Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tolkien, J.R.R. - Hobbitul

Tolkien, J.R.R. - Hobbitul

Ratings: (0)|Views: 69 |Likes:
Published by sepucra

More info:

Published by: sepucra on Dec 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2013

pdf

text

original

 
Povestea unui Hobbit
 J.R.R. TolkienIMUSAFIRI NEPOFTIŢIA FOST ODATĂ un hobbit care locuia într-o gaură în pămînt. Nu era ovizuină din acelea antipatice, murdare sau umede, pline de capete saucozi de viermi şi cu miros de mîl; nu era nici nisipoasă sau lipsită de apă,sau o vizuină în care să n-ai pe ce să te aşezi sau pe ce să mănînci; era ovizuină de hobbit, şi asta înseamnă confort.Avea o uşă rotundă ca un hublou, vopsită în verde, şi drept în mijloculei era o clanţă ca un buton de alamă, galbenă şi lucioasă. Uşa dădea peun culoar în formă de tub, ca un tunel; dar un tunel cît se poate deconfortabil, fără fum, cu pereţii căptuşiţi cu lemn, cu dale pe jos şi cucovor, cu scaune lustruite şi multe, multe cuiere pentru haine şi pălării —pentru că hobbitul era întotdeauna bucuros de oaspeţi. Tunelul şerpuia şitot şerpuia, pătrunzînd pe ocolite pînă în inima Dealului — "Dealul", aşa îispunea toată lumea, cale de mai mulţi kilometri în jur. Tunelul avea multeuşi mici şi rotunde, întîi pe o parte, apoi pe cealaltă. Etaj nu exista. Aşa ela hobbiţi. Dormitoarele, băile, beciurile, cămările (multe cămări!),dulapurile (avea încăperi întregi pentru haine!), bucătăriile, sufrageriile,toate erau la acelaşi nivel şi dădeau pe acelaşi culoar. Cele mai bune încăperi erau cele de pe partea stîngă (îndată după intrare); erausingurele care aveau ferestre, ferestre rotunde, îngropate adînc în Perete;dădeau în grădina lui şi în pajiştile care se întindeau dincolo de grădină,coborînd pînă la rîu.Hobbitul de care vă vorbesc era un hobbit cu stare şi numele lui eraBaggins. Familia Baggins trăia pe lîngă Deal de cînd lumea şi toţi oconsiderau foarte respectabilă, nu numai pentru că cei mai mulţi dintremembrii ei erau buni gospodari, dar şi pentru că nu făcuseră niciodatănimic neaşteptat; ştiai perfect ce va spune un Baggins despre o problemăsau alta, fără să-ţi mai baţi capul să-l întrebi. Povestea de faţă estedespre un membru al familiei Baggins care s-a trezit antrenat într-oaventură, făcînd şi spunînd lucruri cu totul neaşteptate, cu care ocazieşi-a pierdut respectul vecinilor şi, în schimb, a cîştigat... ei, o să vedeţidacă, pînă la urmă a cîştigat ceva.Mama acestui hobbit al nostru... Dar, de fapt, ce este un hobbit, mă întrebaţi? Eu cred că astăzi hobbiţii au nevoie de o descriere pentru că eis-au înstrăinat şi au devenit cam scumpi la vedere cu Oamenii Mari, cumne spun ei nouă. Ei sînt (sau au fost) mici de stat, cam jumătate cît noi şimai mici decît Piticii bărboşi. Hobbiţii nu au barbă. Fac vrăji puţine sauchiar deloc, în afară de cele obişnuite, de fiecare zi — care îi ajută sădispară repede şi pe nesimţite cînd oamenii voluminoşi şi neghiobi ca noiapar poticnindu-se şi fac zgomot ca de elefant, care se aude la un kilome-tru. Sînt cam burtoşi, se îmbracă în culori stridente (mai ales verde şigalben); nu poartă pantofi pentru că le cresc tălpi naturale şi o blană depăr des, călduros şi negru pe picioare, ca părul de pe cap (care e buclat);au degete lungi, negre şi îndemînatice, o faţă binevoitoare şi un rîs gros şigălăgios (mai ales după masa de seară pe care o iau de două ori pe zi,atunci cînd reuşesc s-o obţină). Acum ştiţi destul ca să aveţi o bază depornire.
 
