BIBLIA

SFÂNTA SCRIPTURĂ

VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA,REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

ARHIEPISCOPUL CLUJULUISPRIJINIT PE NUMEROASE ALTE OSTENELI

Versiune electronică neoﬁcială, 26 octombrie 2011

INTRODUCERE

Introducere

Precuvântare

BibliasauSfântaScripturăesteCarteadesprecareDumnezeuspune, pringuraSfântului Său Prooroc Moise: „ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşiviaavoastră, şiprincuvântulacestavăveiîndelungazilele...“ (Dt32, 47). Ace-laşi adevăr ni-l descoperă apoi Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru noi,Domnul nostru Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Săi: „Cuvintele pe careEu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaă sunt“ (In 6, 63). Aşa a îneles Bisericaîncă de la întemeierea ei, în ziua Cincizecimii, locul şi rolul Sfintei Scripturi înviaa ei, cinstind-o ca pe Cuvântul cel viu şi spre mântuirea noastră lucrătoral lui Dumnezeu. Cultul, teologia, viaa duhovnicească, iconografia, într-un cu-vânt întreaga viaă bisericească ortodoxă este o dumnezeiască rodire a SfinteiScripturi, aşa cum ne-a fost ea încredinată de Sfinii Apostoli şi tălmăcită decătre cei mai adânci cunoscători şi râvnitori plinitori ai învăăturilor ei: SfiniiPărini.În Biserica noastră Ortodoxă Română, grija pentru împărtăşirea credincioşi-lor dreptmăritori de frumuseea nepământească şi de tot folosul duhovnicescale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor limbă, s-a manifestat de timpuriu încomparaie cu alte neamuri creştine. În fruntea harnicilor şi talentailor tra-ducători ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi erudii, care şi-auînchinat timpul şi priceperea acestei sacre strădanii, adăugând nevoinei ne-voină, lăsându-ne ca pe o moştenire nepreuită, încă din veacul al XVII-lea,întreaga Biblie în grai românesc, ediie cunoscută sub denumirea de Biblia dela 1688, Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti.Pentru realizarea acestui monument unic al credinei noastre dreptmăritoare,dar şi al culturii române, vrednicii lui tâlcuitori au luat „lumină şi dentr-alteizvoade vechi“, avându-se însă ca temei al traducerii textul „cel elinesc al celor70 de dascăli“, adică Septuaginta. O vrednică de menionat mărturie în acestîneles este activitatea tipografică a diaconului Coresi, care pentru a răspândicuvântuldumnezeiescscrisşiromânilordinTransilvania,aizbutitsătipăreascălaOrăştie, în1582, căridinVechiulTestament, într-oscrierecunoscutăsubnu-

INTRODUCERE PRECUVÂNTARE

2mele de Palia de la Orăştie, precum şi un Liturghier, în 1570. Setea de credinăşi de limba română l-au determinat şi pe vestitul Mitropolit Simeon Ştefan, cu-noscător şi talentat traducător al textului biblic, să tipărească în 1648 pentruprima dată Noul Testament în întregime. În a doua predoslovie a acestei primetraduceri româneşti integrale a Noului Testament se mărturisea un gând vred-nic de toată luarea-aminte: „Noi derept aceea ne-am silit den cât am putut, săizvodim aşa cum să înăleagă toi“. Această mărturisire izvora din împlinireaunui vis nutrit de toi fiii dreptcredincioşi români care, aflai în afara dreptuluila închinarea părinilor lor, căutau şi păstrau scrisul românesc ca pe o comoarăa fiinei lor. Dar şi Noul Testament de la Alba Iulia, ca şi Biblia de la Bucureşti,încoronau ani buni de muncă a copiştilor din mânăstiri şi sate, iscusii făuritoride manuscrise în limba română, aflate, după vremi, răspândite în toate inutu-rile româneşti. Este, aşadar, cert că Biblia de la Bucureşti s-a aflat la temeliacelorlalte ediii care i-au urmat, răspunzând astfel setei de îndestulare din apacea vie a Dumnezeiescului Cuvânt în limba vorbită a poporului român, din ceîn ce mai bogată şi mai mlădioasă în dezvoltarea ei literară. În slujirea acestuiscop, s-au încumetat să tâlcuiască Sfânta Scriptură în româneşte şi personali-tăibisericeştiimpunătoarealesecoluluitrecut, precumadormitulîntrufericirePatriarh al României Nicodim Munteanu (1939-1948), Preotul profesor de Te-ologie Grigorie Pişculescu (Gala Galaction) – literat şi academician, precum şiînvăatul profesor de Teologie Vasile Radu.După apariia în anul 1914 a Bibliei Sfântului Sinod, intitulată astfel fiindcătraducereafusesefăcutăchiardemembriaiSfântuluiSinodalBisericiinoastre,din îndemnul şi cu purtarea de grijă a primului Patriarh al României – MironCristea (1925-1939) a fost publicată o nouă ediie a Sfintei Scripturi în anul1936, traducerea fiind realizată de cele trei mari personalităi bisericeşti maisus pomenite.În anul 1938 apărea într-o editură de stat Biblia tradusă de Preoii profesoriGala Galaction şi Vasile Radu, iar în anul 1944 o nouă ediie sinodală a SfinteiScripturi vedea lumina zilei, traducerea acesteia aparinând în cea mai mareparte fostului episcop Nicodim Munteanu, la vremea aceea ridicat la slujirea şidemnitatea de Patriarh al României.O grijă cu totul aparte faă de răspândirea luminii Dumnezeieştii Scripturi – învremuriledeaprigăprigonireacredineicreştineînaranoastră–,adoveditpu-rurea pomenitul înaintaş al Nostru, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977),în timpul arhipăstoririi căruia s-au publicat două ediii ale Bibliei (1968, 1975),ambele în câte un tiraj de 100.000 de exemplare. Noul Testament a fost tipăritîn timpul arhipăstoririi aceluiaşi vrednic Patriarh al României într-un numărde 125.000 de exemplare. În vremea arhipăstoririi fericitului întru adormirePatriarh Iustin Moisescu (1977-1986), o nouă ediie a Sfintei Scripturi (1982) afost imprimată într-un tiraj de 100.000 exemplare, iar Noul Testament într-untiraj de 110.000 exemplare.Începând cu anul 1988, când a fost publicată o nouă ediie a Bibliei, în colabo-