Amintiri Din Intuneric

Preot Nicolae Grebenea
AMINTIRI DIN NTUNERIC
VOLUMUL 1
PREFA Trim ntr-un veac agitat, plin de mari prefaceri si frdelegi. Luminat de dumnezeiestile nvtturi ale Mntuitorului nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele n care era, s-a ridicat treptat la cunoasterea adevrului, a binelui, la respectul omului, la un frumos progres moral si spiritual. S-a putut realiza o cultur si o civilizatie crestin. S-a iesit la lumin. Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit zeilor. Femeia nu mai e roaba brbatului. Toti au devenit fii ai lui Dumnezeu. National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale si sociale s-au fcut cu jertfe mari. Bunoar, romnii ardeleni abia n 1848 au iesit din iobgia austriac. i Romnia abia n 1878 a iesit de sub suzeranitatea Turciei. Un salt enorm s-a fcut n 1918, dup primul rzboi mondial, cnd s-a proclamat principiul autodeterminrii popoarelor, n urma cruia s-au format statele nationale. Dar dup al doilea rzboi mondial s-a produs o cdere neasteptat, o prbusire care ne-a dat napoi cu sute de ani: 100 de milioane de oameni au fost vnduti sovieticilor fr stirea lor. Poate fi ceva mai nedrept si mai nspimnttor? i totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani, au putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci stpni ai lumii, s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe care L-au tgduit prin actul lor. Cutremurtoarea frdelege s-a fcut din necredint si tgduirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit marile dureri si suferinte ale popoarelor care au ptimit n temnitele si lagrele comuniste. Prin aceasta s-a restabilit echilibrul spiritual al lumii. Detinutii au ajuns n asupriri si mari cazne, n marile lor triri
3
interioare s nlture ndoielile, si s capete pas cu pas certitudinea existentei lui Dumnezeu. n conditii extreme de distrugere, ei au rezistat si zeci de ani, desi toat stiinta lumii arat c ntr-un astfel de regim nu se poate rezista mai mult de un an. Cum au putut rezista att? Prin puterile lor? Nu! Ci prin ajutorul ce l-au primit de la Dumnezeu. Prin harul Sfntului Duh. Ei au trit sub scutul lui Dumnezeu si au ajuns la convingerea deplin, desvrsit, c Dumnezeu este. Dar nu numai c El este, ci si c El ajut, apr, sprijin pe cei ce-L iubesc. i st si de vorb cu ei, cci L-au adus pe Dumnezeu n inima lor. Supravietuirea detinutilor, dup dramaticele suferinte prin care au trecut, este o dovad peremptorie a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt niste martori ai existentei lui Dumnezeu si ai nebuniei tgduirii existentei lui Dumnezeu, ei aduc lumii mrturia lor, si ea e adevrat si sincer, cci nu numai cuvntul, ci ei nsisi sunt aceast mrturie. Aceast mrturie o aduc si eu care abia dup 13 ani de temnit am ajuns s am dovada existentei lui Dumnezeu si s m conving de realitatea existentei Lui. i s pot spune: eu nu mai cred, ci stiu c exist Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate zdruncina aceast convingere rezultat din fapte trite, autentice. Azi nori negri se ridic la orizont. Forte oarbe, satanice, sunt n plin desfsurare si lupt. Dumnezeu e tgduit de ele mai mult ca oricnd. Sfnta Lui Biseric, stlpul adevrului, e amenintat cu distrugerea ei. nssi rasa uman, care merge acum napoi, e amenintat n existenta ei. Acum ea se distruge, lent, biologic si spiritual. Viitorul apare nesigur. i nici un profet nu apare s arate lumii calea salvrii ei. Cutnd n Biblie, gsim cuvintele lui Iisus: Eu sunt calea, adevrul si viata... cei chemati spre mntuire stiu de acum calea. i Hristos e Dumnezeu; atotputernic, nebiruit, stpn peste toate. (Isaia cap. 43, vers 3 si urmtoarele).
4
Prin acest jurnal dau si eu lumii o mrturie despre existenta lui Dumnezeu, nu spre lauda mea, ci spre slava lui Dumnezeu si ntrirea oamenilor. Sursum corda!1 Ridicati-v! Dumnezeu e viu n vecii vecilor. La planurile ntunecate care se pot tese n diferite oficine ascunse, neamul meu poate gsi singurul sprijin, statornic si nedezmintit, numai n Dumnezeu. ntoarce-te la El cu toat inima si puterea, mrite Neam Romnesc! Lipeste-te de El, cci El este viata ta. Caut-te pe tine si fii ce ai fost. Priveste drept n sus, spre lumin, fr a lua seama de zarva din jur. i vei fi mntuit. i vei fi lumin pentru altii. Pr. Nicolae Grebenea Piatra Neamt, 18 august 1997
Sus s avem inimile!

5
NCEPUTURI M-am nscut n Rsinari, vechiul sat romnesc de la poalele muntilor Sibiului, situat pe dou ruri de munte cobornd din prti deosebite, Rul Caselor si Rul tezii, la o deprtare de 12 kilometri sud-vest de Sibiu-Rsinari. La nasterea mea, 25 octombrie 1905, satul Rsinari mai era nc un sat frumos si vestit n Transilvania. Prin secolul al XVII-lea, dup ct se pare, era cel dinti sat romnesc din toat Transilvania. Asezat n lturi, sub munti, dincolo de valul de miscare a populatiei, ca mrime a fost ajuns si ntrecut de satele, asezate pe cmpie si la drumuri, din Banat, Arad sau alte locuri din Transilvania; dar vechea lui faim nu era nc depsit. Cel mai mare mitropolit al romnilor ardeleni si poate al tuturor romnilor, Andrei, baron de aguna, macedonean de origine, iubise aceast asezare neaos romneasc cu ciobani si negustori, cu muncitori la pdure, harnici si isteti, toti plini de credint, cu unul dintre preoti cu totul luminat, de vesnic fericit pomenire - Sava Popovici Barcianu, dintr-o familie vestit prin preocuprile ei de cultur national. Marele mitropolit, dup ce avusese multe legturi cu oamenii acestui sat, a dorit s fie nmormntat printre ei, sub deal, ntre brazi. Cu pietate i-au asezat truditul trup lng biserica cea nou, asa cum a voit. ranii acestia mndri l iubiser si l ajutaser cu bani, n cteva rnduri, att pentru drumurile lui la Viena la mpratul, ct si pentru tipriturile sale: Biblia, Telegraful Romn - foaie sptmnal pentru popor, etc. Multumiri ale Mriei sale, cci asa se adresa atunci poporul din Transilvania vldicilor, mitropoliti sau episcopi, s-au gsit n turnul bisericii vechi. Mormntul lui aguna era mndria Rsinarilor. Nimeni din tot Ardealul nu mai avea astfel de sfinte moaste ce strluciser deopotriv pe trmul stiintei, culturii si luptei
6
nationale. Numai satul Avrig, tot din apropierea Sibiului, se mai putea mndri cu ceva asemntor: mormntul marelui dascl romn Gheorghe Lazr. Aveau si motii niste moaste considerate sacre: ale celor trei trani: Horia, Closca si Crisan, care s-au ridicat singuri, s sfarme jugul iobgiei absolutismului habsburgic. Motii mai au si pe Avram Iancu, Craiul Muntilor, eroul nenvins n timpul luptelor din 1848-1849. S nu uitm pe Simion Brnutiu si pe Andrei Muresanu ce vor fi si ei, ca si altii de dinainte de ei si altii de dup ei, marea mndrie a locurilor unde sunt nmormntati. Fiecare cu mndria lui. Doctorul Ilarie Mitrea, colonel, ce ani ndelungati trise n Indonezia, Sumatra, Java, Celebes, insule sub stpnirea Olandei, si de unde adusese la Bucuresti o grmad de minuntii, psri si animale mpiate, precum si diferite pentru muzeul de arheologie al trii, era si el atunci o alt mndrie, mai mic, a Rsinarilor. La nasterea mea, ncepuse s se remarce tnrul poet Octavian Goga. El aprea la un moment suprem, tocmai cnd lupta maghiarilor de deznationalizare a romnilor era n toi. Ea era dus cu furie de prim-ministrul Ungariei, tefan Tisza (Tisza Pistea, cum l porecleau romnii), asupritorul tuturor minorittilor din Ungaria, romni, cehi, slovaci, srbi, croati, evrei, ce constituiau majoritatea populatiei din Ungaria Mare, cum era numit atunci, tara n care, ciudtenie istoric rar ntlnit, ungurii erau minoritari: 1/3. Condeiul lui era o arm de lupt mpotriva tiraniei asupritoare si o mngiere pentru poporul asuprit. Versurile lui si tot scrisul lui erau ca o cuminectur cu care se mprtsea tot romnul ardelean spre ntrirea trupului si a sufletului. Goga era acum o nou mndrie a Rsinarilor si nu numai a lor, ci a ntregii Transilvanii si Romnii.
7
Tatl meu, Dan Grebenea, nscut n anul 1845 n Rsinari, de mic trecuse cu oile peste munti pe la Rul Doamnei-Muscel n ara Romneasc si a ajuns cu oile pn n Dobrogea. Trziu s-a putut ntoarce acas, n Transilvania, cci era delicvent la legea recrutrii la armat; numai cnd mpratul amnistiase pe cei ce nu se supuseser ncorporrii, a ndrznit s se ntoarc acas si s-a nsurat ndat la Rsinari cu biata mam. El avea vrsta de 44 ani, iar dnsa era fat tnr de 16 ani si jumtate, fiic a lui Nicolae si a Stanci Olariu, si nu voia s se mrite cu un om mult mai n vrst ca ea. Dintre cei nou copii ai mamei mele eu am fost al optulea. Dar numai cinci dintre noi am ajuns mari, la cstorie. Tatl meu era de origine macedonean si se trgea din orasul Grebena din Macedonia. Strmosii lui emigraser din Macedonia n veacul al XVII-lea, din cauza asupririi turcesti, ca negustori de vite. Acest lucru l-am nteles din povestirile tatii, care si el era al optulea dintre cei nou frati ai si. Bunicul meu dup tat, Bucur, om aspru si viforos s-a nsurat cu Nuta, fiica directorului cel mare, Hmbsan, cum numea tata pe directorul de atunci al scolii primare din Rsinari. Mama avea si ea frati pe Ion Olariu, cstorit n Sliste, unde avea o prvlie, si pe Nicolae, ce a fcut studii universitare la Budapesta si a ajuns avocat, judector si notar public n Petrosani, iar ca sor pe Dobra, tranc, tot ca si mama, care tria n Rsinari. Neamurile dinspre tata: Hmbsenii si Ciucenii; cele dinspre mama: Nicolae Giurcoi si Comse Mitrea. Din cauza unui foc de la vecini ce ne-a aprins si nou sura si casa, mama a murit de tnr, suferind de inim, n anul 1911, n luna august, n vrst de 38 de ani; iar eu am rmas orfan cnd nc nu aveam sase ani. Copilria mi-a fost grea, fr mngieri, avnd un tat aspru, sever si nenduplecat, dar aveam totusi toate cele de
8
trebuint pentru hran si o viat modest. coala primar am fcut-o n satul meu, cu nvttori romni, unii consteni, si cu un director, Frtil, de o asprime iesit din comun. Pe lng loviturile cu trestia cu noduri aplicate pentru greselile la citire, la limba maghiar, de la 5 la 20 lovituri pentru citirea gresit a unei litere, mai aplica si lovituri n cap cu cheia de la cancelarie, care erau ngrozitoare si datorit crora tot capul era numai trepte care nu au disprut dect dup anul 1925. Din cauza acestor lovituri, la sfrsitul clasei a patra m-am mbolnvit att de grav, nct tata si cei ce m vizitau se temeau c voi muri. Aveam febr mare. Directorul voise s cumpere niste lemne de la noi, dar nu se nteleseser la pret si acesta se rzbuna acum pe mine, desi aveam note mari. Tata, care nainte se artase indiferent la btile neobisnuite ce le primeam, attat si de niste colegi de ai mei ce veneau s m vad si spuneau: Bade Dane, de-l mai lasi pe Nicolae la scoal, l omoar directorul, s-a dus furios la director acas si i-a spus: - Domnule director, ti-am dat copilul c s-l nveti scoal, dar dumneata, pentru c nu ti-am dat lemnele cum ai vrut, te-ai rzbunat pe copilul meu. Acum el e foarte bolnav, s stii: de moare copilul meu, ti sucesc gtul ca la o gin; de mna mea nu scapi. Dar a scpat, fiindc dup vreo trei sptmni de suferint mi-am revenit. Izbucnise rzboiul si unii nvttori au fost dusi pe front. Altii, ca Frtil, au fost arestati si dusi n temnit la Seghedin si la Vatz ca trdtori, cci romnii cu sentimente mai accentuate romnesti erau socotiti de unguri drept trdtori. Am continuat clasa a V-a si a VI-a tot n sat, cu preotul Maniu Lungu, la fizic, si cu cellalt preot din sat, Emilian Cioran, la istorie. Ambilor preoti le port o vie recunostint. Ei au
9
fost nu numai dascli de carte, ci si de inim. La muzic cntam cntece romnesti totdeauna cu ferestrele nchise, s nu ne aud cumva jandarmii. Am terminat cu bine clasa a VI-a primar cu nota Eminentiam. Examenul de stat l-am dat n limba maghiar. n anul 1919 Ungaria Mare era distrus. Asupritorul minorittilor, Tisza, fusese ucis n revolutia izbucnit n Ungaria sub conducerea lui Bela Kun. Ungaria se micsorase de ajunsese de numai 93.000 kilometri2. Principiul politic al autodeterminrii popoarelor, pus n circulatie de marile puteri biruitoare de dup primul rzboi mondial, Franta, Anglia, America si Italia, a dus la dezmembrarea Austro-Ungariei. Croatia, Bosnia si Hertegovina deveneau ale Serbiei, care a primit un nume nou, Iugoslavia, adic slavii din sud. Romnia mostenea Transilvania cu o parte din Banat si Bucovina. Cealalt parte din Banat a trecut la Iugoslavia. Cehii si slovacii formar un stat nou: Cehoslovacia. Austria, ce fusese un imperiu, deveni ceea ce trebuia s fie: un stat ce cuprindea austriecii, cu o suprafat de aproximativ 83.000 kilometri2. n 1919 m-am dus la scoala normal din Sibiu. Era nevoie de functionari romni. Functionarii unguri, ca s saboteze Romnia Nou, au refuzat n toat Transilvania s depun jurmntul de credint noului stat romn si au refuzat s mai lucreze. Era greu. Ungurii, cu morga lor veche, erau n expectativ. Voiau s vad cum va putea merge noul stat n care de jure2 erau cuprinsi. Criticau. Se ndoiau c Romnia va putea merge nainte. Dar ea a mers. Unii profesori de liceu au trecut la universitate, unii nvttori au fost promovati profesori si trebuiau s fac cursuri
2
De drept
10
de pregtire pentru ei. S-a format n cadrul armatei un regiment de ci ferate ca s asigure mersul trenurilor si aprarea acestora de sabotaje. Toate mergeau ncet, dar bine. Din aceast necesitate de slujbasi romni am intrat la coala normal din Sibiu mpotriva dorintei tatlui meu care voia s m fac cioban sau negustor, care, dup prerea sa, era un om independent si nu pndea francul la lun ca functionarii. Am fost primit n clasa a II-a, ca unul ce fcusem sase clase elementare. coala, neavnd o cldire a sa, trebuia s functioneze ntro fost cazarm de honvezi3, pe malul Cibinului, rul ce trece prin oras. Directorul, Vasile Stan, mot, profesor de pedagogie, avea si un doctorat n filosofie luat la Jena n Germania. Era un om excelent, cu principii pedagogice evoluate. coala era confesional, cu bieti si fete n aceeasi clas. Desi scoal mixt, s-a putut observa o atmosfer serioas, de bun purtare si respect ntre sexe, ce ar putea uimi astzi. Mai toti eram tineri sraci, dar cei mai multi aveam burse. Mai trebuia totusi s pltim unele taxe, lucru care pentru mine a fost foarte greu cnd am trecut n clasa a V-a. Era o plcut emulatie ntre bieti si fete si pot spune c n genere fetele erau mai silitoare dect noi, bietii. Nu pot uita o excursie pe care am fcut-o n anul 1922 n cadrul scolii, pentru unificare cultural si national, n unele orase ale trii. Am plecat vreo 82 de elevi, bieti si fete, mbrcati n costume nationale transilvane din diferite regiuni, condusi de directorul scolii si de ctiva profesori. Dirijorul corului era talentatul compozitor Timotei Popovici, profesorul nostru de muzic. Atunci am cunoscut o parte din tar. Pn atunci nu cunoscusem dect Sibiul, orasul Drgsani si
3
Infanteristi unguri
11
Rmnicul Vlcii. n toate orasele prin care am trecut am dat concerte de cntece nationale, foarte audiate si apreciate. Traseul nostru a fost: Focsani, Bacu, Roman, Iasi, Galati, Brila, Ismail si Tulcea. Pentru mine totul a fost foarte instructiv. Asa am cunoscut Regatul: Moldova, Muntenia, Basarabia si Dobrogea, cu locurile si cu oamenii ei. Multimea evreilor n Moldova si faptul c stpneau comertul n cea mai mare msur acolo, miau atras atentia n chip deosebit. Prefectii judetelor si notabilittile orasului ne ntmpinau la sosire si ne spuneau cuvinte de bun venit, dndu-ne cel putin o mas pe spezele lor. Iar noi le aduceam salutul frtesc al Transilvaniei. Desi scoala noastr era de 8 clase (n vechiul regat atunci scolile normale erau numai de 6 clase), ne-am mirat c pe la mijlocul anului scolar 1924-1925, pe cnd eram n clasa a VII-a, am fost anuntati c vom termina clasa a VII-a si, din nevoia de cadre didactice, ne vom prezenta la examenul de diplom de nvttor odat cu clasa a VIII-a. Astfel, n iunie 1925 am terminat dou serii de elevi: clasa a VIII-a si clasa a VII-a si la diplom am dat examenul mpreun. Am absolvit Toamna, din dorinta de a cunoaste tara, nu am luat un post de nvttor n Ardeal, ci n Moldova, n comuna Vleni din judetul Roman. Aici si avea mosia Baronul Strcea. Rezervat si distant, nu avea relatii cu nvttorii din sat. Cstorit cu Vleanca, boiereasa locului, romnc bun ce tinea legtura cu poporul, el era un nstrinat. Un contact cu cei trei nvttori si cu preotul ar fi fost rodnic pentru popor. Dar el a lipsit. Mi-a plcut cariera de nvttor si cu drag am nvtat un an pe copiii din clasele I-a si a V-a. Rezultate frumoase. Dar nevoia de a nu mai nvta pe altii si de a merge mai departe m-a fcut s m nscriu ca student la Teologie, la Sibiu, n toamna anului 1926.
12
STUDENT ANDREIAN
LA
ACADEMIA
TEOLOGIC
Teren nou de lucru, profesori noi. Cursurile au nceput s m pasioneze de abia n anul III. Dar profesorii au fost excelenti. Niste adevrati printi, iar unii stiau si mult carte. Rectorul, Eusebiu Rosca, un btrn profesor de drept canonic, era de o corectitudine dus la ultima limit. Cnd a fost nlocuit cu profesorul Nicolae Colan, m-a chemat s-mi ridic actele si mi-a dat si ultimele drepturi acolo: un timbru de 25 de bani. Aurel Crciunescu, bntean, avea cultur german, preda Isagogia4 Vechiului si Noului Testament si Arheologia, era blnd si smerit ca un sfnt. Ilie Belent, profesor de istorie, savant n istoria universal a Bisericii Ortodoxe, cunosctor n multe domenii, mare ortodox, caracter ferm, credint mare. Iosif Hradil, profesor de dogmatic, de origine ceh, catolic trecut la ortodocsi, cstorit, spirit luminat, conducea si internatul teologic, manifestnd deosebite tendinte de detectiv si de spionare a studentilor ce uneori mai sreau peste ziduri, ntrziind noaptea n oras. Nicolae Colan, profesor de hermeneutic si de exegeza Noului Testament, brasovean, cu un talent literar deosebit, unea severitatea cu blndetea si bunvointa. A ajuns episcop la Cluj, apoi Mitropolit al Ardealului. Grigore Cristescu, profesor de moral, oltean, cu o inteligent sclipitoare, predicator de nalt clas, dar putin statornic n atitudini mari. Nicolae Neaga, profesor de ebraic, om modest cu o inim de aur si cu o serioas pregtire
4
Studiul
13
profesional. Nicolae Terchil, profesor de filosofie, tnr, abia sosit cu o nemtoaic de la Jena, sotia lui. Caracter frumos, nici o prefctorie, sincer si limpede ca cristalul. n ultimul an ne-a venit si Dumitru Stniloae, strlucitul scriitor si dogmatist de mai trziu. Tnr entuziast, spirit viu, era o figur care promitea. Candid Popa, un om cu adevrat candid, a predat patru ani muzica bisericeasc. Nicolae Oancea, cunoscutul compozitor, ne-a predat si el muzica profan. Scund, slbut, era plin de nerv, vesel si plcut. Ambii ne-au lsat frumoase amintiri. Spiridon Cndea, ncepnd cu anul II, a fost economul Academiei noastre. El supraveghea si masa n refector5. Masa studentilor era bun, gustoas, totdeauna curat pregtit, dar uneori insuficient pentru a satisface cerintele unor tineri nc n dezvoltare. Studentii erau proveniti din absolventi de scoal normal cu 7 si cu 8 clase, din absolventi de liceu si din absolventi de liceu cu bacalaureatul. Academia teologic avea o societate de lectur la care se prezentau lucrri literare sau teologice ale studentilor. Ea ddea si o serbare public n sala de la prefectur n fiecare an, n ajunul zilei Sfntului Andrei, care era patronul Academiei noastre. Societatea de lectur era condus de un comitet condus de un presedinte activ, ales de studenti dintre studentii din anul IV, dintr-un bibliotecar prim si un al doilea bibliotecar, un casier, doi notari de sedint, numiti si secretari, si o comisie literar compus din cte doi membri studenti din fiecare an, toti sub presedintia unui profesor al nostru ca presedinte de onoare. Din anul II si pn la terminare eu am fcut parte din comisia literar ca reprezentant al anului meu mpreun cu un alt coleg de an. Am terminat facultatea cu bine, ncntat de frumusetea
5
Cantin
14
teologiei; nu am fost totusi aprins de un zel sfnt de cunoastere si de trire crestin. M pasionau unele probleme dar nu ndeajuns de mult. Eram cald, dar nu nc fierbinte. De aceea, risipeam destul timp si cu sahul sau cu alte jocuri, uitnd de linia mai nalt pe care trebuia s m avnt. Terminnd studiile n anul 1930, am fost trimis ca profesor de religie la gimnaziul din Lupeni, pe considerentul c am vocatie didactic. Ca profesor am fost foarte activ si am predat religia si n scolile primare din oras. Am condus societatea crestin Oastea Domnului, avnd dou sedinte pe sptmn, cu subiecte religioase si cntri cu acelasi caracter. Societatea Oastea Domnului era un organ al Bisericii creat de Mitropolia Sibiului pentru nviorarea credintei la noi. Am organizat conferinte publice, n cadrul Oastei Domnului, cu subiecte cultural religioase, cu serbri si cntece. Dar si n afara Oastei Domnului am mai tinut unele conferinte cu subiecte adecvate mediului muncitoresc al orasului care era de atunci un oras muncitoresc de 16.500 locuitori. n anul 1933 mi-am pregtit foarte grbit diferenta de liceu mpreun cu Minerva Dncsiu din Rsinari. Tot atunci, toamna, ne-am luat si bacalaureatul nvtnd tot mpreun. n perioada 1933-1934 eram profesor la Petrosani. n intervalul 1934-1935 mi-am fcut stagiul militar deoarece nc nu eram preotit. Am fost elev al colii Militare de Infanterie din Ploiesti. Dup ce am terminat-o cu bine, n 1938 mi s-a dat gradul de sublocotenent, ofiter n rezerv. Delegat de Mitropolia Sibiului, ncepnd din anul 1936 si pn n septembrie 1938, am organizat o parohie ortodox n Bicazul ardelean, judetul Ciuc. Aici a trebuit s m zbat, s alerg si s lupt mult. Am lucrat cu rvn si avnt si am obtinut frumoase rezultate. Am obtinut loc pentru biserica ortodox ce urma a se cldi n Bicaz-Centru. Ctre aceast biseric ortodox s-au ndreptat multi credinciosi de la greco-catolici si de la
15
baptisti, acestia din urm fiind peste dou sute de familii. Era o atmosfer duhovniceasc plin de avnt, pentru trecere la Ortodoxie. Se astepta doar momentul prielnic trecerii. Influenta duhovniceasc moldovean se simtea n Bicazul ardelean. Acolo am ntlnit romni n vrst de peste 50 de ani care stiau c au fost nscuti si botezati ortodocsi, dar nu stiau momentul cnd s-au trezit c n acte erau de acum grecocatolici. Rezult c ei au fost trecuti n confesiunea grecocatolic dup anul 1894, n perioada btioas a primului ministru ungur tefan Tisza, cel mai aprig dusman asupritor al minorittilor din Ungaria Mare, mpreun cu tatl su, Koloman Tisza. Prin nemaipomenite presiuni si asupriri ungurii luptau cu o furie slbatic pentru deznationalizarea minorittilor, spre a ajunge la majoritate si a putea justifica dreptul lor de guvernare si stpnire. Ungurii au considerat c trecerea la biserica catolic e un prim pas pentru maghiarizare. Totusi multi romni grecocatolici s-au dovedit buni romni, patrioti si lupttori plini de avnt pentru idealul national si interesele neamului romnesc. Prin intermediul bisericii greco-catolice au cunoscut cultura apusean si institutiile ei pe care le-au pus n slujba neamului lor. n anul 1936 am luat contact cu Miscarea Legionar si am devenit membru al ei. Nu fcusem nc politic. Asistam la luptele politice dintre diferite partide de la noi ca un observator neangajat si eram cu totul nemultumit de coruptia politicianismului romnesc de dup primul rzboi mondial. Fusesem solicitat s intru n marile partide de atunci: Partidul Liberal si Partidul rnesc, dar felul lor de lucru nu m satisfcea. Ele erau partidele de guvernmnt si intrnd n ele puteai astepta, cnd veneau la putere, avantaje materiale. Dar eu
16
nu urmream astfel de avantaje. Partidul National rnesc, provenit din fuziunea Partidului National (compus mai ales din ardeleni) si Partidul rnesc, condus de Ion Mihalache (compus mai ales din regteni) cu revendicri sociale serioase si voind un stat trnesc la noi - fusese o mare sperant a trii. Se spunea: vor veni ardelenii cei cinstiti si va fi o redresare moral a ntregii tri. Dar, venit la putere n 1928, prin cstigarea alegerilor, el a fost o deceptie. Presedintele partidului, Iuliu Maniu, avocat de profesie, lupttor nationalist n timpul ungurilor, combativ si energic, bun lupttor, era acum n opozitie. La putere s-a dovedit fr initiativ, moale, protocolar; presedinte, dar nu comandant. Iar unii dintre ministrii lui s-au artat coruptibili si afaceristi dornici de mbogtire. Visul cinstei si al onestittii s-a stins repede. Maresalul Alexandru Averescu, cel mai mare general din rzboiul nostru de ntregire 1916-1918, ce iesise din rzboi cu un prestigiu enorm si guvernase de cteva ori tara, dup venirea la putere a regelui Carol al II-lea n iunie 1930, lund o atitudine deschis contra abuzurilor regelui Carol al II-lea, si-a nlturat orice sans de a mai guverna. De aceea, Octavian Goga, omul lui cel mai de valoare, vznd cum dispar sansele unei guvernri n urma conflictului cu regele, l-a prsit. Celelalte cteva partide, ca: Partidul Lupist al doctorului Nicolae Lupu, Partidul Agrar cu Argetoianu, Liga Cultural a lui Nicolae Iorga, fractiunea din Partidul Liberal a lui Gheorghe Brtianu, profesor de istorie si fiu nelegitim al lui Ionel Brtianu, Liga Aprrii Nationale a lui A. C. Cuza, ce se unise cu Octavian Goga, ca si Legiunea Arhanghelului Mihail a avocatului Corneliu Zelea Codreanu, erau la acea dat, n 1936, prea mici ca s ia singure puterea. Nimic deosebit nu vedeam la aceste partide, cu exceptia
17
ultimului. n ce priveste Partidul Comunist de la noi ntemeiat n 1921, era interzis prin lege si functiona subversiv. Venea cu revendicri sociale revolutionare si doctrina materialismului istoric, cu dasclii socialismului Marx si Engels, si cu Lenin, ca ultim doctrinar, sub influenta Rusiei - care nu acceptase revenirea Basarabiei la patria mam si dorea s o reanexeze la Uniunea Sovietic. Partidul Comunist fusese silit s introduc n programul su un articol prin care luptau s se distrug granitele trii noastre, asa cum se constituiser prin tratatele de la Versailles si Trianon, ca unele ce nglobau teritoriile strine trii, lucru ce a dus imediat la punerea partidului n ilegalitate si interzicerea functionrii lui. Dup reluarea Basarabiei de ctre Uniunea Sovietic si a Cadrilaterului de ctre Bulgaria, acest articol a fost scos din programul partidului, dar atrsese pe multi strini care vroiau prbusirea granitelor noastre. * Dar spre a ntelege aderarea mea la Miscarea Legionar, Garda de Fier numit acum, datorez cteva explicatii prealabile cu privire la starea de coruptie din tar, Carol asasinul si camarila, Elena Lupescu si evreii. La sfrsitul primului rzboi mondial numrul evreilor n Romnia era mare dar nu de temut. El a crescut prin adaosul celor din Transilvania, Banat si Bucovina, dar nici acum nu era nspimnttor. ns n mai putin de doi ani si jumtate ei au devenit o primejdie national: numrul lor a crescut imens nu prin nasteri, ci prin infiltrri n tar peste granit, cumprnd organele administrative de stat. Evreii de la noi au devenit dup 1921 o mare primejdie din mai multe motive: 1. Numrul lor prea mare spre a putea fi suportat de noi: n decursul 1930-1940 tot al saptelea locuitor al patriei era evreu. 2. Sprijinul extern imens dat lor de francmasonerie si de
18
evreii de pe glob. 3. Solidaritatea lor intern exceptional si ajutorul dat la sate de Cahal, organizatie pe judete a negustorilor evrei sraci, spre a concura neloial pe negustorii romni din locurile respective si a-i ruina prin vinderea mrfurilor sub pret, pierderea acoperind-o Cahalul pn l doborau pe romn, si apoi urcau din nou preturile. 4. Pentru lipsa de scrupule si coruptia pe care o ntindeau ca o pecingine peste toat tara, cu o vitez neasteptat. 5. Pentru ndrzneala cu care voiau s ocupe locurile n barouri, n medicin, n institutiile bancare si mai ales n toate sectoarele economice lucrative. 6. Pentru cutezanta de a voi si a lucra pentru dominarea presei la noi si dorinta de a ndruma neamul romnesc pe directii materialiste, ateizante, nepotrivite cu duhul su crestin iubitor de Dumnezeu si de oameni. 7. Cumprarea romnilor slabi de nger, coruptibili, creduli. Dar aceast mare primejdie s-a accentuat dup primul rzboi mondial si a dus la mari lupte ntre studentii romni si studentii evrei. nceputul luptei s-a fcut la Cluj de ctre studentii de la Medicin, ce nu vroiau s fie coplesiti de evrei, iar cu ei s-au solidarizat, sesiznd primejdia, toti studentii romni de la toate faculttile si universittile trii, cernd numerus clausus pentru intrarea n facultti. Deja n 1936 primejdia devenise imens, evreii erau stpni peste 60% din comert si 80% din industria trii. Jumtate din pres era n minile lor. Unii intraser si n universitti. Mai adugm un fapt foarte important: din 1930, odat cu venirea regelui Carol al II-lea la crma statului, romnii nu mai aveau o regin: aveau o cvasi-regin, evreic, pe Elena Lupescu,
19
ibovnica si ntretinuta lui Carol al II-lea si prin ea influenta evreilor a crescut enorm. Desi bogati, la noi multi evrei, unii miliardari, ca Auschnit, Aristide Blan, sefii presei evreiesti de la noi (de la gazetele Dimineata, Adevrul, Lupta), apoi Fildermanii, Calmanovicii (cu cea mai mare moar din Romnia), si altii, nu se gseste n Romnia nici o institutie evreiasc pentru toti locuitorii trii si nici o fundatie, nici o bibliotec public, nimic de interes public. Nimic pentru altii, totul numai pentru ei. Unde te uiti nu vezi nimic de la ei; orice asezmnt, cnd l gsesti, e romnesc. STATUL EVREIESC ISRAEL Astzi exist un stat evreiesc chiar n vechiul pmnt al Canaanului, stat cunoscut sub numele de Statul Israel, dar numit de evrei Eret Israel, adic Pmntul sfnt al lui Israel. Acest stat s-a ntemeiat n anul 1948, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii si se ntinde pe o suprafat de doar 20.000 kilometri2, adic nici o zecime din suprafata Romniei. El a fost recunoscut ca un stat independent. Dar el nu a fost plnuit de marele sinedriu al evreilor s se ntemeieze pe locul strmosilor lor, ntre arabi, verii lor islamici, care i contest azi, le fac mari necazuri si vor s-i distrug. Atunci unde au vrut s fie asezati? ntre africani si asiatici? Nu, ei pretindeau c merit mai mult, ntre popoarele civilizate: n Europa, ca unii ce se pretind a fi cei mai destepti oameni din lume; mcar att doreau s li se dea. Dar unde? n Moldova si Galitia, provincie din Polonia. Acestea laolalt trebuiau s fie teritoriul Statului Israel. Astzi se stie c Chamberlain, prim-ministru al Angliei, le-a oferit n 1911 Uganda ca s ntemeieze statul lor, spunndule c ei, cu posibilittile si cu spiritul lor de organizare, vor
20
putea face din acel pmnt o tar minunat. Dar marele rabin al Londrei, care a dus oferta Marelui Sinedriu al evreilor, ntrunit la Amsterdam n 1912 spre a dezbate aceast ofert, a fost dezarmat si, mai mult dect att, asupra lui s-a rostit blestemul pentru c a putut s coboare att de jos aspiratiile poporului evreu. ntors acas la Londra, n-a mai avut nici o trecere si ntr-un an a murit de tristete. Atunci, n superbia lui, Marele Sinedriu a artat c ei merit a fi asezati n Europa si au si fixat locul spre a ntemeia statul lor. Dar visul lor nu s-a realizat. n 1913 a izbucnit rzboiul balcanic si n luna august 1914 primul rzboi mondial si apoi datele problemei au nceput s se schimbe. Vntul nu mai btea n pnzele aspiratiilor marilor rabini evrei. Un lucru aparent ciudat: evreii tin la profetii lor si i cinstesc ca pe niste oameni inspirati de Dumnezeu. Au profetit c ei din cele patru vnturi se vor ntoarce acas, adic unde au astzi statul. Marele rabin de atunci nu a vrut s urmeze profetia si pregtea locul altundeva. Dar ea s-a mplinit peste capetele lor, si cnd nu au mai putut face altfel, au acceptat ultima solutie. Iat cum cuvntul lui Dumnezeu se mplineste peste vointa si mpotrivirea noastr. Dar cine a mpiedicat crearea statului evreiesc la noi? Miscrile studentesti din 1922, Miscarea Legionar, si ctiva gnditori ce au creat curente de opinie: filosoful Nae Ionescu, poetul si marele eseist ortodox Nichifor Crainic cu revista Gndirea de orientare spiritualist, ortodox, si primul poet si filosof antimaterialist Lucian Blaga. Apoi ivirea lui Mussolini cu fascismul n 1922, n Italia, si a lui Hitler n 1933 n Germania, ambii antisemiti. *
21
Dup primul rzboi mondial, evreii de la noi, sprijiniti de Apus, au cerut mpmntenirea la noi si absolut toate drepturile romnilor, fr nici o deosebire. Dar n 1921, Parlamentul a manifestat o mpotrivire sustinut. El a spus: au fost cetteni romni; am avut rzboiul; s vedem cum s-au purtat n rzboi. Au aprat ei pmntul trii ca si cnd ar fi fost al lor? S se aduc actele de la Statul Major al Armatei. Maresalul Averescu, prim-ministru, a citit actele: din 25.000 de evrei mobilizati, 20.000 au fost dezertori, dar nu numai dezertori, ci multi au fost si spionii nemtilor, artndu-le unde ascund romnii alimentele n pmnt, semnele de recunoastere ale acestora, etc. n fata acestor acuzatii dovedite li s-a nchis gura, dar nu au renuntat. Tenacitatea lor sub zmbete blajine era mare. Au fost prinsi n Moldova 159 de crciumari evrei vnznd spirt negru, metilic, cu scopul de a mbolnvi pe moldoveni. Asta n 1929. Un proces mare care a nceput, nu a putut fi dus la capt, din cauza presiunilor foarte mari exercitate asupra procurorului si judectorului de instructie. francmasoneria a avut aportul su n stingerea acestui proces ce dezvluia planurile monstruoase evreiesti. tiind c Traian a adus n Dacia cu legiunile sale si ostasi din Orient, evreii au nceput s pretind c ei au venit n Dacia cu legiunile lui Traian si deci au drepturi vechi aici la noi. Dup rzboiul cu romanii n 70 d.Hr., condus de mpratii romani Titus si Vespasian, evreii au fost spulberati din Palestina din pricina deselor lor rzvrtiri. * O miscare de ntoarcere a evreilor n Pmntul Sfnt, se nscuse nc din secolul trecut. Aceasta era ns ca un zefir subtire ce adia inimile simtitoare ale evreilor la citirea Thorei, a
22
Psalmilor, a sfintilor si marilor lor profeti si a tuturor crtilor lor sacre, pline de atta mister, n care Dumnezeu era amestecat att de mult n viata acestui popor, att de deosebit de toate celelalte popoare, cum nu s-a ntmplat cu nimeni altul n istorie pn acum. Aceast miscare s-a numit Miscarea Sionist dup vechiul Sion, Ierusalimul, centrul spiritual al evreilor, unde acest popor att de paradoxal, att de plin de credint si de patimi totodat, a ucis pe Hristos, Dumnezeu-Omul; iar pentru noi rmne ca locul cel mai sfnt din lume, unde s-a fcut pe Cruce rscumprarea neamului omenesc prin jertfa lui Dumnezeu pentru noi, unde a fost minunea nvierii Domnului, nltarea, Pogorrea Sfntului Duh si toate faptele minunate si pline de slav ce au dus la nceputul unei vieti noi pe pmnt. Dar aceast miscare nu era la nceput o miscare real, ci doar un vis, o aspiratie vag a inimii, nu o actiune si organizare ci o sperant numai de viitor. Evreii se simteau bine n diaspora, n risipirea n care au ajuns. Dup asuprirea n care au stat tcuti, ca mortii, n Spania si alte state din Apus, cnd au putut iesi la suprafat de la subsolul existentei n care au stat cteva secole, au uimit lumea prin forta lor. Deodat au devenit mari si puternici, dispunnd n mare parte de destinele popoarelor de pe glob. Fiind puternici, cum ar fi putut atunci s renunte la lume, la puterea si gloria lor, pentru un vis? Dar numrul vistorilor crestea. Speranta prinse contur, vistorii se organizar si de acum iat o miscare vie n actiune. Ea pregti pasii lent, si mai trziu cu furie fanatic, crerii statului Israel. Nici cei mai destepti evrei rationalisti ca printii comunismului, nu au prevzut mplinirea acestui mare act istoric al lumii, care azi d att de mult de lucru lumii. Dar profetii l-au prevzut si el s-a mplinit la sorocul su.
23
Piatra Neamt, 2 august 1987 CAROL AL II-LEA Ca fiu mai mare al regelui Ferdinand si al reginei Maria, n chip firesc el trebuia s urmeze la tron tatlui su. Dar ca tnr se dovedise un destrblat si un stricat dintre cei mai lipsiti de orice frn si scrupule, el se vdea violent, extrem de voluntar, trecnd peste orice lege. n rzboiul nostru de ntregire el a avut n Moldova comanda unui regiment. Ne gseam n cea mai critic situatie, presati de nemti s fim cuprinsi cu totul. Orice greseal ne putea fi fatal, de aceea toti erau cu o atentie mare. Dar cnd generalul Averescu inspect frontul n sectorul regimentului printului, ofiterii lipseau din transee. Surpriz, nebunie sau inconstient? De toate! Printul i adunase ntr-un transeu si jucau crti. Un atac neasteptat al nemtilor, ce ar fi pornit n acel loc, i-ar fi putut surprinde si ar fi czut prizonieri, iar apoi ce ar fi dus la ruperea frontului. Apoi a dezertat de pe front si a fugit la Odessa, unde s-a nsurat cu o moldoveanc frumoas, Zizi Lambrino, cruia ndat i-a fcut un copil ce a cptat numele de Radu. Dar dup rzboi fu silit s divorteze, cstoria fiind morganatic si nepermis de statutul familiilor regale. Acestea urmau a se cstori ntre ele si nu cu persoane din clase mai inferioare. Spre a-l reeduca, a fost dus s fac ocolul lumii cu un colonel distins, dar nimic nu s-a prins, tot robul simturilor a rmas: desfrnat si betiv, neasculttor, pretentios si obraznic. S-a nsurat oficial cu printesa Elena, sora regelui Greciei. Dar nu-si iubea sotia. Cunoscu pe evreica Elena Lupescu de care se ndrgosti nebuneste si de atunci sotia lui l pierdu ca sot, desi i
24
fcuse un copil, pe regele Mihai. Temndu-se c el ar putea fi un rege nefast, cum spre nenorocul nostru a si fost, regele Ferdinand fiind bolnav ntruni un consiliu de coroan n 1926, n care sefii marilor partide de atunci si nsisi printii lui constatar c printul Carol e nevrednic s se suie pe tronul tatlui su si hotrr alungarea lui din tar. La un an regele muri. Fiul lui Carol al II-lea, Mihai, nscut n anul 1921, n luna octombrie, copilas, fu proclamat rege, sub o regent tripartit: Ion Buzdugan, presedintele Curtii de Casatie, Miron Cristea, Patriarhul Romniei, si unchiul lui, printul Nicolae. Regina Maria nu intr n regent. Regenta ns mergea prost: unul singur voia s urmeze o linie mare, dar era majorat de ctre ceilalti doi: Patriarhul, om de lume si printul Nicolae, care s-au dovedit sub nivelul marilor rspunderi ce le incumba. Dar ce fcea n acest timp Carol care se stabilise la Paris? Chefuri si orgii. Nici o revenire, se stricase si mai mult. Totusi, mpotriva oricrei logici, doar cu ideea c s-ar putea potoli mai trziu si s devin om de treab, unii demnitari chiar dintre cei mai inteligenti, voiau s se ntoarc si i pregtir calea acestei ntoarceri. La 6 iunie 1930 el descinse n Bucuresti venind cu avionul si la aranjamentele fratelui su, printul Nicolae, nu fu arestat si trimis napoi. Parlamentul trii l accept ca rege n 8 iunie. Ah! Zi fatal, 8 iunie, zi plin de nenoroc, zi de doliu pentru neamul romnesc. Cum ai putut s apari n istoria neamului meu? Ce slbiciuni omenesti si interese josnice ti-au permis sosirea? * Deci Carol al II-lea era rege. De la nceput s-a pus pe jefuirea trii. ara Hohenzolernilor: arghirofilia s-a manifestat n el cu putere. Din
25
toate voia s fac bani. Bugetele trii erau pentru el o vac de muls. De prin 1929 pn n 1938 media bugetelor statului romn a fost ntre 29 si 32 miliarde de lei. Numai n 1940 a atins cifra de 40 miliarde lei. El si-a fcut o list civil pentru el si familie astfel: pentru el 180 milioane lei anual, pentru regina Maria 60 milioane lei, pentru Mihai ca print mostenitor 40 milioane lui, pentru fratele su Nicolae 20 milioane lei si pentru sora mai mic Ileana 20 milioane lei. Erau zece domenii ale coroanei pe care le exploata el, cu terenuri agricole, vii, pduri, helesteie, si mai exploata si familia regal nc dou domenii. Era n total o suprafat de 163 mii de hectare, dac retin exact cifra. n acel timp un nvttor primea 1800 lei pe lun iar un profesor sub 4000 lei. n general salariile functionarilor erau mici. Dar regelui nu i erau de ajuns. Desi avea datorii externe de pltit, din bugetul trii el si aloca diverse sume fr justificare. Ca s nu se observe furturile lui camuflate se obisnui s se pun aceeasi persoan si la Ministerul Finantelor si la cel al Economiei Nationale. Prin 1934 izbucni un mare scandal public: afacerea Skoda. Ce se ntmplase? Guvernul comandase din Cehoslovacia, de la uzinele Skoda, armament de tot felul pentru narmarea trii. Dar doctorul N. Lupu, ntr-o sedint a Parlamentului, tinut cu usile nchise, dezvlui faptul cel mai grozav: regele cu ctiva demnitari furaser banii. Stupoarea si durerea a fost imens. Unii parlamentari nu-si putur tine lacrimile. Dezbaterile acestea din Parlament, care de obicei erau stenografiate si se publicau n extenso, nu se publicar. Unii luar cunostint de ea din cartea doctorului Lupu Afacerea Skoda. Dar el nu era multumit cu o Romnie ce se conducea dup o constitutie a trii, dorea mai mult, o dictatur. Constitutia i
26
ngrdea libertatea de actiune. Era ns greu s o ndeprteze si s proclame dictatura. Cumnatul su, regele Alexandru al Iugoslaviei, ajunsese la dictatur dar nu cu voia sa ci silit de mprejurri. ntre srbi si croati izbucnir lupte si ca s nu se distrug unitatea trii, regele gsi ultima solutie: dictatura. Dar n 1936 fu ucis. Carol l ntreb pe regele Alexandru dac nu ar fi bine s introduc si el dictatura, dar fu sftuit s nu fac asa ceva: n dictatur intri, dar nu stii cnd si cum iesi din ea i se rspunse. Carol ns nu renunt. El cuta s se ajung la o situatie n care s par c e justificat a o face. Din nefericire gsi si oamenii de mare calitate si prestigiu ce l ndemnar s o fac, cum a fost marele istoric Nicolae Iorga. Acesta l-a adulat tot timpul n chipul cel mai josnic si i-a fcut propunerea direct: Trebuie s fii mai ndrznet. Cuza a fost mai ndrznet si era doar un domnitor, tu esti un rege. Celui ce clca toate legile i se fcea o astfel de propunere nebuneasc. De ce? Din gelozie! Renumele si reputatia lui Corneliu Zelea Codreanu crestea mai ales n ochii tinerilor si el, Iorga, nu suporta s-l ntreac cineva: i se prea c e umbrit, att de mare era la acesta pcatul mndriei. ntre timp regele astepta prilejul. n timpul guvernrii Goga-Cuza, din decembrie 1937 si 10 februarie 1938, ncerc s creeze lupta ntre legionari si cuzisti, prin omul nefast care a fost ministrul de interne Armand Clinescu, dar nu reusi: legionarii i dejucar planul. Atunci acest pungas, derbedeu, Carol al II-lea, a avut nerusinarea s-i cear lui Corneliu Z. Codreanu s-l fac sef al Miscrii Legionare, iar Codreanu s fie primul lui aghiotant. Acest stricat n adncuri, om al masoneriei, dorea s fie seful unei miscri curate, care avea n vedere tocmai asanarea moral a Romniei: cresterea unui om nou, cinstit, corect, credincios, viteaz, care s fac totul pentru tar.
27
Codreanu i-a rspuns c el nu are acest drept. Miscarea a creat-o el si legionarii i-au jurat lui credint si deci nu poate ncredinta conducerea altei persoane. Dup acest rspuns, ndat Carol al II-lea a si hotrt distrugerea Miscrii Legionare si uciderea Cpitanului. Dup aceasta nltur guvernul si instaur dictatura, suspendnd Constitutia. Prigoni puternic pe legionari, ucise pe Codreanu si pe multi alti legionari si guvern dur. La nceput, spre a nu nspimnta poporul si a strni o mpotrivire prea mare, l puse prim-ministru pe slabul, nevolnicul si preabtrnul patriarh Miron Cristea, care dup ce schit o slab mpotrivire regelui, sfrsi prin a accepta. Mustrat de Goga, de Maniu, ca si de multi alti ardeleni vechi prieteni, guvern chinuit un an si apoi, voind s vorbeasc contra crimelor ce se fceau, fu trimis la Cannes, n Franta, unde muri ncrcat de regrete, otrvit de rege. Regele si continu actiunea. Lu n mn politica extern a Romniei si fcnd pe ambasadorul trecu prin diferite tri ca Franta, Anglia, Germania. Ddu asigurri trii c e aprat si c e ncins la mijloc cu un bru de fier. Veni si anul cel greu 1940. La 10 mai Germania atac Franta, care n sase luni fu dus la capitulare printr-un armistitiu. Anglia se temea s nu fie invadat si ocupat de nemti. Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia erau ocupate de nemti. Sovietele, printr-un ultimatum grbit, ne somar la 26 iunie 1940 s predm Basarabia si n decurs de trei zile s ne retragem din ea. Gsir c e cel mai oportun moment de a ne soma, tocmai cnd francezii capitular, temndu-se ca nu cumva mai trziu ntorcndu-se armatele germane din Franta, s intervin. La Consiliul de Coroan ce se adun n grab se constat c acest sarlatan Carol al II-lea nselase tara. Laudele lui fur un bluf: nici un bru de fier, nici narmare: gloantele nu ajungeau mai mult de cteva sptmni. Totul se dezumfl.
28
Veni apoi dictatul de la Viena, 30 august, cnd se ceda Ungariei jumtate din Transilvania si tot acum se ceda Bulgariei dou judete: Caliacra si Durostorul. Inimile tuturor plngeau. Erau lacrimi peste lacrimi. Dar regele nu sufer. La Consiliul de Coroan pentru cedarea Transilvaniei, martorii au spus c regele fuma calm si linistit, burtos si obtuz si nici cel mai mic semn de durere nu se observa pe fata lui. Nu-i psa! ara nu era a lui, el fusese numai exploatatorul. S-a apreciat c furturile, mpreun cu economiile lui, atinseser cifra de 66 miliarde lei. Nici toti hotii laolalt nu au putut s fure ntro viat ct furase un om ce purtase coroana n zece ani. La acest dezastru tara vuia n furie. Unii sefi de partide nu mai acceptau. Legionarii se ridicar organiznd demonstratii si ncercnd s-l atace cu armele n palat. Garda personal nu a vrut s trag n multimi, cum ceru el. Chem pe Ion Antonescu, generalul de cel mai mare prestigiu. Acesta i lu o seam de prerogative si apoi sub presiunea strzii l convinse s plece, asigurndu-l de paza personal si a bunurilor cu care pleca, de care era foarte grijuliu. Fugi noaptea. Dar legionarii l asteptau la Timisoara veniti cu avionul, cu gndul s-l scurteze cu un cap, considernd c acest cap de trdtor nu st bine pe gtul lui de brut. Dar scp. Trenul nu opri n gar si trecu ca fulgerul. Antonescu se tinuse de cuvnt. Aventura se ncheia. Rezultatul? Dezastrul de la noi. Usurinta noastr ne-a pierdut. PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI n 1918 se mplini un vis de veacuri scump tuturor romnilor: unirea tuturor ntr-un stat national, unitar si independent.
29
Romnia, n conflictul ce izbucni n Europa n 1914, care angaj mai trziu si alte continente, dup doi ani de neutralitate, intr n lupt cu toate fortele sale, alturi de Franta si celelalte popoare ce se ridicar pentru aprarea dreptului si liberttii popoarelor mpotriva brutalittii germane ce proclama dreptul fortei. Trecnd granita pentru dezrobirea Transilvaniei, ea se vzu izbit deodat de trupe cu totul superioare: maghiare, bavareze si prusace, iar dinspre sud-est de trupe bulgare si turcesti.6 Coplesit, armata noastr se adun cu greu si se retrase n Moldova, prsind pas cu pas teritoriul trii. Doar la Oituz stvili avntul puhoaielor nvlitoare. La Mrsti inamicul primi niste lovituri cutremurtoare, ce-l nspimntar, iar la Mrsesti fu izbit de furia si ura soldatului romn ntr-un avnt att de neasteptat, c-l uimi. Frontul se stabiliz cu mici rectificri n favoarea noastr. Armata romn ddu dovad de un eroism surprinztor si de o rezistent nesperat ce o remarc n fata Europei ca pe una dintre cele mai bune armate. Jertfele romnesti au fost mari, ba chiar imense pentru o trisoar de 7 milioane de locuitori: aproape 800.000 morti, unii ucisi de gloante, altii de tifosul exantematic. Dar urmarea a fost unirea cu ara a Bucovinei, Basarabiei si Transilvaniei. Era o tar unitar, armonioas, cu Carpatii la mijloc, cu dealuri si vi, munti si sesuri, cu ruri sprintene. O plcere s o privesti! O desftare s o strbati n orice anotimp! Dar bucuria realizrii i-a orbit pe multi, cci s-au apucat de petreceri si desftri n tar si n afara ei: la Paris, pe Coasta de Azur, Italia si alte locuri. Uitar de unde au iesit si cu ce jertfe, uitar mortii si schilozii si lacrimile ce au curs, uitar
La intrarea noastr n rzboi n 1916, Franta si Anglia ne-au dat asigurri c vor aduce trupe de la Salonic, ca noi s nu fim atacati de turci si bulgari, dar ei nu s-au putut tine de cuvnt. 30
6
tragedia prin care trecurm. Petreceau sau se luptau pentru putere, fr scrupule si cu mult nversunare. Politicianismul de la noi ddea un examen urt n fata natiunii. ara se mprti n partide ce-si disputau n alegerile electorale puterea prin lupte serioase. ranul, talpa trii, ce se dovedise n rzboi exact cum fusese poreclit, nu era destul de rspltit pentru eroismul si devotamentul lui. Iar apoi nu i-au dat nlesnirile ce le merita. Evreii se ntreau, pozitiile economice intrau tot mai mult n mini strine din tar si din afar. Cu regele Carol al II-lea, din anul 1930 ncoace, situatia se stric si mai mult; el se ocupa cu divizarea si nmultirea partidelor. Subsolul intra tot mai mult n mini strine. Societti strine franco-anglicane, belgio-olandeze, franco-americane intrar n exploatarea lui. Petrolul reprezenta una din marile bogtii ale trii. Romnia era socotit atunci a treia tar din lume posesoare de petrol. Doar Venezuela si Mosul (Iranul si Irakul de astzi) o ntreceau. Exploatarea petrolier anual ntrecea dou bugete ale trii, cam 80 miliarde lei, iar capitalul strin participa la exploatare n proportie de 94%, numai 6% era romnesc. Deci de acest bun al nostru se bucurau altii. Multe mine au avut aceeasi situatie. Numai societatea Petrosani de exploatare a minelor de crbuni din Valea Jiului, Lupeni, Petrila, Vulcan, Aninoasa, Petrosani etc, avea capitalul romnesc n proportie de 52% iar cel strin unguresc de 48%. n industrie evreii atinseser cifra record de 80%, iar n comert reprezentau 60%. Cele mai mari bnci erau pe mna lor, jumtate din pres la fel. Populatia Romniei n 1940 atinse cifra de 20 milioane locuitori, iar numrul evreilor se bnuia a fi cam de 2,3 milioane. Dar seful statisticii de la noi, doctorul Sabin Manuil, prezenta o cifr sub 900.000. Toti cei informati stiau ns ct de departe de adevr era aceast cifr.
31
Se pare c evreii nu renuntaser nc n anul 1940 la gndul de a-si crea statul lor n Moldova si Galitia, provincie a Poloniei. Pozitiile lor erau nc puternice n Romnia, cel putin n prima parte a anului: regele Carol al II-lea francmason, ntretinuta lui, Elena Lupescu-Wolf, evreic, foarte influent si puternic, multe vrfuri intelectuale ca Sadoveanu si Argetoianu - captati de francmasonerie. Toti erau iudeofili si sustineau interesele evreiesti, unii n mod deliberat, altii n mod inconstient. Ca s nu creeze panic si s fie cunoscut numrul lor mare n Romnia, evreii din Basarabia de declarau ca rusi, n Dobrogea ca bulgari, n Ardeal ca unguri, n Banat ca srbi. Numai cnd Franta pierdu rzboiul si n iunie 1940 capitul, cnd teama ocuprii Angliei de ctre nemti printr-o invadare prin surprindere era iminent, numai atunci acest plan al nteleptilor Sionului de a-si face aici statul se dovedi cu neputint de realizat. * Multi din tar nu-si ddeau seama dup primul rzboi mondial de primejdia ce o reprezentau evreii de la noi pentru dezvoltarea trii si siguranta ei, datorit faptului c pe lng evreii suportabili ce se gsir n Romnia dup primul rzboi mondial, multi se nfiltrar n tar clandestin. Romnia devenea noul Canaan, unde fiii lui Israel o duceau de minune. n minile lor intrau mereu noi sectoare de exploatare a trii. Foarte uniti, toti lucrau pe o singur directie: cucerirea lent a trii. Dar ei nu voiau s o cucereasc prin numr, aceasta era cu neputint nc, ci cucerirea se fcea economic si spiritual. i ntr-adevr, multi romni intelectuali se jidoviser, spiritul lor era dominat de gndirea ebraic. Crestinismul li se stinsese sau se alterase profund prin datele Talmudului si ale creatiilor stiintifice si literare evreiesti.
32
Desi aprea la noi Buletinul antimasonic ce demasca mereu situatia evreilor de la noi si planurile lor perfide, precum si metodele lor de lucru, cu toate c marele doctor Nicolae Paulescu, fost profesor universitar la Bucuresti, i demascase si el n mai multe crti dintre care cea mai important cu privire la evrei este Spitalul, Cahalul, Coranul si Francmasoneria, lumea ezita nc s ia o atitudine; dormea fericit c este o Romnie Mare. Uita c fr o atent grij, pndit din toate prtile, putea fi rsluit si chiar pierdut, si vai de poporul care nu are o tar a lui! Desi asa numita Generatie din 1922 deschidea lupta contra evreilor din Universitti, ca s nu ocupe ei posturile n stiint si n cultur, si dduse un semnal de alarm impresionant, lumea si vedea fericit de afacerile ei: nici o tresrire mai profund nu se observa la marile multimi. Totusi imnul studentesc ce apruse atunci: Studenti crestini din Romnia Mare Se mbrac-n doliu neamul romnesc Jidanii ne sugrum natiunea i-avutul trii noastre-l jefuiesc Din nepsare azi s ne trezim a aprins multe inimi si puse pe gnduri pe unii dintre cei mai buni si dezinteresati fii ai trii. Desi n 1927 apru n Romnia o miscare nationalist cu titlul Legiunea Arhanghelului Mihail, cu un program de lupt mpotriva evreilor de la noi si mpotriva politicianismului venal, alctuit mai ales din tineri, evreii cu propaganda lor mincinoas stiau foarte bine s adoarm lumea, iar prietenii lor din Franta si Anglia, unde erau marii lor protectori europeni, interveneau totdeauna la nevoie. A fi nationalist si traditionalist prea multora ca ceva ntrziat, ca ceva vetust. Cum s te ntorci napoi cnd lumea mergea nainte? Evreii din lume si propovduiau nationalismul,
33
cci pentru ei valorile trecutului si traditiile lor nationale si religioase nc mai pstrau caracterul sacru din trecut. Faptul c evreii mai sunt astzi un popor n lume, dup attea secole de trire a lor n risipire n lume, se explic numai prin aceea c ei si-au pstrat cu sfintenie, n cea mai mare parte a lor, traditiile nationale si religioase. Faptul c ei sunt azi ceea ce sunt e aproape un mister. Aderarea lor mistic la Thora si la Talmud si n parte la Cabal, i-a salvat. Totusi ei sunt campionii internationalismului. Aceast contradictie se explic prin spiritul lor machiavelic. Cum ai putea altfel s-i faci pe ceilalti s nu mai fie ceea ce sunt, iar tu s rmi ceea ce esti? Pentru evrei acesta este un mijloc de lupt, de rzbatere si de biruint printre popoare. Ei stiu prea bine c tu nu valorezi ceva dect dac rmi ceea ce esti, dac pstrezi ce-ti este propriu si deosebit de altii, dac rmi original si pstrezi nealterate caracterele proprii, adic dac esti tu nsuti. A fi antisemit e incontestabil o greseal, un punct de vedere fals. Tot asa e o greseal a ur orice popor sau neam, cci sunt niste entitti pe care asa le-a lsat Dumnezeu s se dezvolte. A le ur nseamn a lua o atitudine contra lui Dumnezeu. Atunci cum a putut apare n Romnia o miscare antisemit? Vedeti, situatia din tar i-a dat nastere, conditiile speciale n care se gseau romnii si evreii n acel ceas. Ca dovad, astzi schimbndu-se conditiile nimeni nu mai e antisemit. Ba cei mai multi romni au un sentiment de cald simpatie pentru ei, oriunde s-ar gsi ei acum. Antisemitismul azi apare ca fr obiect la noi si fr justificare. Dar atunci ce era? Cum a aprut o miscare antisemit la noi? Din ur? Nu. Din fanatism romnesc? Nu! Dintr-o exaltare a sentimentului national si un sovinism romnesc? Nu! Dar din ce atunci? Din instinctul de aprare al neamului romnesc. Ea a aprut ca o reactie la puterea crescnd a evreilor de atunci, la noi. Dar ea ura evreul n sine? Nu. Ura moravurile, coruptia lor,
34
tendintele lor de dominatie, spiritul lor de fraud si de distrugere a valorilor nationale. Asa cum ura pe politicienii romni corupti, tot asa ura si pe evreii corupti. Nu ura omul, ci atitudinea lui, felul de a lucra. Erau si destui evrei la noi foarte cumsecade, iar ntre ei si unii romni s-au stabilit raporturi de sincer si statornic prietenie. A mai fost ceva deosebit. Evreul de la noi nu era ca cel din Franta, Anglia sau Ungaria. Cel de acolo se identifica ntr-o mare msur cu interesele acestor tri. Era evreu, dar era totodat francez, englez sau ungur. Adera n mare msur si la interesele acestor popoare n care triau. Erau cu alte cuvinte evrei-francezi, evrei-englezi, nu numai evrei-evrei. La noi nu se identificau deloc cu interesele romnesti; ba multi se identificau cu interesele altor neamuri, desi triau la noi. Aceast lips de loialitate e de nenteles la ei. Cum nu si-au dat seama c vor trezi o reactiune? Astfel, cnd la 26 iunie 1940, noi am fost somati de Soviete s cedm Basarabia si o parte din Bucovina, evreii s-au identificat perfect cu interesele sovietice si s-au artat de-a dreptul dusmanii nostri n aceste teritorii, iar nu indiferenti. Astfel la Cernuti n prima zi de retragere a noastr au primit n triumf pe sovietici, cu drapele rosii, cu flori, cu discursuri de mare laud si au manifestat atitudini dusmnoase fat de romni. Iar la retragerea noastr din Basarabia au uimit lumea prin felul cum s-au manifestat. Pe soldatii ce ntorceau acas nu n vreo formatie, ci singuri, au ncercat s-i prind si s-i dezarmeze si asta nu numai brbatii, ci chiar si grupuri de femei; au spart sticle si le-au asternut pe drumurile de retragere ca s se taie caii la picioare si s nu poat trage tunurile. Au dat informatii gresite unora ce se retrgeau cu materiale, ca s ntrzie si s fie prinse de rusi. i ceea ce a fost mai grav: n locuri ascunse grupuri de evrei civili cu mitraliere, si pusti au ntmpinat unitti ale noastre n retragere cu focuri n toat regula, ca ntr-un rzboi
35
declarat, nct unittile noastre au trebuit s ia pozitii de lupt cu ei ca pe front. n toate orasele basarabene sovieticii au fost ntmpinati cu flori si discursuri ca cei mai mari prieteni. Acest lucru s-a repetat si cu ocuparea oraselor noastre de sovietici n al doilea rzboi mondial: evreii le-au artat o simpatie deosebit si i-au fcut s nteleag c erau asteptati. Aceasta arat deplin c evreii de la noi nu erau cu nimic legati de interesele neamului romnesc. n Franta evreii n ultimul rzboi au luptat subversiv alturi de francezi contra nemtilor ocupanti; la noi l sabotau pe Antonescu si noaptea artau cu oglinzi prin hornuri rusilor, americanilor si englezilor ntreprinderile industriale ce trebuiau bombardate. Acolo erau cu tara n care triau; aici erau contra trii n care triau, ns prieteni ai celor ce o loveau. Ce-ar fi zis si ce-ar fi fcut francezii si englezii dac acolo evreii ar fi fcut asa? I-ar mai fi luat n brate? Sau i-ar fi strpit definitiv? Unde mai pui c dup rzboi, n prima parte a guvernrii comuniste la noi, n posturi foarte puternice, ca ministri, prefecti de judete, deputati, etc., tot ei au fost, si s-au artat dusmani de-a dreptul ai neamului romnesc, rusofili pn-n mduva oaselor, voind alterarea culturii noastre, slavizarea ei si a noastr? Iar unii prefecti evrei n-au vrut s primeasc ordine de la Bucuresti, ci cereau n judetele lor ordine din Moldova de sub administratia sovietic. Iar n foametea din Moldova din 1946 vagoanele cu gru si fasole trimise ca ajutor nfometatilor moldoveni de ctre romnii milostivi erau dirijate de evrei spre Constanta pentru a merge n Israel, desi Israelul nu ducea lips de alimente. Dar evreii nu uitau c sunt evrei si nu romni. n acest timp obrznicia lor era imens. Romnii erau intimidati. Ei, asociati cu ungurii din cadrele de sus ale Partidului, dictau treburile la noi. Evreul tipograf Teohari
36
Georgescu era ministru de interne si omul ce nspimnta mai mult lumea la noi. Evreica Ana Pauker, o desfrnat notorie, era ministru de externe de-o impertinent si nerusinare fr egal. Vasile Luca, secui din judetul Trei Scaune, maghiarizat, prietenul evreilor, era ministru finantelor. Emeric Sipos, ungur de la Oradea, jidovit, era seful Ardealului. Liuba Chisinevski de la noi era verisoar primar cu doamna Stalin (si aceast evreic era din familia Cagnovici) si avea telefon direct cu casa lui Stalin. Ea cu brbatul ei, simtindu-se tari la noi prin aceast relatie, au fcut n acest timp un ru enorm neamului romnesc. Ei agitau, presau si cereau noi si noi condamnri la nchisoare pentru curtirea atmosferei si pentru asigurarea bunei dezvoltri a vietii noi n Romnia. Toti cei ce servir n diferite functiuni si demnitti erau pasibili de a fi arestati acum fiindc au servit regimurile trecute. Evreii, la cererile rusilor, struiau s fie arestati toti fostii senatori, deputati, primari ai capitalelor celor 72 de judete ale Romniei Mari care nu s-au aranjat cumva cu Partidul Comunist pn n anul 1946. Toti cei ce au servit n politie si erau n viat, orict de mare ar fi fost gradul lor, au fost ridicati si nchisi, nimeni n-a scpat. Evreii erau rzbuntori, tiau n noi ca n brnz; nselasem sperantele lor. Nu mai putea fi vorba acum de un Stat Israel n acest spatiu. Profesorul Roller dispunea ca un satrap de istoria neamului romnesc si o ndruma pe directii noi. Profesorii universitari de istorie si cei de arheologie erau tinuti la posturi si mai ales scosi din posturi dup gustul acestuia. Se fcea o istorie nou. Nu trebuia s mai fim daco-romani, ci s cutm n istorie originea noastr slav. Fanatismul lui slavizant, orb, a mers att de departe nct i-a suprat si pe rusi; se mersese prea departe cu sacrificarea adevrului cunoscut de lumea civilizat. Iat, se spune c n dezbaterile lui Roosvelt cu Stalin la Ialta acesta ar fi spus: Romnia, tar de origine slav, dar Roosvelt l-ar fi
37
corectat si ar fi scris pe harta Romniei: tar de origine latin, dar de moravuri slave. Deci si el stia de originea noastr. n sfrsit, Ilie Grmberg de la Bacu era spiritus rector al Partidului n problemele juridice. Momentul le-a permis: ndat dup 1944 august, evreii sau suprapus peste neamul romnesc. Ei dirijau toate. Marile reforme ce s-au fcut mai ales n 1948 poart amprenta spiritului lor extremist. Multi evrei de la noi, rusofili n extremis, credeau la acel ceas al istoriei c soarta lor si viitorul lor fericit de stpni ai lumii, visul lor neschimbat, aceast himer dup care au alergat si mai alearg nc, si care i-a zpcit si i-a mpins la excese, sunt legate de soviete; deci ntrirea acesteia trebuia urmrit peste tot. Ialta, cu sacrificarea Europei, a fost rezultatul acestei conceptii deoarece toat conducerea Statelor Unite ale Americii era atunci evreiasc sau dominat de evrei. n anii 1945-1946 un refugiat moldovean ce fugise din cauza rzboiului n Oltenia sau Transilvania, nu se putea ntoarce acas n Iasi, bunoar, sau n alt oras moldovean fr o autorizatie special a evreilor care erau stpni la Prefectur, la Primrie, la fisc, la Politie, peste tot. Toat viata de la noi era ndrumat de ei. Atunci, la ndemnul ungurilor cu care colaborau perfect la noi, ne-au schimbat numele dup forma maghiar: nti numele de familie, apoi prenumele (numele de botez): Antonescu Ion si nu Ion Antonescu, Goga Octavian si nu Octavian Goga, Petrescu Gheorghe si nu Gheorghe Petrescu cum erau si trebuie s fie numele noastre ca la toate popoarele neolatine. Tot atunci unii dintre ei, nestiind limba romn si nuantele ei, dar venind din Germania si stiind c von nseamn din lau generalizat la noi peste tot; astfel avem ciocan din lemn, ciocan din fier, cmas din mtase, etc., nestiind c noi avem si pe din si pe de. Astfel romneste este: ciocan de lemn, cizme de piele, ghete de cauciuc, vin de struguri, nu
38
din Au creat o confuzie si o falsificare a limbii noastre de care pn astzi unii nu s-au dumirit. Iat: voind s arate nceputul unei lucrri ei au introdus termenul de la bun nceput; dar acest termen produce confuzie pentru c acel nceput poate s fi fost bun, dar poate s fi fost si ru sau prost inspirat; si atunci cum mai faci deosebirea ntre nceputul bun si nceputul ru? De aceea romnii au forma simpl pentru nceput: La nceput, La nceput a fcut Dumnezeu cerul si pmntul (Facere 1,1); n latineste ab initio, simplu, fr complicatie: la nceput. Dar ca s se vad cu ce suflet lucrau evreii la noi, n acei ani de grbite transformri de dup rzboi, relatez un caz ce mi s-a comunicat de un prieten avocat din Iasi, Gheorghe Marcovici. Au fost invitati trani din judetul Iasi s vin pentru a primi pmntul ce s-a luat de la boieri. Dup ce au venit vreo dou mii de oameni au fost dusi si bgati ntr-un tren de vite si nchisi acolo; trenul urma s plece n Uniunea Sovietic; oamenii ar fi trebuit s fie acolo mn de lucru. Dndu-si seama de nselarea si situatia n care se gseau, oamenii au nceput s urle si s bat n vagoane; un cpitan auzind si aflnd despre ce este vorba s-a dus la seful grii si l-a silit s descuie vagoanele si s dea drumul oamenilor. Faptul era opera evreilor: le trimitea rusilor mn de lucru. Aceast atitudine a evreilor a durat pn ctre sfrsitul anului 1948, cnd niste rabini din Apus trecnd pe la noi si vznd ce fac confratii lor, speriati de urmri, i-au ndemnat la o corectare a atitudini lor fat de noi, ceea ce mai multi au si nceput a face, dar nu si cei din conducere. Abia n 1952, cnd Stalin, datorit dezvoltrii n Uniunea Sovietic a unor sentimente profund antievreiesti, tinu un discurs fulminant contra evreilor au mai ncetat excesele. Atunci evreii din spatiul est european au intrat n panic, socotind c un pogrom contra
39
lor poate ncepe ndat; doar atunci s-au mblnzit si au renuntat la atitudinea lor obraznic sfidtoare. ndat dup aceasta au czut de la putere Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca si altii. Conditiile n care se dezvolta viata la noi, cnd statul fcea totul, si comertul si industria, evreii nemaiputnd face ei acestea pe cont propriu, au dus la lichidarea evreilor din Romnia. Azi abia se mai gsesc vreo 33.000 de evrei la noi. Unii au plecat n America, altii n patria lor, ca mnati de o putere creia nu-i putur rezista. Astfel Partidul Comunist a rezolvat n chip fericit, fr msuri represive, problema evreiasc n Romnia. Piatra Neamt, 31 iulie 1989. MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER Dup aceast digresiune necesar m ntorc acum la Miscarea Legionar Garda de Fier. Ea exercita n 1936, dar si nainte, o influent extraordinar asupra tineretului liber si necorupt. Corneliu Zelea Codreanu, seful ei, avocat cu o licent n drept luat la Facultatea de Drept din Iasi si cu un doctorat n drept nceput n conditii grele de trai, n lipsuri, la Grenoble n Franta, era privit de tineret cu o admiratie crescnd din an n an. Era un erou, robul unei cauze: salvarea Romniei din minile evreilor, salvarea sufletului romnesc ce se pervertea lent de pres, de scrierile evreiesti si de tot duhul ebraic ce desfsura o actiune de desprtire de valorile romnesti autentice, mpingnd la un materialism deghizat si la ateism. Forta lui moral uimea. Un aer mistic mpresura actele lui. Brbat frumos ca un print de legend, bine legat, mbrca costumul national, cu suman n loc de palton, avea o privire
40
ptrunztoare care te sfredelea pn n adncul sufletului. Multi oameni ce au stat linistiti n fata altor semeni sus-pusi, n fata lui aveau trac. Era un om uimitor! Trecutul lui de lupt, nc de cnd terminase Liceul Militar de la Mnstirea Dealu, eroismul lui n atitudini, demnitatea lui nalt, toate actele lui strneau interes si entuziasm. Vorbea putin. Geniul lui a fost organizarea. n 1936 avea n jurul lui un numr impresionant de oameni de mare calitate spiritual si de o fort moral rar ntlnit. Toti erau lupttori. Trebuiau s cucereasc masele la programul legionar nationalist si crestin. Corneliu Zelea Codreanu nu publicase nc un program al Grzii de Fier, dar toat lupta lui se ducea pe directia crerii unui nou tip de romn: viteaz, energic, corect, dezinteresat, ce trebuia s lupte pentru reintegrarea romnilor n drepturile lor si cucerirea puterii economice din minile evreilor foarte bogati. Miscarea avea un caracter antisemit, antimaterialist. Ea lupta mpotriva tuturor politicienilor corupti din Romnia. Corneliu Zelea Codreanu spunea: Vrem s ntoarcem neamul cu privirile spre Dumnezeu. Miscarea a nceput n 1936 un comert romnesc care se impusese si mergea minunat. eful lui era Viorel Trifa, licentiat al Faculttii de Teologie de la Chisinu. n Bacu si n alte cteva locuri erau ntreprinderi ale comertului legionar ce se ntindea treptat si n alte locuri. Vnztorii erau de multe ori studenti sau licentiati. Cteodat doamna X rmnea mirat cnd afla c cel ce i vnduse marfa si s-a oferit s-i duc pachetul acas era licentiat sau chiar doctor n vreo stiint. La tejghele s-au vzut atunci, pentru prima dat la noi, fete si doamne din familii princiare, bogate, vnznd n secret si fr publicitate, ca niste anonime, mrfurile ce se gseau n prvliile n care lucrau fr plat. Era ceva cu totul nou n societatea romneasc si strnea
41
surprindere si admiratie. * Deci am intrat n Miscarea Legionar n 1936. Eram de 31 de ani, plin de vigoare, dornic de munc si de afirmare. nvinsesem rezervele si am intrat plin de avnt si cu tot sufletul. Legionarii erau constituiti atunci n unitti mici numite cuiburi. Am organizat n Bicazul ardelean primul cuib legionar. Eu eram seful cuibului. Ne ghidam dup Crticica sefului de cuib. Era o crticic plin de principii morale, politice, sociale, toate de o rar frumusete. Era o crticic educativ, ce trebuia s creasc un ins menit s fac totul pentru tar. Deci nu pentru el si pentru familia lui, ci pentru tar. Cuibul era alctuit din 12 membri plus seful. Propaganda se fcea mai ales prin marsuri si cntece. n cntece erau uneori expuse telurile legionare. Am plecat si eu la cuceriri prin sat si satele vecine. Marsurile le fceam dup-masa, dup programul scolar, cci aveam si un post de nvttor n Bicazul ardelean, pe lng cel de organizator al parohiei ortodoxe ce urma a se nfiinta aici. Mergeam cntnd. Cntecele erau frumoase si variate, cu o tent nationalist eroic. edinta se deschidea cu un jurmnt ce se fcea cu bratul sus, ndreptat simbolic spre nltimi si care exprima hotrrea de a nu fi trdtor. El se termina cu exprimarea: Triasc Legiunea si Cpitanul. inuta oficial legionarului era cmasa verde si cu centura cu diagonal. Cntecele erau creatiile mai multora, dintre care cele ale marelui poet Radu Demetrescu Gyr erau mai presus de celelalte si de un avnt deosebit. Poezia lui Sfnt tinerete legionar, de o vigoare
42
tinereasc si de o lumin angelic, a fost declarat drept imn legionar. Nici o sedint nu se tinea fr a se cnta acest imn. Iat-l: SFNT TINEREE LEGIONAR Sfnt tinerete legionar, Cu piept clit de fier si sufletul de crin Cu iures nenfrnat de primvar Cu fruntea ca un iezer carpatin, Cu bratele suim n soare Catapetesme pentru veac; Le zidim din stnci, din foc, din mare i, drz le tencuim cu snge dac Refren: Garda, Cpitanul Ne preschimbn soimi de fier. ara, Cpitanul i Arhanghelul din cer Moartea, numai moartea legionar Ne este cea mai scump nunt dintre nunti, Pentru Sfnta Cruce, pentru tar nfrngem codrii si supunem munti; Nu-i temnit s nenspimnte, Nici chin, nici viforul dusman;
43
De cdem cu toti, izbiti n frunte, Ni-i drag moartea pentru Cpitan! Refren Sfnt tinerete legionar, Suim biserici, stm viteji n nchisori n prigoana orisict de-amar Cntm si ne gndim la Nicadori, Purtm n crivt si n soare Lumini pentru biruitori, Pentru cei viteji zidim altare i-avem doar gloante pentru trdtori! Refren Cnd legionarii au avut morti n lupt, cum au fost avocatii Ion Mota si Vasile Marin, care au murit n Spania n 1937 n lupta contra comunismului, s-a hotrt ca n deschiderea sedintei s se fac pomenirea mortilor care cu sufletele lor erau prezenti si mergeau n lupt cu cei vii. De aceea se spunea: Mota prezent! Marin prezent!. Mortii totdeauna n rnd cu viii. Astfel o sedint aprea ca o cuminecare cu tot sufletul neamului romnesc din totdeauna si de acum. Era aici o not mistic ce lega pe cei vii de toti cei morti din snul neamului: o nfrtire cu strmosii nostri. Pmntul patriei primea un nimb de sfintenie, pentru c n el erau ngropati toti naintasii si n el a rnduit Dumnezeu s se nasc neamul nostru. Dac Dumnezeu ar fi voit altfel, atunci neamul nostru s-ar fi nscut n alt parte. Dar fiindc el s-a nscut aici, nseamn c asa a binevoit
44
Dumnezeu s fie, si deci a apra acest pmnt era o necesitate: a mplini o hotrre a lui Dumnezeu. Deci lupta pentru aprarea patriei, pe lng celelalte motive, ca bunoar nevoia unui teritoriu pentru existenta si trirea neamului, primea si un caracter religios - mplinirea voii lui Dumnezeu. Trebuie s amintesc c cei cinci membri ntemeietori ai Legiunii Arhanghelului Mihail, ce s-ar putea numi printii fondatori, purtau la piept un sculet cu pmnt luat din locurile n care s-au dat luptele mari ale voievozilor nostri pentru aprarea patriei. Din cuibul meu fceau parte trei nvttori din satele vecine cu Bicaz-centru, unul bun cntret si organizator de coruri, altul un bun viorist, iar al treilea, un constean, toti plini de visul crerii unei Romnii legionare, frumoase si pline de lumin. Mai era un vice-notar la primrie, iar ceilalti erau trani tineri. Ajutat de ei, pregteam sptmnal un program cultural religios, cu serbare ce se tinea pe sate pentru luminarea mintii poporului si pentru cunoasterea noastr. Nu am adoptat n propagand metoda criticrii altor partide si a laudei Miscrii Legionare. Am considerat c e mai bine a expune programul nostru numai pentru a arta situatia trii coplesit de jidani, care erau sprijiniti de cei din afara Romniei. Artam metodele evreilor de corupere a administratiei judetelor: prefecti, legiuni de jandarmi, deputati si senatori, care prin Cahal7 le cumprau bunvointa prin daruri, invitatii la mese bogate, iar dac erau masoni, prin ordine ce le primeau de la alti masoni evrei superiori n grad. Astfel ei deveneau inofensivi n raport cu tribulatiile lor. Artam c trebuie s aprm valorile nationale, culturale si credinta noastr, c unii romni s-au
Organizatie evreiasc avnd misiunea de a apra interesele tuturor evreilor din zon.
