Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Hassel, Sven - 01 Legiunea Blestematilor

Hassel, Sven - 01 Legiunea Blestematilor

Ratings: (0)|Views: 24 |Likes:
Published by Zelko Constantin

More info:

Published by: Zelko Constantin on Jan 01, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

 
SVEN HASSEL
LEGIUNEA BLESTEMAŢILOR
 The Legion of the DamnedAceastă carte este dedicată soldaţilor necunoscuţi căzuţi pentru ocauză care nu era a lor, celor mai buni camarazi ai mei din Regimentul 27(disciplinar) Blindate, precum şi curajoaselor femei care m-au ajutat îndecursul acelor ani îngrozitori:
Oberst Manfried HinkaOberstleutnant Erich von BarringOberfeldwebel Willie Beier Unteroffizier Hugo StegeStabsgefreiter Gustav EickenObergefreiter Anton Steyer Gefreiter Hans Breuer Unteroffizier Bernhard FleischmannGefreiter Asmus Braun
precum şi
Eva Shadows,
studentă în drept
Ursula Schade,
doctor în medicină
Barbara von Harburg,
infirmieră
Cele cinci minute s-au scurs. Nu vă râmâne decât să suportaţiconsecinţele... Apăsară pe un buton. Doi SS-işti mătăhăloşi în uniformă neagră pătrunseră în sală. Un ordin sec... Au târât-o apoi pe Eva până la o masăîmbrăcată în piele...
DEZERTOR TICĂLOSGenistul cel voinic fusese judecat în ajun şi condamnat la opt animuncă silnică. Astăzi e rândul meu să ies la lumină. Doi „câini de pază"m-au adus în faţa consiliului de război, care se ţinea într-o încăpere mare împodobită cu două gigantice portrete aşezate faţă în faţă, unul al lui Adolf Hitler, celălalt al lui Friderich cel Mare.În spatele fotoliului preşedinteluimai atârnau, imense, steagurile armatei aerului, armatei terestre, flotei şiSS-ului. Pe pereţi se înşiruiau fanioanele diferitelor arme: crucea neagră pefond alb pentru, infanterie, roşu pentru artilerie, galben pentru cavalerie,roz pentru trupele de blindate; negru cu franjuri de argint pentru geniu;,cornul de vânătoare pe fond verde pentru vânătorii de munte, şi aşamereu, până şi pupitrul judecătorului era acoperit cu steagulnegru-alb-roşu al Wehrmacht-ului.Curtea era alcătuită dintr-un consilier juridic (rol deţinut de un maior),doi judecători (un Hauptmann, un Feldwebel), precum şi un procuror
 
(Sturmbannführer din SS).Un dezertor ticălos nu se bucura de dreptul de a fi apărat de unavocat apărător.Citirea actului de acuzare... Interogatoriul acuzatului... Ordin de a fiintroduşi martorii... Tipul de la Gestapo a intrat primul, cel care nearestase, pe Eva şi pe mine, pe când făceam baie la gura Weserului, şimurmurul văratec al valurilor nepăsătoare inundă deodată rumoarea hâdăa Curţii. Dunele strălucitoare de nisip alb... Eva în soare uscându-şi pulpelerotunde... Boneta ei de oaie... Căldura care mă dogorea pe spate... Oh,căldura, căldura aceea...— Da, am sărit pe birou şi apoi pe fereastră...Cinci poliţişti mă interogaseră la vremea aceea. Au venit şi ei, toţicinci, să-şi depună mărturia. „Da, mi-am dat un nume fals... Da, explicaţiape care am dat-o era falsă..."Cel mai ciudat a fost să-l revăd pe Kriminalsekretär-ul care ordonasebiciuirea Evei. Ceilalţi dăduseră dovadă de sadism. El însă se arătase a fidoar corect. Nu ai ce să reproşezi oamenilor corecţi. Şi sunt mult preamulţi din aceştia pe pământ... Am început să visez cu ochii deschişi: toatălumea dezertase, toţi dezertaseră. Nu rămăseseră decât ofiţerii. Şi ce maiputeau face? Dezertaseră toţi. Toţi. Hoarde întregi mărşăluiau pe toatedrumurile. Soldaţi care se întorceau acasă. Doar ofiţerii mai rămăseseră pefront, în spatele frontului, cu planurile şi hărţile lor, cu frumoasele lorchipie şi cu cizmele lor bine lustruite. Toţi ceilalţi se întorceau acasă şi einu mă uitaseră. Din clipă în clipă uşa avea să se deschidă. Vor năvăli însala consiliului şi nu vor spune nimic, dar cele patru paiaţe vor sări în susde pe scaune, toţi deodată, cu feţele livide...— Introduceţi martorul urmilor. Eva Schadows!Eva! Tu, aici?Era cu adevărat Eva?Oh! da, era într-adevăr ea, la fel de adevărat cum eu sunt Sven. Nemai puteam recunoaşte după ochi. Toate celelalte, tot ce cunoscusem,măruntele taine vii, micile amănunte intime pe care doar noi lecunoşteam, pe care le savurasem cu ochii, cu buzele şi cu mâinile atotştiu-toare, toate dispăruseră. Dar ochii noştri rămăseseră, cu frica lor şi cunădejdea de a rămâne veşnic aceiaşi. Atâtea pot oare dispare în numaicâteva zile?— Eva Schadows, îl cunoşti pe acest om, nu-i aşa?„Mutră scârboasă" este o expresie pe care o detest, întotdeauna mis-a părut stupidă, exagerată. Şi totuşi nu găsesc alta care să descrieexpresia procurorului: era într-adevăr o mutră scârboasă.— Da.Glasul Evei abia se auzea. Cineva a foşnit o hârtie şi zgomotul ne-afăcut pe toţi să tresărim.— Unde l-ai cunoscut?— La Köln. În timpul unei alarme aeriene.Aşa ceva era un lucru obişnuit pe atunci.— Ţi-a spus că era dezertor?— Nu.Dar nu mai putu îndura tăcerea apăsătoare şi bâlbâi:— Nu cred că mi-a
s
pus.
 
