Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
11Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Mari si Oceane

Mari si Oceane

Ratings: (0)|Views: 3,416|Likes:
Published by luminita_elena_6830

More info:

Published by: luminita_elena_6830 on Dec 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

05/17/2013

pdf

text

original

 
 
Scurt istoric asupra cunoa
ş
terii
ş
i cercet
ă
rii m
ă
rilor
ş
ioceanelor
 Atras de farmecul
ş
i romantismul marilor întinderi de ap
ă
, de cunoa
ş
terea a ceea ce se putea afladincolo de orizont, dar mai ales de necesit
ăţ
ile practice, omul a cunoscut marea
ş
i a avut contact cu eadin cele mai vechi timpuri.Începuturile cunoa
ş
terii m
ă
rilor
ş
i oceanelor se suprapun cu primele preocup
ă
ri geografice aleomului pentru cunoa
ş
terea formelor
ş
i dimensiunilor globului terestru.Cu aproximativ un mileniu î.Hr., fenicienii
ş
i grecii cuno
ş
teau destul de bine Marea Mediteran
ă
. În jurul perioadei 600-500 î.Hr., se efectuau primele c
ă
l
ă
torii în jurul Africii, se afirma c
ă
P
ă
mântul esterotund, iar fenomenul mareelor era pus în leg
ă
tur
ă
cu fazele Lunii.Primele cuno
ş
tin
ţ
e asupra m
ă
rilor
ş
i oceanelor s-au transmis prin intermediul izvoarelor nescrise
ş
imai ales a miturilor, din care remarc
ă
m îndeosebi pe cele grece
ş
ti
ş
i romane, dar nu putem s
ă
nu leamintim
ş
i pe cele române
ş
ti.În mitologia greac
ă
, Zeul Okeanos, de la care în perioada modern
ă
,
ş
i-a luat denumirea
ş
i
ş
tiin
ţ
adespre m
ă
ri
ş
i oceane – oceanografia, r
ă
mâne cel mai important personaj. El patrona fluviul
Okeanos 
 care înconjura P
ă
mântul, considerat la timpul respectiv ca un disc, la marginea c
ă
ruia se g
ă
se
ş
teoceanul.Din mitologia roman
ă
remarc
ă
m zeul m
ă
rii – Neptun, iar din mitologia româneasc
ă
, legat
ă
 bineîn
ţ
eles de Marea Neagr
ă
, zeul Pontos
ş
i semizeul Glycon numit
ş
i
Ş
arpele cu Pene.Desf 
ăş
urat
ă
pe o perioad
ă
de aproximativ 15 secole (X î.Hr. pân
ă
în sec V d.Hr.), antichitateacuprinde o diversitate de preocup
ă
ri în domeniul descoperirilor geografice,
ş
i implicit cel al m
ă
rilor
ş
ioceanelor, localizate în centrele culturii
ş
i civiliza
ţ
iei antice grece
ş
ti, romane
ş
i egiptene.
Herodot 
, unul din pionierii geografiei, în lucrarea sa
Istora 
prezint
ă
câteva nout
ăţ
i fundamentale încare se materializeaz
ă
idea unit
ăţ
ii Oceanului Planetar, iar prin desenele cartografice care înso
ţ
esc cele 9c
ă
r
ţ
i, apar clar cele trei continente – Europa, Asia
ş
i Africa.
 Aristotel 
, impune renun
ţ
area la interpretarea mitologic
ă
în favoarea cunoa
ş
terii, bazate peobserva
ţ
ii
ş
i m
ă
sur
ă
tori în natur
ă
. Considerat ca p
ă
rinte al oceanografiei, cele mai importante contribu
ţ
iiale sale sunt cuprinse în lucrarea <
Meteorologia> 
, în care afirma c
ă
P
ă
mântul este o sfer
ă
, din care obun
ă
parte este reprezentat
ă
de ocean. Tot el delimiteaz
ă
termenii de
ocean 
care înconjoar
ă
întregP
ă
mântul
ş
i
mare 
, de dimensiuni mai mici, „formând un sistem fluviatil” prin Marea Caspic
ă
, MareaNeagr
ă
, Marea Egee
ş
i Marea Mediteran
ă
,
ş
i care prin strâmtoarea Gibraltar face leg
ă
tura cu Oceanul Atlantic.
Eratosthene 
, se deta
ş
eaz
ă
prin m
ă
sur
ă
torile efectuate asupra dimensiunii P
ă
mântului, a propor
ţ
ieidintre ap
ă
 