45
7
jidovit si sunt pierduti pentru neamul romnesc, sunt ca niste evrei sintetici, c trebuie s crem un om nou, deosebit de cel de azi de la noi, dar si de cel din Apusul Europei, precum si de cel creat la rusi, un romn adevrat, care trebuie s ntrupeze toate virtutile mari ale neamului: vitejie, spirit de sacrificiu, credint, corectitudine, iubire de Dumnezeu, de oameni si de tar. Au fost sptmni n care am fcut zilnic marsuri de propagand de 20 si 25 kilometri, dup ce fceam orele de scoal, fr s fiu obosit, desi rmnea putin timp de dormit. Ce nseamn tineretea entuziast robit de un ideal frumos si dezinteresat! Nici oboseal, nici tristete, ci bucurie si voie bun. Nu am reusit s formez n multe locuri cuiburi noi, ntregi, dar am cstigat adeziuni active si nu sentimentale, si ntelegere pentru problemele legionare. Pn si secuii din Mures si Ciuc priveau cu atentie si admiratie fenomenul legionar. N-am amestecat politica n scoal. Am considerat c un copil e cu totul nevinovat si el nu trebuie s simt o asuprire pentru c e evreu. El poart chipul si asemnarea lui Dumnezeu n el si pentru asta trebuie privit cu respect. Cum s-l prigonesti atunci! Pe de alt parte, socoteam c problema evreiasc la noi nu se poate rezolva asuprind niste copilasi. Printii lor erau mirati cci vedeau c fac propagand legionar si totusi vedeau c copiii lor m iubesc. De aceea se ntrebau: cum e cu putint aceasta? De mai multe ori mi-au adus multumiri. Evreii din satele Bicazului ardelean nu erau niste oameni bogati. Ei aveau niste prvlioare sau lucrau la joagrul forestier din localitate. Deci nu fceam o propagand contra acestor oameni simpli. Lupta se ddea contra marilor industriasi si comercianti
46
evrei, contra spiritului lor distructiv mercantil si abject. Marile transformri pe care le urmrea Miscarea Legionar nu urmau a se face printr-o revolutie violent si agresiv, care era metoda comunistilor de peste tot, ci printr-un proces lent al adoptrii ideilor legionare de ctre poporul romn, printr-o ntrire a constiintei nationale, prin crearea unui om nou ce nu admite compromisuri cu evreii. Dac acest proces poate fi numit o revolutie, atunci aici este o revolutie a spiritului romnesc, o ntoarcere a romnului spre el nsusi, cu cresterea virtutilor lui nationale si crestine. Cum propaganda legionar o fceam si n afara Bicazelor, de la Centru a venit naintarea mea la gradul de sef de sector. Eram seful sectorului Tulghes. eful judetului era profesorul Iosif Duma, profesor n Gheorghieni, ce preda romna si franceza si care la examenul de capacitate a iesit primul pe tar. Cu el ntretineam relatii camaraderesti si de la el luam ordinele ce veneau de sus, precum si materialul de propagand legionar. Era un om plcut si ntelept, cumptat si neexcesiv, si tenace. La Miercurea Ciuc, capitala judetului Ciuc, ca sef de sector era Horatiu Comnici, de profesie avocat. Alte sectoare legionare nu erau n judet, cci n satele secuiesti noi nu fceam propagand legionar. Materialul nostru de propagand era foarte atractiv: foi volante mari cu feciori mbrcati national ce plecau la sap sau fete tinere care n costumele lor albe cu seceri n mini. Erau colorate viu si fceau plcere. Se vedea n ele vigoarea tineretii. Dar mai erau si cteva gazete si reviste legionare. Prestigiosul ziar Cuvntul, al crui director era marele Nae Ionescu, profesor de logic si metafizic la Bucuresti, sprijinea acum pe legionari. ncrederea n legionari crestea treptat. Spiritul legionar se
47
infiltra lent n masele romnesti. Dar n multe sate opozitia de a ptrunde era att de mare nct trebuia s fii un viteaz ca s risti s pleci n propagand si s te lupti cu jandarmii, ce primeau ordine ca peste tot s mpiedice propaganda legionar. De aceea legionarii plecau n grupuri, n echipe, ca s poat nfrunta jandarmii care le interziceau accesul n sat. A fost si o echip a mortii n care cei ce au intrat erau hotrti s mearg pn la sacrificiul suprem n propaganda lor. Ei au nceput s fie temuti fiindc afirmau c vor pedepsi sever cnd vor veni la putere pe toti trdtorii poporului romn, pe toti vndutii. Se zvonea, (cci niciodat conducerea legionar n-a declarat oficial aceasta), c legionarii au format listele negre cu numele celor ce urmau a fi ucisi la venirea la putere a Miscrii. Acest lucru a nceput s umple de spaim pe unii potentati din clasele de sus ale societtii si, ca urmare, s-i nversuneze s lupte cu furie, contra legionarilor. Legionarii n deveniser 1937 o fort. Aveau organizatii n toate judetele, un corp legionar muncitoresc, o pres a lor, o disciplin sever, un tineret care rspundea unitar si imediat la orice comand a Cpitanului. Regele Carol al II-lea, privind unele manifestri legionare, ar fi spus: Nu mi-e team de numrul lor, dar m ngrozeste ordinea lor. n Miscarea Legionar era si o organizatie a tineretului: elevi, studenti, etc. Tinerii alctuiau Frtiile de cruce, cu o conducere a lor, subordonat conducerii generale. Educatia lor se fcea n chip deosebit de restul Miscrii si un comandant legionar nsrcinat special comanda Frtiile de cruce. Tnrul nscris n Frtii trebuia s cugete ca n fiecare zi s fac o fapt bun. Urma s se fac alegeri. Toate partidele erau n campanie electoral febril. Astfel, n 1937, spre sfrsitul anului, era termenul alegerilor. Liberalii lui Ttrscu conduceau. Am intrat si eu ntr-o activitate sustinut de zi si noapte spre a avea n
48
Bicaz ct de ct, un succes electoral. Regele tinea cu Ttrscu si dorea s ias n alegeri. Spre a mpiedica agresiunile dintre partide n propaganda lor si n alegeri, ca s fie pace ntre oameni, Codreanu a propus un cartel tuturor partidelor politice: s nu se combat n propagand, s nu se lupte ntre ele, ci fiecare s afirme programul su si astfel s asigure libertatea alegerilor si s se sprijine mpreun cei cartelati. Era ceva nou si binevenit. Partidul National rnesc, Gheorghe Brtianu cu Partidul su Liberal, si nc cineva, nu-mi mai amintesc exact, au ncheiat acest cartel. Cu toate strduintele si unele ingerinte oficiale, liberalii nau reusit s ia 40% din voturi care le-ar fi asigurat guvernarea, si au czut n alegeri. Ei au obtinut 39,6%, trnistii 24% si Miscarea Legionar 16%, iar toate celelalte partide, restul. Deci Miscarea se apropia de guvernare ca al treilea partid din tar. Cei ce reuseau n alegeri s ia 40% luau o prim, adic 20% din voturi. OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU Regele nsrcin pe Octavian Goga cu formarea noului guvern ce trebuia s fac alegeri noi. El era unit cu A. C. Cuza, seful Ligii Aprrii Nationale Crestine, partid de dreapta. Regele ns i-a impus lui Goga ca Ministru de Interne pe Armand Clinescu, rupt de la trnisti, si pe nc dou persoane. Alt propagand electoral ncepu n tar, dar cam agitat. Ministrul de interne provoca. Asta era misiunea lui cerut de rege. Regele dorea ca n alegeri s se nasc o lupt ntre legionari si cuzisti, si el, n numele pstrrii ordinii, s declare dictatura, visul lui: s guverneze el. Dar n-a reusit. Codreanu a nteles gndul miselesc al regelui si a ndemnat pe legionari s
49
nu se lupte cu nimeni si, unde nu se poate altfel, s se retrag, cci el avea informatori chiar de la Palatul Regal. Am nceput si eu actiunea cu fervoare si cu o nou pasiune. Am fost impresionat de faptul c chiar unii secui m-au ntrebat dac pot vota cu legionarii si dac pot fi primiti si ei n legiune. n satul Ditru, jud. Mures, trei familii de secui au trecut la Biserica Ortodox ca s poat fi mai aproape de romni, mi-au spus, si s poat fi primiti n Legiune. Propaganda electoral mergea n liniste, cu toate provocrile lui Clinescu, iar dezordini mari nu se mai produceau. n dou ntlniri dintre Goga si Codreanu, Goga a fost informat de intentia si planul perfid al regelui si astfel au fost evitate dezordinile. Regele turba. Paranoic, a intrat ntr-o furie de om nebun si la 9 februarie 1938 l-a rsturnat pe Goga de la guvern, cnd abia mplinise 40 de zile de guvernare, fr a mai face alegeri. Proclam dictatura la 10 februarie, suspend Constitutia, puse pe Patriarhul Miron Cristea prim-ministru, iar pe Armand Clinescu ministru de rzboi, de interne si de instructie public. Puse Statul s nfrunte Natiunea. Acest act politic s-a datorat fricii de legionari, interventiei francmasoneriei si dorului de putere al lui Carol al II-lea. Protestele partidelor politice si ale opiniei publice n-au contat. Patriarhul era un paravan al dictatorului. Fruntasii legionari au fost arestati si bgati n dou lagre: unul la Vaslui, iar al doilea la Miercurea Ciuc. Aceasta s-a produs n aprilie (cnd au fost arestati si Nae Ionescu si Mircea Eliade care erau ncadrati n Miscare, Nae Ionescu de prin 19321933, iar Mircea Eliade de prin 1935-1936). S-a declarat starea de asediu si a urmat un regim dur. Am ncetat activitatea politic, dar am sporit activitatea scolar si cultural religioas. Multi prefecti militari. Un nceput de teroare.
50
Se gsi prilejul ca seful legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, s fie dat n judecat de ctre Nicolae Iorga pentru ultragiu si s fie condamnat la 6 luni de detentie. Iar ticlosul de Clinescu i-a nscenat un proces de nalt trdare si l-a condamnat la zece ani de temnit grea. Lumea vuia, dar era tinut strns; Armand Clinescu fu numit omul de otel. Sutele de avocati din tar ce voiser s vin s apere pe Corneliu Zelea Codreanu au fost mpiedicati s se prezinte. L-au judecat militarii. inuta lui la proces, demnitatea atitudinii, tria aprrii nevinovtiei sale, toate au fost zadarnice. Nemernicii l judecau, dusmanii exaltau, legionarii plngeau. Cine era cel ce l aducea la judecat si la moarte? Armand Clinescu, mare elector si demagog n Arges. Avocat chior, pirpiriu, avnd ca sotie evreica Adela, om gata la orice tranzactie murdar, inteligent, cu o licent si dou doctorate, dup cte se spunea. Motii din Muntii Apuseni au avut un mare proces cu niste evrei ce exploatau pdurile din muntii lor fr s mai fac plantatii, muntii devenind golasi, si au cerut s intre n posesia muntilor ca s nceteze aceast exploatare nesocotit. Grupul de evrei se numea Tishler-Mor. Procesul mergea de ani de zile si, desi motii aveau dreptate, nu-l cstigau. Se amna mereu. Avocatii romni considerau o rusine s apere pe acesti evrei mpotriva motilor. S-au gsit totusi doi oameni care s o fac: Armand Clinescu si Petru Groza. Petru Groza, avocat foarte bogat din Hunedoara, satul Bcia, la care venea ajutorul rosu pentru comunisti si care n 1945 va fi prim-ministru n primul guvern comunist. Romnii i-au numit: doi netrebnici. Desi n cercurile legionare, Codreanu a condamnat atacul Abisiniei de ctre italieni si ocuparea ei; desi el nu a mers n Germania ca nu cumva s se trag concluzia c este finantat de Germania, a fcut afirmatia: Cnd Miscarea Legionar va birui, n 48 de ore va intra n Axa Roma-Berlin. Asta o spunea cu
51
privire la lupta contra comunismului n momentul acela Germania se ridicase foarte mult. n ea se dezvolta un spirit nationalist si revansard. Filosofii nationalsocialismului german, doctrina Statului German de atunci, au afirmat ideea superiorittii rasei germane fat de celelalte rase, superioritate ce vine, spuneau ei, din sngele nobil al poporului german. Aceast idee, sau mai bine zis doctrin, si-a nsusit-o integral Hitler si partidul su. Dar ea constituia o amenintare a stabilittii mondiale, a pcii, a status-quo-ului lumii. Era de fapt premisa unui nou rzboi mondial. Din moment ce esti superior ti se ridic, ipso facto, pretentia s conduci, s te ridici deasupra celorlalti. Presa german vorbea de nevoia Germaniei de spatiu vital, deci de terenuri din afara Germaniei. Ea formulase dictonul: Drang nach Osten8. Deci Polonia si alte state de acum erau vizate. Unde mai pui cntecul care suna pe buzele nemtilor Deutchland ber alles.9 Desi Hitler declara: Sunt profet, nu va fi rzboi, el pregtea asiduu rzboiul, iar lumea si ddea seama de aceasta, mai ales c n Mein Kamf10 Hitler artase nevoia Germaniei de a se revansa. n aceste mprejurri, pozitia Romniei era urmrit cu interes din toate prtile. Franta si Anglia, state ce ne garantaser granitele prin ntelegeri speciale, se temeau de Miscarea Legionar. Se temeau de un rzboi dar nu erau pregtite pentru el. Miscarea Legionar era urmrit de Franta si Anglia cu o team crescnd cnd o vedeau apropiindu-se de guvernare. Ca urmare, la ndemnul francmasoneriei, dictatura si-a
8 9
mpinge spre est. Germania peste toate. Lupta mea
10
52
ndreptat forta contra Grzii de Fier, declansnd prigoana. Codreanu a fost arestat. Din nchisoare a transmis ordinul: La pmnt! Nimeni nu atac si nu rspunde la atacuri. De aici mpotriviri ale unora si ncordare. Vasile Cristescu, comandant legionar, profesor, ce urma s ia comanda Miscrii dup Codreanu, nconjurat n cas de politie, n-a voit s se lase arestat si a fost mpuscat. Horia Sima, ascuns, a luat comanda. Profesor de filosofie foarte capabil avea din pcate, un spirit nclinat spre terorism. n acest timp eu am ncetat orice activitate politic, ca s nu m expun si mai ales s nu expun pe altii prigoanei. Pentru a m supune ordinului Cpitanului de a nu activa, continuam activitatea de organizare a parohiei ortodoxe din Bicaz si activitatea scolar. Vacanta de var o fceam n Rsinari, iar n septembrie m rentorceam la Bicaz. N LAGR LA VASLUI Clinescu ordon noi arestri n septembrie. Pe neasteptate, am fost arestat de jandarmii din sat, permitndu-mise s iau cteva haine de schimb, dar nu si ceva de mncare, si scuzndu-se - cci am avut raporturi bune cu ei - am pornit pe jos, cum era ordinul, spre Gheorgheni. Ploua. M-a udat tot. Neam oprit la sectia de jandarmi dintre Bicaz si Gheorghieni, unde plutonierul major m-a mustrat si m-a ocrt mult c fac parte dintre niste derbedei. Am dormit acolo ntr-un frig neasteptat la sfrsitul lui septembrie. A doua zi m-am dus la Legiunea de jandarmi din Miercurea Ciuc. Comandantul, locotenentcolonelul Georgescu, om pe care l cunosteam si cu care am stat mpreun la mas si dovedise o atitudine de omenie si bunvoint, m anunt c voi merge n lagr la Vaslui. Mi-a cerut s renunt la Miscare, c m elibereaz. Eu ns am refuzat
53
a da o asemenea declaratie. Mi se prea josnic, neloial, era ca o dezertare si n-am putut-o da. n dub, spre Vaslui, erau prietenul meu Horatiu Comnici, doctorul Bucur din Mures si multi altii, toti tineri. Rcisem si tuseam. Doctorul Bucur constat o congestie pulmonar. Horatiu avea un rucsac si o traist de alimente si, printre acestea, medicamente si injectii pentru plmni. Dar doctorul Bucur a spus c nu e demn de un lupttor s-si sparg vinele cu injectii. El se va vindeca cu hran de la Horatiu, cu voie bun, entuziasm si cntece. Am fost de acord si am refuzat injectiile. Curnd m-am refcut. Lagrul era ntr-o scoal cu curte larg si loc de plimbat prin grdin. Aici am dat de primii confiscati: vreo sut optzeci. Cu noii veniti numrul, cred c trecea de 400. Seria venit cu mine era alctuit din legionari de mna a doua. Cei gsiti aici erau de mna nti: comandanti legionari plini, comandanti ajutori, lupttori decorati de Cpitan, profesori universitari, ctiva colonei, poetul si profesorul universitar Radu Gyr. ntre ei si domnul avocat Georgescu, originar din Poiana Sibiului, fcnd parte dintre cei cinci ntemeietori ai Legiunii Arhanghelului Mihail din 1927. i priveam cu un respect deosebit si mi-am dat seama c eu nu fcusem nimic deosebit pentru Miscare. Nu luasem parte la nici un mars de lung durat pentru vestirea doctrinei legionare, nu luasem parte la nici o tabr de munc dintre cele initiate si actionate de legionari. Eram fr nici o distinctie si fr nici un merit. Eram un simplu membru al Miscrii. Regimul de lagr era aspru datorit mncrii de slab calitate ct si a patului, lipsit de orice confort pentru unii. Eram ns liberi s ne plimbm toat ziua prin curte si gradin, de la deschiderea cldirii si pn la nchiderea ei seara. Puteai vorbi cu oricine si lega prietenii. Convorbirile nu erau supravegheate.
54
Dimineata, nainte de ceaiul simplu si cu putin pine, se fcea o rugciune comun. Seara, la fel. Uneori se fceau si ziua slujiri de patru preoti, toti comandanti legionari. Exista si o camer de rugciune care era permanent cercetat. Masa de la amiaz si seara era simpl si de un singur fel: un polonic, ca la puscriasi. Nu era voie s scriem si nici s fim cercetati. La arestare, tocmai m pregteam s m cstoresc cu domnisoara Silvia Davidescu, nvttoare din Bacu. Eram ndrgostit de ea. Desprtirea mi-a produs o mare durere. Sufeream foarte mult pentru lipsa ei, pentru c nu ne mai puteam ntlni ca dragostea noastr s decurg ntr-un mod firesc. Ah! Ct e de greu s fii smuls de lng o fiint pe care o iubesti, cnd esti tnr, iar sngele nfierbntat ti bate tmplele si te pregtesti pentru viitor cu ea!... M-am adresat unui locotenent din personalul de paz, cnd l-am gsit singur: Domnule locotenent, sunt ndrgostit de o fiint plcut si vistoare; am fost ridicat pe neasteptate tocmai cnd pregteam cununia noastr. Nu stie nimic ce e cu mine. Ce gnduri, temeri si nelinisti i se pot aduna n inim datorit acestui fapt si n-as vrea s-o fac s sufere. Poate c si dumneavoastr ati iubit sau poate iubiti. De aceea v rog s faceti o exceptie de la regula de aici si s-mi permiteti s-i scriu. S-a artat foarte ntelegtor si mi-a dat o carte postal. n lagr administratia fcea o vast propagand pentru ca legionarii s se lepede de Miscarea Legionar. Dar se gsir putini care s fie convinsi ca s renunte. E drept c grijile de familie i nelinisteau pe unii. De asemenea, prin pres, se ducea o mare campanie contra legionarilor si mai ales a Cpitanului si a familiei sale. Tatl lui, btrnul profesor Codreanu, era artat ca un strin, un polonez, un Zelinschi ce n-are nimic de-a face cu sufletul neamului romnesc. Se uita c el se dovedise a fi un mare romn, c
55
avusese o prietenie strns cu Nicolae Iorga si cu marele profesor nationalist A. C. Cuza, c n rzboiul de ntregire a primit decoratia Mihai Viteazul, cea mai mare decoratie de rzboi ce se ddea ofiterilor. Se ducea o politic de intimidare. Regele fcea ce voia. Criticat aspru de fostii lui prieteni: Goga, Maniu, Vaida Voievod si altii, patriarhul Miron Cristea nu cuteza s se retrag din aceast coalitie murdar si sngeroas n care intrase. Erau putine crti n lagr. Puteai s studiezi, dar gndurile oamenilor erau nelinistite: Cpitanul arestat si condamnat. Dar acum era toat conducerea legionar arestat. S nu uitm c mai era un lagr si la Miercurea Ciuc. Nu era aici timpul prielnic pentru studiu. Oamenii erau ngrijorati: ce va mai putea urma? Eu ns aveam rbdare. Eram singur, n-aveam nc sarcina unei familii. Petreceam timpul mai mult n discutii, n nesfrsitele preumblri prin curtea lagrului, cu diferiti camarazi, cu care am nceput s m mprietenesc. Jucam mult sah. Timpul trecea greu si apstor. O miscare ce se ridicase pentru mntuirea neamului si care promitea att de mult era frnt acum. O puteai compara cu un pom foarte roditor cruia i s-au tiat crengile cnd tocmai nflorise. Evreii se bucurau. Ungurii, care duceau n Ungaria o propagand mincinoas de denigrare a Romniei, se bucurau enorm. Miscarea era singura formatie politic din Romnia care i speria. Toti eram ntr-o ngrijorat asteptare. La 1 decembrie a ajuns n lagr ziarul Romnia, oficiosul dictaturii, n care era anuntat mpuscarea Cpitanului si a nc treisprezece legionari fruntasi, pentru c, transportati spre nchisoarea Jilava, se spunea c ar fi ncercat s fug de sub escort. tirea a czut ca un trsnet peste capul celor din lagr. A fost cu adevrat coplesitoare. Cei mai multi au czut n genunchi
56
ca s se roage. Mai toti plngeau. Era o durere ce pornea din strfunduri. Acum se vedea ct de mult a fost iubit acest om. Am aflat mai trziu c si n tar zguduirea a fost profund si a cuprins toate straturile societtii romnesti. Conducerea a anuntat pe un ton ameninttor c cei care se apropie la o anumit distant de zidurile lagrului vor fi mpuscati fr somatie. Tendinta de intimidare era evident. Unii, de durere, nu mai ieseau n curte. Nimeni n-a iesit s fac prohodul cpitanului si al celor ucisi odat cu el. Se vedea bine c povestea cu fuga de sub escort e o minciun. Eu, cum nu eram nc preot, am considerat c trebuie s se fac rugciunile prohodului pentru moartea Cpitanului si le-am citit ntr-o nduiosare si liniste senin; dar numai jumtate din cei ce veneau altdat la rugciune au ndrznit s asiste. Apoi, mereu, rugciunile n comun nu s-au mai fcut cu atta insistent ca nainte. Pe multi lovitura i-a frnt, dar totusi nu cedau. Altii, ns, au nceput s fac declaratii de desolidarizare. Pe acestia legionarii, nainte de a pleca, i-au izolat ntr-o parte a lagrului numit lgrut, ca pe unii ce puteau infecta si pe altii cu virusul slbiciunii lor. A-i privi era un spectacol foarte trist si dureros. Fiindc ei nsisi erau ndurerati c au fost pusi n situatia s renunte la un crez pentru care unii luptaser ndelung. Iar pe lng aceasta vedeau pe camarazii lor aruncndu-le priviri mustrtoare si chiar dispretuitoare. Grija familiei i-a fcut s cedeze. Zpada a venit curnd si plimbrile prin curte nu se mai puteau face din pricina frigului. Nasterea Domnului, marea srbtoare a pcii si a marilor ndejdi crestine, a sosit aici cu vnturi si vifor, cu o crestere a apsrii conducerii lagrului si fr nici o ndejde ntr-o schimbare apropiat. Camera de rugciune era mereu plin, zi si noapte, pn
57
trziu. Aici si gseau mai toti mngierea. Rezistenta era drz. Cei ce au rmas erau hotrti s reziste pn la limita extrem: moartea. A te lepda de Miscare se considera ca o trdare de neiertat. ncepusem un jurnal al evenimentelor din lagr pe care-l continuam cam pe ascuns si pe care-l tineam aproape la zi. Acest jurnal l-am gsit n septembrie 1940, dup fuga lui Carol al doilea, mpreun cu nc vreo trei-patru jurnale. El prezenta o icoan fidel a lucrrilor si faptelor de atunci si ar fi fost necesar azi pentru reconstituirea atmosferei ncordate de atunci. Din pcate s-a pierdut. Timpul trecea greu fr corespondent si fr stiri din afar. Se simtea totusi n aer miros de praf de pusc. Hitler anexase la Germania frumoasa Austrie si apoi a ocupat Cehoslovacia. Anglia si Franta ddeau dovad de slbiciune. Ungurii si sporeau propaganda lor revizionist. Comitagii bulgari atacau noaptea cetteni romni din Dobrogea. Carol al doilea ns petrecea si fura tara. Odat cu primvara a venit marele post al Presimilor si odat cu el si sperantele eliberrii. Rugciunile se fceau acum cu atta fervoare si cu lacrimi fierbinti n ochi senini nct vedeai c pentru unii singura sperant rmnea Dumnezeu. Mi-a fost dat s vd acum un fenomen ce m-a uluit. Era n Vinerea Patimilor. n camera de rugciune erau ntr-un vas niste petunii ce se uscaser. Acestea au nceput ns s nverzeasc n vzul tuturor si apoi s nfloreasc. Treptat, treptat, n vreo patru ore s-au deschis si petalele si artau ca si cnd ar fi fost rupte atunci. Dumnezeu era deci cu noi. Sfintele Pasti au venit fr pachete si scrisori, dect rarisime, dar cu sperante nnoite.
58
ELIBERAREA n tar starea de tensiune durase prea mult. Regele cuta s se apere si s strng n jurul lui un front de unitate national. Goga refuzase postul de consilier regal si orice colaborare cu Carol al II-lea. Maniu si altii la fel. Iorga, speriat de mersul lucrurilor pe un fgas sngeros, spre care le mpinsese si el, regreta acum si se desolidariza de sngele ce se vrsa. Dar nu iesea din coalitia cu Carol al II-lea. Patriarhul Miron, prim-ministru, soptea prietenilor c va face declaratii publice de condamnare a actelor ce se fceau de ctre rege si de Clinescu (care era fac totum n guvern), dar, bolnav, a fost trimis n Franta la Cannes, pentru tratament, unde muri repede, otrvit nainte de a-si deschide gura. Aceasta tocmai acum, dup Pasti. Regele, presat din interior, simti nevoia unei usoare destinderi. Cu o precautie deosebit, ncepu s plece cte unul dintre noi, dintre cei socotiti mai blnzi, mai nensemnati si mai putin fanatici, ce nu puteau pregti cumva o rzbunare. Chiar la sfrsitul Sptmnii Luminate m vzui chemat pentru plecare. Zi frumoas, cald, n care mugurii se deschideau lsnd s apar mndrele petale ale merilor si ale altor pomi. M-am mbrtisat cu o seam de camarazi, i-am salutat pe toti cu o bucurie deschis si am plecat. Dar bucuria eliberrii mele era umbrit de regretul c unii rmneau n aceeasi situatie grea de lagr. Destinele nu sunt la fel. Fiecare dintre noi are drumul su pe care nu-l cunoaste nici el deplin si n care pe lng vointa lui sunt attea elemente care l determin si care uneori au un caracter inevitabil. n grab am mers la Bicazul ardelean. Tinerii intelectuali dintr-un grup m-au remarcat si au alergat s m mbrtiseze. Cel dinti a fost un doctor evreu, cci orientarea mea politic nu alterase bunele raporturi dintre noi. Apoi am fugit la Rsinari,
59
satul meu iubit. Cred c putini si-au iubit satul lor natal mai mult dect mine si, fiind departe, i-au simtit lipsa cu o durere mai mare. Desprtit, prea a fi o fractur din adncuri sfsietoare. Rudele si prietenii m-au primit cu drag. Fratii erau la Drgsani, iar tata murise din 1937, n vrst de 93 de ani. La Gheorghieni am vizitat acas pe domnisoara Davidescu. Era foarte bucuroas de revederea noastr si am fcut din nou planul cstorie noastre care trebuia s aib loc n cel mai scurt timp si nu mai era dependent dect de primirea unei parohii pentru mine. Am mers la Drgsani la fratii mei Dan si Bucur. Sotiile lor, Opreana si Mimi, s-au bucurat tot att de mult ca si fratii de ntoarcerea mea. Cumnata mea Ana, vduva fratelui mai mare, la fel s-a bucurat si ea. Ei vroiau s m ntremeze cci slbisem mult ct am stat n lagr. Dar dup dou sptmni de la eliberare, Clinescu a tinut s fiu concentrat si s fiu trimis pe granita noastr de vest n judetul Slaj, la Srmsag. Am mbrcat haina militar si am plecat la regimentul meu din Sibiu, 3 grniceresc, cu numrul 90. Eram sublocotenent si am fost repartizat la compania a opta de mitralier Am avut o bun primire. Toti ofiterii erau atenti si binevoitori cu mine. Comandantul regimentului a propus sporirea cotei de plat la popota ofiterilor, fiindc unul dintre noi e prea slbit. Acela eram eu. Pe granit fceam instructie militar si lucrri de amenajare a terenului pentru aprarea, n eventualitatea unui atac unguresc: amplasamente de arme automate si santuri de aprare. Soldatii concentrati, unii cu 3-4 copii, nvtau s trag cu armamentul nou cehoslovac, mitraliere Sveno-Bruno si cum s se ascund n teren. Constatam acum c unele sate prin care treceam erau maghiare, ns se vedea bine c ele fuseser cu romni, dar au fost maghiarizate n ultimii ani nainte de unire.
60
Acum nu mai stiau romneste si li s-a dat si religia catolic. Se putea deduce fr gres c satele de la granita noastr pn la Tisa au fost toate romnesti, dar au fost maghiarizate fortat n ultimii 50-60 de ani. Seara era scoala ofiterului. Rezolvam teme de lupt, momente tactice. Citeam o carte maghiar ce strnea mult curiozitate. Ea era destinat numai ungurilor de ncredere si a fost prins de Statul Major al armatei noastre. Dup ce expunea c ungurii nu vor accepta niciodat luarea Ardealului de ctre romni, afirma c va fi o conjunctur favorabil cnd vor veni, dar nu singuri, si vor intra n Ardeal. Cartea recomanda ca, n tumultul luptei, ei s ucid cti mai multi romni, s nu le fie mil, s ucid n numele strmosilor, cci Dumnezeu i va ierta. Uciderea romnilor e o datorie patriotic. Ea vine ca o porunc a strmosilor si trebuie mplinit pentru asigurarea viitorului Ungariei. Problema Ardealului, se mai spunea, e o problem de numr, cine are numrul mai mare acela stpneste Ardealul. De aceea ucideti, ucideti cti mai multi romni spre a se schimba proportia numrului dintre romni si maghiari. Aceste lucruri se spuneau nu acum 2000 de ani, ci n decada a patra a veacului XX, nu de ctre niste barbari de cine stie unde, ci de un popor civilizat crestin, ce tria n centrul Europei. Ah! Unde era cultura, civilizatia, crestinismul acestui popor? Vechea barbarie se ridica de sub crusta usoar de civilizatie a corpului hunic al acestui popor nc barbar si nencadrat n spiritul european. i cartea era scris sub ndrumarea conducerii statului maghiar, nu a vreunui particular extremist. Era unui guvern cu mentalitate barbar. Dup o lun si jumtate de concentrare, m-am ntors acas, lsnd regrete unora si mai ales plutonului pe care l comandasem. n acest scurt timp de instructie militar mi-am
61
ntrit convingerea n legtur cu necesitatea unei bune armate ca scut al patriei. Acum o iubeam mai mult, i ntelegeam mai bine rostul si o apreciam mai mult. Acas mi-am mbrtisat neamurile si prietenii. Dintre toti, n Rsinari, sufletul meu cuta mai mult pe domnisoara Minerva Dancsiu, fiica preotului Emil Dncsiu. E cea cu care pregtisem diferenta de liceu si bacalaureatul: harnica si distinsa Minerva. Era acas, tocmai venise de la Bucuresti, unde era student la doctorat n tiinte Naturale. ntlnirea a fost emotionant. Ne-am plimbat prin sat, am iesit n cmp singuri si uneori cu altii, am fcut fotografii singuri si n grup, am cules flori. Se maturizase. O priveam cu admiratie si avnt. Ardea de iubire, niciodat nu o vzusem att de aprins, tot sufletul ei era ntr-o mare vibratie, era foc aprins. Ct de frumoas o fcea iubirea! Era plin de lumin n priviri, iubea cu adevrat. n fata acestei manifestri pstram, nfrngnd pornirile interioare, o rezerv: promisesem domnisoarei Silvia Davidescu c o voi lua de sotie, iesisem cu ea pe strad si lumea stia c ea e logodnica mea. Dar acum s-a aprins un foc n mine ce m prjolea. Ardeam n tain, dar privirile spuneau tot. Minerva astepta demersul meu. A o mbrtisa nsemna a nu mai putea rezista, ami pierde orice cumpt, a fi coplesit. Vorbeam si ne tineam de mn, dar cuvntul care trebuia Acum iat-m iubind nebuneste pe Minerva. Cuvntul ce-l ddusem Silviei l considerasem sfnt. n dou zile m-am limpezit si am luat o dureroas hotrre: voi lua pe Silvia de sotie. Cine stie ce s-ar putea ntmpla dac as lsa-o La nceputul lui septembrie Mitropolitul Ardealului Nicolae Blan m-a hirotonit diacon n Catedrala din Sibiu.
62
STUDENT Am fost student la Cernuti pentru a da o diferent de studii la Facultatea de Teologie. Firesc era ca s iau imediat o parohie, dar o nentelegere sa ivit ntre mine si naltul prelat, din pricina unei atitudini arbitrare a nalt Prea Sfintiei Sale, cu privire la numirea mea la o parohie. Mitropolitul Blan era un mare mitropolit, cu mult prestant, cu o cultur aleas si cu o nalt constiint a rolului Bisericii n cadrul neamului nostru. Cnd m-am dus la sfintire, el mi-a spus c a fcut demersuri speciale pentru eliberarea mea din lagr, direct la Armand Clinescu, cu care s-a certat n dezbaterea cazului meu si al nc vreo doi legionari lgristi, cci el apra un principiu: considera c el, ca sef al clerului ortodox ardelean, nu poate admite s fie arestat cineva dintre subalternii Sfintiei Sale si s fie tinut n lagr. Dac e vinovat, atunci trebuie s fie judecat. Dac nu e vinovat, atunci trebuie s fie eliberat imediat. Atunci cnd m-am dus la sfintire el m-a primit privindum cu ironie si a izbucnit n rs: - Asa sunt eroii: cnd n aer miroase a praf de pusc, vin la sfintire ca s scape de front. - Dac credeti c de fric vin acum la sfintire, iar nu pentru c a venit momentul s intru mai adnc n slujirea sfnt pentru care m-am pregtit, m ntorc imediat la regiment, pe zona de vest. - Te sfintesc, te sfintesc, relu el, cum s nu te sfintesc? si m privi cu aceeasi atitudine ironic. De fapt, el nu ntelegea atitudinea mea legionar. Mitropolit distins, ca profesor de teologie nutrise mari sentimente nationale de unire a Ardealului cu patria mam si, n 1918, nainte de Unire, a dus guvernului de la Bucuresti un
63
mesaj al Partidului National Ardelean, trecnd muntii cu riscul vietii, prin Vama Cucului. Dorea ca o parte a clerului s actioneze si politic, ca principiile crestinismului s fie irizate n gndirea politic, s o fecundeze si nnobileze. Recomanda ca oricine s lucreze dup cea mai bun constiint a sa si nu admitea nici o presiune fizic sau moral asupra cuiva din cauza ideilor sale. Considera c unii reprezentanti ai Bisericii trebuie s fie prezenti n viata politic a trii ca nu cumva s se iveasc un guvern cu atitudini anticrestine si antinationale. M-am desprtit de Sibiu putin ntristat. La Cernuti am intrat ntr-o pensiune cu mas si cas mpreun cu un alt student ardelean ce terminase teologia la Sibiu, Simion Tudor. mi trebuia o diferent de studii la Facultatea de Teologie din Cernuti, pentru Academia Teologic din Sibiu, desi avea un nvtmnt teologic ca si celelalte facultti de teologie din tar, statul nu recunostea titlul de licentiat absolventilor ei. Mitropolitul Blan voia o autonomie a scolilor cu caracter teologic, ca profesorii lor s fie numiti de el sau cu consimtmntul lui, iar nu de Senatul universitar. El se temea ca nu cumva Senatul universitar s-i trimit, respectiv impun, ca profesor, oameni necredinciosi, atei sau liber cugettori. Cernutiul era un oras mare si frumos, cu 125.000 de locuitori romni si ruteni. Pe strada Flondor, care era cea mai frumoas, m plimbam adesea. Luam parte la cursuri pentru toti anii de teologie. Profesorii erau savanti n materie; cu dou exceptii, toti erau si preoti. n zilele de lucru aveam 8-10 ore de cursuri, iar n a doua jumtate a anului slujeam duminica Sfnta Liturghie la o biseric din cartierul Clocusca, ca diacon, mpreun cu profesorul de ebraic, Vladimir Prelipceanu.
64
Acesta m-a impresionat n chipul cel mai plcut. Era plin de credint, smerit, aproape sfnt. Vorbea cu toat lumea la nivelul fiecruia. Nu vedeai n el pe profesorul universitar, ci pe omul, prietenul si fratele fiecruia. Cum n Europa ncepuse rzboiul la 1 septembrie, cu Germania contra Poloniei, iar n mai 1940 contra Frantei, multi romni erau concentrati pe zona de vest sau n Basarabia, iar acas erau multe necazuri, lipsuri si lacrimi. Uneori copiii cu tatii lor plecati nu aveau ce mnca. Bunul profesor ns nu stia cum s deschid punga ca s astmpere foamea la ct mai multi. Toate aceste acte de caritate le fcea cu o nobil discretie. l admiram. n ultimele dou luni am tinut eu predica la acea biseric, el fiind foarte ocupat cu diferite servicii. Mi-au plcut cursurile. nvtam cu fervoare si cu gndul s m nscriu la doctoratul n teologie dup ce voi lua licenta. Totusi n-am renuntat nici pasiunea mea: jocul de sah. I-am rezervat dou ore pe sptmn, smbta dup-mas. Acestea la cel mai ales local restaurant de pe Flondor, unde venea elita orasului. Am rezervat dou ore pe sptmn plimbrii pe Flondor ca s vd doamnele, fetele si n general societatea cernutian. Colegul meu, mai serios dect mine, rmsese numai la studiu, acas sau n vreun loc retras, considernd c nu trebuie s piard nici o clip cu astfel de preocupri inutile. Eu, dimpotriv, consideram c e o necesitate a vedea lumea bucovinean la ea acas. Atunci strluceau n Cernuti doi mari profesori care tineau niste conferinte foarte audiate: profesorul ardelean Romulus Cndea, din Avrigul Sibiului, profesor de istorie a Evului mediu, si profesorul I. D. tefnescu, de istoria artelor si de limba greac. Acesta tinea cursuri de istoria artei bizantine si la Sorbona. Eram nelipsit de la conferintele lor. n Cernuti era cel mai mare templu evreiesc din tar.
65
Erau srbtorile de toamn ce tineau o sptmn. M-am dus sl vd seara, cu Tudor Simion, si am rmas la slujb. Templul era impresionant, cu dou etaje, unde intrau femei si fete. Jos erau cei doi cantori cu voci baritonale de artisti. Cam cu un metru mai sus de naos era altarul unde oficia rabinul, si el cu o voce exceptional. n templu intrau evreii si se asezau n bnci la locul scris pe o carte de vizit: doctorul Itic loi, avocatul X etc. Toti rmneau cu plriile pe cap. Omul de serviciu aducea fiecruia dintr-un dulap un Pentateuh, cele cinci crti ale lui Moise. Ne-am asezat si noi ntr-o banc, am rmas cu plriile pe cap si am cerut cte o Thora. Ne-am uitat la vecini unde e deschis si am urmrit slujba cu emotie. Prea c e o atmosfer sumbr, cerul era ntunecat, o furtun de tunete strbtea vzduhul. Aceasta tinu mult. n acest timp, participantii la aceast dram se aplecau, se bteau cu pumnii n piept si strigau: Oai, oai, oai!, ca un fel de vai al nostru - era ceva impresionant, prea c orice ndejde s-a dus... Dar nu! Dintr-o dat prea c cerul se deschide, o gean de lumin apare si toat slujba si muzica iau alt curs. O not de ncredere si biruint apare. Cerul s-a deschis peste tot, cci Dumnezeul lui Israel, Iahve, a intervenit si a salvat pe poporul su. N-as fi crezut c evreii au o slujb att de frumoas. Am ndrznit s m duc si a doua si a treia sear. Colegul meu n-a mai ndrznit s mai vin, cci slujba se fcea pn noaptea trziu si-i era fric s nu fie ucis, cci circula zvonul c evreii ucid crestini ca s le ia sngele si s-l foloseasc la unele slujbe ale lor, cu deosebire la facerea pstii. A fost tot att de impresionant ca si n prima sear. Crciunul si Sfintele Pasti le-am petrecut la Bacu, la sotie, care era n stare binecuvntat si n septembrie 1940 urma
66
s nasc. Ea nscu la 15 septembrie o fetit creia i-am dat numele de Mariana si care a rmas, din pricina mprejurrilor neasteptate ce s-au ivit, singura noastr fiic. Sfrsitul lui iunie a adus examenul nostru pe care eu si cu Simion Tudor, colegul meu, l-am luat cu distinctie. Abia am plecat, c a doua zi au si intrat rusii n Cernuti. Franta capitulase n fata nemtilor la 22 iunie, iar la 26 iunie 1940 Romnia a primit o not ultimativ de la Molotov, ministru de externe al Uniunii Sovietice: n termen de trei zile veti preda Uniunii Sovietice Basarabia, teritoriu al Uniunii Sovietice, si n compensatie, fiindc l-ati folosit ilegal peste douzeci de ani, veti preda din Bucovina teritoriul pn la aceast linie si cu o linie rosie groas era mprtit aproape n dou Bucovina. Spaim, nimeni nu ne apra. Tratatele nu mai valorau doi bani. Franta si Anglia nu-si puteau onora obligatiile fat de noi. Nemtii ne-au ndemnat s nu ne opunem, ca s nu distrugem tara. Ungurii si bulgarii stteau la pnd, iar iugoslavii, ce aveau un tratat de aliant cu noi, Mica ntelegere, din care fcuse parte si Cehoslovacia, acum distrus, au trimis pe granita lor de rsrit 15 divizii. Nu uitaser c sunt slavi. Singuri, siliti, am capitulat. Chiar din prima zi a ultimatumului acceptat, rusii au intrat n Cernuti. Dar, uimire: evreii i-au primit cu flori, cu discursuri de laud, cu steaguri rosii. Uitaser c au fost cetteni romni si c au trit minunat n Romnia. Aceeasi primire a rusilor le-au fcut-o evreii n toat Basarabia. Dar ceea ce a fost cu totul monstruos si de neasteptat a fost sabotarea retragerii armatei romne din Basarabia. Nimeni dintre noi nu se asteptase la atta miselie. i s nu se uite c dup primul rzboi mondial ceruser drepturi egale cu noi, romnii. Iar acum, iat care era atitudinea lor fat de tara n
67
care triser si n care unii se nscuser. n felul acesta si-au dat evreii arama pe fat, cum ar zice poporul. Cam tot asa si-au mncat si tiganii biserica. ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI Anul 1940 n-a fost numai anul pierderii Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a Cadrilaterului, ci anul durerilor neamului romnesc, anul tragediei Romniei. n graba cu care ne-am retras din Basarabia (cci rusii au atins granita n cele mai multe locuri din prima zi, desi erau stabilite trei zile pentru retragere), am avut pierderi imense de materiale de constructie: ciment, fierrie, var etc. Hitler era acum n culmea gloriei sale. Franta era nvins si ocupat, Anglia amenintat cu invazia german. Belgia, Olanda, Danemarca, Cehoslovacia ocupate de Germania. Cum ungurii si bulgarii n primul rzboi mondial au mers alturi de nemti, acum cereau nemtilor un ajutor pentru fidelitatea lor. Ungurii cereau Ardealul, iar bulgarii Dobrogea. Francezii si englezii garantaser granitele noastre, dar acum ei erau la pmnt. Hitler a cerut s ne ntelegem cu vecinii n privinta granitelor. Acest lucru era imposibil. Obrznicia ungurilor era imens: ei cereau tot Ardealul. Romnii nu puteau ceda de bunvoie teritoriile lor. n cele din urm cu bulgarii a mers: ne-am nteles s le cedm Cadrilaterul, dou judete din sudul Dobrogei: Caliacra si Durostorul. Cu ungurii nu. Atunci Hitler si Musolini ne-au obligat s semnm la 30 august la Viena, un Dictat, extrem de dureros: cedarea ungurilor a ntregului Ardeal de Nord; 11 judete si jumtate ce urmau a fi ocupate ntre 1 si 15 septembrie 1940. Mare jale, dureri imense. Unii romni din Basarabia si Bucovina de Nord au fugit aproape cu minile goale n Romnia. De asemenea si din Ardealul de Nord unii au fugit n
68
Romnia. Ungurii ns cum au intrat n Ardeal au nceput uciderea romnilor. Au ucis preoti, intelectuali, trani, n mari chinuri. Dau aici datele suferintelor romnilor dup ocuparea Ardealului de Nord, dup pretioasa carte Administratia hortist n nord-vestul Romniei: 1 septembrie 1940 pn la 1 noiembrie 1944 de Gheorghe I. Bodea, Vasile Suciu si Ilie Puscas, Cluj Napoca, 1988. Numai n primele trei luni au fost ucise circa 5.000 de persoane, peste 70.000 au fost nchise n nchisori si tabere de internare, n jur de 100.000 de muncitori au luat drumul emigrrii n Cehoslovacia, Austria, Rusia. Furturile bunurilor romnilor ardeleni din teritoriul cedat s-a fcut prin actiuni particulare si prin legi. n primele sase luni de guvernare strin au fost peste 500 de devastri a populatiei romne. Iat lista formelor de atrocitti si crime fcute n timpul ocupatiei maghiare a Ardealului de Nord: - omoruri - schingiuiri - bti - arestri - profanri - devastri colective - devastri individuale 9.919 1.126 4.126 15.893 124 78 447
La toate acestea se adaug o asuprire permanent a romnilor tot timpul ocupatiei maghiare, maghiarizarea numelor si alungarea n Romnia a unui numr de aproape 200.000 de romni, uneori cu minile goale, alteori cu o traist n mn. Au drmat vreo zece biserici romnesti, iar pe altele le-au prefcut n magazii. Presa aproape total interzis. Ce s spun?
69
Cifrele vorbesc destul; o nou barbarie ncepuse. Noii barbari veneau din Europa Central: erau ungurii. Fat de acest dezastru, romnii l-au silit s plece din tar pe nevrednicul rege dictator Carol al II-lea si generalul Ion Antonescu a luat conducerea n conditii extrem de grele. Pentru linistea trii l-a instalat ca rege pe Mihai I cu prerogative reduse. PREZENT N ANTONESCIAN GUVERNAREA LEGIONARO-
Adio, studentie! Cum mai puteam continua n aceste vremuri de dezintegrare a trii? Schimbarea granitelor era un dezastru. Ion Antonescu ncerc a-l opri cu o hotrre demn de admirat. Fcu apel la partidele politice s-l ajute, dar ele refuzar. Ceru ajutorul legionarilor. Ei primir, desi abia iesiser din temnite si lagre, iar capii lor, n proportie de 90%, erau ucisi. Cadrele rmase nu erau verificate. Astfel se form la 6 septembrie 1940 un nou guvern cu Antonescu prim ministru si cu profesorul Horia Sima, ce s-a impus ca sef al legionarilor, vice prim ministru, cu ctiva ministri legionari. Doream cu tot dinadinsul s iau o parohie, dar am fost rugat struitor: Amn preotia, ajut-ne acum s guvernm. Am acceptat ca o concesie trectoare pn se vor pune lucrurile pe roate. Am luat postul de secretar al organizatiei legionare din judetul Bacu. Era al treilea post ca nsemntate. nti era seful judetului, al doilea era prefectul si al treilea secretarul organizatiei. Munc nencetat. Drumuri pentru organizarea judetului... edinte pentru formarea cuiburilor si unittilor legionare. Nu mai
70
ajungea timpul si acum, la 15 septembrie, Silvia a nscut pe fiica noastr Mariana. Cei alungati din teritoriile cedate, flmnzi, fr posturi, cutau o angajare, o bucat de pine. S-a organizat un ajutor legionar la toate sediile legionare, pentru cei necjiti: haine, mai ales, dar si alimente. Dup cuvntul Sfintei Scripturi: cel ce are dou haine s dea una celui ce n-are. Multi au nteles si si-au deschis punga. Dar n programul legionarilor era prevzut trecerea treptat a averilor si ntreprinderilor evreiesti n minile romnilor. Trebuia fcut ceva n aceast directie. Bacul era cel mai mare oras din Moldova, dup Iasi: 43.000 de locuitori, dintre care 15.000 de evrei. Era un oras industrializat. Marile ntreprinderi Filderman erau aici, fabrici de stofe, de piele, de ciorapi, pestelci si de tot felul. Toate erau n minile evreilor, afar de o fabric de ghete. Vestita moar Calmanovici era aici. M-am dus s vizitez ntreprinderile s vd cum triesc muncitorii. Nu m-am dus ca legionar, ci cu o delegatie de la Ministerul Muncii. M-am prezentat mai nti la Fabrica Izvoranu, de stofe care avea cam 1.100 muncitori. Exista o lege, din 1937, propus de D. R. Ioanitescu, ministrul muncii din acea vreme, care se numea legea pentru protectia muncii si personalului romnesc n ntreprindere. Ea prevedea ca din personalul tehnic si administrativ 50% s fie romni de origine iar dintre muncitorii necalificati 75% s fie romni. I-am ntrebat pe cei trei frati Izvoranu cum stau cu legea aceasta. - n regul, mi-au rspuns si mi-au adus procese verbale semnate de vreo trei inspectori generali din care se vedea c totul e n regul. S vd pe teren, am zis, dup ce am cerut s mi se dea cte o copie a proceselor verbale.
71
La verificare am gsit 51 de functionari administrativi dintre care numai trei erau romni, iar personalul tehnic cu 49 de insi avea numai 7 romni. La ntrebarea de ce n-au respectat legea, mi-au spus cu viclenie c n-au gsit romni. - Vreti s v dm un ajutor pentru gsirea oamenilor? - Da! au zis. - V vom da. M-am dus n atelierele ntreprinderii. Era cald si putin miros. Lucrau femei, fete si brbati. Erau pltiti cu trei lei ora, iar unii cu 3,50 lei ora. Smbt la orele 13:00 se fcea plata. Piata era n scumpire. De aceea, am convenit s li se ridice salariul cu jumtate, si aceasta de la data de 1 a lunii precedente. Am ntrebat ce plngeri au lucrtorii si ctiva mi-au spus c au avut dreptul la concediu cu plat, dar nu li s-a pltit de zece ani. Am dispus s li se calculeze drepturile cu dobnda respectiv. Apoi am stabilit ce loc ar putea fi ocupat de un romn n ntreprindere ca persoan administrativ sau tehnic ca s nu dezorganizm munca. Am propus dou locuri si au fost de acord. I-am trimis cu urmtoarea adres: Ctre Fabrica Izvoranu Dorind a veni n ajutorul dvs., pentru a intra n prevederile legii nr. ... din 1937 v trimitem pe N. N., n postul cutare, cu salariul de .... V rog s-i nlesniti ca s-si nsuseasc ndatoririle de servici ct mai repede. V rog s confirmati acceptarea. Cu stim, Secretarul organizatiei legionare a judetului Bacu, N. Grebenea.
72
Data ... Dup numire, angajatul se ntorcea cu confirmarea primiri pe care o puneam la acte. Asa am procedat la absolut toate ntreprinderile. La o lun si jumtate am vizitat din nou ntreprinderile, pe toate. i am ridicat din nou salariile muncitorilor cu un sfert din salariul ridicat ce-l aveau acum. N-am ntlnit opunere n demersurile pentru aceste schimbri. Remarc un caz curios. La o fabric de pungi, cu numai 20 de muncitori, nu am gsit patronul la sediul fabricii, ci numai pe o domnisoar evreic de o rar frumusete si de o elegant exceptional. Dup ce am ridicat salariul muncitorilor am ntrebat: - Dumneata ce salar ai? - 2.500 lei, a fost rspunsul. - Poate nu te pricepi la meserie, am zis. - Nu, patronul e multumit de mine. - Atunci cum poti sta la o fabric cu un salar att de mic? - Sunt srac, a spus. O priveam admirativ pentru eleganta vesmintelor ei. - Vreti ca si dumneavoastr s v ridic salariul? - Oh, v-as fi recunosctoare! - Ei, duduie frumoas, aveti un salar de 8.000 lei. - Multumesc din inim. Dup dou sptmni am nlocuit-o cu o fat fr serviciu de la Oradea, care nu avea cu ce tri. Am zis: eleganta evreic are cu ce tri, nu moare de foame, pe cnd cealalt Unor muncitori li s-au putut da locuinte, iar unora s ia masa la cantin. Ctorva li s-au dat ajutoare de Crciun, pn la 25.000 lei, de ctre Miscarea Legionar. eful judetului, Andrei Costin Tescanu, si pregtea acum
73
cstoria cu o frumoas fat din Bucuresti. Datorit acestui fapt, mai mult lipsea din Bacu. De aceea, n acel timp am condus eu judetul. Prefectul judetului era Vasile Stoianu, profesor, apreciat de toti pentru corectitudinea lui, ntelept si cumptat, cu mare credint legionar. Evreii din judet, cu gndul captrii bunvointei lui, i-au oferit 500.000 lei, dar el le-a zis: V multumesc pentru ajutorul ce mi-l dati, ns el nu-mi apartine, ci Statului Legionar - si n fata lor i-a depus la Administratia Financiar. Am colaborat perfect cu el. Cnd cineva i-a propus: trebuie s l mpuscm pe cutare, el a rspuns: Pentru ordinea n judet rspund eu. Dac vii cu astfel de gnduri, te mpusc pe tine. eful legionar pe toat Moldova, 13 judete, era comandantul legionar Eugen Dragomir. El era originar din judetul Bacu. Bun avocat, energic, cu un trecut frumos de lupt, fcut n lagr la Vaslui. Spirit practic, cu nclinri nnscute pentru organizare pe teren economic. Capabil, n unele momente ale vietii lui a fost viteaz si si-a asumat total rspunderea unor actiuni ale sale. Fiindc unii legionari aveau atitudini ofensatoare fat de unii functionari ce au fost corupti sau dusmani ai legionarilor, am trimis cteva circulare pentru reglementarea lucrurilor. Am dispus: atta vreme ct cineva e n serviciul statului, n orice functie, el trebuie s fie respectat si nimeni nu are dreptul a-l blama. Dac e vinovat, s fie dat n judecat si justitia s hotrasc dac e vinovat sau nu. Dar pn atunci s se bucure de toat cinstea oficiului su. eful corpului muncitoresc din tar, Dumitru Groza, fr s cer, a trimis o echip de sase muncitori, calificati ctiva, s m ajute la romnizare. I-am lsat s discute cu unii patroni de ntreprinderi. Dar ndat am primit telefoane peste telefoane de la fabrici. Patronii
74
speriati m chemau la fata locului. Ei nu erau obisnuiti cu tonul agresiv si chiar foarte violent pe care l-au folosit acestia n dezbatere pentru unele schimbri ce pretindeau s se fac imediat. Doi dintre ei puseser pistoalele pe mas, la discutie, pentru amenintare. Evreii tremurau. Eu m obisnuisem s tratez toate schimbrile ce doream a se face prin discutii pasnice, amiabile, si totusi cu hotrre. Mi s-a prut c maniera lor nu corespunde stilului legionar si nu e potrivit pentru rezolvarea problemelor de la Bacu. Am telefonat lui Nicolae Ptrascu, secretarul general al Miscrii Legionare, care era un prieten al meu, i-am spus situatia si i-am spus c nu am nevoie de astfel de ajutoare ce compromit actiunea si c pot s rezolv singur problemele de la Bacu. A doua zi nici unul din ei nu mai era la Bacu. Aceast manier dur, excesiv, si cu o tent terorist pe care au avut-o acesti muncitori, a fost recomandat peste tot n tar de Dumitru Groza. Eram uimit de ce auzeam despre felul cum lucrau unii n unele judete. Nu semna cu nimic din ce stiam eu si din ce nvtasem eu despre legionari, eram ngrozit de ce auzisem c se petrece bunoar n judetul vecin, Neamt, unde conducea un ardelean: Crciunas. Acestia nu sunt legionari, mi ziceam. Sunt niste intrusi. Conduce oare Miscarea Legionar sau niste netrebnici ai ei? m ntrebam. Eram nelinistit si ndurerat: nu mergea bine. Tineretul, prea ndrznet si nepoliticos, cei n vrst, prea agresivi. Lipsea la multi eleganta n atitudini pe care o d cultura, civilizatia, studiul. Unii erau de o corectitudine dus la limita extrem, dar tonul lor era dur, intimida. Iar oamenii aveau nevoie de liniste, pace, ncredere. Mai mult rbdare si o bunvoint calm ar fi dus la o descretire a fruntilor.
75
n vreme ce unii se zbteau n toate prtile s ajute, s mngie, s dreag lucrurile, s astupe gurile, s unifice, s ntoarc privirile tuturor spre Dumnezeu - altii au dat drumul unor porniri lacome de mbogtire, prin lipsa de scrupule si agresivitate. Dar ei erau putini, intrusi, neverificati. mi spuneam: se vor ndrepta lucrurile. Se vor face unele verificri ale cadrelor si se va face o curtire. Nu ntelegeam de ce merg lucrurile prost, cnd ele trebuiau s mearg, dac nu foarte bine, mcar multumitor. Deabia prin 1977 am aflat un rspuns: Dumitru Groza ar fi fost un agent al Rusiei, comunist, infiltrat n conducere. Lucra pentru compromiterea Miscrii Legionare, pentru distrugerea ei, ca naltul spirit de sacrificiu s nu se manifeste. Unii sustin ns desvrsita lui corectitudine. n 1966 am aflat si de Crciunas, care fcea monstruozitti n judetul Neamt, c era agentul Angliei si lucra pentru distrugerea Miscrii. Dup rebeliune a fugit la Londra cu banii Miscrii de la Ajutorul Legionar, si a deschis un birou de import-export. i cti nu vor fi fost ca ei! Asta pentru c Antonescu a cerut: deschideti usile s intre si altii n miscare. Au intrat, dar neverificati. N-am acceptat s intre cineva ntr-un post numai pentru c era legionar. Acel scoal-te tu ca s m asez eu nu l-am acceptat. Cel ce urma a nlocui pe cineva trebuia s fie destoinic, pregtit, eficient imediat si ptruns de cele mai curate sentimente si cu dragoste de mai bine. Pe aceast chestie am creat unele nemultumiri si chiar adversitti. Astfel, ntr-o zi m-am trezit cu un mare grup de preoti ce veniser s schimbm pe protopopul Zota. Acesta era un om btrn, mai avea doi ani pn la pensie, nu aveai ce-i imputa. M informasem amnuntit despre el. Era un om vrednic. As fi voit ca el s rmn n postul lui pn la pensionare.
76
Mare a fost deceptia tuturor cnd le-am spus c ntruct Conducerea, seful judetului, prefectul si cu mine, nu a examinat aceast problem, nu putem face aceast schimbare. nssi soacra mea, institutoare, dorind s ajung directoare la scoala unde functiona, desi mai capabil dect directoarea ce-i era prieten, a fost respins pe motivul c aceea, din veniturile grdinii scolii ntretinea o sor foarte bolnav, iar soacra mea era bogat, cu dou grdini. De asemenea, l-am respins si pe socrul meu de la un post de director la moara Calmanovici, post pe care-l ceruse pentru c era pltit cu 60.000 lei lunar, sum fantastic si, motiva dnsul, pentru c are experient si e capabil. Dar nu l-ar fi putut primi, pentru c acolo trebuia un om incoruptibil si m temeam c nu va putea rezista ispitelor evreilor de a-l cumpra. * Mi s-a prut curios c la mai toate ntreprinderile evreiesti directorii erau pltiti cu 8.000 de lei si toti ceilalti functionari cu salarii mai mici. Am intrat la bnuial. Cineva mi-a soptit c evreii lucreaz cu state de plat duble: unele reale - cu salariul adevrat, iar altele cu salarii mai mici ce trebuie prezentate fiscului pentru impozitul pe salariu. Acest impozit era atunci la noi de 10%. Un functionar de la fabrica Izvoranu, pus de mine, mi-a adus statele reale de plat ale functionarilor. Le furase pentru scurt timp. Uimire: trei directori cu cte 60.000 lei fiecare, juristconsultul 47.000 lei si toti functionarii coborau de la 60.000 lei la 15.000 lei. Numai doi functionari romni n functii administrative erau cu trei mii de lei ca s nu afle furturile ce le fceau ceilalti. innd cont c erau 100 functionari, putem vedea cu ce sum enorm pgubeau statul evreii de la fabrica Izvoranu prin aceast fraud fiscal. Toate ntreprinderile procedau la fel, n tot regatul.
77
Numai cu sumele de bani cu care pgubeau fiscul toate fabricile din Bacu, ct si la ntreprinderile din Moldova si Basarabia s-ar fi putut dubla salariile nvttorilor si functionarilor si ale profesorilor din toat tara. Acum am nteles de ce ardelenii se plngeau c ei pltesc 63% din impozitele pe tar si tot restul trii abia 37%. Cu astfel de plti la fabrici am nteles de ce evreii prefer s fie functionari comerciali, administrativi, n fabrici, sau functionari la bnci, dar nu functionari la stat. Ca s poat face aceste matrapazlcuri, evreii au trebuit s corup mai nti pe functionarii fiscului si pe inspectorii de control. Ct de departe erau de visul legionarilor! Va trebui s crem un om drept, cinstit, corect, incoruptibil, plin de avnt n lupta pentru binele patriei. El va trebui s fie nzestrat cu un nalt spirit de jertf si cu un nemrginit dor de desvrsire. n acord cu spiritul strmosilor, el va trebui s fie un lupttor cu privirile ndreptate spre cer si cu gndul: totul pentru tar. Cu acest om de azi va trebui s lucrm, fcndu-l s nteleag c binele general e mai presus de cel particular si s lum treptat din minile evreilor comertul, industria si prea multele bunuri la care au ajuns prin coruptie si fraud. Ei le mentin si le cresc prin aceeasi metod: coruperea romnilor. Deci influenta lor e nefast. Va trebui treptat sczut pn ce ei singuri se vor adapta unei tinute de alt nivel sau vor pleca. n nici un caz nu vom putea adopta metoda turcilor care, n plin secol XX, au prins pe armenii ce acumulaser acolo cele mai mari avutii si, pe cei ce nu au putut scpa cu fuga, i-au ucis fr mil. Numrul celor ucisi, dac mi amintesc bine, era de 1.600.000. Era ceva grozav si monstruos. Prea crestini, suntem departe de gndul vreunei ucideri. Hristos s-a rstignit pentru toti. Romni constienti, nu-i putem lsa s ne subjuge si s devin stpnii nostri. Ungurii mai duri i maghiarizeaz. Toat clasa de sus a grofilor unguri e corcit
78
cu evrei din care cei bogati s-au pierdut n masa contilor unguri. Noi i lsm s rmn evrei, dar nu va trebui s-i lsm s fie stpni pe avutiile noastre. Este bine c n-au acaparat nvtmntul cum au fcut n Franta si n Anglia precum si n alte cteva tri. Spiritul lor nu se potriveste cu spiritul nostru. Monoteismul lor uscat nu i-a nvtat s vad si pe tu si pe el, ci numai pe eu si pe noi. De aici vine exclusivismul lor. Trinitarismul crestin ce s-a fcut cunoscut clar la Epifane, Botezul Domnului, a artat un Dumnezeu Tat, un Fiu si un Duh Sfnt, o unitate a firii n treimea ipostaselor. El a deschis perspectiva ntelegerii tuturor oamenilor ntre ei, nlturnd orice exclusivism ebraic. Cum ne-ar putea ntelege evreii crescuti n Thora, n Vechea Aliant, n Talmud si rabinism, pe noi, cei crescuti n Noua Aliant, ntr-un crestinism care-i mbrtiseaz pe toti, n care Dumnezeu e Tatl tuturor si toti oamenii, ca fii ai lui Dumnezeu, sunt frati ntre ei? Niciodat nu ar fi putut aprea n crestinism, n interpretarea Evangheliei de vreun mare dascl crestin, ceea ce a aprut n Talmud n interpretarea marilor rabini: Pe cel dinti dintre crestini ucide-l! Ct deosebire ntre mretia sublim a crestinismului si aceast conceptie inferioar a evreilor, n care ndemnul de a ur pe altii devine doctrin a religiei. n crestinism Dumnezeu nu exclude pe nimeni, El e Tatl tuturor, nu numai al evreilor, si pe toti i iubeste si pe toti i cheam la desvrsire. Hristos S-a jertfit pentru toti. De aceea, mi ziceam, noi nu trebuie s ne lsm cuceriti de spiritul evreiesc, care e cu totul contrar felului nostru de a gndi si a fi, credintei noastre, stilului nostru de viat. Romnizarea mergea totusi nainte, la Bacu, fr convulsiuni, dar cu pasi lenti, nu cum ar fi dorit unii, mai grbiti. Tot asa si n orasele Moinesti, Trgu-Ocna, Comnesti, ct si la tar.
79
* Colaborarea cu Ion Antonescu schiopta, dar totusi mergea. Cnd, deodat, s-a comunicat stirea c legionarii au ucis la nchisoarea Jilava 64 de detinuti. Antonescu, revoltat, a denuntat faptul si s-a desolidarizat de el. Atrase atentia c acest lucru nu trebuia s se ntmple si nu va mai trebui s se ntmple n viitor si c el va pedepsi aspru orice alt fapt de acest fel. Aceasta se ntmpla la 28 noiembrie. Ce se ntmplase? Legionarii au prins pe cei care fuseser marii lor dusmani, dintre care unii politisti, care au btut si au ucis legionari: pe unii i-au spnzurat cu sfoar de mtase n timpul dictaturii lui Carol al II-lea, pe altii i-au aruncat de vii n flcrile crematoriului. Generalul Argesanu era ntre ei, prins cnd voia s fug n Bulgaria. Armand Clinescu, care a fost pus de Carol al II-lea, regele asasin, trei zile prim-ministru ca s reprime pe legionari, a fost ucis. El omorse peste 250 de legionari, floarea conducerii legionare, oameni de mare valoare. Mai erau si altii, toti asasini si trdtori. Acum se gseau n asteptarea judectii: la cei mai multi, cercetrile vinovtiei erau ncheiate si procesele lor ncepute, iar ctiva erau nc n cercetri. Procesele ns se tergiversau. ntre ei era si generalul Gabriel Marinescu, fost sef al Prefecturii Capitalei timp de 10 ani, temut si prea stiut asasin, om al Elenei Lupescu, al lui Carol si al ocultei europene. Desi frdelegile lor erau vdite si stabilite, justitia amna darea hotrrilor de condamnare. Afar de 2-3 exceptii, oameni ce poate urmau a fi eliberati dup terminarea cercetrilor, toti erau niste brute, oameni ncrcati de frdelegi, dar foarte influenti. Acum, prin rude si cunostinte, cutau s scape. Antonescu a cerut, probabil influentat de neamurile lor, s fie mutati la o nchisoare militar. Dar legionarii, temndu-se c acolo vor gsi o modalitate s fug, au luat repede hotrrea ca
80
mai bine s-i predea morti unittii militare ce urma a-i lua n primire. Fapt neasteptat, dureros, nedrept, dar fapt. Discutnd mai trziu, n timpul detentiei mele, cu niste fruntasi comunisti, iat ce au spus cu privire la acesti detinuti: Dac e s v felicitm pentru ceva, e c le-ati ucis pe bestiile de la Jilava. Acestia erau niste brute. Dac nu-i ucideati, ati fi dat dovad c nu sunteti lupttori. Dac scpau, v-ar fi ucis n continuare si ne ucideau si pe noi. Nici chiar asa, nu trebuie s fim felicitati, ci s regretm momentul fatal. UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL MADGEARU n a doua noapte, 29 noiembrie, a fost ucis marele profesor Nicolae Iorga. Savant n istorie, cunoscut de o lume ntreag. tirea a zguduit pe toti care au aflat-o. Antonescu a intrat n furie: tuna si fulgera contra asasinilor. Se pare c uciderea s-a fcut fr stirea lui Horia Sima si spre marele lui regret. Ea a stricat mult Miscrii Legionare. Iorga avea vina lui; ea nu putea fi tgduit. Avea rspunderi pentru ndemnul dat lui Carol al II-lea s instaleze dictatura si pentru uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Horia Sima l-ar fi ndemnat s mearg n Italia, la adpost, pn mai aseaz lucrurile la noi, dar el a refuzat. Crima s-a produs asa: trei tineri, s-au prezentat noaptea la locuinta lui de la Vlenii de Munte si l-au smuls familiei ca s dea o declaratie. El a nteles c i-a venit sfrsitul si a acceptat. mpotrivirea ar fi tulburat prea mult familia lui. Toti trei erau absolventi ai Academiei Comerciale. Acestia l-au suit ntr-o masin si au plecat cu el n satul Strejnic de lng Ploiesti. Acolo l-au mpuscat. Discutiile de pe drum nu sunt cunoscute. Se spune c a primit moartea senin si mret. El le-ar fi spus
81
cteva cuvinte ce le-au ptruns la inim si c-i iart pentru urta fapt ce urmeaz a o svrsi. Dar inima lor era mpietrit si nu lau putut ierta. Profesor de mare calitate, n viat a dat multe lectii pn la vrsta lui de 70 de ani. A dat si prin moarte o mare lectie: nu cum s trim, ci, dac moartea este inevitabil, cum s murim frumos. Vanitatea lui neocolit l-a pierdut. n aceeasi noapte, aceeasi insi l-au ucis si pe profesorul universitar Virgil Madgearu. Din rzbunare, cci ani de zile a refuzat s-i treac la examen pe nedrept, ntrziindu-i s intre n viata activ ntr-un post potrivit cu pregtirea lor. Mari crime, mari frdelegi, mare miselie! Din ce adncuri obscure instinctuale au izbucnit aceste porniri bestiale pe care nu le-au putut nfrna? Horia Sima i-a dezaprobat si a cerut s plece imediat n strintate, c altfel i bag imediat n temnit. M obisnuisem s tin unele conferinte publice, pentru dezbaterea problemelor legionare si lmurirea telurilor Miscrii pentru marele public, la care veneau cei interesati si uneori cei mai de elit oameni ai orasului. ndat dup terminarea conferintei, primul presedinte al Tribunalului Bacu mi-a pus ntrebarea: - Ce credeti despre uciderea marelui profesor Nicolae Iorga? - Sunt uluit, am rspuns. De dou ore am aflat si eu aceasta. Nu cunosc prerea oficial, ns pornirile celor care l-au ucis le pot ntrevedea: rzbunarea. Consider c uciderea e nu numai o prostie, o greseal, ci o crim politic urt care n-ar fi trebuit s se ntmple, cu urmri dintre cele mai rele pentru Miscare si pentru noi toti. tiam c ntre Nicolae Iorga si Corneliu Zelea Codreanu nu erau raporturi bune. Iorga l critica cu asprime pe Codreanu, numindu-l n mod consecvent putintelul om. Cum Codreanu
82
era voinic ca un brad, cum ar zice poporul, era evident c epitetul nu se referea la fizic ci la mintea lui. Dar acest lucru nu era cu nimic justificat. Se deduce din tot ce stiu si nteleg eu c profesorul Nicolae Iorga era gelos pe marele prestigiu al lui Corneliu Zelea Codreanu ce crestea din zi n zi, pe prestigiul lui moral imens, pe iubirea tineretului care se ndrepta tot mai mult spre Codreanu, tineret care, chemat de Iorga, refuza a-l urma. Toate acestea i se preau lui Iorga c-l umbresc. Asa c cu orice ocazie, ani de zile, tuna contra putintelului om, fr ca acesta s rspund. Dar, n pragul proclamrii dictaturii de ctre Carol al IIlea, n februarie 1938, Iorga a scris dou articole mpotriva legionarilor si a unui nceput de comert legionar ce mergea foarte frumos. Dar acest comert legionar s-a nceput si la ndemnul lui Iorga care, ntrebat Ce s facem ca s scpm de evrei?, a rspuns: Faceti ce fac ei, faceti comert ca ei. Revoltat, Corneliu Zelea Codreanu i-a trimis o scrisoare n care i-a spus c e necinstit sufleteste. Att i-a trebuit lui Iorga; l-a dat n judecat pentru ultraj. La cele peste 200.000 de scrisori trimise din tar n care era rugat s-si retrag plngerea, Iorga a rspuns cu un refuz. La judecat Codreanu a fost condamnat la sase luni detentie. Ulterior i s-a fcut de ctre Armand Clinescu un alt proces n care a fost condamnat la 10 ani temnit grea, dup care Armand Clinescu, prin uneltele sale, l-a ucis miseleste. Deci, uciderea lui Nicolae Iorga vine ca o rzbunare pentru asasinarea Cpitanului. Dar ea nu e justificat din punctul de vedere crestin si legal, n nici un caz. Nu se justific nici din punct de vedere politic. Iorga era o mare personalitate cu un prestigiu enorm, att n tar, ct si n strintate. De conflictele lui cu legionarii stiau putini. Multi l iubeau pentru marele lui patriotism, pentru munca lui neobisnuit si prestigiul lui stiintific. Ucigndu-l, loveai n
83
iubirea celor care l admirau. Acestia erau multi si nu meritau aceast lovitur. Apoi mai era nevoie de el, de condeiul su inspirat, de pasionata lui iubire de tar. Mai ales acum, cnd ungurii au ocupat Ardealul de Nord si, cu o slbticie demn de barbari, ucid mii de romni fcnd cele mai neasteptate si grozave crime si frdelegi. PRIMAR LA SLNIC-MOLDOVA Simtindu-m obosit si slbit, mi-am luat un concediu de odihn de o lun si cteva zile, pentru a m putea reface fizic. Mi-am zis totusi s fac ceva si am luat postul de primar la Slnic-Moldova, care tocmai era liber. Statiunea era o frumusete. Poate era tot ce avea Romnia mai frumos la acea or, ca statiune climateric. Deasupra orselului-sat mai ridicat pe deal, ntre brazi, se ridicau cteva vile, constructii n stil romnesc, foarte variate ca aspect si colorate deosebit. Era o statiune fermectoare. Cu ape minerale pentru ochi, stomac, rinichi si alte organe. Erau ape vestite n puterea lor vindectoare. Aerul era reconfortant. Soarele era blnd si binefctor. Cunoscusem si alte statiuni: Ocna Sibiului, Olnesti, Govora, Herculane, Pltinis, toate cu specificul si farmecul lor, dar mai putin atractive ca Slnicul. Unele erau prea la ses, fr aerul ozonat al Slnicului. Pltinisul era prea sus: 1200-1400 m altitudine si aerul su prea tare nu-l puteau suporta toti. Slnicul era bun pentru toti: nici prea sus, nici prea jos. Noua granit dintre noi si unguri era acum aproape. M-am dus s o vd. Priveam cu gndul dincolo, n Ardealul pe care l prsisem . Ajutorul de primar ce l-am gsit si cu care trebuia s colaborez la conducerea primriei era un rus, fiu de general. Fugise n timpul revolutiei din tara sa. Antonescu l cunoscuse
84
pe tatl lui ce luptase alturi de noi n 1916-1917 si, aflnd de el, generos, a tinut s-i dea o pine. A fost foarte politicos si muncitor. Fat de mine avea o atitudine prea supus, slugarnic, lucru care nu mi-a plcut. Spre sfrsitul sederii mele la Slnic am nceput s m ndoiesc de corectitudinea lui. Simteam c nu e curat, c n el se ascunde un comunist camuflat. ntr-adevr, pe multi fugari din Rusia ce se gseau n emigratie, oameni de omenie dar care triau n greutti, serviciile secrete rusesti i-au captat si i-au angajat n serviciul lor. Acum el trebuia s joace un joc pe care nu-l mai jucase nainte. La multe lucruri neasteptate ne mping mprejurrile! Slujba de primar ntr-un orsel e usoar si plcut. Esti la dispozitia nevoilor unor oameni dar, cu bunvoint, toate se pot face spre bucuria tuturor. Totul e s fii cinstit. i dac constructiile edilitare care cer pricepere, control si alergtur lipsesc, totul e usor si plcut. Simteam c aici m refceam din toate punctele de vedere. REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941 Crimele de la Jilava si uciderea lui Nicolae Iorga si a lui Virgil Madgearu au zdruncinat mult ncrederea lui Ion Antonescu n legionari. La o ntrunire legionar n Iasi, Antonescu s-a prezentat nu numai n cmas verde, ci si n pantaloni verzi. Dorea s plac si s cstige pe legionari, dar acestia nu l-au aclamat cum ar fi dorit. L-au aclamat frenetic pe Horia Sima si prea putin pe dnsul. A cerut s i se dea comanda Miscrii, dar legionarii n-au avut ncredere n el, l-au refuzat. Poate c voia numai s frneze abaterile legionare, s-i stpneasc mai bine, sau poate c avea si alte gnduri, nu stim. ns legionarii s-au temut s nu abat
85
directia general de orientare de la telul lor fundamental: romnizarea, crearea unui nou spirit romnesc si a unei Romnii legionare, n care romnul s fie stpn deplin n casa lui. Legionarii se temeau de influentele din jurul lui Ion Antonescu. Cel mai apropiat sftuitor al lui era Misu Antonescu, profesor universitar, pe care legionarii l-au prins la o sedint a francmasoneriei si l-au fotografiat. Asta chiar n timpul guvernrii. Masoneria era cea mai mare dusman a legionarilor. Un lucru neplcut s-a ivit pe drum la luarea unor ntreprinderi din minile evreilor. Populatia de limb german, sasii si svabii au cerut s preia unele ntreprinderi. Hitler a trimis capital german si l-a pus la dispozitia acestora pentru a participa la ntreprinderi alturi de romni. Dar ei aveau pozitii economice mult mai tari dect romnii, pozitii pe care le mosteniser n urma situatiei privilegiate avute n AustroUngaria. A le da lor aceste avantaje nsemna a schimba pe evrei cu nemtii. Fireste, legionarii au refuzat orice ingerint german n aceste treburi. Refuzul a dus la nemultumiri si conflicte ntre acestia si legionari. Lcomia german i-a revoltat pe legionari. Mai grav a fost cererea lui Hitler ca la marile ntreprinderi industriale ce trebuiau a se romniza nemtii s participe cu o mare cot de actiuni. Asta nsemna de acum nfeudarea unor bunuri din Romnia nemtilor. Cererea a fost respins cu indignare. Hotrt! Legionarii n-au gsit n germani niste prieteni si sprijinitori, ci mai curnd niste dusmani. Asa si comunistii din Romnia au gsit n comunistii rusi niste dusmani deghizati. Pe de alt parte, fr s o poat spune tare, legionarii erau nemultumiti c trupele germane din tara noastr cumprau zilnic mrfuri de la noi cu preturi mult ridicate, mai ales alimente, si le trimiteau acas la ei, scumpind piata si destabiliznd tara. Mai trziu s-a aflat c germanii falsificaser banii nostri si emiteau n
86
serie cti bani vroiau, binenteles fr a avea vreo acoperire n aur. Deci lucrurile nu mergeau bine nici cu Antonescu, nici cu nemtii care aveau mai mare nevoie de armat dect de legionari. n tain Antonescu cugeta si plnuia o eventual nlturare a legionarilor de la guvernare, dac va fi cazul. n acelasi timp si legionarii se gndeau s-l nlture pe Antonescu. Dar pe ct vreme ei nu au ntreprins nimic, Antonescu aflnd gndurile legionarilor, a pregtit lovitura: a luat asentimentul lui Hitler si a multor generali din armata romn. La 21 ianuarie 1941, la cteva zile dup confiscarea de ctre legionari a arhivelor si documentelor fracmasoneriei, el a dat ordin s se ia din minile legionarilor prefecturile judetelor, radioul, posta, telegraful, sediile legionare, toate institutiile de stat. Fireste, legionarii s-au opus n multe locuri si de aici lupte ntre soldati si legionari. Mai ales la prefectura capitalei, la post, la telefoane. n Bucuresti opozitia a fost extrem de drz. Manifestatii pe strzi ale tineretului legionar si n alte locuri pentru aprarea pozitiilor lor si pstrarea puterii. n cele mai multe locuri, att militarii, ct si legionarii, n ntelegere ntre ei, asteptau ce se va ntmpla la Bucuresti. Aici legionarii se opuneau la predarea celor cerute de Antonescu. Ziua de 22 ianuarie a fost cea mai ndrjit zi. Situatia era neclar. Oamenii asteptau s vad de partea cui vor trece unittile germane din Bucuresti. n acest timp, radioul era n mna lui Antonescu si el vorbea mereu c legionarii pe care i-a adus la putere au fost abuzivi, nerecunosctori si c e silit s-i doboare de la putere spre a stabili linistea si ncrederea. Desi unii sunt de treab, spunea el, Horia Sima i-a mpins spre crime si frdelegi. n acest timp se comunic o stire care i-a rsturnat pe toti cei ce nu cunosteau pe legionari. Legionarii n strad, n vzul tuturor, au uns cu petrol un soldat si l-au aprins de viu. Iat ce
87
fac ei cu soldatii patriei, se spunea. N-am crezut o clip aceast informatie, dar ea s-a ntins repede n toat tara si cei mai multi au luat-o ca real. ansele legionarilor n aceast lupt scdeau treptat. n Bucuresti, dar si n alte cteva locuri au nvlit tiganii si au nceput s prade si s devasteze unele magazine evreiesti, dar si ale altora. Era o tulburare urt si primejdioas. Legionarii se plimbau n grupuri pe strzi cntnd revolutionarele lor cntece si strignd lozincile lor. ns din diferite locuri s-a tras asupra lor de la ferestre sau balcoane n timp ce manifestau pasnic. S-au urcat si i-au descoperit. Erau evrei. Furia era prea mare cci ndrzneala ntrecuse orice msur. S-a spus c legionarii i-au luat, i-au trt la abator unde i-au njunghiat si i-au asezat n crlige. Ar fi fost vreo 200 de cazuri. Dar aceasta este o versiune sustinut de majoritatea dusmanilor legionarilor. O alt versiune o contest integral si e sustinut de multi si chiar de dusmani ai legionarilor. Petre Pandrea, fruntas al miscrii comuniste din Romnia, mi-a spus personal c s-a dus anume la abator dup stirile ce circulau, s vad evreii spnzurati, dar nu a gsit nimic. Deci, concludea el, era un zvon pentru compromiterea legionarilor. Pn azi mai circul acest zvon si unii neinformati, sau cei crora asa le place, spun c aceste ucideri monstruoase nu s-ar fi fcut n timpul rebeliunii, ci chiar n timpul guvernrii legionare. Ca unul ce am fost pe teren n acel timp si cunosc lucrurile, dezmint din tot sufletul si cu cugetul curat c spun adevrul, aceast monstruozitate nu s-a produs nicidecum. Toate dovezile arat c e inventie pur jidoveasc.11 n acele zile tragice, cnd auzeam de furturile din Bucuresti comise de intrusi, m lua groaza. Lacrimi mari
S-a publicat un proces verbal ncheiat dup rebeliune, la Abator, semnat de tot personalul acestuia, care arat c nimeni nu a fost ucis la Abator.