— Gândeşte-te bine la ce spui, fato! Sper că ştii că estefoarte grav sădepui o mărturie falsă în faţa unei curţi de justiţie...Eva privea în podea. Nici o clipă nu se uitase la mine. Avea faţacenuşie, ca un bolnav după operaţie. De frică îi tremurau mâinile.— Ei bine, care din două? Ţi-a spus ori nu că era dezertor?— Da, cred că mi-a spus.— Trebuie să răspunzi cu da sau nu. Avem nevoie de răspunsuriprecise!— Da.— Şi ce ţi-a mai spus? După toate acestea l-ai mai şi luat la Bremen,i-ai dat bani, haine şi multe altele. Nu-i aşa?— Da.— Spune totul tribunalului, să nu fie nevoie să-ţi smulgem totulcuvânt cu cuvânt! Ce ţi-a spus exact?— Mi-a spus că fugise de la regiment; m-a rugat să-i ajut, să-i fac rostde acte. Şi asta am şi făcut...— Atunci când l-ai întâlnit, la Köln, era în uniformă?— Da.— Ce uniformă?— Uniforma neagră a tanchiştilor, cu o tresă de Gefreiter.— Cu alte cuvinte, nu se putea să nu-ţi dai seama că era vorba de unmilitar?— Nu.— El te-a rugat să-l duci la Bremen?— Nu. Eu i-am propus. Şi am insistat. Avea de gând să se predeaautorităţilor, dar l-am convins să n-o facă...Eva, Eva, ce le tot îndrugi? De ce le spui minciuni?— Altfel spus. l-ai împiedicat să-şi facă datoria şi să se predeaautorităţilor?— Da, l-am împiedicat să-şi facă datoria.Nu mai puteam răbda. Am sărit ca un nebun urlând cât mă ţineauplămânii, strigându-i preşedintelui că minţea pentru a încerca să măsalveze, să-mi creeze circumstanţe atenuante, că îmi scosesem uniforma în tren, între Pederborn şi Köln şi deci nu ştiuse că eram militar. — Trebuiesă-i daţi drumul; nu a ştiut că eram sub arme; până în clipa în care am fostarestat, vă jur...Preşedintele unui consiliu de război ar putea fi oare omenos? Habarn-avem, dar doream să cred că ar fi fost posibil. Ochii lui erau însă la fel dereci precum cioburile de sticlă şi privirea sa îmi curmă strigătele.— Acuzat, păstrează tăcerea până când vei fi întrebat. Încă un cuvântşi dau ordin să fii scos din sală.Cioburile de sticlă se rotiră ca un far.— Eva Schadows, eşti gata să juri că mărturia dumitale este conformăcu adevărul?— Da. Dacă nu m-ar fi cunoscut, s-ar fi predat.— Şi tot dumneata l-ai ajutat când a evadat de la poliţia secretă?— Da.— Mulţumesc. Asta ar fi totul... Ah! bine că-mi amintesc, ai fostcondamnată?— Fac cinci ani de închisoare în lagărul de concentrare de la

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->