REUSITA SCOLARA: Prevederile programei de invatare , continutul manualelor si sarcinile formulate de profesor furnizeaza un etalon, un element de comparatie in rapport

cu care pot fi determinate gradele de concordanta dintre aceste marimi educationale si prestatiile elevului, in ideea ca in prestatiile elevului se oglindesc capacitatile lui. In sensul larg al cuvantului reusita scolara este expresia elevului cu sistemul cerintelor scolare in urma careia rezulta adaptarea elevului cu cerintele si sarcinile scolare. Rezulta astfel ca reusitele scolare pot fi inalte, medii, scazute in functie de marimea corelatiei dintre cerinte si performante. Reusita scolara se delimiteaza de randamentul si progresul scolar. Randamentul scolar reprezinta performantele unui elev care pun in evidenta un anumit nivel de pregatire intelectula si dezvoltare psihica. Progresul scolar reprezinta masura evolutiei ascendente a randamentului scolar ce se inregistreaza cu prilejul fiecarei noi evluari a performantelor. Reusita scolara este un construct foarte complex care angajeaza numeroase variabile de lucru : - v.psihica - v. extrapsihica - v. cognitive - v. non-cognitive - v. personale si interpersonale - v. individuale si de grup. In analiza reusitei scolare ia nastere relatia : performantele obtinute de un elev cu prilejul unei evaluari, pune in evidenta un anumit nivel de pregatire intelectuala, maturizare mentala, activare motivationala=releva anumiti parametrii ainivelului si ai dezvoltarii care ne trimit la factori si conditii ce tin de puterile elevului ca atare si de componentele ambientale, educationale etc. Toate acestea configureaza matricea complexa a conditionarii reusitei scolare. Aceasta matrice combina : -dimensiunile mediului scolar cu interactiunile, relatiile, elementele specifice ; -dimensiunile mediului extrascolar mai ales familial cu conditiile socioeconomice, afective ; -dimensiunile personalitatii elevului, structurile mentale si motivationale ; -dimensiunile personalitatii didactice ale profesorului in strategii, cerinte, continuturile lor. La nivelul elevului distingem doua categorii de factori personalicare influenteaza performanta scolara : - factori cognitivi ; - factori non-cognitivi. Factori cognitivi : -aptitudinea generala a elevului, inteligenta sa, factorul G ; -factorul G este un aliaj de functii si procese logice, mnezice, imaginative, verbale, percetive, figurale si anumite scheme operationale care ii dau elevului varsta mentala si acre informeaza nivelul general al activitatii cognitive ; -varsta mentala de IQ ; -constructul IG luat in plan general trebuie masurat potrivit cerintei de a nu favoriza deliberat, anumite grupuri de copii . Luat in aceasta forma Igenerala este putin operant in practica analizei reusitei scolare pentru ca este greu de respectat chiar cerinta mantionata pentru ca reusita la instrumentele care masoara IG depind de apt. vb a copiilor. Se constata ca instructia prelungita face ca grupul de elevi care termina mai multe clase scolare sa aiba la teste rezultate superioare fata

de cei care au renuntat. Pentru a masura corect o populatie scolara trebuie ca toti copiii sa aiba acelasi nivel de dezvoltare. Inteligenta elevilor nu ramane doar IG, se specializeaza pe masura evolutiei elevului = factori mentali generali suporta o diferentiere : unii se dezvolta mai mult, altii mai putin in functie de interactiunea elevului cu diverse domenii ale invatarii scolare : lingvistic, matematico-geometric, rezolvarea problemelor, figurativ. Elevii care rezolva mai multe probleme sau cunosc mai bine natura spatiala se vor speciliza pe aceste domenii-scorurile IQ raman un instrument de predictie ce perf scoala pentru o gama larga de activitati scolare , insa scorurile IS(int. sc.) devin predictive pentru reusita in invatarea concreta a unui compartiment al cunostintelor scolare. IS : - reda capacitatea elevului de a se adapta la cerintele specifice ale activitatii de invatare ; - poate avea valori foarte diferite de la supradotatre pana la handicap mental ; - nu este o marime innascuta ea se formeaza in procesul scolarizarii ca urmare a valorificarii potentialului mental al elevului sub impactul modelarii al invatarii scolare ; - pana la un punct este sinonima cu capacitatea de a invata ; - indicatorul principal al IS este rapiditatea si eficienta functionalitatii mentale =randamentul elevului ; - este o structura complexa care cuprinde procesele logice, creative reproductive ; - este mai strans legata de reusita scolara ; - este premisa si rezultatul reusitei scolare ; - nu se oglindeste integral, fidel, nemijlocit in performanta scolara. Factori non-cognitivi : -fata de scoala, experienta esecului sau succesului scolar, motivatia scolara el introduce un indice de activare si mobilizare a resurselor elevului. In scoala conteaza nu numai inteligenta dar si ambitia , dorintade autodepasire, interes, pasiune pentru studiu= factori cfatalizatoriai activitatii de invatare si al reusitei scolare. In contextul fact. motivational intervin ca subfactori motivationali : succesul scolar si insuccesul scolar. Succesul scolar= exprima reusita afectiva a elevului si alternativa pozitiva a aprecierii rezultatelor de catre cei din jur. Insuccesul scolar= nereusita afectiva impreuna cu alternativa negativa a aprecierii rezultatelor de catre cei din jur. Cele doua procese sunt fenomene mixte structurate pe 2 dimensiuni : 1. a performantei ca atare : -pozitive -negative 2.ale reactiei socialului la performanta : -forma pozitiva agreabila, favorabila a aprobarii, a recompensei etc. -forma negativa-dezagreabila, a criticii, nefavorabila, a reprosului, a mustrarii, a sanctiunii. Cele doua dimensiuni asociate constituie sursa externa obiectiva a sentimentului de reusita a elevului, sentiment care este refexul emotional a succesului si insuccesului scolar. Acest sentiment este suportul care intervine cu rol energizant in activitatea de invatare care poate aduce noi succesesau noi esecuri. Succesul si insuccesul dispun de o laturainterioara ; ele presupun valorizarea in plan subiectiv a rezultatelor.