88
11
curgeau din ochii mei. Nu m puteam linisti. Ah, aceast mare ndejde de mntuire a neamului meu se drma terfelindu-se astfel! Era ceva greu de suportat fr mari dureri. O miscare frumoas care se ridicase greu, prin mari lupte, murea acum necinstit n acte josnice si mi ziceam: Neamul meu s-a nscut ntr-o zodie fr noroc. i e nedrept. El a stat atta vreme scut Crucii Domnului si tot el a oprit cu pieptul lui uraganul ridicat de semilun, ca s nu ajung n Vest, dup cum spune Eminescu. i iat, Doamne, tu l lasi?! Cei mai buni fii ai lui ce ncepur a-l mntui: Mihai Viteazul, Horia, Tudor pandurul, Corneliu Zelea Codreanu, tu ai ngduit s fie ucisi nainte de vreme? i acum lasi s cad si ultima rmsit a celui din urm? Ah, Doamne, miluieste neamul meu si va fi iarsi scut Crucii Tale! i m rugam: Nu ngdui, Doamne, s curg snge, acum n lupta dintre frati, c a curs destul n trecut, n lupt cu dusmanii. Fii milostiv. Opreste valul nfruntrii dintre noi si ad pace. Confruntarea a tinut pn n a treia zi, 23 ianuarie, cnd divizia de tancuri german ce era n Bucuresti, condus de generalul Hansel, a comunicat c intervine n favoarea lui Antonescu. Fat de aceast grav hotrre, ca s se evite un rzboi civil, legionarii s-au retras. Ei au nteles c lupta e pierdut, chiar fr aceast interventie german, ntruct armata era n cea mai mare parte cu Antonescu. n noaptea de 23-24 ianuarie legionarii au predat toate institutiile ce erau n mna lor. n urma ciocnirilor ce au avut loc n tar, au fost ucise 607 persoane, dintre care foarte putini erau soldati, ceilalti erau legionari. Antonescu s-a ludat c a lichidat pe legionari cu numai 607 morti. Dar acest lucru nu se datora lui, ci patriotismului legionar. Ei au nteles c un rzboi civil ntre noi e nepermis, e
89
tot ce poate fi mai ru si, imediat ce au nteles c nemtii sprijin pe Antonescu, s-au retras. Dup aceasta, o prigoan crunt s-a ndreptat contra legionarilor. Un val nestvilit de minciuni s-a pornit contra lor, c au furat, au fcut asupriri si frdelegi. Hainele de la ajutorul legionar erau fotografiate si se comunica n pres c sunt lucruri furate. n unele locuri, aceleasi haine aranjate altfel se publica acum c sunt alte lucruri furate. n cteva locuri s-au predat banii de la Ajutorul legionar, dar n pres s-a comunicat c X, Y au furat acesti bani. Nu aveai putinta s dezminti. Trebuie s amintesc c, dup sase sptmni de la asa-zisa rebeliune, un comisar al politiei orasului Bacu, care avea o sor mritat cu un legionar, mi-a comunicat aceasta: n 21 ianuarie am primit ordinul: Devastati dou prvlii evreiesti si dati vina pe legionari. Dar din cauza ordinii pe care ati tinut-o noi n-am putut mplini acest ordin. Acest ordin trebuie s se fi dat la toate politiile din tar si, unde s-a putut, a fost executat. Ordinul venea de la Ministerul de Interne. Cu o furie slbatic, Antonescu a ordonat arestri. Au fost arestati 42.000 de legionari ce au intrat n cercetri. Multi au fost eliberati, dar la cteva mii li s-au fcut procese grele. Cei cu crimele de la Jilava au fost condamnati la moarte. Toti sefii ce intraser n rebeliune, care de fapt e lovitura de stat a lui Ion Antonescu pentru schimbarea regimului legionar si preluarea puterii, au fost condamnati la peste 10 ani de temnit grea. Francmasoneria a avut un rol foarte important n urmrirea legionarilor si arestarea lor. Nimeni nu putea interveni pentru un elev sau vreun student, cci formula care era lansat peste tot de ctre aceast mafie neagr era: asear s-a descoperit un complot legionar pentru uciderea generalului Antonescu si cnd vreo biat mam auzea asa ceva pleca nfricosat si nu mai
90
ndrznea s cear ntelegere pentru fiul ei. Cu aceast formul s-a mers tot timpul guvernrii lui Antonescu. Acesta a venit cu niste legi draconice pentru pedepsirea activittii sau organizrii legionare. Ceea ce era cel mai grav era faptul c nu aveai dreptul de apel. Orice nedreptate se putea face fr a putea rspunde. Antonescu era de o duritate extrem: musca din legionari cu dinti de fier. Neprietenii lui nu-l numiser n zadar cinele rosu. n actele ce le fcea el acum contra legionarilor era incontestabil un cine ru. E adevrat c el pregtea rzboiul si voia s aib liniste si sigurant. Dar aceasta totusi nu-i ddea dreptul ca, pentru nimica toat, adic acte ce altdat ar fi fost trecute cu vederea sau condamnate cu cteva luni, s admit pedeapsa de la 10 ani n sus. Cu att mai mult cu ct legionarii nu fceau si nu au fcut nici o actiune contra lui. Antonescu a nceput rzboiul alturi de nemti pentru reluarea Basarabiei si a Ardealului de Nord. Dar el tria cu grija c Horia Sima, care fugise n Germania, ar putea eventual urzi un complot contra lui cu sprijin german, fcnd unele concesii nemtilor. Atunci Horia Sima i-a trimis dou scrisori n ascuns n care i arta c el, Antonescu, trebuie s stea tare n fata nemtilor, s nu se team de el, fiindc patriotismul l mpiedica s treac la o actiune contra lui. Trebuie s art aici c din zecile de mii de procese ale legionarilor nu s-a gsit o singur sentint dat pentru furt vreunui membru al Miscrii Legionare si, n privinta valului de minciuni ce circula asupra lor, acest lucru e lmuritor. DUP REBELIUNE
91
Antonescu si consolida zi de zi pozitia si pot spune c tara era cu el. Adversarii declarati, comunistii de la noi, cteva sute de persoane active si nenduplecate, nu contau. Goana mare era dup legionari: procese, insinuri si minciuni sfruntate. Dou sptmni dup cderea legionarilor, la Bacu nu s-a luat mit. Apoi ea s-a introdus din nou. Teama de legionari apusese. La o sptmn de la cderea legionarilor s-a prezentat acas la mine, la Bacu, Leon Grad, seful comunittii israelite a judetului Bacu, cu urmtorul act pe care l-a citit tare: n numele comunittii israelite a judetului Bacu, aducem multumirile noastre domnului profesor Nicolae Grebenea, secretarul organizatiei legionare a judetului Bacu, pentru corectitudine si omenie fat de noi. Ne-a multumit verbal si a plecat. Am rmas mirat. Ce e cu evreul acesta, de-mi multumeste? Nu cumva am fcut evreilor concesii ce nu se cuveneau? Nu cumva m-am abtut de la linia legionar? Acest fapt m-a pus pe gnduri. Mi-am examinat situatia. Nu! Nu gresisem. Fusesem corect cu mine, cu Miscarea Legionar si cu ei. M-am linistit. Dar a opta zi de la rebeliune am fost chemat la prefectura judetului. n fruntea ei venise un colonel de artilerie, colonelul Drajna. M-am prezentat n fata lui. El avea n dreapta alt colonel, n stnga tot un colonel, iar n stnga un maior, comandantul legiunii de jandarmi a judetului. Prefectul mi-a spus cam acestea: - Domnule profesor, v bucurati de un frumos prestigiu si mult simpatie aici n oras si judet. Sunteti ludat de toti c ati fost cinstit si drept. M bucur c v cunosc si v-as face o rugminte: numiti primari n satele din judetul nostru. Cunoasteti oamenii, eu nu-i cunosc, de aceea fac apel la
92
dumneavoastr pentru aceasta. - Scuzati-m, i-am rspuns, acum camarazi de-ai mei sunt arestati si nc se aresteaz si deci n-as vrea s colaborez cu dumneavoastr. - Lsati, mi-a zis, hai s facem noi aici o treab bun. V dau cuvntul meu de onoare c ce veti face dumneavoastr e bun fcut atta vreme ct sunt eu aici. - Permiteti-mi, am zis, s m sftuiesc cu niste camarazi ai mei. Dup vreo or si jumtate m-am dus cu rspunsul. Consimtisem. n orase erau numiti, rmsese s-i numesc pe cei de la sate. I-am numit aproape n toate comunele judetului, afar de unele sate n care nu eram sigur c l cunosc pe cel mai bun om pentru acest post. Colonelul Drajna, om de onoare si de nalt tinut, dup cum m-am convins mai trziu, mi-a multumit si m-a rugat s tin legtura cu dnsul ca s ne sftuim mpreun cu privire la msurile ce urma a le lua n noua lui calitate de prefect de judet. ntruct la Trgu Ocna nu erau numiti primarul si viceprimarul, l-am rugat s-l numeasc pe avocatul si profesorul Teodor Anastasiu, fost primar n Gheorghieni si director la Gazeta Ciucului, acum refugiat. Dar el mi-a spus c au acolo un colonel n rezerv, Enescu, si va trebui s-l numeasc pe el, fiindc Antonescu a dispus ca acolo unde sunt militari s numeasc dintre ei. Mi-a spus s-l numesc eu pe Teodor Anastasiu ca vice primar ceea ce am si fcut ndat. M-am trezit apoi cu o scrisoare de la el n care mi multumea c l-am fcut vice-rege la Trgul Ocna. ns mai trziu s-au inversat rolurile: Teodor Anastasiu a fost avansat primar, iar Enescu cobort la rangul de vice primar, pentru c nu a dat dovad de calitti de conducere. Trebuie s remarc faptul c domnul colonel Drajna s-a tinut de cuvnt si n-a schimbat primarii pusi de mine, care au
93
rmas pn dup 23 august 1944. Tot la 4-5 zile eram chemat s-mi arate ce a mai fcut si s m ntrebe ce msuri ar mai trebui s fie luate. Era un om energic, capabil si bun romn. Antonescu continua prigoana legionarilor cu nversunare. La aceasta era attat mai ales de Misu Antonescu, care era cel mai influent dintre ministrii din guvern, el nsusi francmason. De asemenea, masoneria lucra puternic mpotriv. Se crea n tar un curent puternic antilegionar. Antonescu, extrem de inteligent, justifica la radio msurile ce le lua contra legionarilor, mergnd mult prea departe si atacnd pe Horia Sima n chip deosebit. Considernd c pentru linistea trii e nevoie de un rege n tar, dup fuga netrebnicului Carol al II-lea, Antonescu cftni pe Mihai I ca rege cu prerogative reduse, el pstrnd de fapt conducerea si primind calificativul dat de Nichifor Crainic: Conductorul. Discursul lui la ntronarea lui Mihai a rmas clasic: Dumnezeu s ajute Romniei, Maiesttii tale si mie! Antonescu se instalase bine n scaun, instaur o dictatur personal, conducea fr parlament, prin decrete. n jurul lui stteau multi ofiteri ce mergeau cu simpatia pn la un mic cult al lui. Era fr ndoial omul ce s-a impus prin forta caracterului su, dovedit n atitudinile antiregale si prin capacitatea sa deosebit de militar, omul cel mai tare. Ca sef al serviciului secret, Antonescu a asezat pe Eugen Cristescu, semi-evreu: tatl romn, mama evreic, un mare dusman al legionarilor. Acesta struia a se face mereu arestri legionare si nsela pe Antonescu n chip josnic asupra legionarilor. Trupele germane erau n tar si se spunea c instruiesc armata romn. Ei, evident, fceau si spionaj aici, de tot felul. Iar Kilinger, ministrul Germaniei la noi, vorbi de cteva ori cu o
94
ndrzneal obraznic ce m nfurie grozav. Impertinenta lui nu a primit rspunsul necesar dect prin pamfletul lui Tudor Arghezi Baroane. RZBOIUL n noaptea de 21 spre 22 iunie 1941 armata noastr a primit ordinul: Ostasi, v ordon, treceti Prutul. Aveam de revendicat de la rusi Basarabia luat n iunie 1940 si Bucovina de Nord. n aliant cu nemtii, Antonescu spera s ia nu numai Basarabia, ci si Ardealul de Nord ocupat de unguri. Pregtit pentru a ncepe n mai, atacul contra Sovietelor a fost ntrziat printr-un act neasteptat: Statul Major al armatei iugoslave a rsturnat guvernul, ce ncheiase o ntelegere cu nemtii, rupnd ntelegerea. Astfel, n aprilie 1941 nemtii au atacat Iugoslavia si au ocupat-o ntr-un rzboi de 13 zile n care n a sasea zi au intrat italienii si n a zecea zi au intrat ungurii. Ungurii, acolo unde e de cstigat ceva, intervin ntotdeauna. Prea putin i intereseaz dreptatea. Asa au intervenit si la ocuparea Cehoslovaciei de germani n 1938. Din cazemate nestiute de noi din Basarabia, mai ales la Tighina, rusii au rspuns cu foc puternic, producnd pierderi destule romnilor. ns la 16 octombrie noi am ocupat Odesa. Mare izbnd. Am naintat apoi spre inima Rusiei. Nemtii naintau cam cu 35 kilometri pe zi. Dar n noiembrie, la 40 kilometri de Moscova, tancurile germane fur oprite printr-un fenomen natural: marele frig ce czuse a nghetat benzina n tancuri si frontul s-a stabilizat. Planul german de a ocupa si rpune Rusia n 100 de zile a fost rsturnat si premisele eventualei pierderi a rzboiului de nemti se conturau atunci. Iar soarta noastr era legat de a nemtilor. Trecnd prin Ardeal, am aflat de la niste ssoaice,
95
indiscretie nesperat, c sasii se pregteau n ascuns s preia functiile pentru conducerea Ardealului, urmnd ca romnii de aici s fie mutati n Transnistria. Astfel nemtii nselau si pe romni si pe unguri, tinndu-i cu speranta c vor lua si restul Ardealului. De fapt, cum s-a aflat mai trziu, ei vroiau s creeze un nou stat german numit Donau-Land, cu teritorii din Ungaria, Iugoslavia si Ardeal. Doream si m rugam ca nemtii s piard rzboiul, considernd c izbnda rusilor va fi mai putin primejdioas pentru noi si pentru multi dect a nemtilor. Nu prevedeam c rusii se vor aseza att de puternic cu picioarele pe pieptul si pe gtul nostru si ne vor fura petrolul si alte bunuri ntr-o jecmneal necunoscut n istorie. Tehnica naintat a dat putinta acestei jefuiri nemaipomenite a Romniei de ctre Soviete. GNDURI ALE MELE. TEMERI Cu ct trecea timpul, cu att atmosfera antilegionar crestea. francmasoneria era la lucru si alti dusmani ai legionarilor la fel. Nici un cuvnt de aprare nu venea de nicieri. Toti puteau acuza oricum, cci stiau c nu li se putea rspunde. Legionarii erau cu gura legat. Pentru felul cum lucrasem n rezolvarea unor probleme muncitoresti mi s-a propus insistent s iau post de inspector general n Ministerul Muncii. Dar am refuzat din consideratie c, atta vreme ct camarazii mei fac temnit grea, eu nu trebuie s sprijin o guvernare ce i asupreste. Refuzul meu a fost ru considerat si m-a fcut suspect de adversitate fat de Antonescu si dictatura lui. Legionarii, dup cte stiu si dup un rspuns dat lui Ion Mihalache, fost sef al Partidului rnist, fuzionat cu Partidul National al lui Iuliu Maniu, au fcut afirmatia c dup sase luni de guvernare
96
dictatorial, cerut de rsturnrile de la noi, vor introduce o guvernare constitutional n care partidele de la noi vor putea activa. Antonescu l critica mereu pe Horia Sima spunnd c e vinovat si c trebuie judecat, iar eu, la o mas cu vreo 30 de persoane, nestpnit, am spus: - Pot s vorbeasc 100 de generali, legionarii numai dac se vor convinge ei nsisi c Horia Sima e vinovat l vor considera ca atare. Faptul a fost o greseal, dac tinem cont de presiunea ce era atunci asupra legionarilor. ncepusem s m tem. Cugetam: oricnd mi se poate gsi un pretext s fiu arestat si s primesc un an-doi de nchisoare. Triam cu grij si neliniste. La Bacu erau ctiva macedoneni cu familiile lor. Aveau un mare suflu legionar. mi plceau: erau energici, ndrzneti si ncreztori. Erau si buni muncitori. Vorbeam deseori cu ei. Am cerut s mi se dea o list a tuturor macedonenilor din Bacu, s stiu ce prieteni am n acest oras, cci pe toti i consideram prieteni de idei. De fapt si erau. ntr-o sear, fiind n bodega unui macedonean, s-a fcut o razie, cum se obisnuia, si pe toti ne-au dus la politie pentru perchezitie. Tuturor li s-a dat drumul ns mie nu, fiindc era la mine acea list de macedoneni. Deci am fost retinut pentru investigatii ntr-o camer a politiei. Dormeam pe o mas. Nu se gsea nimic contra mea, dar retinerea mea continua. De fapt nu actionasem si nu organizasem ceva pe directie legionar. Legile erau draconice si se aplicau cu o mare strictete. Fusesem ntrebat n scris de unii legionari ce s fac n noua situatie, dup izgonirea de la putere, si le-am dat un rspuns pe larg si documentat. n esent: s nu actioneze nicidecum; dar s-si pstreze spiritul lor legionar pn cnd, legal, se vor crea conditii favorabile pentru a se manifesta. ntrziind detinerea mea, mi-am spus: vor, poate, s-mi
97
fac un proces. Nu voiam nicidecum s fiu condamnat. M temeam mult de temnit. M-am gndit s evadez si s fug din tar n Italia sau n Germania. Aici a fost greseala. Am luat hotrrea s evadez. Nu era prea greu, cci nu eram foarte bine pzit. n acest caz evadarea nu era un act eroic, ci mai curnd poate unul de lasitate: frica de a nu fi condamnat. Am pregtit evadarea pentru ziua n care era de serviciu comisarul ce era cel mai mare dusman al legionarilor, ca nu cumva s sufere cineva de acuzatia c mi-a nlesnit evadarea fiind prieten al nostru. Dar si consecintele erau mai grele n acest caz, dac as fi fost prins. Deci am evadat seara, cnd se lsa ntunericul, si era de serviciu comisarul Dnescu. Totul a mers bine. M-am ascuns cteva zile la Comandantura german din oras. Apoi m-am ascuns n niste barci germane la ctiva kilometri distant, unde am stat cteva sptmni cu destul team. Purtam un nume nou: Ion Mnescu, profesor. Am reusit s mi se ticluiasc toate actele, cu stampilele respective pe acest nume nou. Evident, si actele militare erau pe acelasi nume. Evadarea mea a constituit o circumstant agravant extraordinar. A dat motiv tuturor s cread c eram vinovat, c aveam ceva pe suflet, de aceea am evadat. Psihologic, toti erau justificati s judece asa. Dar, totusi, nici un act de activitate nu se putea constata. Aceasta infirma prezumtia vinovtiei. Rmnea ceva neclar. Din actul acesta necugetat pe care l-am comis, si cu urmri att de dramatice, cum se va vedea, am tras concluzia ca niciodat s nu lum o hotrre important sub imperiul fricii, cci ea va fi afectat de fric si va fi irational, rea, gresit, nedreapt. Nesigur la Bacu, am fugit la Iasi, n cartierul Pcurari, dup ce aranjasem cu niste prieteni s-mi pregteasc un
98
pasaport pentru Italia. La Iasi am gsit prieteni ce m tineau la curent cu ce se mai ntmpl n tar. Triam cu team. Cel mai mult timp l-am petrecut acolo la Biblioteca Universittii. Citeam mereu. Acolo am gsit cele sapte volume de memorii ale lui N. Iorga, textele autentice, nefalsificate de familie, ca cele de mai trziu. Se apropia timpul plecrii mele peste granit unde credeam c voi fi n sigurant. Dar, cu o sptmn nainte de cderea mea, am visat un vis nspimnttor: prea c, noaptea, un om mbrcat n haine negre a intrat n camera mea si mi-a spus cu glas rspicat: Cnd totul va fi gata pentru plecare, vei cdea si ca s te ncredintezi deplin de aceasta, o scriu cu litere mari! si cu mna lui a scris pe perete, aproape de tavan, ngrozitoarea sentint: Cnd totul va fi gata pentru plecare, vei cdea. Ea era scris cu litere negre. M-am trezit nfiorat. Tot zbuciumul meu pentru plecare era parc n vnt de acum. N-am mai dormit. M-am apucat s citesc dintr-un Nou Testament n frantuzeste, format mic, texte din Sfntul Pavel. Ah! Ct de odihnitoare sunt textele sfinte cnd esti nelinistit! Desi nu credeam c va fi chiar asa, ngrijorat, a doua zi mam mutat la alt cas. Nu puteam totusi s nu tin cont de acest anunt. mi ziceam: poate va fi asa, poate c nu va fi. S fie cum va rndui Dumnezeu. Suntem liberi, facem de attea ori ce vrem. Dar se poate ntmpla cteodat ca la vreunii s intervin mna nevzut a lui Dumnezeu si s ndrume viata cuiva pe o directie necugetat de el, cu o fort de nenvins. El devine atunci ca un agent al unei forte ineluctabile lucrnd n conformitate cu vointa acestei forte si, intrnd n planul ei de actiune, e prins fr a i se spune si, pe drumul dramatic ce i se deschide, el lucreaz lucrul lui Dumnezeu. Este el un prooroc? Nu! Cci proorocii sunt nstiintati c sunt alesi si li se spune precis si misiunea ce au de ndeplinit. Ei
99
sunt trimisi s spun solia lui Dumnezeu la un loc precis. Icoane ale viitorului se arat mintii lor prezente; ele nu sunt nc, dar vor fi la sorocul hotrt. ns pentru ei ele sunt prezente deacum si n misiunea lor intr si anuntarea lor. Atunci ce e, dac nu e prooroc? E un ins cu totul nensemnat, dar care simte c mna lui Dumnezeu st protectoare peste el si c n clipele cele mai grele l ajut direct, fiindc el, fr s cugete la aceasta, face lucrul Domnului n chip firesc ntre ceilalti oameni. El nu-si atribuie nici un rol deosebit si merge nainte n conditia n care se gseste, fr s cugete c e n drumul lui alturi de Dumnezeu. Numai dac reflecteaz n urma ajutorului primit n momentele cele mai grele ale existentei lui poate deduce c st lng Dumnezeu si face lucrul voit de El, fapt pentru care Dumnezeu l sustine. ARESTAREA Sosise momentul plecrii n Germania. Era seara de joi, 12 februarie 1942. Pleca un grup de nemti n Germania. Cu ei urma s plec si eu a doua zi. M-am dus s iau geamantanul de la vechea gazd. Era un ger cumplit. n camera mea soba de teracot ddea o cldur foarte plcut. M-am asezat pe dormez pentru cteva clipe si am adormit. Gazda nu m-a desteptat cci ea nu cunostea situatia mea, c sunt un fugar. La orele 11 seara. Bti puternice n us. Politia. - Nu ncerca s fugi c esti nconjurat: suntem multi! Am deschis. Erau sapte politisti. - Pe cine cutati? i-am ntrebat. - Pe profesorul Nicolae Grebenea, mi-au rspuns. - Cred c ati gresit adresa, domnilor. Eu sunt profesorul Ion Mnescu, si scot buletinul si actele militare doveditoare. M-au luat cu binisorul m-au privit lung si apoi au scos
100
cteva fotografii de ale mele. Le luaser de acas. Nu semnau tocmai bine. n ele apream mai brunet, nu cu tenul meu alb-roz la fat. Dar tgduirea nu putea merge prea departe. Eram n minile lor. Era limpede c nu-i puteam nsela. Am recunoscut. M-au perchezitionat. Au bnuit c poate aveam si un pistol, ns nu aveam. Nu purtam pistol nici n 1940, cnd eram secretarul Organizatiei legionare a judetului Bacu. Toate au durat pn la ora unu cnd m-au dus la politie. Acolo, anchete. Am dezvluit toate cum erau. Le-am artat c n-am clcat legea activnd ca legionar sau organiznd oamenii. i iubeam prea mult ca s-i bag ntr-un asemenea foc. - Atunci de ce ai fugit? Struiau ei. - Mi-era fric s nu m arestati, vznd cu ct struint sunt cutati si ridicati legionarii. Cercetrile au durat toat noaptea pn a doua zi la amiaz, fr ntrerupere, fiind uneori mai multi la anchet, iar mai des cte unul singur. Totul a mers pe un ton civilizat si fr violent. Cnd i-a venit rndul politistului din Iasi nsrcinat problemele legionare, acesta mi-a spus: - Regret foarte mult, domnule profesor, c ati czut. tiam de dumneavoastr, dar nu voiam s v arestez. V stiam plecat. De aceea i-am adus aici pe acesti cinci politisti din Bucuresti. De stiam c te-ai ntors, te anuntam s pleci si apoi veneam cu ei s vad c nu esti la aceast locuint unde te-am gsit. i, cu mult bunvoint, mi-a dat s mnnc o bucat de salam si pine. Cum dup trei zile ancheta nu a putut descoperi nimic mai mult dect ce spusesem, m-au dus la Bucuresti la Ministerul de Interne. Deci, cnd totul era gata am czut, dup cum spunea anuntul fatidic. n 1947 cnd, fiind detinut la Aiud, am fost scos la munc
101
cu un mare numr de detinuti ca s demontm linia de cale ferat dubl ce urma s fie dus n Rusia n contul armistitiului, un tnr pe care-l cunoscusem la Bacu se strecur cu grij si-mi aduse un pachet de alimente: brnz de putin, slnin, pine, o bucat de carne si un frumos cojocel de piele. El era acum student n ultimul an. Dar ce mi-a spus m-a impresionat mult. n noaptea n care am fost arestat, la orele dou noaptea, a sosit cu pasaportul ca s plec n Italia. Dar eram ridicat. A fugit repede la camarazii din oras. La ora trei noaptea politia a pus paz la casa n care am fost arestat. Dac venea la alt or, ar fi fost arestat si el. Precizia cu care s-a mplinit anuntul: cnd totul va fi gata... m-a uluit. Aductorul pachetului a fost nenfricatul si viteazul Petru C. Baciu din Bacu, un drz si mare lupttor legionar. LA BUCURETI. ALTE ANCHETE La Bucuresti m-au bgat ntr-o celul umed. Stteam pe un scaun lung n forma unei laite asa cum eram mbrcat. Noaptea mi se da o ptur ce se lua ziua. Dimineata, camera era plin de ap. Aerul devenea greu, peretii erau umezi pn sus. Celula era nclzit cu ap fierbinte ce trecea printr-o teav. Respiratia era grea. Dimineata eram scos n curte, unde m splam cu ap rece si m frecam, dezbrcat de cmas, pe tot bustul, desi frigul era cam ntre -18C si -29C . Un soldat venea s scoat apa ca s nu vin cineva s vad conditia n care sunt tinut. Soldatul scotea 15-20 cldri de ap. Noi anchete cu alti detectivi. Dar nici o schimbare n declaratiile mele. n mine ns s-a produs o schimbare. Mi-a crescut curajul neasteptat, enorm. Fusesem fricos, dar acum nu-mi mai era fric
102
deloc. M hotrsem: trebuie s nu trag dup mine pe nimeni, chiar dac ar fi s fiu ucis. Nimeni nu trebuie s sufere n urma mea. Smuls de la familie, eu trebuie s fiu gata de suferint si de moarte. i, dup aceasta, un curaj necunoscut crescu n mine si o liniste deplin mi inund sufletul si chiar o bucurie si o multumire simteam la gndul c nu voi putea face ru nimnui. Anchetatorii considerau c m vor slbi mult tinndu-m n acea celul cu ap n timpul noptii. Dup 15 zile, vznd c respiratia mea devine prea grea, am cerut hrtie spre a scrie declaratia pentru greva foamei, dac nu m vor muta n alt celul. Declaratia cu greva trebuia s nceap chiar din clipa anuntrii. N-a fost nevoie s o mai scriu. Ea ar fi creat complicatii, poate trebuia s vin medicul sau alti responsabili. i nu trebuiau s vad cum se poate ucide lent un om a crui vin era numai presupus, dar nicidecum dovedit. Dup dou ore m-au mutat ntr-o celul lipsit de umezeal. Diferenta era att de mare, c nu-mi venea s cred. Ancheta mergea fr rezultatele asteptate de anchetatori, cu unele amenintri sau promisiuni, dar fr btaie. Hrana era insuficient: un ceai dimineata, iar la amiaz si seara, o mncare cald de fasole sau arpacas, destul de subtire, la care se aduga un codru de pine. Dup un timp, anchetele au ncetat. Detectivii au plecat cu alte treburi si ca s caute, la Bacu si Iasi, dovezile vinovtiei mele. Celula n care eram acum era prietenoas si puteam privi afar. n ea am gsit nsemnarea scris de poetul legionar Radu Gyr E ger cumplit si Dumnezeu ne-a trimis zpada ca s ne aduc aminte de ngeri. Meditam la conditia mea: lsasem o sotie tnr, ce sperase s fie fericit cu mine, si o fetit de un an si ceva. Acum
103
toate sunt departe si cine stie cnd le voi putea vedea. Dar nu trebuie s le iubesc prea mult, ca s nu fac greseli n anchete si n viata ce va trebui s o duc de acum nainte. Cci va trebui s stau pe o linie de demnitate si onoare, orice ar trebui s sufr. M rugam lui Dumnezeu: Doamne, f ca ispitele si povara s nu depseasc puterea mea de rezistent. ntreste-m Tu si fii cu mine. Cci odat ce sunt cu Tine mi-e de ajuns. Frnturi din psalmi treceau prin memoria mea. Eram linistit si senin. Frigul si foamea le suportam ca pe ceva normal n conditia n care m gseam. De fapt, se desprimvra, aerul se nclzea si numai foamea mai musca din mine. Cum stteam n celul n liniste si n asteptarea terminrii strii n care m gseam, ntr-o noapte, n vis, mi-a aprut o cruce mare de marmur la fel ca acelea din cimitir. Totodat, pieptenul meu, care era negru, elastic, mi-a czut n vis din buzunarul hainei si s-a sfrmat n bucti. Dimineata am examinat visul; el era un alt anunt de ce va urma: Crucea era semnul unei mari si lungi suferinte, iar zdrobirea pieptenului spunea c tot norocul meu s-a dus. n povestile noastre romnesti, Sfnta Vineri ddea lui Ft Frumos o perie, un pieptene si nc ceva ca mijloace de salvare n momentele cele mai grele. Acum, n vis, pieptenul meu se sfrmase. Eram deci ca un om fr noroc n fata unei mari suferinte. Acest vis nu m tulbura nicidecum. Am rmas senin si hotrt s-mi duc n liniste suferinta ce mi se anunta. Nici o imputare nu-mi fceam, nici un regret, nici o rzvrtire sau furie. Nimic. Toate erau primite cu deplin liniste, ca ceva ce asa trebuia s fie. Cugetam: de-acum toate cele dinainte sunt departe, ele rmn n urm. Eu intru n alt timp, n alt conditie, n ceva nou, ca ntr-un nou eon. De acum, privirile napoi trebuiau oprite spre a pstra
104
pacea luntric ce se asezase deja n mine. Timpul trecea fr ca detectivii s mai vad de mine. Am intrat n mai. Chiar la nceput, fr alte demersuri, probabil nu descoperiser nimic nou, m-au trimis cu duba la Penitenciarul Galati. Aici urma s fie procesul. Ziua m-a scos n curte cu alti detinuti legionari; erau vreo 38 de studenti si elevi legionari, arestati din trei judete din Moldova, care nc nu erau judecati. Mai erau trei persoane: inginerul Mihai Tanco, constructor de nave, Ion Mondoc si nc o persoan. Acestia erau condamnati la 10 ani temnit fiindc inginerul Tanco de la antierele navale de la Galati, fiind dus la antierele navale de la Turnu Severin, primise o carte postal n care i se comunica c e asteptat s se ntoarc, c treburile merg bine n munca la santier si, Mondoc salutndu-l mpreun cu cel ce semna cartea postal, aduga: T.L.C. ceea ce nsemna: Triasc Legiunea si Cpitanul. Toti trei au fost condamnati la aceeasi pedeaps, 10 ani: cel ce trimitea cartea postal, cel ce saluta pe destinatar si cel ce primea cartea postal. Am relatat aceasta spre a se vedea ct de neserioase erau condamnrile atunci si pentru ce motive se primeau 10 ani de temnit. n curte era cald si ne-am dezbrcat de cmas. Era o plcere, o mare plcere. Dup frigul ce l-am ndurat, a primi acum razele calde ale soarelui, aceast binefacere a lui Dumnezeu dat tuturor era o mare satisfactie. Eram vesel si vioi, m bucuram sincer de acest dar al lui Dumnezeu neluat n seam de atta lume. Se vede c nu apreciem binele dect dup ce ne-a lipsit un timp. Am intrat n vorb unii cu altii si repede ne-am mprietenit. Erau tineri elevi si studenti, buni la carte, frumusei, ce intraser n Frtiile de Cruce legionare si au fost descoperiti. Acum erau ngrijorati de viitorul lor. Le-am imputat lipsa de prudent cu care au intrat n actiune n acele timpuri grele, cu
105
rzboiul gata nceput si cu niste legi att de dure mpotriva lor. Un tnr trebuie s nvete, s-si termine studiile, s aib un rost social si apoi s intre n actiuni politice pe care legile nu le permit. Numai n cazuri cu totul exceptionale, cnd tara este n primejdie si contributia lor e necesar, atunci, numai atunci, trebuie s intre si ei n lupt. Altminteri ei ntrerup, fr necesitate, drumul ascendent al vietii si cine stie cnd l mai pot gsi. C ei reprezint cu adevrat ceva numai cnd au terminat o scoal oarecare, iar nu cnd au rmas niste neisprviti. M-a mirat faptul c, n conditiile date, cu dictatura att de sever a lui Ion Antonescu, nu s-a gsit cineva s-i ndemne si s-i opreasc a activa politic. Bietii tineri! Gustau acum, prea devreme, pinea amar a temnitei. PROCESUL Foarte grbit, ntr-o dup-mas, am fost dus la Tribunalul militar din oras s iau cunostint de procesul meu. Eram dat n judecat pentru activitate legionar si organizare, lucru foarte grav. Urma s caut avocat si martori. Trebuia s iau legtura cu familia si s organizez aprarea. Peste trei zile, iat-m dus la proces, n boxa detinutilor, fr s fi fcut cel mai mic demers pentru aprare. Era de mirare atta grab. Sala era plin de oameni. Erau adusi n sal si elevii si studentii, cei 38, ce erau atunci la penitenciarul Galati. Erau adusi si printii si rudele lor, precum si avocatii ce urmau a-i apra. Numai eu nu aveam pe nimeni. Dup forma procedural a identificrii s-a citit actul de acuzare: scrisoarea ce o trimisesem din Iasi chestorului prefecturii politiei din Bacu, n care protestam c au fost btuti pe nedrept, destul de tare, de ctre comisarul Dnescu, trei elevi, care la judecat au fost gsiti nevinovati si achitati. Artam c
106
nu e bine c se petrec astfel de lucruri ce pot duce apoi la lupte ntre noi, romnii, si la rzbunri, ce n-ar trebui s se petreac vreodat; c Antonescu a comunicat trii c cercetrile legionarilor se fac ntr-un spirit de omenie si civilizatie; c purtarea inuman a comisarului Dnescu atinge prestigiul si rspunderea ntregii chesturi de politie Bacu. C acest comisar Dnescu a gsit un pistol la o fabric evreiasc din Bacu, ntr-un sertar, si nu a actionat nicicum mpotriva evreului, desi pentru asta era pedeapsa cu moartea, dar pe niste tineri nevinovati, romni, i-a snopit n bti sub bnuiala unei activitti interzise. Artam c vinovtia lui Dnescu o pot dovedi cu martori oculari. Ceream n ncheiere ca Dnescu s fie luat de mn si adus la omenie si bun simt. Acum, n fata mea, scrisoarea era btut la masin. Presedintele a constatat c nu am avocat. Atunci a rugat pe avocatul Veja din Galati ca, n 15 minute, s pregteasc aprarea dup care completul (Curtea) s-a retras. Avocatul nu m cunoscuse si m-a ndemnat s tgduiesc c am scris acea scrisoare. Tot asa m-au ndemnat si unii avocati bcuani ce erau angajati s apere pe unii dintre tinerii ce erau acum n sal. Eu am respins sugestia ce mi s-a dat pentru c, de fapt, eu am scris acea scrisoare si nu m puteam degaja de rspunderea ce decurgea din ea. La deschiderea din nou a sedintei, presedintele m-a ntrebat dac mi apartin cele citate. Am rspuns: - Am scris o scrisoare si liniile mari ale ei le recunosc n ce s-a citit, dar nu stiu dac cuprinde expresis verbis tot ce am scris eu si nu s-a strecurat ceva n plus sau s-a omis ceva, fapt ce ar altera sensul celor exprimate de mine. Atunci presedintele a scos originalul si mi l-a trimis s-l vd. L-am recunoscut imediat: era scrisoarea scris de mine cu
107
mna. A fost o surpriz. Multi din sal credeau c nu au originalul scris si c am fcut o greseal c am recunoscut c scrisoarea mi apartine. Acum am recunoscut cursa ce mi s-a ntins. Au adus o copie a scrisorii ca s m pun n situatia s nu o recunosc si apoi s aduc originalul si s arate tuturor din sal, si mai ales tineretului: Iat dup cine v luati. Iat ce oameni lasi si fr rspundere sunt legionarii si chiar sefii vostri, etc. Deci a fost bine c am recunoscut. n aprare, avocatul din oficiu Veja a cerut achitarea. El a motivat asa: Cum poate fi acuzat de activitate legionar si organizare clientul meu din pricin c a aprat trei tineri? Acestia au fost dati n judecat si justitia a constatat c ei n-au dezvoltat activitate legionar si nici nu erau organizati. De aceea ea i-a achitat. Cum e acuzat profesorul Grebenea c i-a organizat de vreme ce justitia i-a gsit neorganizati? Cum poate fi acuzat pe aceeasi baz de activitate legionar dup ce s-a constatat c elevii nu dezvoltaser o activitate legionar? Cer cu toat struinta achitarea cci e nevinovat. Dac vreti s-l condamnati nu-l puteti condamna dect la maximum trei luni, dac i veti face un proces de ultraj la adresa comisarului Dnescu. Mi s-a dat si mie cuvntul. Nu-mi mai amintesc ce am spus. De bun seam m-am aprat. Trebuie s fi fost ceva frumos, cci n temnit elevii au spus c a fost ceva frumos si onorabil, iar directorul penitenciarului, care asistase si el la proces, mi-a spus: Ai fcut o aprare inteligent si convingtoare. Credeam c vei fi achitat. i s-a dat o sentint la care nu m asteptam. Curtea s-a retras spre deliberare si, cnd s-a ntors presedintele, colonel, grav si senin, a pronuntat sentinta: 25 de ani munc silnic. M-a uimit, iar lumea a plecat consternat din sal. Atunci mi-am adus aminte de cuvintele Eclesiastului: i
108
am mai vzut sub soare c pe scaunul drepttii st frdelegea si n locul celui cucernic cel nelegiuit. i am zis n mintea mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit, cci este timp pentru orice punere la cale si pentru orice fapt. (Eclesiast, cap. III, 16-17). M-am ntrebat: cum a fost posibil ca un complet de judecat alctuit din ofiteri superiori s dea o astfel de sentint... ce inim au putut avea acesti oameni? Ce cap, ce cuget? Ce i-a putut orbi att de mult? Functia, ordinul ce l-au primit, erau ei niste robi cumprati ca s execute orice ordin, orict ar fi fost el de nedrept? E adevrat, era rzboi, era nevoie de liniste. Te temeai de cineva, voiai s fie pus la poprire. Bine! Dar cu o condamnare enorm? 25 de ani? Exista lagrul, loc de retinere. Sau o condamnare mic satisfcea necesitatea. De ce s-a dat atunci aceast sentint? Ea a avut un caracter pedagogic. S sperie pe cei 38 de tineri fedecisti12, precum si pe altii ce vor auzi de astfel de sentint grozav. i pentru aceasta trebuia sacrificiul unui om. Punerea n cumpn a vietii lui. Ct de departe suntem de legile lui Dumnezeu, de legile justitiei omenesti, chiar si de legile vietii! Un judector nu are el un rol social? Nu trebuie s tin un echilibru social? Dac puterea executiv aduce niste legi draconice, nu trebuie el s le reduc caracterul excesiv prin niste sentinte mai blnde si mai conforme cu dreptatea, cu binele? Dac sunt niste legi prea blnde ce ncurajeaz pe rufctori prin aplicarea lor, el va trebui s dea dovad de severitate. Ce intereseaz: legea n sine, sau triumful binelui, adevrului, drepttii? Aprarea ordinii desigur, dar n care s fie aplicat dreptatea. Dar ce au fcut judectorii mei? Unei legi excesive i-au
12
FDC: Frtiile de cruce

109
dat o aplicare excesiv si nedreapt la punctul cel mai nalt excesiv. Ei au uitat c: Justitia est fundamentum regnorum13, si c ordinea ntr-un stat nu se poate tine prin mari nedreptti. Lipsa lor de constiint e evident n cazul meu si n alte cazuri de acest gen. AIUDUL Dup cteva zile de la procesul meu a urmat procesul elevilor si studentilor. 11 dintre ei au fost condamnati iar ceilalti eliberati. i condamnrile lor au fost mari, ntre 5 si 25 de ani. i ei au primit pedepsele senini, socotind c nimeni nu va executa o pedeaps mai mult de 2-5 ani. Aceasta era psihologia general, asa credeam si eu. Conducerea era interesat s acrediteze aceast idee ca pedepsele s fie ct mai aspre fiindc ele vor dura putin. Acum pedepsele pentru o activitate ct de mic erau mai mari dect cele de la rebeliune. Pe la jumtatea lui iunie 1942 detinutii legionari condamnati au fost mutati la marea nchisoare Aiud. Drumul lam fcut cu duba, un vagon special pentru detinuti. Acolo ne-a luat n primire domnul Vucea, primul gardian. Penitenciarul Aiud este, cred, cel mai mare penitenciar din Romnia. El ocup o suprafat de sapte hectare si are ziduri groase si nalte de patru metri. Are o cldire, Zarca, cu 60 de celule: 30 la parter si 30 la etaj. Apoi Sectiile: o cldire cu vreo 25 de camere mari unde de obicei erau tinuti detinutii de drept comun si Celularul Nou, cldire mare cu trei etaje, cu 308 celule si cu cteva camere pentru militieni. El e n form de T si camerele au o suprafat de 24 metri. Aici am fost adusi noi, grupul de la Galati. Aici trebuia s ne ducem viata cu un regim celular sever, adic s stai singur n
13
Dreptatea este temelia crmuirii.
110
celul, de la sase luni - pentru pedepsele mici, la trei ani - pentru pedepsele maxime: munca silnic pe viat. Am fost mbrcati n haine vrgate, sure - cei cu pedepse mai mici, rosii - cei cu pedepse de la 20 de ani n sus. n celul erau tineta, pentru nevoile naturale, gamela si lingura, precum si cana de ap. Nou, detinutilor politici, ni s-a admis si o msut, crti, caiete, cerneal, toc si creioane. Patul era de fier cu o saltea de paie, ptura si o pernut. Hrana: dimineata un ceai de chimen, la amiaz fasole, zeam de cartofi sau arpacas, un singur fel. Seara ca la amiaz. Erau admise si pachete pn la 30 kg. Ni se ddea drumul pe rnd la preumblare, celul de celul, cte o jumtate de or dimineata si o jumtate de or dup amiaza. Trebuia s iesi n ordinea n care ti s-a deschis, s nu schimbi locul si s nu vorbesti. Dar se ddea drumul la ducerea tinetelor si atunci detinutii se ntlneau si, n cinci minute ct era permis s stai, puteai vorbi. ntlnirile constituiau o bucurie enorm. Unii se mbrtisau si-si spuneau intimitti, aveau timp s dea din pachetul lor si altora. Eram aici, la Aiud, cu vreo 800 de detinuti legionari, aproape toti intelectuali, elevi si studenti. ntre toti s-a stabilit o legtura strns de dragoste. Cei tineri aveau un mare respect pentru cei mai n vrst si admiratie pentru unii ce se distinseser n actiuni legionare. Prin noiembrie 1942 au sosit la Aiud vreo 28 de tineri elevi de clasa a VIII-a de la liceele din Brasov, aguna, Mesot si liceul industrial Astra n frunte cu Ioan Agapie, instructor legionar. Venirea lor a nsemnat un eveniment n Aiud, cci ei au fost niste tineri de cea mai bun calitate si n toate mprejurrile temnitei au avut o tinut deosebit de frumoas. Erau plini de avnt si entuziasm si au strnit simpatia tuturor.
111
Citez nume care mi-au rmas n memorie: Vasile Ciocil, Rduc Marin, Grigore Pop, Ion Varz, Gheorghe Creang. Directorul penitenciarului era cpitanul magistrat Aurel Munteanu, om voinic, cu o fat frumoas si cu o inim urt si perfid. i ura pe legionari si-i btea ru cu o bt si la fel pe unii comunisti, cci era la Aiud si un grup de vreo 60 de comunisti. Gardienii se purtau frumos si chiar binevoitor. Erau slujbasi corecti si la locul lor. Nu ne asupreau. Era o plcere s-l auzi pe unul dintre ei spunnd detinutului de drept comun ce deschidea celulele la ntoarcerea de la plimbare: Bag-i la camere s nu-i muste cinii, sau seara, la culcare, la orele 9: Domnisorule, bag-te sub plapum c sting lumina, sau: Domnisorule, bag-te sub plapum s nu te apuce ploaia. Toti s-au apucat s citeasc, s scrie, s studieze franceza, engleza sau germana fr profesor, s scrie poezii sau altceva, s traduc ceva. Elevii trebuiau s fac n fiecare zi o fapt bun, acum, nemaifiind liberi, trebuiau s cugete mcar la un gnd bun n fiecare zi. Familiile noastre s-au purtat admirabil cu noi, detinutii: aduceau pachete de alimente, haine s nu rcim, crti, caiete si vorbe bune, sperante. Unele doamne, n atitudinea lor, au atins sublimul. Devotamentul si puterea lor de jertf au fost peste orice asteptri si posibilitti. Doamna Goilav de pild, sotia lui Tudor Goilav, avocat n Bucuresti, era n divort cu sotul ei. Dar el e arestat si condamnat la 5 ani detentie si adus la Aiud. Ea veni ndat cu pachet la dnsul. El, mirat si extrem de fericit, o ntreab: - Cum de ai venit la mine? - Esti ntr-o conditie grea si la necaz. Cum as putea s te las? i a venit lun de lun sau a trimis cte un pachet cu de
112
toate n chip regulat timp de 5 ani. El a tradus n acest timp din limba german Cntecul Nibelungilor si l-a dedicat sotiei sale o traducere exceptional. A tradus apoi greaua carte Der Wille zu Macht Vointa de putere, de Nietzsche si a dedicat-o tot sotiei sale. Autorul era cu totul ncntat de atitudinea sotiei dar, cnd s-a eliberat, ea i-a spus: i acum, dragul meu, fiindc nu mai esti n greutti, acum pot s plec. Mie mi-au trimis, alternativ, pachet, sotia si fratele meu, Dan; o lun el, o lun sotia. Antonescu si acum dorea ca legionarii s intre sub comanda lui. n scopul acesta ne adunam de dou ori pe lun n curte ca s ni se vorbeasc si s ni se arate care e dorinta Maresalului cci, dup cderea Odesei, ocupat de trupele romne, Antonescu si-a luat gradul de maresal. Dar legionarii au rmas constanti mpotriva unei astfel de dorinte. Ni s-a cerut, dac vrem, s plecm pe front. Am cerut si eu imediat s mi se permit s plec si s mor pentru patrie dect s zac la nchisoare. Dar cnd mi s-a spus c nu pot merge dect cu gradul de soldat si nu de ofiter, cum eram, am refuzat a pleca. Cum, mi-am zis, n-am fost degradat, cum as putea pleca astfel? Ar nsemna s recunosc c sunt vinovat si s confirm prin atitudinea mea valoarea sentintei ce mi s-a dat. Unii au plecat. Dar ei au fost bgati n unittile de soc, precum am auzit mai trziu, si nu stiu dac a mai scpat vreunul. La 19 noiembrie 1942 rusii au rupt frontul german la Cotul Donului. De-acum ncepe retragerea germanilor din Rusia. Retragere treptat. Presiunea rusilor e mare. Nemtii sunt mpinsi mereu napoi. Acest fapt a avut la Aiud urmri grele asupra legionarilor. Acum maiorul Munteanu a nceput o con-strngere a legionarilor, o oprire a corespondentei si a pachetelor, atacuri verbale adresate tuturor celor adunati n curte la ordinul lui,
113
bti, atitudini ndrznete si vexatoare fat de membrii familiilor legionare ce veneau s viziteze pe brbatii, fratii sau fiii lor, si alte rutti. n schimb, a nceput s se poarte mai bine cu detinutii comunisti, s fie amabil si s le aprobe chiar un miting n curtea temnitei. n acest timp socrul meu Victor Davidescu se ocupa insistent de eliberarea mea. A discutat cu Antonescu la Bacu si, dup informatiile ce i le-au dat unii oficiali din oras despre mine, a promis eliberarea mea. i doamna Antonescu, dup discutii cu soacra mea, Florica, si, dup cte am nteles, la cererea unor doamne din oras a promis si ea c va sprijini, pe lng sotul ei, eliberarea mea. n acest scop am fost adus n 1943 la Ploiesti, unde se mutase socrul meu. M-a vizitat la Penitenciarul Ploiesti plin de ncredere si mi-a vorbit deschis despre demersurile lui si c eliberarea mea e sigur. Naiv si de bun credint, a discutat despre toate si cu directorul nchisorii Ploiesti. Dar acesta era si informatorul Sigurantei Statului. Repede mi s-a pregtit un nou proces. Scopul era acesta: s mpiedice pe Antonescu s m elibereze. Cum ar fi putut el elibera un detinut ce primise o condamnare de 25 de ani si acum avea un nou proces? i apoi o nou condamnare. Socrul meu nu stia vicleniile omenesti. Auzind de un nou proces, se mir mult si angaj imediat un mare avocat pentru aprarea mea. Auzise de procesul de la Galati si stia de la cei ce fuseser asistenti la proces c nu aveam vreo vin. Avocatul ceru o mare sum de bani pentru aprarea mea, socrul i-o promise. Dar eu l-am sftuit s renunte la aprarea mea n proces cci tot voi fi condamnat. El refuz, se nfurie si mai angaj doi avocati. Procesul trebuia s se tin la Ploiesti. De ce se mutase de la Galati? Fiindc aici era cel mai nedrept presedinte de curte
114
martial din tar: colonelul Cristea Manea, un armean stricat n strfunduri. De la el se astepta condamnarea n chip sigur. Nici un detinut nu scpa de la el necondamnat, iar pe legionari i ura n gradul cel mai mare. Dorea s-si bat joc de noi, profitnd de sotiile noastre ce se interesau de procesele noastre. De aceea, prahovenii plteau cte o prostituat ca s se prezinte ca sotia vreunuia si s primeasc propunerile lui amoroase. Atunci sentinta era micsorat mult. Chemat fiind s vd dosarul, am fost mirat c el putea constitui un proces; erau trei piese n el: o chitant n care un muncitor din Bacu semnase c a primit de la mine 25.000 de lei ca ajutor de Crciunul anului 1940, alt chitant n care un tnr intelectual recunostea c a primit ca mprumut 400 de lei, si o a treia chitant de acelasi gen, pentru cteva sute de lei. Presedintele a tinut s vad inculpatul. M-am dus la el si am auzit cele mai murdare si grele insulte ce mi s-au adresat vreodat. Mi-e rusine s le reproduc. A grbit si el procesul. Deci fr martori. Dar nici nu trebuiau martori. Cel mult, eventual, niste magistrati din Bacu care m cunosteau si puteau arta probitatea mea. Procesul a nceput cu identificarea mea, la care, fiind eu legionar, a nceput el un atac fulminant contra legionarilor, apoi, fiindc eram preot ca pregtire, mi s-a adresat asa: - De ce n-ai stat, m, la biseric s cnti: Doamne miluieste, popa prinde peste? Te-ai uitat n oglind? Urtule! Voiai s fii deputat, prostnacule? Nu am rspuns nici un cuvnt. Cum ar fi meritat acest om un rspuns? Procurorul a spus doar pentru ce sunt trimis n judecat, nespunnd nici c sunt vinovat, nici c sunt nevinovat. Desi el vedea doar c sunt nevinovat. Dup ce primul meu avocat a nceput aprarea artnd onestitatea mea, a fost ntrerupt cu cuvintele:
115
- Destul! Nu mai e nevoie de nimic. Curtea e lmurit si sentinta este scris, si pe loc a citit sentinta, 20 de ani de munc silnic, dup care curtea s-a retras. Toti au rmas consternati. Magistratul e probabil nebun. Socrul meu a rmas mofluz. Cheltuise banii degeaba cu avocatii. Prin niste rude din Ploiesti el mai fcuse si niste daruri mitocanului care la una din rudenii luase o mas bogat si darurile pregtite si crora le-a spus c neaprat voi fi achitat, cci nu sunt dovezi de vinovtie n dosarul pe care l-a scos din serviet si l-a artat. Nu mi s-a dat ultimul cuvnt, dar, cnd am auzit c sentinta e scris, as fi voit s m ridic si s spun cuvinte grele cu privire la acest proces, dar socrul meu mi-a fcut semn s nu vorbesc ca s nu-l supr, a motivat el apoi. Eram umilit si plin de revolt. Ct turpitudine la acest magistrat! Ce compromitere a justitiei! Ah, unde esti tu epes, doamne! Unul dintre avocati m cheam: - Trebuie s mergi la presedinte ca s fac actul de contopire a pedepsei actuale cu cea veche. Te rog s-i multumesti respectuos pentru aceast bunvoint. M-a nfuriat: - Cum! S-i multumesc acestui om fr de lege! Nu, domnule! Niciodat. Fac ce va vrea. M-a dus la el n birou si Manea mi-a spus: - M! i-au dat 20 de ani c asa am vrut eu. N-o s-i faci toti. O s faci mai putin. ti fac acum contopirea pedepsei ca s ai o singur pedeaps. S stii, asa procedez eu cu legionarii, bagu-i n C l-am cunoscut pe l mare la Mnstirea Dealului, bagu-l n - si acum s stai linistit s nu dai iar de mine, c stii ce v fac eu, bagu-v pe toti n Nu stiu dac am semnat ceva. N-am spus nici un cuvnt, dar cugetam s iau sticla de cerneal din care scria s i-o arunc
116
n fat. ns soldatul era lng mine. I-a poruncit: - Ia-l acum si du-l. Astfel am fost dus la Penitenciarul Ploiesti dup acest proces de pomin. Asa s-a terminat orice sperant de eliberare a mea de ctre Ion Antonescu. Eugen Cristescu, seful serviciului secret, a stiut s pun la timp n scen acest proces; ns socrul meu se mai mngia cu iluzia c va reusi s rstoarne toate si s m scoat afar. Peste cteva ore mi-am revenit. Linistea s-a asezat din nou n inima mea. Regretam c am fost nfuriat si c am cugetat cele spuse mai sus. IAR PENITENCIARUL PLOIETI Uitasem s spun: cnd am sosit la Ploiesti, unde erau cteva sute de detinuti de drept comun si vreo sase legionari, pe cnd mi se fcea perchezitia, treceau unii detinuti de drept comun si, dac nu erau vzuti, m salutau foarte respectuos. Nu m cunosteau, dar m-au vzut n haine vrgate rosii. Asta nsemna c am o condamnare mare si detinutii se bucurau de o consideratie cu att mai mare cu ct aveau o condamnare mai mare. Detinutii erau mprtiti: cei mari si cei mici. Cei mici erau cei de drept comun, iar cei mari erau cei politici. Cei verzi, legionarii, si cei rosii, comunistii. n ziua sosirii mele la Ploiesti, dup perchezitia ce mi s-a fcut si asezarea mea ntr-o camer, s-a prezentat la mine Ric Marghidescu, un tigan criminal, originar din Ploiesti si, cu o farfurie de friptur cald si cu o sticl de tuic si niste phrele, m-a invitat s servesc spunndu-mi: - Sunt seful detinutilor de aici. Toti mi se supun si, stiti, am fcut rost cnd am aflat c e unul din cei mari cu vrgate
117
rosii, noi, adic eu si fratele meu Damian, suntem cu cei verzi. V rog s serviti. Fceti-ne cinstea aceasta. i a umplut phrelele pentru vreo 4-5 detinuti de care era nconjurat. Iat: nchinm noi mai nti cum se cuvine. Era greu s primesti, dar era si mai greu s refuzi. Ofensati erau rzbuntori. Am luat si tuic si friptur, a struit si mi-a mai pus un phrel. Pe al treilea l-am refuzat. - V aduc n fiecare zi friptur si tuic sau vin. i s-a tinut de cuvnt. - Cum poti face tu asta, Ric? - Pi nu sunt sef aici, n judetul meu? Deci el era sef. Binenteles, eu eram departe de a avea astfel de posibilitti, dar peste cteva zile am luat legtura cu ai mei si, sub pretextul c s-ar supra dac nu as primi hran de la ei, am refuzat s m mai serveasc. M-am mprietenit cu el si am discutat multe lucruri mpreun. Mi-a spus despre felul cum lucra. Avea sapte crime si eu l-am ntrebat dac nu-i pare ru de aceste ucideri. - Nu, mi-a spus el, n afar de una. - De ce? l-am ntrebat. - S vedeti. Ddusem ntr-o noapte o lovitur si ne-a mers bine si apoi, pe la amiaz, petreceam ntr-o pdure. Iat c trece o motociclet cu atas cam la 600 de metri. Eram un trgtor bun. Tovarsii mi-au zis: Tu-l iei sigur si de la distanta asta. i m-a pus dracu si am tras. ndat a czut la pmnt. Mi-a prut foarte ru si am njurat pe cei care m-au pus s trag. - De ce? - Fiindc, vedeti, am omort un om din joac si nu se cade s omori un om din joac. - Dar de ceilalti sase de ce nu-ti pare ru? - Fiindc atunci cnd i-am omort eram n exercitiul functiunii. Trebuia s-i omor dac mi-au iesit n cale, altfel nu reusea treaba. Dar sta, sracul, era nevinovat.
118
Temnita de la Ploiesti fusese bombardat si o parte nu mai era locuibil. Ziua stteam de vorb cu camarazii. Unii aveau procese n curs. Am fost ndurerat de rapacitatea avocatilor care fr mil cereau onorarii mari si asigurau pe clienti c vor cstiga procesele pe care mai totdeauna le pierdeau la Cristea Manea. Unii, ca s plteasc, vindeau grdini si livezi si apoi, dac pierdeau, nu mai aveau cu ce s se ntretin. Dup bombardarea temnitei din Ploiesti, Antonescu s-a prezentat la fata locului si a vzut dezastrul. Cei ce au lucrat la stingere si la reparatii au fost mai ales cei sase legionari. Dar si altii. Antonescu a dorit s-i vad si le-a multumit. Cnd a auzit c ei sunt legionari, Antonescu a izbucnit ctre nsotitorii lui ntre care si Eugen Cristescu: - Ce tot spuneti, m, c legionarii vor s m omoare. Uite, acum au avut ocazia si n-au fcut-o si au mai fost si alte ocazii. i a cerut o list a celor ce au lucrat. Legionarii erau n frunte, cci ei au srit nti. Dar Misu Antonescu i-a sters de pe list si maresalul i-a gratiat doar pe cei pe care i-a gsit pe list. ntre cei sase detinuti ploiesteni era un tnr ce venise din rzboi rnit, decorat cu Mihai Viteazul. El fusese functionar la un birou militar. Colonelul si ceilalti sefi i-au dat cele mai bune referinte ce se puteau da unui subaltern. Ele erau acum atasate la dosar. Dar Manea nu-i ddea totusi drumul pentru c s-a gsit n sertarul lui o fituic de patru rnduri cu un cuprins legionar inofensiv; Manea nu-l lsa din mn. Tnrul a negat c-i apartine fituica. Manea l-a chemat si i-a zis c trebuie expertiz grafologic. Dar detinutul a rspuns c nu are cu ce o plti. ns Manea i-a rspuns: - O va plti curtea, nu noi. i tnrul a intrat n panic. Mi-a spus temerea lui: - Sunt pierdut. Fituica e a mea.
119
- nc nu esti pierdut, i-am spus. ncearc ultima sans. El era logodit si si pregtea cstoria. Logodnica venea zilnic s-l vad. Spune-i logodnicei s-l ntmpine pe marele grafolog Henri Stahl, ce urma a face expertiza, si s-i spun c ai fost pe front, c esti rnit, decorat cu Mihai Viteazul, c ai cele mai bune calificative care se pot vedea la dosar, dar acest om ru, stricat, vrea condamnarea ta. S-i spun: noi plnuisem acum s ne cstorim, l iubesc mult si poate-l nenoroceste. Poate-l va ndupleca s-i fie mil. Mi-a primit sfatul si asa a fcut. Rezultatul expertizei: nu-i apartine foaia ncriminat. Chiar n seara aceea, dup expertiz, a fost eliberat. Marele grafolog stia bestialitatea lui Manea. Om de mare finete sufleteasc, Henri Stahl a salvat o situatie grea. Mai erau deci si oameni de inim. IARI AIUD Rmnerea la Ploiesti nu mai era necesar. Orice sperant de eliberare imediat era nlturat, cci Antonescu ridicase prin lege dreptul la recurs. Astfel, judectorii abuzivi puteau face orice, cci nu se puteau teme c vor fi dezisi de o instant superioar. Lipsa dreptului de recurs este una din cele mai mari nedreptti ce se pot imagina n aflarea adevrului. Aceast lege cu caracter criminal, aplicat legionarilor de la noi, trebuie s fi fost adus de ura si spiritul machiavelic al lui Misu Antonescu, inspirat poate de fratii lui francmasoni. Am fost dus la dub pentru ntoarcerea la Aiud mpreun cu un muncitor calificat, legionar ce mi s-a prut de o puritate extrem. Era tnr, de vreo 23 de ani. Duba era plin de detinuti de drept comun, unii mbrcati n haine civile foarte elegante. Un grup de vreo 10. Ne-am asezat la un colt si ne-am pus
120
geamantanele alturea, pndindu-le cu atentie. ndat unul dintre ei, foarte elegant, a scos niste tuic si niste phrele de vreo 30 de grame si a nceput a servi pe tovarsii lui. Ne-au invitat si pe noi s servim si eu nu i-am putut refuza. Dar camaradul meu nicicum n-a voit s ia, desi a fost mult mbiat. Au avut mncare bun si ne-au oferit si nou. Eu am primit, dar camaradul meu a refuzat cu drzenie iarsi. Nu i-au adresat nici un cuvnt agresiv, dar l priveau cu nemultumire. Pe la jumtatea drumului au cobort. Noi ne-am uitat la geamantane. Al meu era intact, al camaradului meu era golgolut, nedescuiat. Fusese tiat pe dedesubt si scos tot ce se gsea n el. Detinutii de drept comun se rzbunaser. Refuzul de a bea cu ei fusese considerat un dispret si o sfidare. i totusi el nu l-a slbit din ochi. Cum i l-au tiat? Trebuie s spun c acesti detinuti, hoti de buzunare sau banditi, au atta ndemnare nct e cu neputint, orict ai fi de atent, s nu fii furat. Duba nu e pzit de vreun gardian si n ea se pot petrece tot felul de rele: bti, asupriri, omoruri si, trezind apetitul sexual, unii sunt siliti s accepte s fie violati. n toate drumurile pe care le-am fcut nu am auzit ca ei s fi ndrznit s fac acest act cu detinutii politici, dar cu altii, avocati, profesori, aceste mrsvii s-au ntmplat de multe ori. Calitatea de detinut politic era o pavz serioas. Ei stiau c acestia puteau s dispun ntr-o zi de soarta lor. De aceea erau prudenti. La Aiud am fost bgat n aceeasi celul cu studentul Constantin Bucur din Bacu. Regimul la Aiud se nsprea zi de zi. Cu ct frontul german n Rusia mergea mai prost, cu att Munteanu, directorul, strngea chinga la Aiud. Dac pn la ruperea frontului de la Cotul Donului, 19 noiembrie 1942, btuse pe comunisti, acum, dup o perioad de expectativ ce dura pn dup marea btlie din vara lui 1943 de la Tula-Orel, btlie hotrtoare pentru soarta rzboiului, venise
121
rndul s fie btuti legionarii. Munteanu crease o atmosfer de teroare si groaz. Auzeam din cnd n cnd c unii au fost btuti. Ne asteptam fiecare rndul. Amenintrile lui Munteanu cresteau din zi n zi. Era un ins diabolic. Incontestabil, era sub influenta lui Eugen Cristescu si a altor dusmani ai legionarilor. Btaia se fcea cu Margareta, o centur lung si supl, si cu Berta, dou centuri legate la mijloc cu o tinichea subtire. Btaia cu Berta era zdrobitoare si se aplica dup ce doctorul lua tensiunea. Nu era nevoie s fii vinovat. Sub lovituri puteai chiar muri. Voind s manevreze mai bine celularul, Munteanu m-a mutat n Zarca, vechea nchisoare cu un regim ceva mai dur dect celularul. Acolo eram izolat cu nc ctiva camarazi mai ru vzuti de Munteanu. Aiudul era deja o izolare, acum eram izolat n izolare. Dar, voind s scape de noi de la Aiud, ne-am trezit c ni se pun lanturi, cte doi la un lant, la picioare. Eram legati si de mn cu cellalt. Era o pozitie grea la miscare si mai ales cnd mergeam la closet. Asa ne-a dus la dub cu destinatia Galati. Cnd ne-a vzut directorul temnitei Galati, director cu vreo 30 de ani de serviciu, a rmas uimit si a fost revoltat la culme. Nici pe cei mai mari criminali nu i-a vzut vreodat transportati astfel. Ne-a spus ctorva n particular c la ntlnirile directorilor de penitenciar Munteanu si d aere de superioritate si e de o mare ndrzneal. Ne-a luat imediat lanturile si ne-a izolat cte unul, n celule, la parter. Eram vreo 31 de insi. Ne bucuram c am scpat de Munteanu. Directorul a comunicat procurorului de la Galati conditiile n care am fost adusi si el a venit s ne vad. Ne-a anchetat si ne-a cerut s dm declaratii de conditiile inumane n care am fost adusi. Era furios. Miselia lui Munteanu l revoltase la culme. Vorbea de demersuri mai sus. Mi s-a prut a fi un om
122
exceptional. Ne-a vizitat n dou rnduri. La Galati, directorul s-a purtat frumos cu noi si legal, adic corect. Chiar a doua zi de la sosire aud: Deschide fereastra, aici Beril. Ia pachetul, mnnc si apoi ascunde-l n horn. Cu o funie se slobozea de la etaj un sculet cu mncare. L-am luat: era pine, salam, carne, totul cam vreo 3 kg. I-am multumit. Am auzit apoi: Fiti atent, o s v mai dm. M-am mirat. Cine era acest suflet generos care fcea aceasta? Peste cteva zile am avut prilejul s-l vd si s stau de vorb cu el cteva clipe. Era un brbat nalt, frumos, foarte bine legat, un Hercule. Am aflat si cine e. Era un ucigas, condamnat la munc silnic pe viat. De ce? Iat nesansele vietii. Era brutar la o fabric de pine din Galati cnd patru tovarsi au srit s-l omoare. Voiau s-l bage ntre malaxoare dar nu au reusit. Lupta a fost grea, dar la urm i-a omort el pe ei. Era nnebunit. Venind stpnul s vad ce se ntmplase, i-a dat si lui cu toporul o lovitur si l-a omort. A venit apoi sotia stpnului si i-a dat si ei o muchie de topor, a mai venit apoi un copilas, care vzndu-l furios a strigat: Nu m omor nene c sunt mic, dar l-a lovit si pe el cu toporul. A venit si o pisic si a omort-o si pe ea. i totusi n structura lui acest om nu era un criminal. Ceasul cel ru a spus el, a adus toat nenorocirea. Eu eram la om la locul meu si ceasul cel ru m-a scos din linia mea. Apoi viata lui a fost ntre criminali si iat ce manifestri are dup sapte ani de temnit. De bun seam, n orice om ajuns ucigas din ntmplare, rmne permanent o lumin divin, o pornire spre bine, o bucat de aur pur, care se arat cnd se iveste acest prilej potrivit s se arate. Pe Beril l-am ntlnit si cu alte ocazii peste vreo doi ani, arta c este un om pe care un prilej nefericit l-a scos din rndul oamenilor.
123
De aceea, dac ne iese n fat un criminal, s nu-l urm si s ne deprtm de el cu dispret, ci s vedem mai nti ce mprejurri l-au dus la crim, cum se afl acum, msura n care el s-a deteriorat sau a evoluat. S-l privim cu atentie si bunvoint, s-i acordm nc un credit si dac se poate, putin iubire. El are nevoie de iubirea noastr, dispretul l-ar nri, ns dragostea l nalt si-l umanizeaz. S ne aducem aminte de cazul lui Zaheu din Sfnta Evanghelie, cinstea pe care i-a fcut-o Iisus intrnd n casa lui si cinnd cu el l-a transformat n adncuri si a fcut din el un om nou, drept si mrinimos. S nu uitm niciodat observatia Mntuitorului: Nu cei sntosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12). Deci spre acestia s ne ndreptm si atentia noastr. Recunostinta lor cteodat e imens, dar pretul cel mare e uneori schimbarea lor profund. Temnita era si la Galati cu alimentatie de temnit, cu regimuri de celul, cu o or de plimbare pe zi. Dar era fr presiuni si observam destul omenie n atitudinea directorului. n vreo trei luni ct am stat la Galati, att procurorul judetean, ct si procurorul general ne-au vizitat de vreo trei ori artnd o deosebit bunvoint. Trebuie s relatez aici un caz interesant: ntr-o dup-amiaz am fost dusi s ne preumblm ntr-un dos al temnitei; gardianul ne-a lsat singuri si iat o mas ntins, pe care erau asezate hrtii, pine, farfurioare cu jumri si ou calde. Erau si scaune lungi pe care s stm. Pe masa de lemn, la o margine, era scris: V rog nu m refuzati. Poft bun! Ric. Era acelasi Ric Marghidescu, tiganul de la Ploiesti. El aranjase osptul, cum era s-l refuzm? Eram destul de flmnzi. i nici mcar nu s-a artat apoi ca s-i multumim. Administratia se fcea c nu stie nimic.
124
Dar acest plcut intermezzo la Galati trebuia s se ntrerup. Demersurile procurorului general contra lui Munteanu s-au fcut la Bucuresti. Deci n-a fost bine c ne-a mutat la Galati. Ne-a cerut napoi de la Galati la Aiud, unde eram n sigurant, fr putinta vreunei plngeri. Aici nici un procuror nu a trecut s ne vad. Aurel Munteanu era prieten cu directorul general al penitenciarelor, colonelul Alecu Petrescu, cu care fcea la Aiud, cnd acesta trecea n inspectie, niste chefuri monstru cu femei frumoase din oras. Munteanu obtinuse de la directorul general nu numai reeducarea, ci si pedepsirea noastr, a tuturor, pentru ndrzneala de a ne fi plns contra lui. El ne-a ntmpinat la sosirea n temnit si pe doi dintre noi ne-a si luat n primire imediat. Pe mine si pe locotenentul Gheorghe Bleotu, un om foarte destept, care la scoala special de la Sibiu se clasase primul ntre ofiteri. Era oltean, din Vlcea, cu o sotie profesoar. El, de la Crciunul lui 1941, explica c nemtii pierd rzboiul pentru c planul lor de atac a fost gresit. Ideea de atac principal al nemtilor a fost pe centru si pe flancul stng. Dar, documenta el, ideea principal de atac trebuia s fie pe flancul german drept, pentru cucerirea spatiilor economice si petroliere, si pe centru. Lucru pe care l-au si fcut nemtii n ofensiva din 1942. Pe Bleotu l-au luat cel dinti si l-au dus n alt camer unde auzeam njurturile si cum l bate. El era bine legat, cu un corp robust. Eu eram mai putin solid. M-au luat apoi pe mine. Directorul general aprobase 15 lovituri. Mi-a artat aprobarea. Doctorul mi-a luat tensiunea. - Merge, a spus el. Apoi Munteanu a poruncit: - ntinde-te! Loviturile erau aplicate cu Berta.
125
- Ai grij s nu-l lovesti pe spinare, porunci el gardianului. Loviturile veneau una dup alta, grele, sfsietoare. Eu ns nu plngeam. Oftam greu, numai, dup fiecare lovitur. Un gardian ce era si el prezent la aceast demonstratie, erau prezenti vreo cinci, strig: - D-mi mie, m, s dau si mai tare. i i-a dat. ntr-adevr, loviturile lui erau mai grele cci era mai voinic. Pielea se rupse si sngele tsnea din mine. Dup cele 15 lovituri oficiale, Munteanu ordon: - Mai d-i cinci lovituri de la mine. i mi-a mai dat. Abia m-am ridicat si mi-am tras pantalonii, c Munteanu m-a dus ntr-o camer unde eram numai noi singuri. - Cum ai ndrznit s te plngi la procuror? m-a ntrebat. - Nu m-am plns. Ei ne-au ntrebat cum am venit, cum am fost legati unul de altul si ne-au cerut s dm o declaratie scris. - i de ce ai dat? - Nu puteam s nu dau si am spus numai adevrul. - Adevrul e s m prsti pe mine la niste banditi, la niste legionari. O s-i bag n temnit si pe ei. i mi-a tras o puternic lab care mi-a atins ochiul drept. M-am cltinat. S-a uitat. Lovitura lsase urme pe obraz. - Ce-i? a ntrebat el. - Mi-ati atins ochiul si am vzut stele verzi. S-a uitat la mine si s-a rzgndit. Loviturile pe fat las urme. - i ai ndrznit tu s scrii contra mea? si au nceput loviturile n piept, n coaste, n solduri, ploua cu lovituri. Nu se putea opri din furie. Poate 50-60 de lovituri. Am czut jos. A plecat si a nchis usa lsndu-m acolo. Apoi, peste cteva ceasuri, a venit cu doi gardieni. - Duceti-l n Zarc pe tlharul sta. M-au dus lng Bleotu. M-au luat de brate si m-au dus n
126
Zarc, pentru c nu m puteam tine pe picioare. Btaia fusese zdravn. M sleise. Vreo trei sptmni nu m-am putut duce cu tineta. Stteam ntins. Pachetele mi-au fost interzise. Citeam Biblia n traducerea lui Gala Galaction. Citeam Psalmii. Ce revelatie! Ce sensuri noi descopeream acum n ei! Eu i mai citisem de 3-4 ori pe toti, i stiam, dar acum descopeream o alt ncrctur n ei, alte frumuseti, alt continut, alt bogtie. Eram mirat si fericit. Ct de bun e Dumnezeu c, iat, n durere ne descoper ceva din tainele Sale. Gardianul de pe sal, Avram, descuie si strig: - S-mi faci celula lun ca spicul grului. Ia crpa. i-mi arunc n pat o bucat mare de carne si una de pine. Apoi face semn: s nu stie vecinul. - Auzitu-m-ai? Lun. i nchise cu zgomot usa. i ori de cte ori era la rnd mi ddea cte o bucat de carne. Cnd venea detinutul de drept comun cu ciubrul de mncare uneori i spunea: - Vezi? E slbit. Poti s-i dai nc un polonic. Eu nu zic si dai, dar dac vrei poti s-i dai. i buctarul mi mai punea un polonic de fasole sau de zeam de cartofi n gamel. Am nteles c toti care am fost adusi de la Galati erau acum n Zarc, ca pedeaps. Pentru toti s-a obtinut o pedeaps oficial de mai multe lovituri, pentru unii cu Margareta, iar pentru altii cu Berta. Se spunea c un camarad, foarte robust, era luat din Celular si btut sptmnal pentru c-l reclamase pe Aurel Munteanu c trieste cu nevasta lui. Se auzise n Aiud c Munteanu fcea niste chefuri cu directorul general, Alecu Petrescu, cu femei frumoase, dintre care una era sotia acestui detinut: tnr, frumoas si plin de foc. Cderea acestei femei pe drumul desfrului s-a fcut usor: si iubea mult brbatul, care si el era foarte frumos si un brbat
127
ales, avocat, venea regulat lunar cu pachet la el. Dar ea, ca si celelalte femei, trecea nti pe la Munteanu, unde de fapt treceau toti vizitatorii. Ea va fi cerut lui Munteanu putin bunvoint pentru sotul ei. El va fi promis si ea apoi i-a oferit, drept multumit, gratiile ei. TEROAREA ncepnd din primvara lui 1944, la Aiud, pentru legionari s-a instalat o atmosfer de teroare fizic si moral. ti era groaz s privesti pe camarazii ti la plimbare. Munteanu tuna si fulgera. Ddea pedepse cu nemiluita. Trecnd un general s se intereseze de un nepot ce era n celular, Munteanu n-a vrut s-i descuie ca s-l vad. El a mintit spunnd: - Aici sunt o seam de criminali primejdiosi si am ordin strict de la Antonescu ca s nu fie artati nimnui. Dac ar fi deschis, s-ar fi putut afla miseliile si frdelegile lui. Deci iat cum lunec omul: mai nti face o nedreptate, o frdelege, apoi ca s nu se descopere e silit s recurg la alte frdelegi si de acum frdelegile se tin lant. Cea mai mare grij trebuie s-o avem s nu facem prima frdelege, cci, odat intrat pe drumul ei, ca o fatalitate, celelalte urmeaz de la sine. Triam acum ntr-o mare lips de informatii. Evenimentele zilei nu le mai cunosteam. tiam de complotul din Italia contra lui Musolini n care intrase nsusi ginerele su, contele Ciano. tiam cum cpitanul de aviatie german Scorteni l-a furat din minile englezilor si c a fost reinstalat cu ajutorul nemtilor. tiam c o parte din Italia e ocupat de trupe anglo-americane, c frontul german merge prost si c rusii se apropie de granitele noastre. Dar att! Mai mult nu stiam.
128
Frdelegile lui Munteanu se vede c s-au auzit la Bucuresti, c a venit o anchet condus de Alecu Petrescu. Ni sa cerut s dm declaratii cum a fost. Unii s-au ferit s se mai aventureze s spun adevrul si l-au ocolit. Altii l-au spus pe jumtate. Altii au spus: Nu fac nici o plngere mpotriva faptelor ce s-au petrecut. Eu am spus: - Cele ce s-au ntmplat au dus la o btaie oficial. C n-o meritam, poate s o deduc oricine. Aprobarea btii a venit n urma unor informatii ce n-au putut fi juste; cci, dac s-ar fi cunoscut n mod real faptele, nu s-ar fi venit cu o aprobare oficial de btaie. Cei ce cunosc mai bine situatia sunt directorul Penitenciarului Galati si procurorii, cel judetean si cel general, primul al judetului Galati. Pentru luminarea lucrurilor e bine s luati declaratiile lor. Dar, dac s-a dat permisiunea unei bti oficiale pe considerente necunoscute de mine, atunci trebuie s stiti c una a fost pedeapsa ce s-a aprobat a mi se da si alta a fost cea care s-a aplicat. Atta spun c, dup pedeaps, trei sptmni nu m-am putut ridica s-mi duc tineta. Nu cele 15 lovituri oficiale m-au dobort, ci cele care au urmat, mai multe si mai grave. Nu fac nici o plngere, nu cer nici o reparatie, nu am nici o dusmnie contra nimnui. Dar, dac e s se repete, atunci cer ca s fiu mpuscat acum. E mai bine pentru dumneavoastr s faceti aceasta, dect s ne chinuiti, prelungindu-ne viata asta chinuit; mai bine ucideti-ne! Sau, dac nu, lsati-ne s ducem regimul de temnit n conditii normale. Nu cerem favoruri, dar consider c ce s-a ntmplat cu noi a trecut orice msur si e ceva necunoscut pn acum n regimul detinutilor politici din Romnia. Colonelul Petrescu s-a artat interesat de cele ce afla, a promis ndreptri si fat de mine, personal, s-a artat foarte binevoitor. Am aflat mai trziu c era rud cu o rudenie de-a mea care intervenise pentru mine la dnsul.
129
Dar rufele s-au splat n familie; lui Munteanu nu i s-a miscat nici un fir de pr din cap, si lucrurile au rmas cum au fost. Munteanu nu era oare prietenul lui Alecu Petrescu? Cum era posibil acum s-l acuze si s-l destituie? Abia a plecat colonelul Petrescu si Munteanu a venit la celula mea, a deschis-o si, pe un ton deosebit de agresiv, m-a amenintat c e gata s repete figura ce se ntmplase cu mine. Am primit amenintarea cu oarecare team, dar, totusi, cu gndul c nu se va repeta, si nu s-a repetat. Dar teroarea lui Munteanu continua. S-a auzit si la Bucuresti ce face. Dar sttea bine n sea. Nu putea fi rsturnat nc. Un camarad a reusit s-mi comunice: E o sperant... Trieste ntre altele cu sotia lui X din oras. Sotul e pe urmele lui. E un om influent. De-l prinde, scpm de el. Pstreaz tcere desvrsit. Nu i-am mai comunicat aceasta dect lui cutare. De s-aude suntem pierduti Nu s-a auzit. Dar nici Munteanu n-a czut, cci n-a fost prins. Era nc n zodia lui. Nu fcuse nc tot rul: urma a-l continua. Cercurile antonesciene cugetau la Bucuresti eliberarea legionarilor. Elevii din multe locuri au fost dusi la Alba Iulia. Directorul de acolo, tot militar, cu unele forme de sus i eliber n perioada aprilie - iunie 1944. Munteanu n-a vrut s trimit elevii ce-i avea la Aiud la Alba Iulia, ca s nu-i piard. tia sau simtea c de acolo se vor elibera. A cerut tuturor legionarilor o desolidarizare de conducerea Miscrii Legionare. Spera si dorea ca nimeni s nu se desolidarizeze, ca n felul acesta s i mentin n temnit. Calul lui de btaie era acesta: Sunt consecventi n hotrrile lor. Nu renunt la Horia Sima. Cum s-i eliberez? Mi-am zis: O s iau calul pe care clreste Munteanu s
130
vd pe ce va mai clri. O s dau declaratia cerut si motivul cu care ne acuz o s-i fie luat din mn. i am dat declaratia. A primit-o cu regret. Dar numai ctiva din Zarc au dat aceast declaratie. Cei mai multi au rmas la o intransigent total, mai ales cei tineri. Ei n-au nteles c Autorittii i trebuia totusi un motiv, o justificare pentru eliberare. Eu am judecat asa: cei de la Bucuresti, n mprejurrile acestea, cnd frontul merge prost, au nevoie de o astfel de declaratie ca s ne elibereze; nu vor s ne lase n minile comunistilor care vor lua foarte probabil puterea. n fata acestora, n mprejurrile grele ce vor urma, au nevoie de noi, ei nsisi fiind n situatia de a fi trasi la rspundere si, eventual, unii arestati. i, cum spuneam, mai voiam s-i fur lui Munteanu calul pe care clrea. Fr noi, el trebuia s-si piard postul, s plece pe front, sau s fie mutat n alt post. Cci comunistii aici nu erau dect vreo 60 de persoane, si ei puteau fi trimisi la Caransebes, unde era un alt grup de comunisti arestati. i atunci de Munteanu nu mai era nevoie la Aiud. Dar lui nici un post nu-i convenea mai mult ca Aiudul, de aceea tinea la el cu dintii. ATITUDINI I RELAII N TEMNI Cnd am sosit la Aiud, am gsit legionarii mprtiti n dou tabere: unii, cam 4/5, erau loiali lui Horia Sima, iar altii, cam 1/5, voiau o apropiere de dorintele lui Antonescu de a-l prsi pe Horia Sima si eventual de a lucra sub comanda lui. ntre cei ce doreau prsirea lui Horia Sima, cel mai activ n disident era preotul Vasile Boldeanu, comandant legionar din Focsani. Cu el mai erau si alti legionari cu studii frumoase si cu o bun reputatie n trecut si ctiva tineri studenti. De cealalt parte erau oameni de mare calitate moral, fideli Legiunii si lui Horia Sima. Ei considerau drept trdare ca
131
acum, dup ce au intrat n temnit, s colaboreze cu Antonescu. Lor li se prea c e o slbiciune s renunti la Miscare si s intri sub cupola lui Antonescu. Dimpotriv, ceilalti spuneau c o intransigent pe linie legionar nu e recomandabil acum, e gresit din punct de vedere politic si duce la rmnerea noastr n temnit. Tactica si strategia de lupt cer o apropiere de cel puternic si chiar o colaborare cu el. Dar intransigentii spuneau: ce stim noi ce e afar? Nu putem trata din pozitia de detinuti. Antonescu s trateze cu cei de afar si chiar cu Horia Sima. ns Antonescu condamnase n contumacie pe Horia Sima, se temea de el si ducea continuu o lupt propagandistic dintre cele mai furibunde contra lui. M-am afiliat imediat grupului celor intransigenti cnd am vzut ce personalitti erau acolo. Trebuie s stm pe o linie de demnitate si onoare, mi spuneam. Nu putem fi niste dezertori. Aici se afla printul Alecu Ghica, fost ef al Sigurantei Statului sub legionari, magistrat cu zece naintasi care sttuser pe tronurile Munteniei si Moldovei. Era din Iasi, figur frumoas, bine pregtit, cu o tinut demn, senin si blnd, deloc distant, avea o condamnare de 12 ani. Traian Trifan din Brasov, fost prefect al judetului Brasov, avocat bun si distins romn verde, cum se zice, nu lua procese compromittoare, foarte credincios, vesnic cu Biblia n mn. Citea mai ales crti de doctrin religioas. l atrgea ndeosebi Paradisul pierdut al lui Milton pe care-l citea cu lacrimi n ochi. l cunoscusem din lagrul de la Vaslui. Nu voia s aud de o mpcare cu Antonescu. Traian Marian, fost sef al judetului Brasov, cu totul unit sufleteste cu Traian Trifan, erau mereu nedesprtiti. Aceleasi gnduri au dus la ei la aceleasi atitudini, erau niste oameni mai mult nclinati spre teologie dect spre politic si actiunile ei. Fusese si el prietenul meu din lagrul Vaslui.
