Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Strategia Organizatiei intr-un timp al schimbarii

Strategia Organizatiei intr-un timp al schimbarii

Ratings: (0)|Views: 8|Likes:
Published by Mona Mica
Strategia organizatiei intr-un timp al schimbarii

1

Articulare complexa de energii transformatoare, organizatia este un sistem social in care si prin care oamenii interactioneaza pentru realizarea unor scopuri comune. Conform teoriei sistemelor, totalitatea actiunilor unui element asupra unui alt element antreneaza reactia acestuia din urma. Organizatia, in calitatea sa de sistem deschis catre mediul inconjurator, mediu caruia i se si circumscrie totodata, dezvolta o relatie bilaterala cu fiec
Strategia organizatiei intr-un timp al schimbarii

1

Articulare complexa de energii transformatoare, organizatia este un sistem social in care si prin care oamenii interactioneaza pentru realizarea unor scopuri comune. Conform teoriei sistemelor, totalitatea actiunilor unui element asupra unui alt element antreneaza reactia acestuia din urma. Organizatia, in calitatea sa de sistem deschis catre mediul inconjurator, mediu caruia i se si circumscrie totodata, dezvolta o relatie bilaterala cu fiec

More info:

Published by: Mona Mica on Jan 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/02/2012

pdf

text

original

 
1
Strategia organizatiei intr-un timp al schimbarii
1
Articulare complexa de energii transformatoare, organizatia este un sistem social in care siprin care oamenii interactioneaza pentru realizarea unor scopuri comune. Conform teorieisistemelor,
totalitatea actiunilor unui element asupra unui alt element antreneaza reactiaacestuia din urma
.
Organizatia, in calitatea sa de sistem deschis catre mediul inconjurator,mediu caruia i se si circumscrie totodata, dezvolta o relatie bilaterala cu fiecare subsistem dinmediu; relatia ii permite sa inteleaga, sa prevada si sa se adapteze fenomenelor complexe aleacestui mediu inconjurator, caracterizat prin dinamism si imprevizibilitate.
In desfasurarea acestui proces, organizatia este influentata si influenteaza la randul saumediul din care face parte.
Strategia = teoria, practica si arta actiunii
Strategia este un concept ce strabate veacurile, evoluand. Strategia strange laolalta teorie,practica si arta a actiunii. Avand un caracter de maxima generalitate, strategia imprima o viziune deansamblu unui sistem in care o decizie politica este transformata in plan de actiune, prin care seorganizeaza si se pregatesc mijloacele, resursele si se prevad actiunile.Referindu-se la strategie, J.B. Quinn precizeaza ca: „Initial, in antichitatea greacatimpurie, termenul de «strategos» se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior, adobandit sensul de „arta a generalului“, referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentalecare dadeau posibilitatea generalului sa-si indeplineasca rolul sau. In timpul lui Pericle (450 i.e.n.),acceptiunea strategiei era cea de calitate manageriala (administrativa, leadership, oratorie, putere).Pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 i.e.n.), strategia se referea la abilitatea de a desfasura fortelepentru a coplesi opozitia (dusmanul) si de a crea un sistem unitar de guvernare globala. Aceastaultima acceptie a fost utilizata, secole de-a randul, in cea mai mare parte a abordarilor militare,extinzandu-se, la inceputul secolului al XX-lea si in economie, politologie s.a.m.d.“
2
Strategia se impune, asadar, ca o componenta esentiala a managementului, atat inceea ce priveste aspectele teoretice, dar mai ales sub aspectul finalitatii practice. Gandireastrategica presupune analiza aprofundata a afacerii in stransa conexiune cu sectorulrespectiv, cu competitorii si cu mediul de afaceri, atat pe termen lung cat si pe termen scurt.In esenta, strategia poate fi privita ca o totalitate a planurilor pe care organizatia leelaboreaza in vederea atingerii obiectivelor sale.
Potrivit lui Ovidiu Nicolescu, „
strategia nu prezinta acelasi continut ca si managementulstrategic. Managementul strategic este definit ca un set de decizii si actiuni, concretizat in formularea si implementarea de planuri proiectate pentru a realiza obiectivele firmei. Prinmanagement strategic se are in vedere intreg managementul firmei bazat pe strategie. Punerea subsemnul egalitatii a strategiei si a managementului strategic risca sa genereze atat lipsa derigurozitate in plan teoretic, cat si confuzii sau inconsecvente in practica manageriala aorganizatiilor 
“.
3
Tot in ideea delimitarii cat mai riguroase a conceptului de strategie si a evitarii deconfuzii, consideram necesara precizarea raporturilor sale cu alianta strategica. Potrivit majoritatiispecialistilor, prin
alianta strategica se desemneaza o relatie speciala intre doua sau mai multeorganizatii in care partenerii aloca o cantitate apreciabila de resurse, intr-o viziune pe termenlung, in vederea realizarii unor obiective prioritare comune
. Aliantele strategice sunt de douatipuri: verticale si orizontale. Aliantele strategice verticale apar cand firmele apartin aceleiasi
1
Autor: Marius C. Romascanu, sursa:
http://www.business-adviser.ro/analize_strategia_organizatiei_intr_un_timp_al_schimbarii.html
2
Quinn, J.B.-
Strategies for Change
, Homewood, Richard Irwin Inc., Boston, 1980, pag. 3
3
Nicolescu, -
Strategii manageriale de firma
, Editura Economica, Bucuresti, 1996
 
