Scurt istoric asupra cunoa
ş
terii
ş
i cercet
ă
rii m
ă
rilor
ş
ioceanelor
Atras de farmecul
ş
i romantismul marilor întinderi de ap
ă
, de cunoa
ş
terea a ceea ce se putea afladincolo de orizont, dar mai ales de necesit
ăţ
ile practice, omul a cunoscut marea
ş
i a avut contact cu eadin cele mai vechi timpuri.Începuturile cunoa
ş
terii m
ă
rilor
ş
i oceanelor se suprapun cu primele preocup
ă
ri geografice aleomului pentru cunoa
ş
terea formelor
ş
i dimensiunilor globului terestru.Cu aproximativ un mileniu î.Hr., fenicienii
ş
i grecii cuno
ş
teau destul de bine Marea Mediteran
ă
. În jurul perioadei 600-500 î.Hr., se efectuau primele c
ă
l
ă
torii în jurul Africii, se afirma c
ă
P
ă
mântul esterotund, iar fenomenul mareelor era pus în leg
ă
tur
ă
cu fazele Lunii.Primele cuno
ş
tin
ţ
e asupra m
ă
rilor
ş
i oceanelor s-au transmis prin intermediul izvoarelor nescrise
ş
imai ales a miturilor, din care remarc
ă
m îndeosebi pe cele grece
ş
ti
ş
i romane, dar nu putem s
ă
nu leamintim
ş
i pe cele române
ş
ti.În mitologia greac
ă
, Zeul Okeanos, de la care în perioada modern
ă
,
ş
i-a luat denumirea
ş
i
ş
tiin
ţ
adespre m
ă
ri
ş
i oceane – oceanografia, r
ă
mâne cel mai important personaj. El patrona fluviul
Okeanos
care înconjura P
ă
mântul, considerat la timpul respectiv ca un disc, la marginea c
ă
ruia se g
ă
se
ş
teoceanul.Din mitologia roman
ă
remarc
ă
m zeul m
ă
rii – Neptun, iar din mitologia româneasc
ă
, legat
ă
bineîn
ţ
eles de Marea Neagr
ă
, zeul Pontos
ş
i semizeul Glycon numit
ş
i
Ş
arpele cu Pene.Desf
ăş
urat
ă
pe o perioad
ă
de aproximativ 15 secole (X î.Hr. pân
ă
în sec V d.Hr.), antichitateacuprinde o diversitate de preocup
ă
ri în domeniul descoperirilor geografice,
ş
i implicit cel al m
ă
rilor
ş
ioceanelor, localizate în centrele culturii
ş
i civiliza
ţ
iei antice grece
ş
ti, romane
ş
i egiptene.
Herodot
, unul din pionierii geografiei, în lucrarea sa
Istora
prezint
ă
câteva nout
ăţ
i fundamentale încare se materializeaz
ă
idea unit
ăţ
ii Oceanului Planetar, iar prin desenele cartografice care înso
ţ
esc cele 9c
ă
r
ţ
i, apar clar cele trei continente – Europa, Asia
ş
i Africa.
Aristotel
, impune renun
ţ
area la interpretarea mitologic
ă
în favoarea cunoa
ş
terii, bazate peobserva
ţ
ii
ş
i m
ă
sur
ă
tori în natur
ă
. Considerat ca p
ă
rinte al oceanografiei, cele mai importante contribu
ţ
iiale sale sunt cuprinse în lucrarea <
Meteorologia>
, în care afirma c
ă
P
ă
mântul este o sfer
ă
, din care obun
ă
parte este reprezentat
ă
de ocean. Tot el delimiteaz
ă
termenii de
ocean
care înconjoar
ă
întregP
ă
mântul
ş
i
mare
, de dimensiuni mai mici, „formând un sistem fluviatil” prin Marea Caspic
ă
, MareaNeagr
ă
, Marea Egee
ş
i Marea Mediteran
ă
,
ş
i care prin strâmtoarea Gibraltar face leg
ă
tura cu Oceanul Atlantic.
Eratosthene
, se deta
ş
eaz
ă
prin m
ă
sur
ă
torile efectuate asupra dimensiunii P
ă
mântului, a propor
ţ
ieidintre ap
ă
ş
i uscat, precum
ş
i contribu
ţ
iile aduse la cunoa
ş
terea mareelor.
Strabon
considerat ca p
ă
rinte al geografiei, în lucrarea sa fundamental
ă
intitulat
ă
<
Geografia>
,face preciz
ă
rii asupra unit
ăţ
ii Oceanului Planetar, rolul proceselor tectonice
ş
i vulcanice în formaream
ă
rilor, efectul eroziunii fluviatile în formarea sedimentelor pe fundul cuvetelor marine, precum
ş
iaspecte privind dinamica marin
ă
(curen
ţ
i, maree, valuri).În epoca roman
ă
se realizeaz
ă
numeroase c
ă
l
ă
torii în Marea Mediteran
ă
, Marea Neagr
ă
, MareaRo
ş
ie, Golful Persic
ş
i în jum
ă
tatea nordic
ă
a Oceanului Atlantic.Din categoria înv
ăţ
a
ţ
ilor romani, amintim pe
Seneca
, p
ă
rintele hidrografiei
,
pe
Ptolemeu,
caredezvolt
ă
conceptele de latitudine
ş
i longitudine, pe seama c
ă
rora a elaborat reprezent
ă
ri cartografice aleOceanelor Atlantic
ş
i Indian, precum
ş
i ale m
ă
rilor Europei (M. Mediteran
ă
, M. Neagr
ă
ş
i M. Caspic
ă
),
Pliniu cel B
ă
trân
care descrie
ţă
rmurile M
ă
rii Negre
ş
i gurile fluviului Dun
ă
rea.