132
Doctorul Ilie Niculescu, cu studii de economie politic si finante din Bucuresti. Tnr activ, vesnic n miscare, ca argintul viu, se bucura de un mare prestigiu si ntretinea o atmosfer cald ntre cei de pe directia intransigentei. <?> nu e n mss Iacobescu, avocat bucurestean, care a pledat n procesul cpitanului; Virgil Maniu - inginer electrician care luptase la Bucuresti la Telefoane, om plcut, ndatoritor, amabil, pregtire frumoas, bun juctor de sah. <?>
A sosit apoi Radu Demetrescu Gyr, poetul. Fusese pe front ca soldat, dar a fost decorat cu Virtutea Militar si Crucea de Fier. Acum era adus lng ceilalti. Era conferentiar universitar de francez si romn la Bucuresti. Blond, orginar din Craiova, cu tat artist, mam din Ardeal, firav, cu o afectiune la intestine, foarte cult, tcut si discret, atent cu toat lumea. n toti anii mei de nchisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos ca dnsul. Era un punct de atractie. Senin si blnd, abordabil de oricine, mprstia n jur un aer de sntate moral, de ncredere si brbtie. Venea de la spitalul din Brasov. ntors de pe front, scrisese niste poezii de rzboi foarte apreciate. Era nc n plin vigoare creatoare si aprea mereu cu ceva nou. Creatia lui variat a fost ca o hran pentru toti, ca o cuminectur la praznicele mari. Mai erau profesori, ctiva preoti, nvttori, ctiva studenti si elevi. Nu era o adversitate ntre cele dou nuante; dar o anume rezerv ntre ele, cum era si firesc, s-a creat. Eu am pstrat legtura cu toti, mai rezervat cu cei putini, mai intim cu ceilalti. Am reusit s iau legtura si cu unii fruntasi comunisti, n
133
cltoriile ce le-am avut pn n 1944, precum si n 1944, cu cei de la Aiud. M-am apropiat putin sufleteste de vreo doi medici si doi avocati evrei ce se gseau n Aiud. Am purtat cu ei discutii amabile si deloc controversate. L-am cunoscut pe vestitul Nicolski de mai trziu, atunci seful comunistilor din Aiud, figur dezagreabil, repulsiv, deloc mbietoare, lucra la cizmrie si era la parter la celula 57. N-am fost ctusi de putin atras s port o discutie cu el. Poate nici el n-ar fi voit. Nu stiam atunci ce functie mare va primi n Romnia, seful serviciului secret, si c va face atta ru Romniei si romnilor. Prerea mea era aceasta: trebuie s ai legturi cu toti detinutii politici, indiferent de nuantele lor. De asemenea, trebuie s ai legturi si cu detinutii de drept comun, mai ales cu sefii lor. Toti eram detinuti, soarta noastr pn la un punct era comun oarecum. Mncam aceeasi mas si suportam acelasi regim. Trebuia s fim solidari si s ne sustinem unii pe altii n unele revendicri de regim de temnit. De aici necesitatea unor legturi cu sefii lor ca actiunile noastre s fie nsusite si de ei si sincronizate. Sunt dator s spun c n unele hotrri discrete ce le-am luat cu ei pentru unele mbunttiri de regim, pn n 1949, am gsit oameni de cuvnt, dintr-o bucat, gata de sacrificiu si niciodat nu m-au dat de sminteal. Dimpotriv, au fost mai hotrti dect multi detinuti politici veniti dup 1944. i dup 1949, cnd n-am mai putut pstra o legtur cu ei, cnd au auzit c respingem ciuberele cu mncare, din motive pe care ei uneori nu le cunosteau, si c intram n greva foamei, ncercau s ne ajute respingnd si ei ciuberele. Dac nu-l dispretuiesti, detinutul de drept comun poate face lucruri mari pentru tine, de care, fr aceast pretuire, nu ar fi n stare.
134
A-i arta ncredere, a-i da chiar si o sarcin alturi de tine, aceasta l nalt, l umple de ncredere n sine, l face om si uneori om de mari atitudini. A-l dispretui nseamn a-l mpinge napoi, a-i spori nedreptatea, rutatea si ura. Recunostinta ce ti-o pstreaz cnd l-ai apreciat e imens si uneori l nsoteste toat viata. i dac ai timp s stai cu el, adic dac esti pus n situatia s stai cu el si s lucrezi asupra lui, atunci se pot produce n el schimbri n adncuri, psihologia lui si toat orientarea lui devenind alta si fcnd din el un om nou de calitate, pornit cu hotrre pe drumul binelui. Hristos nu are pe nimeni de pierdut si i cheam s se mntuiasc pe toti. REGIMUL LA AIUD N 1944 Acelasi dinainte cu o sporire a asupririi. Pot spune c era teroare. Auzeam btile si m ngrozeam. Este foarte greu s suporti temnita auzind urletele unora ce sunt btuti. Astepti cu groaz s-ti vin si tie rndul. Stai singur si ncepi rugciunile: Doamne, apr-m si apr-i pe toti. Cei btuti erau legionarii. Comunistii se bucurau atunci de atentie si bunvoint. Cu adevrat, Aurel Munteanu era un tip diabolic: stia s sporeasc temerile, nelinistea, apsarea si groaza. Rar mai aflam cte o stire. Totusi, stiam c americanii au ocupat Sicilia si o parte din cizma Italiei, partea de sud. Nu prea stiam ce e cu frontul nostru, rzboiul din rsrit. Evreii comunisti mai strecurau unele informatii. Triam ntr-o incertitudine ce sporea temerile noastre cu privire la viitor. Puneam n gnd si ipoteza c, dac nu ne vom elibera pn la sfrsitul rzboiului, o s fim luati de Stalin si dusi n Siberia. Orice se putea ntmpla. Totusi, temnita se suporta cu brbtie si vigoare, ntr-o mare tcere. Nici o plngere, nici o cerere, nici o dezertare.
135
Pe unele polite de la fereastr s-au spat discret si mai putin discret cuvintele: Per aspera ad astra14. Nimic n-am auzit de Ziua cea mai lung, 6 iunie 1944, debarcarea n Franta a 1.600.000 de americani adusi pe 5.000 de vase si 12.000 de avioane - fapt nemaintlnit n istorie, dar care ne-ar fi dat convingerea c sfrsitul rzboiului e aproape. Asteptam, evenimentele dar nu stiam dac vin. Auzisem de faust-patron ce urma s se dea armatei germane, glont care strpunge tancul. Triam oarecum un moment tragic si chinuitor: eram nationalisti, si nemtii, nationalisti, ne loviser. Cu comunistii eram n conflict ideologic si nicicum nu ne puteam mpca, si izbnda lor se apropia. tiam acum c nemtii n-au fost sinceri nici cu noi, nici cu ungurii. Pe amndoi ne tineau cu iluzii c vom lua Ardealul. i ei pregteau mutarea noastr n Transnistria, din Ardeal; iar sasii si svabii erau pusi s nvete s se pregteasc s ia functiunile de conducere n Ardeal. i ungurii trebuiau probabil s fie sacrificati n ntregime si Ungaria s fie nglobat n Donau Land, ara Dunrii, iar populatia Ungariei, trufasii unguri ce asupriser popoarele din Ungaria Mare pn n 1918, s fie acum spulberati n cele patru vnturi sau s fie ucisi. O parte din Iugoslavia urma a intra si ea n Donau Land mpreun cu Transilvania. Mult perfidie la Hitler si la national-socialistii germani!... Eram zbuciumat. Doream ns ca nemtii s piard rzboiul. Cum s dezrdcinezi pe romnii din Ardeal pe care nici revrsarea popoarelor barbare nu i-au putut clinti din vechiul lor teritoriu? Cum, n veacul al XX-lea, un popor att de mare, cu o cultur att de mare si de frumoas poate gndi si hotr astfel de lucruri pentru alte popoare? Se cdea ntr-o nou barbarie. Dreptul fortei renvia la
14
Prin suferint ctre stele.
136
nemti sub eufemismul nevoii de spatiu vital. Da! M sfsiam si doream cu regret nfrngerea Germaniei. Regret c au putut gndi si plnui ce au plnuit: mutarea noastr din Ardeal. nvtam cu totii la scoal, la religie, c trebuie s scpm cu totii de lcomie, unul din pcatele capitale. Dar nu e de ajuns. Trebuie s nvtm nu indivizii, ci popoarele s scape de acest mare pcat. Numai atunci unul din motivele ce aduc rzboaiele va fi nlturat. i acest pcat l-a stpnit adnc si pe Churchill care, cinic, ne-a vndut n 1944 rusilor. 23 AUGUST 1944 Asuprirea exercitat de Munteanu continua vrtos. Plimbrile foarte supravegheate, vizitele rudeniilor ntrerupte, pachetele la fel. Supravegherea gardienilor asupra noastr, sporit la celule. Nimic nu bnuiam din ce era afar. Auzeam din timp n timp niste focuri de arm. Eram mirati. Nu stiam ce s credem. Focurile de arm erau trase aproape, probabil n interiorul temnitei. tiam c erau vreo dou sute de dezertori de pe front la etajul trei. Ei urmau s fie mpuscati si zilnic se mpusca cte unul. Dar acum erau trageri mai dese. Ce se ntmplase? Linguraru, un tigan vljgan criminal, potcovar, a pus mna pe cheile de la celular si i-a descuiat noaptea pe toti detinutii de drept comun. Acestia s-au repezit la ziduri s sar afar, desi erau nalte de 4 metri si multi au reusit s fug. Un singur militian, foarte bun om altfel, trgea asupra lor la ziduri. Am nteles mai trziu c a mpuscat 8 dintre fugari. Linguraru a deschis si cteva celule ale legionarilor si i-a anuntat pe cei dinuntru: -A czut clul Antonescu, acum conduce regele. E un decret de amnistie pentru dumneavoastr si comunisti. Mergeti acas, noi ns trebuie s fugim. Nu uitati de noi. Surpriza a fost imens.
137
Totusi, Munteanu nu ne-a comunicat nimic. Stteam n continuare ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat. Comunistii se plimbau liberi prin curte. Noi, la celul si plimbarea obisnuit. n curte a venit un car cu pine, salam, sunc, pentru comunisti. Acestia ne priveau cu simpatie, ns din bunttile ce au primit nu ne-au dat si nou. Poate se temeau. A trecut a doua zi, a treia zi si a patra zi si noi eram tratati la fel. Nici o schimbare. Asteptam eliberarea. Comunistii ne-au comunicat c Aurel Munteanu i-a chemat si le-a spus: - Legionarii sunt dusmanii vostri, ei sunt aici, n minile mele. Uite aici pistoale, mergeti si-i mpuscati n celule... Comunistii ns au refuzat oferta. Ei au motivat asa: - Dac am nvins noi, ne faceti nou aceasta propunere; s-i ucidem noi pe ei; dac nvingeau ei, le fceati lor propunerea s ne ucid pe noi. A sasea zi, comunistii au plecat iar noi am rmas. Munteanu amnase si eliberarea lor ca s vad ce se mai poate ntmpla: nu cumva lovitura nu e reusit si nemtii l reinstaleaz pe Antonescu? Am aflat c la Jilava si la alte nchisori, chiar n noaptea de 23 august s-a lucrat la acte si detinutii politici au fost eliberati. Munteanu nu voia s-i piard pe nici unul. O stire mai trzie arta c si la Deva, unde erau multi detinuti legionari, s-a procedat la fel. Procurorul, nepot al lui Petru Groza, nu a vrut s fac actele de eliberare. Nemtii erau respinsi si se apropiau de Aiud. Atunci Munteanu, ca nu cumva n retragere nemtii s ne dea drumul, a aranjat mutarea noastr la Alba lulia. A chemat pe doctorul Victor Biris si pe Alecu Ghica si le-a vorbit de necesitatea mutrii la Alba Iulia. I-a luat lui V. Biris, fost secretar general n Ministerul de Interne sub legionari si prieten al lui Horia Sima,
138
asigurarea, sub cuvnt de onoare, c-i roag pe legionari s nu evadeze pe drum si c nu vor evada. Ceea ce s-a si ntmplat. Aceasta a fost una dintre greselile lui V. Biris. El nu trebuia s dea aceast asigurare unui criminal, asigurare care i-a mpiedicat pe multi s evadeze. El trebuia s pledeze pentru eliberarea noastr imediat, pe baza decretului, nu s-i dea asigurri c nu vom evada. Astfel, ntr-o dimineat, cu bagajele n spate, am pornit spre Alba Iulia. Munteanu era cu noi. Mai erau vreo doi ofiteri ce ne povesteau pe drum cum st frontul, despre debarcarea trupelor americane n Franta si c rzboiul e pierdut de noi si de nemti. Nici o grij de paza noastr. Mergeam de-a valma. Puteam s evadm n mas. Dar oamenii nu se gndeau la asta. Din moment ce exist un decret de amnistie, de ce s mai evadezi? i uite asa ne-am nselat. Dac nu exista decretul, eu mi luam zborul. i ca mine cti?... Am ajuns cu greu si foarte obositi la Alba Iulia. Munteanu ne-a luat n primire: nu lipsea nici unul. Atta corectitudine l-a impresionat si pe el. i aici tot el ne conducea. Dar, peste cteva zile, i s-a luat comanda. L-am privit cu dispret la plecare. Nimeni nu i-a reprosat nimic. A nteles c stiam chestia cu pistoalele oferite comunistilor pentru uciderea noastr. Iat un om care se desprtea de noi n chip rusinos, care fusese ani de zile o canalie si care putea s devin om n ultimele zile, dar care nu s-a putut ridica din decderea lui si a rmas tot o canalie. A avut ocazia regsirii sale, dar a pierdut-o. Ce era mai usor dect s cheme procurorul si s aplice decretul? De ce n-a fcut-o? Deducem c cei necati n frdelegi, cnd sansa vine ca s se aseze pe linia de plutire, nu pot face efortul ridicrii. De aceea, cnd putem fi drepti, de ce s ne lsm s lunecm n
139
nedreptate, frdelege si asuprire din ndemnul cuiva sau din propria noastr pornire, cnd e att de usor s stm linistiti, s aplicm legea si, dac se poate, s artm si putin iubire? Astfel, ca s nu ne pierdem, trebuie de la nceput s stm pe linia binelui, cci orice abatere e o mn ntins diavolului care ne duce mai trziu la fund. La Alba Iulia ne-au vizitat ofiteri rusi superiori. Era director acum un subdirector ce fusese n timpul din urm la Aiud, cu Munteanu, om cumsecade, dar care nu putea face de la sine nimic. Se arta binevoitor. Ne-a comunicat c ofiterii rusi au cerut s nu ni se dea drumul, ca nu cumva s le facem greutti n rzboiul ce-l duceau. Acesta era desigur un pretext. Ce puteam face noi cu minile goale? Deci rusii s-au bucurat c eram ntre ziduri si doreau s rmnem acolo. Trebuia s rmnem n depozit. Peste o lun ne-am ntors la Aiud. Acum detinerea noastr era ilegal; eram amnistiati. De aceea, ca s se intre n legalitate, a trebuit ca peste o lun de la emiterea decretului s se adauge un codicil: legionarilor nu li se aplic acest decret. Acum conducerea napoi la Aiud s-a fcut cu cea mai mare paz; evadarea nu a mai fost cu putint. Pierdusem ocazia. ns, dac rusii au cerut s nu fim eliberati, noi stteam nc sub puterea decretului si numai peste vreo dou luni am aflat de adaosul cu excluderea noastr. Cci noi am fost dusi la Alba Iulia si la Aiud la culesul viilor, la proprietari bogati si, fiind la lucru, tot am fi putut evada. Dar nu ne venea n gnd aceasta si tot mai asteptam aplicarea decretului. Regimul era acum blnd si fr asuprire. Detinutii de drept comun deveniser puternici si foarte turbulenti. Nou nu ne fceau ru, dar tulburau Administratia. Ei erau, ca si noi, liberi prin curte. Unitti rusesti au mai trecut pe la temnit si erau osptate cu admirabilul vin de Aiud al temnitei. Dar unii, beti, au
140
mpuscat butiile si vinul a curs pe jos, n timp ce soldatii l sorbeau de pe pmnt. Acest lucru s-a petrecut si la alte pivnite din oras si unii soldati au murit necati n vin. Se simtea lipsa alimentelor si ne bucuram de masa de la culesul viilor. Rusii luau turmele de oi ce le ieseau n cale, vacile, caii, porcii. De aici instabilitatea alimentrii. Nu mai era carne, iar culesul cmpului nu se putea face normal. Apru lipsa. Treptat, ea se simti tot mai mult n temnit. Detinutii dezertori erau acum scpati de pedeapsa ce o aveau, ns nu eram nc eliberati. Armata noastr colabora cu armata rosie pentru eliberarea Ardealului; erau lupte grele. La 25 octombrie 1944 Ardealul fu curtat de ostasii unguri si nemti, era eliberat. Cele mai grele lupte s-au dat la Cheile Turzii. ase regimente ruse, fortnd trecerea, au fost distruse. Abia un regiment romnesc interveni si reusi s le ocupe. Dar armata noastr trecu mai departe spre a elibera Cehoslovacia si Ungaria. Ei i trebuia mncare. Pe de alt parte, chiar acum un mare numr de rusi au rmas n tar ca armat de ocupatie. Ei trebuiau hrniti. Chiar la ocupatie, rusii au ridicat de la noi toate semintele de soia ce se gseau n depozite ce fuseser cultivate n 360.000 ha. Asta a sporit lipsa uleiului n tar iar multele prelucrri industriale ale soiei acum nu aveam s le mai facem. Administratia temnitei ncepu s nu mai poat asigura deplin hrana detinutilor. Permise s se aduc alimente de acas, prelucrate sau nu. Astfel, s-au adus cartofi, fain de porumb, fructe, zarzavaturi, fasole si altele. Detinutii legionari au reusit s inventeze un aparat, foarte simplu, la care s fac o ciorb, o tocan sau mmlig. Era alimentat cu gaz, consuma putin, dar trebuia s stai mult ca s
141
faci o mmlig. Era o mare binefacere. Era si un mijloc de a nclzi putin camera. M-am mprietenit cu un dezertor din Poiana Sibiului; m-a cutat fiindc eram conjudeteni. Era rosu, voinic, cu un cojoc ciobnesc pe el, cu pantaloni de aba, cu opinci n care aveau ciorapi, coltuni si obiele frumoase, tot de aba, care mergeau pn la 10 cm peste glezn si cu pieptul gol. Nu-i psa de frig. M cuta si vorbea cu mult respect. Nevasta i-a adus o felder de fain de mlai, o burdusic de vreo 12 kg de brnz de burduf, carne de porc, slnin, lapte acru gras de oaie. Venea cu fin s-i fac mmlig. Pe la orele 11 - 11 si 5 era gata. i ddeam mmlig fierbinte s plece cu ea. Dar el lsa cam 1/3 din ea si un bulgr de brnz sau o felie pentru mine si apoi pleca la celula lui, vis - - vis pe T. M cuta apoi iar s-i dau ceva s citeasc, c-i e urt. Voia ori povesti usoare, ori ceva despre sfinti spunea el. I-am dat Biblia, Mica Biblie, crticica de rugciuni. ranii si ciobanii nu sunt obisnuiti s stea degeaba si vor s lucreze. n celul, fr lucru, pentru ei e greu de suportat, nnebunesc. O carte, un prieten ce le vorbeste sunt o salvare. Veni iarna cu ger. n lipsuri si frig unii detinuti mai mureau. Gardianul deschidea celula lui Vasile al meu (ca si pe celelalte) dimineata si striga: - Tu, care mai triesti aici? Iar Vasile, cu un glas puternic, pe care-l auzeam de la mine, striga: - Io, domnule gardian! Sosi si Crciunul, slvit srbtoare crestin a Nasterii Domnului, zi mult cinstit de detinutii legionari. Acum liberi, n cor la crucea Celularului s-a putut cnta pentru prima dat un colind legionar si apoi altele, cunoscute. Toti, si gardienii, ascultau n liniste si cu evlavie. Cci colindele trezesc n suflete, mai ales la cei ce sufer, sfinti fiori de pace si ndejde. Ndejdea alturi de credint e forta detinutului. Fr ele, detinutii se usuc
142
si mor. Rezistenta lor e redus enorm. Redau aici colindul de Radu Demetrescu Gyr. A sosit si aici Crciunul S ne mngie surghiunul Cade alb nea Peste viata mea Care aici se stinge Cade alb nea Peste viata mea Peste suflet ninge. Tremur albastre stele Peste dorurile mele Dumnezeu de sus n inimi ne-a pus Numai lacrimi grele Dumnezeu de sus n inimi ne-a pus Plpiri de stele. Maica Domnului curat Ad-o veste minunat nfloreasc-n prag Zmbetul tu drag Ca o zi cu soare Zmbetul tu drag l asteapt-n prag Cei din nchisoare. L-am reprodus ntreg, pentru c a fost ca un balsam peste rnile osnditilor. S-a rspndit repede si se cnta, pe fat sau n ascuns, dup timp si loc, n toate temnitele trii. Am zis dup
143
timp si loc pentru c uneori s-a putut cnta n voie, iar alteori cu mari riscuri. Sau chiar n acelasi loc n alt timp nu se mai putea cnta. Iarna era grea dar o suportam cu brbtie, aproape fr s o simt. Eram tnr si deplin sntos. Nu-mi psa de frig. Discutam cu prietenii si uitam si de foame, si de frig, si de conditia mea de detinut. Eram fericit. mi amintesc de o discutie mai lung cu doctorul V. Biris n ziua de Anul Nou. A fost att de plcut, att de desfttoare, c nici la cele mai alese petreceri la care am luat parte cnd eram n lume nu am simtit atta fericire. Stteam cu mantalele pe noi ntr-un ger cumplit si discutam. Cine mai putea gndi atunci la cas, la familie, la nevoile zilei? Eram cu gndurile si cu inima n alt lume si uitam de toate de pe pmnt. Eram cu adevrat fericit. i astfel de momente au fost putine. RNII N AIUD I TRATAMENTELE Dintre cei vreo 200 de dezertori de pe front ce se gseau la Aiud jumtate erau cu rni mari la picioare. Le degeraser picioarele. La unii le-au czut clciele, la altii carnea de pe tlpi. Administratia nu era acum n msur s se ocupe de vindecarea lor. Inimosul doctor Dumitru Ut, ce czuse tocmai cnd si lua doctoratul la Cluj, primi permisiunea s mearg la Cluj dup leacuri. El reusi s aduc dou geamantane de medicamente. Clujul fusese generos. El ncepu tratamentul degeratilor cu o pasiune deosebit. Am privit si eu pe unii. El i ungea cu niste alifii galbene, i pansa si i cerceta mereu. Dar vindecarea, cu toat grija lui, mergea foarte greu. i dup sase luni de tratament unora nu le crescuse toat carnea pe tlpi. Se vindecaser, dar cu o lips de carne pe tlpi. M miram. Cum e cu putint asta? Medicina clasic vindec mai slab dect
144
medicina empiric? Vzusem la mine n sat cteva cazuri de degerturi asemntoare. Dar ele au fost vindecate deplin de femei din sat dup 5-6 sptmni. Nu stiam exact cu ce. Dar mi-amintesc c piciorul era nvluit n ceva ca un aluat dintr-un amestec de fain de gru, poate si de in, fasole, grsime, plante ce toate au stat mpreun la foc, si apoi l-au strns cu crpe. Nu stiu proportia elementelor din compozitia aceasta. Dar rapiditatea vindecrii m mirase. i acum asistam la aceste strduinte admirabile de vindecare, dar cu efecte att de mici. Dar admirabilul doctor Ut nu se multumea cu att. El cuta s nu le lipseasc hrana sufleteasc nu dezertorilor, ci tuturor detinutilor: cartea. El cuta s duc tuturor o carte, dou, dup nevoile lui. Cerea de la altii, mprumuta, ducea napoi, alerga mereu, dar ducea tuturor ceva. i nimeni nu era uitat. Foarte credincios, el cuta mai ales cartea religioas sau cu subiecte religioase, cea care era cerut mai mult acum. Cerea celor de acas s aduc astfel de crti. n temnit, la cteva mii de detinuti, el era omul care se interesa mai mult de fiecare. Era neobosit. Eram n temnit ctiva preoti, dar nu eram noi samarineanul milostiv care spal cu untdelemn si vin rnile celui czut ntre tlhari, ci el, doctorul Dumitru Ut. i el le fcea toate cu un suflet smerit, ca si cnd era obligat s le fac. n lungul timp al detentiunii mele nu am ntlnit un alt om att de devotat cauzei altora. E drept c, mai trziu, n izolrile si controlul ce era, nici nu se mai putea face asta. Dumitru Ut, acest legionar sublim, rmsese ca un model ales de druire, de jertf si dragoste pentru altii. DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN
145
Dup Munteanu s-au perindat doi directori, oameni corecti si de omenie, pn n 1945, cnd a venit Gutan, om de partid. Era un basarabean tnr, cam de 35 de ani, ce executase cinci ani de temnit. Venise cu un suflet curat. Se arta cu bunvoint si fr asuprire. Cred c avea la acest moment instructiuni n acest sens. I s-a dat ca ajutor subdirector un muncitor calificat: Mares. Acesta era un om aspru si dusmnos cu detinutii politici, mai ales cu cei nelegionari. El era foarte activ si controla totul. Perchezitiona pe cei ce veneau de la alte nchisori, le confisca cocoseii (niste monede de aur btute de Antonescu n 1944), banii, unele crti sau alimente ce depseau msura, msur ce uneori o stabilise el. El btea din cnd n cnd pe toti cei ce veneau cu unele curse fr s fi fcut vreunul ceva. Probabil c n aceast ordine primea porunci speciale de la Bucuresti: cei din cursa cutare s fie btuti. Redau aici o ntmplare ca s se vad reactia lui Gutan. Acesta a nsrcinat n 1946 pe cinci detinuti dintre cei mai talentati ca scriitori s fac un memoriu ctre guvern ca s ne ierte. Acestia au fost: Radu Gyr, Gheorghe Cuza, Romulus Dianu, Ilie Rdulescu (directorul Poruncii vremii ) si Alexandru Hodos. Radu Gyr, Cuza si doctorul Ilie Rdulescu Lptrie au refuzat a-l redacta, dar Dianu si cu Alexandru Hodos l-au redactat. Cei ce au refuzat a-l redacta si-au motivat atitudinea asa: guvernul stie prea bine situatia noastr, stie c unii suntem cu totul nevinovati. A le cere iertare si mil nseamn a recunoaste c am fost si suntem vinovati. Pe de alt parte, el nu ne va elibera. Iar noi, punndu-ne sperante n ei, crem o miscare interioar n noi, o ridicare; iar ei, refuznd, ne vor produce o deceptie, o prbusire de la nivelul la care ne-am ridicat. Aceste miscri din noi slbesc rezistenta noastr moral si chiar pe cea fizic. De aceea nu trebuie s cerem iertare. Prezentat
146
detinutilor politici, unii, vreo sut douzeci, l-au semnat, ntre ei si persoane de calitate. Dar legionarii n-au vrut s-l semneze nici unul. Iar Radu Gyr, ca s aduc la o linie de onoare pe cei ce au semnat, a fcut un fel de manifest n versuri care ncepea asa: Subsemnatii, care n-am avut de-a face cu vrsrile de snge Cum cer, fie, de pild, un Cuza si-un Ilie Lptrie; Care fruntea neptat ne-am purtat-o prin azur i n-am tras mcar o palm sau vreun bobrnac mai dur... i continua ntr-o frumoas versificatie: V cerem iertare, v srutm frumos n spate si, pn la urm, facem si un partid republican. Acest manifest a trecut pe la unii si altii si cei mai multi ce au semnat cererea de iertare si-au retras iscliturile. Directorul Gutan l-a chemat pe Radu Gyr si l-a ntrebat de ce n-a participat la alctuirea cererii cerute de guvern. El a motivat asa cum am artat mai sus. Dar ceea ce intereseaz mai departe e rspunsul lui Gutan. Nu l-a suprat refuzul lui Radu Gyr si i-a spus: ferice de cei ce rmn curati. Cnd s-a ntors de la director, l-am asteptat pe Radu Gyr si l-am ntrebat care a fost reactiunea lui Gutan si el mi-a povestit toate acestea. Iat cine era Gutan la ora aceea. Vom vedea mai trziu la el alte actiuni, contrare acesteia. Cci la comunisti nimeni nu poate rmne curat, fiindc ordinele ce vin sunt att de nedrepte nct l corup si fondul lui bun treptat e alterat, stricat. Drept urmare, sau si d demisia dup ce si d seama c nu mai poate corespunde, sau se complace n situatia n care e si face cele mai grozave frdelegi, care-l duc n adncul stricciunii. Iar dac aceste frdelegi rsufl prea mult la marele public, atunci l trag la rspundere (ca si cnd el singur ar
147
fi vinovatul), l condamn la ani de temnit, unde l tin n mizerie ca informator, sau l condamn direct la moarte, ca s dea satisfactie sentimentului public de nemultumire. VIE ACTIVITATE N TEMNI Dup 23 august, celulele erau deschise toat ziua. Puteai sta de vorb cu cine voiai si puteai s te muti n celul cu cine ti plcea, dac erai legionar. Directorul a recomandat tuturor s lucreze. Ctiva, cei mai tineri, erau dusi la grdin la munci agricole. Penitenciarul avea vreo opt hectare de pmnt pe care-l lucrau detinutii. Ceilalti lucrau n celule. Era o activitate surprinztoare n celule. Care mai de care cuta s fac ceva. Repede si-au cumprat scule sau le-au adus de acas. Lucrau sahuri, table, casete din lemn de nuc, jucrii de tot felul. Cutau oase si fceau cruciulite cu chipul Mntuitorului sau al Maicii Domnului, iconite si icoane. Sculptau n os, n forme mici, pe Hristos, pe Maica Domnului sau vreun sfnt ca Marii Mucenici Sfntul Gheorghe, Mina, Dumitru sau altii. Cumprau material si l prelucrau cu un talent nebnuit pn atunci. Era o activitate febril din noapte n noapte. Dar eu nu aveam nici o nclinare si nici un talent la astfel de lucruri. Produsele le-au vndut, prin cte un reprezentant, n piat, pe bani buni. Dar apoi administratia a dispus s nu le mai vnd nimeni acum, ci mai trziu, cnd vor fi mai multe. i oamenii lucrau de zor. S-a adunat marfa ce s-a vndut cu peste dou milioane si jumtate. De acum detinutii ce lucraser sperau c vor putea da familiilor lor banii ce-i cheltuiser pentru materiale si scule si vor avea si ei bani pentru mbunttiri. Dar a fost o surpriz murdar: s-au confiscat toti banii precum si sculele cele mai importante ce si le cumpraser detinutii. N-ai fi crezut c
148
cineva e capabil de atta miselie. Lucraser si detinutii comunisti sub Antonescu si li se permitea s cumpere materiale si s vnd marfa sub paza gardianului, lucru de care nu s-au bucurat legionarii, ns nimeni nu le-a luat banii. Comunistii se dovedeau cei mai aspri, mai nedrepti si mai murdari n raporturile cu detinutii. La Bucuresti, posturile de conducere cheie le aveau evreii si ungurii. Asa se pare c a fost s fie. O conjunctur favorabil i-a sltat sus precum si slbiciunea anglo-americanilor le-a permis o asuprire dintre cele mai neobisnuite a detinutilor si a ntregului popor romn. Peste toate, comisarii sovietici dominnd guvernul comandau toate si fceau ce voiau. ATEPTRI Desi la 23 august cu decretul regal de amnistie n-am fost pusi n libertate, asteptam. Asteptam sfrsitul rzboiului care speram s ne aduc libertatea. Am auzit de extraordinara ofensiv german din Franta ce tindea s-i arunce n mare pe americanii ce debarcaser acolo cu Eisenhauer, vestitul strateg. Maresalul germanilor Rundschtet ce conducea ofensiva ce se dovedea tot att de mare ca si Rommel ce aprase Africa. I-a speriat si uimit pe americani. Era gata-gata s-i biruie cnd tancurile germane s-au oprit din lips de benzin. Doream, am mai spus, nfrngerea nemtilor pentru miselia gndurilor lor. Acum aceast ofensiv esund, totul era clar. Sfrsitul rzboiului era aproape. Ofensiva frontului de rsrit mergea bine. Rusii mnau mereu spre vest. Romnii participau la lupta spre vest cu o armat de peste 460.000 de oameni. Presiunea era imens. Hitler mai spera doar ntr-o arm nou, o bomb atomic, ca s-i pun la pmnt pe adversari. Dar marele lui savant Heisenberg nu se grbise s i-o pun n mn stiindu-l ct
149
e de criminal si acum nu o mai putea face. Un complot al unor mari generali si maresali germani contra lui Hitler a esuat: bomba nu-l lovise, numai suflul l izbise usor. Dar el nu descuraj, ci continu. Urmream cu pasiune rzboiul. Armatele noastre mergeau biruitoare nainte. Szalasi, seful Ungariei, a fost scos de nemti din temnit si pus s conduc Ungaria. n martie 1943 ungurii care nu stiuser cum s-i mai laude pe nemti si s-i mai linguseasc, acum, cnd au vzut c pierd rzboiul, fr vreun scrupul moral au ncercat s-i lase s ias din rzboi si nu au reusit. Szalasi, seful unei formatii maghiare nationaliste, conducea rzboiul ungurilor n continuare. Ca urmare, nemtii au ocupat Ungaria cu o mare armat pe care ungurii erau obligati s o ntretin si s plteasc salariile de la general pn la sergent. Viteazul general Nicolae ova intr cu corpul su de armat n Budapesta si a naintat 6 kilometri, dar a primit ordinul s se opreasc ca s nu se spun c armatele romne au ocupat Budapesta. Trebuiau asteptate trupele rusesti. Eram bucurosi auzind din comunicate de vitejia armatelor noastre. Planurile rusesti nu au putut lua Pesta. Cteva divizii rusesti au fost frmate n tentativa de a o cuceri. A trebuit s vin generalul erou Nicolae Dsclescu ca s o cucereasc cu planul su. Aceast mare izbnd l-a fcut pe Stalin s trag 42 de lovituri de tun. n sfrsit veni si ziua cea mare: 9 mai 1945, ziua victoriei. Germania capitul total, dar frontul american din Extremul Orient cu japonezii continua. Acestia ddeau dovad de un eroism nebunesc; se aruncau n vasele americane sau n avioane. Era ceva fantastic, dar fiara din Apocalips cu numrul 666 czu, se sinucise. Era Hitler, asa au tlcuit-o unii. Dar altii sub fiara cu numrul 666 l-au vzut cu aceeasi ndrepttire pe Stalin. Mare bucurie si serbri. De acum armatele noastre urmau
150
s vin acas. Acas era o mare schimbare. Dup cderea lui Ion Antonescu, care fusese arestat la 23 august cnd s-a dus s-l informeze pe rege despre situatia rzboiului, arestat mpreun cu Misu Antonescu de nsusi regele, lu conducerea generalul Constantin Sntescu. Antonescu a fost luat de la rege si predat unei grzi patriotice condus de Ceausu, numele subversiv al comunistului Emil Botnras. Regele Mihai l-a predat rusilor. Eu, cnd am auzit c a fost predat rusilor, am socotit acest act o lasitate. El nu trebuia predat dusmanilor lui care puteau face presiuni asupra lui, cum de fapt au si fcut, ci englezilor. La 5 martie 1946 se formase un guvern nou, impus de rusi, cu Petru Groza prim-ministru, n care comunistii erau dominatori. Groza era mai mult un paravan; comunistii conduceau. El era supravegheat pas cu pas de rusi, ca de altfel ntreg guvernul. Principiul lui Stalin vigilent si nencredere, principiu ce dezintegreaz societatea si duce la supravegherea fiecruia de fiecare, nct nimeni nu mai are ncredere n cellalt si societatea devine un iad, acest principiu se aplic pretutindeni la noi. Guvernul cel nou nu a adus ns nici o schimbare a conditiei detinutilor de la noi. Nici ziua victoriei si nici zilele urmtoare n-au deschis portile temnitei la noi. Evreii ce conduceau nu voiau s elibereze pe legionari. Nici aceast zi a biruintei asupra celui mai mare dusman al lor de pe planet nu i-a nduplecat s fie mai largi si mai umani cu legionarii din Romnia. Hotrt! Evreii sunt neierttori cu dusmanii lor. Aceast lege a iertrii, pe care a adus-o pe pmnt Domnul nostru Iisus Hristos, la ei e neacceptat. i totusi este o lege ce poate mpca pe adversari si poate aduce un imens bine tuturor, o lege de nenlocuit. i Dumnezeu ne spune c numai dac o aplicm fratilor nostri oameni, El ca Tat al tuturor ne-o va aplica si nou. Altfel vom fi de neiertat. Evreii nu s-au putut ridica nc la Hristos, la
151
dumnezeiasca Lui nvttur. Ei au rmas la legea talionului, la neiertare, la urmrire si rzbunare, si chiar la ur. Au rmas la legea lui Moise, care s-a dat cu 1.400 de ani nainte de Hristos. Ei nu vor s nteleag c aceast admirabil lege a corespuns unor epoci mai ntunecate, unui alt veac. Dar acum ne gsim n alt timp, ntr-un alt veac al crui nceput l-a pus nsusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Nasterea Sa. Stm acum cu mii de metri deasupra legii lui Moise. Dumnezeu a lucrat ca un mare pedagog: a voit s lucreze treptat ca s ridice lumea la lumina desvrsit. Prin revelatia sa fcut lui Moise, Dumnezeu a tins s ridice lumea la un nivel potrivit cu posibilittile de primire a lumii de atunci. Legea lui Moise era mai presus de nivelul general de pricepere al lumii; dar era o lumin n bezna veacurilor ntunecate, idolatre, spre care toti trebuiau s se ridice si la care s ajung ntr-o zi. Profetii ce au venit dup aceea au reprezentat incontestabil un nivel mai nalt: inim curat si duh drept nnoieste ntru cele din luntru ale mele ne spune Proorocul David. Deci nu jertfe de animale, de oameni sau de plante ci jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima nfrnt si smerit Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmul 50). Iar Hristos este la un alt nivel, nivelul suprem. Dumnezeu ne-a dezvluit prin Fiul Su Iisus Hristos tot ce ne trebuie pentru mntuire. Respingnd pe Hristos ca Mesia, evreii au respins pe nsusi Dumnezeu, pentru c Hristos este Fiul lui Dumnezeu, El nsusi Dumnezeu dup fire. Eu si Tatl una suntem, a spus Iisus. Neprimindu-l pe Hristos ca Mesia, cum timpul sosise tocmai prin venirea lui pe pmnt, zadarnic declar evreii acum c ntreg poporul este Mesia. Nimeni din cei neevrei nu le vor recunoaste aceast calitate. Ei nu vor putea fi un Mntuitor si nu vor mntui pe nimeni; ba mai mult, ei nu se pot mntui nici pe ei fr Hristos. Zadarnic s-au adunat n anii nostri nteleptii
152
Sionului si au rejudecat procesul lui Hristos n Ierusalim n 25 iunie 1925 si l-au achitat ca nevinovat si l-au socotit mai mult dect un om obisnuit, ca pe un profet, un profet al lor. Nu! El nu e un profet al evreilor; El e un Dumnezeu al tuturor oamenilor. Prin recunoasterea c Hristos n-a fost ru si n-a meritat moartea pe cruce, ncrcat de ocar, si c a fost un profet, au fcut un pas mare nainte. Dar numai un pas. Le mai trebuia nc ctiva pasi ca s se poat mntui: recunoasterea lui Hristos ca Dumnezeu. Superbia lor, de a se declara ntreg poporul ca Mesia i va pierde, cci va duce la asuprire, la nedreptate, la pretentia de a stpni lumea si de a o supune sub picioarele lor. Dar Dumnezeu, prin Iisus Hristos, a voit nu robirea tuturor sub evrei, ci libertatea tuturor prin Dumnezeu si sub el, prin adevrul lui. De veti asculta cuvintele mele si veti pzi poruncile mele - zice - veti cunoaste adevrul si adevrul v va face pe voi liberi. Dar, dac superbia lor i va pierde, smerenia lor i va mntui. Ei vor trebui s fac ctiva pasi n sus, smerindu-se si, recunoscndu-l pe Iisus Hristos ca Mesia, si atunci ei se vor mntui. E singura cale, alta nu pot gsi. i e singura cale de a tri linistiti mcar ntre popoarele crestine, dac verii lor, arabii, nc nu-i accept. ATEPTRI N CONTINUARE Cum condamnrile legionare s-au fcut n chipul cel mai abuziv si fr drept de recurs, legionarii asteptau s se gseasc un mod legal de rejudecare si de eliberare. Asteptam si eu. Dar guvernantii refuzar s ne dea dreptul la recurs. Asteptam totusi... Urmream cu atentie, pe ct se putea, evenimentele din tar, precum si pe cele din strintate. Informatii vagi. tiam c Hitler declarase c, la Yalta, Apusenii au vndut Europa rusilor.
153
Nu ntelegeam ce nseamn asta. Dar, cnd rusii s-au instalat la 40 kilometri vest de Berlin, am nteles. Stalin i-a nselat pe Apuseni, iar acestia ne-au sacrificat pe noi. Un lucru att de grav nu se putea ntmpla fr s fie la mijloc interese foarte mari. i ele au fost. i anume interesul evreilor de a-i ntri pe sovietici. De ce? Poate pentru c socoteau c prin comunismul sovietic ei vor ajunge la stpnirea lumii, deoarece la momentul acela ei conduceau n Rusia. Tocmai atunci mi-a ajuns n mn cartea Asa a vzut-o el scris de fiul lui Roosvelt. M-a uimit. Din ea se vede ct de mult societatea american era atunci dominat de evrei. Roosvelt era evreu pe jumtate, iar administratia trii era plin de evrei. O mentalitate comunizant se desprindea din paginile crtii. nsusi autorul se arta ca un brbat inflamat de spiritul comunist. Era colonel n Africa, dar n 1943, n calitate de fiu, a putut lua parte la ntlnirea celor trei: Roosvelt, Stalin, Churchill, la Teheran si la hotrrile lor. Cnd Stalin a spus la mas, nchinnd paharul lui de vodc: Doresc s treac prin fata plutoanelor de executie cel putin 50.000 de nemti, Churchill a spus c nimic nu e mai nepotrivit cu conceptia englez: nimeni nu trebuie ucis fr s fi fost judecat. ntrebat si Roosvelt junior, a rspuns: Doresc s fie ucisi 200.000 de national-socialisti germani. Deci el fcea pe comunistul mai mult chiar dect Stalin. Aceasta era atitudinea americanilor, pro-rus, admirativ fat de Stalin, comunizant. Aceast carte a fost ca un dus rece peste capul meu. Am dedus c americanii nu vor face presiuni puternice pentru mbunttiri, respectul legilor, democratie, n sectorul estic european. Deci, dac ai nostri nu ne vor elibera ei nsisi, nc nu e timpul s asteptm ceva de la americani. Deci pune-te pe puscrie, biete, si las gndul eliberrii... Ceea ce am si fcut.
154
i aceasta mi-a adus deplina liniste. Dar eram nedumerit: cum e posibil ca un popor att de inteligent cum e poporul evreu s se nsele att de mult si s cread c ntrind pe rusii comunisti vor domina lumea prin ei. Dorul puterii i orbea. E adevrat, ei stpneau n Rusia. Dar rusii fcuser un rzboi. Stalin a mobilizat n Rusia toti brbatii pn la 60 de ani. Apoi a mobilizat si femei. Nimeni dintre cei mobilizati n-a mai plecat n concediu pn la sfrsitul rzboiului. Iar n rzboi ofiterii politici erau evrei. Pe de alt parte, rusii erau n 1940 n numr de 180.000.000. Dintre ei, 15.000.000 erau detinuti n lagre de munc. Iar lagrele erau conduse mai ales de ofiteri evrei. i n rzboi ofiterii politici au mpins soldatii rusi n atacuri cu pistolul de la spate. Pentru c soldatii rusi erau mnati n rzboi de la spate, nu condusi. Ofiterul st la urm mai la adpost. Asa era de altfel toat societatea rus, mnat, si nu condus. ns, n aceast situatie, cum n-au bnuit evreii c n poporul rus se produce o prefacere, o ur mpotriva lor? Poti s asupresti pe cineva si el s te iubeasc? i cnd, dup rzboi, ostasii au mers acas, au spus si celor de acas ce au fcut evreii cu ei. i atunci s-a produs un sentiment antisemit general n Rusia. i conductorii de origine rus nu mai puteau de acum s nu tin seama de acest lucru. Nu peste mult timp, ci chiar n timpul lui Stalin, evreii au putut s nteleag greseala lor cnd au vzut recrudescenta sentimentului national rus si ura contra evreilor. nsusi Stalin a tinut un discurs fulminant contra lor. Azi cei mai mari dusmani ai evreilor sunt rusii si arabii. Cum n-au dedus ei acest lucru? Cum n-au nteles ei c aici se va ajunge? Dar, cum se vede, Dumnezeu rstoarn planurile criminale ale oamenilor si acest plan al evreilor era criminal. Yalta, actul conspiratiei evreiesti de dominare a lumii, a fost rsturnat de Dumnezeu nsusi prin dezvoltarea unui nou
155
spirit n Rusia si n lume. Unii dintre fostii detinuti comunisti sau mai ntors pe la penitenciar si am putut sta de vorb cu ctiva. Erau foarte eleganti si plini de sperante. Unii au ocupat functiuni n stat, altii urmau a le ocupa de acum ncolo. Erau prietenosi. Unul dintre ei, btut prin 1942 de directorul penitenciarului Munteanu, mi-a spus c nu-l va ierta nicicum si asa a fcut el, si poate si altii. Dup destituirea din postul de director, el a fost pentru scurt timp magistrat, apoi avocat n Alba Iulia si apoi arestat si condamnat la temnit n Sibiu, unde foarte curnd, n 1946, a murit. Cred c moartea i-a fost pregtit. Am nteles c detinutii comunisti, ajungnd acas si lund posturi importante, mai toti si-au prsit nevestele ce-i ajutaser, veniser la ei, si le trimiseser pachete. Acum, ajunsi fr rusine, si-au prsit sotiile ca necorespunztoare. Era o mod s le asigure viata printr-o sum de bani si s le prseasc si apoi s alerge dup femei tinere si cu studii. Ah! Nimic sfnt nu era n acesti oameni! Temnita nu i-a transfigurat, ci doar le-a mrit poftele de nltare. Plini de sperante, nu-si ddeau seama ct de putin independenti vor fi din cauza rusilor, care controlau tot si comandau toate. Nu pricepeau c vor fi niste aserviti, niste unelte supuse, trind sub o permanent, strict supraveghere. ntr-o zi, Gheorghe Apostol, figur comunist de prim rang, cutnd pe Vucea, primul gardian de la Aiud, m ntlni pe mine la parterul nchisorii. M ntreb cine sunt. I-am rspuns. i atunci el ncepu o discutie de vreo douzeci de minute. Mi-a spus cam acestea: Noi am luptat pentru idealul comunist si am nvins. Lumea se ndreapt spre comunism.Viziunea noastr a fost just. tiinta confirm tezele comuniste, socialismul stiintific. Suntem n pas cu vremea. Conducem acum. Avem greutti, dar le vom nvinge. Anul viitor, n martie, vom face alegeri (eram n vara lui 1945) si le vom cstiga. Suntem convinsi. i nu v vom
156
uita nici pe voi, pe legionari... Ati fost lupttori pe alte baricade dect noi, dar lupttori. Exist un cavalerism al luptei, al lupttorului. Acesta ne oblig. Nu v vom uita. Aveti rbdare. Poate era cinstit si asa gndea. Dar lucrurile nu depindeau numai de el. E adevrat, au fcut alegerile si le-au cstigat prin fraud. Dar nu n martie, ci n 19 noiembrie 1946, ziua cnd rusii au strpuns frontul german la cotul Donului n 1942. Se mai perindau sefi comunisti pe la nchisoare. Eleganti cum erau, puternici si respectati de functionarii penitenciarului, strneau mirare gardienilor simpli. Redau o scen care ilustreaz acest fapt. ntr-o dup-mas, dup ce niste fosti detinuti comunisti erau condusi de director n penitenciar si li se deschideau celulele, s vad detinutii, dup ce-au plecat, gardianul Pavel, un gardian de treab si corect, iesi pe la orele dou dup amiaz din camer, pe crucea celularului, la etajul nti si, cuprinzndu-si fruntea cu ambele mini, dup cteva minute de meditatie, strig: - Politica e mare! si cuprinse iar fruntea rezemat de balustrad si apoi strig: - Politica e mare! si lu iar fruntea n mini si, dup o meditatie suprem, strig iar: - Politica e mare... i si desfcu minile cu bratele deschise, voind s arate si prin gest c politica e mare. Asa si explica el saltul comunistilor de la calitatea de detinut la demnitatea de ministru. n tar erau acum condamnri, arestri, procese. S-a adus si la noi legea criminalilor de rzboi, lege pe care au impus-o apusenii pentru judecarea criminalilor de rzboi nemti, cu
157
dou articole: 1. cei care au condus rzboiul; 2. cei care au fost doctrinarii rzboiului. O lege ce crea un precedent n istorie. Dup ea, cei ce au fcut rzboiul si l-au pierdut erau trasi la rspundere ca criminali de rzboi. Era ceva nou. n trecut cel ce a pierdut rzboiul trgea consecintele nfrngerii, dar nu i se fcea un proces. mpratul german Wilhelm al II-lea, cel care a provocat cu Francisc Iosif primul rzboi mondial, dup rzboi a fost nlturat si nimic altceva. Nu i s-a fcut nici un proces. Acum toti cei ce au fcut rzboiul si l-au pierdut urmeaz s fie trasi la rspundere ca criminali de rzboi. Au nceput s vin criminalii de rzboi. Astfel a sosit Alexandru Hodos, care nu avea nimic cu cele dou articole ale legii criminalilor de rzboi, dar care, fiind poet si scriitor de nuant nationalist, a fost bgat n aceast lege si condamnat. Asa au venit multi. Rusii, profitnd de aceast lege, au tinut s intre n temnit ct mai multi romni care au fcut rzboiul sau care au scris pe linie nationalist. i de unde legea, n spiritul ei, trebuia aplicat marilor comandanti de armat si teoreticienilor de rzboi, a fost aplicat pn si sergentilor, astfel c soferul generalului Pantazi, ministru de rzboi, fiindc l-a dus cu masina pe seful su, a fost condamnat ca criminal de rzboi desi era cu marele grad de sergent. Cu Hodos am luat legtura imediat, stiind c a fost prieten intim al lui Octavian Goga. Era un om amabil, foarte cult, distins, si cu o calitate special: era cel mai nalt om ce l-am ntlnit n temnit, 1,96 metri. Mi-a spus c Goga a murit n bratele lui de un atac apoplectic. Dar eu stiam c acesta era provenit de la o otrav dat de sotia lui, Veturia, la cererea francmasoneriei, exprimat struitor prin Carol al II-lea, regele de mai multe ori criminal. Acest lucru mi l-a spus nepotul lui Goga, Pilu Bucsan, si
158
aceasta era prerea ntregii familii a lui Goga, afirma Pilu. Dar Hodos a contestat acest lucru. Cu Hodos, amator de sah, jucam sah si povesteam multe lucruri din trecut. Soseau la Aiud noi musterii, pe rnd. S-a gsit repede coada de topor care i mpingea n temnit. Era Zaharia Stancu, scriitor comunist, schiop si ru, cel care a scris romanul Descult si a ajuns, ca rsplat a trdrii, presedinte al scriitorilor. El denunta pe unul si pe altul, ce era arestat, si el se prezenta ca martor al acuzrii. Ceva josnic si chiar oribil. Asa a ajuns la puscrie Romulus Seisanu, om n vrst, care fcea n timpul rzboiului Cronica de Rzboi. Tot el l-a denuntat pe Romulus Dianu, unul din secretarii lui Titulescu, pe Ilie Popescu-Prundeni, redactor la Porunca vremii, foaia nationalist, pe Radu Gyr, si pe altii. Veneau unii care au fcut niste acte n urma unor ordine scrise. Dar justitia comunist i-a condamnat foarte sever, i-a condamnat pentru c prin fapta lor au nclcat dreptul natural. Altii au venit chiar pentru omisiune de denunt, adic au stiut c unii s-au ridicat mpotriva regimului si nu i-au denuntat, chiar dac le erau prieteni, rude, sau camarazi. Erau adusi, unii fr condamnare, n lagr, dar cu regim de puscrie, cu termen de detentie nefixat. Comunistii erau activi, vroiau s-i scoat din aren pe toti adversarii lor. NTRE BANDII Ca s-si bat joc de mine, probabil, conducerea temnitei m-a dat la munc cu niste banditi, la mpletit nvelitori pentru sticle, la fcut cosuri si pregtit nuielele. Nu eram singur, ci cu studentul Mihai Tomus, mot din satul Cltele, de lng Cluj. Erau vreo 36 de banditi, voinici si fiorosi, priviri aspre, fete parc tiate cu barda. Crimele lor se ridicau de la una la 18. Dar nu cel cu 18 crime era seful lor, ci Tudose, bandit care svrsise
159
doar 6 crime. El ns era cel mai voinic. Am intrat ntre ei cu team. mi ziceam c orice pas gresit al meu poate fi mpreunat cu mari primejdii si chiar cu moartea. Cu toat teama, voiam s-i studiez, voiam s cunosc viata lor, faptele lor, psihologia lor. Nu ndrzneam s-i ntreb. M pstram n rezerv s nu-i supr cumva. Era ceva nou, ceva inedit, un grup asa mare de banditi lucrnd lng tine. Erau tcuti. Minile lor vnjoase mergeau cu spor. nveleau o damigean cu mult mai repede dect mine. Unii discutau ntre ei nct aveam impresia c ntre unii e o strns prietenie, poate pentru loviturile care le-au dat mpreun. Cum eu simteam ntepturile reumatismului, am ndrznit s-i ntreb dac si ei sunt reumatici. Dar ei au rspuns: - Nu. - Cum se poate asta dup attia ani de temnit? - Iat cum, mi-au explicat ei, cnd ne musc reumatismul, scriem acas, si ne trimite un preparat fcut din fiere de vit sau de porc, jumtate fiere, jumtate alcool de 90 de grade. Se pune sticla la dospit la soare 7 zile, apoi ne dezbrcm si ne ungem pe tot corpul si ne ntindem la soare, unde stm vreo 2-3 ore. Asa procedm pn terminm sticla. Asta ne ajunge pentru vreo patru ani. Cu o singur sticl vindecm orice reumatism proaspt. Cu dou sticle avem pace un an de zile cu un reumatism vechi. Iat un tratament original si necunoscut de marele public. Seara, la culcare, i-am spus lui Tomus: - Mi se pare c cu stia mi se nfund. Dar a doua zi, Tudose strig: - M! pe printele l-am luat sub protectia mea. De se atinge cineva de dnsul, de-l supr, de nu se poart frumos cu el, nu scap de cutitul meu, auzitu-m-ati? Toti stteau smirn. - Da... au rspuns cu totii. - i asa trebuie s v purtati si cu tovarsul dumnealui,
160
domnul student. Iat cum, pe neasteptate, fr s fi ncercat n vreun fel s cstig bunvointa lui Tudose, el a fcut aceast declaratie binevoitoare. Trebuie s spun c timp de dou luni, ct am lucrat mpreun, nimeni nu m-a suprat cu un singur cuvnt. Voiam s-i studiez, dar nimic deosebit de alti oameni nu observam n purtarea lor. Erau tcuti si putin tristi, nu se certau, nu se bteau, lucrau n liniste, schimbnd putine cuvinte. M-am ferit s-i ntreb despre faptele lor, era un subiect delicat si inoportun. N-am fost destul de ndrznet s le vorbesc despre Dumnezeu, acum, cnd comunistii au nceput s prigoneasc religia. Mi-am imputat mai trziu aceast lips de curaj. Departe de a njura, am observat c mai toti si fceau cruce la mas. Ct de impresionant trebuie s fie ca n nchisoare s porti povara mai multor crime n spatele tu. Dar pentru aceasta trebuie o trezire a constiintei morale, o zguduire, ca s produc o rsturnare a eului, o nnoire n adncuri. Dar cine s o fac, mai ales acum, n regimul de temnit comunist? VLAICU ntr-o pauz de lucru la nuiele a aprut un tigan tnr de vreo 22 de ani, Vlaicu. Era suplu si usor slbit. Fusese deportat n Transnistria, cu alti tigani de-ai lui, de ctre Antonescu. n fata noastr ncepu un dans furibund, cu proferri de blesteme mpotriva lui Antonescu. Prea c e rpit ca ntr-o vraj, ca ntrun delir, se arunca cu picioarele, nchipuind o zdrobire a capului, a trupului lui Antonescu. ti fcea impresia c e ntr-un extaz. Palid, transpirat, a ncetat dup vreo 20 de minute, frnt de oboseal. A fost cu adevrat impresionant si uimitor. Cele mai mari momente din cele mai mari tragedii nu miau produs atta zguduire. Toat creatia era opera lui Vlaicu,
161
textul si dansul erau opera lui. Hotrt! Vlaicu era genial. A terminat nstrusnicul su dans cu un strigt puternic, stnd cu un picior ndoit atrnnd n aer, iar cu cellalt apsnd tare n pmnt, ceea ce voia s nsemne c Antonescu fusese nfrnt definitiv, ucis pe totdeauna, distrus total. Sensul dansului se lmurea prin nfiortoarele blesteme ce le spunea mereu n timpul dansului. O ur teribil si o rzbunare imaginar au fost resorturile din care a izbucnit. Orict simteam o durere c un om ca Ion Antonescu e terfelit astfel de un tigan nenorocit, nu puteam nfrnge impresia puternic ce mi-a produs-o dansul lui si toat starea lui de spirit. Toti care l-au privit n manifestrile urii lui erau coplesiti. LUCRTOR LA TRAVERSE Timp de sase luni am lucrat la traverse, la Fabrica de Traverse din Aiud, ca seful unei echipe de zece persoane, detinuti politici. Tot acolo lucra si o echip de detinuti de drept comun. Munc grea. Traversele de lemn trebuiau ncrcate n vagoane si mpinse nuntru, unde fceau o baie de mai multe ore spre a fi impregnate cu smoal, ca s le creasc rezistenta. Dup impregnare, vagoanele trebuiau scoase, descrcate si traversele asezate n stive. De acolo plecau, n trenuri, unde era nevoie. Traversele erau grele, mai ales cele umede, scoase de la baie. Erau unele de alt lungime dect cea normal, ca niste stlpi de telegraf. Trebuia putere ca s faci fat. Nu-mi era greu. Lucram cu plcere si voie bun. Era si putinta de a mai sta de vorb cu alti oameni si aceasta constituie n temnit o mare plcere. Ddea sentimentul unei oarecare libertti, desi tendinta administratiei era s ne izoloze ct mai mult. Gardianul care ne pzea era mai stilat si mai dornic de a
162
cunoaste. De multe ori ne ntreba pe noi detinutii ce se ntmpla n lumea de afar, n societatea ce se comuniza treptat. Uneori, rugati, am fcut si cte o munc n plus, descrcare de vagoane ce stationau n statie si pentru ntrzierea crora se pltea locatie. Cu toate acestea, hrana noastr era destul de slab, ca a celor din interiorul temnitei. Rar am primit mbunttiri de la cei liberi cu care lucram. Se temeau s ne ajute si cu cte un blid de mncare. Noroc c puteam primi pachete. Fratele meu mi trimitea pachet regulat, alternativ: o lun el, o lun sotia mea, Silvia. Plata pentru munc o primea temnita, si pentru noi se plteau asigurri sociale. Munceam cu drag si munca nu m-a slbit, ci m-a ntrit. Cnd timpul permitea lucram cu bustul dezbrcat, fcnd o plcut baie de soare. Pentru informatii puteam citi Scnteia, foaie oficial a Partidului Comunist, dar si Dreptatea, foaie a Partidului National rnesc. Desi lng noi lucrau detinuti de drept comun, eram prea ocupati ca s avem o legtur cu ei. BIBLIA Veneau n temnit la Aiud, rnd pe rnd, tot mai multi, unii condamnati, unii numai n lagr, dar toti cu acelasi regim de temnit. Veneau fosti senatori, fosti deputati din diferite guvernri, burghezi cu oarecare stare mai bun, militari, etc. Orientarea Partidului Comunist era ca toti senatorii si deputatii ce s-au perindat ntre anii 1918 si 1944, dac nu s-au nscris pn la finele lui noiembrie 1945 n partid, s fie arestati. Veneau cu unele haine, dar si cu crti de rugciune, crti religioase, si mai ales Biblia. Aceast carte sfnt, Cartea Crtilor, carte inspirat, Dumnezeiasc, a fost cea mai bun hran sufleteasc a detinutilor crestini din toate timpurile si de oriunde. Ajutorul ei a
163
fost pentru ei imens. Unii s-au refcut prin ea, s-au regsit, s-au recules. Multora le-a dat linistea. Pe unii i-a salvat de la nebunie. Pe altii i-a cumintit si i-a fcut ntelepti, tuturor le-a fost de mare ajutor. Dostoievski, cinci ani ct a stat n nchisoare, n-a avut voie s aib alt carte, dar i s-a lsat Biblia, Sfnta Scriptur. Cum a lucrat Sfnta Scriptur asupra lui se vede din mreata lui oper de dup aceea. Este, cred, cel mai mare romancier al lumii alturi de Tolstoi si Balzac. Dar, de la sfrsitul lui 1945, Biblia a nceput s fie vizat de administratia temnitei. I se permitea intrarea n temnit dar nu era bucuroas de citirea ei. Biblia sosea la Aiud n diferite limbi. Pe lng romn, venea n limba francez, englez, italian, german, maghiar si tot Vechiul Testament n ebraic. Din 1946, dup ce Mares, subdirectorul, s-a instalat bine la Aiud, a nceput vntoarea crtilor religioase si mai ales a Bibliei. Noi, detinutii vechi, i-am ndemnat pe toti s le citeasc cu grij si, pe ct se poate, s le ascund dup citire. Ascunderea se fcea mai ales n salteaua de paie. Ea ti se confisca dac te gseau citind, dar mai apoi cutau si prin celul. Crtile confiscate se trimiteau la ars odat cu lemnele care nclzeau celularul. Cu nclzirea a fost pus atunci un sergent, soferul lui Pantazi, fostul ministru de rzboi. M-am dus la el la subsol si i-am spus: - Ce crti ai tu aici, la ars? Mi le-a artat. Erau de tot felul. Am dat de cteva Biblii, Noul Testament si unele crti de rugciuni. Le-am pus deoparte, ascunse, si i-am spus: - O s vin s le iau. Toate crtile de felul acesta le alegi si le pui deoparte. i, pe msur ce vin, m anunti si eu vin s le iau. S nu le arzi cumva ca s nu te ard Dumnezeu c ai ars cartea Lui trimis oamenilor pentru nvttur.
164
El a fost cu totul de acord si cu bucurie a primit ndemnul meu. Eu le luam pe rnd si le ddeam discret oamenilor, cui se nimerea, cci pe unii n a cror stpnire fuseser nici nu-i cunosteam. Asa am lucrat mereu. Le ascundeam n dulapurile bisericii ortodoxe din Aiud, de unde le puneam n stran, de unde fiecare doritor era ndemnat s-si aleag ce pofteste si s le ascund n celule si apoi s le pun napoi. Procedam ca primii crestini care ascundeau crtile sfinte si nu le predau asupritorilor pgni. DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI Sfintele Srbtori ale Pastelui din 1946, pe lng marea bucurie crestin mult asteptat, au adus si o bucurie special: un decret de reducere cu un sfert din pedeaps. Decretul era general pentru toti detinutii. Ptrscanu, ministrul justitiei, a fost ntrebat de penitenciar cum s aplice decretul. - Tuturor, a fost rspunsul, nici legionarii nu sunt exclusi. i ndat avocatii nostri detinuti au nceput s lucreze cu procurorul judetean la trecerea reducerilor n dosare si la eliberarea celor ce prin aplicarea decretului si terminaser pedeapsa. Rmneam si eu numai cu 18 ani si nou luni de puscrie. A fost o mare bucurie s-i vedem pe unii cum pleac. M bucuram mai ales pentru elevi si studenti. Trebuiau s-si termine studiile. Unii se apucaser n temnit s-si pregteasc examenele pe care urmau acum numai a le sustine. Altii au nceput s nvete singuri germana, franceza si engleza, iar unii limba spaniol sau bulgara sau jargonul tignesc. Nimeni nu a fost atras de limba maghiar pe care unii ardeleni o cunosteau. Struiam si eu la nvtarea gramaticii
165
limbii franceze si a celei germane si la nvtarea conversatiei n aceste limbi pe care le cunosteam n parte. M-am apucat, dar fr elan, si de limba italian. Continuam, ns, cu pasiune s studiez grafologia, de care m apucasem nainte de arestare spre a deveni expert grafolog. Cugetasem atunci: fac grafologia ca s sporesc salariul de profesor cu unul de grafolog la un tribunal. Dar, studiind grafologia, m-a atras n chip deosebit nu expertiza, ci portretul grafologic, care e mult mai interesant. Am dat la Aiud de cel mai bun curs de grafologie. Era al lui Henri Stahl. Excelent! M pasiona grozav si am nceput s fac n temnit portrete grafologice. Am nceput cam cu nencredere dar, pe msur ce naintam, cstigam tot mai mult ncredere n ea. nregistram succese, iar succesele erau o confirmare a valorii ei. Pn n 1948 am fcut cel putin 120 de portrete grafologice. Ele au fost foarte apreciate. Dou treimi le-am lucrat singur. O treime cu un elev din Burdujeni, Alupoaiei, si cu Octavian Popa din Fgras. Portretele erau foarte cutate, fiecare voia s stie ce e cu logodnica lui, cu printii, fratii, etc. i n grafologie, ca si n alte acte de temnit, am cutat s nu tulbur linistea cuiva, ci s-i sporesc rezistenta. De aceea, la cererea celor doi cu care am lucrat, c va trebui s spunem tuturor ceea ce rezult din scris, adic adevrul pur, eu am replicat c nu ne intereseaz adevrul, ci binele. Ca la spital, dac adevrul spus pacientului l-ar ucide sau l-ar slbi, nu i-l voi spune. Eu urmresc binele clientului; dac gsesc ceva ce l-ar tulbura, nu-l voi spune, ci voi trece peste el, ca si cnd nu l-am observat. Portretul grafologic mi se prea ceva foarte pretios si consideram c-l voi folosi din plin n viitor, adic n libertate, cci m ncptnam s sper c voi mai ajunge libertatea, desi observam c chinga ncepe s se strng mereu, pe msur ce comunistii se asezau mai bine n sea la noi.
166
SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD Deja de pe la finele anului 1945 au nceput s vin la Aiud figuri importante n viata public romneasc ; iar n 1946 loturile au nceput s sporeasc mereu. Au sosit mai nti un grup de ofiteri superiori n frunte cu generalul de corp Macici. Apoi ministrii antonescieni si alti ministri. Auzind c suntem noi n celular erau ngroziti. Ei ne bgaser n temnit. Se asteptau la rzbunri. Nu ndrzneau s ias din celule. Stteau cu usile nchise ca s nu intrm peste ei. Nu aveau saltele. Printul Alecu Ghica a trimis lui Macici salteaua sa de paie, urmnd ca el s doarm pe jos. A fost o surpriz. Nu-mi mai amintesc acum cine dintre noi a trimis si el salteaua sa unuia mai btrn dintre cei sositi. Alt surpriz. Apoi cte unul a nceput s deschid celulele si s stm de vorb. Era destul libertate n comunicri. Puteam s-i vizitm; ei nc nu ndrzneau s vin la noi. Treceau zilele si ntre noi si ei nu se ntmpla nimic ru. Dimpotriv, au nceput s se fac apropieri ntre noi. Atunci Mares a spus cte unuia dintre noi: - I-aveti aici, sunt dusmanii vostri. Nu v oprim s le cereti socoteal... Dar nimeni n-a fcut un pas contra lor. Cum s-i ataci, mi-am zis, cnd ei sunt ntr-o situatie att de dramatic? Sunt att de nenorociti. Cum s-i lovesti acum, cnd sunt dezarmati? Ei, mai putini, noi mai multi; ei tinuti mai strns, noi mai liberi, fiindc noi am trecut prin regimul n care intr ei acum. Nu suntem n conditii egale. Unde ar fi cavalerismul dac i-am ataca acum? i apoi vorba poporului: Rzbunarea e arma prostului. Nimeni nu s-a gndit s recurg la ea. Mai nti c noi eram crestini si multi merseser departe pe drumul asimilrii crestinismului. Mai era si altceva: s-ar fi creat o atmosfer de iad ntre detinutii politici n temnit. Acum toti sufeream, aveam aceeasi conditie de detinuti si
167
aceeasi oameni ne tineau pe toti n temnit. Trebuia s fim solidari. Ucigndu-i noi n celule, cte dusmnii si uri s-ar fi nscut ntre familiile lor si ale noastre de afar?... i apoi ne-ar fi acuzat c suntem criminali. De aceea, am nceput nu a-i ucide sau prigoni, ci a-i ajuta. Directorul, vznd c noi nu facem nimic, nici o miscare contra celorlalti detinuti, si nestiind cum judecm noi n aceast problem, ntr-o dup-amiaz a deschis usile celulelor si a tinut un discurs tare celorlalti si le-a spus: - V-ati ridicat contra noastr. Acum sunteti n mna noastr. S stiti c aici nu aveti nici o aprare. Pe legionari i-ati prigonit. Acum ei sunt n fata voastr. Era o incitare direct s-i atacm. Fireste, noi nu l-am ascultat. Dac l-am fi ascultat, ne-ar fi fcut apoi procese pentru frdelegile pe care le-am fcut n temnit. Iat-l, deci, pe directorul Gutan n alt postur dect cea dinainte. Dar ea i-a fost comandat de sefii lui. Am spus c nimeni dintre slujbasii comunisti nu se poate pstra curat, cci ordinele ce le primeste sunt att de nedrepte nct dac le ndeplineste el face rul si nedreptatea, iar dac nu le ndeplineste e destituit. ANTONESCU I PROCESUL SU Din nchisoare din Rusia a fost adus la sfrsitul lui mai 1946 la Bucuresti, spre a fi judecat, Ion Antonescu, cu ctiva colaboratori. Interesul tuturor era mare. Foaia comunist Scnteia intra n temnit si aflam de proces. Maresalul este socotit criminal de rzboi si procesul are titlul Procesul marii trdri nationale. Misu Antonescu, Pichi Vasiliu, Eugen Cristescu si Alexianu, guvernatorul Basarabiei, sunt lng el. eful completului de judecat este un judector de origine polonez, Woitinovici. Procesul e regizat ntr-o form inedit,
168
josnic, lugubr, necunoscut la noi. La intrarea n sal a inculpatilor un cor de copilasi cnt ntr-un colt Moarte trdtorilor, iar la ferestre au fost asezate niste spnzurtori. Maresalul intr n sal plin de demnitate si trecu n box senin. Gazetari si scriitori strini sunt prezenti n sal. Doresc din inim ca maresalul s ias plin de prestigiu din acest proces. A fost conductorul trii, toate privirile se ndreapt spre el si cei mai buni l doresc mare cum a fost si nainte. Intr martorii: Iuliu trece si d mna cu el, ntins din box. Rumoare n sal, proteste, ca si cnd Maniu ar fi fcut o greseal prin gestul lui. n proces Antonescu si ia rspunderea pentru toate faptele lui, nu tgduieste nimic, d explicatii largi pentru ce a fcut. Este viu, energic, clar si stpn pe sine. tie s se apere bine. n tot decursul procesului a rmas neobosit si a dat rspunsuri prompte si inteligente, ca un om de mare tinut. Misu apare slab ca atitudine; el ncearc ocolisuri si cu inteligenta lui vie manevreaz spre a gsi o iesire, dar de prisos. Cristescu apare ca o lichelut perfid, care probabil a fost captat de comunisti cu promisiuni ca s ncerce s angajeze n rspunderile guvernrii lui Antonescu si pe partidele trnesc si liberal de la noi, deoarece ctiva oameni din aceste partide au fost ministri si au lucrat cu Ion Antonescu. Maniu a lmurit c ei nu au fost dati ca reprezentanti ai partidului, la guvernare, ci ca tehnicieni. Procesul s-a mentinut la acelasi nivel nalt si a fost urmrit cu nfrigurare de toti romnii. Sentinta a constat n patru condamnri la moarte. Ion si Misu Antonescu, Pichi Vasiliu si guvernatorul Basarabiei. Ea nu a surprins pe nimeni. Din moment ce s-a putut gsi un complet ca s judece un astfel de proces, de loc justificat, concluzia se cunostea. n Finlanda zadarnic s-a cutat un complet s-l judece pe
169
Manerheim care a condus rzboiul cu rusii. El nu s-a putut constitui cci finlandezii au spus Noi nu avem criminali de rzboi, ci numai eroi. La executie Antonescu s-a artat mret. A strigat: Trageti! Ochiti bine! si si-a ntins pieptul. Misu ns a lesinat. in s spun c ostasii romni nu au vrut s trag n Antonescu, au trebuit s pun niste strini de neam ca s trag n el. mpuscarea lui s-a fcut la 1 iunie 1946. Ct rsturnare! Cel ce lucrase cu ntelepciune, devotament si eroism pentru salvarea trii, era condamnat pentru nalt trdare de niste slugi josnice ale rusilor, cu adevrat trdtori. CONTELE BETLEN Iat un criminal de cea mai josnic spet, contele Betlen. E ungur. A sosit cu duba la Aiud. Un conte cu reputatie mare. Aici a sosit ca criminal dintre cei mai ordinari; fiind prefect al Clujului n perioada septembrie 1940 - octombrie 1944 a pus romni n jug la arat. Nobletea lui nalt l-a mpins la acest act. N-am stiut motivul condamnrii lui cnd m-am dus s-l vd. Era un brbat butucnos, nu slbise nc, si prea a fi inconstient de situatia lui. Am fcut cunostint personal. Priveam cu regret c soarta i-a rezervat temnita. Dar cnd am auzit pentru ce e condamnat, m-am ferit ca de un sarpe. Ce l-a mpins la acest act att de josnic? A fost provocat de romni? A trit foarte bine din 1918 pn n 1940, sub romni. Nimeni nu l-a suprat; poate la mproprietrirea ce s-a fcut n toat tara s-o fi luat si ceva din mosia lui si s-o fi dat tranilor. Dar att si nimic altceva. De unde i-a venit atunci aceast nebunie? Din ura lui rasial. Din sovinismul lui unguresc. Cci Ungaria a fcut o propagand att de sustinut mpotriva romnilor dup primul rzboi mondial, le-a exaltat ungurilor att
170
de mult nationalismul, originea lor nobil, nct i-a intoxicat pe toti, cu rare exceptii, cu acest ferment distructiv. Fermentul a dus la ur si ura la faptele ce au urmat. Cu Betlen a venit si Kraus, primarul Clujului, si el pentru fapte josnice, si Maiay, primarul Trgului Mures, o figur dintre cele mai ncptnate, nchise si obtuze, din cte am cunoscut n temnit. Dar faptul c ei au putut fi condamnati n Ardeal, unde conducea ungurul Emeric Sipos de la Oradea, care proteja pe toti ungurii, m face s cred c faptele lor au fost foarte grave. Eu nu le cunosc. NOI SOSII LA AIUD Zilnic soseau la Aiud oameni noi. Erau variati. Evrei nvinuiti c i-au vndut pe fratii lor, ctiva ofiteri nemti, unguri criminali de drept comun, precum contele Betlen, cutare general de 84 de ani, strlucitor n hainele lui de general, nalt si foarte slbit, poreclit cu durere moartea n vacant, nchis pentru c a dat n 1927 o palm unui evreu, si altii. Aflu c a sosit filosoful Mircea Vulcnescu, omul pe carel admirasem din scrisul su. M-am dus s-l vd n celul. l admiram. mi sosise un borcan de vreo 5 kg cu pui. I-am nfierbntat un pui si i l-am dus, fierbinte, mpreun cu pine, n celul. L-am rugat s-l primeasc. I-am spus c eram entuziasmat de dumnealui si c l admir. A zmbit si a primit prinosul dragostei mele si m-am retras ca s vin mai trziu. Mam dus dup aceea. M-a primit bucuros. Pe dinuntru, usa era scris cu date despre filosofi antici. A fost foarte deschis, ca si cnd m cunostea de mult. Mia spus c dup procesul lui Antonescu rusii cereau noi arestri de ministri. - S-a format un lot nou de 18 insi din care, a zis el, nu fceam parte, dar, nvrtindu-se unul din lot, am intrat eu, pentru
171
completare, ca subsecretar de stat la Finante. La sosirea aici, toti au fost btuti de subdirector cu o coad de mtur, afar de generalul ova si de mine. Noi eram n lant legati de picior cte doi. Mares a vrut s dea n ova, dar acesta i-a spus: - N-am fcut nimic si s nu ndrznesti s dai n mine c rspund, si nici n tovarsul meu s nu dai. i ne-a lsat n pace. Vulcnescu era bine fcut, voinic si cu o greutate de 106 kg. Poate l-a intimidat pe Mares. n lot era si Cristea Manea, nefericitul magistrat militar de la Ploiesti. El a fost btut foarte tare pentru c la ntrebarea: Ai cocosei, m? a rspuns: Nu, dar la perchezitie s-a descoperit c tot spatele hainei era cptusit cu cocosei. M-am dus apoi la generalul ova. l cunoscusem de cnd era colonel, cci era atunci nsurat cu o consteanc de-a mea si venise la socrii lui n Rsinari. Am vorbit mult cu el. Mi-a spus c dup o inspectie pe front n sectorul lui, Antonescu l-a adus n tar si l-a pus ministru al marinei, c romnii au luptat si pe frontul de Vest, ca si pe cel din Rsrit, cu eroism, ca s se umple de glorie, si cu speranta c vor juca un rol important n viata public de dup rzboi. El, corpul su de armat, a ptruns n Budapesta si naintase 6 kilometri cnd a primit de la rusi ordinul de oprire. A luptat pn la sfrsitul rzboiului. A fost ncrcat de decoratii. Dar ce deceptii... Temnita. Iat rsplata. Rusii au fost prea haini. Am tinut legtura cu ova, totdeauna artndu-se ca un om plcut si de onoare. Aveam stim pentru dnsul. Era un om de temei. Am pstrat mereu legtura cu Vulcnescu. Era o perl, o ntlnire cu el era o bogtie. I-au venit bani, ca si altora, pe ascuns. Nu stia s-i ascund... Erau cutati si confiscati. I-am artat la el n celul locul unde trebuie ascunsi banii si de unde nu i se vor mai confisca. Nu vor fi pierduti dect dac va fi mutat din celul fr s aib timp s-i scoat.