ş
i uscat, precum
ş
i contribu
ţ
iile aduse la cunoa
ş
terea mareelor.
Strabon 
considerat ca p
ă
rinte al geografiei, în lucrarea sa fundamental
ă
intitulat
ă
<
Geografia> 
,face preciz
ă
rii asupra unit
ăţ
ii Oceanului Planetar, rolul proceselor tectonice
ş
i vulcanice în formaream
ă
rilor, efectul eroziunii fluviatile în formarea sedimentelor pe fundul cuvetelor marine, precum
ş
iaspecte privind dinamica marin
ă
(curen
ţ
i, maree, valuri).În epoca roman
ă
se realizeaz
ă
numeroase c
ă
l
ă
torii în Marea Mediteran
ă
, Marea Neagr
ă
, MareaRo
ş
ie, Golful Persic
ş
i în jum
ă
tatea nordic
ă
a Oceanului Atlantic.Din categoria înv
ăţ
a
ţ
ilor romani, amintim pe
Seneca 
, p
ă
rintele hidrografiei
 ,
pe
Ptolemeu,
caredezvolt
ă
conceptele de latitudine
ş
i longitudine, pe seama c
ă
rora a elaborat reprezent
ă
ri cartografice aleOceanelor Atlantic
ş
i Indian, precum
ş
i ale m
ă
rilor Europei (M. Mediteran
ă
, M. Neagr
ă
 
ş
i M. Caspic
ă
),
Pliniu cel B 
ă 
trân 
care descrie
ţă
rmurile M
ă
rii Negre
ş
i gurile fluviului Dun
ă
rea.
Perioada marilor c
ă
l
ă
torii pe mare
În evolu
ţ
ia cuno
ş
tin
ţ
elor despre geografia m
ă
rilor
ş
i oceanelor se impune
perioada marilorc
ă
l
ă
torii pe mare
, care se realizeaz
ă
odat
ă
cu începuturile rena
ş
terii
ş
i dureaz
ă
pân
ă
la mijloculsecolului al XIX-lea.
 
Iar în cadrul acestei perioade distingem:
-
etapa marilor descoperiri geografice, între anii 1492 – 1522, când au avut loc c
ă
l
ă
toriile lui
Cristofor Columb, Vasco da Gama, Cabral, Ponce de Leon 
ş
i
Magellan 
;
-
etapa c
ă
l
ă
toriilor în jurul Lumii sec. XVI-XVIII, prin c
ă
l
ă
toriile lui
Fr. Drake, Raggeveen, John Byron, Samuel Wallis, Philip Carteret, Louis de Bougainville, Ortella, Barents 
 
ş
.a. ;
-
etapa celor trei expedi
ţ
ii ale lui
James Cook 
desf 
ăş
urate între anii 1768-1780, cu scopul de acerceta sudul Oceanului Pacific, în jurul Antarcticii
ş
i nordul Oceanului Pacific ;
-
etapa premodern
ă
, continuare a etapelor anterioare care se încheie la mijlocul secolului alXIX-lea prin expedi
ţ
iile
Boagle, Ross, Forbes.
 C
ă
l
ă
toriile întreprinse de
Columb, Vasco da Gama 
ş
i
Magellan,
aduc contribu
ţ
ii însemnate lacunoa
ş
terea oceanelor.Ulterior navigatorii englezi, olandezi, spanioli, ru
ş
i, portughezi etc. au îmbog
ăţ
it cuno
ş
tin
ţ
ele asupraoceanelor. Apari
ţ
ia lucr
ă
rii lui
Varenius 
<
Geographia Generalis> 
, în 1650, este deosebit de important
ă
 deoarece autorul consacr
ă
un capitol aparte m
ă
rilor
ş
i oceanelor.
Perioada modern
ă
 