Perioada marilor c
ă
l
ă
torii pe mare
În evolu
ţ
ia cuno
ş
tin
ţ
elor despre geografia m
ă
rilor
ş
i oceanelor se impune
perioada marilorc
ă
l
ă
torii pe mare
, care se realizeaz
ă
odat
ă
cu începuturile rena
ş
terii
ş
i dureaz
ă
pân
ă
la mijloculsecolului al XIX-lea.
Iar în cadrul acestei perioade distingem:
-
etapa marilor descoperiri geografice, între anii 1492 – 1522, când au avut loc c
ă
l
ă
toriile lui
Cristofor Columb, Vasco da Gama, Cabral, Ponce de Leon
ş
i
Magellan
;
-
etapa c
ă
l
ă
toriilor în jurul Lumii sec. XVI-XVIII, prin c
ă
l
ă
toriile lui
Fr. Drake, Raggeveen, John Byron, Samuel Wallis, Philip Carteret, Louis de Bougainville, Ortella, Barents
ş
.a. ;
-
etapa celor trei expedi
ţ
ii ale lui
James Cook
desf
ăş
urate între anii 1768-1780, cu scopul de acerceta sudul Oceanului Pacific, în jurul Antarcticii
ş
i nordul Oceanului Pacific ;
-
etapa premodern
ă
, continuare a etapelor anterioare care se încheie la mijlocul secolului alXIX-lea prin expedi
ţ
iile
Boagle, Ross, Forbes.
C
ă
l
ă
toriile întreprinse de
Columb, Vasco da Gama
ş
i
Magellan,
aduc contribu
ţ
ii însemnate lacunoa
ş
terea oceanelor.Ulterior navigatorii englezi, olandezi, spanioli, ru
ş
i, portughezi etc. au îmbog
ăţ
it cuno
ş
tin
ţ
ele asupraoceanelor. Apari
ţ
ia lucr
ă
rii lui
Varenius
<
Geographia Generalis>
, în 1650, este deosebit de important
ă
deoarece autorul consacr
ă
un capitol aparte m
ă
rilor
ş
i oceanelor.
Perioada modern
ă
ş
i contemporan
ă
Se desf
ăş
oar
ă
de la sfâr
ş
itul secolului al XIX-lea pân
ă
în prezent.Prin natura descoperirilor, în aceast
ă
perioad
ă
se pune în eviden
ţă
importan
ţ
a
ş
i rolul fundamentalal Oceanului Planetar.Expedi
ţ
ii deosebit de importante au fost întreprinse în vederea cunoa
ş
terii
ş
i exploat
ă
rii
ţ
inuturilor înghe
ţ
ate din Nord
ş
i Sud. Astfel, pentru zona arctic
ă
men
ţ
ion
ă
m numai câteva: expedi
ţ
iile lui
Barents, Hudson, Lapteev,Celeuskin, Franklin
.Expedi
ţ
ia lui
Fridtjov Nansen
, pe vasul „
Fram”
, a ajuns în anul 1895 pân
ă
în apropierea PoluluiNord. Nansen a f
ă
cut o serie de observa
ţ
ii în leg
ă
tur
ă
cu temperatura apei, cu deriva banchizei deghea
ţă
etc.În anul 1909, dup
ă
nenum
ă
rate încerc
ă
ri, americanul
R.E. Peary
a ajuns la Polul Nord
ş
i a ar
ă
tat c
ă
aici este ap
ă
ş
i nu p
ă
mânt.O. I. Schmidt, care a participat între anii 1932
ş
i 1937 la expedi
ţ
ii în Oceanul Arctic, a instalatprima sta
ţ
iune
ş
tiin
ţ
ific
ă
„Polul Nord I“.Polul Sud a fost explorat, în continuare, de c
ă
tre
Weddel, Ross, Scott, Amundsen
ş
i de c
ă
treexpedi
ţ
ia vasului „
Belgica”
(1897-1899) care a iernat în ghe
ţ
urile Antarcticii, la care a participat
ş
i
Emil Racovi
ţă
, biolog român.Dintre expedi
ţ
iile oceanografice care au înconjurat lumea, cele mai valoroase studii marine au fostf
ă
cute de navele „
Vitiaz”
(1894-1895), „
Planet”
, „
Carnegie”
(1904-1909), „
Dana”
(1921- 1923), „
Albatros”
(1947-1948) etc.În anul 1960, s-a format sub egida ONU,
Comisia Oceanografic
ă
Interguvernamental
ă
, care apreconizat o serie de programe interna
ţ
ionale de investigare
ş
tiin
ţ
ific
ă
a Oceanului Planetar.În anul 1965, nava american
ă
„
Anton Brun”
a întreprins cercet
ă
ri în Pacific de-a lungul
ţă
rmuluiEcuadorului
ş
i Perului, colectând date noi despre Curentul rece al Perului („Humboldt”). La aceast