172
n temnit era o cantin nou nfiintat unde se vindea salam, brnz, slnin, heringi, ceap, msline. Detinutii vechi aveau dreptul la 600 de lei lunar. Cu acest drept i cumpram lui Mircea Vulcnescu si altora din toate cte se vindeau. Era o mare binefacere, dar mpreunat cu unele riscuri: s fii prins, s ti se ia dreptul de cumprturi si s fi pedepsit. Pentru acesti oameni era nevoie si de hran sufleteasc. Doctorul Ut veni cu o carte francez Les ammes genereuses si m ruga s o traduc n grab pentru marele public de aici. Erau vieti de sfinti si sfinte catolice. Cartea era de 428 de pagini, era frumoas si instructiv. Am tradus-o foarte grbit. Ut a luat manuscrisul n primire si la dat unde a crezut de cuviint, la citit. n mna mea nu a mai ajuns. Nu stiu dac a ajuns cumva afar si, n acest caz, unde e. Vietile lor apar ca niste triri n care naturalul se ntlneste des cu supranaturalul. Cazuri n care harul divin a transformat cu totul omul, l-a ridicat la noi dimensiuni si i-a dat noi calitti. Boli grave si vindecri surprinztoare, n care medicina declar c vindecarea a venit pe calea de sus. Deosebit de interesant este prezentat moartea sfintei Tereza de Avilla. Contes spaniol cu o vocatie religioas extraordinar nc de mic, mult considerat ca sub inspiratiile diavolului de duhovnicii ei nentelegtori, recunoscut mai trziu, dup lupte grele, ntemeietoarea Ordinului Carmelitelor, la 62 de ani era obosit, mbtrnit, plin de riduri. Ceasul mortii i-a sosit. Era ntre clugrite. Pe msur ce moartea era mai aproape, fata ei se nfrumuseta, ridurile dispreau. O roseat tinereasc se ivi pe fata ei. Nu mai era btrn, obosit, frnt de marile poveri ce le purtase, ci era o fat tnr cu o nftisare prosper, plin de sntate si frumusete. Transformat astfel trecu pragul existentei si nchiznd ochii trecu n lumea de dincolo. O arvun a frumusetii de dincolo a primit-o pe pmnt n vzul tuturor, n clipa mortii. Comunismul de la noi n-a crutat nici francmasoneria,
173
institutie care dup unii l-a creat, si dup prerea general, l-a sustinut, si care sub titlul de societate de binefacere a fost lsat de Lenin singura liber n Rusia. Mai multi francmasoni au aprut la Aiud. Savel Rdulescu, prietenul lui Nicolae Titulescu si subsecretar la ministerul de externe, e printre ei, precum si ctiva evrei. Erau deocamdat lgristi. Consumau si ei polonicul de arpacas sau fasole ca si noi ceilalti. Se fceau reparatii la zidrie, se spoia la Aiud. Ei lucrau aici; nu degeaba erau zidari. N-aveau costumul, dar aveau n mini mistria. Au aprut fostii ministri trnisti, precum si ofiteri, membrii organizatiei Sumanele negre si altii. Nepotii lui Maniu, profesorii Boil sunt aici, Ghit Pop, care a semnat armistitiul la 12 septembrie la Moscova ca reprezentant al Partidului rnesc, e si el aici ca si altii. Pe domnul Ghit Pop, scriitor, l-am ntrebat cum a fost armistitiul. Mi-a spus: - Am plecat imediat dup 23 august, dar am fost opriti ntr-o gar n Rusia pn ce rusii au ocupat toat tara. Apoi la Moscova ne-a primit Molotov, ministrul de externe. Ne-a pus conditii grele. Am ntrebat: - De ce? A nceput s cnte cntecul soldatilor nostri ce-l cntau n Rusia: Dou mere ntr-o basma, si am plecat la Moscova si btea cu piciorul n pmnt. - Ce-ati cutat aici? Acum semnati. - Cum? Noi, care am mers cu rusii n rzboi contra nemtilor, primim conditii de armistitiu mai rele dect Antonescu? - Fiindc el era tara, iar voi sunteti o aventur, a fost rspunsul. PASCAL
174
Cugetrile lui Blaise Pascal circulau n temnit n originalul francez. Dar putini aveau acces la original. Doctorul Ut interveni. Trebuie traduse, sunt de mare trebuint aici, si m rug s le traduc. M-am asociat cu N. Manolescu, profesor de romn si francez si avocat din Buzu, s le traducem mpreun. Lucram ns numai trei pagini pe zi, cci dup acestea el se declara obosit. Lucram frumos. ntorceam fraza mult, uneori nceputul intra la sfrsit si sfrsitul la nceput. Dar, dup ce am tradus prima parte a crtii, el se eliber. A trebuit s lucrez cel putin dou ore pe zi, cteva sptmni, pentru terminarea traducerii. Acum, cnd n tar tindea s se aseze gndirea comunist, gndurile lui Pascal erau cu totul trebuincioase pentru om si ntrirea credintei lui. Cnd cei de la noi voiau s arate primatul ratiunii, Pascal le arta calittile ratiunii, dar si insuficienta ei si postula necesitatea recunoasterii unei ratiuni superioare, care e Dumnezeu. i apoi, spune el, si inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste. Traducerea era foarte cutat si se citea pe fascicole. Doctorul Ut o administra. Nu stiu dac n noiembrie 1948, cnd s-au interzis crtile definitiv, doctorul Ut a putut s o scoat afar. * n tar se fcea acum o vie propagand pentru alegeri. Era o lupt grea. Lumea si punea ndejdea n Partidul National rnesc. Maniu deveni un simbol al salvrii. Legionarii liberi au fugit la el si organizau cu el lupta electoral. Comunistii erau agresivi si-i atacau la ntruniri, dar masele erau cu el. La uzinele Malaxa din Bucuresti unii muncitori s-au ridicat mpotriva vederilor comuniste, dar Gheorghiu Dej a tras cu mitraliera n ei. Comunistii cucereau mereu, cu ajutorul rusilor, pozitii noi. Eu eram nelinistit si ngrijorat de cele ce se petreceau la noi, de exploatarea trii de ctre rusi cu ajutorul comunistilor. Societti
175
ca Sovrom - lemn, Sovrom - fier exploatau tara n chipul cel mai barbar. n acest an 1946 s-a ncheiat ntre noi si rusi primul contract comercial cu totul oneros pentru noi. El a fost impus de Stalin cu niste metode ngrozitoare si de neconceput, pe care leam aflat mai trziu: 30 de bani kilogramul de fin de gru, 5 lei metrul cub de lemn si celelalte de asemenea. Se afirm c rusii au impus tuturor trilor de sub influenta lor Polonia, Germania democrat, Austria, Ungaria, Romnia, Bulgaria, Cehoslovacia ca la orice vnzare la toate mrfurile 2% din valoare revin lor, de asemenea si 2% la cumprare. Era ceva grozav. Acum petrolul nostru exportat de noi pleca n cisterne cu nemiluita n Rusia. Era o jecmneal nemaipomenit. Multi sperau s scpm dup alegeri. Poporul se alinia treptat n rndurile Partidului rnesc, care alturi de rege, a crui situatie se cltina, rmnea singura sperant. Andrei Vsinschi interveni la noi n lupta electoral mpotriva partidelor istorice, liberali si trnisti, pe care le numi partide arhaice. Eu personal simteam n acel timp o durere profund c nu sunt liber s intru ntr-o lupt cu comunistii pentru aprarea pozitiilor crestine si anticomuniste. S stai nchis, cnd trebuie s lupti si eventual s mori pentru aprarea unor idei si convingeri profunde, era foarte greu de suportat. Niciodat nu am simtit povara temnitei, a lipsei de libertate ca atunci. Iat si alegerile ce se credeau c vor aduce izbnda poporului romn si oamenii care s-l apere. 19 noiembrie, ziua alegerilor. La Aiud, comunistii, neavnd oameni, l-au trimis pe Vucea ca reprezentant la o sectie de vot. La alt sectie un student detinut. M plimbam prin curte cnd sa comunicat la radio rezultatul alegerilor. M-am oprit s ascult: judetul Alba 75% national-trnistii, liberalii 9%, comunistii cu cei cartelati cu ei 12%, etc. Au urmat asa patru judete cam cu acelasi procentaj mare pentru celelalte partide si mic pentru
176
comunisti. Apoi emisiunea s-a ntrerupt. A doua zi s-a comunicat rezultatul alegerilor n toat tara. Le-am ascultat din nou. Cifrele erau rsturnate. Voturile trnistilor erau acum trecute la comunisti si invers. Era o mare deceptie. Eram pierduti. Poporul nostru nu mai putea face nimic. Se luptase greu si biruise ntr-o unitate deplin, dar acum totul i era furat. Iar anglo-americanii ddeau dovad de o slbiciune total n fata rusilor, desi aveau bomba atomic n mn. Singurul reazem rmnea Dumnezeu. Oamenii nu mai contau. Locotenentul Bleotu ne-a spus dinainte c, fiind slabi, comunistii vor declara voturile altora ca ale lor si vor iesi. i au iesit. Protestele Apusului n-au contat. Stalin fcea ce voia. n Anglia laburistii erau la putere de la nceputul lui 1945 si erau prieteni cu rusii, iar Truman n America se lupta cu debarasarea administratiei sale de evreii ce o invadaser si cu msuri pentru oprirea expansiunii comuniste n vest, mai ales prin asa-numitul Plan Marshall. Franta era acum dominat de spiritul comunist si neredresat nc. Ea profita de ocazie si fcea procese nationalistilor francezi si celor de nuant spiritual, acuzndu-i de colaborare cu nemtii si i ucidea n numele patriotismului francez. Iar filozoful de atunci de mare reputatie, Jean Paul Sartre, a plecat la ONU si a spus: Dumnezeu a murit trebuie s ne conducem noi nsine. Recomand singura cale comunismul. Cine se mai uita la noi? Eram sacrificati. Dup ce ne-au dat n mna rusilor, cu o usurint nejustificat, acum ne lsau din mn. Ah! cu ct usurint au putut popoarele mari s dispun de soarta popoarelor mici... N-aveau acest drept. i nici astzi ele nu fac destule demersuri ca s le scoat din adncul n care le-au scufundat. Niciodat comunismul nu a avut un drum mai deschis. Popoarele din Apus aveau destul putregai. Dup doi ani de
177
guvernare, partidul laburist englez a fost prins de Intelligence Service cu spionaj pentru rusi: 7 ministri trdtori si 30 de deputati spioni. Atta coruptie nu s-a mai ntlnit n Anglia si noi asteptam ajutorul lor. Apusul era putred. FOAMEA Lipsurile se ntindeau n tar si se resimteau puternic la Aiud. Foamea musca din nou puternic la nceputul lui 1947 si dup. Hrana noastr era tot mai slab. Ni s-a admis s vin n temnit vreo 60 de litri de lapte; era o concesie fcut legionarilor, fiindc fceau temnit de mai de mult. Erau dirijate cu grij spre cei bolnavi si spre cei mai btrni, fr s se tin cont de culoarea politic. Era o jertf pe care o fceau legionarii. Mi-amintesc c seful biroului presei Partidului rnesc, un preot distins, primind cte un litru, mi-a spus: - Lng celula mea e Cristea Manea, bolnav. I-am spus: - Du-i si lui cte un litru zilnic si unii dintre noi ne vom lipsi de el din timp n timp. I-am zis s nu-i spun lui Manea cine i-l trimite, dar dup cteva zile a vrut s stie cine i-l trimite. M-am dus la el, m-a recunoscut si a nceput a plnge cu lacrimi mari. Nu se putea linisti. I-am spus c, fiind bolnav, i se rezerv cte un litru de lapte zilnic. A spus: - Am bani, s v dau niste bani. - Nu! Dumneata nu pltesti dect kilogramul de lapte ce-l consumi dumneata, care ti se va da atta timp ct administratia va admite s intre el n temnit. ntr-o zi m chem: - O s plec cu duba, zise. Am bani, dar n-am mncare. Am trimis un tnr elev, Marin Rduc, s-i cumpere niste brnz, salam si pine. Mi-a multumit si nu l-am mai vzut.
178
TIFOSUL EXANTEMATIC Mares tinu s ne izoleze pe unii dintre noi: ne lu dup tabel si ne dezbrc la piele tocmai la locul unde soseau cursele celor ce veneau la Aiud. Ne perchezitionar amnuntit si ne duse unul lng altul n celular. Dar n cteva zile izbucni tifosul exantematic la Aiud. Iat-m si eu bolnav n mai 1947. De la cursa de detinuti de drept comun ce erau dezbrcati la acel loc, si noi ndat dup ei fiind dezbrcati, se vede c s-au luat pduchii si unii dintre noi s-au mbolnvit. Pe cei bolnavi ne-au dus ntr-o camer mare. Eram vreo opt. Eram bine supravegheati mereu de doctorul Ilie Niculescu, care nu era medic, dar ne ngrijea cu o dragoste deosebit; doctorul Ut a fugit la Cluj dup medicamente. A adus ceva. Dup perioada de incubatie de 13 zile urmeaz perioada de manifestare a ei, tot de 13 zile. Cine a trecut de 13 zile e salvat. Mergeam ru, temperatur mare, delir. Am simtit c lng mine murise avocatul Mntlut din Ploiesti, iar peste dou zile murise si un muncitor calificat ce era de cealalt parte a mea. Mi-am zis n gnd: moartea m ocoleste. Veneau mereu s m vad unii prieteni nelegionari, ntre care aproape zilnic Mircea Vulcnescu, precum si unii camarazi. n delir, la temperatura de 40-41 grade, auzeam cum url niste cini. Mereu mi suna n urechi urletul lor. Preotul Ioan Florea veni cu o icoan a Domnului Iisus Hristos si o asez pe perete ntr-o margine. Mi-aruncam privirile spre ea s m ntresc, dar era obositor pentru mine. I-am fcut semn s o aseze n fata mea ca s m reazem de ea. Eram slbit la extrem. Cam ntr-a 11-a zi sau a 12-a zi m priveau mai multi si la un semn al lor: cum e? doctorul Niculescu fcu un semn c sunt gata. Eu am prins gestul lui si am rspuns miscnd un deget ce semnifica: nu. A 13-a zi, extraordinar: toti credeau c voi
179
muri - lucru ce l-am aflat dup aceea. Temperatura era mare si pulsul abia mai btea. Dar n-a ncetat. n a 14-a zi eram salvat. Dar att de slbit nct si cu ochii abia mai vedeam, ca prin ceat. Nu puteam umbla. Cumnata mea, Opreana, sotia lui Dan, fratele meu, a venit s m vad la vreo 3 zile dup a 14-a zi grea. M-au dus doi la ntlnire, pe un scaun, cci nu puteam merge. Tifosul acesta ti suge toate puterile. A venit cu unele medicamente pentru mine si cu alimente. Medicamentele au rmas pentru altii. Le-a luat n primire doctorul Ut. Cumnata sa mirat ct de mult am putut slbi. Dar, treptat, treptat, m ntremam. Acum somnul e leac minunat. Dormeam bine, dar convalescenta n-a durat mai putin de dou luni. Preotul Florea mi-a spus ce spuneam cnd deliram: - Auzi cum url cinii noii democratii! Trebuie s avem niste suflete de sfinti ca s-i putem birui. Peste cteva luni am iesit la lucru cu alti detinuti. Se demonta linia ferat dubl. Lucram la demontare. Nu prea eram supravegheati. Cci ntre Miscarea Legionar si Partidul Comunist intervenise o conventie de ntelegere: ea s nu atace pe comunisti, iar ei s o lase n pace. Iat c se strecur un tnr ce era elev la arestarea mea, Petru Baciu, si m mbrtis. Tip de erou, era de o fort moral imens si de o putere de jertf rar ntlnit. Mi-a adus un cojocel frumos, carne, brnz, pine si putin slnin. El mi-a spus: - Noaptea cnd ai fost arestat am venit cu pasaportul pentru Italia. Am sosit la ora dou noaptea, dar erai ridicat. Am fugit repede. La ora trei au pus paz la poart. De soseam la alt or, eram arestat si eu. Comunicarea lui m-a uluit. Se mplinise, deci, cu precizie uimitoare anuntul fatidic: Cnd totul va fi gata vei cdea Fantastic! Stm cu adevrat sub influenta si puterea unor forte nevzute care stiu destinul nostru si poate l dirijeaz n vreme ce noi credem c suntem deplin liberi.
180
Ah, ct de mult atrnm de niste puteri de dincolo de noi! GENERALUL ION PETROVICESCU Doream s-l cunosc pe generalul Petrovicescu. Era si el condamnat de Antonescu dup asa-zisa rebeliune din 1941. Dar n-a fost adus la Aiud. Admiram n el omul viteaz si drept, energic si exceptional ca tinut moral. Plin de scrupule, mare romn, care n 1934 a fost procuror n procesul intentat de Partidul Liberal Miscrii Legionare pentru uciderea lui Gheorghe Duca. Fost prim ministru, si a dovedit mpreun cu tot completul de generali o fort moral care i-a ridicat n admiratia tuturor. Auzisem c deja pe la Crciunul lui 1941 ar fi fcut urmtoarea afirmatie: Nemtii au fcut rzboiul gresit. Ei au conceput si fcut efortul principal pe centru si pe aripa stng, adic cea de la nord, lucru care le-a creat dificultti enorme mai ales din cauza frigului. Ei trebuiau s aib ideea de efort principal pe centru, spre Moscova si pe aripa dreapt spre a cuceri obiectivele economice: Batum, Baku si alte centre petroliere. C generalul Petrovicescu a vzut bine se dovedeste prin faptul c nemtii s-au corectat n primvara lui 1942 si au fcut efortul principal pe centru si pe dreapta. Dar era prea trziu. Numi amintesc momentul cnd l-am cunoscut, 1945 sau 1946. Scund, frumos, ochi vii, scprtori, plin de nerv, studios, amabil si atent. Cu un accentuat simt al onoarei, suporta temnita cu brbtie si demnitate. Spre cinstea si onoarea Romniei am vzut pe mai multi generali fosti ministri suportnd cu acelasi eroism rigorile temnitei: C. Pantazi, N.ova, Dobre, Mardare etc. Prin 1946, cnd s-a permis intrarea n temnit a gazetelor
181
Scnteia si Dreptatea i duceam aceste gazete s le citeasc. Era scrupulos, le citea cu creionul n mn si sublinia ce i se prea important si, dac era ceva cu deosebire important, atunci o trecea ntr-un caietel. Vedeai n el omul de studiu care stie cum s citeasc o gazet. Se interesa de toate. Comunistii i-au fcut si lui un proces ca unuia ce a fcut parte din guvernul lui Antonescu pn n ianuarie 1941. Critica pe Antonescu nu numai pentru lovitura de stat din 21-23 ianuarie 1941, ci si pentru severitatea extrem cu care i-a condamnat pe legionari dup niste legi draconice si fr drept de recurs, lucru ce a permis unor judectori ri s fac ce vor. Nu era permis ca Antonescu s cear gratierea, spunea Petrovicescu, de la niste ticlosi ce-l condamnaser. Demnitatea lui trebuia s rmn mai presus de aceast njosire. Admira pe mama lui Antonescu, care ca o leoaic a srit si l-a mustrat pentru acest fapt pe fiul ei. Felicitndu-l, prin 1948 la o zi festiv, mi-a rspuns: Nu, nu multi ani! Putini si s fiu sntos! Nu stiu nici cnd, nici cum a murit generalul Petrovicescu. Probabil n 1949, n nfometarea de atunci. TRAIAN BRILEANU A nu vorbi de distinsul profesor Traian Brileanu, profesor universitar de la Cernuti, nseamn a uita de una dintre cele mai frumoase figuri de filosof care a trecut prin temnita Aiudului. Era profesor de filosofie si a fcut parte din guvernul legionar din 1940, ca ministru al Instructiunii Publice. De aceea a fost condamnat. nalt, bine legat, uita de foamea Aiudului, preocupat mereu de probleme filosofice. Avea o cultur vast si o minte ptrunztoare. Despica problemele cu acuratete surprinztoare. ndat ti dovedea c doctrina comunist e o utopie si nu se poate realiza. Era senin si suporta cu brbtie temnita. Nu se plngea. E interesant cum toti profesorii de filosofie s-au purtat
182
frumos n temnit. Ion Petrovici, Mircea Vulcnescu, Grigore Popa, N. Mrgineanu, toti au avut o tinut din cele mai frumoase n temnit, ca si Traian Brileanu. Mutat n Zarc din celularul nou orice legtur cu aceast exceptional personalitate a culturii romnesti, Traian Brileanu, a fost ntrerupt. PROFESORUL ALEXANDRU MARCU ntre cei 18 ministri ai guvernului Antonescu, condamnati n lotul doi la cererea expres a Rusiei, ca generalul Stoenescu, generalul Dobre, generalul ova, era si Alexandru Marcu, profesor la Academia Comercial si la coala Romneasc din Roma. Toti erau distinsi. Dac l prezint deosebit pe Alexandru, Marcu e pentru c avea si o nclinare religioas deosebit. Era si literat si tradusese din limba italian un studiu despre Iisus Hristos. Dup ce a cunoscut lumea din temnit de la Aiud si a fost frumos impresionat de purtarea detinutilor legionari, ne-a ntrebat: - Cum de au putut rmne n temnit acesti oameni att de cumsecade? Cum de nu ne-ati anuntat si nu ati cerut s v eliberm? - Dumneavoastr nu stiati de noi? am ntrebat. - Aici mi-e crucea, a spus el nchinndu-se. Noi nu stiam ce e aici. Noi nu stiam dect c sunt numai ctiva oameni ri ce au fcut fapte condamnabile, dar nu stiam c sunt attia oameni admirabili cu pedepse grele si nemeritate. I-am rspuns: - Cererile noastre nu ajungeau la dumneavoastr. Misu Antonescu si Eugen Cristescu se ngrijeau s le opreasc, s le ascund si s prezinte cu totul alt imagine a legionarilor din temnit dect cea real. - Pcat, relu el. Cte greseli se ntmpl din neinformare!
183
LUCRRI N INTERIORUL TEMNIEI Numrul detinutilor crestea la Aiud. Vechiul canal de scurgere nu mai era bun. Era ngust, cu o plac de ciment deasupra. Trebuia un canal nou. Mares interveni n acest scop. Ceru unor detinuti politici s lucreze la distrugerea vechiului canal. Era o munc josnic: trebuia c scoti placa de deasupra, s spargi plcile laterale unite cu placa de dedesubt si s le scoti afar. Aceasta nsemna a te murdri cu ceea ce era n canal. Dar toti au refuzat. Pe ctiva, Mares a rupt o coad de mtur n bti, dar nu i-a putut convinge s lucreze. Ei nu erau legionari. Erau detinuti politici toti licentiati. Era la amiaz. Mares a plecat la mas anuntnd c va veni s cear altora s lucreze. S-a auzit n celular de isprava lui Mares. tiam c nu va renunta. El putea pune detinuti de drept comun s fac aceast lucrare dar, dup obiceiul ce-l adoptaser, tinuse s o fac detinutii politici, ca s-i njoseasc. tiam c btaia va continua. Pn cnd unii, nemaiputnd rbda, vor accepta s lucreze. Ca s scap de bti pe ceilalti mam hotrt s intervin n aceast problem. Am iesit n curte naintea lui Mares si i-am spus. S-a mirat. Nu se astepta. A acceptat bucuros. - Cu cine vrei s lucrezi? - Organizez eu echipa de lucru. - Bine! si ctre militian: - S nu te amesteci n treaba lor. Lucreaz cnd vor si stau ct vor. Numai i supraveghezi. Eram n curte. M-am adresat celor ce m auzeau. - Vreau s fac lucrarea cutare. Cine vrea s lucreze cu mine? Imediat s-au oferit ctiva tineri studenti. Nu era nevoie de toti. Aveam nevoie de cineva puternic, cu brate tari, ca s ridice
184
plcile. Beril era mai ncolo. L-am chemat. - Vrei s lucrezi cu mine? Iat ce avem de fcut. - Da! Cum nu! - Am nevoie de bratele tale la ridicarea plcilor. - Bine, ne-am nteles! si imediat am si nceput lucrul dup ce am luat sculele de distrugere. Cnd s-a auzit n celular, unii comentau: - S-a compromis printele Grebenea, si le prea ru. La vreo zece zile opinia s-a modificat. Toti au nteles motivele mele fr s le fi dat eu vreo explicatie. Lucrarea a mers bine si n dou sptmni s-a terminat. Se fceau acum burlanele largi si lucram acum cu altii la aducerea lor, pe un anume spatiu si n afara temnitei. Pentru acest lucru l-am luat tovars pe preotul Ion Smrghitan, distins si cu un suflet curat, nou venit n temnit cu Nichifor Crainic, pe care l-a ascuns n casa lui. * Admirabilul doctor Ghingold, fost sef al Centralei Comunittilor Israelite din Romnia, a venit la Aiud, dat n judecat de evrei si condamnat la munc silnic pe viat ca criminal de rzboi. Omul care i salvase pe evreii de la noi de la moarte printr-o strdanie deosebit de zi de zi primi de la evrei ca rsplat nchisoarea pe viat. Atta orbire era de neconceput. Acuza? A colaborat cu Antonescu la ducerea rzboiului, si ntradevr a colaborat. Dar cum? Obligat, neputnd salva altfel pe israelitii si. Ne-a explicat: - M-a chemat Antonescu si a zis s fac rzboiul. - Nu v duc n rzboi, nici nu v dau nemtilor care v cer s v ucid. V las acas s faceti comert. Romnii mor n rzboi, voi triti si cstigati... Dati-mi bani din cstigurile voastre, s duc rzboiul; altfel i supr pe romni. - i ne-am nteles. Am impus comunittilor noastre o sum
185
lunar pe care s o dm lui Antonescu s duc rzboiul. Ne mergea bine. Cstigam. Am deschis n acest timp si arene sportive. Nemtii ns presau pentru predarea noastr, dar Antonescu ne apra. Uneori am avut dou ntlniri pe sptmn pentru interesele noastre. Dup sosirea lui si dup ce l-am cunoscut, mi-a plcut si ne fceam vizite n celul. Ne ddeam din pachetele ce le primeam. Era un om demn de stim. Era oarecum singur. Cu evreii ce erau acolo nu putea fi prieten. Ei fuseser trdtorii coreligionarilor lor. Cuta si el o prietenie. ntr-o zi mi-a zis: - Hai s lucrm si noi n fabric, la pictur, noi amndoi. Am acceptat. ase luni am lucrat cu el pictnd jucrii pentru copii. Ne-am mprietenit. Era un om cult si distins. Mi-a cerut s-i fac un portret grafologic. I-am spus: - Vrei s ne certm? Dac portretul nu corespunde felului cum te vezi dumneata? - l vreau oricum, mi-a zis, si i l-am fcut. A iesit un portret frumos: cult, inteligent, cu suplete de spirit, echilibru, cumptare, combativ, dar, not negativ, nu cu atacul direct, cavalereste, fat n fat, ci pe la spate. I-a plcut. Mi-a cerut s-i fac un portret si al sotiei. Ea era fiica unui rabin iugoslav. I l-am fcut dup o scrisoare si ea a iesit ca o femeie bine nzestrat. ntr-o zi, pe cnd lucram, o doamn foarte frumoas, cu o blan de astrahan foarte frumoas, l cut. Au stat de vorb vreo douzeci de minute. - Cine era, l-am ntrebat. - O jidoavc de-a noastr, sotia lui Gheorghe Apostol. Sub Antonescu a fost prins ntr-o sedint comunist. Era elev n clasa a opta de liceu si, speriati, printii m-au rugat s o apr s nu fie condamnat greu. A primit datorit mie numai vreo trei ani. A fost trimis la Caransebes unde l-a cunoscut pe Apostol cu care s-a cstorit apoi. edeau n Bucuresti n acelasi bloc. Dar, la o vizit ce mi-a fcut-o, ea mi-a zis:
186
- Ghingold, ai colaborat cu Antonescu. Nu te iertm, te condamnm. Zadarnic i-am spus c numai asa am putut salva pe evrei. Struia: - Te condamn. - De ce ? i-a zis brbatul, ce putea face? - Au murit evrei n lagre n Rusia, e vinovat!... - Pi dac nu i-a putut salva pe toti! Bucur-te c din dou milioane si vreo dou sute de mii a salvat dou milioane. - Pentru cei pierduti l condamnm. - i, cum vezi, printe, m-au condamnat. - Ah, ct ticlosie! Ce ingratitudine: cum pot fi unii oameni att de josnici... Dar cea subtiric si nalt ce era cu ea cine era? - Tot evreic, secretara Anei Pauker. Un politist cu grad nalt ce lucra alturi interveni: - O cunosc pe sfrijita asta. Am prins-o n activitate comunist de dou ori si n-am bgat-o n temnit. I-am dat numai cteva lovituri la spate. Dar cnd eram n cercetri la interne a venit s m vad. Eram ntins jos, legat, si, insultndum, un picior l-a pus pe pieptul meu si unul pe gt. Dar cnd mam nvrtit am azvrlit-o de pe mine. Eram nc tare. Putoarea asa mi rspltea bunvointa. Era prea slab, cum s-o bag n temnit? mi ziceam. i am iertat-o. Dar ea, acum? Mai redau un caz ca s art spiritul neierttor evreiesc: generalul Calotescu, guvernatorul Bucovinei. El mi povesti: - Pe cnd eram la bi undeva, tnr locotenent, am cunoscut o evreic tnr, frumoas, cu care m-am mprietenit. Nu eram cstorit. A devenit amanta mea. Ani de zile ne-am ntlnit la Borsec si ne-am iubit. Apoi s-a mritat. Eu, fiind guvernator al Bucovinei, a venit la mine si a intervenit pentru niste evrei ce urmau a fi ridicati. Am salvat multe grupuri de evrei pentru ea. Nu puteam face tot ce voiam. Nemtii erau peste noi. Arestat dup rzboi, am trimis pe sora mea la ea s-mi dea o
187
mn de ajutor. Erau puternici, si ea, cum am nteles, si brbatul ei. Dar ea a spus: - Spune-i lui Calotic asa: dac un singur evreu a suferit si el n-a intervenit, merit s fie condamnat. - Cum puteam eu s salvez pe toti evreii de la noi, adug el? Legturile cu doctorul Ghingold le-am pstrat si dup ce n-am mai lucrat mpreun si ele au fost dintre cele mai bune. Mai trziu am aflat c pedepsele criminalilor de rzboi s-au redus la jumtate si astfel Ghingold s-a eliberat dup ce fcuse vreo 14 ani de puscrie. M-am bucurat foarte mult. Port o amintire dintre cele mai plcute. SLUJIRILE RELIGIOASE N AIUD n interiorul temnitei sunt trei biserici: una catolic, una ortodox si una protestant (calvin). n ele s-a slujit tot timpul Sfnta Liturghie, singura slujire pn n noiembrie 1948. Mares, spre sfrsitul lui 1947, m-a nsrcinat cu conducerea cultului religios ortodox n temnit. Slujea un preot oficial, iar eu fceam pe cntretul si organizam aducerea la biseric a tuturor detinutilor ortodocsi, pe rnd. n biseric, pe lng stran, mai erau si dou dulapuri cu sfintele odjdii si unele crti religioase si crti de cult. Toti detinutii politici erau foarte dornici s ia parte la slujba religioas. Mai ales senatorii si deputatii, precum si fostii ministri si ofiteri. n constrngerea si asuprirea de la Aiud, slujirea religioas era ca un balsam. Multi o ascultau cu ochii n lacrimi, multi mi multumeau c i-am dus la biseric fiindc eu stabileam cine s mearg, si uneori i amnam pe cei de drept comun si duceam pe altii, deoarece ei nu erau prea interesati de biseric. Nichifor Crainic m-a rugat s nu-l evit, ci s-l chem
188
totdeauna cu titlul c e cntret. De aceea, oricine era la rnd, eu ceream gardianului: deschide-l pe Crainic c am nevoie de el la stran. Avea un glas baritonal foarte frumos, dar de putine ori a cntat, cci era prea fricos si nu voia s fie ru vzut de administratie c el cnt la stran. M miram de aceast stare a lui, care, pe mine, ca si pe altii, nu m preocupa nicidecum. Din moment ce se admitea slujirea sfintei liturghii, cum m-as fi putut teme s iau parte activ la ea? Biserica era deschis mereu si unii intrau din timp n timp s se roage. Pe lng unele crti de cult, eu puneam n stran si unele crti profane, dar cu continut religios. Unele erau salvate si aduse de la subsolul celularului ca s fie citite. i ndemnam pe toti cei dornici de lectur s-si aleag fiecare ce-i place din ele si s le duc n celule s le ascund si s le citeasc pe ascuns. Un detinut din Sectii (o parte a temnitei cu detinuti de drept comun) mi-a trimis vorb: - Avem aici vreo 5-6 mii de crti pentru ars. Veniti de alegeti din ele ce vreti. Era un fost ofiter. M-am dus. Am ales cteva sute, vreo cinci sute. Dar cum s le aduci s nu te prind? L-am rugat pe doctorul Ut s le crm mpreun n celular si de aici n dulapurile din biseric. Am organizat putin paz, mai ales pentru supravegherea lui Mares. Le-am crat cu succes. Detinutul de drept comun ce ni le-a dat era foarte bucuros de aceast isprav pe care o fceam n comun. Crtile le puneam, apoi, treptat, la dispozitia celor ce doreau lecturi religioase. ntre ele erau si unele crti filosofice, precum si unele romane cu un continut potrivit pentru nevoile celor ntemnitati. * Episcopul greco-catolic Ioan Suciu, mitropolitul nou ales al Blajului, dar neconfirmat de guvernul nostru, si-a anuntat vizita cu o slujire a sfintei liturghii n temnit. Era un act de mare bucurie si sperant. Noi, ortodocsii, ajunseserm la
189
njghebarea unui cor religios ce cnta la biseric cntrile liturghiei. Era compus din tineri, din care doi erau grecocatolici. Ne-am hotrt s-l primim srbtoreste. Era prima dat cnd un episcop romn urma s viziteze Aiudul cu centrul lui, temnita, ce adpostea acum peste patru mii de oameni: cu generali comandanti de armat, ministri din toate guvernele de dup 1918, senatori si deputati n guvernele trecute, ingineri, medici si arhitecti, profesori universitari, nalti functionari ai Bncii Nationale, profesori, nvttori, elevi, studenti si cteva sute de detinuti de drept comun. Venea cu autorizatia Ministerului de Interne. La poarta intrrii n temnit l astepta corul cu cntecul: Pe stpnul si arhiereul nostru Ioan, Doamne pzeste-l ntru multi ani! Cu corul l-am condus pn n biseric. Am adus la biseric oameni din cei mai grei, s zic asa, ca s profite de aceast vizit. Pn niste preoti slujir Sfnta Proscomidie n timpul Utreniei, trei persoane: Grigorie Baciu, fost prefect de Alba, preotul Ioan Florea si eu, am putut vorbi cu episcopul n calota unde erau tinute vesmintele sacre. Era om scund, pirpiriu, plin de duh. Niste emanatii de sfintenie ca niste unde porneau de la el si parc te atingeau fizic. Aproape o or discutia a fost o desftare. Era un om foarte cult, predicator de calibru mare, romn integru, propagandist greco-catolic foarte activ. Scrisese cteva crti valoroase n care se arta foarte bun romn si crestin n acelasi timp. Acum, la cei 42 de ani ai lui, la Crciunul lui 1947, a treia zi cnd oficia la Aiud, el era un nume impus n societatea romneasc si apreciat de toti, dincolo de deosebirile confesionale. Cnd s-a retras s slujeasc Sfnta Liturghie, pn la ctiva metri deprtare se simtea atmosfera de sfintenie ca un magnetism ce iesea dintr-nsul. Slujirea frumoas, predica ziditoare, au umplut inimile marilor detinuti ce le ascultau. i
190
cnd a spus c a tinut s slujeasc la Aiud acestor oameni alesi ce suport o dureroas lips de libertate n conditii grele, unii sau nduiosat pn la lacrimi. Cnd a dat anafura, a mprtit si iconite cu Domnul Iisus Hristos. N-avea voie s poarte discutii cu detinutii, de aceea anafura o ddea tcnd. Trecerea episcopului Ioan Suciu, care a murit mai trziu la Sighet, a lsat o profund impresie la detinutii n Aiud. Evreii erau cercetati regulat la Aiud de rabinii lor. n fiecare an la srbtorile lor mari si de pasti li se aducea pasca lor. Dar pe romnii ortodocsi nu-i vizita nimeni. Biserica ezita, episcopii ei nu se sesizau. Unii erau intimidati, altii erau nedumeriti de atitudinea ce urmau a o lua n noua situatie politic de la noi, uitaser temnitele care erau pline peste tot, uitaser c acum trebuiau s fie mai activi pentru necesitti noi ce se iveau n toate prtile: la familiile ndurerate pentru ridicarea unora dintre membrii lor si pentru cei ridicati, acolo unde se gseau n numr mai mare. Unii detinuti ortodocsi m ntrebau: - Ce face Biserica noastr? Ne-a uitat? Dac statul ne asupreste Biserica nu trebuie s fie lng noi? Ne-a condamnat statul si n restristea noastr ea e indiferent? M simteam jenat, cci toate confesiunile vedeau ntr-un fel de credinciosii lor, iar la noi nu se fcea nimic. Am reusit s trimit o scrisoare protopopului Emilian Cioran din Sibiu, pe care s o dea mitropolitului Ardealului, Nicolae Blan. n ea artam proportia detinutilor n Aiud, ortodocsi fiind peste 73%; cum ceilalti sunt cercetati si ortodocsii uitati, cum e o necesitate ca detinutii ortodocsi uitati s fie cercetati. Ne-a condamnat statul, dar ne consider oare si Biserica osnditi? Nu trebuie s vin ea cu mngierea si cu toate mijloacele ei sfinte de usurare a durerilor? Protopopul Cioran a transmis scrisoarea lui Nicolae Colan,
191
Episcopul Clujului, cci Aiudul era pe teritoriul eparhiei sale. Sa sesizat si imediat a fcut demersuri la Ministerul de Interne si a obtinut permisiunea vizitrii detinutilor din Aiud. A venit cu ctiva consilieri la Aiud, ntr-o duminic, s slujeasc Sfnta Liturghie si s dea ceva daruri detinutilor. Mare i-a fost mirarea cnd Mares i-a refuzat intrarea n temnit. Artarea autorizatiei si protestul lui au fost zadarnice. S-a dus atunci si a slujit la biserica din Aiud, si n predica ce a tinut-o a spus: - Am venit pentru detinutii de aici, nu pentru dumneavoastr. Am fost mpiedicat. Nu protestez numai, ci urlu de rpirea unui drept al meu. Urlu de nedreptatea ce mi se face. Dar nimeni nu a luat n seam urletul si de atunci nici un episcop n-a mai intrat n temnita Aiudului dect ca detinut. De sosirea Episcopului Colan la Aiud am aflat mai trziu de la un preot al Aiudului care a venit ca detinut. FERICITUL AUGUSTIN Doi fericiti catolici m-au impresionat mai mult n lecturile de temnit: fericitul Ieronim si fericitul Augustin, ambii considerati sfinti n biserica catolic. Fericitul Ieronim, tnr, frumos, literat plin de talent, n glorie la Roma, adulat de femei, pe neasteptate fuge n Orient, se ascunde de lume, citeste ntr-o grot crti orientale si dup 20 de ani de izolare iese la lumin cu toat Biblia tradus n limba latin n anul 405. E Vulgata, a doua traducere n latin a Sfintei Scripturi. Luase parte la disputele dintre nuantele eretice si Ortodoxie, fiind un ortodox tare si necruttor care n atacul ereticilor s-a caracterizat: Eu sunt ca boul care unde calc sfarm. Fericitul Augustin a fost cel mai mare brbat al bisericii latine din prima mie de ani. African, cu o viat plin de aventuri, cu un condei inspirat, cu o sensibilitate fermectoare n toate manifestrile sale, cu o vdit sfintenie n trire n a doua parte a
192
vietii, a cucerit pe toti cei ce l-au citit, mai ales prin cartea sa Confesiones - Mrturisiri. Gsindu-se n temnit n frantuzeste, mi s-a cerut s o traduc. Cu gndul la traducere am aflat c ea a fost tradus de un profesor de latin, comandant legionar. Acesta a tradus-o din originalul latin si a primit o prefat scris de Corneliu Zelea Codreanu, dar nu a apucat s o publice. Era numai manuscris. Am acceptat s o traduc, desi nu puteam compara o traducere din limba francez cu una din originalul latin. Dar, fiindc se cerea aici, m-am apucat s o traduc. Cartea m pasiona. Lucram mult si cu spor. Ea mi lua acum toate preocuprile. Voiam s fie o traducere bun, care s poat fi publicat ntr-o zi. Mi-am amintit c Sandu Mazilu, profesor de filosofie n Brila, ndrznise si el s traduc Fratii Karamazov, nu din ruseste, ci din limba italian. Portretul grafologic pe care l continuam fr ntrerupere era o alt destindere; de asemenea si convorbirile la plimbare cu camarazii si cu alti detinuti. SILE CONSTANTINESCU ntre criminalii din Aiud era si Sile Constantinescu, condamnat n 1934. El a fcut o crim oribil. Fiind student si iubind o evreic, ca s pun mai repede mna pe averea printilor, i-a omort pe amndoi si ntr-o cldare i-a tiat bucti si i-a dizolvat cu chimicale. Acum liber prin curte, cci s-a mprietenit cu comunistii, m-a cutat si mi-a cerut asistent duhovniceasc. Avea mari nelinisti, tulburri, mustrri ale cugetului. Nu-l puteam refuza. Stteam cu el de vorb, plimbndu-ne zilnic mai bine de o or. Asta nainte cu cteva luni de a m apuca de traducerea fericitului Augustin. Se linistea. Ca o compensatie a faptei sale grozave a nceput s picteze sfinti, icoane. Pe Maica Domnului,
193
milostiv si ajuttoare tuturor celor din nevoi, pe Mntuitorul, pe Sfntul Nicolae si alti sfinti. Am privit icoanele lui, erau oribile. Cum puteau ele s fie frumoase cnd el nu avusese timp prielnic s se schimbe? Se mprietenise cu comunistii care l cultivau, dar ei nu iau putut crea atmosfera prielnic unei pocinte profunde n urma creia s se arate iertarea, izbvirea. Era receptiv la ndemnurile mele, m cuta regulat, dar nu stiu n ce msur vor fi avut vreun efect asupra lui, fie si mai trziu. A fost luat de la Aiud si trimis la munc la cmp, unde am aflat c era aproape liber si astepta eliberarea total datorit unei interventii a comunistilor din temnit, care erau acum n posturi mari. Dac cu astfel de criminali te tii la distant n discutii, efectul nu poate fi dect sczut sau nul. Trebuie s te apropii de ei, s nlturi distanta, s le arti ncredere; atunci ei pot renaste. Cldura inimii tale o aprinde pe a lor, smerenia ta i nalt pe ei. Recunostinta celor ce s-au renscut pentru mna ntins e mare. Fericitul Apostol al Domnului, Iuda, fratele Sfntului Apostol Iacob, n astfel de cazuri ne ndeamn s procedm cu prudent: Pe unii s-i vditi de se vor desprti, iar pe altii cu fric s-i mntuiti, rpindu-i din foc, si s-i certati cu temere urnd si haina de pe trup cea spurcat (Iuda 1, 22-23). GENERALUL ION STAVRESCU Printul Alecu Ghica m-a ndemnat s observ cursele care vin spre a sti noii sositi n Aiud. Fireste, ne interesau mai ales cele cu detinuti politici, cci puteau sosi si unii prieteni, cunoscuti sau rudenii si, pn s se lmureasc cei din temnit, puteau avea nevoie de ajutorul nostru. Astfel mai stiam ce se mai ntmpl cu noii veniti, cine sunt, ce stiri aduc, etc. ntr-o zi a sosit generalul Ion Stavrescu, fost comandant al corpului 7 de armat Sibiu si cel ce a comandat armata a doua a noastr n
194
vest. N-am putut sta de vorb cu el imediat, ci mult mai trziu. Era unchiul lui Mircea Nicolau, prieten al meu. Sotia generalului era sor cu mama lui Mircea. Vara, n closet, unde eram feriti, am putut avea prima convorbire cu generalul. Era un om solid, nalt, chipes. Se ntorsese plin de glorie de pe front. Rusii i-au dat cea mai mare decoratie, aceea pe care o dduser si regelui Mihai. Dar la Iasi l-au arestat evreii. Vina: fiind comandant de divizie n Iasi, n-a intervenit n Iasi dup cedarea Basarabiei n 28 iunie 1940 s opreasc un convoi de evrei ce au fost arestati, nchisi n vagoane de vite cu usile btute n cuie si plimbati asa prin tar. Din acestia, vreo 40 au murit din pricina cldurii nainte de a li se fi dat drumul. Cei nchisi n vagoane, vreo opt sute, se afirm, au fost nchisi astfel pentru furia ce a strnit-o stirea c la retragerea din Basarabia evreii au manifestat acte de o crunt dusmnie si n unele locuri au tras cu mitraliere si pusti n armata romn. Dar Stavrescu mi-a spus: - Eu habar nu aveam de acest fapt. Nu intra n atributiunile mele de a interveni, ns mai nti nu stiam. n proces m-a aprat, dac aprarea lui se poate numi aprare, marele penalist Ionel Teodoreanu. El era att de intimidat de evrei, nct si-a nceput pledoaria asa: Pe acest inculpat nu-l acuzm noi, cei vii, prezenti aici. Pe el l acuz aceste victime nevinovate. Acesti oameni cinstiti, morti din neglijenta noastr; ei ntr-un glas l acuz pe clientul nostru, generalul Stavrescu. Eram uluit. Unde m gseam? Pe cine pusesem aprtor? Am nteles tot ce va urma. Nu mai speram nimic. i binenteles am fost condamnat greu. Srmanul general, erou n timp de rzboi, moare n timp de pace n temnit, osndit pentru acte din timp de pace ce nu-l priveau. Ca atare era complet nevinovat. El muri repede. La statura lui, mncarea era mult prea putin pentru a rezista.
195
AVOCATUL PETRE PANDREA ntr-o dup-mas, printul Alecu Ghica m invit s gustm mpreun ceva dintr-un pachet ce-l primise de la Iasi. La urm am mncat si niste struguri minunati. El mi-a spus c un coleg al lui de la Mnstirea Dealului a sosit n Aiud. tiu c i-am citit cartea Portrete si controverse, care m-a nfuriat prin nedreptatea ei, dar s nu fiu suprat si s nu am un dinte ascutit mpotriva lui. I-am promis. Dar, tocmai cnd s plec, intr Petre Pandrea n celula printului Ghica. Primire foarte cald. M prezent. Ins voinic, puternic, negricios, cu ochii scprtori, doar dup cteva propozitii domnul Pandrea mi-a devenit simpatic. Uitasem toat nemultumirea dinainte. Era incontestabil un om agreabil, foarte inteligent. Peste cteva zile l-am ntlnit n curte, undeva, cu o lopat n mn, rnind niste gunoaie lng o bltoac. Era cu minile murdare. El mi-a zis: - Iat un scriitor ce a scris nou crti cum se prezint. Astea-s mini de scriitor? - Domnule Pandrea, i-am rspuns, dup ce veti iesi din temnit, veti scrie cea mai bun carte a dumneavoastr. Experienta de aici va rodi n productiile de viitor. - Viata aici e grea. Te-as ruga ceva, vreau s cred n Dumnezeu. D-mi un ajutor spiritual. Eu acum sunt ateu, dar vreau s cred. Credinta e un mare ajutor n temnit. Iat, eram la interne cu nc patru prieteni si un rabin. Prietenii toti erau cu doctorate si erau atei ca si mine. Rabinul se ruga zilnic si era linistit. Noi nu ne rugam, dar eram nelinistiti. Ne gndeam ce va fi cu noi. L-am ntrebat: - De unde-ti vine dumitale linistea? - Din rugciune, ne-a zis el, si din credinta mea. Vreti s m rog si pentru voi?
196
- Nu. C noi tot nu credem. i el continua s fie linistit, si noi nelinistiti. El ncerca s ne conving n discutii c exist Dumnezeu, dar noi l respingeam. Dar ntr-o zi unul din ei zise: - Dar dac el are dreptate? c prea e linistit. Vreau s cred si eu ca s ajung la liniste. Am nevoie de credint acum. E adevrat c nu e cavalereste s ceri ajutorul lui Dumnezeu dup ce ai tgduit. S recurgi la El cnd esti la necaz. i altdat s nu stii de El. Dup ce m-am minunat cum i aduce pe comunisti la credint, i-am zis: - De asta te-a asezat Dumnezeu n pozitia aceasta si te-a adus aici, ca s-ti dea putinta s-L cunosti si s crezi n El. Nu trebuie s ne rusinm s cerem ajutorul lui Dumnezeu cnd suntem la nevoie, chiar dac nainte L-am tgduit. Dumnezeu cunoaste slbiciunile noastre si pe cel ce vrea s-l salveze i d putinta ntoarcerii si a cunoasterii Sale. Dumnezeu e singura fiint de la care toti putem cere fr ca vreunul s se rusineze si care poate da fiecruia dup trebuintele sale. ti stau cu drag la dispozitie cu slabele mele puteri. Cum el fcuse studii universitare la Berlin si Paris, dup ce-si luase licenta n drept la Bucuresti, i-am dat Biblia, traducere n francez, s o citeasc si s nceap cu Noul Testament si apoi cu marii Sfinti Prooroci Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniil. ntruct el sttea cu fostii lui tovarsi de la Interne, l-am mutat cu altii n celul, considernd c nu este potrivit s rmn cu ei. I-am gsit tovarsi credinciosi, cu preocupri spirituale si tari n suportarea suferintei temnitei, dar el, iesind afar si citind fr grij Biblia, l-a vzut un militian evreu, singurul militian evreu dealtfel, si a vrut s i-o ia. El s-a mpotrivit, a fcut scandal. Pandrea a spus: - Eu v-am aprat pe voi si acum mi luati Biblia? Pn la urm, directorul Gutan l-a chemat, l-a mustrat si i197
a luat Biblia. I-am dat imediat alta, n nemteste, rugndu-l s o apere mai bine. ns se ivi alt incident: la pachetul ce i-a venit, gardianul de la pachete, cotrobindu-i toate 5 kg, a lsat s cad pe alimente niste fire de tutun. El a fcut observatii si s-a certat cu gardianul, care l-a njurat de mam. El a artat c nu merit atitudinea aceasta, ci recunostint, pentru c pe toti comunistii mari i-a aprat n proces. Dar gardianul l-a njurat din nou. - Ce cauti aici, m, dac ai fcut astea ? Bagu-te n..., si l-a prt directorului care l-a izolat n Zarc, la parter, n celulele cu zarzavaturi pentru iarn; numai n celulele de deasupra erau detinuti. Nu i s-a lsat nici o carte. Am aflat de la altii de situatia lui. Era scos o or pe zi, singur, la plimbare. L-am rugat pe cel ce era seful echipei de scos zarzavaturi pentru buctrie, un legionar, s-i pun zilnic un morcov crud la locul de plimbare sau un colt de varz sau o ceap. Totodat, cumpram de la cei ce frmntau pine cte o pine n fiecare zi, cci pe fiecare cuptor primeam o pine care era de 250 de grame, si am reusit s fac s o primeasc zilnic. Dup o lun, a fost scos din izolare, dar acum, la finele lui 1948, se nrutti situatia de la Aiud. Nu ne mai puteam vedea usor. ntmpltor l-am ntlnit tocmai cnd se pregtea s fie mutat n lagrul de la Trgu Ocna si cnd, fericit, mi-a spus: - nc n-am intrat n biseric, dar sunt la us. ti multumesc mult si rmi pe toat viata duhovnicul meu. * Pentru a completa datele despre Petre Pandrea trebuie s spun c pn la izolarea lui am avut multe discutii cu el. l ntrebasem: - De ce ai fost bgat n lagr? - Fiinc am aprat unele procese pe care rusii le-au numit procese antiruse, desi ele nu aveau nimic contra rusilor. Bieti soldati de-ai nostri ce erau de paz naintea unittilor lor, au dat
198
n rusii ce-au dat peste ei cnd nu s-au supus somatiei s se opreasc. Li se fcea proces si avocatii nu ndrzneau s-i apere. Atunci lua procesele Pandrea, n ideea c toti trebuie s fie aprati si toti au dreptul la asistent juridic. Alt motiv fundamental e acesta. Cnd Gheorghe Dimitrov fcu o vizit n Romnia ca sef al Bulgariei, dup primirea oficial ce i s-a fcut si dup convorbirile cu guvernul nostru, a spus: - Vreau s vorbesc n particular cu un singur om: cu Petre Pandrea, pe care el l convertise la comunism, ntr-o bodeg din Berlin. i vorbi cu el ntr-o cas particular. Dimitrov i-a spus: - Rusii vor s ne rpeasc orice libertate de miscare. Vor s ne subjuge total. Propun o confederatie balcanic din Romnia, Bulgaria si Iugoslavia. Uniti, vom fi mai puternici si vom rezista mai bine. ns dup plecarea lui Dimitrov, care era rezistent la demersurile rusilor, veni un colonel rus si-l ntreb bnuitor si ce au discutat, cci rusii aflaser planurile lui Dimitrov. Mai aprase si procesele unor fruntasi trnisti. Mai era si cumnatul lui Ptrscanu, care era suspect rusilor, si care recomanda prietenilor si necomunisti s fug din Romnia. n martie 1948, a fost arestat, iar n 1954, mpuscat. El, dup convorbirea cu Dimitrov, deveni indezirabil si arestat naintea cumnatului su. Despre cumnatul su Pandrea mi-a spus: - ntr-un cerc intim a zis: Am fost pn acum mai ales megafonul rusilor. Vreau de acum ncolo s devin mai ales megafonul neamului romnesc. Dar rusii au aflat aceast declaratie a lui. Ea e cauza arestrii lui, nu cea de la Cluj, cnd a declarat: Mai nainte de a fi comunist sunt romn. POEZIA N AIUD
199
Doi poeti mari ai trii se gseau acum arestati si condamnati la Aiud: poetul legionar Radu Demetrescu Gyr si Nichifor Crainic, profesor de teologie, mare gazetar si directorul celei mai bune reviste din Romnia, Gndirea. Ambii scriau si n temnit. Crainic a scris un poem frumos, n vreo sut de strofe, cu titlul Baldovin si Mdlina, precum si alte poezii. Dup o discutie cu niste unguri asupra Ardealului - cci ungurii oriunde se gsesc pun problema Ardealului, obsesia lor - a fcut noaptea, ca rspuns, poezia Eu. E o perl. Mi-a spus-o a doua zi. E ceva superb. O pledoarie minunat pentru Transilvania. Radu Gyr, mai tnr, era mai productiv. A scris cntece extinse n versuri populare de zeci si chiar peste o sut de strofe ca de pild Cntecul olarului, precum si poezii mai scurte. Ele erau foarte cutate si detinutii le nvtau pe dinafar. Poeziile erau o hran sufleteasc cu totul necesar celor osnditi. Erau un mare reazem pentru ei, un pivot de sustinere si un ndemn la aprare si lupt. Redau aici dou poezii ale lui Radu Gyr. Ciresul Mi-e sufletul ca un cires n floare i-nfloarea lui tot soarele l am, Sunt mii de rami i o privighetoare vrjit cnt-n fiecare ram. Furtuni ce-au smuls goruni din rdcin Trecut-au si prin floarea de zpad i scuturndu-i ramii ce se-nclin Lui nici o floare n-a putut s-i cad. O, Doamne, azi, cnd nimeni nu mai poate S-nfrunte al ispitelor sudum,
200
Cnd nspre iad duc drumurile toate Iar nspre rai un singur drum, Trimite-mi ngeri astfel s m poarte S nu m ntinez la nici un pas i sufletul s i-l aduc la moarte mbttor ca floarea de alcas. Portret i-atunci cnd nu voi mai veni nicicum Cu pasi pe care nimeni nu-i asteapt, Ci doar cu pasi ce nu ating vreo treapt i-abia plutesc de-un dureros parfum, Vechi jilturi ce prin colturi se desteapt mi vor ntinde brate moi de fum. i ca o floare-n fiece album S-o scutura o fraz sau o soapt. Vor plnge-n aer pasii selenari, Btrnul scrib prin noapte o s geam i-ntr-un portret uitat din ani scolari Un licean ce-n vreme se destram i-o ridica o clip ochii mari i ochii mei m vor privi din ram. Mai erau si alti poeti neconsacrati si unii care acum se ntlneau cu muza, precum Constantin Dragodan din judetul Teleorman, tefan Vldoianu din judetul Constanta, Nicolae Borza din Slistea Sibiului. Redau aici o poezie a lui Constantin Dragodan care circula la Aiud cu o frumoas melodie:
201
Sitarii vin si-au nflorit castanii n maiul trectoarei tinereti, Curnd ca mine-o s ne-ngroape anii Sub viscol de regrete si tristeti. Refren: si cerne-ncet zpada, n faldurile noptii, luna plin Ascult serenada Ce-o inim rnit ti-o nchin. O, vin la fereastr Sub claruri vesperale S-arunci o floare-albastr Ca-n vremi medievale. Refren: si cerne-ncet zpada i o romant cu o frumoas melodie, de studentul Nicolae Borza: Romant Ne desprtim si totusi te iubesc mi ard n gnd frumoase amintiri Trecutul vreau din nou s-l retriesc M-ntorc n parcul primei ntlniri. E parcul trist si frunze cad pe drum n mine vise dragi se prbusesc S strng o clip umbra ta de fum Pe-alei uitate singur rtcesc.
202
Ne desprtim si totusi te iubesc Triesc acuma cel din urm dor Din drumul tu as vrea s te opresc Esti primul vis si ultimul fior. Te vd cum treci prin palidul apus Se-asterne nserarea peste noi M uit, nu te mai vd, de-acum te-ai dus i totusi te astept s vii-napoi. Vldoianu avea multe poezii si traducea foarte frumos din Baudelaire. Mai erau si altii care fceau ncercri poetice. Crainic obisnuia s-mi recite, cnd nu se putea altfel, noile sale creatii sub dusul de la baie, unde stteam vreo 40 de oameni 20-25 de minute. De la Radu Gyr le aflam n celul. Ca destindere la Aiud jucam sah, vechea mea pasiune. La un concurs pe temnit de la care n-am putut lipsi, am luat premiul nti mpreun cu un admirabil inginer basarabean, tnrul Sergiu Marcoci, despre care am auzit mai apoi c a murit de foame la Aiud. Era un om excelent si promitea mult. Continuam cu traducerea Mrturisirilor. Pe cnd tradusesem dou cincimi, Crainic le-a vzut si le-a ludat mult, dar apoi, artndu-le lui Radu Gyr, acesta mi art un loc unde mi spuse c am srcit sensul si m ndemn s fiu mai atent si s nu m grbesc. Deci nu era multumit de felul cum lucrasem. Am revenit asupra ctorva locuri si am tinut cont de ndrumrile date. Lucram cu spor, nu oboseam usor. Rezistam la munc lung. Cte un portret grafologic ce-l fceam ntre timp, ca divertisment, mi aducea uneori ca rsplat ceva hran bun dintr-un pachet nou sosit. ntr-o zi dup-mas, ntre cei cu pachete a fost si Mircea Vulcnescu. Detinutii trebuiau descuiati
203
s mearg s-si ia pachetele. Gardianul de pe crucea celularului ntreb pe un altul: - Care Vulcnescu? Rspunsul: - Criminalul! Dup ce si-a luat pachetul, domnul Mircea Vulcnescu m chem s gust ceva din pachet si-mi spuse: - Ai auzit cum m-a strigat? Criminalul. Omul de o blndete deosebit si de o omenie ngereasc era numit criminal, desigur, dup cum era calificat prin sentint: criminal de rzboi. n ce situatie ingrat ne gseam amndoi si mai toti detinutii politici de la Aiud si din alte locuri din tar n acest an 1948, alungat fiind regele din tar, comunistii nostri au dat cele mai severe legi pentru ntrirea lor deplin la putere: la 11 iunie au nationalizat n chipul cel mai radical ntreprinderile, lund pn si morile mici si pivele din mna oamenilor. Aici se vede spiritul iudaic excesiv si nemsurat. Legea nvtmntului prevedea excluderea religiei din scoal, toate ntreau pozitiile comuniste si restrngeau tot mai mult liberttile si drepturile poporului romn. n octombrie 1948 s-a dat o lovitur puternic si Bisericii unite sau greco-catolice. Desfiintarea ei, interzicerea functionrii ei ca o confesiune independent si trecerea ei la Biserica Ortodox. Lucrul s-a fcut cu mari convulsii si asupriri ce au rnit adnc poporul romn. Legturile cu Apusul erau de acum rupte total. Pe lng o multime de preoti ortodocsi arestati ca opozanti sau indezirabili, sau pentru niste preri ce exprimau duhul credintei ortodoxe, a venit acum rndul preotilor greco-catolici ca s nfunde puscriile, pentru c nu voiau s devin ortodocsi cu sila. Teroarea se ntindea n tar si efectele ei se vedeau si la Aiud. Hrana slab dobora pe rnd pe unii detinuti politici mai btrni. Cdeau jos din picioare la plimbare, erau dusi n celule, li se da jumtate de litru de lapte, dar n 2-3 zile erau gata. Se
204
stia: a ajuns la lapte, moartea e lng el. Cci, n acest timp, n a doua jumtate a lui 1948, nu li se mai ddea lapte bolnavilor, ci numai muribunzilor. ntre cei dinti czuti la plimbare n toamna lui 1948 a fost Constantin Busil, ministru antonescian din Piatra-Neamt. Cei morti erau bgati ntr-o lad de brad si crati la cimitir. Pe ctiva i-am condus si eu si le-am cntat prohodul ca dascl. Mai trziu s-a interzis orice slujire funerar. Mortii, cte doi-trei deodat n car, erau dusi grbit la cimitir, ngropati fr cruce si fr vreun semn dup care s se poat afla identitatea lor. Fenomenul era impresionant: rnd pe rnd la plimbare cdeau jos cei btrni, slbiti si lihniti de foame. Era o durere tcut fr imprecatii mpotriva celor ce provocau aceste dureroase ucideri. Fiecare si astepta rndul. Urrile la zile festive sau la zile onomastice nu mai puteau fi La multi ani!- ar fi fost de prost gust - ci V urm dac e posibil iesirea de aici si nc vreo ctiva ani buni. Pe un ungur, brbat tnr, tat cu sotie si doi copilasi, de alturi, mergnd s-l vd ca s-i dau cteva cuvinte de mngiere, l-am gsit mestecnd bucata de spun ce o avea n camer. Zadarnic ncercam s l opresc. Foamea l rodea prea mult. Mnc toat bucata si peste noapte muri. Dar cei din camer nu-l anuntar dimineata ca mort, ca s-i poat lua turtoiul si terciul ce se ddea dimineata la dejun. Terciul, fcut din fain de porumb fiart n ap si ndulcit cu 8 g de zahr pentru un detinut, din portia de 250 de grame pe lun, cum era si uleiul, se prea c e att de bun nct unii ofiteri ce comandaser osti se mirau ct e de bun si spuneau c ar trebui s se introduc n dejunul trupei; ntr-att ddea foamea gust terciului pe care numai oamenii cei mai sraci si numai cteodat l iau dimineata la dejun.
205
TINERI LEGIONARI ARESTAI N 1948 Stpni acum pe putere prin nlturarea adversarilor n frunte cu regele, comunistii au emis o serie de legi ca s le asigure succesul: legea cultelor, a instructiunii publice, nationalizarea ntreprinderilor, reforma monetar, proclamarea trii ca republic popular si altele. Scurta convietuire asa-zis pasnic dintre ei si legionari, stabilit printr-o conventie din 1946, ncet. Comunistii erau tari, toate partidele politice ale trii erau interzise. Era un partid unic: cel comunist, singurul admis. Deci, fiind tari, puteau acum s atace si s distrug pe legionari. Conventia, se vede, a fost necesar numai pn s-au organizat, perioad efemer de liniste. Fr vreo provocare legionar, ei au rupt conventia si au nceput arestrile de tot felul: intelectuali, trani si muncitori, studenti si elevi, bieti si fete. Toti cu o furie deosebit au fost arestati si btuti. Btile erau la Interne, n capitalele de judet. Ele erau crunte, mai nainte de a ncepe ancheta. Metoda era s te ia ntro serie de lovituri, de nu mai stiai de tine - Ca s-i nclzim, spuneau ei - si apoi strigau: Spune! Anchetele tineau zi si noapte. Unele au tinut cteva zile, altele cteva sptmni, iar altele cteva luni, chiar si 8 luni. Era nspimnttor si cu totul neomenesc. Arestrile au nceput deja n mai 1948, ca studentii si elevii s n-aib cum s-si ia examenele, si-au continuat apoi mereu. Cel ce organiza anchetele era ministrul de interne, Teohari Georgescu, evreu, ajutat de o seam de evrei de alti la Ministerul de Interne, ntre care Dulgheru era colaboratorul lui principal. Excesele lor au rmas de pomin. Binenteles c au gsit si romni excesivi si inconstienti, cozi de topor, care au uitat c au de-a face cu oameni, si au trecut la atitudini bestiale. Arestrile ce se fceau acum nu erau pentru activitate contrar Partidului Comunist, ci simpla calitate de legionar era
206
suficient pentru a fi arestat. Unii actionaser, e drept, dar altii n-au activat dup 1946, erau ridicati toti de-a valma, pentru c Partidul Comunist voia s dispar orice opozitie, nu numai n manifestare, ci si n felul de a gndi si de a concepe lumea. Toti trebuiau adusi la unison, si unii considerau c a fost o mare greseal si chiar o crim faptul de a fi gndit altfel dect gndesc comunistii. Ei erau att de nfumurati, att de ncreztori n ei nsisi, nct lumea parc ncepea de la ei. Pretindeau c dezvoltarea stiintei confirm justetea doctrinei si vederilor lor si deci toti ceilalti se gsesc n eroare si dac activeaz contra comunistilor sunt n contratimp. Proclamau noul si urma de la sine c ceea ce era vechi era ndoielnic sau chiar ru. Uitau c n Rusia se fcea o experient tragic n aplicarea unei doctrine politice neverificate si care nc nu reusise, desi se aplica fr vreo opozitie a unor partide si a constat pn acum numai din sperante si promisiuni. Totusi ei o luau ca pe cel mai sigur lucru si militau pentru el cu o nversunare nemaipomenit. Uitaser sau nu voiau s vad c fizica atomic ce se dezvoltase att de mult n secolul nostru nu numai c nu-i confirm, dar venea cu dovezi irefutabile si peremptoriu c n lume nu exist numai materia, ci si spiritul, c spiritul e superior materiei. Ea aducea dovezi precise despre existenta lui Dumnezeu; totusi comunistii o tgduiau si combteau religia ca nefondat si chiar pgubitoare. Dictonul lui Marx: Religia e opiul popoarelor era pe buzele tuturor. Afirmau c materia e singura realitate, iar n ce priveste viata erau evolutionisti. i desi puteau sti c un tran rus i-a pus n ncurctur pe 92 de savanti rusi ce erau la un congres stiintific cu urmtoarea ntrebare: Dac nu exist Dumnezeu cum exist oaia? Voi spuneti c viata s-a dezvoltat treptat, trecnd de la simplu la compus, de la nevertebrat la vertebrat, c n lupta pentru existent, pentru spatiu, animalele cele mai bine nzestrate au rezistat iar cele slab nzestrate au
207
disprut. Iat oaia e slab nzestrat. Ea fat un singur miel, rar doi, si are dusmani puternici: lupul care fat cinci ctei si chiar mai multi: ursul, leul, leopardul, vulpea, vulturul. Cum exist deci oaia dac nu exist Dumnezeu? Cci numai trziu a fost mblnzit si protejat de om. Ei mergeau nainte ca si cnd cele ce afirmau erau deja dovezi dovedite. Nimeni n-a mers nainte cu ochii nchisi ca acesti oameni. Tgduiau evidenta. Mii de oameni intrau acum n temnit. Culegerea lor se fcea cu violent. Numai rareori s-a folosit subterfugiul: Mergi pn la noi, e nevoie de o declaratie numai. Se va ntoarce acas. Dar nu luau numai legionari, ci si alti oameni. Orice denunt, orict de nentemeiat, devenea motivul unei arestri. O spaim a intrat n toti. Cunoscndu-i pe multi dintre cei nou veniti, cunoastere ce s-a fcut n decurs de mai multi ani, eram impresionat de calitatea lor deosebit. Erau unii tineri nscuti n anii 1922-1924, toti exceptionali, buni, seriosi, blnzi, ndatoritori, amabili, bine pregtiti, cu studii universitare, unii cu dou licente, plini de bun simt si de omenie. Erau superiori celor veniti n 1941-l943. M bucuram enorm privindu-i. M rugam lui Dumnezeu si-i multumeam uneori cu lacrimi, spunnd: Ah, Doamne, ti multumesc din adncul sufletului pentru acesti tineri exceptionali... E oare cu putint s rsar n mijlocul neamului nostru niste tineri att de minunati? Ei sunt rodul darurilor Tale. Fii proslvit n veci. n cursul verii au venit si ctiva tineri studenti din Partidul Liberal si unii din Partidul National rnesc. Erau nc vioi, plini de sntate si de sperant. Nimeni dintre ei nu bnuia c stpnirea comunist se va ntinde peste tara pe o perioad att de lung. Stalin comunicase lumii urmtoarele: Am luat toate msurile pentru 20 de ani. Nici o schimbare important nu se
208
produce n lume n acest interval. Unii stiau de aceast nspimnttoare declaratie pentru cei ce se aflau sub cizma sovietic, dar foarte putini o puteau crede. Mai toti speram ntr-o interventie american. Speram c ne vor salva americanii. i asteptam s vin. Discutnd cu unii generali, asupra perspectivelor de viitor, ctiva, plini de tristete, au spus: - Un rzboi mare se pregteste greu. Nu se cunosc n istorie dou rzboaie mari unul dup altul. Trebuie s vin alte generatii si s cugete a-l pregti si a-l face. E probabil c noi vom muri aici. Era prea grozav s spun adevrul ntreg. De aceea, au spus probabil. Preumblndu-m prin curte eram nfiorat vznd attea mari personalitti ale trii plecnd la plimbare, n calitate de detinuti, obligati s spun gardianului: S triti!. Erau noii veniti, de la generali de armat la cpitani, profesori universitari, medici, arhitecti, ingineri, avocati: directorul uzinelor Resita, presedintele consiliului de administratie al Societtii Petrosani, Ion Bujoi, si directorul general al Societtii Petrosani, Gheorghe Bals, functionari superiori, nvttori, ctiva trani etc., crema societtii romnesti. Ct de nestatornice sunt mririle omenesti... Ct de trectoare... mai schimbtoare dect visurile... cum spune o cntare bisericeasc. ISTRATE MICESCU Dac pentru unii termenul trecerii n cealalt lume nu era fixat, pentru altii, mai putini, acest termen trebuia grbit. Nu era permis s moar oricine n liniste, topit de foame, frig, mizerie si asuprire. Unii trebuia s dispar mai curnd. Cei alesi erau indicati de sus. i metoda se gsea: unii erau luati, dusi cu trenul, dar nu se stia unde au ajuns, se afla dar c nu au ajuns la
209
destinatie, c nu au ajuns nicieri, si c nimeni nu mai stie nimic de ei. Ei erau ucisi. Cum si unde? Tain. Destui au disprut astfel, cci numrul lor exact nu-l stie nimeni, dar li s-a pregtit si la Aiud, deja n 1948, o moarte grbit, iar n 1949 se va pregti aceasta tuturor. Astfel, generalul Topor, fostul sef al jandarmeriei, a fost bgat iarna ntr-o camer numai n cmas si chiloti si tinut n frig, cu ferestrele deschise dou ore. Fireste c o congestie pulmonar l-a dus repede la moarte. Acesta nu a fost singurul caz. Nu era voie s spui ce s-a ntmplat. * M plimbam prin curte cu colonelul Nicolae Evolceanu de mai bine de o or si discutam cu dnsul; mi fcea mare plcere, cnd avocatul Chislicercu, comandant legionar din Prahova, veni la mine si-mi spuse: - Vino sus, la etajul I, a venit Istrate Micescu, vino s-l vezi. Istrate Micescu era cel mai mare avocat al trii si seful tuturor barourilor din tar, era celebru. - Mergem, domnule colonel? l-am ntrebat pe colonelul Evolceanu. - Da. Merg si eu. Am intrat n camer. n mijlocul ctorva avocati ofiteri, printre care si generalul Aldea, fost ministru n noile formatii de dup Antonescu, se afla un brbat nalt cu prul crunt ce sttea astfel pe capul lui, nct aveai impresia c sunt dou cornite. Cu fata usor ptrat, cu ochii vii: era Micescu. I-am fost prezentati; colonelul Evolceanu si cu mine, si ne-am ntins afectuos mna. L-am ntrebat: - Cum si cnd ati venit aici, maestre? si el ne-a rspuns: - Eu la toate examenele ce le-am dat pentru studii am fost ntotdeauna primul. M-am luat dup prostul de Robu si am dat si un examen de prostologie: am iesit tot primul si la acest examen.
210
Cum se zvonea c vin americanii, am fost ndemnat s formm un guvern ca s ne gseasc gata cnd vor veni, si l-am format eu, ca presedinte. ntre noi era un informator, ne-a denuntat, si iat-m, acum sunt aici. i cum fusese ntrerupt de la un discurs, cei ce-l ascultaser i-au spus s continue. - E discursul ce-l voi tine n curnd la procesul ce se va face comunistilor, a spus domnul Istrate Micescu. i a nceput pledoaria. Era ceva deosebit, inegalabil. Ceva de mare, foarte mare maestru. Dar peste vreo cinci minute am plecat. M-a urmat si colonelul Evolceanu. Eram uimit. Pe ce lume trieste acest om? N-as fi putut crede c la un astfel de om se poate gsi atta inconstient. Era la un pas de moarte si el vorbea de procesul ce o s-l fac comunistilor. Dar am plecat de lng el, nu pentru c prpastia dintre realitate si visul acestui om era urias, ci pentru c aveam impresia c niste emanatii necurate pleac de la acest om si m murdresc atingndu-m. Am continuat plimbarea cu colonelul Evolceanu. Nu stiu ce discutasem nainte si ce discutam acum, dup desprtirea att de grbit de Micescu. Dar ceea ce discutam acum cu colonelul mi fcea o mare plcere si mi producea si o mare liniste. Dup desprtirea de colonelul Evolceanu m-am grbit s-i comunic domnului Mircea Vulcnescu impresia mea si i-am spus: - Am fcut cunostint cu un om ce mi-a produs una dintre cele mai frumoase impresii din viata mea. M bucur enorm c lam cunoscut, discutia cu el a fost o ncntare. Este colonelul Evolceanu. - E cumnatul meu, mi-a zis domnul Vulcnescu. E erou national. Nu m-a mirat. Frumusetea caracterului lui se arta si n discutiile ce le purta. i apoi cum putea rmne afar acest erou
211
luminos si att de distins si curat, cnd goana dup cei curati era att de mare, iar cei evidentiati ca oameni alesi cum ar fi putut scpa? Se pltea un mare tribut de suferint rusilor. Clul Stalin cerea noi si noi jertfe romnesti iar cei ce conduceau le ddeau fr ezitare si uneori cu supra-msur. Nu era crutat nimeni, nici cei ce aveau merite deosebite nationale sau stiintifice. Toti trebuiau s intre la ap. n Transilvania i culegeau cu furie ungurii, n Vechiul Regat, evreii si romnii inconstienti. Distinsul si marele profesor Zenovie Pclisanu, specialist n istorie, si mai ales n istoria Transilvaniei, cel ce n 1946 a introdus lui Ttrescu documentatia la Congresul de pace de la Paris, a trebuit s plteasc si el acest tribut. A venit la Aiud din rzbunarea mrsav a ungurilor. i altii, si altii ca el. Dac vreunul arta c vreodat, ntr-o ocazie, a ajutat pe comunisti, i-a iertat de o greseal, etc., comunistii spuneau cu cinism: - Pentru ce ne-ai fcut bine, ti multumim, iar pentru ce te acuzm acum te bgm n puscrie, cci ai mpiedicat progresul gndirii socialiste si ideologiei noastre prin activitatea si gndirea dumitale. La observatia: - Dumneavoastr ati avut conditii mai bune n temnit dect ne dati nou, detinutilor politici, ei rspundeau: - Nu v-am adus ca s v crestem. Noi nu suntem att de prosti ca s v dm conditii s v cultivati si apoi s luptati contra noastr. Nu! Suntem mai destepti ca cei dinaintea noastr. V tinem strns. Sunteti vinovati si dac muriti asta-i plata greselilor voastre. Asta e! adugau ei cu un cinism necamuflat. Istrate Micescu s-a mbolnvit curnd de prostat. I s-a propus operatie la Aiud n temnit. A refuzat. A cerut operatie la Bucuresti. I s-a refuzat. ntr-o jumtate de an de la venirea lui a pregtit o oper juridic pe paragrafe: Ontologia Juris. Cei ce
212
au auzit-o, cci n-a scris-o, au spus c era o capodoper. Crainic, cu care am vorbit mai trziu, era cu totul ncntat de aceast lucrare si era ndurerat c aceast capodoper nu poate rmne viitorului. VALERIU GAFENCU Este numele foarte cunoscut al unui tnr basarabean din Soroca, absolvent al unui liceu militar. n 1942 l-am gsit la Aiud. Frumos, nalt, cu ochi albastri plini de viat mi-a atras atentia cnd l-am cunoscut. Smerit, cu preocupri spirituale deosebite. Lecturi alese, prietenii cei mai buni, voia s rmn pe o linie de onoare si a rmas tot timpul. Oriunde era ceva deosebit si frumos de fcut era prezent. Era tnrul care pe zi ce trecea strnea admiratia tuturor. Erau n temnit si atitudini rele, criticabile. Le stia. Era cu ochiul deschis, dar nu osndea pe nimeni. Citea numai Biblia si crti religioase. Era foarte inteligent si prindea repede sensul just al textelor sfinte. Convorbirile cu el erau o plcere. L-am ndemnat s nu rup legtura cu literatura noastr si cu unele crti stiintifice de valoare, adic s citeasc si altceva dect literatur religioas. Dar el a refuzat. Dac am cele mai bune bucate, de ce s recurg la surogate? a spus el. Dac ceea ce citesc m satisface deplin, nu mai doresc nimic altceva. Dumnezeu se gseste oriunde, dar mai ales n revelatia Sa scris, n Biblie. Aici avem privilegiul s-l cutm pe El. Afar, de vom ajunge, vom mai vedea. i mergea nainte pe drumul lui. La distrugerea canalului din interiorul temnitei a lucrat n echip cu mine. n pauze, cnd ne odihneam, eram ncntat privind pe acest tnr att de frumos, bine fcut, ca un brad, cu fruntea lat, ochii senini si preocupri att de frumoase. Dup 1948 a fost luat de la Aiud. Nu stiu unde l-au dus. A trecut prin Jilava. A ncntat pe toti care l-au cunoscut. Strinii
213
care l-au cunoscut, adic nelegionarii, evreii sau altii, vorbeau de el ca de un sfnt. A murit, dar nu stiu unde. Poate la Pitesti, n flcrile si marile patimi ale reeducrii pe care criminalul Nicolski o aplica studentilor nostri. Rmne un nume pe care cei ce l-au cunoscut l vor pomeni cu veneratie. i acum parfumul minunat al ntlnirilor cu acest tnr mai struie n inima mea. Mai retin doi din prietenii lui Gafencu la Aiud: Marin Naidin si Nicolae Mazre, ambii eminenti, admirabili, cuceritori, exceptionali. Nu stiu dac au mai scpat dup marele foc n care au ars n anul 1949 si nceputul lui 1950, an n care au murit mii de detinuti la Aiud si n alte lagre si temnite ale trii. Nicolae Mazre, originar din Vlenii de Munte, era elev cu opt clase terminate, dar cu o tendint de studiu deosebit. Avea un mare talent la limbi. nvtase franceza, germana, dar si bulgara si chiar jargonul tignesc. Era tipul cercettorului stiintific, dar si cu preocupri religioase accentuate. Strinii care l-au cunoscut l-au numit cel mai politicos dintre tineri, cci din cei mai n vrst cel mai politicos era considerat poetul Radu Gyr. Gafencu a mai avut si alti doi prieteni de care era nedesprtit, dar ale cror nume, orict le caut n memorie, acum mi scap. Da! Iat unul: Virgil Maxim, elev de clasa a VIII-a. Frumos, bine dezvoltat, mai nalt ca Mazre si Naidim, fata prosper, meditativ, prin inteligent, bun simt si prin tinuta lui strnea admiratia tuturor. Naidim era credincios, smerit, tcut, pe linie nalt: un sfnt ntre oameni. PREOCUPRI PERSONALE Am continuat cu nfrigurare traducerea Mrturisirilor Fericitului Augustin, si prin septembrie 1948 era gata. Cartea plcea. Augustin unea talentul literar cu preocuparea si meditatia filosofic. i apoi aventurile vietii lui sunt prezentate cu o sinceritate cuceritoare si plin de duiosie. E o carte foarte
214
plcut, chiar fermectoare, si bun pentru oricine, dar mai ales pentru cei din temnit M-am dus cu manuscrisul la Radu Gyr, care fusese conferentiar universitar la Bucuresti, la francez si romn. Aveam oarecare team c voi fi aspru cenzurat. Dar nu: el a gsit c am reusit mai bine cu restul traducerii si s-a declarat multumit. Nu stiu, din politete si ca s nu m supere sau pentru c ntr-adevr a considerat c am lucrat multumitor. Dup ce manuscrisul a fost cteva zile la Radu Gyr si a fcut consideratiile de mai sus, l-am luat si l-am dat doctorului Ut spre a-l da cui va crede de cuviint despre lectur. Dar n finele lui noiembrie regimul s-a nruttit brusc. Toate crtile si caietele s-au luat. Nimeni nu mai avea voie s aib hrtie, cerneal, creion si nici o unealt de scris. Pe mine mau mutat din celular n Zarc. Pe Ut nu l-am mai ntlnit niciodat. Nu stiu dac a putut salva manuscrisul. tiam c avea unele legturi cu cineva de afar, dar nu stiu dac la ngreunarea situatiei a mai putut face ceva. Trziu, n anii de eliberare, am auzit c s-a eliberat si Ut, c s-a nsurat si e la Bucuresti, dar nu i-am aflat adresa si n-am putut lua nici o legtur cu el. Am mai aflat doar c a murit. Soarta manuscrisului e nc necunoscut. Probabil c el a fost ars de administratia temnitei. Cci noii barbari, comunistii, au dat ordin s se distrug peste tot n tar toate crtile cu continut religios, regalist, nationalist, afar de crtile de cult. S-au distrus astfel milioane de crti n tar. Am aflat acum, dup ce m-am asezat n Piatra Neamt, c numai de la un bibliofil s-au ars 12.000 de volume, toate legate n piele unele rare si de cea mai mare valoare. Cei ce fceau curtirea, n loc s trieze crtile, n unele locuri le-au ars pe toate, cci erau niste semidocti si chiar analfabeti. La Piatra Neamt s-a distrus si celebrul laborator Vorel, poate unic n Europa, ce avea o vechime de 120 de ani si o corespondent pentru plante cu
215
cteva sute de localitti din lume. Pe lng traducere m pasiona portretul grafologic si lucram n aceast directie. Este interesant cum caracterul omului se poate observa att de bine n scris. Am fcut n total peste 120 de portrete grafologice. La nceput aveam unele ndoieli n ceea ce priveste valoarea grafologiei, dar pe msur ce naintam, miam cstigat tot mai mult ncrederea n ea. PE GOLGOTA Cu sfrsitul lui noiembrie 1948 regimul la Aiud s-a nruttit brusc. Comunistii strini evrei si unguri ceruser, lucru ce l-am aflat mai trziu, uciderea a 30.000 de romni, spre a instala n tar teroarea si ca s poat aplica programul lor de reforme revolutionare. Dar s-au izbit la nceput de mpotrivirea lui Lucretiu Ptrscanu si apoi a gloatei- cum spuneau ei- lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Atunci au spus: Avem putinta sa-i reeducm, n temnite, ca s mprtseasc ideile noastre si au recurs la arestri cu nemiluita. Toate temnitele erau arhipline. Dar n martie au arestat pe Ptrscanu si pe prietenii lui, evrei mai ales, toti cu doctorate n strintate. Deci nu mai exista opozitia acestora. Atunci au hotrt: Ce s mai asteptm reeducarea? Btrnii nu se pot reeduca. Hai s-i ucidem cu foamea! si au instalat un regim de crunt nfometare si asuprire. La ferestre au pus paravane din lemn ca s nu ptrund lumina soarelui, plimbrile s-au redus simtitor iar masa a devenit catastrofal: 600 de calorii pe zi la un detinut. Foamea a nceput s muste din noi. Era ceva ngrozitor. O simteam cu toate fibrele corpului. O simteam nu numai cu stomacul, ci cu creierul si cu toat fiinta. Sunt dureri si dureri. Dureri ce vin din boal sau din chinuri sufletesti, din dorul dup ceva ce nu poate fi mplinit, cum a fost la cei din strintate
216
dorul de tar, nostalgia patriei si a locurilor natale. Dar acestea cu rare exceptii pot fi depsite. Dar exist si durerea foamei. E crunt. Simti cum zi de zi te topesti. Puterile scad mereu, te stingi lent ca o lumnare ce s-a consumat. Stai jos, nu mai poti iesi regulat la plimbare si mai trziu nu mai poti iesi deloc. i apoi nu mai poti mnca putina mncare ce ti se d si, nemairidicndu-te, ntr-o zi nchizi ochii. Cutam economia fortelor. Evitam tot ce ar putea slbi ct de putin organismul. Nici o povestire despre mese bogate si petreceri. Nimic ce ar zdruncina echilibrul psihic. N-am admis s ne plngem c vom muri. Nu! Trebuie s privim moartea eroic, frumos, n picioare, ca pe ceva inevitabil, ca pe un destin implacabil impus de altii. Trebuie s fim veseli, senini si blnzi, fr ur, fr blesteme la adresa asupritorilor, s depsim ideea de rzbunare n ipoteza unei salvri, s ne ridicm deasupra mizeriei n care putrezim, s fim oameni dup chipul lui Dumnezeu. Am cerut partenerilor de celul s nu povestim dect lucruri frumoase, vesele, senine, curate. S spunem si glume numai din acelea care nu murdresc nici imaginatia, nici mintea, nici sensibilitatea noastr. Controversele n discutii erau oprite. S nu slbeasc capitalul de rezistent. Totul era bine msurat. Pentru liniste si ajutor de sus, rugciunea n tain, fiecare singur. E interzis public, s o facem deci discret, ca s nu trezim furia celor ce ne pndesc la vizet. De ni se cere s renuntm la ea, s respingem cu hotrre cererea. De suntem btuti, cum s-a ntmplat uneori fiindc ne rugam, s primim btaia cu rbdare, resemnare, liniste. De ni se cere s renuntm la orice dezbateri si preocupri politice, s primim imediat cererea. Dar de ni se cere s nu dm nici un ajutor spiritual vreunui detinut ce are nevoie de el, s respingem interventia aceasta cu hotrre. Dup ce ni s-a luat totul, mcar putinta de a face putintel bine s o pstrm. Acesta e dreptul nostru la care nu trebuie s renunte nici un detinut.
217
Acum, cnd unii mor sub ochii nostri, acum nevoile de ajutor spiritual sunt mai simtite. Acum acest drept al nostru are prilejul s se manifeste. Nu numai un cuvnt de mngiere, ci uneori n cumplita asuprire si un zmbet adresat cuiva ce are nevoie de el are importanta lui. Important e s nu ne pierdem veselia, bucuria, ncrederea, zmbetul senin. Cei ce ne vd astfel se vor mbrbta. i asta e mult, Cci n mprejurri grele acestea sunt ca o fort ce se transmit celui care te priveste. i fiecare are trebuint de ajutorul celuilalt. Aceste stri trebuie s fie firesti, nu impuse de noi ca o poz, ci s rezulte din starea noastr interioar ca o manifestare fireasc a ei. Am avut prilejul s trec pe la jumtatea lui 1949 pe la toate cele 30 de celule de la etajul de sus din Zarc. Mi-a venit rndul s duc hrdul cu ciorb de la amiaz mpreun cu colonelul de stat major, Constantin Ciobanu, originar din Roman. Un ofiter distins si cult, cu un nalt simt al demnittii. Erau cte 4-5 n celule. Scenele au fost cutremurtoare. M-au zguduit profund. Locatarii erau generali, colonei, fosti ministri, profesori universitari, preoti, etc. Ciubrul l opream n fata celulei. Detinuti livizi ieseau cu gamelele s-si ia portia. Dar n fata ciubrului parc toti erau hipnotizati. Ciubrul exercita asupra lor o puternic vraj, toti alergau s ntind gamela ndat ce detinutul de drept comun scotea polonicul din ciubr, ca nu cumva cteva picturi s se preling si s cad napoi n ciubr. Foamea i nnebunea. Era ceva fantastic si umilitor. Ct de mult te schimb foamea! S ne amintim de triburile slbatice ce nvleau mpinse de foame si de alte triburi peste populatiile statornice ce lucrau pmntul, cum rpeau totul si ucideau Cele ce vzusem mi-au adus aminte de niste versuri ale lui Arghezi, care si el fusese detinut un an si jumtate. Detinutii Livizi ca strigoii si sui/ Strmbati de la umr din sold si picior/ n blidul fierbinte cu aburi glbui/ si duc parc sngele lor.
