PROTECIA COPILULUI PROBLEMATICA DREPTURILOR sI A OBLIGAIILOR

Drepturile copilului - obligatiile sistemului de protectie

In situatia sociala actuala, data fiind intensitatea stresului la care sunt supuse familiile, multi copii sunt expusi unor variate forme de pericole, unele din ele fiind specifice saraciei (abandonul, institutionalizarea, vagabondajul), altele fiind dependente de formule inadecvate de crestere a copiilor de catre proprii parinti (diferite tipuri de abuz si neglijare). Din constientizarea tuturor acestor probleme rezulta nevoia sporita de interventie n favoarea copiilor. Schimbarile care se ntrevad a fi necesare din punctul de vedere al integrarii euroatlantice presupun centrarea societatii n mai mare masura pe toti copiii ei si vizeaza o mai sensibila raportare a comunitatilor locale, a politicienilor si a guvernarii n favoarea copiilor si a familiilor lor, dar si o mai mare profesionalizare a serviciilor sociale. Recunoasterea drepturilor copilului si semnarea Conventiei cu privire la drepturile copilului de catre peste 190 de state ale lumii a schimbat radical protectia copilului: a mutat accentul de pe relatia subiectiva de ajutor acordat copiilor aflati n situatii de dificultate de catre persoane mnate de spiritul caritativ, pe recunoasterea drepturilor copilului de a fi ajutat si pe obligatia sistemului de protectie de a da un ajutor eficient, efectiv.

Sistemul de protectie a copilului

Sistemul ocrotirii copilului n vederea asigurarii bunastarii sale poate fi definit ca fiind ansamblul de servicii oferite de un stat, prin care li se asigura copiilor suport material, asistenta medicala, educatie, conditii de locuit si ntretinere (Thoburn, 1998, p. 290). Se poate distinge ntre sensul larg si cel restrns al ocrotirii copilului (Herczog, 1997). n primul sens, asigurarea bunastarii se refera la ntreg evantaiul de servicii menite sa asigure dezvoltarea, sanatatea, educatia si ocrotirea copiilor pentru prevenirea tulburarilor de dezvoltare si de integrare sociala, iar n cel de-al doilea protectia copiilor este o structura separata, menita sa ofere sprijin categoriilor de copii aflati n situatii speciale de dificultate, fiind expusi unor conditii de crestere considerate dificile, care le pun n pericol sanatatea psihica sau fizica. A doua acceptie, mai restrnsa, este mai apropiata aceleia n care se realizeaza azi, n Romnia, sistemul de protectie a copilului. In legatura cu prima acceptie, mai larga, care cuprinde o arie extinsa de servicii, institutii si profesionisti care lucreaza cu si pentru copii, protectia copilului are un rol integrator, n sensul ca ea impune drepturile copilului si interesul superior (primordial) al acestuia n fata intereselor parintilor, a celorlalte persoane care l ngrijesc, al profesionistilor si al institutiilor frecventate de copii si de familiile sau sustinatorii lor. n acceptul de bunastare a copilului, asa cum este cuprins n Conventia Internationala cu privire la drepturile copilului, intra o gama larga de servicii si implicarea unor profesionisti, care sa apere copiii de orice fel de discriminari, de abuzuri sau de neglijare