Deci, după cum spuneam, mama hobbitului nostru, adică a lui BilboBaggins, a fost celebra Belladonna Took, una dintre cele trei fiiceremarcabile ale Bătrînului Took, căpetenia hobbiţilor, care locuia pecealaltă parte a Apei — rîuleţul care curge la picioarele Dealului. Sespunea adesea (în alte familii) că odată, de mult, unul dintre strămoşii Took şi-ar fi luat drept nevastă o zînă. Aceasta era, fireşte, absurd, darera clar că, faţă de trăsăturile hobbiţilor, clanul Took avea cevaneobişnuit şi, din cînd în cînd, cîte unul dintre ei trăia o aventurăextraordinară. Dispărea discret şi familia ţinea totul în secret; dar erafoarte clar că familia Took nu era chiar atît de respectabilă ca familiaBaggins, cu toate că era, fără doar şi poate, mai înstărită.Nu cumva să credeţi că Belladonna Took a trăit vreo aventurăneobişnuită după ce a devenit doamna Bungo Baggins. Bungo — adicătatăl lui Bilbo — i-a construit (în parte cu banii ei) cea mai luxoasă vizuinăde hobbit din cîte au existat vreodată, atît sub Deal, cît şi deasupra saupe celălalt mal al Apei. Şi acolo au rămas toată viaţa Totuşi, e probabil căBilbo, singurul ei fiu, cu toate că arăta şi se purta de parcă ar fi fost ocopie a tatălui său, solid şi demn de încredere, avea un "ce" ciudat, care-ivenea de la familia Took şi care abia aştepta să iasă la iveală. Ocazia nus-a ivit însă decît după ce a crescut mare, pe la cincizeci de ani, cîndlocuia în frumoasa vizuină construită de tatăl lui, pe care v-am descris-omai devreme, şi după ce s-a stabilit acolo, după cîte se părea, pentrutotdeauna.Printr-o întîmplare ciudată, într-o dimineaţă de demult, în liniştealumii, pe vremea cînd zgomotul era mai mic şi verdeaţa mai abundentă,iar numărul hobbiţilor şi prosperitatea lor erau încă destul de mari, întimp ce Bilbo Baggins stătea în uşa casei lui, după ceaiul de dimineaţă,trăgînd dintr-o pipă uriaşă de lemn care îi ajungea pînă aproape dedegetele de la picioare, acoperite cu păr (frumos periat), trecu pe acoloGandalf. Gandalf! Dacă aţi fi auzit doar un sfert din ce am auzit eu despreel, iar eu am auzit doar o parte foarte mică din tot ce s-ar putea auzi, aţifi fost pregătiţi să ascultaţi poveştile cele mai fantastice. Pe oriundetrecea, răsăreau în mod neaşteptat fel de fel de istorii şi de aventuri. Numai trecuse de ani de zile pe aici, pe la umbra Dealului — de fapt, de cîndmurise prietenul lui, Bătrînul Took — aşa că hobbiţii aproape că-i uitaseră înfăţişarea. Fusese plecat dincolo de Deal, dincolo de Apă, cu treburide-ale lui, încă de pe vremea cînd erau cu toţii copii, hobbiţei şi hobbiţele.Singurul lucru pe care l-a văzut în dimineaţa aceea încrezătorul Bilbo afost un bătrîn cu baston. Avea o pălărie albastră, înaltă şi ascuţită, opelerină lungă, cenuşie, o eşarfă de mătase, peste care atîrna barba luialbă şi lungă pînă dincolo de brîu, şi nişte cizme negre, uriaşe.Bună dimineaţa! spuse Bilbo. "Şi chiar că e bună", se gîndi el.Soarele strălucea şi iarba era foarte verde.Dar Gandalf se uită la el pe sub sprîncenele lungi şi stufoase care-iieşeau de sub borul pălăriei umbroase.Cum adică? spuse, îmi urezi o dimineaţă bună, sau vrei să spui cădimineaţa e bună, fie că vreau eu sau nu; sau vrei să spui că te simţi bineazi, de dimineaţă; sau că e o dimineaţa care te face să vrei să fii bun.Toate laolaltă, spuse Bilbo. Şi mai e şi o dimineaţă foarte bună casă fumezi o pipă în aer liber. Dacă aveţi o pipă la dumneavoastră, vă rogsă luaţi loc şi să vă serviţi din tutunul meu. Nu vă grăbiţi, căci avem toatăziua în faţa noastră.După care Bilbo se aşeză într-un fotoliu lîngă uşă, încrucişă picioareleşi suflă un inel de fum, frumos şi cenuşiu, care urcă, zburînd, fără să sedestrame şi se depărtă, plutind, peste Deal.Foarte frumos, spuse Gandalf. Dar eu, azi, n-am timp să fac
 
