Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Panait Istrati - Haiducii v.1.9.1

Panait Istrati - Haiducii v.1.9.1

Ratings: (0)|Views: 141 |Likes:
Published by hidden62

More info:

Published by: hidden62 on Jan 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

 
Panait IstratiHaiduciiNota. Prezenta edie reproducetextul din Opere alese, Editurapentru literatu, Bucureşti, 1967,vol. III: Povestirile lui AdrianZograffi. Prezentarea haiducilor”.
 
Vâlceaua întunecată
— Şi-acum, Adriane, să-ţi povestesc şi despre haiduci, zise Ieremia. Mai întâi ceva despre căpetenia noastră, Floricica. Ea şi-a lăsat deoparte oricegingăşie şi şi-a zis, pentru mai multă demnitate femeiască, „Floarea Codrilor,Căpitan de haiduci”.— Vreţi să puneţi pe umerii mei de femeie povara răspunderii şi pe capulmeu preţul pierzaniei. Primesc şi una şi alta... Pentru asta însă, trebuie să necunoaştem: voi îmi veţi spune cine sunteţi. Eu am să vă spun, mai întâi, cinesânt...Câteva clipe, lungi, nu ne spuse nimic, ci se plimbă îngândurată.La şase ptămâni de la moartea lui Cosma, a doua zi dusosireanoastîn lceaua Întuneca, în diminea asta ceţoasă de mijloc deoctombrie, cuvintele căpitanului cădeau grele ca moartea lui Cosma, grele cadestrămarea unei jumătăţi din ceată, cu vătaful în cap – grele mai ales casingurătatea noastră în inima munţilor ăstora înalţi, pe care puţini îi ştiau şinimeni nu-i călca.Cei paisprezece oameni care se rostiseră pentru „viaţa nouă” zăceau înveliţi în cojoacele lor îmblănite printre armele şi boccelele aruncate la întâmplare şi caii păşteau liniştiţi – pace fericită de animal. „Sfatul” căpitanului(alcătuit din Spilca, călugărul plin de taine, Movilă, vătaful cel nou, Ilie şi cumine), trebuia să hotărască ce-avea să fie astă „viaţă nouă”. Dar vorbeleneaşteptate ale căpitanului nostru îi luaseră cam fără veste. Optsprezeceperechi de ochi se pironiră pe femeia dintr-o bucată, trecută prin atâtea isprăvişi aprigă în hotărâri.Cu un turban de mătase pe cap, cu şuba de vulpi aruncată pe umeri şifoarte sprintenă în şalvarii ei, umbla înfrigurată încoace şi-ncolo, în PeşteraUrşilor, adăpostul nostru pentru iarnă, pe care o luasem în stăpânire în ajun.Vătaful se ridică şi puse ceaunul la foc să facă cafea turcească, deprinderenouă, adusă de Floarea. Ea o socotea ca neapărat trebuincioasă vieţii, fie ea şi-o viaţă în sălbăticie.Şi, fie pentru ca să-şi adune gândurile, fie ca să ne lase vreme să ni leadunăm pe-ale noastre, tăcea şi se plimba şi privea în neştire când la ceata eipuţintică la număr, când la coastele înecate de ceaţă ale vâlcelei. Faţa eilunguiaţă era puţin trasă la ochi, avea cearcăne şi buzele, de obicei ca fraga,erau arse şi crăpate. Oamenii îşi aţintiseră pe ea priviri neliniştite şi supuse înacelaşi timp: această moştenitoare lăsată de Cosma li se părea plină de taine,dar şi mai plină de ndrie. Se ştie cutreierase prin multe locuri,
 
străbătuse ţara până în cele mai îndepărtate unghere şi că pornise împotrivaasupritorilor ei un război drept şi fără cruţare.Vitejilor le plăcea treaba asta: era femeie. Femeie cu şalvari, e-adevărat,dar femeie. Şi pe deasupra şi frumoasă. Ce-o să facă cu frumuseţea ei în munţiiăştia plini de urşi? Adevărat că după moartea lui Cosma nimeni nu se pricepusesă-i încalece calul mai bine decât ea, nici să ducă mai bine la tăvăleală, lalipsuri, nici să se arate mai bărbat ca ea în hotărâri. În faţa trupului mort alsingurului bărbat pe care-l iubise vreodată ea spusese:— De-acum încolo voi fi Floarea Codrilor, iubita codrilor, prietena omuluislobod, judecătorul nedreptăţilor, dar... cu ajutorul vostru!Movilă, vătaful, îi aduse un filigean cu cafea aburindă şi chiseaua cututun. La vederea lor, ochii i se aprinseră. Îi înjghebară un fel de scaun. Bău şifumă. Apoi luă vorba de unde o lăsase.
Povestea Florii Codrilor
— Mai întâi am să vă spun eu cine sânt.Sunt o femeie prefăcută, care poate să fie cinstită când vrea şi când omulce-i stă în faţă merită osteneala. Tată, n-am avut. Sunt, cum se spune, „copildin flori”. Mama mea, ciobăniţă din copilărie şi până la moarte, n-a avut a face, în toată viaţa ei, decât cu câmpiile, cu vânturile, cu fluierul, cu câinii, cu oile, pecare le păzea şi cu râia lor, pe care o lecuia. Lăsând râia deoparte – pe care demulte ori trebuia s-o vindece şi de pe inile ei cu toate celelalte s-a împăcat. Dar viaţa nu-i făcută numai din bucurii. Sărmana femeie a trecut şiprintr-o grea încercare, una singură, dar care i-a înrâurit toată viaţa: copilăfiind, jucându-se şi-a scos un ochi.De obicei, noi ne uităm de metehnele
1
noastre, mai ales cele căpătate întimpul copilăriei. Dar mama nu trecea zi să nu-şi amintească de-a ei.N-a plâns, dar nici de râs n-a râs vreodată din toată inima. Ce-a uitat ea afost lumea, lumea care n-a ştiut nimic nici de necazul ei, nici de socotelile salecu viaţa. Şi-a căutat şi şi-a găsit mângâiere în făpturile şi în lucrurile de care v-am pomenit mai sus.Până la treizeci de ani a trăit fără griji. Cu toate astea, avea un fel denelinişte ciudată. Pentru ca să-i treacă, mama socotea că e destul să-şi frecetrupul cu zăpadă, iarna. Vara îşi dădea drumul ca un trunchi de copac pe câte-o
1
Defect, cusur, lipsă, imperfec
ţ
iune

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
lamasanu cezar liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->