218
ntr-adevr, aici o lingur de zeam pierdut era o pierdere a vietii, o pierdere a unei prticele a vietii tale. Zguduit si trist m-am ntors n celul. Tabloul ce-l vzusem parc nu era de pe pmnt, ci din iad. Oameni chinuiti n ncordarea ultim de a se salva cu cteva picturi de ciorb. Am descris jalnicul si umilitorul tablou colegilor de camer. Era acolo Mircea Nicolau, un tnr din Bucuresti, profesor de filosofie. Mai era un tnr student bntean de curnd arestat, colonelul Ciobanu si eu. Am propus si, imediat, chiar cu nsufletire, toti am fost de acord: noi nu trebuie s ne artm dominati de foame. Noi trebuie s nvingem interior foamea. Flmnzi ca toti ceilalti, s o reprimm, s stm deasupra ei ca si cnd nu am avea-o. De aceea nu trebuie s ne grbim la iesire pe coridor si s ntindem gamela. Chiar dac pierdem cteva linguri de zeam. i asa am fcut. Militianul, un ungur, striga: - Da' haideti mai iute! Ce, vreti s v trimitem trsura?... Dup o jumtate de an de astfel de regim, detinutii au nceput s moar pe capete. Unul cte unul. Mai nti cei mai btrni. Vrsta lor nu permitea o astfel de ncordare. Fenomenul mortii se manifesta astfel: ncepea o umflare a picioarelor care crestea treptat, ncepea s se umfle si burta, si fata, de parc erai pompat cu aer. Era distrofia, edemul. Inima, slbit, neputincioas, nu mai putea pompa apa din tesuturi si asa se producea moartea. Nu stiu numrul mortilor din Aiud din acest timp. Probabil din 5.000 au dat ortul popii jumtate din ei. n anul 1950 au nceput s dea un regim special celor umflati si unii au mai putut fi salvati. Doctorul oficial fcea dese vizite s vad starea sanitar a detinutilor. Cred c n aprilie-mai toti erau umflati sau cu semne de umflare. n iunie au nceput s mi se umfle si mie picioarele. Dar nu m-au bgat n regimul celor umflati, pentru care se fcea ncercarea de a fi salvati ci, considerndu-se oficial de la Bucuresti c au murit destui, a
219
nceput la Aiud o mbunttire a regimului alimentar pentru toti detinutii. mbunttirea era usoar, dar totusi suficient pentru a opri procesul de umflare a detinutilor si a produce lent revenirea. Cei cu regim erau mentinuti la regim, cci cu aceast mas general nu si-ar fi putut reveni. Sczu si asuprirea. Iesirile la plimbare pentru aer si destindere devenir normale, adic zilnice. Ne vedeam unii pe altii. Puteam afla cine s-a stins. Erau mai ales btrni, dar erau si tineri. Moartea i-a luat de-a valma dup criteriile ei necunoscute. Concluzia nfometrii la Aiud: prpd. Jumtate morti, cealalt jumtate foarte slbit si cu puterile reduse. Am aflat c si n alte locuri regimul fusese aspru n acest timp, dar nu de proportiile celui de la Aiud. La Pitesti, unde erau studenti, am aflat c s-a aplicat din decembrie 1949 metoda lui Macarenco pentru splarea creierului. Ceva att de josnic, de oribil, de ngrozitor si de criminal, c depseste chiar Inchizitia. Dar despre aceasta voi vorbi altdat. n decembrie 1948 am scris acas ultima carte postal. i pe urm n-am mai scris si n-am mai primit nici o scrisoare pe tot parcursul anilor, pn la eliberarea mea din 1964. Nimeni nu trebuia s mai stie de noi; eram ca niste morti pentru toti. Ca s loveasc n familia mea, prin noiembrie 1948 mi-au trimis hainele civile acas fr vreo comunicare special. Sotia a crezut c am murit si a cerut primriei orasului Aiud s-i spun unde e mormntul meu. I s-a rspuns s se adreseze Penitenciarului Aiud. i ea a trimis o cerere la penitenciar. Ca rspuns la cerere mi s-a dat o carte postal ca s scriu c sunt viu, dar nimic altceva. Dar eu am adugat si cteva cuvinte de afectiune pentru familia mea. Cci mi se prea grozav s trimit o scrisoare pe un ton att de rece. Ofiterul ce mi-a dat cartea postal mi-a spus: - Ai clcat cuvntul nostru, nu stiu dac vom putea trimite
220
scrisoarea. i n-au trimis-o, lucru ce l-am aflat mai trziu. Familia n-a primit-o, m credea mort si n-avea nici consolarea s stie unde e mormntul ca s depun o lacrim pe el. Lipsa de corespondent cu familia a constituit o mare durere att pentru detinuti ct si pentru familiile lor. Unii erau ndrgostiti si nici nu si-au putut lua rmas bun de la logodnicile lor, desi ar fi vrut s le spun un cuvnt c sunt statornici n dragostea lor sau s-si ia adio, cci viata lor nu mai e sigur. Altii si-aduceau aminte de clipele frumoase petrecute n bratele sotiilor lor si ar fi vrut s le spun un cuvnt de ndemn, de multumire, de sperant, de adio, dac nu mai ntrezreau eliberarea. Unii voiau s spun cuvntul lor ultim: testamentul lor. Dar nimeni nu-si mai putea mplini aceste dorinte. Noi nu mai eram niste oameni, ci un numr n registrele penitenciarelor. Dorul de familie era pentru multi o suferint nentrerupt. n ce m priveste, am ncercat s refuz orice dorint dup cei de acas. Trebuia s rmn n mintea lor c sunt mort. Iar eu nu trebuia s mprosptez prin amintire parfumul clipelor frumoase petrecute mpreun. Regretul ar fi fost prea mare, cci sunt un sentimental si inima bate puternic la amintirea oricror cuvinte sau clipe frumoase ce le-am trit. Starea de dorint dup scrisori de acas a descris-o frumos poetul Radu Gyr n poezia: Scrisori nescrise Viata noastr ascunde adese ntr-un biet colt de paradis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mn care nu le-a scris. Nu stim ce-am vrea pe foi s fie Ce cnt de dragoste nescris; Dar mna care nu ne scrie
221
O legnm mereu n vis. Iar frazele ce n-or s vin Prin asteptri mai scumpe ni-s i mna ce ne-a scris lumin n piept ni-e floare de cais. i-asa tot stnd n usi deschise Pndim cu-n dor nicicnd ucis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mn care nu le-a scris. DE CE ATTEA ARESTRI N ROMNIA? Incontestabil c n Romnia n timpul guvernrii comuniste a avut loc un numr enorm de arestri. Proportional cu numrul de locuitori, comparativ cu celelalte tri comuniste din spatiu est-european, consider, desi nu am date sigure despre celelalte state, c am avut cel mai mare numr de arestri si de morti n temnite, la interne, la canal, n minele de plumb: Baia Sprie, Nistru, Cavnic, n toate locurile de chin, n care intr si Delta Dunrii si asa-numitul D.O., domiciliul obligatoriu. Nu avem o evident a lor nc si nu stiu dac o vom avea vreodat, ca s arate exact ce a fost. Autorittilor de acum din decembrie 1990 nu le convine nc s arate tot dezastrul care a fost si usurinta cu care a fost privit aceast problem de guvernantii nostri comunisti. De bun seam ei nu erau liberi, ci mai ales la nceput cei de sus erau ntr-o strict supraveghere din partea sovieticilor. Libertatea n aprecieri era minim, cci un grup mare, enorm probabil, de peste 5.000 de consilieri sovietici, dirijau toate. E greu s lucrezi cu niste strini ce se erijeaz n situatia
222
de suprapusi, stpni, peste tine, numiti frumos consilieri, cnd ei sunt dictatori. Dar dac Tito, seful unui stat comunist, cu populatie de origine slav, cnd a rupt legtura cu Stalin, voind el s conduc Iugoslavia n 1948, a expediat peste granit 5.000 de consilieri sovietici si 5.000 de soldati, atunci trebuie s presupunem c Romnia, insul latin ntre slavi, a fost mult mai puternic supravegheat si numrul agentilor sovietici mult mai mare dect n Iugoslavia. Stalin a lansat principiul Vigilent si nencredere, principiu ce rstoarn orice logic si preface societatea ntr-un iad: fiecare l supravegheaz pe cellalt, fiecare se teme de cellalt, toti se tem de toti. E ceva diavolesc. A scpat cineva un cuvnt mpotriva doctrinei sau vreunui potentat comunist, poate fi n curnd arestat, si chiar dac nu va fi arestat trieste cu team c-l asteapt arestarea. Ct de mult au fost supravegheati ministrii comunisti la nceput, putem deduce din cele ce urmeaz. A venit n temnit inginerul Stelian Ionescu. Sotia lui era verisoar primar cu doamna Bagdazar, ministrul snttii dup moartea brbatului ei. Eu l-am ntrebat: - n ce raporturi era sotia dumitale cu verisoara ei, doamna Bagdazar? - Excelente, dar nu putea s se ntlneasc cu ea si s vorbeasc dect la baie. Tot timpul era cu o rusoaic care nu o pierdea din ochi, la servici, la plecare, la mas, acas. Orice discutie se fcea n fata ei. Situatia doamnei Bagdazar era ca a tuturor ministrilor. Atmosfera de spaim se vede si din aceste lucruri istorisite de Petre Pandrea, petrecute nainte de arestarea lui de la finele lui 1947. Era o petrecere dansant la Bucuresti unde erau prezenti ministrii cu sotiile, era si corpul diplomatic strin. Era prezent si Ana Pauker, ministru, de externe, care se tinea n rezerv si nu
223
dansa. Un englez i-a spus lui Pandrea: As dori s dansez cu doamna Pauker, te rog f-mi cunostint cu ea. Pandrea i-a comunicat, dar ea a zis: Nu! Nicidecum, ce vreti s dau loc la bnuieli? Mi-e fric vezi c ministrul de interne e aici!. i ministrul de interne era tot evreu ca ea. Spre a ntelege starea de teroare ce au creat-o rusii la noi, redau un caz: n 1946 s-a ncheiat primul contract comercial dintre noi si rusi. O delegatie mare de specialisti, n frunte cu Gheorghiu Dej, a plecat la Moscova. Pe drum le-a spus: Eu nu m pricep n aceste probleme, dumneavoastr sunteti specialisti, aprati cum stiti mai bine interesele patriei noastre. Convorbirile cu rusii au mers binisor si n fiecare sear se publica rezultatul dezbaterilor, si ntr-o lun toate datele contractului erau gata. Ai nostri l-au semnat si urma s semneze si Stalin. Dar cnd s-au dus, Stalin le-a spus: - Nu acela e contractul. Acela a fost pentru strintate. Acesta e contractul, a zis, artnd contractul fcut de el. Pe acesta trebuie s-l semnati! Cnd delegatia noastr s-a uitat peste el, s-a ngrozit. Era att de oneros, c nimeni nu a fost de acord s-l semneze. Toate mrfurile care le luau de la noi erau cumprate la un pret derizoriu. Atunci ei au fost luati, li s-au pus niste ochelari la ochi, au fost urcati cte unul ntr-o masin, i-au dus ntr-o directie necunoscut, au fost nchisi n masin si lsati singuri. Dup vreo nou ore, cineva a deschis masina si se adreseaz celui dinuntru: Mai esti tmpit sau te-ai desteptat? Semneaz! Dac acesta refuza, era nchis din nou. Erau ca n mna unor banditi, toti se temeau c nu vor mai ajunge acas, c nu vor mai vedea soarele. Pn la urm au semnat. Asa ceva nu s-a mai cunoscut n relatiile dintre state. i atunci Romnia strbtea o perioad de devalorizare a leului, de inflatie. Vedem de aici ce catastrofal era pentru noi acest contract.
224
Chemati la Moscova, ministrii, cnd auzeau, intrau n panic - nimeni nu stia dac se mai ntoarce. Aceasta era atmosfera, Romnia aprea ca o tar ocupat iar ministrii ca niste subjugati. Ei au fost pusi de rusi si executau ordinele lor. O armat sovietic puternic a fost permanent n tar pn n 1954 cnd s-a retras. La nceput un milion, apoi cel putin 400.000. n acest timp rusii extrgeau bogtiile trii si le duceau la ei acas: petrol, lemn, cereale, stofe, carne, minereuri etc. Comunistii nu au gsit n rusi niste prieteni, cum au sperat, ci niste dusmani ai lor si ai Romniei, lacomi si agresivi. Se putea guverna si altfel, sau din aceast situatie nu se putea iesi? Se putea, negresit, dar pentru aceasta trebuiau alti oameni la guvernare. n aceste conditii trebuiau s refuze guvernarea. Patriotismul i obliga. Desigur, unii ar fi fost ucisi, dar cti? i uciderile lor nu trebuiau s fie prea multe, cci aceasta nu convenea rusilor. Se auzea n lume de crimele lor, lucru ce ar fi oprit probabil rspndirea comunismului ca doctrin salvatoare. Aceasta ar fi dus la trezirea popoarelor din visul fericirii comuniste. Pusi de rusi, nealesi de poporul romn, ei au rspuns cu supunere la toate cererile rusilor. Pe msur ce erau mai docili, si cererile rusilor sporeau mereu. i cnd rusii au vzut ct sunt de asculttori, au ndrznit s cear totul, adic distrugerea Romniei prin asa-numitul complex interstatal ce urma s cuprind 100.000 kilometri2 din teritoriul romnesc, 30.000 kilometri2 din Bulgaria si 12.000 kilometri2 din Basarabia, complex n care trebuia s lucreze muncitori de-a valma din cele trei state. Atunci, n 1962, guvernantii nostri s-au trezit si au spus un hotrt Halt! si Gheorghiu Dej a oprit o teav de aproape un metru diametru care ducea de 16 ani n Rusia petrolul nostru. Trebuie s considerm acest act istoric ca unul de cea mai mare important politic si mai ales economic pentru noi. Dar aceast trezire a fost mult prea trzie si repara acum
225
mult prea putin. Marele ru se fcuse deja si aceasta cu concursul slugarnic al guvernantilor nostri. Este adevrat c si ei au avut o situatie ingrat. A sluji interesele poporului romn nsemna a-i supra pe rusi si a aruncati de la putere. i ei nu voiau s o piard. Aici trebuia mai mult fort moral, mai mult ntelepciune si inteligent, mai mult patriotism, mai mult ndrzneal si riscul mortii, acestea le-au lipsit. i rusii s-au ngrijit ca cei care aveau aceste calitti s nu ajung la putere, s fie marginalizati pe linii moarte, sau s fie scosi din cadrul social si bgati n temnite. De aceea tot ce era eroic si destept si cu tendinte independente intra n temnit. De la nceput rusii au cerut arestri n Romnia. i vznd c sunt ascultati au fcut noi si noi cereri pentru arestri. Mereu veneau cu cereri, pe motivul c asa se asigur construirea societtii comuniste n Romnia. n fond, cu aceasta voiau slbirea si chiar distrugerea poporului romn. S-au fcut attea arestri si pentru c posturile cheie din Partidul Comunist de la noi, pn n 1956, dup Revolutia din Ungaria, nu erau n minile romnilor ci n minile evreilor sau ale ungurilor, crora nu le psa de suferintele poporului romn. Fiindc dintre ei nu se fceau dect foarte putine arestri. La evrei, dac erau prinsi cu greseli, se striga: clement, fiindc au suferit destul nainte. Dac trebuia arestat un ungur se striga: e ur de clas. Numai dac erau arestati romnii nu era ur de clas. Pe de alt parte s-au fcut attea arestri si din cauza inconstientei unor fruntasi comunisti romni si incapacitatea lor de a pricepe c prin attea arestri ei nu slujesc comunismul, ci l compromit, dar distrug neamul romnesc. Sau ivit prea multi delatori si informatori din multimile de jos. S-a ntrit cea mai puternic securitate din spatiul de sub controlul rusilor, ns cauza principal si generatoare altor cauze a fost intentia ascuns si nemrturisit a rusilor de a slbi neamul romnesc.
226
Apsarea lor cea mai mare a fost asupra Romniei. Pot spune c ei erau cu un picior pe piept si cu unul pe gtul Romniei. A mai fost si un fanatism comunist la unii care au luptat n ilegalitate, care socoteau c construirea comunismului cere neaprat aceste jertfe si c e un act minunat si folositor nou si chiar lumii ntregi. Astfel, Gheorghiu Dej a spus: Canalul a fost mormntul burgheziei romne, dar aceast declaratie arat pe lng un fanatism comunist si marele lui grad de prostie si inconstient, precum si lipsa lui de cultur. i mai este o cauz. Pentru c au avut un trecut de lupt, au ajuns n posturi mari multi semidocti, iar la promovarea n locuri nalte nu se avea n vedere capacitatea, tria si frumusetea caracterului, nici eficienta actiunii, ci dac esti membru de partid sau dac ai origine sntoas. Ca s se nteleag cu ct usurint se fceau arestrile si ct de putin conta omul si drepturile lui la niste oameni care repetau mereu, ca niste papagali, cuvintele: Omul e cel mai mare capital, redau urmtoarele: ntr-o zi la Aiud m-am trezit n celul cu un profesor de la Academia de Muzic, compozitor, nume cunoscut ce se bucura de o anume celebritate. L-am ntrebat: - Cum ati czut ? Mi-a rspuns: - Eram ntr-o sear ntr-un restaurant din Bucuresti. Securitatea cuta dou persoane. Cum probabil nu erau cunoscute dect cu numele, ne-au arestat pe toti brbatii care eram acolo, ca nu cumva s scape cele dou persoane. i eram acolo 72 de brbati. Ei bine, toti am rmas arestati. - i cnd s-au ntmplat acestea? - Acum sase luni. - i cu ce regim sunteti? - Cum vedeti, cu regimul de nchisoare. - M-am mirat si i-am spus: - Aveti rbdare! Cred c n curnd v veti elibera, nu v
227
pierdeti curajul. Dar, spre surprinderea mea, am auzit mai trziu c unii, n cazuri asemntoare au rmas n temnit cte doi ani de zile. Erau ca niste uitati, cci nici dreptul la scrisoare nu-l aveau. Erau la rnd cu toti cei condamnati. 1950 Dac anul 1949 si nceputul anului 1950 au fost anii de groaz ai Aiudului, anul nfometrii si al uciderilor programate, din iunie 1950 au nceput mbunttiri ale hranei si ale ntregului regim. Lumea, nc nspimntat de durerile foamei prin care trecuse, se trezea acum la o nou sperant. Buimcit, slbit la extrem, ca un bolnav ce zcuse lung de o boala grea, se nviora acum zi de zi. Dar nviorarea era lent, abia simtit. Hrana era nc cu totul nendestultoare. Dar iat c suntem pe rnd chemati si anuntati c vom merge la munc n mine. Ctiva colonei, ntre care si Teler, evreu de la Oradea, formau o comisie n fata creia era adus fiecare detinut ce trebuia dus la munc n mine. El era ntrebat dac vrea s lucreze. Toti se angajau. A pleca din Aiud era ca o nviere din morti. O astfel de propunere, dup cele prin care trecuse fiecare, cum ar fi putut s fie respins? M-am prezentat si, la propunerea de a lucra, am ndrznit a ntreba: - n ce conditii vom lucra? Mi s-a rspuns: - Veti avea regimul muncitorilor din mine. Eu am adugat: - Se va tine seama de gradul de slbire al fiecruia, de uzarea n care se gseste? Mi s-a rspuns: - Da. Se va tine seama de starea de sntate si de puterea
228
fiecruia. Atunci am acceptat. Era n septembrie. Am fost luati si dusi la mina de plumb Baia Sprie, min cunoscut ca fiind foarte vtmtoare. Erau acolo niste barci, n care intrau detinutii. Erau vreo mie si mai bine. Dup o sptmn de regim de refacere, cu alimentatie bunisoar, cu pine destul, cu fasole cu carne, arpacas cu carne, dar fr lapte, am fost bgati n mine. Eram mbrcati n salopete vechi, cu opinci cu obiele si cu lampa de carbid n mn, ne-am urcat n lift sub supravegherea unor ostasi si am cobort n min la orizonturile 11 si 12. Orizontul 12 era la o adncime de 560 de metri. Eram mprtiti pe dou schimburi. Un schimb de noapte si unul de zi. Mai erau n lucru la aceast min si mineri liberi, cu care nu neam ntlnit niciodat. Teoretic trebuia s lucrm opt ore la un sut (schimb), dar de obicei ntrziam la nou ore si chiar la zece ore. La iesire fceam o baie cald, luam apoi masa, care ns nu era destul, si apoi mergeam la culcare. La miezul sutului trebuia s lum o gustare, pe care maistrul Pop, un miner cinstit, membru de partid, cnd a vzut-o ct de slab si de putin este, a nceput s njure de toti sfintii. Apoi, linistindu-se, a zis: - Las' c m duc eu s vorbesc. Dar nu i-a putut convinge s schimbe ceva. El ns aduna niste resturi de la cantina minerilor si le aducea. Dar ele nu ajungeau dect la ctiva dintre noi. Mina era n judetul Baia Mare si noi am nceput munca la 27 septembrie 1950. n min erau emanatii de plumb si n aer plutea praful de plumb, cci nu se perfora cu ap, lucru care s-a fcut numai pe la jumtatea celui de-al doilea an de intrare n min. Pentru a evita intoxicrile cu gazele din min, obiceiul era de a se da minerilor cte un phrel de rachiu la intrarea n min si o jumtate de litru de lapte pe zi. Dar eu, precum si ceilalti tovarsi mineri, n trei ani de zile, ct am lucrat, nu am but nici un phrel de rachiu si nici un pahar de lapte.
229
* Maistrul Pop, om nevinovat, cum nu se poate mai credul si convins c regimul comunist va aduce fericirea n tar, ne vorbea cu pasiune de necesitatea de a lucra cu tragere de inim pentru binele patriei si pentru ridicarea trisoarei noastre slbite dup rzboiul ce a fost. Toti trebuie s punem umrul, aduga el cu convingere, toti trebuie s slujim tara cu dragoste. El ne-a nvtat cum s ne ferim s ne cad ceva n cap din cerul galeriei sau al abatajului. El ne-a spus ca la orice mic rnire s folosim urina care e un antiseptic puternic. Dar acest miner maistru devenea adorabil cnd, cu cea mai mare convingere, ne spunea: S-ar putea s moar cte unul dintre voi, dar s nu v par ru, minerii nu v vor uita si v vor cnta la groap marsul. Ah! Ct nevinovtie era n glasul acestui miner autentic! El tinu s nvtam ndat marsul minerilor. L-a adus scris. Erau vreo trei strofe cu un cuprins adecvat muncii minerului. Muzic sumbr, cu accente aproape funebre. Ah! Ct bucurie simtea Pop cnd ne auzea pe toti cntnd marsul cu energie, ca pe un bun al nostru pe care l iubim. Era ncntat. El ne spunea: Scoateti ct mai mult minereu, c asa v artati iubirea de tar si de partid. Trebuie s refacem repede tara. Mai ntreba ce mncm, mai aducea pine si resturi de carne de la cantina minerilor liberi. Mai controla portia noastr de la mijlocul sutului si, cnd vedea ce era, njura, se nfuria si striga: Nu v las. Sunteti mineri si trebuie s mncati ca minerii. Ne iubea real si voia s ne ocroteasc. Dar ne-a lsat. Peste cteva zile n-a mai venit. Cum era s mai vin, cnd avea o astfel de mentalitate? Ne-am trezit cu un alt maistru, retinut, tcut. Ddea numai ordinele, supraveghea si controla. Ah! Ce s-a ntmplat cu tine, Pop, cinstitule miner? Chipul tu de brbat voinic, parc l vd si acum n fat. Iar sufletul tu
230
l mbrtisez cu respect. Amintirea ta rmne suav n inima mea. Ai de-a pururi simpatia mea. Conducerea lagrului ne-a cerut si ea s lucrm cu spor, c fiecare an de munc va fi considerat ca un an si jumtate din executia pedepsei. Iar guvernul a anuntat, spunea directorul, c n trei-patru ani toti vom fi eliberati pentru acest act de patriotism: munca noastr. Dar ctiva dintre noi au prins frnturile unei discutii dintre unii ofiteri care erau cu paza: n doi - trei ani toti trebuie s-si scuipe plmnii aici. Nici unul dintre ei nu va putea ajunge afar. Acesta era gndul ascuns al conducerii comuniste. Noi lucram cu spor fr s ne gndim la planurile altora cu noi. Eu am intrat n echipa de vagonetari. Ei aveau rolul s ncarce minereul ce cobora din abataje si s-l transporte la locul unde trebuia aruncat pentru ca niste masini s-l sfrme si altele s-l selectioneze, desprtind minereul de plumb de steril, precum si de alte minereuri cu care era mbibat: cupru, fier, argint aur si, rar, platin. Aveam atunci 45 de ani, m tineam bine pe vagonet, ddeam drumul la rostogol s curg minereul fr ca s se verse pe jos, ceea ce ar fi dat de lucru altora s-l adune, si mnam bine vagonetul pn la locul de descrcare. Pe traseul vagonetului curgea ap acidulat, dar eram ager si clcam mai ales pe linia ferat, pe care treceau rotile vagonetului, ca s m feresc de umezeal. Atunci am ntlnit pe Iustin Prvu, vestitul clugr de mai trziu de la mnstirea Bistrita din judetul Neamt, tot vagonetar. Era un brbat tnr, voinic, bine fcut si foarte frumos. Suflet curat. ase luni am lucrat ca vagonetar si am realizat norma ntre 125 si 160% lunar. Deci depseam norma stabilit. Dar dup sase luni m simteam slbit si tuseam. Plmnul nu mergea bine. Am fost mutat atunci s lucrez pe galerie n echip cu Ilie Popescu Prundeni, fost redactor la gazeta Porunca vremii. Era un om excelent, cult, caracter frumos, harnic si ndatoritor si care avusese multe relatii, ntre care si cu fratii Octavian si
231
Eugen Goga si cu doamna Veturia, sotia poetului. mi povestea fel de fel de lucruri. Am lucrat tot pe galerie, dar si n abataj, cu Romulus Dianu, unul din secretarii lui Nicolae Titulescu, gazetar foarte bun si critic muzical. Era un om care strbtuse Europa, dar fusese si n Africa si dincolo de continent. tia multe. Era foarte cult si vorbea frumos. Trise n grupuri evreiesti si era mult influentat de spiritul iudaic. Admira Talmudul si considera c este mai pretios chiar dect Noul Testament. Nu vedeam n el brbatul viguros, ci mai mult niste atitudini feminine. De aceea, cu toat cultura lui, nu impunea. Era un rationalist si un umanist dar fr a fi dominat de o idee fort; de aceea un tran dobrogean cu o cultur minim, dar care adera cu tot sufletul la Miscarea Legionar avea mai mult fort dect el, era mai combativ si mai energic, lucru ce-1 uimea pe Dianu. Din cunoasterea unor astfel de oameni simpli, dar plini de ardoare si avnt, Dianu a tras concluzia c astfel de oameni fac mai mult dect zeci de oameni culti, dar fr s fi aderat puternic la o idee, la o actiune. Acestia cad pe drum, dar ceilalti rmn, cci flacra lor dinluntru i mentine. M expusesem prea mult nainte, depsind norma cerut. Am examinat situatia mea. Gresisem lucrnd prea mult. Trebuia s m corectez. S te lupti cu muntii acestia de minereu si s mori pentru comunisti depsind norma? De ce? Nu voi mai lucra dect pentru ndeplinirea normei la care sunt obligat. i asa, tot timpul ct am mai lucrat, nu am realizat dect procentajul de 98105%. Am lucrat si cu un admirabil tnr avocat iesean Tudor Popescu, brbat de nalte convingeri, ntelept si optimist, calm, prevztor, blnd, caracter ferm, orizont cultural deosebit, memorie exceptional, un profund crestin ortodox, un spirit ales, modest, prea modest, fost sef al Centrului studentesc legionar din Iasi, stimat de toti cei care l-au cunoscut, un mare prieten si
232
un talent poetic. Tot pe galerie lucram cu el. Duceam materialele sus pentru lucru: sfredele, motorin. Cu Tudoric sttusem n celul n anul 1949. Era talentat, fire meditativ; fcuse cteva cntece frumoase ce se cntau peste tot n temnit. El conducea sania la ntoarcerea de sus cu o vitez ce m nspimnta. Era plcut si munca ne-a apropiat sufleteste. Desprtindu-ne, am rmas prieteni de suflet si de suferint. ION HEGHEDU Un om cu care am lucrat cteva luni a fost ungurul Ion Heghedus. Multimea l socotea nebun. Era un om ncptnat si dur. Nu avea prieteni. Czuse pentru niste portrete ce le fcuse conductorilor din Rusia, dar si celor din Romnia. Se ocupase cu stiintele oculte si spunea c l-a vzut pe Lenin, Stalin si alti conductori comunisti n niste culori att de ntunecate, nct nici o lumin nu putea fi n ei. O atmosfer ntunecat era si peste Moscova si mai ales Kremlinul era att de ntunecat, cel mai ntunecat loc din lume, nct nici o lumin si nici o binecuvntare nu se poate cobor acolo de sus. Totul e ntuneric din cauza crimelor, iar conductorii de la noi, erau la fel nvluiti n umbre mari de ntuneric. Cnd i-au gsit desenele l-au ntrebat: - Cum le-ai fcut, m? Asa vezi tu pe lumintorul tuturor popoarelor, Stalin? i d-i btaie. - Asa mi s-au artat mie. Duhurile cu care stau de vorb mi le-au artat. - Ce duhuri m, smintitule? - Cele mai mari duhuri care au cobort din cer pe pmnt, ele sunt: duhul lui Asmodeos al treilea, faraon egiptean, duhul chinezului Sin-Sin si cel mai mare duh din toate duhurile, duhul lui Iisus Hristos. Ele mi s-au artat si mi-au spus: Ioane, tu esti fratele nostru, du-te si arat-le oamenilor si vesteste despre noi.
233
Noi suntem cu tine. De acum nainte tu ai o misiune sfnt de mplinit. Du-te, iubite frate, si vesteste! - i cum m, despre ai nostri ce ti-au spus, despre Gheorghiu Dej si ceilalti? - Mi-au artat cum sunt: ntunecati si nici o lumin n ei. Vedeti c pe fiecare cum mi l-au artat asa i-am fcut portretul. Dar nici unul dintre ei nu este n lumin, toti sunt ntr-un mare ntuneric. i d-i btaie si bate mereu la el. - Ia vezi m, acum cum ti se mai arat? Nu-i vezi cumva altfel? - Nu domnule, tot asa i vd, ntunecati si ri i d-i iar btaie. - M, nseli lumea, tlharule. Ia vezi mine, poimine, cum ti se arat? i a doua zi Ion zice: - Dati-mi ceva de mncare c sunt sleit si nu m pot concentra. i i-au dat. - Ia vezi acum cum sunt ai nostri, m pezevenchiule! - Nu v suprati, s v spun adevrul sau s v spun ce v place? - Spune-ne adevrul c apoi mai vedem noi! - Sunt mai ntunecati, c de cnd nu i-am vzut se vede c au mai fcut si alte crime si chipul lor este mai ntunecat. L-au mai btut, l-au declarat nebun si l-au bgat la temnit. Lucram cu el. Primeam cinci tigri pe zi si pentru c el fuma i ddeam trei dintre ele. Era ncntat. Prietenii mei m cinau c lucrez cu un astfel de om, se temeau s nu m influenteze n ru. Eu le-am spus: - Stati linistiti, l studiez. Deja am ajuns la concluzia c sufer de o hipertrofie a eului. Ion a nceput a m iubi si a-mi face mrturisi:
234
- Esti ucenicul meu, m bucur. Dup ce vom iesi de aici vom face la Budapesta un institut de noologie. Numele meu va strluci ca soarele de la o margine a lumii la alta. i din lumina mea va trece si asupra dumitale cteva raze, asa cum din lumina lui Hristos au trecut niste raze luminoase si peste Sfntul Apostol Ioan. C esti primul meu ucenic si cel mai iubit tiu multe, dar nu vreau s art ca s nu m mai bat. Las s se cread c sunt nebun. Atunci ei zic: D-l ncolo, e un nebun, si m las n pace. - I-ai ghicit n palm lui V. Te pricepi? - Da! ns numai la unii le spun adevrul, la altii nu, ca s cread c nu m pricep. Ca s le spun exact trebuie s m concentrez. Fiindc te iubesc ti spun si dumitale ce va fi. - Nu Ioane! Nu-mi spune ce va fi, ci ce a fost, pe urm vom mai vedea. i mi-a luat mna. M-a uimit precizia cu care descoperea ce a fost, aproape an de an. Toate etapele importante le-a subliniat. M-a convins. - Acum vezi si ce ar mai putea fi. - Vor mai fi ani grei, multi, parc ai fi ca mort ntr-o vegetare trist. Apare apoi o mare cumpn, un prag ntre viat si moarte. Nu e clar. Se pare c-l vei trece. Apoi se deschide o perioad limpede de lumin. Vei avea familie, vei tri bine, totusi cu greutti si mai la urm vei fi fericit. Dup ce am copturit pe galerie ne-am asezat unul lng altul s ne odihnim pe niste pietre. i dintr-o dat mi s-a prut c o bucat din tavan nu st bine si poate s cad peste noi. I-am spus: - Nu stm bine si iat o bucat din tavan st gata s cad peste noi. Trebuie s o copturim si s plecm. - Nu! Nu m scol de aici. Sunt predestinat! Cum mi-as mai ndeplini misiunea dat de fratii mei: Asmodeus al III-lea, Sin-Sin si Domnul Hristos?
235
i nu voi s se ridice. Eram n Vinerea Pastilor, zi de mare doliu, de meditatie si reculegere. Asa ntr-o doar l-am ntrebat: - Oare de ce va fi fost rstignit Hristos? Cum ti se pare? - Hristos a vrut s dea un halou universal, un semnal de alarm lumii: Alo, alo, aici Hristos, spiritul suprem. V anunt, luati seama, e n fat un popor criminal, poporul evreu. El vrea s m omoare. Pziti-v de acest popor! E un popor criminal! tiam c este un sovinist ungur, dar nu stiam c este si un antisemit att de mare si c ar putea da jertfei Mntuitorului o interpretare att de fals. Declaratia lui m fcea s nteleg ct de mult ntunec mintea sovinismul si o scoate de pe linia realittii. L-am ntrebat dac e salasist15, si a afirmat: Da, am fcut rzboiul cu gradul de cpitan. Ne-am desprtit mai trziu n conditii frumoase de prietenie si apoi nu am mai aflat nimic despre el. Le-am spus prietenilor concluzia: - E un bolnav psihic, cu o rsturnare a eului, care l-a dus la hipertrofia eului, dar nu e periculos dect prin sovinismul lui unguresc extrem. n aceste ocazii ar putea fi ru. PREOTUL ERBAN ntr-o zi, preotul dobrogean erban, mi spuse: - Temperatura ridicat si efortul de min, dup foamea prin care am trecut, mi-a mbolnvit grav inima. De mai lucrez n min, m distrug complet. M-am hotrt s nu mai lucrez si s cer o munc la suprafat. - Hotrrea e riscant, i-am spus. Suntem condamnati la
15
Partizan al lui Salaszi
236
travaux forcees. Refuzul poate aduce mpuscarea. Esti hotrt s mori? - Da! Neaprat. E singura mea sans. Altfel si asa mor mai trziu, distrus complet de boal, dar dac nu m mpusc pot s mai triesc. - Roag-te si pregteste-te. Mi-a spus: - Am lsat o nevast cu copil mic, te rog ngrijeste-te, de scapi, si, dac voi muri eu, s afle cum am murit eu. Nu din lasitate am luat hotrrea mortii, ci n extremis: singura sans de a mai fi bun de ceva. I-am promis. Mi-a spus: - nchin lui Dumnezeu un gnd bun pentru mine. n noaptea ce veni, Nelu Rusu, un avocat legionar din Bucuresti, vis c erau trei lumnri aprinse ntr-un loc n lagr si una s-a stins pe neasteptate. El spuse visul si, Heghedus, ce era n barac cu el, spuse: Astzi o moarte fulgertoare se va petrece printre noi. i au intrat n min. erban n-a vrut s intre n min. A fost pus s adune pietre n lagr. Pe cnd le aduna, un soldat din cei cu paza a tras un glont n el si a czut mort. Administratia a justificat moartea c detinutul a ncercat s fug peste gard. Prezicerea lui Heghedus s-a mplinit ntocmai. Dup eliberare, eu n-am putut lua legtura cu sotia preotului erban s-i art situatia dramatic n care s-a gsit sotul ei cnd a fost mpuscat. Dar erau unii dobrogeni n lagr care stiau de mpuscare si de boala lui. Am aflat c soldatul ce a tras a fost rspltit cu un concediu de sapte zile. GABRIEL CONSTANTINESCU La mina Nistru am cunoscut o figur cu preocupri deosebite: Gabriel Constantinescu. E fiul scriitorului sibian Paul Constant, cunoscutul romancier. Fost ofiter de cavalerie,
237
locotenent, dup epurare a studiat filosofia. Cu toat oboseala muncii din min, cu toate c nu aveam acolo nici creion, nici hrtie, el a reusit s gseasc putin hrtie si s nsileze cteva mici eseuri filozofice. Le-am vzut si eu, erau ncercri reusite. Dar nu aceasta e interesant, ci preocuparea. Medita n liniste si-si exprima gndurile n scris. Dup eliberare am cunoscut pe printii lui si pe sotia cu cele dou fiice. Sotia lui a fost si ea condamnat la ani de temnit. IOAN ARGHIROPOL Pedepsit ntr-o zi de srbtoare cu cteva zile de carcer, m bucuram c voi avea cteva ore de liniste ca s meditez asupra srbtorii. Dar alturi era cineva care era nchis mai dinainte: Ioan Arghiropol. Tot timpul am conversat n soapt amndoi. Era nvttor dobrogean din satul Ciocrlia, judetul Constanta, care n timpul comunistilor ajunsese profesor. Arestat legionar, fusese seful pivnitelor Murfatlar, pe la care a trecut si Gheorghiu Dej. Scund, ndesat, era un om foarte plcut prin inteligenta lui deosebit, tinut frumoas, caracter ferm, hotrrea nedezmintit de a rmne pe o linie de onoare. A primit multe pedepse pentru drzenia lui. De origine greac, el si-a nsusit pe deplin idealurile neamului nostru si spiritul romnesc. A cstigat stima tuturor si ura personalului administrativ. El mi-a spus c ntr-o discutie cu Levente, constntean, ajuns ministru comunist, acesta i-a spus: V felicitm pe voi legionarii fiindc v-ati mpotrivit cu hotrre cererilor germane de a ocupa noi pozitii economice n Romnia. Ati interzis ptrunderea capitalului german n marile ntreprinderi industriale romnesti. Ati dovedit fort si eroism. Lucru care v-a costat si a dus la lovirea si doborrea voastr de nemti. Noi nu am putut rezista presiunilor si lcomiei sovietice.
238
Astfel ei au pus mna pe toate bunurile poporului romn si le exploateaz n chipul cel mai nerusinat, ca si cnd ar fi stpni. Iar noi nu ne putem mpotrivi. GIC (GOGU) LPUNEANU Ne-am trezit n lagr cu un nou venit, numit Gogu Lpusneanu. Bucurestean, doctor n stiinte economice, fost director al gazetei Seara, om frumos si foarte bine fcut, de vreo 40-45 de ani. - Ce hram purtati ? Cum ati czut? l-am ntrebat. - Se aduceau n tar niste elogii nemaipomenite lui Stalin, si att de multi i fceau ode, nct m-am nfuriat. Era o decdere total. Clul era preamrit. N-am mai putut suporta si am nceput s scriu n versuri la adresa lui niste atacuri fulminante. Am umplut un caiet si ncepusem altul. Trebuia s se ridice cineva mpotriva acestei preamriri. i m-am ridicat eu. Dar s-a auzit si mi-au gsit caietul. M-au ntrebat: - Despre el vorbesti? Despre lumintorul popoarelor? - Da, despre el. - Cum ai ndrznit? i d-i si d-i... Btaia a fost strasnic. i m-au condamnat la sapte ani. Nu difuzasem poeziile mele contra lui, asa c mi-au dat o pedeaps mic. Nu-mi pare ru; dac nu le scriam nnebuneam. Asa sunt linistit. Ne-am mprietenit. Avea o tinut demn si suporta cu trie lagrul. Mi-a spus c el cstiga afar, nainte de comunisti, bani cu lopata. Din ce mi-a povestit l-am nteles: avea un creier nclinat spre afaceri lucrative. L-am ntrebat: - i dac vei iesi afar vei mai cstiga? - Da! Tot asa voi cstiga banii, cu lopata. Prin scrisul lui anonim, acest om reabilita pe attia scriitori
239
ce au czut n cultul lui Stalin. Pentru scrisul si pentru tinuta lui aveam pentru el stim si simpatie. TONI VOICULESCU E posibil s-l trec cu vederea? Ne-am veselit tot timpul cu glumele lui. Era fost comisar de politie n Bucuresti. Era un mare muzician si avea o formatie de jazz cu care mergea pe la nuntile mari din Bucuresti. Era nc tnr, sub 40 de ani. Noi, minerii detinuti eram pltiti cu 100 de lei pe zi, din care peniteniciarul lua 80 de lei, 10 lei erau pentru mbunttiri de hran cu care se putea cumpra biscuiti, bomboane, rahat si tigri, iar 10 lei se puneau la CEC pentru fiecare. Dou duminici pe lun nu intram n min. Seara n barac ne suiam pe paturi si Toni ne cnta tangouri si tot felul de cntece. Elisabeta trecea de la un cntec la altul cu atta usurint nct ne uimea. Era o destindere pentru toti. La urm cineva umbla cu boneta n care puneam pentru Elisabeta bomboane, tigri, rahat, biscuiti. Militianul ne spunea cteodat: Toni, s mergem n camer s tii un cuvnt. Intram n camer si Toni ncepea: Ne-am adunat aici ca s ne ntlnim si apoi continua ntr-o astfel de form nct toti ne prpdeam de rs. Dac directorul i spunea: - Toni, simt aici o durere sub sold, ce poate fi? Toni ddea imediat diagnosticul: - Congestie pulmonar la piciorul stng. Toti cum l vedeau, nainte de a spune prostia ncepeau s rd. Era plcut, vesel si pe nimeni nu ar fi putut jigni cu vreun cuvnt. La iesirea din min n care uneori ntrzia peste jumtate de or, Toni vzdu-m putin meditativ, venea lng mine si spunea: Printe, eu am iubit gusterii si ncepea s danseze ca
240
s m nveseleasc. ncepea s cnte un catren, imitnd pe un evreu: Soacr-mi azi noapte Cnd dormea n pat Ciasul din purete I-a czut n cap; Ciasul din purete I-a zdrobit ei nasul Nu aduce anul Ce aduce ciasul. Toni era un om admirabil pe care att detinutii ct si administratia l iubeau. FELICITRILE I MULUMIRILE GUVERNULUI Detinutii politici si-au nsusit repede munca. Lucrau cu atta spor c i-au speriat pe minerii liberi. Ei lsau n min sub bolovani cte o scrisoare: Ce faceti, ne omorti! Cum ridicati asa norma? Noi nu voiam s le facem ru, dar mi se spunea: Dac nu dati astzi atta minereu, nu puteti iesi din min. i trebuia s stm s dm vagonetele cerute. Oricum, de multe ori eram mai priceputi dect minerii liberi. ntre noi erau ingineri, tehnicieni, si stiam mai bine unde s dm gurile cu perforatorul ca la explozie s se fac rupturi ct mai mari. Lucram din greu si foarte constiinciosi. Unii lucrau n locuri foarte calde, lepdau cmasa si cizmele dac aveau cizme (cci n unele locuri umede se ddeau cizme n locul opincilor), acestea se umpleau de sudoare n timpul sutului. Am depsit repede pe minerii liberi n ce priveste productia si tindeam spre dublarea ei. ntr-adevr, unii lucrau fr socoteal, uitnd pentru ce lucrau si c trebuia s si crute viata. Nici sabotaj, nici obstructie, dar nici exces. Unii erau dusi de sloganele care circulau: Fiecare lopat de minereu
241
n plus este un pas spre libertate! sau Cel ce munceste bine ajut la refacerea trii! si altele. Auzind de rezultatele muncii noastre, guvernul ne-a trimis multumiri si felicitri. Am fost adunati s ni se citeasc aceste multumiri. Era un ndemn s continum n acelasi ritm c va fi spre binele nostru. Unii erau ncntati de cuvintele primite si sperau c dac vor munci mai mult vor putea s-si vad sotiile si copiii. n cunoscutii n care aveam ncredere si i pretuiam le spuneam discret: - Cum poti lucra asa nebuneste? Te distrugi! Dac el mi spunea plngnd: Of! Mi-e dor de cas si de copilasi. Vznd cum lucrez poate se vor ndura si m vor elibera, atunci l strngeam la piept, l srutam si i spuneam: - Nu! Ei nu se tin de cuvnt. Dac lucrezi asa atunci ntradevr nu-i vei mai putea vedea. Lucreaz cumptat si cinstit economisindu-ti fortele, f-ti norma si nimic mai mult si astfel poate vom mai ajunge s-i vedem pe cei dragi, altfel nu! E de mirare cum unii, oameni n toat firea, se puteau nsela att de mult n sperantele lor si n felul cum ntelegeau lucrurile. GHEORGHE JUNCU Un tnr care m-a impresionat foarte frumos a fost moldoveanul Gheorghe Juncu. Cu un corp robust si plin de putere, lucra la perforator cu o fort surprinztoare. Arta mare pricepere. Nu se cruta. A ajuns repede s fac dou norme ntrun sut. Dezbrcat, corpul lui era att de frumos nct l admirai ca pe al unui cerb din pdure. Administratia l-a remarcat si l-a ridicat repede la rangul de maistru. Se misca acum peste tot, controla, ddea sfaturi, ajuta. Sprgea bolovanii cu barosul, acolo unde unii ntrziau. Era un foarte bun camarad si un foarte
242
bun miner. i ceilalti a trebuit s nvtm si s dm un examen ca s devenim mineri. Am dat si eu acest examen la inginerul Ion Bujoi si am reusit s ajung miner calificat. Dar priceperea mea era att de mic... Dimpotriv, Juncu era ca un inginer de mine. La iesirea din sut fcea situatia ca un inginer adevrat. Era iubit de mineri pentru spiritul lui de druire. Ajuta pe toti. Condor, ungurul, maistru oficial, l iubea mult. Singurul lucru pe care eu i-l imputam era lipsa de grij de sine. Robit de rspunderile de maistru uita de sine, de nevoia de a se odihni si de a-si cruta putin viata. Avem si obligatia de a rspunde de noi nsine, de sntatea noastr si de pstrarea ei, cci ceea ce ne-a dat Dumnezeu bun nu trebuie s-l distrugem prin nesocotint, Plecat de la Baia Sprie dup jumtatea anului 1951, nu stiu cum se va fi manifestat la ora aceea, deja unii l socoteau vndut, dar eu nu stiu s fi fcut vreun ru. AUREL PASTRAMAGIU Dintre tinerii ce au strnit admiratia mea, si pentru care am dat slav lui Dumnezeu c n neamul nostru au putut creste niste vlstare att de minunate, este si Aurel Pastramagiu, bucurestean, nscut n 1922. Fusese locotenent de marin si, epurat, fcuse apoi filosofia. Plin de credint, stia texte ntregi din acatiste, pe care le reproducea cu usurint, avnd preocupri literare deosebite. Fcu cteva poezii frumoase ntre care Aiudul. n ea descria realist si cu talent atmosfera apstoare a Aiudului. Nu o pot reproduce, ar fi fost ceva interesant. Discutam multe lucruri cu el, despre conditia noastr de detinuti, despre patria noastr, despre sovietici, despre tirania lui Stalin si despre viitorul lumii
243
si al nostru. El mi-a descris cum s-a predat flota noastr n mna rusilor. A treia zi de la 23 august 1944 toat flota noastr de rzboi si cea de transport era adunat n rada portului Constanta. Amiralul Mcelaru, seful flotei romne, a spus tuturor: - Suntem n asteptarea rusilor cu care acum suntem tovarsi de lupt contra nemtilor. Iat, se apropie flota ruseasc. Cnd apare, ai nostri salut si rusii rspund. Apoi rusii trec pe vasele noastre si comand: Ofiteri, treceti n cabine!Am intrat, iar ei au intrat peste noi, ne-au dezbrcat si ne-au luat cizmele. Apoi ne-au trimis acas. Am plecat n ciorapi. Apoi au luat toat flota noastr. N-au lsat dect trei vase de transport. Asa de frumos s-au purtat. n astfel de conditii ncepeam colaborarea. Ce puteam astepta, atunci, n viitor, dac acestia erau oamenii?... Cum se explic acestea, m ntrebam? Poporul rus e un popor blnd si omenos, iar aceste fapte sunt faptele unor golani, unor hoti si derbedei. Sunt ele caracteristice poporului rus? Nu, nicidecum. Ele sunt rezultatul comenzii criminalului Stalin. Iat cum un criminal stric un popor si l mpinge la acte contra firii sale, dar perfect potrivite cu rutatea celui ce le comand. ION DUMITRU Iarsi m-a impresionat n chip deosebit cpitanul comandor Ion Dumitru, ofiter de aviatie. Era foarte credincios si manifesta o dorint mare de informare si de cunoastere a problemelor religioase. Dat repede afar din armat, a urmat dreptul si filosofia. Cnd l-au arestat terminase dreptul, dar mai era nc student la filosofie, teologie si biologie. Cum ar fi posibil lumea fr un Creator? Cum ar fi posibil un ceas fr ceasornicar? Exist numai materia? De ce nu vedem n lume spiritul? E el un derivat al materiei? De ce atunci e de alt natur? Cum materia las s plece din ea un
244
produs de alt esent dect ea si de o calitate superioar ei? Dac materia e cauza spiritului, atunci spiritul e efectul ei. Cum de efectul e superior cauzei si de alt esent? Oare nu vedem n toate c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de aceeasi natur, de aceeasi calitate si asemntoare cu cauzele ce le-au produs? O vac fat un vitel, leoaica un leu, gsca o gsculit, o femeie naste un om, nu un zeu. Cum materia s-a abtut acum de la legile ei si n loc s produc un ft material a nscut unul spiritual? De unde acest bastard iesit din materie? Poate explica materialismul acest lucru? Nu! Atunci de bun seam c spiritul nu poate fi fiul materiei, ci el trebuie s aib un alt tat, asemntor cu el si pe care noi l numim Dumnezeu. S-a organizat materia singur? Dar cum ar fi putut-o face? Calittile ei sunt: greutatea, volumul si ntinderea, e neted sau zgrumturoas, nemiscarea (cci numai n materia organic vedem miscarea), lipsa de ratiune. Materia e oarb. Cum s-a putut organiza neavnd ratiune? Cci organizarea presupune o judecat, un plan, o imaginare a asezrii ei n spatiu si o putere de a ntruchipa planul ntr-o realitate palpabil. Deci materia nu s-a putut organiza singur, ci a avut un organizator ntelept si puternic. Discutiile noastre erau linistite si plcute. Acest oltean din Dolj era nesturat de discutii. El mi-a descris marile lupte de la Orel-Tula din vara lui 1943. A luat parte la ele. Aici s-au ntlnit dou idei ofensive n lupt: ideea comandamentului german de a sparge frontul rusesc si a comandamentului rus de a-l sparge pe cel german. Restul frontului era n stationare. Aici nemtii au adus 8.000 de tancuri si toat aviatia. Rusii au adus 7.000 de tancuri, toat aviatia, sute si sute de tunuri, mitraliere, etc. Lupta a tinut peste dou sptmni si a fost nspimnttoare. Nemtii au reusit s ptrund cu tancurile n
245
dispozitivul sovietic, fcnd o bres, dar nu au putut nainta. Au trebuit s se retrag. Valuri dup valuri stucasurile germane si aviatia romn, zi si noapte, treceau la atac. Era o atmosfer de apocalips. Rusii n-au putut fi nfrnti. S-ar putea spune mai justificat c tancurile cu tunurile rusesti au nvins tancurile germane. Aceste lupte au artat c nemtii nu pot pregti un efort mai mare ca acesta, dar rusii pot aduna o armat si s fac un efort la fel sau si mai mare, deci, logic, nemtii au pierdut rzboiul. n aceste lupte - mi-a spus Ion Dumitru - unii aviatori romni necstoriti, voind s crute viata unor camarazi ai lor cstoriti, i-au rugat ca n locul lor, al celor cstoriti, s se duc ei la atac, ceea ce de multe ori s-a si ntmplat. PREOTUL NICOLAE PSLARU Una din figurile cu frumoas reputatie de temnit pe care voiam s-o cunosc a fost printele Nicolae Pslaru din judetul Roman, fost sef al judetului Roman n scurta guvernare legionar din 1940-1941. i iat, ne-am ntlnit n aceeasi echip de lucru, ntr-un abataj unde trebuia s crm cu cte o trocut minereu mrunt si s-l aruncm n rostogol. Cele dou luni ct am lucrat mpreun au constituit pentru mine o mare plcere. Am descoperit n el un preot de mare calitate, teolog excelent, constiincios la limita extrem. Am nvtat multe de la dnsul. Trebuie s facem lucrul cum trebuie si nu de mntuial, s se vad c suntem popi, preciz el cnd am nceput munca mpreun. Era linistit si senin, desi lsase acas o sotie si dou fetite fr bogtie, iar sotia fr un serviciu. Dumnezeu va avea grij si de ele, spunea, si le lsa si pe ele si se lsa si pe el n voia Domnului. ntr-adevr, nu puteam face nimic pentru familiile noastre,
246
de aceea orice grij trebuia lsat deoparte. ntr-o zi m-am ntlnit singur, pe galerie, cu un maistru civil care m-a recunoscut. - Nu sunteti dumneavoastr profesorul Grebenea? m-a ntrebat. - Da, eu sunt. - Ati fost profesorul fiului meu n Petrosani. - Da?! - Pi nou ni s-a spus c toti sunteti niste criminali dintre cei mai ri. - Toti sunt ca mine, i-am rspuns. Nimeni nu e criminal, suntem toti detinuti politici. - nteleg acum. O, domnule profesor. Vreau s v ajut. - Nu! Nicidecum. Acesta e un lucru foarte riscant pentru dumneata. Binele ce l-ai putea face e mic n comparatie cu primejdia la care te-ai expune. n astfel de cazuri ei sunt de o duritate extrem. Nu numai c te-ar da afar din serviciu, dar ar urma si btaie mult, si cine mai stie ce. E de ajuns s stii c suntem detinuti politici si s ai putin consideratie fat de acesti mineri. ti multumesc, si i-am strns mna. Cum puteam bga n foc un astfel de om? Poate nu-si ddea seama de primejdia n care intra. Demni de remarcat pentru tinuta lor frumoas la Baia Sprie sunt multi si ei ar trebui elogiati, dar memoria mea zadarnic le caut acum numele. De aceea, cer iertare pentru aceast insuficient a mea. Altii vor suplini aceast lips. Prezint ctiva pe care nu i-am uitat. NICOLAE GOGA Arhitect din Craiova, era din formatiunea arhitectilor legionari care n 1940 plnuiser s fac un tip de cldiri care s reprezinte stilul autentic romnesc de case cu toate notele lui
247
caracteristice. Era un ins robust si plin de sntate fizic si spiritual. Vesel si senin, purta cu brbtie greutatea clipei si, uneori, cu o not de umor care descretea fruntile. Cum Octavian Goga, marele poet, avea origini macedonene, nu stim dac Nicolae Goga, arhitect distins, nu va fi fost si el de origine macedonean. NELU RUSU Avocat ardelean czut n temnit cu unii arestati n Bucuresti. Era cu vreo zece ani mai tnr dect mine, dar purta notele unei nevinovtii, unei candori ale unui tnr de 20 de ani. Un cuvnt mai liber, cu dou ntelesuri, l fcea s roseasc ca o fat mare. Anii nu-i alteraser nevinovtia funciar, nu-l contrafcuser. Era omul condus de principiile moralei crestine si legionare. Cuta ce e drept si cinstit. Retinut, n-ar fi fost n stare s supere pe cineva cu un singur cuvnt. Avea o mare credint legionar ascuns n inima lui, un om pasnic si ales. LUCA DUMITRESCU Originar din Dmbovita, profesor de filosofie, foarte instruit; fcuse si istoria artelor. l admira pe Arghezi pe care, liber, l vizitase de mai multe ori. Fcea dese expuneri literare pentru cei tineri. Tot el a prezentat frumos pe pictorii Renasterii italiene si pe alti pictori. Legionar, era prieten cu legionarii bucuresteni. Purta bine temnita. Sufletul i era tare, dar trupul mai slab. O tuse cu flegm nu prevestea nimic bun pentru el. Nu stiu ce s-a petrecut mai trziu cu el. l asteptau o sotie profesoar si dou fetite. O curiozitate: era nscut n aceeasi zi, n aceeasi lun si n acelasi an, cu sotia sa, cu o diferent de 6 ore.
248
DUMITRU SOLCAN Un ins cu totul distins si care fcea o impresie deosebit de frumoas, chiar n salopeta de miner, a fost Dumitru Solcan. Legionar inginer din Solca Bucovinei, el purta cu sine un aer de tinerete si prospetime si de vigoare. Nu-mi amintesc de vreo discutie cu dnsul, dar silueta lui distins mi struie n amintire. tiu c se bucura de pretuire ntre cei ce l-au cunoscut. SEBASTIAN MOCANU N-ar fi fost de mirare s nu-l gsesti printre cei arestati? El e nepotul lui HoriaNicola Ursu, eroul revolutiei din 1784. Profesor de filosofie. Ungurii, stpnii Ardealului, n prima parte a guvernrii comuniste la noi, pn n 1956, l-au cules, dndu-i temnita. Bine fcut, robust fizic si sufleteste, prezenta o not de ncredere si vigoare. Cult si meditativ, avea fort n expuneri literare sau filosofice. Era si el legionar. Aici trebuia s fie de bun seam locul lui. Din pcate timpul nu mi-a permis s-l cunosc prea bine ca s-i fac o prezentare mai deplin, cci am fost mutat la mina Nistru. PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL L-am cunoscut nc de la Aiud. Czuse cu Sumanele negre. Cnd treceam s vrs tineta suflam discret un salut, cnd se putea, la usa lui. Era nepotul patriarhului Miron Cristea, care era din Toplita. Brbat robust, bine legat, preot de nalt constiint, tat a patru copii. Iat-ne laolalt la Baia Sprie. Pe multi i-a ntrit cu vorba lui nteleapt, pe multi i-a luminat prin explicatiile teologice ce le-a dat, cci era un preot bine pregtit. Se bucura
249
de mult prestigiu. Cu un glas frumos desfta n clipele libere, si mai ales duminica seara, n vreo barac, pe multi cu doinele ardelene. Era plin de vigoare. Echilibrat si atent, toate le desfsura cu ntelepciune si cu un gnd viteaz. mpreun cu el si cu diaconul Teodor Bej am fcut slujba nvierii n min n 1951. DIACONUL TEODOR BEJ Bntean din judetul Arad, tnr plcut si cuminte, extrem de evlavios, cu o memorie minunat. tia pe de rost nu numai Sfnta Liturghie, ci si toate rugciunile ce le citeste preotul n timpul ei. Sentimental. I-a murit logodnica, Voichita, tocmai cnd urmau a se cstori. O iubise mult si n-o putea uita. Cnd dou tinere surori svboaice mergeau, n urma ordinului primit, s se predea rusilor ca s le duc la lucru, fr s stie cine sunt ele, ntlnindu-le pe drum, a luat imediat pe una si s-a cununat civil cu ea ca s-o salveze. Apoi fcu si cununia religioas si ea i deveni sotie. Arestat ca legionar, am aflat c sotia l-a asteptat cu toate presiunile oficiale de a se desprti. Muri nc tnr, nu stim n ce mprejurri. E una din jertfele ce le-a dat preotimea romn pe altarul durerii patriei. Dumnezeu s-i ierte pcatele si s primeasc jertfa lui. ION SCURTU Ofiter, maior de vntori de munte, romn din Brasov, din romnii trocari. A fcut parte dintr-o unitate de aprare a regelui Mihai. Fidelitatea lui fat de acest rege infidel i-a adus temnita. Brbat viguros si om de ndejde, nationalist, trocar adevrat. Mi-a vorbit cu mndrie de junii brasoveni cu costumele lor
250
nationale care continuau o veche traditie romneasc n Brasov, cu unele serbri la anume zile ale anului. Era ndrgostit de muzic. Dar specialitatea lui n muzic era fluieratul. Ne retrgeam n min la un loc discret si fluiera fragmente din operele marilor muzicieni, balade, doine etc. Dar fluiera att de frumos c n-as fi crezut c e posibil acest lucru. Era un artist, era cuceritor. Mare talent. A czut ns prad unor minciuni; si anume: administratia a primit de la Bucuresti gazete ca Scnteia si altele, scrise numai pentru detinuti, si le-au introdus n min prin muncitorii liberi. Le-am citit si eu. Unele gazete erau n ungureste. Toate artau c armata american vine si ne elibereaz. Condor, un maistru ungur care intra n min cu noi, protest la telefon violent c ntrziem cu iesirea din min chiar si acum cnd armatele americane au intrat n Timisoara. Toate erau mincinoase si pregtite s te induc n eroare. Unii credeau c acest lucru e adevrat, altii nu, ntre care si eu. Dar am spus: - Ei vor s vad reactia noastr. ns, dac e adevrat, acum trebuie cea mai mare retinere si prudent. Acum nu trebuie s suprm deloc pe asupritorii nostri care, n furie, cnd ar intra armata american n lagr ne-ar putea ucide cu mitraliera ca s ne predea morti. Maiorul Scurtu a czut victim acestei viclenii. Nu era n schimb cu mine, c-l preveneam si nu fcea aceast greseal. Intrnd n lagr, de la ntoarcerea de la lucru, ar fi spus unui cpitan: i-acum s vd ce veti face voi care ne-ati asuprit! si ar fi avut cu el o confruntare n cuvinte, violent. Dup aceea el a fost btut att de tare nct nu s-a mai putut reface ca s reziste n viitor greuttilor de temnit si s se elibereze. Cci nu cred c avea o condamnare mai mare de 10 ani.
251
DIACONUL ILINESCU n lagrul de la Baia Sprie era si diaconul Ilinescu. Un om de mult sensibilitate si puritate moral. Avea o voce fermectoare si o credint mare. Originar din Iasi, lsase acas cinci copii mititei. Dar ducea temnita cu vigoare, cugetnd c Domnul va avea grij de ei. tia s se insinueze n discutii cu cei nelinistiti si s strecoare n inimi sperante si ncredere. Cald si plcut, a fost de folos multora, mai ales celor tineri. NICOLAE SIMIONESCU A fost seful studentilor legionari din lasi pn la arestare, n noiembrie 1948. Suferintele lui n anchet au fost multe si mari. i ele s-au repetat si dup terminarea anchetei si condamnare. ntre anchete, prin perete, am vorbit cu el si am nteles marile ncercri prin care a trecut. A rezistat eroic si a rmas curat. A ptimit muceniceste. Mai e viu printre noi datorit milei lui Dumnezeu, a unei constitutii fizice puternice si a unei ereditti viguroase. Mi-a produs o profund impresie. El a rezistat printr-un puternic simt al rspunderii, prin rugciune si printr-o constiint moral sensibil. MARIN TUC mi cuta prietenia un tnr locotenent oltean: Marin Tuc. Tot verde si el. Discutam mult cu el. Era cuminte de tot, ca o fat mare, cum se zice. Cred c era un ofiter de elit; am dedus c era foarte capabil. Suporta greu asuprirea. Era tip de vultur, nu se simtea deloc bine n cusca temnitei. Vedeam n el eroul, lupttorul nenduplecat.
252
- Va trebui s plec de aici, mi-a spus el ntr-o zi. Nu pot suporta situatia aceasta. Vreau s evadez. I-am spus: - Asta-i conditia noastr acum si nu va fi schimbat mult vreme. Comunistii sunt tari si acum au crescut si mai mult n putere: au comunizat China. Nu vd o schimbare curnd. Venirea americanilor, pe care o asteapt att de mult unii, e o himer. Au puterea, dar nu au forta moral s se miste pentru noi. Nu ne putem rezema azi ctusi de putin pe ei. Nu uita c si rusii au acum bomba atomic. Evreii le-au pus-o n mn. Mai trziu si vor da seama ce greseal au fcut. Noi nu ne putem rezema dect numai pe Dumnezeu. El e singurul reazem. Dar e un reazem nebiruit. Hai s ne lsm n voia lui, va gsi El calea mntuirii noastre. S mai avem rbdare. Dar nu se linistea. Vorbeam n fiecare zi mpreun si din zi n zi l pretuiam mai mult. Era un suflet mare. Nu se putea potoli, nu renunta la gndul evadrii. Atunci i-am expus ce mari riscuri cuprinde n sine o astfel evadare. Dac ai reusit s iesi de aici si s ajungi undeva, afar, oamenii sunt att de speriati c nu te primesc, sau te primesc cu greu, sau te primesc pentru putin timp. - ncerc riscul acesta, mi-a spus. - Nu te sftuiesc, dragul meu, din inim te rog, renunt. - Nu! Nu pot! - Dumnezeu s-ti fie ntr-ajutor. i l-am srutat. Apoi vreo dou sptmni m-a evitat. Am nteles de ce. Voia s nu m expun, s nu creeze bnuiala c l-am ndemnat eu. Am auzit apoi c a evadat printr-un plan fantastic, greu de imaginat. Iesirile din min erau pzite si nu se putea evada, iar din lagr era imposibil. i totusi el din min a evadat. A iesit pe poarta ce se deschide cnd un transport de vagonete cu minereu trebuia s fie scos afar din carier. Planul a fost extrem de ingenios si ne-a mirat pe toti. Nu-l pot descrie, dar a fost ceva ce
253
numai o inteligent rar putea concepe. Am auzit mai trziu c a ajuns ntr-un sat, c l-au primit unii, dar c l-au silit, de fric, s plece repede si c l-au prins si l-au mpuscat. Mi-am zis n inima mea: cu mintea lui att de ascutit a fi ajuns un general de mare calibru dac ar fi avut alte conditii. i ct de pur era acest om! Se vede c cei curati trebuie s dea primele jertfe. SFINTELE PATI N MINA BAIA SPRIE Se apropiau Sfintele Pasti, nvierea Domnului nostru Iisus Hristos. Cugetam la acest mare si sfnt praznic. n iconomia mntuirii, Domnul a rnduit s-i premearg Patima, chinurile, jertfa cea izbvitoare nvierii. Trebuia si noi s trecem prin focul suferintei ca s ne curtim si apoi s asteptm nvierea. Detinutii nostri lgristi erau vzuti tot mai des n atitudini de meditatie si rugciune. Cu fumul lmpilor de carbid, n abataje sau pe stncile de pe galerie, fceau pe pereti cruci, unele mai mari pn la o jumtate de metru, altele mai mici. - E semnul izbvirii, printe, si noi vrem s-l vedem peste tot, spuneau. Noi suntem crestini si credem c si de la Crucea Domnului putem primi un ajutor. n sptmna Patimilor, unii detinuti au zis: - Ce-ar fi, printe, ca la Sfintele Pasti s facem o slujb n min? S serbm si noi nvierea! - Nu e permis, dar, dac doriti, s ncercm s o facem. Pstrati discretia, ca s nu aud agentii turntori. De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau s participe la slujb, cci de unii ne temeam s-i anuntm. Cu o bucurie ascuns se astepta Ziua nvierii. Veni Vinerea - ziua marii si Sfintei Patimi - si administratia ne-a dat dup ciorb cea mai bun mncare. Dar
254
detinutii au preferat s posteasc. Unii n-au vrut s primeasc friptura. Eu am primit-o si am pstrat-o pentru ziua nvierii. Niciodat nu s-a mai dat friptur. Dar de acum se va da si n viitor n Vinerea Patimilor la detinuti s se spurce cu mncri de dulce. La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri adncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Neam nteles mpreun cu bucurie si entuziasm. Am intrat seara n min, n noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai nainte de ora 12:00 noaptea s-au tras clopotele. Cum? Niste sfredele legate unul de altul n pozitie vertical erau ciocnite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul nct aveai impresia c sunt chiar niste clopote adevrate. Tragerea clopotelor era anuntul ca oamenii s coboare pe galerie la locul stabilit pentru sfnta slujire. Din toate prtile coborau oamenii cu lmpile de carbid aprinse si luau loc. Noi preotii nu aveam nici sfintele odjdii, nici sfintele vase, ci eram n salopete si opinci. Asa am nceput slujirea. Am cerut tuturor s se sting lmpile. Apoi s-a aprins lampa printelui Antal care a strigat: Veniti de luati lumin! toti si-au aprins lmpile. Slujba a continuat cu un avnt sublim. Din toate piepturile rsuna cntecul de slav: Hristos a nviat! Slujba era ascultat n genunchi. Memoria exceptional a diaconului Bej ne-a nlesnit s cntm mai toate cntrile att de frumoase ale utreniei nvierii. Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful informatorilor, cpitanul de jandarmi Petrescu, detinut ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camer c fcea marea crim c se roag cu ptura tras peste cap. A fost putin tresrire cnd a fost vzut c vine. Colegii de slujire m-au ntrebat: - Ce facem? - Continum, am rspuns.
255
i Petrescu vznd linistea noastr nu a ndrznit s zic nimic si s-a asezat n liniste printre ceilalti ascultnd pn la capt sfnta slujb. Apoi toti s-au retras la locurile lor de munc. A fost ceva fantastic. Atmosfera de tain a minei la 560 metri sub pmnt cu lmpile de carbid n mn a dat sfintei slujbe o not att de intim, att de profund si de mreat nct toti am fost foarte miscati. Misterul credintei le-a trezit tuturor o nfiorare sfnt si o multumire negrit care le-au zguduit sufletele pn n strfunduri. Au trit cteva clipe uitnd de conditia lor de detinuti. Efectul slujbei a fost cuceritor. Condor, maistru ungur care era cu noi n min, fost sef comunist peste ntreg Ardealul n timpul cnd comunistii erau n prigoan si luptau subversiv, am aflat mai trziu c s-a retras la mic distant s nu fie vzut si a ascultat slujba n genunchi. La iesirea din min, n lift toti cntau Hristos a nviat, desi ofiterii lagrului si paznicii ne asteptau afar si erau vzuti. Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu au avut neplceri dup aceea pentru slujba aceasta. Un om de mare calitate si de mare omenie, Cojocaru, fost inspector al Sigurantei din Bucovina, care datorit greuttii temnitei a devenit schizofrenic cu manifestri cnd de bucurie cnd de tristete si tcere, mi-a imputat cu durere c nu l-am anuntat de aceast slujb. Mi-a prut foarte ru. Aveam mult stim pentru dnsul dar m-am temut s-l anunt. Ascultarea slujbei i aducea mult mngiere si poate chiar nsntosirea. Pctuim uneori fat de fratii nostri din lips de ndrzneal si asta din prea putin credint, uitnd c mai poate veni si Dumnezeu cu ajutorul su. PREOTUL GRECO-CATOLIC LELUIU Veneau cnd si cnd oameni noi n lagr. Astfel veni ntro zi preotul clugr greco-catolic Lelutiu, doctor de Roma si cu
256
un doctorat n filosofie. Czuse cu Ajutorul Catolic. Era din prtile Fgrasului. M-am grbit s-l ntmpin cu inima deschis si cu o mn de ajutor material: spun, biscuiti si rahat S tot fi avut vreo 50 de ani. S-a bucurat. O atentie de la nceput, n conditiile de detentie, e ceva ncurajator si plcut. L-am ntrebat ce mai e n Biseric. ndat mi-a rspuns: Cel mai bun clugr ortodox nu este Arsenie Boca, de la Smbta, ci Ilie Cleopa de la Sihstria. Cea mai bun clugrit ortodox e maica Veronica de la Vladimirestii Tecuciului. i cea mai bun mnstire de maici din Romnia e cea de la Vladimiresti, unde merg mii de oameni zilnic. Avem si noi, greco-catolicii, la Blaj, o maic pe drumul sfinteniei care e pentru noi o mare sperant. A mai adugat cte ceva si mi-a spus c a czut cu ajutorul catolic. Acesta era un ajutor de la Roma ce se da preotilor greco-catolici care nu au acceptat trecerea la Biserica Ortodox, care, dup desfiintarea Bisericii greco-catolice de la noi, au rmas fr salarii. Desi nu eram de acord cu cei ce n-au trecut la Biserica Ortodox dup desfiintarea lor, cci prseau astfel cmpul de lupt activ pentru Hristos si ieseau din rnduri, tocmai cnd era mai mare nevoie de ei, fiindc comunismul se ntrea, totusi m bucuram c primeau un ajutor pentru ntretinerea lor. A intrat si el n min ca toti ceilalti. Dar n timpul liber era cam mult asaltat de multi, cu multe ntrebri. ncepuse s se cam laude si nu avea atitudinea cea mai recomandabil pentru un preot: i lipsea smerenia si spiritul de pace. Discuta de pe niste pozitii ce strneau controverse si neliniste. Discutnd cu pasiune prea mare si fcnd prea mult pe catolicul, ntr-un avnt nesocotit, a afirmat: - Ardealul trebuie s fie al ungurilor fiindc sunt catolici. Unii intelectuali ce-l ascultar l-au prsit deceptionati, vznd
257
cu ce fel de romn aveau de-a face. Dar a doua zi, ctiva trani macedoneni au venit furiosi la mine si, dup ce au spus discutia ce fusese, au mai adugat: sta-i vndut, printe, sta-i Iuda. Nu trebuie s mai stea printre noi. E sarpe veninos. Ne-am hotrt s-l ucidem. l aruncm pe rostogol odat cu minereul, cci nu e vrednic s mai triasc. A trebuit s duc discutii lungi si discrete, s-i conving s nu fac o astfel de fapt neplcut lui Dumnezeu si care ar putea s fie si aflat de oamenii din lagr. I-am rugat s renunte, s nu mai vorbeasc de acest lucru ca s nu afle conducerea lagrului. Greu au voit s renunte, att erau de ndrjiti. Niciodat nu a aflat el prin ce primejdie a trecut. Am dedus c dac n trecut cei ce au trecut pe la Roma si au nvtat la Propaganda Fide si-au dat mai bine seama c romnismul lor si sentimentul lor national s-a ascutit, unii dintre cei ce se ntorc azi de acolo vin cu sentimentul national slbit sau chiar pierdut. Cei din trecut erau buni romni si buni catolici; cei de azi se ntorc foarte buni catolici, chiar fanatici ceea ce e o orbire - dar foarte slabi romni. Deci, atentie unde faci studiile. i unii dintre cei ce au nvtat la Paris s-au ntors de multe ori internationalisti, comunizanti, liber-cugettori sau chiar atei. Cei ce au venit de la studii din Germania s-au ntors mai bine formati. Dostoievski exagera prea mult cnd spunea c Apusul este putred? 100 STUDENI SOSII N LAGR Se auzea n lagr c la Pitesti, unde erau dusi studentii, se petrec lucruri groaznice, nfiortoare. Mna neagr lucreaz
258
acolo - spuneau unii. Dar ce era aceast mn neagr si ce fcea ea real nimeni nu stia. i-acuma au venit la noi de acolo 100 de studenti. I-am primit cu cldur, dar ei s-au artat de o rezerv insulttoare si chiar cu dusmnie. ntrebati ce a fost la Pitesti nu voiau s vorbeasc. ntre ei era si studentul Bucur Constantin din Bacu, cu care fusesem prieten bun si aveam ncredere unul n altul. Cu ncetul si cu mult team si foarte discret, deoparte la plimbare, a nceput s vorbeasc. Ce spunea era ceva de necrezut. n esent, ce a fost acolo: pentru reeducarea studentilor s-a aplicat metoda lui Macarenco, un pedagog rus ce ar fi aplicat-o cu succes unor vagabonzi tineri rusi, pentru reeducare, dup revolutia din 1917. n metod, ca un element principal, intr btaia. Care ns nu ti-o dau slujbasii temnitei, ci chiar camarazii ti. Mai nti trebuie s-ti pierzi demnitatea si sentimentul onoarei si s ursti si s socotesti ca pe niste banditi pe toti cu care ai lucrat. Ei, dac nu sunt n temnit trebuie denuntati si adusi n temnit pentru reeducare. Torturarea se face continuu, sub supraveghere. ti sunt luate toate lucrurile cu care te-ai putea sinucide. Situatia devine att de ncordat si de grea, nct moartea e nimica toat si toti ar mbrtisa-o cu bucurie, ca pe o salvare, ns nu o pot primi. Trebuie s triasc dar s nu mai fie banditi. Cea mai bun dovad de ntoarcere e s denunti pe cei mai iubiti ai ti: pe printi, pe frati, pe logodnice, pe prietenii cei mai buni, care, dac nu sunt comunisti, sunt banditi. Trebuie s dai lovituri grele prietenului tu cu care ai lucrat, care a rmas bandit, iar tu, acum, care-l bati crunt timp mai multe zile, nu mai esti bandit, esti reeducat. Deci demn de a tri liber n societatea comunist. Trebuie s batjocoresti pe fostii ti sefi si toat ideologia lor banditeasc. Trebuie s ungi icoanele cu fecale si s le sruti asa, unse.
259
Pn mai esti bandit nu ai voie s mnnci la mas, ci s stai pe brnci si s te trsti la ea n genunchi si s-o mnnci fr lingur, sorbind-o. Trebuie s sorbi din tinet urin si mai trebuie s te arti ca porcul ce se tvleste n noroi. Reeducarea aceasta a fost fcut de Nicolski, evreu basarabean, seful Securittii, cu scopul descoperirii prin studenti a dusmanilor ce ar fi afar, adic n tar, dar si pentru a afla ce gndesc studentii, pentru a-i avea n mn si a-i face cu totul inofensivi sau unelte docile ale lor. Nicolski a fost ajutat de colonelul evreu eler din Oradea, de un ofiter politic, Marin, si de Ion Dumitrescu, directorul penitenciarului Pitesti. Ei au pregtit mai nti o echip de studenti n frunte cu urcanu, Ptrscanu, nepotul lui Lucretiu Ptrscanu, student n anul V la medicin, si nc vreo cinci. Acestia erau captati de Securitate pentru planurile lor. Actiunea a nceput asa: n noaptea de Sfntul Nicolae din anul 1950 au tbrt cu btele peste cei dintr-o camer si au nceput o lupt cu acestia, iau nvins si i-au subjugat. Militienii se fceau c nu aud rcnetele. Echipa de soc a trecut apoi din camer n camer cu acelasi procedeu. urcanu controla totul, era voinic si btaia lui era grea: pumnii lui erau ca maiul. Operatia a durat pn n anul 1952. Toti cei ce erau n penitenciarul Pitesti au trecut prin acest iad. Ea s-a extins si la penitenciarul Gherla. Au fost chinuiti si au murit n aceste frmntri si unii ce nu erau studenti, dac s-au gsit n cele dou temnite. Rezultatul reeducrii de la Pitesti a fost 64 de morti si 250 de studenti tuberculizati. Bucur Constantin mi-a spus c urcanu le-a poruncit ca pe oriunde ar merge s se arate ca niste reeducati, s fie sinceri si nu banditi ca ceilalti, s fie activi pe drumul cel nou. El i va controla mereu.
260
Din cele ce relata Bucur Constantin rezulta c o spaim de moarte i-a cuprins pe toti cei sositi n lagr. Toti asteptau s vin urcanu si tremurau de team c va intra n noi probe de btaie. Am nteles: ei stteau ntr-o spaim de moarte. De aceast spaim trebuiau scpati. Deci i-am spus, tactic, asa: - Acesti oameni au fcut niste crime nemaipomenite. Ei au fost pusi. Sunt ca niste martori vii ai crimelor svrsite, nsisi autorii lor. Dar regimului comunist nu-i convine s triasc acesti martori, cci ei artau cruzimea si criminalitatea regimului comunist. Deci ei trebuie s moar. i-i vor omor. Pretexte se vor gsi: au fugit de sub escort, s-a surpat un zid peste ei, s-au necat undeva sau alte pretexte. Dar vii nu vor rmne. Iar dac vin aici s ne reeduce pe noi n-o vor putea face. Dac ncep s cugete la aceasta noi i vom omor nainte de a-si ncepe actiunea, cci nu vor putea suporta ca s se fac cu noi ce s-a fcut cu voi. Aici e lagr nu e temnit. De intr n min, dac pstreaz gnduri necurate pentru noi, i vom arunca n rostogoale si, la 40 de metri, unde vor cdea, vor fi piftie. Fii linistit; aici nu le merge de vor veni. Ei nu vor putea teroriza o mie si cteva sute de oameni cti suntem aici. i vom ucide usor dac vor ncerca figuri cu noi. Dar poate nu vor veni. Noii veniti ne priveau cu dusmnie si mare rezerv. Cte unu si mai deschidea gura si spunea cte unuia din noi ce a fost. Era ceva de necrezut. Le artam bunvoint, dar ne suspectau. Dar dup cteva sptmni s-au mai mblnzit. Se culegeau informatii pe barci si unul dintre ei le strngea pe toate si le ddea conducerii lagrului. Dar ntr-o zi, n loc s dea informatiile administratiei, ni le-a dat nou, la vreo
261
3-4 ce eram mpreun si discutam. Nu ne-am mirat cnd unii au propus ntocmirea unei liste a celor vreo 14 insi dintre noi care suntem cei mai periculosi si care trebuie s fim dusi la Aiud s fim reeducati. ntre cei 14 eram si eu. Ca s-i ajut, cota de mbunttire a hranei ce o aveam lunar am dat-o la doi studenti. Dar ei m-au denuntat si mi s-a retras dreptul de a o mai primi. ncetul cu ncetul acesti tineri si reveneau. Eu, n acelasi gnd de a-i scpa de team, urmream pe orice detinut nou ce venea n lagr si-l ntrebam dac stie ceva despre urcanu. Unul ce venise de la Aiud mi spuse c l-a vzut pe urcanu cnd i puneau lanturile la picioare. Am comunicat aceasta lui Bucur Constantin c s spun studentilor stirea si s vorbeasc si ei cu detinutul nou venit. Peste vreo lun veni un pantofar si spuse si el acelasi lucru: si el l-a vzut pe urcanu pe cnd i punea lanturile. Deci steaua lui urcanu ncepea s apun. Bucur comunic si celorlalti stirea. ntr-o zi, un tnr din baraca noastr m opri si mi spuse: - Printe, m-ati salvat de la moarte. Dar eu i-am spus: - i se pare, nici nu te cunosc nc bine. i el adug: - Sunt student, am terminat dreptul si continuam istoria cnd m-au condamnat. Dup reeducare am rmas informator. Dar venit aici, dup un timp, cugetnd la logodnica mea si la mizeria n care am ajuns, m-am hotrt s nu mai dau informatii. Constiinta nu-mi mai permitea. Dar, cum stau cu patul suprapus patului celui care strnge informatiile din barac, acesta m privea ca si cnd mi-ar imputa aceast nou atitudine. i m-a cuprins groaza. Mi s-a urcat temperatura si am intrat n infirmerie, aveam 41C. Doctorii mi-au dat fel de fel de leacuri
262
creznd c am ceva la rinichi. Dar temperatura nu ceda: 41C timp de trei zile. Atunci seara a venit Bucur Constantin cu stirea c urcanu a fost vzut cnd i s-au pus lanturile. Fr altceva, dimineata aveam 37C. Nu trebuia s mnnc dect un regim prescris, dar am mncat de toate si nu mi-a fcut nimic ru. M-am mirat si i-am spus: - Vei auzi mai ncolo lucruri si mai rele despre urcanu: el nu va putea tri, fiindc e autorul si martorul unor prea mari crime si frdelegi! Am auzit mai trziu c tnrul a fcut un cntec: Rapsodie maramuresean. L-am auzit. Textul era cu continut legionar, iar melodia era adaptat textului. Iar despre tnr am auzit trista veste c ar fi murit. Ar fi o mare pierdere, avea mare talent. i apoi mai era si voinic si frumos. Cazul tnrului acesta, cu urcarea temperaturii la un nivel insuportabil, e ilustrativ. Spaima ucide organismul; alungarea ei aduce organismul n stare normal. De aici se poate considera mretia domnului nostru Iisus Hristos si a nvtturii sale pentru lume. Dorul Lui de a aseza pe pmnt o mprtie a pcii: Pacea mea dau vou, nu cum d lumea si apoi: Fericiti fctorii de pace si nsusi salutul Mntuitorului dup nviere: Pace vou! Toat nvttura Domnului vizeaz pacea cu Dumnezeu, pacea cu lumea si pacea noastr luntric. Mrire ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pmnt pace si ntre oameni bun nvoire anunt si ngerul la sosirea lui Iisus pe pmnt. Prin contrast, puneti alturi principiul lui Stalin: Vigilent si nencredere si trageti concluzia urmrilor dintr-o propozitie si din cealalt. O pozitie divin si una diabolic. Cele ce prevzusem cu privire la urcanu si echipa lui de soc s-au ntmplat, dar nu n forma n care prevzusem eu.