2ramuri, dar realizand faze diferite ale productiei si/sau vanzarii. Prin acest tip de aliante, seurmareste asigurarea masei critice de resurse pentru o activitate eficienta si diminuarea costurilorunitare. Aliantele strategice orizontale reunesc firmele din diferite ramuri, care sunt sau pot deveniconcurenti si care intra intr-o relatie speciala de colaborare, pentru a-si coordona activitatile siresursele, valorificandu-le impreuna, cu o profitabilitate superioara. Dintre cele mai cunoscute tipuride aliante strategice mentionam: consortiul, franchisingul, societatile mixte, licentierea in comun deproduse.
Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor sau tacticilor decatre intreprinderi. In esenta, politica firmei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, cese refera fie la ansamblul activitatilor, fie la componente majore ale acesteia, impreuna cuvolumul si structura resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principaliiresponsabili si executanti, sursele financiare, termenele finale si intermediare, indicatorii deeficienta globali si partiali.Tactica nu reprezinta o simpla detaliere a strategiei, ci si o adecvare a acesteia lanoile cerinte ale mediului ambiant extern al firmei. Unele schimbari intervenite in cadrulacestuia pot genera unele orientari tactice care nu au fost formulate prin strategia firmei.
Politicile se concretizeaza in programul sau planul anual al intreprinderii si/sau programespeciale pe anumite domenii (comercial, tehnic, financiar, personal, marketing, reparatii) prevazutepe orizonturi scurte si medii, intre cateva luni si maximum doi ani.Politicile nu reprezinta simple concretizari ale strategiilor. In procesul elaborarii lor, tinandcont de modificarile contextuale si interne ale organizatiei si ca urmare a analizelor efectuate, seintroduc alte elemente suplimentare, neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se modificaastfel incat sa fie realiste si concomitent mobilizatoare, valorificand schimbarile din culturaorganizatiei si favorizand un comportament organizational eficace. In firmele al caror managementeste profesionist, intre strategii si politici exista o unitate organica. Mai mult, in organizatiile in carese practica planificarea glisanta, elaborarea lor se intrepatrunde permanent, ceea ce se reflecta inplusul de calitate atat al strategiilor, cat si al politicilor, cu corespondente benefice in planulperformantelor.
Repere pe drumul dezvoltarii strategiei organizatiilor
Peter Drucker
4
este unul dintre primii autori care au punctat importanta deosebita astrategiei pentru firme, indicand in acelasi timp, concret, si continutul sau. In 1954, acesta releva castrategia unei organizatii este menita sa ofere raspunsuri la doua intrebari fundamentale: in ceconsta afacerea si care ar trebui sa fie obiectul de activitate al firmei.Mai tarziu,Kenneth Andrews
5
defineste
strategia ca fiind structura obiectivelor,telurilor sau scopurilor, politicile si planurile majore pentru realizarea lor, stabilite astfelincat sa defineasca obiectul actual sau viitor de activitate al afacerii si tipul de intreprindereprezent sau preconizat
.Igor Ansoff 
6
considera
strategia ca fiind axul comun al activitatilor organizatiilor siproduselor/pietelor, prin care se defineste natura esentiala a activitatii economice pe careorganizatia o realizeaza sau prevede sa o realizeze in viitor. El identifica patru componenteale strategiei: domeniul produs/piata, vectorul de crestere, avantajul competitiv si sinergia.
Abordarea propusa de Ansoff si grupul sau a avut un impact stiintific si pragmatic major asupracercetarilor din domeniul managementului firmei.Brian Quinn
7
formuleaza opinia potrivit careia
strategia este un model sau un plan ceintegreaza scopurile majore ale organizatiei, politicile si secventele de actiune intr-un intregcoerent. O strategie bine formulata ajuta conducatorul sa aloce resursele intr-o viziune unica
4
Drucker,P.F. -
The Practice of Management 
, New York, Harper & Row Publishers, 1954
5
Andrews, K. -
 Business Policy, Test and Cases
, Homewood, Richard Irwin Inc., Boston, 1965
6
Ansoff, I. -
Corporate Strategy
, McGraw Hill Company, New York, 1965.
7
Quinn, J.B.-
Strategies for Change
, Homewood, Richard Irwin Inc., Boston, 1980

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->