ş
i contemporan
ă
 
Se desf 
ăş
oar
ă
de la sfâr
ş
itul secolului al XIX-lea pân
ă
în prezent.Prin natura descoperirilor, în aceast
ă
perioad
ă
se pune în eviden
ţă
importan
ţ
a
ş
i rolul fundamentalal Oceanului Planetar.Expedi
ţ
ii deosebit de importante au fost întreprinse în vederea cunoa
ş
terii
ş
i exploat
ă
rii
ţ
inuturilor înghe
ţ
ate din Nord
ş
i Sud. Astfel, pentru zona arctic
ă
men
ţ
ion
ă
m numai câteva: expedi
ţ
iile lui
Barents, Hudson, Lapteev,Celeuskin, Franklin 
.Expedi
ţ
ia lui
Fridtjov Nansen 
, pe vasul „
Fram” 
, a ajuns în anul 1895 pân
ă
în apropierea PoluluiNord. Nansen a f 
ă
cut o serie de observa
ţ
ii în leg
ă
tur
ă
cu temperatura apei, cu deriva banchizei deghea
ţă
etc.În anul 1909, dup
ă
nenum
ă
rate încerc
ă
ri, americanul
R.E. Peary 
a ajuns la Polul Nord
ş
i a ar
ă
tat c
ă
 aici este ap
ă
 
ş
i nu p
ă
mânt.O. I. Schmidt, care a participat între anii 1932
ş
i 1937 la expedi
ţ
ii în Oceanul Arctic, a instalatprima sta
ţ
iune
ş
tiin
ţ
ific
ă
„Polul Nord I“.Polul Sud a fost explorat, în continuare, de c
ă
tre
Weddel, Ross, Scott, Amundsen 
 
ş
i de c
ă
treexpedi
ţ
ia vasului „
Belgica” 
(1897-1899) care a iernat în ghe
ţ
urile Antarcticii, la care a participat
ş
i
Emil Racovi 
 ţă 
, biolog român.Dintre expedi
ţ
iile oceanografice care au înconjurat lumea, cele mai valoroase studii marine au fost
ă
cute de navele „
Vitiaz” 
(1894-1895), „
Planet” 
,
Carnegie” 
(1904-1909), „
Dana” 
(1921- 1923), „
 Albatros” 
(1947-1948) etc.În anul 1960, s-a format sub egida ONU,
Comisia Oceanografic 
ă 
Interguvernamental 
ă 
, care apreconizat o serie de programe interna
ţ
ionale de investigare
ş
tiin
ţ
ific
ă
a Oceanului Planetar.În anul 1965, nava american
ă
 Anton Brun” 
a întreprins cercet
ă
ri în Pacific de-a lungul
ţă
rmuluiEcuadorului
ş
i Perului, colectând date noi despre Curentul rece al Perului („Humboldt”). La aceast
ă
 expedi
ţ
ie a luat parte
ş
i profesorul universitar român Mihai B
ă
cescu.Nava englez
ă
Discovery II” 
a întreprins cercet
ă
ri în Oceanul Indian, Marea Mediteran
ă
, Oceanul Atlantic
ş
i Marea Ro
ş
ie.Nava francez
ă
Calypso” 
a efectuat observa
ţ
ii în Marea Ro
ş
ie, Golful Persic
ş
i Oceanul Indian,Marea Mediteran
ă
 