263
Iat forma pe care au adoptat-o guvernantii. Au multumit tuturor din echip pentru loialitatea lor si pentru ajutorul pe care l-au dat n reprimarea banditilor. V-ati cstigat merite deosebite - li s-a spus. Veti primi rsplata meritat. I-au lsat s se mbrace n hainele lor civile, le-au dat o mas bogat si li s-a spus: Veti primi functiuni n stat dup meritele pe care le aveti: descrieti fiecare ce ati fcut ca s putem aprecia exact meritele fiecruia si dup aceea li s-au dictat alte declaratii centrate, chipurile, pe actiunea legionar de compromitere a P.C.R. ca ordin de la Horia Sima. i ei au fcut o larg descriere a faptelor lor. Atunci li s-a fcut un proces dup propriile lor mrturisiri si toti au fost condamnati la moarte. n ce-l priveste pe directorul Dumitrescu, n-a scpat nici el. A fost vzut n dub plngndu-se de brutalitatea celor ce i-a servit si de nerecunostinta lor. Apoi nu s-a mai auzit de el. Desigur, a disprut. Nici eler <?> n-a scpat. S-a auzit c s-a sinucis. Dar el era un om fr constiint, deci nu se putea sinucide. Atunci ce s-a ntmplat cu el? Simplu: a fost ucis. n disparitia lor n aceste forme trebuie s vedem nssi rzbunarea divin pentru attea frdelegi pe care le-au fcut acesti oameni fr de inim. Numai Nicolski a scpat, seful suprem, cci n-avea unul mai sus ca s-l ucid. LUCRTOR N MIN Am fost dat s lucrez n min ntr-un abataj foarte primejdios: stncile pe cerul abatajului nu stteau bine. Amenintau s cad pe noi. Eram cinci insi n echip. Nu-mi mai amintesc dect de Sandu Mazilu si gazetarul Gabriel Blnescu. Lucram cu team si gustarea n-o luam n abataj ci afar. Tot afar ne odihneam. ntr-o zi s-a rupt o plac ca de vreo dou mii
264
de kilograme si a czut cu mare zgomot. Dar noi eram toti afar. Bunul Dumnezeu ne-a pzit. Dar dup aceea am fost dat la lucru n fundul galeriei, la locul unde se trgeau gazele de o instalatie ce trebuia s le scoat afar din min. Locul era extrem de poluat: toate gazele treceau pe acolo. Era imposibil s rezisti. Am avut ca ajutor n echip un cojocar bntean de vreo 40 de ani. - De aci nu mai scpm, printe, aci murim, mi-a spus el. - Nu! N-o s murim, i-am spus; dac esti cu mine n-o s mori. Un inginer a venit si ne-a fixat norma: adncirea galeriei cu o jumtate de metru pe zi si naintarea cu 12 metri. Era ceva mult prea mult. Eu i-am spus inginerului: - Asta-i norm posibil de mplinit? Domnule, dac scap cu viat din temnit, te dau n judecat pentru tentativ de asasinare fizic. Dar el mi-a spus: - Asta mi s-a dat ca norm si asta v-o dau. i a plecat. Terenul era moale ca si caolinul din care se face portelanul. I-am spus colegului de echip: cutm cte o scndur, ne asezm pe ea, iar gazele vor trece pe deasupra noastr. i asa am fcut. Va trebui s lum un vagonet si s-l umplem cu caolin, dar nu-l vom vrsa, ci-l vom lsa pe linie ca, dac vine cineva, s vad c lucrm. Totusi, si asa, pziti de gaze, nu e destul. Vom fugi de la locul de munc de vreo dou ori n timpul unui sut si vom merge departe, sub o scar, unde e aer mult si curat. Vom sta acolo mult. Iar dac vedem pe galerie venind cineva, vom fugi la locul de munc. Dar nu cred c vor veni, cci si ei se feresc s nu se intoxice cu gazele din aer, cci nu vor putea veni pe brnci. ntr-adevr, n timp de dou sptmni nimeni n-a venit s ne vad. Apoi a venit un maistru si ne-a zis: - Ce faceti?
265
- Uite, lucrm. Iar el a zis: - i eu sunt romn, nteleg. Faceti ce puteti. i nimeni n-a mai venit s ne controleze ct am lucrat acolo. N-am ncrcat pe zi dect un vagonet, dar au fost si zile cnd am lsat vagonetul ncrcat ca s-l avem pe a doua zi. i asa, la viclenia lor, am rspuns si noi cu viclenia noastr. * Greuttile muncii cresteau mereu. Ni se ridica ntruna norma. Eram nemultumit, dar nu ndrzneam nc s protestez. Lucrnd cu Romulus Dianu ca s curtm o scar, am atras atentia unor unguri, care lucrau alturi, s ntrerup munca si s nu arunce minereu pn facem curat. Cci rostogolul n care aruncau minereul era tocmai lng scar. Ei ne-au promis. Dar, fie cu voie, fie fr voie, au aruncat minereu cnd noi eram pe scar, sus, cam la un metru mai jos de nivelul abatajului. Un bolovan m-a lovit n cap, n frunte. Va fi avut un kilogram si jumtate. Am avut norocul c el s-a lovit mai nti de fierul rostogolului si i s-a micsorat viteza. Altfel muream. Asa mi-a spart capul. Sngele curgea. M-au scos afar palid. Se vede c se scursese mult snge. M-a pansat doctorul legionar Dumitru Moisiu care lucra la infirmeria lagrului. El a fost un om plin de bunvoint si a ajutat pe multi. M-a ajutat si pe mine. Mi-a fcut o custur a pielii care se vede si azi. E n form de V tiprit, asa cum are vipera un V. Port lui Dumitru Moisiu recunostint pentru buntatea lui. Mai erau si alti doctori n lagr, dar unii lucrau n min. ntre ei era doctorul Corneliu Petrasevici, originar din Banat. Desi tnr, el a fost doctorul Comitetului Central. Om distins si de o profund omenie. L-am ntrebat: - Ce prere ai despre ei si n genere despre comunisti?
266
El a rspuns: - Ei vor ajunge ntr-o zi s spun: Doamne, cine ne va scpa pe noi de noi nsine? Aceasta e o constatare formidabil, ca o sentint de condamnare. ntr-adevr, comunistii sunt att de legati unii de altii - prin activitatea pe care o duc mpreun, prin supravegherea pe care fiecare e pus s o fac asupra fiecruia si a tuturor mpotriva tuturor, prin nencrederea unuia n cellalt ce duce la o nencredere general, prin dezgustul si deprimarea la care ajung oamenii ntr-o astfel de societate, nct toate acestea fac foarte grea, sau imposibil, fr mari convulsiuni si lupte, desprinderea din hora n care mpreun au jucat. Ei sunt angrenati ca ntr-un lant puternic, la care verigile sunt bine strnse si greu se pot desface din lant. ION BUJOR Inginerul Ion Bujor, considerat de mine unul din primii sapte ingineri ai trii, fcea planul de munc la min mpreun cu inginerul Bals. l cunoscusem de cnd eram profesor la Lupeni, iar dnsul era director general la societatea Petrosani de exploatare a crbunelui din Valea Jiului. ntr-o zi i-am pus aceast ntrebare: - Domnule inginer, n activitatea dumneavoastr ati simtit vreodat prezenta lui Dumnezeu si ajutorul Lui? El mi-a rspuns: - Da, eu am fost un rationalist feroce si m-am condus dup mintea mea. Dar uneori simteam c am intrat ntr-o fundtur din care nu mai puteam iesi. Atunci plecam genunchii si m rugam. i dintr-o dat totul se limpezea naintea mea. O lumin venea de sus si-mi lumina inima si mintea. De aceea eu am crezut n rostul Bisericii si n functiunea ei sfnt si am ajutat-o. Eu stiu ce rol important joac preotul la poporul nostru, mai ales
267
n clasele de jos. Numai semidoctii si prostii dispretuiesc biserica. INTERVENIE PENTRU MBUNTIRI ntruct conditiile muncii din min se nrutteau mereu, am nceput a m nelinisti. Cnd m-au trimis la munca de min mi-au spus c se vor respecta unele conditii si se va lucra dup posibilittile fiecruia. i acum lucram de-a valma, fr nici o grij de posibilittile mele reduse de lucru. Asta mai ales din pricina foametei prin care am trecut si intrrii n munca de min nainte de a m fi refcut. La controlul ce ni s-a fcut, doctorul Dumitru Moisiu m-a gsit cu plmnii mult slbiti. - Atentie, mi-a spus, n conditiile n care lucrm, plmnii dumneavoastr pot ceda. Acesta era un aviz binevoitor. M-am sesizat. Am spus unor prieteni: - Trebuie s cerem unele mbunttiri ale regimului de munc, asa nu mai merge. - Nu ni-l vor mbuntti si numai ne punem ru cu ei. - Nu putem merge spre moarte ca niste imbecili, fr s ncercm o schimbare a situatiei. Avem dreptul s ne aprm. - Nu ndrznim s facem un demers n acest sens, mi-au zis, si numai dac am cere cu totii am avea un eventual succes. Dar aceasta e imposibil. Unii nu ndrznesc s ridice capul, stiind prin ce foamete au trecut. - Voi ncerca eu. - ncearc, dar nu credem c se va cstiga ceva. Pipie totusi terenul. i l-am pipit. Venise un director nou din Ocna-Sibiului, avea gradul de maior, si un subdirector nou, un fost cioban luat de la oi, era acum sublocotenent al Republicii.
268
La o adunare a detinutilor am ridicat glasul. Am spus c atunci cnd am plecat din Aiud si m-am angajat c voi lucra n min mi s-au dat unele asigurri care vd c nu se respect: c mi se va da un loc de munc dup puterile mele, c vom lucra n conditii suportabile. Dar conditiile vd c se nruttesc si ntrec peste puterile mele de suportare. Cer unele mbunttiri pe care v rog s binevoiti a le cuta si a mi le da. N-am vrut s vorbesc n numele tuturor si s-i angajez pe toti. De altfel nici nu aveam consimtmntul lor pentru aceasta. Directorul a spus: - Nu noi, Bucurestii hotrsc regimul dumneavoastr. Eu am spus: - Aveti, v rog, bunvointa si artati-le greaua situatie n care ne gsim. La cteva ore am fost luat si dus ntr-un fel de pivnit si nchis acolo. n ea era un pat de lemn, fr saltea, iar jumtate din scndurile lui lipseau. Era n ea o gaur prin care venea aerul, dar care nu era att de mare ca s poti trece prin ea. Am fost pedepsit s stau 10 zile n ea cu regim - mncare de penitenciar. i am stat. Dar nu cum au socotit ei. Detinutii mi-au adus o ptur pe care am tras-o pe gaur si, cnd luau masa, furau pine si vreo bucat de carne si mi le bgau pe gaur. Dar cam din a treia zi mi-au adus zilnic cam vreo 100 de grame de zahr pe lng pine, desi noi nu primeam zahr separat de alimentatia noastr, ci numai n ceaiul care mi se ddea. Dup 10 zile, timp n care nu m-a vizitat nimeni, m-a scos afar. Subdirectorul a descuiat usa. El mi-a spus cu un ton binevoitor: - Asa-i, domnule, nu e bine, ce s-ti fac asa-i la noi acuma. Fii si dumneata mai cuminte. Aud c esti pop. Roag-te. Poate c Dumnezeu te ajut, c mi se pare c n-ai fi un om ru. i dup vreo trei zile m-au mutat la mina de plumb Nistru, nu departe de Baia Sprie. Neavnd o min mai rea, m-au mutat
269
la o min mai bun. Cci ndat am constatat c era o min mai bun dect cea de la care am fost mutat. LA MINA NISTRU Lagrul de la min Nistru era condus de doi ofiteri secui, locotenenti, ajutati de alti doi ofiteri ce vorbeau limba maghiar, care puteau fi tot secui sau unguri. Numrul detinutilor lucrtori era cam 1100. Barcile erau ntinse pe o pant usor ridicat. Detinutii erau romni si mai erau ctiva unguri, vreo 10. Regimul alimentar acelasi ca la Baia Sprie. Laptele ce se d minerilor civili, precum si phrelul de rachiu pentru protectia contra intoxicrilor cu gaze, lipsea cu desvrsire. Mina nu e adnc precum cea de la Baia Sprie, ci aproape la suprafat. Aici am ntlnit mult mai putine persoane cumsecade dect dincolo. Am nceput munca cu entuziasm, ca s nu par c sunt recalcitrant dup ce fusesem trimis aici ca pedeaps, si cu o realizare aproape constant de putin peste suta de procente cerute. Am fost dat tot ca vagonetar, cum ncepusem si la Baia Sprie. ef de echip, cu rspundere de mersul echipei. Un timp am mers binisor si n liniste si multumire. Dar ntr-o zi cteva vagonete ncrcate sriser de pe linie. Trebuia fort s le ridici. Un maistru ungur foarte voinic si lat n spate se nfurie c ntrziam si nu puteam face norma. Se uit cum ne zbteam s le ridicm. Eram nc slbiti. Ne ajut el si, cu forta lui, ndat le-am pus pe linie. Dar el se rsti la noi: Nu asa se lucreaz; trebuie s puneti toate sfortrile cci asa cum lucrati puteti rezista si 10 ani. Deci trebuia s lucrm ca s murim mai repede. Planul autorittii era dezvluit.
270
Nu m-am lsat influentat de maistrul ungur n felul de a lucra si nici de apelurile perfide ale directorului de a spori efortul cum c fiecare lopat n plus de minereu e un pas spre libertate. Sloganurile comuniste erau de acum compromise si stiam ce intentii se ascund sub ele. Un militian ungur, scund dar foarte ru, dimineata, la numerotare, ddea fr motiv dou-trei palme la doi-trei, suduind c nu intr mai repede n rnd. Pe mine nu m-a lovit nc, dar mi fcea alte necazuri. Dup mas m punea s alerg de dou-trei ori de la baza pantei pn la baraca cea mai de sus. Lucrul acesta l mai fcea si cu alti ctiva. De cteva ori am ascultat de el dar, vznd c se repet iam spus: - Pentru ce, domnule? N-aveti dreptul s-mi cereti aceasta, iar dac struiti anunt conducerea. M-a njurat si m-a lsat n pace. Am observat c se cutau pretexte pentru pedepse n timp ce nu eram n min. Un ofiter romn obisnuia s ne pedepseasc des ca s stm cu fata la perete un sfert de or ntr:ior- El ne ameninta: - S stiti: v omor cnd vreau si nu m cost dect un proces verbal. Att, m! Un proces verbal! Dar nu btea pe nimeni, ameninta numai. La aceast min am dat si de sapte preoti. Printre ei era si Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traductor al predicilor lui Ilie Minat. La cteva luni dup sosire, care s-a fcut n august 1951, am fost dat s lucrez cu dnsul. Era preot n Bucuresti la bisericuta, ca o bijuterie, Stavropoleos. l vzusem n lagr, n reverend, o frumusete. Nu-mi impunea deloc si nu simteam nici o atractie spre el. Acum lucram mpreun numai noi doi. Avea mult ncredere n sine. Mi-a mrturisit planurile sale: - Vom iesi n curnd din temnit. Comunismul va cdea,
271
iar americanii vor domina lumea dup cderea comunismului. Romnia va fi atunci o tar liber si Biserica noastr va iesi de sub jugul actual. Eu voi ajunge ministru al cultelor. M voi ocupa atunci s scoatem si un ziar, el va trebui s treac si peste hotare. As vrea s am si cte un om de isprav n fiecare judet, om al meu. Unde te vei duce, sfintia ta, vei fi omul meu de ncredere. L-am captat si pe Nicolae Pslaru. E om foarte bun, iar sfintia ta pari a fi mai slab, dar totusi bun. Te rog intoneaz cteva ectenii s vd ce voce ai. Am spus cteva ectenii, al cror ecou se pierdea pe galerie. - Convenabil, aprob el. Tria cu acest complex al grandorii. M ntrebam: pe ce lume trieste? Conditia noastr era grea. Eram slbiti, condamnati. Armata rus era n tar; guvern comunist subordonat rusilor. Apusul era n imposibilitatea de a se misca din cauza slbiciunii morale. Singur Germania la acea or era cu un conductor de mare calitate. Mult putregai n Europa. Cum s cugeti astfel? Singura noastr ndejde rmnea Dumnezeu, marele si bunul Dumnezeu, Creatorul si Atottiitorul. i n locul unor meditatii si rugciuni privind mizeria noastr, inima noastr era nc ngmfat. Ah! Doamne, cnd ne vei da mai mult lumin, Tu, lumina lumii, ca s pricepem ntunecimea noastr, patimile si nedrepttile noastre si s ne ntoarcem la Tine cu gnd smerit si cu inima nfrnt? Nu l-am contrazis. Auzisem c e certret si era prea nfumurat. Nu am voit s risc o ceart ntre noi, ci am fost foarte rezervat si i-am spus doar att: - Printe, viata noastr e n minile lui Dumnezeu. Cine stie ce drumuri ne va deschide El nou si neamului nostru? S credem n mila Lui pentru noi. i a trecut luna cu o colaborare ntre noi linistit.
272
Luna viitoare am fost dat s lucrez cu colonelul Ion Popescu Pera. Fusese seful Institutului Cartografic din Romnia, era un om foarte frumos si foarte voinic. Trebuia s lucrm pe galerie si s crm materiale n min: sfredele, motorin si altele, precum si s ducem napoi sfredele, spre ascutire, si butoaiele de motorin spre reumplere. Cnd prieteni de-ai mei legionari au auzit cu cine lucrez au nceput s m cineze si-mi spuneau: - E francmason, nimeni nu s-a nteles cu el, o s ai o lun foarte grea. Dar n-a fost asa. Dimpotriv. Chiar de la nceput, colonelul Popescu Pera a fost atent si ndatoritor, amabil si plin de bunvoint. Vzndu-m slbit, la locurile mai grele de urcare a materialelor el a ncercat s fug cu sania ca s o mping singur. Dar eu am protestat: - Multumesc frumos pentru bunvoint, dar nu trebuie s procedm asa. Dumneata nu trebuie s faci si munca mea. Dac Dumnezeu mi-a dat aceast sarcin, trebuie s o fac eu. Dumneata nu trebuie s-ti slbesti puterea pentru mine. Dac e s mor, atunci trebuie s mor eu pentru mine si nu dumneata. Altfel n-ar fi drept. Colaborarea cu dnsul era frumoas si din zi n zi mai plcut. Am discutat lucruri multe laolalt. Tatl lui cel de-al doilea era profesorul Peret, procurorul Masoneriei Romnesti. Patriarhul Miron Cristea uneori lua masa cu ei. Influenta masoneriei era mare lucru, pe care l stiam si eu. Pera a avut o tinerete nflcrat si plin de aventuri galante. Dar nu s-a dovedit fr scrupule si lipsit de caracter. Dimpotriv. Redau o situatie ca s-i vedeti reactiunea. Era locotenent n Chisinu. Acolo multi locotenenti romni erau cstoriti cu evreice. Au primit ordin s se evite cstoriile cu evreice. Dar el tocmai atunci s-a ndrgostit de o evreic ce era n clasa a VIII-a
273
de liceu, fiica unui rabin. Tnra evreic era foarte frumoas. De sfintele Pasti a dus-o la biserica noastr, unde au luat parte si ofiteri superiori, mpreun cu generalul de corp de armat din Chisinu. Domnisoarei i-a plcut foarte mult slujba Sfintelor Pasti si a plns. Dup slujb locotenentul a fost vzut cu iubita lui, nct ofiterii i-au admirat. Atunci generalul de corp, felicitndu-i, a zis: - O pereche att de frumoas n-o putem mpiedica s-si realizeze iubirea; facem o exceptie: dau libertate pentru aceast cstorie. Mare bucurie. Tinerii si-au jurat iubire pn la moarte si au hotrt cstoria. Se ntlneau zilnic. Dar, la o sptmn dup Pasti, tatl iubitei i-a fcut o vizit lui Pera si i-a spus: Dumneata iubesti pe fiica mea. Dar ea este evreic si nu se va mrita cu dumneata, ea trebuie s se mrite cu un evreu. Zadarnic l-a implorat s nu ntrerup o dragoste att de fierbinte si att de curat. Rabinul a fost nenduplecat. El a scos 200.000 de lei din buzunar si i-a propus: - Ia aceast sum si renunt la fiica mea. Dar propunerea l-a umplut de revolt si a ripostat c iubirea lui nu se poate vinde sau cumpra. i rabinul a plecat nemultumit. Peste o sptmn, rabinul a venit din nou si i-a propus: - Dublez suma pentru a renunta la fiica mea, si a pus 400.000 de lei pe mas. Dar el a rspuns: - Niciodat. Dar a doua zi si n zilele urmtoare fata n-a mai venit la ntlnire. La cteva zile a primit o scrisoare disperat de la ea :Sunt arestat; plecm n America. Vreau mcar s te mai vd. Vino s te mai vd la trenul cutare; voi fi la fereastr. La revedere sau mai degrab adio, dragostea mea, dup care urma semntura.
274
A doua zi pleca cu trenul. Tatl ei i-a permis s deschid fereastra la locul unde stabilise s-l vad. Doar cteva clipe au reusit s se vad si s se mbrtiseze cu gndul. Noi, dup ce duceam materialele sus, trebuia s lucrm pe galerie. Dar unii camarazi tineri m rugau s nu facem munca aceasta, ci s le spun cte ceva si apoi vor ajuta cu totii s facem treaba ce o aveam de fcut. Eu am acceptat, dar ei au spus: Masonul acesta periculos nu poate s fie prezent la discutiile noastre. i eu l-am rugat pe Popescu Pera s nu se supere si s se retrag. M-a privit cu tristete si s-a retras. Dar, peste cteva zile, mi-a spus cu lacrimi n ochi: - De ce procedezi asa? Cine sunt eu? Sunt un criminal, mati vzut fcnd vreo frdelege? si a nceput a plnge. Eu i-am rspuns: - Ce pot s fac, domnule colonel? Esti mason, esti dusmanul crestinilor si al legionarilor, iar acestia sunt camarazii mei. Poti s dai dovad c si dumneata crezi n Dumnezeu si te rogi? - Cred, a spus el, si dau dovad. - Bine. Lum niste hrtie de la cei ce fac situatia, ti dictez dou-trei rugciuni si ai trei-patru zile s le nveti. - Bine, a zis el. i i le-am dictat. Dar a treia zi mi-a spus: - Iat: hai s recit rugciunile. Ele mergeau att de bine ca memorizare si erau att de frumos exprimate, nct m-am mirat. I-am spus: - Nu e de ajuns. Trebuie s te si rogi nu numai s le stii. - Cum s nu m rog, c am nevoie de rugciune? Atunci l-am mbrtisat si l-am srutat cu bucurie si i-am spus: - Ah, domnule colonel, ct bucurie mi faci. Esti un om, un om adevrat! Am toat ncrederea n dumneata. - S mergem s spun camarazilor mei bucuria mea din ziua de azi. Rmi deoparte si apoi te introduc ntre noi.
275
Camarazilor le-am spus cam acestea: e mason, dar e un om cinstit si sincer, capabil, caracter frumos, demn de stim. l iau pe garantia mea. i l-am adus ntre legionari si am spus: - Cerem scuze domnului colonel dac, pn l-am putut cunoaste, am avut unele rezerve fat de dumnealui. i i-am fcut cunostint cu toti. Dnsul s-a bucurat enorm. El ns nu trebuia s afle niciodat puternica mpotrivire ce a strnit-o propunerea de a-l primi ntre noi. A fost o dezbatere mai lung si, vznd c ei nu cedeaz, le-am spus: - Dac-l excludeti pe el, excludeti-m si pe mine. Eu nu mai pot veni pe la voi dect cu el. Singur nu. i atunci ei au zis: - Bine. Veniti cu el. Dar eu le-am zis: - Fiti atenti; trebuie primit cu toat inima. V rog s nu schiteze cineva vreun gest de retinere care s-l fac s se simt prost. Asa a intrat ntre noi. Trebuie s ntelegem ct de dureros este ca cineva, rupt de familie, fr s aib un cuvnt de la ea, osndit la munc silnic, trimis cu altii la munc, s fie izolat ca un lepros, sub asuprirea temnicerilor brutali si fr mil, ct bucurie ofer primirea lui n grupul colectiv! Un astfel de act e pentru el un adevrat eveniment important n viata lui si poate fi o renastere. De aceea, trebuie s ntindem, cu dragoste, o mn oricui vrea s se ridice spre lumin. Iar nu s-l privim cu dispret pentru trecutul lui vinovat. Trebuie s spun c Popescu Pera a fost apoi la nivelul tuturor asteptrilor, spre cinstea lui. Ba le-a si depsit. Un om care mi-a strnit un interes deosebit prin specificul si originalitatea lui a fost plutonierul de sectie de jandarmi, din
276
Bucuresti, Bold. Acum era disperat si putin nfricosat. Corp bine fcut, puternic. Oltean cstorit cu o olteanc. - Printe, striga el, Vine potopul! Vine potopul, printeee! Potopul, urgia lui Dumnezeu! Ce ne facem printe? Murim printeee! - Linisteste-te, domnule Bold. Dac-o vrea Dumnezeu, nu murim. Dar te rogi dumneata lui Dumnezeu ca s te ajute, s nu mori aici, ci s te eliberezi si s mergi s-ti vezi sotia si copiii. - Am uitat rugciunile printeee! Nu le mai stiu. - Ai uitat si Tatl nostru? - Da, printe. Fiindc vine potopul. - Nu mai stii nici o rugciune? - Ba mai stiu una pe care o ziceam cnd eram n servici. - Ia spune-mi-o si mie. i el ncepu, dar reproduc cu mult aproximatie : - Doamne Dumnezeule, ajut-mi mie, plutonierul Bold, cnd sunt clare, cnd sunt n patrul, cnd sunt n escort. Apr-m si m pzeste pe mine robul tu totdeauna. Amin! - Foarte frumoas, plutonierule Bold, foarte frumoas si adaptat la nevoile dumitale de serviciu. Adapteaz-o acum la nevoile de aici: Doamne apr-m si m pzeste pe mine, plutonierul Bold, cnd sunt n min, cnd sunt pe galerie, cnd sunt n abataj, cnd m culc si cnd m scol. Fii cu mine totdeauna si pzeste cu dreapta Ta si pe sotie si pe cei patru copilasi ai mei. Amin! Dar mai frumoas-i rugciunea Tatl nostru si ea ne-a fost spus de nsusi Domnul nostru Iisus Hristos. Hai s-o renvtm. Am intrat ntr-un fost abataj de pe galerie si acolo i-o spuneam cu glas tare, iar el o repeta dup mine plngnd. Dar trei zile n-au fost de ajuns ca s o poat nvta. A trebuit s vd de dnsul nc patru zile ca s o renvete, ntr-att sufletul lui era de zbuciumat. ntlnindu-l mereu pe galerie, l-am ntrebat:
277
- Ei, Bold (cci mi-a cerut s-i zic pe nume), dar ai fost dumneata cumsecade n timpul serviciului? -Ei, cumsecade! Nu, printe, cte am fcut, mai ales n Basarabia, dar oamenii nu i-am btut. Am fost un ticlos, printe, ticlos, taic, de aia vine potopul. i mi-a povestit o seam de mici ginrii pline de haz pe care le fcea n Basarabia, mai ales cnd avea inspectie sau cnd era ziua lui onomastic. PE GALERIE LA VAGONETE Viata rezerv surprize neasteptate detinutului. Din trei sau patru evrei care erau la min, unul mi-a fost dat s lucrez cu el. Era un cantor bisericesc evreu care avusese o slujb important n Partidul Comunist, dar acum, din motive nemprtsite, se gsea aici. Poate anume a fost dat cu mine, ca s ne certm. Dar dou luni, ct am lucrat mpreun, ne-am nteles bine. L-am rugat s-mi cnte cntece religioase evreiesti. Cnta frumos. Cu o voce baritonal si cu o plcere deosebit intona versetele sfinte. Semnau foarte mult cu versetele de la Utrenia noastr. Aveau o not de gravitate si profunzime. Mi-a spus: Numele Tatlui nostru nu e Israel, ci Eret Israil - pmntul sfnt al lui Israil. Mi-a vorbit de marile bogtii ce le au n America evreii. Un singur bancher evreu din USA a dat statului Israel ajutor n bani - l-a citat cu numele - mai mare dect plata ce o datoram noi rusilor pentru despgubiri de rzboi. Avuseser mari bogtii si n China, dar acum nu le mai aveau. L-am ntrebat: - Ce credeti voi, evreii, de ce nu s-a dus mprteasa Vasti n sala unde era brbatul ei, mpratul Ahasveros, cnd a
278
chemat-o ca s-o arate comesenilor mpratului (cci, dup obiceiul oriental, femeile la ospete petreceau separat, iar brbatii la fel). - Fiindc s-a rusinat cci i-a cerut s vin goal, dezbrcat - asta e n traditia noastr, a zis el. - Dimpotriv, n Biblie, la cartea Estera se spune c a fost chemat s vie mpodobit, cu coroan pe cap... De unde aceast nepotrivire ntre traditia evreiasc si Biblie? Sau evreul meu nu stia ce spune... Pe de alt parte nu ntelegeam cum de mprteasa Vasti a ndrznit s refuze pe sotul ei, mpratul, dac a chemat-o s vie mpodobit cu vesmintele ei mprtesti. Dar putem ntelege refuzul ei dac a chemat-o s se nftiseze dezbrcat. Dar ceea ce este mai important, si de asta l-am introdus pe acest cantor evreu aici n jurnal, e c el ne-a spus: - Talmudul nostru, care e o interpretare a Torei, adic a legii evreiesti, are textele cunoscute si asa s-au publicat. Acest lucru l poate afla toat lumea din moment ce el e scris. Dar sunt lucruri ce nu sunt scrise si pe care era bine si noi cantorii le nvtm pe de rost. Ele sunt transmise oral din generatie n generatie. Textele acestea nescrise nu le stie lumea neebraic, le stim numai noi. E un secret al nostru, al fiilor lui Israil. Deci n Talmud sunt texte nescrise ce se transmit oral si la care ajung numai evreii. De ce nu le scot la lumin? Probabil c ele cuprind lucruri grave la adresa celorlalte popoare din lume, lucruri pe care nu le pot publica s nu strneasc furia celorlalti mpotriva iudeilor. Ceea ce m mir atunci este textul ce se afl n Talmud: Pe cel dinti dintre crestini ucide-l. De ce si-au asumat acest risc? ORTINSKI
279
O figur deosebit care lucra la biroul lagrului ca detinut era colonelul Ortinski. Cine era el? Fost sublocotenent ntr-un regiment romnesc de pe frontul rus; pe o viroag, singur cu plutonul su a czut prizonier. S-a ntors n tar cu divizia Tudor Vladimirescu dup ce luptase la Debretin cu gradul de maior. Avansat locotenent colonel, a cstigat ncrederea rusilor era de origine polonez - si a fost pus s fac o epurare a ofiterilor din armata romn. A lucrat cu o duritate extrem, fr mil, ca cel mai temut executant. Dup vreo dou-trei luni de la sosirea mea la Nistru, m-a cutat si mi-a spus: - Printe, m gsesc ntr-o situatie grea. Am nevoie de ajutorul dumneavoastr. - Cu plcere fac ce se va putea, dar uite, aici sunt preoti care te cunosc mai bine fiindc stati demult laolalt. - Nu, de dumneavoastr am nevoie. - Bine, te rog, dezvluieste-te si spune-mi care e necazul dumitale. i si-a nceput mrturisirea. - Pus n situatia s fac epurarea ofiterilor, am lucrat strict dup ordinele ce le primisem. Nici o abatere nu am fcut. Nici o derogare nu am admis. Eram sever si dur. Am exclus mila. Multi au suferit enorm n urma epurrilor. M bucuram de un credit deplin. Atunci l-am ntrebat: - Cum atunci ai ajuns totusi s fii arestat? - Iat, nu lucram singur, lucram cu unii subalterni. Dar vznd ei ct de aspru, ct de dur lucrez n executarea ordinelor, au nceput s se team de mine. Dac facem o greseal, si-au zis ei, sta ne bag n puscrie; el nu stie de camaraderie, colegialitate, el stie numai s execute fr mil ordinele. i de team s-au coalizat contra mea si m-au bgat n puscrie cci mi-au gsit o chichit cu care m-au nfundat. i acum m gsesc aici. Am mari regrete. Constiinta mi-e nelinistit. Dup cele ce
280
am fcut cu devotament, iat recunostinta: temnita. Caut linistea. Ajutati-m dac puteti. - Ai fcut greseli mari, i-am zis. Numai ordinele drepte, cinstite si nempovrtoare trebuie s le aplicm ntru totul. Celelalte, prin aplicare, le ndulcim, le aducem n acord cu dreptatea, buntatea, adevrul si mila. Altfel promovm rul si prin corectitudinea noastr instaurm pe pmnt nedreptatea, asuprirea, teroarea si orice frdelege. Dac ordinele vin de la niste autoritti nedrepte si criminale, noi devenim instrumentele prin care ei si mplinesc planurile lor nedrepte si asupritoare. Nu suntem niste automate. Dumnezeu ne-a lsat ratiunea. Cu ea noi putem aprecia si ordinele care ni se dau, dac sunt conforme cu Binele, cu Dreptatea, cu Adevrul, cu ideea de progres. i dac nu sunt conforme, nu le mplinim, ne retragem. i dac rmnem, atunci, considernd c sunt interpretative, vom introduce n aplicarea lor spiritul ce rezult din ideile de mai sus. Dar ordinele ce le primeai dumneata stiai c vin de la rusi, desi nu direct, ci prin medierea romnilor ce ti le ddeau. Dar rusii nu voiau binele nostru. Asta s-a vzut din primele zile ale ocupatiei Romniei de ctre ei. Deci ele trebuiau aplicate cu rezerv si cu mbunttire substantial. Dumneata le-ai executat cu asprime. i acum ai mari regrete. C ai ajuns la regrete e minunat. Esti pe drumul bun. Ele sunt ca o baie a sufletului. Cu ele splm pcatele noastre. Ne usurm si mergem nainte, spre bine acum, spre mbunttire si renastere. Domnule Ortinski, ai ndejde. Mila lui Dumnezeu e mare. El nu are pe nimeni de pierdut, ci vrea ca toti s ne mntuim prin pocint si iubire. i s stii c nici un pcat al nostru, orict de mare, nu poate birui mila si iubirea lui Dumnezeu de noi. Numai s ne ntoarcem spre El cu regretul pcatelor noastre. Cu lacrimi si cu gndul de ndreptare. Cu aceeasi sinceritate cu care ai lucrat n trecut pe calea pe care ai mers, cu aceeasi sinceritate
281
lucreaz acum pe calea ntoars spre mntuire, spre curtie si sfintenie. Dumnezeu ti-a artat mila lui prin regretele si nelinistea ce te-au cuprins. Departe de a fi pierdut, esti pe drumul mntuirii. Mergi n liniste pe el. Ne vom ntlni de-acum mereu mpreun ca s ne sftuim si s ne mngiem mpreun. Sunt bucuros c m-ai solicitat, dragul meu, si cu bucurie ti stau la ndemn. Mi-a multumit. Apoi ne ntlneam zilnic si discutam ntr-o discret retragere, cele ce mi se preau potrivite pentru mersul lui nainte spre cstigarea linistii si pcii luntrice. Fireste, a trebuit s nvete si cteva rugciuni pe care s le spun zilnic de dou ori. Mergea bine si, treptat, si cstiga linistea. Mai trziu au intrat n lagr trei insi civili, care probabil aveau rosturi importante n partid. Cnd au dat cu ochii de Ortinski, unul din ei a nceput s-l njure. Apoi a fcut rost de o nuia si a nceput s-l loveasc peste mini si chiar peste fat. Ortinski a nceput s fug, dar acela l urmrea de la spate, lovindu-l peste mini si njurndu-l. Scen trist. Un strin cade peste tine, condamnat, si te bate pe tine care esti lipsit de aprare. Acesta e un abuz nepermis. Dar aceasta arat si furia si revolta si dusmnia pe care faptele ce le-a fcut Ortinski le-a strnit n cei ce le-au suportat sau au auzit de ele. De aceea, oriunde am fi, n orice post, s ne purtm astfel ca atunci cnd plecm s nu strnim preri de ru si, cnd ne ntlnim cu cei cu care am lucrat nainte, rentlnirea s fie ca o srbtoare n care parfumul trecutului s se ridice si s ne mping la calde si prea plcute mbrtisri. INSPECIE N LAGR
282
ntr-o zi, cnd toti lgristii eram acas, adic nu n min, ne-am trezit cu o inspectie. Am fost asezati toti n rnd, n curte, ca inspectorul s ne vad, s ne identifice pe toti si s dea dispozitiile lui. Inspectorul era un locotenent major. El controla toate lagrele de detinuti de la combinatul Baia Mare: Baia Sprie, Cavnic si Nistru. Citea dup tabel pe fiecare, care trebuia s spun: prezent. Cnd a auzit numele meu s-a oprit si a strigat: iesi din rnd, asa o grmad de reclamatii am mpotriva ta si art cu minile nchipuind teancul: era mare ct dou-trei crti mari. Cnd a terminat, a dat unele dispozitii ca s lucrm cu spor, spre binele nostru si al patriei. Toti trebuie s iubim Patria si s ne artm iubirea muncind cinstit pentru ea., a spus el. Din tonul lui linistit si deloc ameninttor se putea deduce c nu e un om ru. Apoi m-a luat pe mine si m-a dus ntr-un birou si a nceput a vorbi asa: - Noi vrem s reeducm detinuti politici ca s nteleag conceptia noastr social si de viat. Btrnii nu ne mai intereseaz ca s-i cucerim. Ei au cunoscut multe, au alt conceptie si ar fi de prisos s ncercm. Ne intereseaz, ns, tineretul. Pe el trebuie s-l cstigm neaprat. ti fac dou cereri pe care te rog s le mplinesti. Promitemi c nu faci aici o propagand politic contra noastr, c nu vei dezvolta nici o activitate politic mpotriva noastr si promitemi c nu vei dezvolta nici o activitate religioas si c nu vei da nimnui ndemnuri, sfaturi, lmuriri pe linie religioas, adic te vei retine si nu vei da nimnui asistent spiritual. - La prima cerere v spun c o accept imediat si c o voi respecta cu strictete. De altfel, nici pn acum nu am fcut ceva
283
contra dumneavoastr. Cu att mai mult de acum nainte nu voi dezvolta nicidecum o activitate politic contra dumneavoastr. M voi retine total. V promit solemn. n ce priveste cererea a doua, v rog s m iertati, nicicum n-o pot primi. Noi suntem arestati, lucrm n conditii grele. Suntem uitati de familii, crti si gazete nu avem, moartea la tot pasul e lng noi, iar regimul e sever. Rupti de toate, ne-a rmas numai Dumnezeu. El e ndejdea si singurul nostru reazem. Cum am putea, prsiti de toti, s ne desprtim de El? El e azi totul pentru noi. Toti l caut si au nevoie de lmuriri, de ajutor spiritual. Ca preot crestin pot eu s resping pe cineva dac vine si mi cere un ajutor spiritual? Pot eu s spun: n-am voie s vorbesc si s m retrag? Acest lucru nu l-as face orice s-ar ntmpla. Cugetati dac un preot cinstit ar putea primi cererea dumneavoastr, si dac nu este n drept s o resping. Ne cereti s lucrm cinstit si cu spor. Noi lucrm, slav Domnului, cu spor. Acesti detinuti ar mai putea lucra ei cu spor pentru binele Patriei, dac li s-ar lua aceast ndejde n Dumnezeu? Nu resping cererea dumneavoastr. din ndrzneal. Nu! Ci din necesitate: mi-e imposibil a o primi si nu vreau s v nsel. V spun deschis: Nu! Dnsul a rspuns: - Bine, Grebenea, sunt multumit si dac mplinesti cu strictete si numai cererea mea cea dinti. La aceasta am rspuns: - Fiti sigur, o voi mplini ntocmai. Atunci dnsul mi-a ntins mn si mi-a spus: - Bine, Grebenea, sper ca la o nou ntlnire s-ti spun si lucruri mai bune dect acestea. Am plecat si mi-am zis: Iat un om cinstit, neabuziv, care ntelege si pe altii si nevoile lor, nu numai pe ale sale si ale celor
284
pe care i serveste. Eram bucuros n inima mea c am descoperit un astfel de om ntre ofiterii romni ai trii n acel an. Trebuie s adaug c am gsit mai trziu si alti ofiteri de militie si securitate cu inimi nefalsificate, obiective si de omenie, cu dor de bine si cu atitudini alese, mai curnd de ajutor dect de asuprire, si cu tendinta de a se ridica mai presus de obligatiile lor oficiale. ABUZURI OFICIALE Nu stteam pe roze n lagr: munc mult, alergri, bti pe fat si mai ales pe ascuns, cnd btile trebuiau s fie mai grele, insulte. Acestea veneau mai ales de la personalul de paz unguresc. Acestia dovedeau o ur pe care si-o manifestau prin loviturile obrajilor si trupurile bietilor detinuti romni. Unii spuneau: S te pzeasc Dumnezeu s stai ntr-un lagr cu conducere maghiar! Dac n alte locuri nu era justificat, poate, ns acest strigt aici era justificat pe deplin. Aici asa era: ungurii si fceau de cap. Nu treceau 10-15 zile s nu se aud: iar a fost luat cineva si btut bine n dos, sus. Cei btuti erau amenintati s nu spun c au fost btuti si, de fric, unii nu spuneau dect celor mai intimi ai lor. Dar uneori erau vzuti cnd erau dusi sau cnd veneau de la locul de btaie, rosii la fat si cu urme evidente ale loviturilor pe care le-au primit. Zadarnic tgduiau cei n cauz, semnele de pe ei erau mai convingtoare dect cuvntul lor. Dar ce mi s-a ntmplat mie ntr-o zi? Eram de serviciu pe lagr n ziua aceea. Cte un detinut era n fiecare zi de serviciu pe lagr si el intra ultimul n min dup ce controla toate barcile si le nchidea cnd curtenia n ele era gata. De asemenea, trecea pe la buctrie s vad dac toate sunt puse la
285
punct pentru mas. El mtura si ducea gunoiul. n acea zi, dup ce toate erau gata si m ndreptam spre iesire ca s intru n min, un soldat, din locurile de paz de sus, ncepu cu cteva ocri si insulte la adresa mea, cu privire la cine eram eu si cine erau toti lgristii. Mi-am dat seama c el era indus n eroare. Eu i-am zis: - Las-m, camarade, suntem noi destul de necjiti, nu ne mai necji si tu. Dup iesirea din min si dup baia obisnuit, pe cnd m pregteam s merg la mas si lumea se aduna n curte pentru asta, ungurul mic si nenorocit, care zilnic btea la numrtoare ctiva oameni si de care am aflat c-si btea si sotia de dou-trei ori pe lun, m chem si-mi spuse c am insultat soldatul si trebuie s-mi iau pedeapsa. Eu i-am spus ce s-a ntmplat, c nam nici o vin si dac as avea una, nu el trebuie s o stabileasc, ci directorul. - Vino sus, mi-a zis, si m lmuresti acolo. - Nu e nevoie de alt lmurire, lmurirea am dat-o deja. Atunci el m-a prins de mn s m duc cu sila. Dar eu mam desprins si am scpat. Lumea n rnd pentru mas privea scena. Atunci el ncepu s m izbeasc cu palmele si cu pumnii peste cap, peste fat si cu picioarele m izbea n fluierele picioarelor. M-a umplut de snge pe fat. Atunci m izbea mai ales n piept si pe picioare. Nemaiputnd suporta, am tsnit furtunos spre sala de mese si am intrat nuntru rvsit cum eram. - Uitati, domnilor, ct de frumos petrecem noi aici la min si ct de bine se poart militienii unguri cu noi. M artam tuturor plin de snge. Astea-s semnele vzute; numai dac m-as dezbrca s-ar putea constata cele nevzute. Cum un ofiter ungur supraveghea masa, i-am zis: - Ce ziceti, domnule sublocotenent, nu-i asa c ne merge bine aici?
286
Era foarte stingherit si n cele din urm replic: - Cine a fcut asta? - E omul care bate fr motiv n fiecare zi ctiva oameni si nimeni nu-l opreste. - Las, o s cercetez, a zis, iar eu, flmnd, m-am asezat la mas. Dar ce mi-au spus camarazii dup mas? Locul unde m-a oprit militianul si au avut loc cele expuse era tocmai la liziera dintre locul pe care puteam s ne plimbm si locul pe care dac-l depseai soldatii aveau ordin s trag. El era desprtit de zid numai de vreo doi metri. Nu sesizasem primejdia: ferindu-m de loviturile militianului puteam depsi liziera si soldatul s trag. Numai ntmpltor n-am depsit linia sau bunul Dumnezeu m-a pzit, cci soldatul pndea cu pusca pregtit ca s trag. Deci planul era pregtit ca s fiu ucis dac... Mai trziu, sublocotenentul ungur, artnd o atitudine foarte binevoitoare fat de mine, mi-a spus: - Am cercetat si am aflat c militianul e vinovat. Am cerut pedepsirea lui. Dar cine s-l pedepseasc, cci probabil directorul, l ndemna s fac ceea ce fcea, precum si pe ceilalti ce bteau detinutii. Militianul acesta ungur, cel mai abuziv, n-a fost mutat, nici n-am putut deduce din ceva c el ar fi fost pedepsit pentru abuzurile lui. n acest timp, directorul ne aduna destul de des ca s dea dispozitii si, poate spre a ne sustrage atentia de la greuttile prin care treceam, spunea niste bancuri nesrate la care multi, spre a-l satisface, ncepeau s rd. Era viclean si perfid, altfel un om mult prea simplu pentru a ntelege detinutii ce-i avea sub comand. Cu totul simpli fuseser si ofiterii de la Baia Sprie, dar erau mai naturali si mai putin falsi ca acestia. Ei erau romni. n ce-i priveste pe detinutii de la aceast min erau din
287
toate straturile sociale, ns numai un numr mic de tot erau trani. ntre detinuti s-au creat frumoase prietenii dup nclinatii, profesiuni, culoarea politic. Erau si ctiva ofiteri superiori din marina romn ce se pstrau destul de izolati de ceilalti. Unii spuneau c sunt masoni. Nu am ntretinut relatii cu dnsii. Aviatia l avea ca reprezentant al ei pe cpitanul Vasile Ciobanu, socotit ca cel mai bun aviator al trii. El fcea zborurile cu membrii guvernului n strintate, el zbura cu vreun reprezentant mai important al partidului care trebuia dus peste hotare. Cum a czut, nu stiu. Dar era foarte usor s cazi complet nevinovat, fiindc comunistii erau foarte bnuitori. Am strns raporturi frumoase cu acest ofiter ales pentru seriozitatea lui. Se bucura de un frumos prestigiu ca om pentru judecata lui cumptat. n micile conflicte ce s-au ivit uneori ntre unii intelectuali din min el a intervenit totdeauna cu un spirit de mpciuire deosebit. Nu-mi amintesc dac mai era n lagr n 1953, cnd s-a fcut o grev. Cci nu-mi amintesc de el dac a fost grevist si numai n ea credeam eu c i era locul. Un om cu preocupri filosofice deosebite a fost Gabriel Constantinescu. Fost ofiter de cavalerie, epurat, era la arestare profesor de filosofie. Originar din Sibiu, fiul scriitorului Paul Constant, cultiva meditatia metafizic. A reusit s capete ceva hrtie si s scrie ceva, de-mi aduc aminte bine, a scris cteva eseuri filosofice. Dar nu le-a putut scoate afar. Era bine nzestrat si promitea. Cnd cineva, din conditiile grele de miner, evadeaz pe terenul filosofiei sau al poeziei, strneste atentie si, dac are si talent, admiratie. GREVA
288
Lucrurile mergeau tot mai ru n lagr. Munca era grea, dar o suportam si o fceam chiar cu tragere de inim. Ce nu se mai putea suporta? Btile discrete sus, nmultirea pedepselor, carcera, btaia de joc. Inspectii nu veneau ca s putem cere ndreptri si ungurii, directorul si subalternii, si fceau de cap. Nu mai eram mineri, eram niste unelte de exploatat de care-si bteau joc niste imbecili iresponsabili. La sesizrile si cererile fcute de unii pentru a ne restabili n drepturile umane, urechile celor ce le primeau erau nchise, iar inimile nesimtitoare. Am stat cu picioarele n ap rece attea ceasuri cte mi sau cerut, am stat ntr-un picior cu fata la perete n dese rnduri, am primit carcera de mai multe ori si apoi intrarea n min. Am suferit si ocri si insulte. M-am nimerit n zi de srbtoare n carcer si m-am bucurat c am prilejul s meditez n liniste si s m rog. Apsarea n lagr crestea. Viata noastr era n mna unor neciopliti plini de ur, fr scrupule si fr team cnd fceau rul. Militienii erau nriti; poate nainte fuseser mai buni, dar acum erau la aceast min ri, foarte ri. Poate i-a nrit regimul, poate erau mai dinainte si regimul le-a sporit rutatea. Mereu li se spunea cnd li se fcea educatia: Nimeni nu este demn s fie gardian dac nu urste din toat inima pe contrarevolutionari, pe legionari si pe toti detinutii politici. Iar mai trziu li se spunea c trebuie s urasc mai nti pe legionari si apoi pe toti ceilalti. Poate fiind secui si unguri erau infectati de fermentul sovinismului maghiar care li s-a inoculat de o propagand maghiar timp de 20 de ani si le-a intrat n sucum et in sancvinem ca o otrav ce i-a mbolnvit. Nu stiu! Dar se purtau ca niste neoameni. Am cugetat c trebuie fcut ceva spre a iesi din aceast
289
situatie grea. Era posibil s ne lsm ucisi ca niste lasi fr a schita o mpotrivire? Eram oare niste viermi peste care s calce cu piciorul oricine vrea din cei ce erau deasupra noastr prin posturile lor? Am discutat cu unul si cu altul; murim pe ncetul n fiecare zi ca niste nevolnici, ca niste imbecili inconstienti. Trebuie s ne ridicm n picioare si, dac e s murim, atunci s murim frumos, n picioare, n lupt, n mpotrivire, ca niste lupttori ce am fost. Trebuie s organizm o grev. E singurul clopot de alarm ce st la ndemna muncitorului cnd patronul nu vrea s stea de vorb cu el ca s-i ndulceasc situatia. Probabil n aceast ridicare vom muri; comunistii sunt duri; nu vor putea ierta aceast ridicare. Dar vom muri demni, frumos, senini ca unii ce singuri am intrat n aceast eventualitate, acceptnd din necesitate moartea. Era n lagr un admirabil inginer ce fcuse rzboiul si la 23 August, cnd noi am ntors armele contra nemtilor si urma s luptm alturi de rusi contra lor, colonelul comandantul regimentului a spus: Mergem la sovietici ca s lum dispozitii de la ei cum s ne ncadrm n dispozitivul de lupt. Atunci acest inginer, cu un miros mai fin, care era comandant de companie, a zis: - Eu nu merg la rusi. Colonelul i-a zis: - Cum vrei. - Cei ce nu vreti s mergeti la rusi veniti la mine, a strigat inginerul si ctiva ostasi s-au atasat de compania lui. Colonelul s-a dus si rusii l-au luat prizonier cu tot regimentul. Asa au procedat ei si cu altii: i-au nconjurat cu tancurile si i-au dezarmat si i-au fcut prizonieri. Altora care nu mergeau la ei le-au tiat drumurile cu tancurile si i-au luat prizonieri. Asa au luat n cteva zile - ca niste banditi -130.000 de prizonieri romni si pohod na Sibir.
290
Dimpotriv, inginerul, cu admirabilul lui fler, a intuit situatia, a venit cu compania prin porumburi si pduri, evitnd drumurile mari, si a ajuns cu ea acas. Eu mi-am zis: cu acest om inteligent trebuie s organizez greva. Ea trebuie organizat discret ca s nu prind de veste informatorii. El a acceptat cu entuziasm. Am discutat si eu si el cu unii pe care i-am crezut c vor intra n grev. Dar situatia nu era coapt pentru grev. Unii nc mai rdeau la glumele directorului. Deci nu ajunsese cutitul la os. Pn cnd mai rd unii, nu putem da drumul grevei. Dar nici n-o putem amna mereu pentru c ctiva srntoci se vor gsi oricnd s rd. Dar cum s-o facem? Eram condamnati la munc silnic. A refuza munca nsemna a te expune mpuscrii, justificat legal. Atunci ne-am zis: refuzm masa. Asta putem s o facem. Ne pot mpusca si pentru asta, dar fr o justificare legal. i, dac nu mncm, nu putem s lucrm. Asa am hotrt. Dar am prevenit oamenii: Fiti pregtiti de moarte. S o primim hotrti si senini, ca strmosii nostri daci. Asteptam momentul ntelesi. Inginerul era n alt schimb dect mine. El sau eu trebuia s dezlntuim greva la iesirea din min si la venirea la mas. A dezlntuit-o el. Flmnzi, oamenii mergeau la dormitor si refuzau masa. M-am bucurat enorm. Abia asteptam s intru si eu n grev. Unii oameni erau nc n expectativ. Dar cnd am intrat si eu cu oamenii din schimbul meu ce se hotrser a intra, atunci unii au iesit din expectativ si au intrat si ei n grev. Asa c, din vreo mie o sut si ceva, mai bine de 600 au intrat n grev. Ctiva oameni de mare calitate n-au intrat n grev, nu fiindc erau nevolnici, ci fiindc au considerat c nu e nc momentul.
291
Inspectorul minelor, locotenentul major cunoscut, a venit imediat la min, adic n lagr, si ndat m-a chemat. - De ce ati nceput greva? m-a ntrebat. I-am descris situatia insuportabil din lagr cu asuprirea de ctre unguri. Acestei situatii i preferam moartea. Am fost uitati n minile murdare ale unor oameni fiar de inim. Greva nu am fcut-o cu scopul unei opozitii fat de partid. Ea n-are acest caracter. n gndul nostru ea a vrut s fie un mijloc prin care s tragem organele superioare competente la discutii cu noi, s le artm greaua situatie n care ne gsim si s cerem o nou situatie si ndreptri. Nu greutatea muncii ne-a mpins la acest act disperat, ci greutatea suportrii asupririi si a obrzniciei ungurilor. - Cine a organizat-o? Ai lucrat singur? A mai ntrebat. - Nu! Ci cu inginerul cutare (i caut n memorie numele si nicicum nu-l gsesc acum). Nu m-a certat, nu m-a njurat, nu m-a amenintat, ci mi-a spus: - Situatia e grea. N-am gsit un ofiter de sub comunisti mai ntelept, mai bun si mai de omenie . Cele spuse cu gura mi-a cerut s le scriu ntr-o declaratie. Lucru pe care l-am fcut imediat. Dup mine l-a chemat si pe inginer. A dat si el declaratia sa confirmnd cele spuse de mine. Aceeasi atitudine admirabil a avut-o si fat de dnsul. Nu stiu cum l cheam si dac mai trieste ca s-i pot multumi astzi cu recunostint acestui ofiter admirabil pentru minunata lui tinut si pentru omenia deosebit. Dup vreo 30 de ore ne-am trezit n lagr cu un colonel care a intrat ca o furtun njurnd si tinnd n mn un pistol. Ne-a scos n fat pe sefii grevei, precum si pe alti ctiva pe care administratia i considera c sunt periculosi si ar putea organiza o alt grev. ntre ei era si colonelul Ion Popescu Pera care
292
intrase n grev cu hotrre. - Aduceti pe cineva care s le pun lanturile. i au adus un legionar ce lucra la fierrie. - Pune-le lanturile la banditii stia, a ordonat colonelul. Dar el a rspuns: - Pot s le port, dar s le pun la camarazii mei, nu! - Bag-l si pe tlharul sta n lanturi, a strigat colonelul directorului. Peste dou zile am plecat la Aiud 82 de persoane. Ele nu erau numai de aici, ci si de la celelalte lagre cu insi care nu fcuser nimic, dar au fost luati pe bnuiala c sunt suspecti si deci ar putea si ei pregti o grev. Colonelul, nainte de a ne expedia la Aiud, n-a fcut nici o anchet, orict de sumar. Pe el nu l-a interesat, se vede, dect ridicarea noastr de aici si curtarea terenului. Deci greva noastr nu a avut efect pentru noi care am initiat-o. Pentru cei ce au rmas la min nu stiu, dar, ntruct n-au adus la Aiud pe sutele de grevisti ce au intrat n grev e de presupus c au stat de vorb cu ei si le-au mbunttit conditiile de lucru si de tratament dup aceea, adic n lagr. Pn la eliberarea mea, eu, izolat la Aiud, nu m-am mai ntlnit cu grevistii de la Nistru ca s aflu ce s-a mai ntmplat dup ridicarea noastr si aducerea la Aiud. Am auzit mai trziu c s-a auzit la ONU de faptul c n Romnia detinutii politici lucreaz n mine si de tratamentul lor. Peste un an munca n mine a detinutilor politici s-a ntrerupt. ntr-adevr, Romnia se pregtea s intre n ONU - ceea ce se ntmpl n 1955 - si ntre conditiile prealabile una va fi fost si aceasta: scoaterea detinutilor politici din mine si poate cererea eliberrii lor, cci, asa cum am spus, anul 1954 a fost ultimul an n care detinuti politici au lucrat n min. La Aiud am fost dus imediat n fata a trei tovarsi civili care m-au ntrebat:
293
- Ce-ai fcut, m? De ce te-au adus aici? Eu le-am explicat pe larg conditiile n care lucram, climatul general, mpreun cu btile, c am fcut grev nu cu gndul unei nfruntri a autorittii, ci cu gndul ca s o aducem s ne vad si s stabilim noi conditii de munc si de existent la min. Situatia era insuportabil si ne-am ridicat s o schimbm. Consideram c moartea e preferabil continurii vietii n acele conditii de asuprire si btaie dejoc. - Bine, a spus unul dintre ei. Bine. Aici nu v va mai tulbura nimeni. Veti avea liniste, mult liniste, a spus ironic. Era 27 septembrie 1953. Erau trei ani de cnd am fost dusi la min. M asteptam la o btaie. Dar nu. Nu m-au btut deloc. Mi-au pus frumusel lanturile cu verigi groase. De la zala rotund dintre picioare era legat un lant care mergea n sus spre mijlocul corpului, care si el a fost ncins cu un lant. De lantul de la mijloc, prin cte o verig, s-a anexat cte un lant cu care mi-au cuprins minile. Minile mi-au fost prinse cu lantul nu peste piele, ci peste zeghe. Lanturile erau, dup cte am nteles, de 8 kg n greutate. Totusi erau destul de lejere c puteam duce tineta. Eram izolat, singur, am purtat lanturile n aceast form 24 de zile. Apoi mi s-au scos lanturile de la mini. Am rmas ns cu celelalte. Eram singur si nu m plngeam c sunt singur. Pentru c nu aveam cui. Examinnd cele ce au fost, eram bucuros c am fcut greva. Departe de a m ntrista de pedeapsa ce mi s-a dat, m bucuram. M asteptam si la btaie si eventual la mai mult. Eram foarte supravegheat si nu puteam vorbi cu vecinii. nc nu nvtasem alfabetul morse cu care mai trziu vorbeam cu cei din celulele vecine si puteam transmite prin vecini un gnd, un salut, pn n celulele mai ndeprtate. Departe de a m
294
plictisi din cauza singurttii, fr nici o carte, fr nici o legtur cu familia, m simteam bine. Sufletul meu era linistit. Nu-mi imputam nimic pentru prezent. Regretam c unii ani mai tineri i-am petrecut fr o orientare mai nalt, desi fcusem teologie. Jucam table, sah, crti, timp n mare parte pierdut. Acum eu repetam n gnd texte biblice, lectii de istorie, teme de teologie, meditam si m rugam. Timpul trecea usor si eram multumit. La 50 de zile m-au dus la baie dup ce un detinut tigan mia scos lanturile si am fcut o baie fierbinte de 20 de minute. A fost o mare plcere. Un deliciu. Apoi mi s-au pus iar lanturile. Dup aceea, tot la 30 de zile absolut regulat fceam cte o baie de 20 de minute iar la 27 martie mi s-au scos definitiv lanturile. Deci, am nteles, pedeapsa mea a constat ntr-un regim de izolare si de lant timp de 6 luni de zile. De acum ieseam din pedeaps. Cineva din conducere mi-a zis: - Ai terminat cu pedeapsa. De acum te mut cu alti detinuti. Dar la munc nu te scot. Nu meriti. Ai fost un rzvrtit. Stai la celul de acum. Munca e o onoare. Ea e un drept al detinutilor. Dar tu ai pierdut acest drept. Poart-te de acum corect c noi avem si alte pedepse dect cele pe care le-ai primit. - Dar... - Taci! N-ai dreptul s vorbesti. i ofiterul a nchis usa celulei. Peste cteva minute gardianul m anunt: - F-ti bagajele. i m-am mutat ntr-o celul cu alti trei camarazi. Erau adusi si acestia de la Baia Sprie. Dar nu meritam paturi, nici saltele, ci trebuia s dormim pe o rogojin fiecare, cu cte o ptur de om cu dou pernute ca cele de la armat pentru toti
295
patru. Cu niste haine de puscrie dintre cele mai rele. Ni s-a admis ca fiecare s-si ia de la bagajele sale cte un pulovr si cte o pereche de ciorapi grosi, dar eu nu aveam nici pulovr, nici ciorapi grosi. ntlnirea cu ceilalti camarazi s-a fcut cu o mare bucurie, cu mbrtisri si cuvinte calde. Dar efuziunile sentimentale le-am ntrerupt repede. Cci eram priviti prin vizet n chip insistent si i-am fi suprat pe observatori. Nu e voie s te bucuri prea mult n temnit. O iesire din izolare dup sase luni e un eveniment. E o schimbare de decor, desi tot n celul. Cu toate c nu e nici o podoab vezi oameni. Nevoia de peisaj e o necesitate a sufletului. Omul are si necesitti estetice. Dar aici mai era ceva: intrai ntre camarazi care te primeau cu cldur si inimi vesele. Eram n Zarc. Regimul era sever, hran putin, plimbarea era acum regulat, cldura minim: trei kg pe zi de lemne pentru o celul. Uneori au bgat sobe rotunde ca s nclzeasc cu rumegus. Atunci ne nclzeam mai bine. Militienii erau cu fata ncruntat. Totusi nu ne simteam ru. Gseam bucuriile n noi nsine. Fceam glume. Discutam literatur, filozofie, teologie, de toate. Ungeam gamela pe ascuns cu putin spun si scriam pe ea cteva propozitii din limba francez, german, englez sau alte limbi si le nvtam: era lectia pe o zi. Toti fceau lectii. Era o emulatie n a nvta, surprinztoare, cci toti erau cu ndejdea eliberrii si nimeni nu era disperat. Pe de alt parte, aceast preocupare era si linistitoare: ti d sentimentul c te ridici, c, stiind, reprezinti ceva, c nu pierzi timpul fr folos acum si c nu vei fi inutil mine. Un sentiment stenic se aseza n tine. Acesta ti ntrea sntatea.
296
Se apropia iarna, frigul crestea, dar nu ne plngeam. Noaptea ne nveleam ct mai bine, ca s nu ptrund frigul pe lng ptur iar cldura dintre ea si corp s nu se risipeasc. Ne nfigeam cte doi unul n cellalt, ca dintr-o parte s fie cldura asigurat de ctre partener si numai din cealalt parte s vin frigul. De aceea nu ndrzneam s ne culcm pe spinare, puteam amorti de frig, ci numai ntr-o parte. Fiindc la dormitul ntr-o parte te trezesti mai repede, ca s te controlezi dac te-ai dezvelit, dac ai nghetat putin, ca s te freci si s te acoperi. A venit o iarn grea, dar regimul nostru era tot acelasi: fr pat si saltele, ci pe rogojina asternut pe podea. n zilele cnd frigul era cel mai mare, gardianul spunea: Nu avem lemne si trei-patru zile nu aveam lemne de foc. Apoi iar erau lemne. Dar dac se ntetea frigul iar nu erau lemne, cci era o corespondent perfect ntre cresterea frigului si lipsa lemnelor pentru noi. n zilele de frig mare noi ne puneam, ziua, spate n spate cte doi ca s adunm putin cldur sau, mai bine zis, s o pstrm pe cea pe care o aveam. Discutam zmbind si fcnd haz de lipsa lemnelor si de conditia noastr. Gardienii erau putin mirati c mizeria n care triam nu afecta buna noastr stare de spirit... Atunci ne-am adus aminte de o poezie a marelui poet al temnitei si dureriilor, Radu Gyr. Poezia se numeste Ca bozia, pentru c oarecum se potriveste cu starea n care eram noi atunci: Ca bozia de pe maidan, semeat, Lupt ndrtnic fr cer si ploaie, Cu brncituri ntre hrburi si gunoaie Fac loc pentru netrebnica mea viata.
297
i ca urzica sunt, m-ndes cu fierea, Cu ticloasa mea amrciune; Ce dulci mi-s tepii cnd nu le stiu puterea Ce tare-s n superba-mi spurcciune... Strivit sub tlpi mai iute dau seminte, Mai viu duhnesc cnd mi se smulge-o foaie, Cresc vrjmsit mai drz din umilinte, Ca bozia m-nalt peste gunoaie. i ca urzica ies prin garduri sparte ntrtat de-o dusmnie sfnt. Trziu, cnd voi muri n marea frnt, mi voi nfige tepii chiar prin moarte. CU TRAIAN COLHAN N CELUL n primvara lui 1955 m-am mutat n celul cu Traian Colhan. Probabil conducerea a considerat c a fcut o prea mare concesie c m mutase cu patru insi n celul. i m-a mutat n doi, dar de ast dat cu cte o saltea de paie pe podea pentru fiecare si cu pernuta respectiv. Mare mbunttire era salteaua. M-am bucurat mult. Traian Colhan era un muncitor calificat cu liceul industrial. Lucrase la fabrica de avioane I.A.R. Brasov. Era din satul Laz, judetul Alba. Era un romn ntreg si plcut. Frumos fecior, necstorit nc, energic si destept. Era legionar. Scrisese o poveste n care el a ucis doi rusi. S-a gsit la perchezitie manuscrisul cu povestea si fictiunea sa a fost luat drept realitate. A fost arestat. Nu stia prin ce mprejurare au aflat rusii c el a ucis doi rusi. L-au luat din minile noastre si urmau s-l duc n Rusia s-l judece. L-au bgat ntr-o formatie de tancuri ce mergea spre Rusia, dar el a evadat cnd erau aproape
298
s treac granita si rusii nu l-au mai prins. Dar peste ctiva ani l-au prins ai nostri si l-au condamnat la o pedeaps mare. Fiindc avea si el o evadare si eu una, de aceea cred c ne-au bgat mpreun. Celula n care ne-au pus era la etaj, n Zarc, lng camera militianului ce era la mijlocul celor 60 de celule suprapuse ale Zrcii, iar alturi nu era nimeni. Deci eram complet izolati. Ne prea ru de aceast izolare dar nu aveam ce face. Cu Traian Colhan am stat mult timp n doi, vreun an si jumtate. Dar am gsit totusi cu ce s umplem timpul. Era un bun povestitor. Mi-a spus multe, ntre altele trebuie s spun c el a fcut o frumoas isprav si iat cum: dup rzboi, sasii si svabii din Transilvania, de la vrsta de 18 pn la 40 de ani, afar de femeile cu copii la sn, au fost luati s fie dusi la munc n Rusia. A fost o mare nedreptate. Colhan avea multi prieteni ntre sasi si ssoaice. El a ndemnat pe multi sasi s fug si s nu se supun acestui ordin. Dar ei erau mai curnd dispusi s se supun acestui ordin dect s fug. ntr-att spiritul lor de conservare nu mai functiona deplin dup marea nfrngere a Germaniei iar spiritul lor de respect al legilor i mpiedica s vad c aici e un abuz ce trebuia eludat. Ca oile veneau bietii oameni s fie ridicati si dusi la moarte. Colhan a ndemnat pe unii printi s-si ascund fetele dar ei au refuzat pe motivul c atunci vor fi dusi ei. Nu voiau s riste; nfrngerea ce-au suferit-o le-a frnt aripile. i asa, fete frumoase ca niste flori s-au predat singure spre a pleca pe drumul exilului. Dup cinci ani, unele, de o proaspt frgezime la plecare, s-au ntors btrne. Colhan a convins pe printii a patru fete s le lase s le ascund el. Le-a mbrcat n costume nationale romnesti si a plecat cu ele n satul lui. N-a avut dificultti dect la Sibiu, la
299
trecerea rului Cibin, unde rusii au cerut documente. Dar au scpat. n Laz le-a dus la o mtus a lui ce avea casa tocmai n marginea satului si au rmas acolo un an de zile. Nimeni nu le-a fcut vreo neplcere. De mncare trimiteau printii lor. i asa au scpat toate. L-am felicitat pe Colhan pentru aceasta frumoas initiativ. De la un timp am avut impresia c Traian se nelinistea, se plictisea. Atunci am fcut un program de munc ca la scoal. Predam pentru el istoria Romniei cu referire special la istoria Transilvaniei, geografia, romna, unde interesa literatura, religia, cu povestiri ale pildelor si parabolelor Mntuitorului, etc. Totul s-a ndreptat imediat. ntr-o zi la closet am descoperit o coaj de spun pe care erau scrise niste semne. Traian a ascuns-o n sn. Controlnd-o, nu stiam ce e. Dar ndat o inspiratie: e alfabetul morse. - Minunat! am strigat si n cea mai mare grab ne-am apucat s-l nvtm. Am nvtat repede si cum s-l aplicm. La perete sau pe teav. Am lsat la closet o alt coaj de spun prin care am anuntat c am primit alfabetul si multumeam. Anuntul era prin morse. Am aflat mai trziu c cel care ne-a trimis alfabetul era printul Alecu Ghica. La locul unde eram nu puteam folosi alfabetul, dar am fost mutati tocmai spre captul unde era closetul. Mergeam bine. Am reusit s lum legtura prin morse si cu altii. De la un timp se auzeau niste strigte grozave n latura cealalt a etajului. Am aflat c inginerul Sasu a nnebunit. l cunoscusem la min pe Ion Sasu, inginer originar din Dobrogea. Se spunea c e un ins exceptional, sef de promotie, cu mult peste nivelul comun. Acum era nebun. Am aflat mai trziu si cum nnebunise acest tnr.
300
A fost dus la Interne la cercetri noi. Dar n celul i-au adus si pe foarte bunul lui prieten Ptrscanu, student la medicin. Acesta era reeducat si lucra cu urcanu pentru reeducarea altora. Dar Sasu nu stia nimic de aceasta. i-a deschis inima si a vorbit de toate contra comunismului. Dar Ptrscanu l-a divulgat. i apoi au urmat bti crunte de tot n urma crora a nnebunit. Dar nu l-a nnebunit btaia, ci trdarea celui mai bun prieten care l-a turnat. Aceasta l-a zguduit, echilibrul lui interior s-a frnt si n cteva sptmni era nebun. Strigtul lui de om nebun n Zarc producea un efect sinistru. Poate de aceea l-au si adus aici, fiindc la comunisti s-a observat o preocupare constant s fac acele acte care ar produce mcar un mic ru detinutilor Pe noi ne brbiereau la dou sptmni. Un detinut de drept comun era adus s ne brbiereasc. Uneori militianul i fcea semn s cresteze cu briciul pe vreunul ca s curg putin snge. ntr-o dup amiaz, spre sear, scaunul de brbierit a fost adus si asezat drept n fata celulei noastre. Mare mirare cnd aud: Ce-i cu serpii stia aici? Ah, ct sunt de frumosi! Sunt rosii! S-i prindem! Ia uite si puisorul acela... Era Sasu. A fost adus s fie brbierit n fata celulei noastre si pn s-a terminat brbieritul mintea lui bolnav l-a fcut s vad si s spun si alte lucruri nefiresti. L-au luat si ne-au scos apoi pe noi. Ne-au dat apoi cina. Desi eram flmnd, abia am putut nghiti de cteva ori. Eram profund miscat, eram zguduit. Impresia ce mi-a fcut-o a fost att de mare nct ne-a cuprins o tristete de moarte. De cnd am fost arestat pn acum niciodat nu am cobort la o astfel de stare. O mil imens ne-a cuprins pentru bietul Sasu. Ce om fusese... i acum? Ah viat, cte surprize ne dai! sta-i drumul pe care lunecm noi, detinutii! M perpeleam. Colhan era si el ntr-o stare asemntoare. Administratia a tintit bine. A lovit unde trebuia. Ah, Doamne!
301
Ct suntem de slabi dac nu stm mai bine rezemati n tine! Ndejdea noastr si puterea noastr... i parc perspectiva nnebunirii si cderii la fund se nftisa hidoas naintea ochilor mei. n dezndejde am czut n genunchi si am alergat la Dumnezeu ca la un liman de salvare. n ziua necazului tu cheam-m si voi veni si te voi mntui, a spus Domnul Dumnezeu n Cartea Lui Sfnt. M-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi vreo 20 de minute. Nu stiu ce voi fi spus, dar mi-aduc aminte c am ndrznit. Ah! Ct nebunie! s fac o imputare lui Dumnezeu. Doamne noi facem lucrul Tu. Noi ne credem slugile Tale si voia Ta vrem so vestim si s o facem cunoscut oamenilor. i Tu ne lasi? Astai soarta ce ne-o rezervi: nebunia? O, Doamne, ai mai mult mil de noi, cei ce suntem sau mcar vrem s fim ai Ti. i m-am culcat. Dar n cursul noptii, n vis. Cineva de forma unui om cam la 50 de ani, mbrcat n reverend, mi-a aprut si mi-a zis cu un glas blnd: Linisteste-te, nu vei nnebuni, auzi? Repet: nu vei nnebuni. Cuvinte ce le-a spus pe un ton mai accentuat dect cele dinainte si a disprut. Dimineata m-am trezit ntr-o perfect liniste si plin de bucurie. Era 16 iunie 1955.<?> I-am spus si lui Colhan visul meu si comunicarea. S-a nviorat. Eram altii, mai veseli si mai cu ndejde dect nainte de ntmplarea cu Sasu. Am fcut ndat rugciunea si i-am multumit lui Dumnezeu. i i-am zis apoi: Iart-mi, Dumnezeule prea bun, ndrzneala. Am lunecat. Dar mna Ta ne-a ridicat ndat. Fii preamrit, Tat! n necazul meu mi-ai dat ncredintarea nu numai c existi ci si c esti lng mine. C esti bun si ajuti pe cei ce vor s stea sub aripa Ta. Fii binecuvntat. i o veselie senin si curat s-a asezat n sufletul meu. Peste cteva zile ne-am mutat din nou ntr-o celul fr
302
vecini. Din nou ntr-o deplin izolare. Nu ne simteam ru. n acest timp Traian a avut o ncurajare de la Maica Domnului, dar ea i-a aprut ntr-un cadru mret, ntr-un tablou deosebit. Nu mil mai amintesc, dar era ceva frumos, chiar sublim. Timpul trecea si eram tot n izolare si ntr-o sear m-am rugat si am cerut Domnului s ne spun ce mai este. Am zis: Doamne, suntem att de izolati, att de desprtiti de realittile de la noi si din lume. Nu mai stim nimic. Am vrea s mai stim ce se mai petrece, ce mai este. Peste noapte, un vis: parc se fcea c eram pe un munte. Pe panta muntelui. Dedesubt curgea izvorul. Deodat s-a strnit un vnt puternic ca o vijelie. Duduia. Departe napoi se auzea vjitul unei ape care cdea ca o cascad n spume jos de la o mare nltime. Tot peisajul se vedea clar. Cineva s-a apropiat de mine si mi-a zis: Ai ncredere. Vntul bate n pnzele noastre. Att trebuie s stii. i s-a retras. Rspuns reconfortant. Mare bucurie cnd l-a aflat si Traian. Preocuprile noastre au rmas aceleasi: lectii. Traian era un elev bun, recepta usor. Odat cu expunerea lor eu nsumi renvtam. Le cutam n memorie si le aduceam la lumin si, aducndu-le eu nsumi, mi le limpezeam. Cu foamea o duceam destul de prost. Musca greu din noi. La plimbare, am observat iarb gras pe traseul plimbrii. Era bun de mncare asa crud. Cnd era la paz la plimbare un militian mai bun rupeam din ea ctiva pumni si o bgam n sn. Militianul ne vedea cnd o rupeam dar se fcea c nu vede. ntr-o zi am avut un mare noroc si o mare bucurie: Traian a gsit dou nuci, scpate de ciori. Le-a luat si, n camer, le-a spart si le-am mprtit. Cum nucile nu erau egale, ci una mai mic, Traian a mprtit egal: mi-a dat jumtate din miezul celei mai mari si jumtate din miezul celei mai mici, desi eu o cerusem pe cea mai mic. Au fost un desert exceptional. Eu continuam cu furtul firelor de iarb gras pe care o
303
mncam cu plcere mpreun cu Traian, dar militianul m-a ntrebat ce fac eu cu ea. I-am rspuns: O mnnc. Atunci el spus c directorul i-a dat ordin s nu m mai lase s o culeg ca nu cumva s scriu ceva cu ea. Deci administratia stia c am ajuns s mnnc iarb gras si ntelegea marea noastr foame, si totusi nu lua nici o msur de ndreptare. Se temea ea de scris? Dar nimeni dintre noi nu avea hrtie, creion sau condei. i apoi pe unde s trimiti scrisoarea? Aceasta arat cu ct grij luau toate msurile ca s nu rsufle afar ceva din cele ce se petreceau la Aiud. tiau deci situatia, nedreptatea, si n loc s o repare luau msuri ca s o ascund. Dar toate cte sunt fcute la ntuneric vor iesi la lumin ne spune Mntuitorul. Nu au fcut comunistii crimele de la Pitesti contra studentilor n ideea c se va pstra un secret desvrsit pentru care au luat toate msurile? Au ucis studentii btusi, au ucis pe directorul Dumitrescu, colonelul Zeller s-a sinucis sau a fost sinucis. Toti acestia au fost martori ai faptelor si toti au disprut. i totusi s-a aflat, fiindc Dumnezeu nu admite continuarea frdelegii la infinit. i nici ascunderea ei... ntr-o zi, un maior evreu ce lucra cu Zeller ar fi fugit cu un avion n Apus, ducnd cu el un sac de acte cu faptele de la Pitesti. Apoi reeducarea pe acea cale, metoda Macarenco, s-a ntrerupt. SPERANE Timpul trecea la noi n acelasi fel: foame, frig, mizerie, cu un tratament ceva mai bun al militienilor. Directorul a vorbit detinutilor cam asa: S-au schimbat lucrurile. S-ar putea ca n curnd s avem o alt atitudine mai binevoitoare fat de voi. Ceea ce a fcut Teohari Georgescu nu se va mai ntmpla. A fost abuziv si extremist. Partidul l-a
304
dobort. Acum avem alt ntelegere fat de voi. Umanismul comunist ne impune aceast ntelegere nou. Desi ati fost dusmanii nostri, vom fi cu mai mult ntelegere fat de voi. Celor nevinovati justitia le va stabili nevinovtia si se vor elibera., etc. Dar afar de vorbele acestea bune, de o plimbare mai regulat, de o mai blnd atitudine a militienilor, nimic nu se schimbase. La geamuri aveam aceleasi paravane ca s nu vedem n curte si s nu intre soarele n celule - si celelalte. Mai ales masa, lucru esential pentru existenta noastr, au rmas neschimbate. A venit anul 1956 cu mari sperante. Am aflat c Romnia a intrat la ONU si c aceasta ar putea fi pentru noi cu adevrat o mare sperant. Apusul ne-a bgat n foc, mpingnd pe Rusi pn la vest de Berlin. Ei au obligatii fat de noi. Ei ne-au bgat n focul acesta nimicitor, ei ar trebui s se simt obligati s ne scoat din el. i au fcut aceasta sub influenta spiritului iudaic din America, dominator atunci acolo. Dar evreii si-au dat seama de marea greseal ce au fcut-o si acum vor pedala n alt directie si cu ei si altii. Se treziser si vedeau amenintarea sovietic nspimnttoare si iminent. Eisenhower era presedintele Americii, un militar de cea mai bun calitate, un erou al rzboiului. Fcea s creasc multe sperante n inimi. Dar aveam nc multe rezerve, nu fat de el, ci fat de Apusul n care tria. tiam c Rusia e nconjurat de baze militare americane din toat prtile. Presupuneam c apusenii au fort militar s ncerce s constrng Sovietele la concesii. Rmneam nc la ideea c America si aliatilor ei nu le lipseste forta material pentru un rzboi cu sovieticii, ci forta moral. Nu stiam atunci c n America savantul Silard a putut face bomba cu hidrogen, de o mie de ori mai puternic dect cea atomic, si c Andrei Saharov, marele savant rus, a fcut-o si el cam n acelasi timp.
305
Deci, nu speram ntr-un rzboi imediat, dar l consideram inevitabil mai trziu. Nu stiam nici de evolutia gndirii n ce priveste doctrina capitalismului si comunismului, ce se gseau n conflict. i anume c ele pot rmne fiecare la locul ei fr s atace. tiam c Apusenii nu admiteau nicidecum existenta comunismului si c ei cereau insistent rzboiul pentru distrugerea lui. tiusem si faptul c n Apus circula dictonul: Inter duo malum minimum alegandum16. Iar n conceptia lor comunismul era un mai mare ru dect rzboiul. Concluzia: trebuie s facem rzboiul spre a distruge cel mai mare ru din lume - comunismul. i iat deodat alt orientare: coexistenta pasnic a acestor dou conceptii. Fiecare s rmn n spatiul su si s nu se mai bat. Iat deci rzboiul evitat. Dar eu nu stiam de aceasta. Totusi credeam c nu se va face nc din pricina, cum am mai spus, slbiciunii morale a americanilor si a aliatilor lor. Rmnea numai ndejdea n Dumnezeu; n oameni, deloc, deocamdat. Consideram c sovieticii au un dinamism si o voint mai puternic dect cei din Apus. i se pare c experienta a artat c nu rationalistii au biruit n istorie, ci cei ce au fost nzestrati cu o mare voint si cu puterea unei hotrri imediate, dac situatia o cerea. Triam n celul cu Traian ca si mai nainte. El se ruga mai mult ca mine si era linistit. i eu m rugam, dar mai putin dect el. i eu eram linistit si senin si nici o team nu se insinua n mine. Aveam o sfnt pace. Traian a fost nvrednicit din nou de o aparitie n vis a Sfintei si Preacuratei Fecioare Maria. Se pare c ea era cea care
16
ntre dou rele alegem pe cel mai mic.