ă
expedi
ţ
ie a luat parte
ş
i profesorul universitar român Mihai B
ă
cescu.Nava englez
ă
„
Discovery II”
a întreprins cercet
ă
ri în Oceanul Indian, Marea Mediteran
ă
, Oceanul Atlantic
ş
i Marea Ro
ş
ie.Nava francez
ă
„
Calypso”
a efectuat observa
ţ
ii în Marea Ro
ş
ie, Golful Persic
ş
i Oceanul Indian,Marea Mediteran
ă
ş
i Oceanul Atlantic.De pe aceast
ă
nav
ă
s-a m
ă
surat, gradul de radioactivitate al apei marine.În ultimul timp, cercet
ă
rile
ş
i experimentele oceanografice au luat o amploare deosebit
ă
fiindelaborate o serie de programe. Între anii 1971-1980 a fost ini
ţ
iat „
Deceniul Interna
ţ
ional de Cercet
ă
riOceanografice
“ de c
ă
tre
Comisia Oceanografic
ă
Interguvernamental
ă
(C.O.I.), care
ş
i-a propus l
ă
rgireacuno
ş
tin
ţ
elor despre zonele adânci ale Oceanului Planetar pentru o mai bun
ă
valorificare a resurselor,cunoa
ş
terea interac
ţ
iunii dintre ocean
ş
i atmosfer
ă
, împiedicarea polu
ă
rii
ş
i ocrotirea mediului marin.
Ţ
ara noastr
ă
prin
Institutul Român de Cercet
ă
ri Marine
a efectuat o serie de cercet
ă
ri
ş
istudii în Marea Neagr
ă
, în special în zona platformei continentale, de interes economic pentrudescoperirea
ş
i exploatarea z
ă
c
ă
mintelor de hidrocarburi, cercet
ă
ri biologice pentru o mai bun
ă
productivitate a speciilor, pentru folosirea energiei valurilor etc.
Pe lâng
ă
expedi
ţ
iile de mare amploare organizate cu ajutorul navelor oceanografice, un aport ladezvoltarea Oceanografiei l-au adus
ş
i cercet
ă
rile efectuate cu aparate de scufundare. Este vorba, înprimul rând, de scafandri autonomi.Prima scufundare a fost f
ă
cut
ă
de
Henry Edwards
pe coastele Insulei Sicilia. De atunci
ş
i pân
ă
înprezent, aparatele de scufundare s-au perfec
ţ
ionat continuu. Amintim în acest sens, pe cel al lui
Yves Couseau
care a permis scufund
ă
ri pân
ă
la 40-50 m
ş
i chiar pân
ă
la 100 m.
Jacques Yves Cousteau
aorganizat la Toulon, în 1946,
Grupul de studii
ş
i cercet
ă
ri submarine
(GERS)
dotat cu nava „
Ellie- Monnier”
; cu ajutorul c
ă
reia s-au întreprins cercet
ă
ri în Marea Mediteran
ă
ş
i Oceanul Atlantic, iar maitârziu, din anul 1961, cu nava „
Calypaso”
.Scufund
ă
rile autonome, deosebit de valoroase
ş
i eficiente în zonele de coast
ă
sau cele cu ape pu
ţ
inadânci, au scos la iveal
ă
o serie de vestigii ale unor civiliza
ţ
ii vechi (amfore, statui) sau zeci
ş
i sute decor
ă
bii naufragiate.În anul 1965,
J.Y. Cousteau
a construit o sfer
ă
cu un diametru de 5,70 m, numit
ă
„casa de submare“, în care
ş
ase scufund
ă
tori, lansa
ţ
i la o adâncime de 100 m, au stat timp de 4 s
ă
pt
ă
mâni.Institutul Român de Cercet
ă
ri Marine dispune de un submersibil de cercetare oceanografic
ă
,proiectat
ş
i construit de speciali
ş
ti români, destinat cercet
ă
rilor oceanografice de biologie marin
ă
,acvacultur
ă
, poluare, foraj marin, construc
ţ
ii hidrotehnice, arheologie marin
ă
etc.Un aport deosebit în problema cooper
ă
rii pe plan mondial l-au avut
ş
i întâlnirile periodice din cadruldiferitelor conferin
ţ
e interna
ţ
ionale precum: Conferin
ţ
a Oceanografic
ă
de la Copenhaga
(1960),Congresul Mediteranei de la Bucure
ş
ti (1966)
ş
i
Conferinele ONU asupra dreptului m
ă
rii
ţ
inute laCaracas (1974), Geneva (1957), New York (1976, 1982).
ţ
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Notes
Load more