Autoaprecierea si aprecierea elevului se formeaza in contextul contactelor cu ceilalti. Exista intotdeauna un grup extern, familial, prietenii etc. la carecopilul se raporteaza prin comparatie si de la care preia norme, modele de referinta in performanta sa. Familia, invatatorul , profesorii, colegii, cartile, filmele formeaza activitatea la elev, modelul etalon a rep cognitive, etice, sociale, profesionale. Formeaza modelul subiectiv de apreciere si subapreciere, el se raporteaza la ele subiectiv. Succesul coreleaza pozitiv cu satisfactia personala si performanta = elevii satisfacuti de scoala si profesori obtin performante scolare bune si foarte bune. Succesul se rasfrange pozitiv asupra elevului fata de invatatura. Atunci cand elevului ii lipsesc niste modalitati stabile de orientare in invatatre capacitatea de a obtine succesul scolar este diminuata. O veriga psih. importanta, cu rol mediator intre cerinte si rezolvari, facilitand obtinerea reusitei scolare este efectuarea actiunii de invatare in plan mental. Structurile mentale, aptitudinale specializate pentru studiul unor discipline si se elaboreaza in urma antrenarii actiunii in plan mental. Din aceste structuri deriva diverse aptitudini scolare diferentiindu-i pe elevi dupa criteriul reusitei scolare. Pentru pedagog este foarte important ca el sa se preocupe foarte intens , sa asigure conditii optime ale ridicarii actiunii de invatare catre nivelul ei mental, acesta fiind un instrument foarte eficient pentru a combate insuccesul scolar. Elevii care ating aceasta cota in devenirea lor intelectuala dovedesc cu timpul trasaturi specifice personaliatatilor care ajung la succes : -receptioneaza si inteleg materialul predate la clasa; -se pricep sa-si completeze si sa-si aprofundeze cunostintele prin activitati independente ; -revin asupra rezultatelor sarcinilor ; -se asigura de corectitudinea rezultatelor ; -isi corecteaza erorile ; -stiu sa descopere sursa greutatilor ; -se exerseaza in depasirea greutatilor ; -se preocupa de autocontrol ; -nivel de autoapreciere obiectiv ; -aspira catre performante mai bune ; -au capacitatea de a prognoza viitoare solicitari scolare. Opus acestuia este tabloul elevilor care tind spre insuccese scolare : -nu inteleg materialul; -cedeaza in fata dificultatilor; -persista in erori; -acumuleaza lacune in cunostinte; -au redusa capacitatea de prognozare; -pierde ritmul de invatare. Aceste doua tipuri de potente pot constitui pentru profesor indicatori de recunoastere si constatare a tendintelor din grupul scolar. Constatate si diagnosticate ii sugereaza profesorului cai de interventie cu efecte de optimizare. Inplan empiric se constata ca inca de la clasele mici sunt elevi care concomitent cu reusita buna la invatatura sunt si comunicativi, expansivi social, agreati, cooperanti. Aceasta relatie de concordanta intre cele doua marimi nu se mai mentine constanta la clasele mari. Procesul de reusita scolara este supus procesului de evaluare scolara= a consena in termeni cantitativi nivelul performantei scolare ; este o modalitate care ne ofera la nivel de grup, de ordonare a copiilor in functie de performantele scolare ; are rol de diagnostic.atunci cand seria randamentului scolar se asociaza cu o serie de progrese scolare, evaluarea capata si o functie prognostica, de aceea in actul evaluativ trebuie imbinate ambele functii.

A evalua mai inseamna si a da un verdict asupra elevului . Evaluarea trebuie sa fie un proces formativ nu numai constatativ. Formativitatea evaluarii se traduce prin comportamente specifice ale profesorului si elevului. Profesorul care evalueaza formativ : apreciaza rezultatele elevului, nu sanctioneaza nereusitele , foloseste nota in scop stimulator si ca sursa de reflectie pentru sine, pentru a evalua profesorul trebuie sa fie un bun psiholog. Elevii : isi perfectioneaza metodele de studiu ; se automobilizeaza ; dezvolta mecanisme de autocontrol si autoapreciere ; se autoperfectioneaza.