ş
i Oceanul Atlantic.De pe aceast
ă
nav
ă
s-a m
ă
surat, gradul de radioactivitate al apei marine.În ultimul timp, cercet
ă
rile
ş
i experimentele oceanografice au luat o amploare deosebit
ă
fiindelaborate o serie de programe. Între anii 1971-1980 a fost ini
ţ
iat „
Deceniul Interna
ţ
ional de Cercet
ă
riOceanografice
 “ de c
ă
tre
Comisia Oceanografic 
ă 
Interguvernamental 
ă 
(C.O.I.), care
ş
i-a propus l
ă
rgireacuno
ş
tin
ţ
elor despre zonele adânci ale Oceanului Planetar pentru o mai bun
ă
valorificare a resurselor,cunoa
ş
terea interac
ţ
iunii dintre ocean
ş
i atmosfer
ă
, împiedicarea polu
ă
rii
ş
i ocrotirea mediului marin.
Ţ
ara noastr
ă
prin
Institutul Român de Cercet
ă
ri Marine
a efectuat o serie de cercet
ă
ri
ş
istudii în Marea Neagr
ă
, în special în zona platformei continentale, de interes economic pentrudescoperirea
ş
i exploatarea z
ă
c
ă
mintelor de hidrocarburi, cercet
ă
ri biologice pentru o mai bun
ă
 productivitate a speciilor, pentru folosirea energiei valurilor etc.
 
Pe lâng
ă
expedi
ţ
iile de mare amploare organizate cu ajutorul navelor oceanografice, un aport ladezvoltarea Oceanografiei l-au adus
ş
i cercet
ă
rile efectuate cu aparate de scufundare. Este vorba, înprimul rând, de scafandri autonomi.Prima scufundare a fost f 
ă
cut
ă
de
Henry Edwards 
pe coastele Insulei Sicilia. De atunci
ş
i pân
ă
înprezent, aparatele de scufundare s-au perfec
ţ
ionat continuu. Amintim în acest sens, pe cel al lui
Yves Couseau 
care a permis scufund
ă
ri pân
ă
la 40-50 m
ş
i chiar pân
ă
la 100 m.
Jacques Yves Cousteau 
aorganizat la Toulon, în 1946,
Grupul de studii
ş
i cercet
ă
ri submarine
(GERS) 
dotat cu nava „
Ellie- Monnier” 
; cu ajutorul c
ă
reia s-au întreprins cercet
ă
ri în Marea Mediteran
ă
 
ş
i Oceanul Atlantic, iar maitârziu, din anul 1961, cu nava „
Calypaso” 
.Scufund
ă
rile autonome, deosebit de valoroase
ş
i eficiente în zonele de coast
ă
sau cele cu ape pu
ţ
inadânci, au scos la iveal
ă
o serie de vestigii ale unor civiliza
ţ
ii vechi (amfore, statui) sau zeci
ş
i sute decor
ă
bii naufragiate.În anul 1965,
J.Y. Cousteau 
a construit o sfer
ă
cu un diametru de 5,70 m, numit
ă
„casa de submare“, în care
ş
ase scufund
ă
tori, lansa
ţ
i la o adâncime de 100 m, au stat timp de 4 s
ă
pt
ă
mâni.Institutul Român de Cercet
ă
ri Marine dispune de un submersibil de cercetare oceanografic
ă
,proiectat
ş
i construit de speciali
ş
ti români, destinat cercet
ă
rilor oceanografice de biologie marin
ă
,acvacultur
ă
, poluare, foraj marin, construc
ţ
ii hidrotehnice, arheologie marin
ă
etc.Un aport deosebit în problema cooper
ă
rii pe plan mondial l-au avut
ş
i întâlnirile periodice din cadruldiferitelor conferin
ţ
e interna
ţ
ionale precum: Conferin
ţ
a Oceanografic
ă
de la Copenhaga
 
(1960),Congresul Mediteranei de la Bucure
ş
ti (1966)
ş
i
Conferinele ONU asupra dreptului m 
ă 
rii 
 
ţ
inute laCaracas (1974), Geneva (1957), New York (1976, 1982).
 ţ 
 

Activity (11)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Dionis Dionis liked this
Ionela Virnav liked this
Porcos Florica liked this
Dragos Alexandru liked this
Stefania Iuliana liked this
Alina Jizdan liked this
Balan Radu liked this
Astilean Fulga liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->