateaparent laice. Iar dezvoltarea din prezent a numeroase curente islamiste nu vin decât sădea greutate celor afirmate mai sus.
Familia
joacă şi ea un rol important în ceea ce alcătuieşte tabloul complet al noţiunii decultură, determinând diferenţe de abordare a diferitelor aspecte ale vieţii economico-socială de la o societate sau comunitate umană la alta. De exemplu, ţările scandinave şide origine germanică prezintă sisteme de structură familială comparabile cu cele întâlniteîn Asia, cu precădere în Japonia şi Coreea. Spre deosebire de ţările cu o structurăfamilială denumită
nucleară
, în cadrul căreia se pot distinge între membriicomportamente individualiste şi egalitare (aşa cum regăsim în Franţa, Anglia, SUA),sistemul lor familial este câteodată
autoritar şi inegalitar
. Raţiunea acestor stări de faptîşi are originea în structura proprietăţii agricole şi a productivităţii agriculturii. Acestcaracter autoritar familial accentuează, pornind de la familie şi ajungând la naţiune,trecând prin toate formele de organizare sociala, dependea faţă de autoritate şiconformarea comportamentelor. Caracterul inegalitar, ilustrat în particular de practica2
 
întâietăţii celor în vârstă, determină grupul să accepte inegalitatea şi ineluctabilitateaierarhiei. Familia lărgită, ce poate să se confunde, în anumite situaţii, cu un clan,constituit pe baze etnice, constituie valoarea dominantă în numeroase regiuni. Ea impuneo solidaritate puternică, ce poate prejudicia în anumite situaţii spiritul antreprenorial. Dar  poate, totodată, dacă este luată în calcul cu abilitate, să se transforme în factor destabilitate.
Istoria
 
unei naţiuni
îşi pune, la rândul ei, un puternic accent asupra evoluţiei culturiiacelei naţiuni. Numeroase civilizaţii sunt mult mai vechi decât civilizaţiile europene iar membrii acestor civilizaţii sunt conştienţi de acest lucru: sentimentul de superioritate aloccidentalilor (posibil în mare parte datorita „laisser-faire”-ului economic promovat deAdams Smith, pluralismului politic, libertăţii individuale, iar în ultimul secol şisuperiorităţii militare adusă de Statele Unite ale Americii) nu datează decât de două sautrei secole. Acest lucru poate a nu fi bine privit de locuitorii unor civilizaţii mult maivechi decât cea occidentală. Pentru mulţi dintre ei, occidentalii sunt consideraţi a fi nou-îmbogăţiţi inculţi, imperialişti periculoşi promotori ai războiului, descendenţii cruciaţilor.
Relaţiile de putere din cadrul unei comunităţi
definesc la rândul lor cultura acesteia.Astfel, sentimentul ordinea stabilită în societate este determinade voinţa luiDumnezeu este larg răspândit în numeroase ţări: inegalităţile sunt prin urmare naturale, putând a fi organizate (a se vedea exemplul castelor din India) şi, în consecinţă, disciplina poate, şi este, acceptată ca regulă a jocului. În Occident, seful îşi impune autoritateaexprimându-se verbal şi dând forţa şi valoare punctelor sale de vedere. În Japonia, şi încele mai multe cazuri în toata Asia, seful se exprimă verbal foarte rar: el îşi impuneautoritatea prin capacitatea sa de a exprima punctul de vedere global al grupului, al căruilider este.
Moştenirea ideologică:
În ţările cu economie dirijistă, Statul veghează asupra tuturor aspectelor vieţii economico-sociale, garantează ordinea şi asigură un anumit nivel de bunăstare, acuzând în acelaşi timp liberalismul economic de naşterea şi multiplicarea anumeroase probleme sociale şi morale, riscante din punctul de vedere al destabilizăriisocietăţii. Şi aceasta în contextul în care chiar economiile dirijiste permit anumitor categorii sociale îmbogăţirea rapidă. Se observă astfel, iar cazul României este unul carese înscrie în această dinamică, că moştenirea ideologică influenţează şi, în cele din urmă, poate defini într-o oarecare măsură cultura unei ţări, a unei comunităţi umane. Ideologiasocialistă a condus la cvasi-inexistenta raţiunii economice şi a spiritului antreprenorial allocuitorilor a numeroase regiuni. Sistemele etatice (care mai există în câteva locuri dinlume) au ignorat separarea puterilor în stat şi au controlat de o manieră agresivăinformaţia. Totodată, moştenirea ideologică poate fi percepută şi prin intermediul unor alte situaţii de fapt, printre care: absenta însăşi a conceptului de proprietate intelectuala înţările cu sistem politic şi economic de sorginte marxista, generalizarea pe scara larga afurtului şi deturnării de materiale şi de marfă, datorată, şi uneori chiar justificată, în modfrecvent de modicitatea salariilor şi de dimensiunea colectivă a proprietăţii.
Tipuri de raţionament şi management
: Occidentalii sunt moştenitorii gândirii anticilor greci, astfel că pentru ei linia dreaptă reprezintă drumul cel mai scurt dintr-un punct în3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->