rotocoale de fum. Caut pe cineva cu care să pornesc într-o expediţie pecare o pregătesc, dar e foarte greu de găsit un amator.Cred şi eu. Prin părţile astea! Noi sîntem cuminţi şi liniştiţi şi nu neplac aventurile. Nuuuuu! Sînt nesuferite, incomode, îţi strică liniştea şi tefac să întîrzii la masă. Nu ştiu ce-or fi găsind unii la ele, spuse hobbitulnostru, domnul Bilbo Baggins, şi, vîrîndu-şi degetele mari pe după bretele,scoase un rotocol de fum şi mai grozav ca primul.Îşi luă apoi corespondenţa de dimineaţă şi începu să citească prefăcîn-du-se că nu-l mai bagă în seamă pe bătrîn. Hotărîse că nu era de soiul luişi ar fi dorit să-l vadă plecînd. Bătrînul însă nici vorbă să se mişte. Stăteasprijinit în baston, fixîndu-l pe Bilbo, fără să scoată o vorbă, pînă cîndhobbitul începu să se simtă stînjenit, ba chiar se şi supără puţin.Ziua bună, spuse hobbitul, în cele din urmă. Noi nu vrem nici un felde aventuri pe aici, mulţumesc, încercaţi-vă norocul în cealaltă parte aDealului sau dincolo de Apă.Asta însemna, de fapt, că discuţia luase sfîrşit.La dumneata "Ziua bună" are mai multe înţelesuri, spuse Gandalf.Şi de data asta înseamnă că vrei să scapi de mine şi că ziua n-o să fiebună decît dacă plec!Nici pomeneală, domnul meu, nici pomeneală!... dar staţi puţin, mise pare că vă cunosc numele!Ba da, dragul meu domn, ba da. Şi să ştii că şi eu îl cunosc pe aldumitale: domnul Bilbo Baggins. Îmi ştii numele, cu toate că nu-ţiaminteşti că e vorba despre mine. Eu sînt Uandail, şi "Gandalf" e totunacu subsemnatul. Cînd te gîndeşti că am trăit să-l văd pe fiul Belladonnei Took că mă ia cu "Ziua bună", de parcă aş fi venit la uşa lui să vîndnasturi!Gandalf! Gandalf! Doamne, Dumnezeule! Nu cumva e vorba devrăjitorul călător care i-a dat Bătrînului Took o pereche de butoni cudiamant fermecaţi, care se prindeau şi nu se mai desprindeau decît laporuncă? Nu cumva sînteţi cel care spunea la petreceri poveşti minunatecu balauri şi spiriduşi, şi uriaşi, şi prinţese salvate, şi norocul neaşteptat alunor fii de văduvă? Sau cel care făcea focuri de artificii deosebit defrumoase? Mi-aduc şi acum aminte de ele! Le aprindea bunicul Took înajunul solstiţiului de vară. Erau grozave! Se ridicau ca nişte lalele mari defoc sau flori de gura-leului sau de salcîm galben şi pluteau peste întunerictoată seara. (Cred că v-aţi dat seama că domnul Baggins nu era chiar atîtde prozaic cît îi plăcea lui să-şi închipuie şi că, în plus, îi mai plăceau şiflorile.) Doamne, Dumnezeule, continuă el. Nu cumva sînteţi acela care a împins atîţia băieţi şi fete cuminţi să plece în lumea largă, să se vîre înaventuri nesăbuite? Să se caţere în pomi, să se ducă în vizită la elfi sau sănavigheze pe vapoare, spre ţărmuri îndepărtate? Doamne, ce viaţăintere... adică, vreau să spun că pe vremuri aţi cam încurcat lucrurile peaici. Chiar destul de rău, aş zice. Vă rog să mă iertaţi, dar credeam căv-aţi retras din afaceri.— Şi cu ce să mă ocup? spuse vrăjitorul. Ei, dar, oricum, mă bucur că îţi mai aminteşti de mine. Şi că măcar de focurile mele de artificii îţiaminteşti cu simpatie. Asta îmi dă oarecare speranţe. De aceea, dedragul bunicului tău, Bătrînul Took, şi al bietei Belladonna, o să-ţi dauceea ce ai cerut.Ce vreţi să spuneţi? Eu n-am cerut nimic!Ba da. Ba da. Şi încă de două ori. Te rog să mă ierţi. Dar am să măachit. De fapt, am să merg pînă într-acolo încît să te fac să participi laaventura de care-ţi spuneam, foarte nostimă pentru mine, foarte bunăpentru tine — şi, dacă reuşeşti s-o duci pînă la capăt, probabil şi foartefolositoare.

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Hencz David liked this
Wq Valiusha liked this
Dan liked this
Dan liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->