306
l ocrotea. Povestindu-mi aparitia ei Traian era fericit. M-am bucurat de aparitia Maicii Preacurate si de fericirea lui. Deci Dumnezeu era cu noi. Nu eram singuri. Unde doi sau trei sunt adunati n numele Meu si Eu sunt n mijlocul lor. zice cuvntul sfnt al Domnului nostru Iisus Hristos. Eram acum n vara lui 1956 cnd, n urma unui vis, si eu am avut o ncredintare a existentei lui Dumnezeu si a grijii Lui pentru noi. Se prea c m aflam n Dumbrava Sibiului, dincolo de lac, spre Rsinari. Deodat remarc pe Domnul nostru Iisus Hristos ntr-un stejar btrn. Era asezat cam pe la jumtatea stejarului. l priveam din flanc. Dar ndat disting si o cruce de lemn lipit de stejar n fata lui Iisus. Apoi Domnul Hristos a pus mna pe talpa crucii ca s-o ridice. i iat dincolo de Domnul, n dreapta lui, un om. A pus si el mna la talpa crucii, odat cu Iisus, si crucea a nceput s se ridice pe stejar n sus. n vrful crucii era o gaur pe care era o funie groas, iar crucea se ridica mpins de Iisus si de omul de dincolo de el si funia o trgea pn ce a trecut de stejar - si a disprut din fata ochilor mei. Dimineata am ncercat s interpretez acest vis si am socotit asa: copacul e copacul suferintei neamului nostru si poate numai simbolul suferintei noastre a detinutilor. Pe el e Crucea Domnului si Domnul e lng ea. nseamn c el a ngduit aceste suferinte. Acum Crucea cu Iisus e cam la jumtatea stejarului. Deci numai jumtate din suferinte au trecut. Mai avem de strbtut nc jumtate din suferintele ce au fost. Suferintele se vor isprvi din pricina lui Iisus care a ridicat Crucea. Dar Crucea era lng un om care o ridica mpreun cu El. Omul acela reprezint pe toti oamenii care sunt cu Iisus, alturi de Iisus, ajutndu-L ca s mntuiasc pe cei ce sunt n suferinte. Deci vom scpa de necazuri si de suferinte prin Iisus Dumnezeu si prin toti oamenii care sunt lng Dumnezeu si lucreaz cu El. Dificultatea era acum s constat de cnd au nceput
307
suferintele la noi care acum erau cam la jumtate. Mi-am zis: s le pun din 1944, de cnd comunistii s-au instalat la noi, sau s le pun din 1945 cnd s-a format guvernul cu doctor Petru Groza? Am zis: Nu! Trebuie s le pun c ncep din 1948 dup ce a fost alungat regele, dup ce comunistii au pus mna pe toat puterea, dup ce au adus marile legi pentru reforme revolutionare, dup ce au fcut marile arestri si ucideri a oamenilor prin foame si munci n temnite, n mine si la Canal. n acest an trebuie s pun nceputul marilor dureri: 1948. Dac din 1948 pn n 1956 sunt opt ani si suferintele sunt numai la jumtate, cci ca la jumtatea stejarului era Crucea Domnului, urmeaz c trebuie s mai asteptm nc opt ani ca s treac toate suferintele. Deci ele se vor termina prin 1964. Asadar, dac voi tri atunci m voi elibera n 1964, lucru ce s-a ntmplat ntocmai: m-am eliberat n iulie 1964, n ziua de 28. I-am spus si lui Traian visul si tlmcirea lui pe care am fcut-o noaptea. I-am spus c vom scpa, dar numai dup vreo opt ani. S-a bucurat si nu prea. Era lung asteptarea. Eu mi-am zis: Ei biete! Nu te grbi, mai ai de asteptat nc opt ani de suferinte. Dumnezeu ti-a descoperit sorocul sfrsitului ca s nu-ti faci vise mai devreme de scpare, care nemplinindu-se s cazi cumva n disperare. Ajut-i si pe altii ca s nteleag timpul si s nu greseasc. Curnd am fost desprtit de acest bun si admirabil camarad si dus n alt celul. PREOTUL IOAN BERGHIANU L-am cunoscut prin 1933, era profesor n Petrosani. Caracter frumos, om de ndejde ca profesor. Apreciat si stimat, cult, senin si integru. Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps, peste 100 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar. Dup vreun an,
308
la ntoarcere, profesorul Gheorghe Manu mi-a telefonat prin morse: Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ioan Berghianu, profesor la Arad. Deci acum am aflat c fcea si el temnit. Mai trziu l-am ntlnit n aceeasi celul. Era bolnav de nervi si slbit. Dar ct cuviint, ct bun simt se observa nc la acest om ales! Boala nu-l mpiedica s rmn ce a fost: un om distins. O DESTINUIRE FRUMOAS n noua celul n care am fost mutat eram patru persoane. Nu-mi mai amintesc cine erau. Scriu prea trziu aceste fapte si nu le pot reconstitui mai deplin. Memoria nu m mai ajut. Iar mai nainte nu le puteam scrie din motive cunoscute: Ceausescu, Securitatea, etc. Persoanele cu care m-am ntlnit n celul erau criminali de rzboi, ofiteri, etc. Nu-mi mai amintesc cine erau ei. Mi-amintesc ns bine frumoasa destinuire a unuia dintre ei. Era un colonel fost comandant al unui regiment vlcean. n regimentul lui se afla Ortinski cnd a czut prizonier la rusi cu tot plutonul su. Iat destinuirea colonelului: Era dup 23 august. M aflam cu regimentul la Sibiu. Noi mpreun cu rusii luptam s mpingem pe unguri si nemti napoi ca s eliberm Transilvania. Dar iat 40 de ofiteri germani. Erau cam speriati. Ei au spus: Suntem urmriti de rusi s cdem prizonieri. Am reusit s fugim la dumneavoastr. Am fost frati de arme. Vrem s fim prizonierii dumneavoastr si nu ai rusilor. Poftiti sbiile si pistoalele. Eu ns le-am spus: Nu, domnilor ofiteri, cci noi n-avem siguranta c v putem pstra ca prizonieri si c rusii nu vin s v ia de la noi. S cutm o solutie prin care s fiti salvati. S lum
309
mai nti o mas comun. Am pregtit o mas bun la care am nchinat paharele cu vin pentru sntatea lor si pentru ca s ajung cu bine n tara lor. Am fcut apoi niste fotografii mpreun. Pe o coal de hrtie mi-au lsat si numele lor. Aveam la mine n subordine un sas care era sofer. I-am fcut un ordin de drum pn la Deva. Am ncrcat pe acesti ofiteri germani ntr-un camion ce pleca cu ei la Deva. oferul sas urma s-i duc. Ne-am mbrtisat si le-am urat s ajung cu bine acas; iam rugat s nu se opreasc cumva si s lupte pe teritoriul romnilor contra noastr. Drumul spre Deva era liber. oferul sas s-a ntors si a raportat c au ajuns cu bine la Deva. Trebuia s fac acest act umanitar cu acesti ofiteri germani, fiindc altfel rusii nu ni i-ar lsat nou, ci iar fi luat ei. L-am felicitat pentru acest gest mrinimos si i-am spus: El nu se va uita usor si dac timpurile vor permite s-ar putea s v si ntlniti n viitor cu unii dintre ei. Acest act restabileste ncrederea n oameni si nalt pe cel ce l-a fcut. Rmne ca o dovad de mrinimie a romnilor n rzboi. LA IAI n octombrie 1956 am fost dus la Iasi. Era vorba de procesul meu, de rejudecarea lui. S-au sesizat, se vede, din oficiu. nchiderea mea nu era deloc motivat legal. Am fost dus n Copou la nchisoare. De la gar am fost cu duba la Copou asa c nu am vzut orasul. Poate c nici nu l-as mai fi cunoscut cci nu mai era cel din anul 1941-1942. Un ofiter m-a luat de brat si m-a dus ntr-o camer a unei mari cldiri unde m-a nftisat la trei brbati civili. Toti mi s-au prut a fi tineri: ntre 35-40 de ani. Eram mbrcat prost, n zeghe vrgat rosie si n pantaloni vrgati rosii. Toate erau cam ponosite. Unul din ei m lu n primire.
310
- Ce frumos esti mbrcat, popo!... i ce bine-ti sade!... - Te-ai putut desprti usor de banditii cu care-ai stat? Eu am rspuns: - N-am stat cu banditi ci cu niste oameni foarte cumsecade. - Dar nu esti legionar? - Pentru activitate legionar am fost condamnat. - i nu ti-e rusine pentru ce-ai fcut? - Nu! Nu mi-e rusine, cci faptele pe care le-am fcut nu sunt fapte ca s m rusinez de ele. - Dar atunci ar trebui s te rusinezi de faptele altor legionari si s te desolidarizezi de legionari. Esti om destept. ntelegi, ei au fcut fapte grave de care trebuie s rosesti. - Da, am zis, multe fapte rele, multe frdelegi, dar ele nu s-au fcut de legionari ci mai ales de cei care nu erau legionari dar au fost bgati ntre legionari si dati ca atare. Faptele lor rele sunt reprobabile. Dar si mai reprobabile sunt faptele dumneavoastr de la Pitesti. Cu adevrat acestea sunt foarte, foarte grave. - De unde le cunosti, m-au ntrebat. - Am vorbit cu studentii care au fost la Pitesti si pe pare sa aplicat aceast metod. A fost ceva uimitor si de neimaginat. - Las astea, mi-au zis, acum ai fost adus aici pentru proces... Vrei s mergi acas? Noi conducem... i-o fi dor de cas, dup attia ani de temnit! Cti sunt? - Din 1942, am rspuns. - Te-ajutm s-ti vezi familia, s fii liber. Dar ntelegi... vrem si noi putin bunvoint din partea dumitale. - n ce fel, adic? - Adic ne-ajuti n munca noastr. - Domnilor, credeam c rejudecarea procesului meu n-are a face cu cereri si angajamente. V pot spune c v pot ajuta n tot ce e bun, n ce e cinstit si drept, dar nimic altceva.
311
- Bine, du-te... te mai gndesti. Te mai chemm noi. i acelasi ofiter m-a luat si m-a condus la dubita cu care am fost dus la nchisoare la Copou. Am stat vreo dou sptmni fr s m ntrebe cineva de proces sau de invitatia la vals, alturi de dnsii, ce mi se fcuse. Era revolutia din Ungaria. Am nteles c ungurii au fcut niste atrocitti enorme contra comunistilor pe care i-au prins. Regretam c chemarea mea pentru proces a coincis cu acest moment. Mi-am zis: stau n expectativ s vad ce e n Ungaria. Dar, fr nici o explicatie, m-au luat si m-au trimis napoi, si n tranzit m-au oprit la Jilava. La Jilava m-au bgat ntr-o camer mare cu vreo 30 de detinuti. Pe ctiva dintre i cunosteam dinainte. Mare bucurie, mbrtisri. Printre cei cunoscuti si colonelul Ion Popescu Pera. M-a mbrtisat cu o cldur deosebit. Le-a spus tuturor c am petrecut mpreun clipe suave de neuitat. n fine m-a ludat peste msur, lucru care venea din aprinderea simpatiei ce se nscuse ntre noi. Mai erau si alti cunoscuti cu care am avut ntretineri frumoase. ntre altele am aflat ce s-a ntmplat cu Mircea Vulcnescu, acest om exceptional si ntru totul superior, filosof, literat, chimist, matematician, sociolog. Dar calittile lui de inim ntreceau marile lui calitti intelectuale. Am uitat s spun c, dup marea foame din 1949-1950, nu mai pot preciza cnd, l-am mai ntlnit pe acest nobil om, el mia spus asa: Iat ce-a mai fost cu mine, dup ce ne-am desprtit. Am fost bgat ntr-o anchet. Mi-au cerut s spun niste lucruri grave mpotriva unor cunoscuti ce avuseser posturi importante. Eu le-am spus: Nu pot da ce cereti dumneavoastr. Eu am fost profesor; pe studentii mei i-am nvtat s fie cinstiti si s spun totdeauna adevrul. i eu n viat am fost cinstit. Cum as putea acum s m port altfel? Atunci m-au supus la niste constrngeri
312
att de grele, cu foamea si cu lipsa cldurii, nct m-am mbolnvit de tuberculoz. Am scpat curat din aceste ncercri, dar bolnav. Apoi miam revenit. M-au ajutat legionarii cu ce au putut din hrana lor. Sunt bucuros c ne revedem si-ti pot spune aceste lucruri. Dup aceasta ne-am desprtit. La desprtire eram emotionat si cu lacrimi. Iat deci ce am aflat c s-a ntmplat cu Mircea Vulcnescu dup aceea. El si cu profesorul universitar N. Mrgineanu tineau la Jilava unele expuneri, un fel de conferinte stiintifice, literare, istorice, dar fr vreun caracter politic, cci acestea erau interzise. Directorul temnitei era un turc, Maromet, om foarte crud. Acesta l-a prins pe Mircea Vulcnescu tinnd astfel de conferinte. Maromet i-a luat pe toti din camer, i-a dezbrcat si i-a dus n niste camere foarte reci. Acolo au nceput s nghete. Un student n-a mai putut sta n picioare si s-a lsat jos, pe ciment, pe spinare. Atunci Mircea Vulcnescu a spus: - Nu! Nu trebuie s mori, esti tnr. i s-a ntins el pe ciment si l-a luat pe student pe pieptul su pn cnd Maromet ia deschis si i-a dus s se mbrace. Dar n urma acestei ntmplri Mircea Vulcnescu s-a mbolnvit de tuberculoz si a murit. Dup cte stiu, Mircea Vulcnescu pe cnd murea si termina pedeapsa sau mai avea doar un an. Deci, cnd zorii liberttii se iveau, atunci Mircea Vulcnescu a acceptat marele sacrificiu al primirii studentului pe pieptul su - lucru ce a dus apoi la boala si moartea sa. M ntreb cti din oameni ar putea face o astfel de jertf pentru fratele lor? i Mircea Vulcnescu era nscut n anul 1903, deci nu era un om care s spun: Mi-am trit traiul, pot s mor. tirea mortii lui m-a impresionat. A fost mare n viat; a
313
fost si mai mare n moartea lui. Iat o moarte de adevrat filosof. Experienta de temnit l-a mbogtit pe Mircea Vulcnescu. Dar eu nu stiu nimic din gndurile lui din timpul din urm. Era un filosof crestin. El mi-a atras atentia asupra Acatistului Maicii Domnului la locul unde zice: Bucur-te baie care speli constiinta (icosul al XI-lea) si n alt loc: Bucur-te baie care speli mintea mea cea ntinat. Deci trebuie splat si mintea noastr cea ntinat. Splarea se face prin rugciune si prin Sfintele Taine. Prin golirea mintii de cuvintele, gndurile si imaginile necurate si umplerea ei cu ideile, cuvintele, imaginile sfinte ale lui Hristos, cu tot duhul lui Hristos si al Maicii Domnului. Vor trebui cutati cei mai tineri ce erau cu Mircea Vulcnescu n cei doi-trei ani din urm ai vietuii lui spre a afla dac nu au pstrat ceva din gndurile lui ultime. Acestea vor trebui adunate si adugate la cele ce se cunosc ca s se poat alctui chipul adevrat al omului ales si filosofului Mircea Vulcnescu. * n putinele zile ct am stat la Jilava am fost plcut impresionat de buna stare de spirit a detinutilor pe care i-am gsit acolo. Desi conditia tririi lor acolo nu era deloc usoar, ei erau veseli, cu bun dispozitie, cu bune ndejdi de viitor, nu se cinau, nu blestemau, nu purtau gnduri de rzbunare. Se obisnuiser cu puscria si o suportau ca pe ceva firesc sub comunisti. Numrul enorm de mare de arestri si condamnri fcute de comunisti n tar a fcut lumea s cread c arestarea nu mai e o stare de exceptie, ci o stare natural si c tine de nssi esenta comunismului. De fapt, caracterul lui ngrditor l-am putut deduce si din urmtorul fapt de la Aiud. n 1942, cnd am fost dus la Aiud, era o singur poart mare prin care intrai ntre zidurile temnitei care
314
nconjurau sapte hectare. Dar mai trziu comunistii au mai fcut o poart si apoi nc una. Astfel, ca s iesi afar extra muros, trebuia s treci prin trei porti si la fiecare erai oprit si fiecare avea acum un pzitor de serviciu. Se fcuse o ngrdire cu o a doua poart si apoi o alt ngrdire cu o a treia poart. Asa e si n orase: ngrdiri ntre blocuri, tot mai multe ngrdiri. i ngrdirile cresc n fiecare an. Iar ngrdiri nseamn lips de libertate. Iar duhul din care rsare teama. Teama de libertatea celorlalti. i totusi Mntuitorul a spus: Eu am venit ca lumea s aib viat si nc din belsug. (Ioan 10, 10). Dar viat si nc din belsug nu se poate fr libertate. De acum lumea va trebui s trag o concluzie pentru tot timpul existentei ei pentru c de cnd Lenin, acest om blestemat si cu o turnur diabolic a sufletului cum l-a caracterizat Herman Caiseling, Rusia si apoi toat Europa de Est a fcut o experient dramatic de asuprire, de lips a liberttilor, de spaim si de groaz n numele unei presupuse fericiri viitoare, dar n-a ajuns la fericire si deci s-a fcut dovada c nu se poate ajunge la fericire prin rpirea liberttilor, prin asuprire, arestri, ngrdiri si groaz. Fie ca aceast experient s nu se mai repete niciodat. Deci, detinutii erau nc veseli, cu toat situatia nenorocit n care erau si aceasta i tinea la o stare de o sntate aproximativ. Deci ncrederea si veselia erau un tonic pentru ei, altfel ar fi trebuit s moar demult mai toti. Ca s se nteleag bine acest lucru redau acestea: n 1952, Gheorghiu Dej hotr arestarea lui Teohari Georgescu, evreu extrem de abuziv, ministru de Interne. Ca s nu fie vreo revolt, i-a ntins o curs. S-a dus la el si i-ar fi spus cam acestea:Avem nevoie de un act important pe care l vom face si cu organe ale
315
Ministerului de Interne. Ne trebuie vreo 250 de oameni tot unul si unul. D o list cu cei mai buni pe care te reazemi. S fie oameni de ndejde, n care ai toat ncrederea. i Teohari i-ar fi dat vreo 250 de oameni. Apoi toti acestia au fost arestati ntr-o noapte si bgati n temnit. Teohari a fost si el arestat si retinut, apoi, iar liber, dar sub mare supraveghere, trimis tipograf la Casa Scnteii. Arestatilor nu li s-a spus pentru ce sunt arestati. i ei au intrat ntr-o mare panic. Serviser regimul, si nc cu exces. Erau comunisti si erau arestati de comunisti. Nu ntelegeau despre ce se ntmpl. n Dumnezeu nu credeau. Ceilalti detinuti credeau n Dumnezeu si mai sperau s-i elibereze americanii. Dar pe ei cine s-i elibereze? Activaser contra americanilor. Era ceva sfsietor pentru ei. Toti s-au dezumflat. Toti se perpeleau ca la un foc ce-i usca. Le uscau puterile si rbdarea. Unii s-au mbolnvit repede de nervi. Pn li s-a dat drumul erau toti niste deprimati, slbiti si, multi, bolnavi. i asta n cteva luni. Iat ce nseamn a nu avea un reazem n temnit. n cteva luni te macini si poti deveni o epav. Informatiile acestea nu sunt din surse imediate, ci din surse mai ndeprtate. Dar ele par plauzibile. RENTORS LA AIUD La ntoarcerea mea la Aiud am fost bgat izolat, cteva zile, n celular, la parter. ndat am dat un telefon cu alfabetul morse. Am prins o celul cu evrei. Ei m-au ntrebat ce stiu despre Ptrscanu. Le-am spus: - E sigur mort din anul 1952.
316
I-am ntrebat cine sunt si mi-au spus: - Suntem din grupul lui Lucretiu Ptrscanu, zece insi, care am fost arestati pentru prietenia cu el. Eu sunt Silber. - De ce v-au arestat? - Fiindc eram cei mai destepti din partid si cu studii n Apus. Toti avem licente si doctorate din Occident. - Ce sperante aveti? - Nu prea avem sperante imediate. - V-ati putea scurta termenul de detentie numai prin rabinii dumneavoastr. Ce raporturi aveti cu ei? - Proaste, au rspuns, cci noi suntem atei. - Luati legtura cu ei, ei au mare influent n lume si prin actiunea lor pot aduce aici schimbri n favoarea dumneavoastr. Altfel se va amna eliberarea pn cnd o conjunctur special ne va elibera pe toti. n alt zi am prins pe unii ce stteau n camer cu distinsul preot si predicator Zosim Oancea din Sibiu. I-am trimis salutri si i-am mai spus: As fi si eu bucuros s stau n camer cu dnsul si s primesc ceva lumin din ntelepciunea lui. Tot acolo l-am ntlnit alturi, dup cteva zile de la sosire, pe Nichifor Crainic. Cu el am ndrznit s vorbesc prin zid, cci am aflat c la zidul cu crmizi, la mbuctura crmizilor, se poate vorbi la perete. Mi-a spus c a fcut greva foamei, ca s-l scoat la munc. Dup 9 zile de greva foamei l-au convins s renunte fiindc nu-i vor primi cererea, va fi distrus si nu va mai avea cum s se refac. Asa c a renuntat. Dup nou zile de grev a foamei a fcut poezia Foamea pe care mi-a transmis-o pe rnd, la telefon, n cteva zile. O redau aici: Foamea
317
De voi fi fost cndva ciorchine Sunt azi prstin stoars-n teasc n flmnzenia din mine Zvrliti o zeam si renasc. Priviti-mi trupul cum se stinge Un bors de stir l-ar nclzi, Un fir de iarb de-ar atinge Fulgeritor ar nverzi. Lsati-mi bratul de fantom Din pom s rup doar un mr, Muscnd m-as umple de arom i-as mai tri ntr-adevr. n flmnzenia-mi adnc Deserturi oarbe se deschid, Cnd ultimul lingu mnnc Eu zac pe lingur si blid. O, Milostivule, Tu, care Din doi ciortani si cinci colaci Fcusi un munte de mncare S saturi gloate de sraci, Repet, Bunule, minunea i ospteaz mii de guri, Iar mie ascult-mi rugciunea: D-mi cosul cu firimituri. - Ca s renunt la grev, mi-a spus Crainic, dup cteva zile de grev, mi puneau deasupra mncrii o bucat bun de carne ca s m ispiteasc. Cum gamela cu carnea rmnea n celul,
318
carnea mi fcea cu ochiul dar, orict o mbrtisam cu privirea, o respingeam pn la urm. Dup nou zile de foame, Crainic mai avea nc umor. Dup aceast scurt sedere n celular m-au mutat singur vreo 45 de zile n Zarc. Din nou izolare. Dar Dumnezeu era cu mine, eram sntos. Mncam toat mncarea si nu m plngeam de nimic. A nu mnca toat mncarea, putina mncare ce ni se ddea, era un semn c organismul cedeaz si c moartea se apropie. De aceea, dac m interesam de cineva, ntre altele ntrebam si dac poate mnca toat mncarea. Gseam cu ce s mi umplu timpul: rugciune, meditatie, repetri de texte sfinte si de unele poezii ce le nvtasem n temnit timp de 20 de ani. Apoi usoare incursiuni cu gndul n istoria Bisericii Universale sau n Istoria Romniei si altele. Alturi era un sublocotenent prahovean, cu sotia Ileana, rmas cu copil mic, probabil cu numele Punescu. Discutam cte ceva cu el la morse, telefonul temnitei. M hotrsem s-l chem la telefon prin telepatie.<?> Mam dus lng peretele lui si l-am invitat: Vino la vorbitor!, si a venit si am vorbit. Dar, considernd c a putut fi o ntmplare, am continuat s-l chem si cu alte ocazii, si a venit de mai multe ori. Am dedus deci c se poate reusi prin transmiterea gndurilor. Dar am renuntat la sportul acesta fiindc cerea o concentrare prea mare, de care n-as mai fi fost capabil n foamea pe care o nduram. Transmiterea gndurilor a fost o preocupare a mea nc din timpul primului an de studentie. Am folosit-o cu succes la toti profesorii mei de teologie si la Mitropolitul Ardealului Nicolae Blan. La toti, fr efort si imediat, cu o reusit deplin. Am folosit-o si la Cluj la examenul de diferent de liceu unde i-am transmis profesorului de german subiectul pe care voiam a mi-l da: Srmanul Klopsentoc si pe care mi l-a dat imediat.
319
Obraznic, trecnd pe strad cu niste studenti, colegi, dac aveam la 50-100 de metri nainte niste fete i ntrebam: - Vreti s vedem dac sunt frumoase? i ei rspundeau: - Da. Atunci le priveam drept n ceaf, pe locul creierului mic, si imediat si ntorceau privirile napoi. Acest lucru se producea negresit si fr efort. Dar atunci eram puternic, plin de vigoare; atunci eram un om, acum o umbr de om, palid, pmntiu, stors ca o lmie. Orice efort nesocotit putea fi fatal. Cum de nu am folosit acest act, acest avantaj personal, transmiterea gndurilor, fat de conductorii asupritori din temnit si din lagr? Nici un gnd nu mi-a venit s fac asa ceva. Desi am ncercat s fac cu Punescu acest lucru, nicicum nu mi-a venit n gnd s ncerc s transmit si conductorilor comunisti ce m asupreau ceva n favoarea mea sau a celor ce sufereau alturi de mine. Aceast uitare pentru mine e un mister. Poate acesta era destinul nostru: suferinta, suferinta asa cum ni s-a impus. Prin rbdarea voastr veti mntui sufletele voastre ne spune Sfnta Evanghelie. Iar n alt loc ne anunt: Cine va rbda pn la sfrsit, acela se va mntui. Mai vine si dumnezeiescul Apostol Ioan si, n Apocalips, capitolul 2, versul 10 ne spune: Fii credincios pn la moarte si-ti voi da tie cununa vietii. Deci trebuia s rmn credincios, si am rmas. Dar nu dintr-un merit personal, ci dintr-o necesitate: Dumnezeu m-a pus n situatia s nu pot alege altceva. Aici se vede mila lui Dumnezeu pentru mine. N-a vrut s m pierd si mna Lui protectoare am simtit-o tot timpul. Fusesem profesor de religie, nu cel mai credincios
320
profesor, dar totusi credincios. Crescusem ntr-o familie ce m-a educat n frica lui Dumnezeu. Tatl meu se ruga dimineata o jumtate de or. La teologie am nvtat dovezile rationale ale existentei lui Dumnezeu. Am aflat din mistica crestin c Dumnezeu se poate cunoaste cel mai bine si mai convingtor prin dragoste n extaz. Prin contemplarea lui Dumnezeu si aducerea lui Dumnezeu n noi. Cuvntul lui Iisus e clar: Acela este cel ce M iubeste, cel care are poruncile Mele si le pzeste, iar cel ce M iubeste pe Mine va fi iubit de Tatl meu si-l voi iubi si Eu si M voi arta lui. (Ioan, 14,21). i nc: Dac M iubeste cineva, va pzi cuvntul meu si Tatl meu l va iubi si vom veni la el si vom locui cu el. (Ioan, 14,23). Deci pe Dumnezeu l putem cunoaste direct prin dragoste. Dar eu nu-l cunosteam. tiam de toate despre el, dar nu aveam nici o dovad despre existenta Lui. Eu puteam spune si spuneam cred c exist Dumnezeu, cred profund n existenta Lui, dar nu puteam spune nicidecum: stiu c exist. Nu avusesem nici o dovad convingtoare a realittii existentei lui Dumnezeu n lume si n existenta mea. Credeam deci n existenta lui Dumnezeu, dar nu puteam spune: stiu c exist Dumnezeu. Eram de bun seam un mare pctos si de bun seam asa sunt si acum, si Dumnezeu nu m nvrednicise nc de o dovad convingtoare despre slvita Sa existent. i desi pn n 1955 avusesem destule dovezi despre existenta lui Dumnezeu n viata mea, din felul cum am fost pzit si am strbtut anii de temnit, nu am tras nici o concluzie n aceast privint cci nu meditasem asupra anilor mei de temnit si cum i-am strbtut. Fusesem deci orb, orb de-a binelea. A trebuit s treac 13 ani de temnit pn cnd Dumnezeu a binevoit s m miluiasc cu dovada puternic si de netgduit
321
a existentei Sale prea slvite si c e lng mine cu ajutorul Su. Nu eram atunci mai bun ca nainte, dar eram n neliniste, n criz, n mari temeri, la marginea disperrii. Atunci ai venit la mine, Doamne, cnd i-am imputat lipsa de grij pentru noi, detinutii, si neloialitatea Ta, cnd i-am artat temerea de nnebunire, ca inginerul Ion Sasu, atunci mi-ai aprut si mi-ai zis, tare si rspicat: Nu vei nnebuni. i ca s m convingi ai repetat: Nu vei nnebuni. i Te-ai retras. Dar a fost destul. i apoi, fiindc situatia era nc prea grea pentru spatele si sufletul meu, ai venit si cu alte dovezi ca s m convingi deplin, ca nu cumva artarea Ta s par c a fost o artare nseltoare. Dar dup aceasta m-am ntrit. De aici ncolo stiam c Tu, Doamne, existi: am experimentat realitatea Ta, prezenta Ta, ajutorul Tu. De atunci puteau s vin nu ctiva oameni, ci miliarde de oameni, s spun c nu exist Dumnezeu, eu le-as fi putut rspunde: v nselati cu totul numai pentru c triti n afara iubirii si credintei n Dumnezeu puteti vorbi astfel. Nu ati avut experiente spirituale. Eu azi stiu c exist Dumnezeu si nimeni nu-mi mai poate rsturna aceasta convingere rezultat din dovezi date, n mprejurri grele, de nsusi Dumnezeu. ncercati s v ntoarceti ctre Dumnezeu cu preocuprile voastre si poate v va milui s ntelegeti c nu trebuie s-L tgduiti si s simtiti c El este. CU CONSTANTIN GANE Am fost mutat iarsi numai n doi, cu scriitorul Constantin Gane. Domnul Gane se trgea dintr-o familie de boieri moldoveni mai scptati acum. Firul genealogiei familiei sale l cunostea pn la 1453, cnd a czut Constantinopolul. Era mai n vrst, din 1887, mi se pare. Jucase la Palatul
322
regal cu fetele lui Ferdinand si ale Reginei Maria. Avea relatii n lumea de sus. L-am gsit extrem de reumatic si nu putea merge s duc tineta. Bietii, - mi-a zis - mi-au pregtit plecarea n strintate. Se fixase ziua, n 1948. Dar eu am amnat ca s vd ce fac cu biblioteca mea. Ei au plecat iar eu am rmas si rmas am fost. N-am mai putut pleca si am fost arestat. Regreta acum. Ajuns viguros la Aiud, a deschis noaptea fereastra si a dormit cu ea deschis - lucru ce l-a dus la acest reumatism accentuat. ncolo, era vesel si plcut. Nu se plngea. Suporta temnita cu brbtie. A scris 13 crti dintre care dou premiate de Academia Romn: Prin hrtoape si coclauri si Trecute vieti de Doamne si Domnite. tia multe. Cltorise mult si n Apus si n Constantinopol. Era un istoric literar, strngea documente. ara a strbtut-o n lung si-n lat. Audiente la regina Maria si la regele Carol al II-lea. Mas cu regina Elena si cu regele Mihai sub Antonescu. Attea noutti pentru mine. Mai multe mese cu printesa Marta Bibescu. Dar ceea ce trebuie s remarc n chip deosebit e aceast comunicare a domnului Gane: Am gsit pe un ceaslov vechi al unui boier urmtoarea nsemnare: Am fost la mnstirea Neamtului si am vzut cerul pe pmnt. Staretul Paisie (Velicicovski) era nvluit n lumin, cum a fost domnul nostru Iisus Hristos la Schimbarea la Fat, strlucea ca soarele... Mi-a vorbit si de aportul considerabil al contesei de Noailles de la Paris (o romnc din familie princiar), al printesei Marta Bibescu si al domnisoarei Elena Vcrescu, la Congresul de pace din 1918 si 1919 n legtur cu Banatul nostru.
323
Cu domnul Gane am stat mai multe luni. ntlnirea cu el a fost util pentru multele informatii pe care mi le-a dat din lumea literar si din lumea politic. Ortodox si bun romn, patriot, din cltoriile lui n strintate s-a ntors cu o evlavie si o simpatie deosebit pentru sfntul Anton de Padova. Convietuirea cu dnsul a fost plcut si rodnic. Desi btrn, rezista bine si dac reumatismul lui, netratat binenteles, nu s-ar fi accentuat prea mult, buna lui stare de spirit si robustetea corpului lui l-ar fi dus s vad eliberarea din 1964. Dar am aflat c a murit cu vreo doi-trei ani naintea eliberrilor. RICI (RICHARD) HILARD Mi-a fost dat s m ntlnesc n temnit si cu Rici Hilard. El a fost unul dintre cei trei secretari ai lui Titulescu. De origine englez, era romnizat. Foarte simpatic si cult, n timpul din urm fusese profesor de drept international la Universitatea din Bucuresti. Fusese destul de legat de Titulescu. El mi-a spus de propaganda mincinoas, foarte sustinut, a ungurilor, de denigrare n Occident a poporului romn. Mereu era pus n situatia s ia atitudine contra minciunilor unguresti si s restabileasc adevrul. Specialist n drept international, l-am rugat s-mi descrie cum s-a creat O.N.U. si cum functioneaz. A fcut o descriere pe larg a sectiilor, a secretariatului ONU si a functionrii acestora. L-am ntrebat dac ONU se va putea impune si dac hotrrile lui vor putea fi aplicate, cci si Liga Natiunilor era bine organizat dar era neputincioas fiindc nu avea instrumentul care s aplice hotrrile ei. El a spus: Acest defect s-a remediat astzi. ONU va avea o armat a sa luat din natiunile ce o compun care s aplice hotrrile ce se iau.
324
SINGUR O nou izolare de 70 de zile. Nu o mai asteptam, dar ea a venit nedorit. Administratia considera probabil c n-am fost pedepsit destul. Cci izolarea e o pedeaps. Regimul de celul singur se da dup pedepse: ncepe de la sase luni si merge la trei ani pentru cele mai mari pedepse. El nu trebuie s treac de trei ani cci duce la nnebunirea detinutilor. Detinutul trebuie controlat: dac nu poate suporta s fac n continuare toti anii de regim de celul, atunci el trebuie ntrerupt cu un regim de iesire din izolare si face mai trziu pedeapsa ce ia rmas. Eu fceam acum din nou o pedeaps de 70 de zile de izolare fr s se spun c e o pedeaps. O suportam n liniste, fr s ntreb autoritatea de ce sunt izolat, fr s m plng si fr s sufr, s zic asa. Singur faci rugciunea mai cu ardoare si meditatia e mai sustinut. Omul singur gseste n Dumnezeu pe Tu-ul cu care se ntretine. Pentru monahii evoluati singurtatea e lucrul cel mai cutat cci numai n ea e singurul mod de ntlniri intime cu Dumnezeu. Marile extaze si triri monahale le au monahii nu cnd sunt n grup, ci cnd sunt singuri. Iar pentru omul comun aceast singurtate e greu de suportat si, prelungit, e ucigtoare. Eu o suportam ca pe un lucru impus, dat, fr s fie usoar si fr s fie grea. Niciodat nu m-am ridicat la nivelul marilor mistici care n contemplare aveau desftri coplesitoare ce depsesc orice delicii ale pmntului. Cci nu practicam isihia, contemplatia, desi stiam metoda. Rugciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
325
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul o spuneam si eu, dar nu n continuare, ci numai de cteva ori n 24 de ore. Eram totusi multumit si nu ambitionam la mai mult. n acest timp un locotenent major mi-a zis: - Esti slbit. - Da, am zis, hrana e prea slab. N-o puteti mbuntti? - Pentru toti, nu, pentru unii mai ntelegtori, da. Vrei s ti-o mbunttesti si tie? - Eu vreau s rmn n cadrul general, nu vreau s ies din comun. Dac mbunttiti masa tuturor, atunci v multumesc, m voi bucura si eu de ea; dac nu, v multumesc iar, ns fr a m bucura de vreun avantaj particular. Era o preocupare permanent a ofiterilor si a personalului de paz ca s fac informatori pe bietii detinuti, profitnd de boala, slbiciunea sau alte lipsuri ale lor. i una din cele mai scumpe dorinte ale lor era ca nimeni dintre detinuti s nu rmn necompromis, ca nu cumva mine s se ridice si s le impute regimul asupritor pe care l-au suportat cu autoritatea omului ce nu a fcut compromisuri. DIONISIE FOTINO Sosit la Aiud cu primii criminali de rzboi, colonelul de jandarmi Dionisie Fotino a devenit repede simpatic tuturor pentru un motiv simplu: si-a luat rspunderea pentru toate faptele sale si nu a dat vina pe nimeni din subalternii si, cum au fcut multi ofiteri superiori. El a fost n Transnistria si a fcut paz cu o unitate de jandarmi. Vina lui a fost c a mpuscat rusi. i ntr-adevr a mpuscat, dar numai pe cei judecati de Curtea Martial si condamnati la moarte. El era organul de executie. Era soldat. Dac nu i-ar fi mpuscat, ar fi fost mpuscat el.
326
Cei mpuscati au fost partizani civili prinsi ucignd ostasi si condamnati la moarte de Curtea Martial sau alti delincventi. Pentru tinuta lui plin de demnitate la proces l simpatizasem si, cnd am putut, i-am dat tutun. Tatl su a fost maresal al palatului si mosul lui la fel. Era bogat, avea 30 de hectare de pmnt, dintre care 10 ha cu caisi. Era cstorit cu o distins fat ce fcuse liceul la Notre Dame la Galati, fiica directorului Comisiei Dunrene. Spre a se vedea puterea francmasoneriei la noi, descriu acest caz povestit de el: Era prin 1923. Eram comandant de legiune de jandarmi la Fgras. Dar m-am nsurat si voiam s m mut n prtile Galatului. Am fcut cerere si mi s-a respins. Am pus toat influenta socrului meu n joc, care era mare, dar fr folos. ntro zi, n concediu, vara, n Bucuresti, priveam ntr-o vitrin. Cineva mi-a pus mna pe ochi, de la spate. - Ce faci, drag Fotino! si m-a mbrtisat. Era un evreu cu care am fcut scoala primar. - Unde esti, m-a ntrebat. - n Ardeal, la Fgras, sunt seful legiunii de jandarmi de acolo. - i-ti convine? - Nu prea. Am ncercat s m mut si n-am reusit. - Te mut eu. Unde vrei s fii mutat? I-am spus. - Bine. D-mi cererea si vino mine s-ti dau mutarea. Vino la mine la mas la amiaz. M-am dus cu o vaz de flori. - De ce-ai mai umblat? Eu sunt bogat, sunt director de banc. i acum, hai s-ti dau mutarea. A scos actele. Nu m puteam mira destul. - Multumesc foarte mult. Dar cum ai putut reusi? - Foarte simplu. Eu sunt francmason gradul 26 si el e
327
francmason gradul 16. El e seful jandarmeriei. i i-am dat ordinul s-ti fac mutarea. Asta-i tot. Fotino era multumit de felul cum lucrase n Rusia si de felul cum se comportase la procesul su. Singurul lucru care-l acuza era faptul c n-a fost anuntat imediat la 23 august 1944 de evenimentele din tar, ca el s fi luat msurile de aprare. Mi-a spus: N-am fost un abuziv. tiu ce nseamn a omor un om. Am executat numai ordinele si numai cele motivate legal. Astfel, n 1939 cnd regele Carol al II-lea a dat ordinul s fie mpuscati cte trei legionari din fiecare judet, ca rzbunare pentru c legionarii uciseser pe Armand Clinescu eu n-am executat ordinul si nu am ucis trei legionari, fiindc ordinul era ilegal. Unde au fost mpuscati, au fost mpuscati fr judecat. Eu n-am fcut asta. Am stat cteva luni cu el. Povestea. ntelegea c am nevoie de retragere de la povestile lui foarte profane. Fusese un epicureu, scosese toate plcerile din viat cnd i s-a ivit ocazia. Fr s fie nclinat spre rugciune, chiar si acum, nu tgduia valoarea religiei. Rationalist n gndire, ntelegea prea putin si viata si rostul monahilor si monahiilor pentru care avusese un retinut dispret. Admira mult pe clugrii din Franta. Pentru cultura lor, spunea el, o sor a lui era clugrit francez si n fiecare var mergea cu masina s-o vad. i asa cum a fost si cum mai era nc, cci restristea n care se gsea nu-i provocase nc o ntoarcere, suporta temnita cu o brbtie deosebit, cu o fort de invidiat. Nu stiu dac mai trziu nu s-a produs cumva n el o renastere, o ntoarcere cu privirile spre cer, cci nu l-am mai ntlnit. JUSTIIE I PROCESE LA NOI
328
nc si dup moartea lui Stalin din martie 1953, cnd oricum s-a produs un reviriment n Rusia, toat viata noastr public era controlat si ndrumat de consilierii rusi. Nu se mai cntau ode, nu se mai aduceau elogii nemaipomenite lui Stalin, dar spiritul lui rezista. De dincolo de moarte supraveghea viata de la noi. Omul murise, dar teroarea ce o stabilise si spiritul ei continuau si dup revolutia din Ungaria din 1956 si dup plecarea armatelor ruse de la noi. n 1958 duhul spaimei plutea peste tar. n justitie, n scoal, n armat, peste tot. ntlnirea cu avocatul bcuan Eugen Dragomir mi-a ntrit aceast prere. Spre a ntelege, redau urmtoarele spuse de Dragomir: Eram pe front la nord de Crimeea, comandantul unei unitti de artilerie. Eram n asteptare. Dar eram mereu sicanati si loviti de niste partizani. S-a observat c ei vin totdeauna dinspre un muncel. S-a trimis pentru control o patrul si nu s-a mai ntors; s-a trimis a doua si nu s-a mai ntors nici ea. S-a trimis apoi un pluton si nici el nu s-a mai ntors. Atunci Divizia noastr a hotrt cucerirea muncelului. L-am nconjurat si am ajuns la vrf. Era un platou. Vreo 80 de brbati civili si femei erau acolo. Se auzise o bubuitur. Unii se aruncaser la vale pe o pant impracticabil. Pe platou era o capr de lemne, lung, lng care sublocotenentul ce fusese trimis cu plutonul spre cercetare era pe iarb, tiat cu fierstrul n dou. Partizanii au fost dati n judecat si osnditi la moarte. Rusii au cutat s afle cine au fost ofiterii care au participat la prinderea partizanilor. i au aflat. Am tgduit, dar n-a fost posibil s lungesc tgada. Mi s-a fcut proces... - Ce-ai cutat, m-a ntrebat presedintele s ataci populatia pasnic a Uniunii Sovietice?
329
- Dar eu nu m-am luptat cu populatia pasnic, ci cu armata sovietic. - De ce ai intrat n Uniunea Sovietic? - Am fost mobilizat, fceam parte din armata romn si am primit ordinul lui Antonescu s luptm mpotriva Uniunii Sovietice. - i de ce ai tras n armata sovietic si n-ai tras n pmnt, ca s nu omori oamenii? - Noi nu ne-am dus acolo s ne jucm... era un rzboi, eram lupttori, trebuia s ne batem si nu s ne jucm, etc. i l-a condamnat la 15 ani. Presedintele completului de judecat era att de intimidat de rusi, nct a putut pune inculpatilor niste ntrebri att de idioate cum s-au vzut. Procese de soiul acesta au fost nenumrate. Din moment ce procesul s-a deschis, condamnarea era sigur. Nimeni nu risca o achitare. Fiindc presiunea rus era ngrozitoare. NAE COJOCARU Nu am stat numai cu el, mai era profesorul Mircea Nicolau, ce fcuse filosofia si avea preocupri literare deosebite, si, mi se pare, camaradul Nelu Rusu avocat. Faima lui Nae Cojocaru sosise la Aiud nainte de a veni el n persoan: lupttor de mare calitate, cult, viteaz, suflet mare. Pe unde a trecut a lsat impresii puternice pentru atitudinea lui demn si impresionant. Originar era din Constanta, comuna Vultur. Era avocat. Mobilizat, czut prizonier, nu s-a ntors din Rusia cu ceilalti ofiteri prizonieri, n 1948. Prt pentru atitudini prea romnesti, a fost condamnat la lagr n regiunea Vorcuta, lng Cercul Polar. S-a ntors n tar abia n 1951.
330
Dar n loc de libertate, pentru c luptase pentru tar, i s-a dat temnita pentru c era legionar si luptase contra Uniunii Sovietice. Asa ne-am putut ntlni. ederea mpreun a durat cteva luni. Cu toat foamea, ea poate fi considerat c a fost foarte plcut pentru c si ceilalti doi camarazi erau admirabili. A povestit multe; s-a ntlnit cu multi rusi si cu altii prin lagrele de munc prin care a trecut. Fantastica auror boreal cu frumusetea ei superb prin variatia de culori, cu sase luni de noapte si sase luni de zi, a vzut-o ctiva ani. Dar din povestirile lui retin, fiindc sunt de un interes mai general, dou momente. ntr-un lagr era un doctor foarte distins. Era si el detinut, dar lucra ca doctor n lagr. Pe Nae Cojocaru l-a impresionat acest doctor prin capacitatea si cunostintele lui. De aceea l-a ntrebat cum a ajuns s fie condamnat. i doctorul a povestit: Maxim Gorki, acest scriitor celebru, luptase mult pentru asigurarea succesului revolutiei n Rusia. De la un timp el nu se ntelegea prea bine cu Stalin. Atunci, spuse doctorul, au fost trimise la el dou masini de doctori universitari. Cnd le-a vzut, Gorki a zis: - Ce cutati la mine? - Vrem s v facem o vizit medical. - A! Nu-i nevoie, m simt nc destul de bine. - Dup zbuciumul ce l-ati avut si viata de lupt pe care ati dus-o si pentru care Republica noastr v e recunosctoare, e cu neputint s nu aveti cteva neajunsuri trupesti pe care din modestie le suportati fr s v plngeti. Dorim s v vizitm si s v ajutm. - Bine, a zis, dac struiti, poftiti si v multumesc. - L-am vizitat cu totii si i s-au prescris cteva medicamente. Dar dup cteva zile a murit.
331
Atunci Stalin a fcut un proces tuturor medicilor care l-am vizitat si ne-a condamnat la munc silnic cu deportare n Siberia, afar de cel care i-a inoculat otrava. Ca s nu se bnuiasc ceva, Stalin i-a fcut funerarii nationale si orasul Nijni-Novgorod a fost numit Gorki. Al doilea caz: Cojocaru l-a ntlnit n lagr pe ministrul adjunct de la telefoane Kaganovici, fratele sotiei lui Stalin si deci cumnatul lui Stalin. i l-am ntrebat care erau raporturile dintre Stalin si cumnatul su? Acesta a spus: dac Kaganovici auzea la telefon vocea lui Stalin, se nglbenea si se ridica n picioare si tot timpul convorbirii l petrecea n picioare. Nu rezist ispitei si mai povestesc un caz redat de Cojocaru. Aceasta pentru a arta care era atmosfera ce se crea n Uniunea Sovietic mpotriva evreilor si a se vedea greseala acestui popor, att de inteligent, cnd a fcut Yalta si i-a dus pe rusi la 40 kilometri vest de Berlin, vnznd Europa estic n ndejdea c prin comunismul rus vor stpni lumea. Greseal fundamental de care evreii si-au dat seama mai trziu si care a fost sursa attor enorme greutti pe care le-a suportat lumea si de care nici azi n-am scpat deplin. n Berlin, dup rzboi, erau patru sectoare, cte unul pentru fiecare natiune biruitoare ce a dus rzboiul cu nemtii : sectorul rus, american, englez si cel francez. n cel american era Eisenhower, marele general american, cu o armat american. n sectorul rus era, cu o armat rus, maresalul Jucov, cel ce a condus frontul de nord si s-a dovedit ca cel mai mare general rus. Sectoarele englez si francez au avut comandantii lor. ntr-o zi Jucov a zis: Hai s facem o petrecere la care s nu lum parte dect noi, rusii. Nimeni din ceilalti sovietici. i sa fcut petrecerea. La petrecere, Jucov, putin cam bine dispus, umbla cu
332
paharul n mn si nchina cu unul si cu altul din camere. Dar ntr-o camer d cu ochii de doamna Stalin care sosise atunci cu avionul. - Ce cauti aici, i-a zis, nu stii c-am dat ordin s nu fie aici dect numai rusi? Doamna Stalin a scos din poset un pistol si a tras n maresalul Jucov pe care l-a rnit la umr si apoi n grab a fugit la avion si s-a ntors acas. A doua zi maresalul Jucov era destituit. Cojocaru mi-a spus: ntr-un lagr am stat cu un colonel rus cruia sotia i-a adus de Crciun multe buntti din care mi-a dat si mie. L-am ntrebat cum de e n lagr si el mi-a spus povestea de mai sus, apoi a continuat: Eu sunt erou national si sunt prieten al lui Jucov. Dup ntmplarea din noaptea respectiv, ca s nu fie o revolt, toti prietenii lui Jucov am fost arestati. Dar aceasta arat c imediat dup rzboi s-a produs o trezire a sentimentului national rus si o ur crescnd mpotriva evreilor si constiinta c ei, rusii, trebuie s se conduc si s nu se lase condusi de altii. Iat cum Dumnezeu rstoarn planurile nedrepte ale oamenilor. * Din nou o izolare de 30 de zile. Nu-mi prindea ru si, prin morse, cnd voiam si puteam, luam legtura cu camarazii. Foamea era mare. M obisnuisem cu ea si ca s-o nsel mestecam mai bine alimentele considernd c asa ele capt alt valoare. Mi-am zis: trebuie s ncerc s obtin o mbunttire a regimului. Comandantul temnitei era un evreu, Coler, pe care nu-l vzusem la fat nc si care n-a fost mai ru dect colonelul Crciun, romn, care i-a urmat. Fixasem cererile n patru puncte
333
dintre care cel mai important a fost hrana. Consideram c dac nu cer mbunttiri nu-mi fac datoria fat de mine si fat de altii. Am spus militianului c vreau s vorbesc cu domnul director. M-a ntrebat: - n ce cauz? - Personal, am zis. i m-am dus la dnsul. L-am salutat cu salutul obligatoriu: - S triti, domnule director. M-a dus mai n fundul camerei probabil ca s nu se aud convorbirea de ctre militianul ce astepta la us ca s m conduc napoi. A plecat urechea ca si cnd ar fi asteptat s-i comunic o tain si mi-a fcut semn s vorbesc ncet. Mi-am dat imediat seama c a bnuit c merg s divulg ceva sau s prsc pe cineva. Dar dup ce am nceput s vorbesc tare si rspicat ncercnd s descriu regimul si ct de nedrept, n comparatie cu vinele detinutilor, reale sau inventate, si ct de departe e umanismul comunist de ceea ce ni se aplic nou, a fcut o mutr de contrarietate si deceptie si m-a ntrebat: - i acum ce vrei? - Am venit s v rog s ne mbunttiti regimul. S interveniti mai sus pentru aceasta. Vedeti cum se sting oamenii de foame. Sunteti martor la aceast tragedie. Spuneti lucrurile sus. - Te-a delegat cineva pentru aceasta? - Nu. Stau singur, dar spun lucrurile cum sunt, cum le triesc eu si cum ele sunt ale tuturor las impresia c eu i reprezint dac vorbesc despre ele. Dar oricine ar vorbi, dac spune adevrul, se gseste n acord cu toti care suport acelasi regim. Eu, nainte de a muri, am considerat c sunt obligat s v spun acest lucru ca s stiti c n-am acceptat s mor de foame fr a m plnge si a v ruga s schimbati regimul de nfometare pe care l duceti. i apoi am vrut s se stie si s se nregistreze
334
de dumneavoastr c regimul ce l-ati impus nu s-a suportat fr plngeri de ctre detinuti si fr tendinta de a v sesiza de gravitatea lui. - Bine! am nteles. Du-te! Esti cam ndrznet. - Deloc, domnule colonel. Demersul meu nu e un act de ndrzneal ci unul de disperare, ca cel ce, czut n ap, mai bate din mini nainte de a se duce la fund. - Da, da, nteleg, si a deschis usa. Militianul m-a dus la celul. Dar lucrurile au rmas aceleasi. Nici o schimbare, nici n bine si nici n ru. Vor fi fost si alte plngeri cci la aceleasi cauze sunt firesti aceleasi reactiuni; dar nu stiu dac ele au fost comunicate mai sus. Eram multumit de ncercarea ce am fcut-o. Peste cteva zile un locotenent major cunoscut mi-a deschis celula si m-a ntrebat: - Ce faci Grebenea? - Precum vedeti, m lupt cu foamea. - ntr-adevr, esti destul de slbit. Tu faci puscrie dinainte de noi, noi te-am gsit n depozit. Nu esti contra-revolutionar. Ai merita s nu te lsm s te scufunzi, dar trebuie s fii mai ntelegtor. - Adic cum? n ce fel? - Ai orbul ginii? strig el putin nemultumit. Uit-te nainte si vezi si ntelege, doar nu esti turc. - V multumesc, i-am rspuns. Cred c sunteti un om foarte cumsecade si n alte mprejurri ati da dovad de buntate. tiu, nteleg. Aveti un mandat impus de altii si nu puteti face binele dect n conditiile impuse de ei. Eu v multumesc pentru dorinta de a m ajuta care, n ce v priveste pe dumneavoastr, cred c e sincer. Pretul cerut de altii e prea mare iar dumneavoastr nu-l puteti reduce. Nu-l pot plti. Dumneavoastr mi-ati luat multe si ne-ati redus la situatia limit n care viata noastr se mai reazem acum abia n cteva fire.
335
Dar nu ne-ati putut lua nc putinta de a respinge unele oferte ale dumneavoastr care de ochii nostri sunt privite ca neonorabile si neumane. Prefer s mor n conditia pe care mi-ati creat-o dect s ies din ea pe calea pe care mi-o oferiti. - Treaba ta, a zis. Noi nu-ti putem face binele cu sila. i a nchis usa. CU ALI DEINUI - F-ti bagajul, mi-a spus gardianul, si peste cteva clipe un ofiter m-a condus ntr-o celul cu patru tineri. Cum am intrat, tinerii si-au manifestat fat de mine o bucurie mare, iar ofiterul privea pe vizet. Peste vreo douzeci de minute, ofiterul a venit si m-a luat de acolo. De aceea la mutrile urmtoare , opream manifestatiile de simpatie ale celor care m primeau pn dup plecarea gardianului. Am intrat ntr-o camer trist. Atmosfer de mormnt. Membri: Octavian Stetin din Bucuresti, fost sef al administratiei financiare din Bucuresti, bolnav grav de stomac. Un avocat oltean de la Horezu, fost 15 ani bibliotecar la Universitatea din Cernuti, cu dou doctorate, si un tran bntean tnr. Bietul Stetin, cnd m-a vzut intrnd senin si vesel s-a nviorat. S-a mirat de buna mea stare de spirit si mi-a spus: - Dac nu veneati aici muream. i dintr-o dat aud: - Cucuriguuu! - Dumnealui avocatul cnt tare de mai multe ori de zi cucuriguuu! iar eu sunt bolnav. Am nteles. Acest avocat oltean de 60 de ani, arestat de curnd si nc gras, cnta cucurigu ca s-l aud administratia si s-l crute c e anormal. Bnteanul era om cumsecade. Am intervenit asa: - Trebuie s introducem n camer o atmosfer de bucurie.
336
Cntnd cucurigu nu ne scpm viata ci ne-o pierdem prin atmosfera de tristete pe care ne-o provoac. Dumneata nu va trebui s mai cnti niciodat cucurigu cci provoci o atmosfer sinistr. Te rog s ntelegi asta. Vd c mnnci aproape ntreg turtoiul domnului Stetin dup ce acesta a luat ceva din el. - El nu-l poate mnca, replic avocatul. - Nu-i nimic. Las-l pn a doua zi. Nu i-l lua de la gur. Poate mai trziu ar mai lua din el, dar nu-l mai are. Dumneata, n loc s cnti cucurigu, trebuie s te rogi si n curnd o s te simti mai bine. - Dar nu mai stiu rugciunile. - Nici Tatl nostru? - Nici. - l renvtm. i am nceput s i-l spun. l nvta greu. - Acum hai s ncepem s spunem fiecare ntmplri fericite si vesele din viata noastr. S nu spunem ntmplri triste, cci nu sunt prielnice snttii noastre, n starea n care ne gsim acum. i chiar din prima zi atmosfera camerei a nceput s se schimbe si s ia un aspect plcut. S-a mai auzit uneori cucurigu strigat tare. Stetin nu putea iesi afar din cauza bolii; era prea slbit, nu primea tratament si se socotea pierdut. Eu i-am spus: - Cu ce primesti poti s te mentii, dac te rogi ai ncredere si esti vesel. i apoi de unde stii c nu vei primi si tratament medical mai trziu? ine-te bine acum! Stetin era un om cult. Fcuse doi ani de medicin, apoi a renuntat si a fcut dreptul si n loc s pledeze ca avocat a nceput cariera ca agent fiscal. A avansat repede si avea o experient frumoas pe linie profesional. Spunea cu oarecare laud c si Cervantes a fost om al fiscului. ntr-o dimineat, plin de ncredere, Stetin a spus:
337
- Mi-a aprut n vis Domnul Hristos si mi-a spus: Octav, mestec bine pine si-ti va fi bine. Pinea era de 92 de grame. A nceput s o mestece ncet de tot. Se simtea ceva mai bine, dar era nc foarte bolnav. ns peste vreo lun a fost o vizit medical. L-am sprijinit pe Stetin la dusul la vizit. Doctorul i-a prescris medicamente si le-a primit. Un sanitar, gardian i fcea injectiile iar pilulele le lua n camer si asa ajutorul i-a venit. Mi s-a prescris si mie Triferment si un mic tonic, dar cnd am cobort jos, la camera gardianului, s le iau, Biro, plutonierul ungur, mi-a comunicat: - Nu stii c tu nu ai dreptul de ajutor medical de la noi? si m-a trimis napoi. Doctorul nu stia probabil de aceast opreliste. i la celelalte vizite mai scria cteodat cte ceva pentru mine dar eu nu le-am primit niciodat fiindc eram trimis napoi dac coboram s le iau. Pn ne-am desprtit Stetin se refcu pe ncetul, avocatul se linistise si cucurigul nu s-a mai auzit n celul. De la tranul bntean, om de bun simt si de omenie, pstrez urmtoarea istorisire spre a trage din ea unele concluzii: ntr-o zi am pierdut oile mele: 72. Le-am cutat dar nu le-am gsit dect dup sapte zile. Nu lipsea nici una. Cinele era cu ele, lihnit de foame. De bucurie am tiat o oaie si i-am dat cinelui o bucat de carne. Cum a mncat-o a murit. Concluzia: Cinele e ca si omul. Nu trebuie s-i dai carne sau mncruri grele dup o foame mare, cci l omori. Ci se ntoarce treptat la regim normal, ncepnd cu zeam de cartofi, iaurt, lapte diluat cu ap, zeam de plante strecurate. La om, nici vinul, nici tuica, nici grsimile nu trebuie s intervin nc n alimentatie. Iar de la Stetin pstrez:
338
- Un prieten veni la mine si-mi spuse: ai impus prea mult impozit acestui prieten al meu doctor, cci e btrn. - Cum e btrn? Cci arat ca la 50 de ani. Scoate-ti buletinul, domnule doctor! Uimitor! El arta ca la 50 de ani si era de 75 de ani. - Bine, am nteles. Reduc impozitul. Dar cum ati fcut, domnule doctor. - Simplu de tot. n fiecare iarn, nc din tinerete, am mncat ctiva saci de mere si de nuci si nimic altceva. Concluzia: ca s rmneti tineri mncati iarna ctiva saci de mere si de nuci. * Un rcnet de nebun rsun n Zarc. Nu mai pot spune anul, dar inserez acest fapt. Era al lui Vasile Luca, fostul ministru de finante la noi. Secui de o obrznicie extrem, corcitur de romnc cu secui. Rcnetul lui n Zarc era sinistru. Gheorghiu Dej l-a debarcat de la putere n 1952, odat cu Ana Pauker si Teohari Georgescu. Fusese ministru al Finantelor. Pe lng Teohari Georgescu, pn la debarcare, a fost cel mai tare om din biroul politic. S-a afirmat, si nimeni n-a putut dezminti aceasta, c el a pltit functionarilor unguri, pe tot timpul pn la cderea sa de la Ministerul Finantelor, dou salarii: salariul corespunztor serviciului su de medic, profesor, etc. si altul, echivalent postului su, primit n plic de la partid. Dar pentru ce Gheorghiu Dej, ndeprtndu-i de la conducere pe Ana Pauker, pe Teohari si pe Luca, pe cei doi dinti i-a lsat liberi, iar pe acesta l-a bgat n temnit? Aceasta are explicatia sa pe care mi-a comunicat-o Petre Pandrea: Luca, ajutat de prietenii si, l-a arestat pe Gheorghiu Dej cu gndul sl omoare si l-a btut cu biciul pe spinare si l-a tinut arestat apoi,
339
nendrznind s-l ucid nc. Astepta s vad reactiunea de la partid. Atunci s-au sesizat ceferistii si ntrebau cu furie: Unde-i Gheorghiu Dej? Atunci Vasile Luca si acolitii si unguri l-au scos n balcoane si l-au pus s vorbeasc si s arate c e viu. Temnduse de o revolt a maselor, l-au eliberat. Tot Pandrea mi-a relatat o convorbire cu Petru Groza avut dup ce a iesit din lagrul de la Ocnele Mari, n 1953. ntr-o sedint a guvernului de sear, a spus Groza, am fost majorat. M si vedeam arestat si ntemnitat. Mi se ceruse s urmm linia, s ucidem 30.000 de romni, ca s nspimntm lumea si s putem aplica programul nostru. Dar eu am refuzat. Cel mai puternic era Luca. El presa si era nenduplecat. Atunci am cerut s amnm hotrrea si s ies s vorbesc nti n particular cu Vasile Luca. Am iesit. Era noapte. I-am spus: - De ce s ne umplem minile de snge? De ce s nu guvernm ntr-un chip mai civilizat? Priveste, natura e n pace. Stelele sunt linistite. Stihiile stau ntr-o ordine, ele nu fac crime. S nvtm de la ele si s fim n pace. i cam dup o or ne-am ntors. Urmasul lui Decebal a nvins pe urmasul lui Atilla si sedinta guvernului n-a mai adoptat o astfel de hotrre. Eram salvat., a adugat dr. Petru Groza. Asta probabil n anul 1949 sau 1950. Arestat n Bucuresti si bgat n temnit la Jilava, Luca s-a nfuriat si striga: - Eu sunt V. Luca, cum m-ati bgat pe mine n temnit? - Dac esti V. Luca, ce cauti aici, bagu-te-n p.m.? striga la el militianul. i n furia lui, n cteva zile Luca era nebun. Deci Gheorghiu Dej s-a rzbunat cum se cuvine pe acest dusman al su ce clcase toate regulile unei guvernri oneste prin sovinismul lui unguresc, ce l-a fcut s protejeze n mod
340
deosebit pe unguri spre paguba romnilor. Cazul lui Vasile Luca arat tentativa nereusit a ungurilor de a pune mna la noi pe postul de secretar general al partidului. NOI ARESTAI SOSII LA AIUD n tar era liniste, nimeni nu mai misca. Guvernantii, cu rusii peste ei, erau stpni absoluti pe tar. Lupttorii din munti au fost lichidati cu totii si organizatiile contra-revolutionare au fost prinse si distruse. Nimeni deocamdat nu mai ndrznea s ridice capul. i totusi m-am pomenit cu insi cunoscuti, eliberati dup decretul de reducere a pedepselor din 1946, sositi din nou n temnit. Unii, ce fuseser tineri, erau acum cu neveste si copii, cu rosturi sociale, ingineri avocati, profesori, etc. Unii au fost prieteni ai mei si i-am ntrebat: - Ce ati fcut, mi? Nu stiati ce e aici? - Absolut nimic, a fost rspunsul. Ne-am pomenit arestati si ni s-a spus: Trebuie s dati declaratia aceasta; dac n-o dati, v omorm. Rezistenta, imposibil de dus pn la capt. Cei ce s-au mpotrivit au murit. Numai n Oltenia au fost cinci morti. Declaratia cuprindea lucruri grave de tot. n esent e c s-au ridicat la lupt contra regimului si au fost prinsi n lupt. Iat cum au descris unii cum s-a ntmplat: - Am fost luat de acas si dus n munti (unii n pdure), culcat jos n dosul unei mitraliere ce avea n fat, la o anumit distant, ostasi. Eu, n pozitie de tragere. Scena a fost fotografiat. Mi s-a poruncit: D declaratie c ai iesit s lupti. Ai scos capul, ti dm o pedeaps mare, dar nu stai mult: ctiva ani si apoi te eliberm, fiindc n-ai fcut nimic. Acum avem nevoie de declaratia ta si dac n-o dai te ucidem ca pe-o musculit.
341
Astfel a venit un nou val, nu stiu numrul, poate 30-50 de mii. Altii au avut alte vini. Toti au primit pedepse mari. Sosirea lor era ceva de nenteles. Pe urm am nteles totul, chiar curnd dup valul de arestri. Iat explicatia: Romnia intrase la ONU n 1955 si i se cerea eliberarea detinutilor politici. Dar n 1956 a fost revolutia din Ungaria. ntr-o unitate admirabil trani, muncitori si armata s-au ridicat pentru sfrmarea jugului comunist. Dar atrocittile ce le-au fcut au fost nspimnttoare: au aruncat femeile de la etaje, jos, cu copii cu tot, dac erau sotii de comunisti. Au tiat nasul, gtul, organele genitale, snii la femei, au scos ochii comunistilor pe care i-au prins. O barbarie grozav care i-a speriat pe rusi si pe ai nostri. Deci poporul se rzbun crunt. Rusii, vznd loialitatea romnilor, si-au retras armata din Romnia n 1958. Dar ca s aib liniste desvrsit aici, s nu se repete cazul din Ungaria, sau poate din dorinta ascuns de a mai chinui pe cei condamnati din Romnia si a mai lovi putin poporul romn, au ordonat arestri noi, nejustificate. Au fcut mii de procese n felul cunoscut; s-au dus si la ONU cu fotografiile celor rsculati, cu marile sentinte ce le-au obtinut n urma declaratiilor, si au spus: n Romnia e o stare prerevolutionar. Nu se pot face eliberri din temnit pentru c s-ar face o destabilizare si Europa are nevoie de liniste. Asa au nselat rusii si ai nostri lumea. n toamna lui 1958 au nceput arestrile. Ele au continuat si n 1959, spre a da o not de autenticitate faptelor. A nceput n Aiud un regim de asuprire sporit, si chiar de teroare, cu lovituri de bt la iesirea la plimbare. Dar numai n celular, nu si n Zarc. Iat primul dintre fostii cunoscuti, sositi acum la Aiud. Clugrul Arsenie Papacioc, eliberat n 1946, se ntorcea acum din nou.
342
Sculptor de profesie, fcuse nainte de eliberare niste porti foarte frumoase ce l-au dovedit ca pe un sculptor de talent. Foarte credincios si blnd, cu o vocatie religioas evident dinainte de eliberare, nu credeam c-l va mai paste puscria. Se prezenta acum ca un monah superior, cu o frumoas trire, cu un duh profund crestin. Prezenta notele unui clugr ales. Era clugr la Sihstria, o frumoas mnstire din judetul Neamt. Arhimandritul Ilie Cleopa si cu el spovedeau pe patriarhul Justinian Marina. Nu fcuse nimic ru. Dar ntr-o zi organele Ministerului de Interne au aprut... Ilie Cleopa a reusit s fug pe fereastr, iar pe el l-au prins, pe cnd voia s sar. Odat cu el au arestat vreo 18 personalitti dintre cele superioare ale Bisericii Ortodoxe de la noi, profesori si monahi distinsi. Printre acestia erau profesorul Tudor Popescu, Dumitru Stniloae, Arhimandritul Benedict Ghius, monahul si poetul Bartolomeu Valeriu Anania, Antonie Plmadeal, Sandu Tudor acum staret la Raru cu numele schimonahul Daniil, Nicolae Porsena, Ieromonahul Sofian Boghiu<?>, toti figuri exceptionale. Schimonahul Daniil fcuse un acatist nchinat Maicii Domnului cu titlul: Acatistul Rugului Aprins. Pe toti acesti 18 i-au bgat n aceast grupare: Rugul Aprins. Erau vrfuri ale Bisericii si ale gndirii teologice. Aceasta a fost si singura lor vin pentru c regimul mai struia n erezia c religia si slujitorii ei dezvolt o activitate antisocial n stat. Dictonul lui Marx: Religia e opiul popoarelor era vehiculat peste tot de toti activistii de partid, semidocti, ca un adevr de la sine nteles. Aceste arestri s-au fcut la cererea rusilor, cci ei dirijau nc toate la noi, ca procesul de ateizare sustinut de stat s nu fie mpiedicat. Dar dac lumea de afar a fost lipsit de cuvntul lor ntelept prin ntemnitarea lor, cei dintre zidurile temnitei s-au
343
bucurat de prezenta lor si au primit nvtturile acestora ca pe o hran de mult dorit. Dumnezeu i-a nvrednicit si pe ei s sufere pentru El, precum El a suferit pentru ei si pentru noi toti. Cu fiecare detinut nou veneau stiri noi de afar si astfel aflam ce se ntmpl n tar si n lume. Lumea era interesat ndeosebi de raportul de fort dintre rusi si americani si dac perspectivele unei destinderi se pot ivi. Desi Hrusciov prea a permite o destindere n Uniunea Sovietic ca o destalinizare, la noi lucrurile erau nc tinute foarte strns, fapt ce se observa att afar, ct si n nchisoare. Monahul Arsenie Papacioc a descris cu multe amnunte ntmplrile ce au dus la procesul ce a fost fcut n 1954 Mnstirii de maici de la Vladimirestii Tecuciului. Desigur, acolo unde se adunau zilnic de la o mie la 30.000 de oameni si unde se fceau rugciuni struitoare cu vindecri minunate si <?>profetizri de viitor ce s-au verificat ntocmai, partidul avea tot interesul s dispar acest centru spiritual din tar. S-a cerut mutarea clugritelor n alte prti, risipirea lor. Adic desfiintarea mnstirii. Clugritele au refuzat s se autodistrug. Cum cererea de mutare era fcut prin glasul Patriarhului Marina, refuzul era neascultare, clcarea votului ce l-au depus de a se supune. Clugritele au considerat c patriarhul a fost constrns s le cear mutarea, risipirea, deci c el n-a fost liber, si au crezut c pot s refuze mplinirea lui. n refuzul lor, totusi, ele au gresit. Iar distinsul monah Arsenie critica cu o severitate extrem acest act al lor. Eu am considerat c el trebuie privit cu mult mai mult bunvoint. DOCTORUL AUREL MARIN
344
Cel mai mare doctor orelist din tar, si probabil unul dintre cei mai mari din lume, a fost smuls de la spitalul din Bucuresti unde lucra si de la catedra universitar si dus la Aiud. El e doctorul Aurel Marin originar din judetul Tecuci. Aducerea lui n temnit arat cu ct usurint si lips de judecat de apreciere a omului deosebit, a savantului, smulgea partidul pe oricine din viata public si-l destina temnitei. N-am stat numai cu el, eram patru n camer cnd a fost adus ntre noi. n 1959 cnd a intrat n camer era nalt, frumos, bine fcut, usor slbit si putin palid. Motivul arestrii l-a povestit tuturor. n 1956 a plecat la Paris la o conferint medical international. n timp ce era acolo a izbucnit revolutia n Ungaria n octombrie. Din cauza revolutiei nu s-a putut rentoarce imediat n tar. A rmas la Paris n gazd la o romnc foarte apreciat acolo, care avea o librrie de note muzicale. Acolo au venit la el unii romni din emigratie care, avnd printi sau frati bolnavi n Romnia, l-au rugat s le duc medicamente, ceea ce a si fcut. El plecase supravegheat de un doctor evreu. Cnd s-a ntors n tar a predat medicamentele si n-a avut nici o neplcere. Dar n 1958 toamna a fost arestat si cercetat pentru activitatea de la Paris. A fost nvinuit c a luat legtura cu trdtorii din strintate si a adus medicamente pentru ai lor. Cercetrile au fost extrem de dure, ca la hotii de cai, ca la niste banditi. Ele au durat cteva sptmni. Doctorul Marin a fost dus la exasperare. Sttea pe un pat suprapus. Hotrse s se arunce jos, s-si sparg teasta cnd va veni militianul s-l cheme din nou la cercetri. Dar era jos cnd militianul a spus: - Esti gata, ai terminat cu cercetrile, f-ti bagajul. Cercetrile l-au adus la un nceput de ulcer si i-au afectat inima. L-am ntrebat: - Cum ai dus-o sub comunisti? - Pn n 1952, ntr-o tensiune continu. Noi, medicii,
345
tineam sedinte. Medicii evrei erau de o ndrzneal si de o obrznicie nemaipomenit. Atunci m ddeam la ei. Ei erau puternici n partid. Dar cnd m duceam acas m cuprindea frica c voi fi arestat. i asteptam cu nfrigurare o alt sedint ca s m dezic. Dar dup aceea m mustra constiinta: te-ai compromis, mi ziceam. Ca s m reabilitez n fata constiintei mele ddeam atunci jumtate din consultatii gratuit. i abia asteptam alt sedint s ies cu asul s m reabilitez. i apoi iar m cuprindea frica, si iar m deziceam, si tot asa mereu. Pn ntr-o zi cnd colegii evrei au aprut ca niste mielusei. Ce se ntmplase? n Rusia se pregtea ceva contra lor. Asteptau un pogrom ntins si la noi. De atunci ei au fost la locul lor. Vznd cum este regimul la Aiud, doctorul Aurel Marin a spus: - Cu acest regim nu rezist nimeni mai mult de un an. Acest lucru e cunoscut de toat lumea stiintific. - Afl, Aurel, c eu, Grebenea, stau n acest regim din 1953, deci de 6 ani. - A fost oare posibil? - Precum vezi! - Toat stiinta lumii s-a dus dracului, toate canoanele ei sau desfiintat. Aiudul a rsturnat toat stiinta lumii. Spiritul a nvins materia si a sustinut-o chiar cnd era ntr-un proces de total distrugere. Existenta spiritului se dovedeste si prin aceea c nu las s moar un trup ale crui forte sunt epuizate, adaug el. Doctorul Aurel Marin era nscut n 1919. Fcuse rzboiul. Operase o multime de oameni pe front. La arestare avea peste 5000 de operatii fcute. Avea procedee proprii. Celor ce se prea c si-au pierdut graiul pentru totdeauna, le reda glasul printr-o operatie la corzile vocale, necunoscut altora. Vizitat de un doctor rus ce era doctorul biroului politic al
346
rusilor, orelist, acesta i-a spus: Noi nu avem asa ceva nc, ceea ce faci dumneata ca orelist noi nu putem face. Dup ce a plecat, i-a fcut doctorului Marin o propagand, n scris, admirabil, despre care a aflat mai trziu de la alti doctori rusi ce l-au vizitat. Doctorul Marin mi-a povestit n particular toat viata lui. Avea un remarcabil talent literar. Ministrii si membrii Comitetului Central aveau spitalul lor anume pentru ei, dar multi veneau la tratamente la doctorul Aurel Marin. inea conferinte de O.R.L. pentru toate capitalele de judet ale trii. Prin 1960 a fost luat s lucreze la spitalul penitenciarului, iar n 1962 s-a eliberat. Cum? Doctorul rus orelist de la Biroul politic al rusilor a venit n Romnia s-l mai vad si, negsindul, s-a nfuriat si a fcut scandal. Ai nostri s-au sesizat si ndat lau scos din temnit. Dar nenorocul l pstea. N-a avut linistea de care avea cea mai mare nevoie spre a se reface. A fost pus s conduc n Bucuresti un spital. Mergea minunat. Faima lui crestea. Tot mai multi veneau la acest spital. Atunci doctorul Voinea Marinescu era ministrul snttii. L-a chemat si i-a spus s se mute la un alt spital mai mare, asa cum merit, dar doctorul Marin l-a rugat s-l lase aici, cci e multumit si n-ar vrea s se mute. Ministrul a fost de acord. A doua zi au venit niste doctori si i-au cerut s se mute. El le-a spus ntelegerea cu ministrul. Ei l-ar fi insultat c face pe ncptnatul si altele, n urma crora a avut un infarct, nu mortal. Ajuns acas, o scen de gelozie a sotiei, care nu stiuse ce se ntmplase la spital, a dus la al doilea infarct care i-a adus moartea. Pierderea lui nu era o pierdere a medicinei romnesti, ci si a medicinei universale. Legasem o frumoas prietenie cu el si n celul mi spusese: De voi tri voi fi doctorul sfintiei tale si la toat familia dumitale, toat viata mea.
347
n 1964 a murit din pricina, probabil, a geloziei si a unor colegi ai lui invidiosi si haini. Prin telefon am primit salutri cordiale de la Petre Pandrea care a fost arestat si trimis la Aiud. Comunica c a ndeplinit toate recomandrile ce i le fcusem si astepta cu bucurie clipa rentlnirii noastre. Deci el a venit cu noul val de detinuti din 1958-1959, val cerut de rusi, cu care au motivat la ONU starea prerevolutionar din Romnia si deci neputinta eliberrii detinutilor politici de la noi. * Din timp n timp, la 5-6 luni, veneau unii procurori tineri s ne vad. Dar ei puneau niste ntrebri stereotipe: Cte saltele aveti n camer? Cte paturi? Cte perne? Dar nici un cuvnt despre cum trim, despre sntatea noastr, etc., si treceau grbiti. n 1946 mi se redusese pedeapsa cu un sfert, deci din 25 de ani de condamnare rmsesem la 18 ani si 9 luni. De la ei am aflat c acum n 1959, cnd urma s m elibereze, la dosar aveam tot 25 de ani. Am cerut s aduc dosarul s-l vd. Au adus un alt dosar dect cel pe care-l cunosteam si n care nu era trecut reducerea pedepsei, semntura procurorului si stampila. Le-am spus: - Nu e acesta dosarul. - Acesta e dosarul, au rspuns ei, si reducerea de care vorbesti dumneata n-a fost valabil fiindc nu fusese pus stampila. - Au fost cam 1.000 de dosare ce ne priveau pe noi la care au lucrat mpreun cu procurorul zeci de avocati detinuti. Acestia erau oameni destepti, stiau dreptul si toate le-au fcut cum se cuvine. Apoi le-am mai spus: - Eu am vzut dosarul meu, l-am avut n mn si totul era n regul, cu stampil cu tot.
348
M uimea cum au putut face aceast miselie. N-am auzit n analele justitiei de vreun fapt asemntor. Mi-am zis: Poate numai mie mi-au repus pedeapsa, pentru c eram mai ru vzut. Dar nu era asa. La toti care nu s-au eliberat pn n toamna anului 1956 li s-au pus la loc anii ce fuseser redusi prin decretul din 1946. Era ceva fantastic si totusi real. i nou, care lucrasem n min, ne-au comunicat oficial c fiecare an de munc la min va fi considerat un an si jumtate si c dup patru ani de munc vom fi eliberati toti. Cte fgduieli, attea minciuni! Ah! Comunistii! Se hrnesc cu minciuni, cum mnnci pine si bei ap. i desi i stiam, n-as fi crezut totusi s gsesc stears din dosar reducerea pedepsei. O tempora! O mores!17 Ce puteau spune bietii procurori! Erau pusi ntr-o situatie ingrat: s mint cu nerusinare. De altfel ei nsisi erau destul de fricosi. Un militian, cnd procurorul era n celul, voind s glumeasc, a nchis usa cnd procurorul era nuntru. S-a speriat grozav si s-a nglbenit. Noroc c militianul a deschis repede usa. Srmanii procurori! Erau si ei ca frunza pe ap. ntr-un regim abuziv ce sigurant puteau s aib? Toate se puteau ntmpla. * Am primit o pedeaps de 8 zile izolare cu mncare cald numai a doua zi. Am ntrebat pentru ce si mi s-a rspuns de ctre gardian: Ai fost vzut cu degetul arttor ridicat n sus. Pedeapsa se executa ntr-o celul cu ciment pe jos, n care era o tinet de lemn, fr capac, ca s nu te poti odihni pe ea. Celula era de 4 metri lungime si 1,70 metri ltime. n aceast pedeaps nu aveai cum s te odihnesti deoarece
17
Asa timpuri! Asa moravuri! 349
nu era pat. Seara la orele 10:00 se d o ptur de dormit; dimineata la orele 5:00 trebuia s o predai. Jos nu te puteai lsa, cci era frig. Ca s nu ngheti te plimbai obosit; te puteai rezema usor de usa de lemn, asezat cu umerii pe pragul ngust, cu picioarele ridicate pe us <?>. Era greu s te odihnesti astfel pentru c picioarele ti cdeau jos. Masa: 1. Dejunul: ceai sau terci ndulcit cu 8 grame de zahr pe zi, adic 250 pe lun (aceasta era regimul tuturor). Un turtoi cald de fin de porumb frmntat si copt la cuptor, de 400 grame, si o bucat de pine de 92 de grame. Pinea si turtoiul, pentru toat ziua. 2. Prnzul: ciorb de fasole, de cartofi sau de arpacas, cteodat vara cu bostnei. n aceste mncri se ddea si carne, care uneori a fost de 250 grame pe lun pentru un om. Alteori ea s-a ridicat pn la 500 grame pe lun. Cnd mncarea era mai gras, si asta cel putin o dat pe sptmn, se primeau murturi: gogonele, morcovi murati (bucti de morcovi), frunze de telin si chiar cte o bucat de telin. Niciodat nu se ddeau zarzavaturi proaspete, ci numai murate. Se ddea uneori si un bot mic de varz murat. Era o desftare cnd mncarea era si cu adaosul de murturi. Murturile erau de obicei din anul trecut. 3. Cina: una din mncrile de la amiaz. Uneori un arpacas sau zeam de cartofi n care erau si niste ardeiasi necopti cu rosii, culesi ca s nu dea bruma peste ei. A doua zi n pedeaps nu se ddea dect pine si turtoiul. Abia asteptai a treia zi ca s mnnci ceva cald. Cnd mergeam n izolare m uitam imediat pe peretii celulei. Camera era vruit cu calcio vechio, ca s nu se scrie pe pereti si s se transmit mesaje. Eu m uitam pe pereti si, dac descopeream o cruce din felul cum s-a asezat varul, mi spuneam: i acum scap cu bine din aceast izolare. i scpam,
350
cci am avut mai multe izolri cu pedeaps. Izolarea era un prilej de linistit meditatie si rugciune. Cnd m-am ntors din izolare, fiecare camarad de camer mi-a oferit pinea pe o zi. ncercnd s o resping, ei au spus c mi-e destinat, c ei n-o mai mnnc, si dac n-o primesc, o arunc n tinet. i asa eram obligat s o iau. Cnd se fceau izolri, cei din camera de unde a fost ridicat cineva, ddeau imediat ce puteau telefon celorlalti ca s-i anunte de cele ntmplate. De asemenea, si la sosire. De altfel si alt schimbare, de orice fel, era comunicat. Astfel se stia cine a plecat si cine a venit. Cei nou veniti, fie de afar, fie din alte temnite, repede erau ntrebati ca s se afle ce mai este. tirile importante erau comunicate tuturor. i cum unii ascultaser posturi strine, veneau ca niste albine, plini de stiri. PROFESORUL GHEORGHE MANU Omul admirabil care a sprijinit si sustinut cunoasterea n Zarc a fost profesorul universitar de fizic atomic Gheorghe Manu, nepotul generalului nationalist Gheorghe Manu din 1848. El a fost ca o comoar din care au primit toti. Cunosctor bun al limbilor englez, francez si german, el a dat lectii de aceste limbi oricui era n apropierea sa. Cunostea istoria universal si a Romniei ca un specialist, desi doctoratul era luat n fizic atomic. A lucrat si studiat la Paris la Institutul Curie si a fost martorul descoperirii de ctre Werner Heisenberg n 1927 a teoriei indeterminrii care i-a adus acestuia premiul Nobel si la asezat ntre cei sapte cei mai mari savanti ai lumii n fizic atomic. El mi-a spus: Descoperirea colegului meu Heisenberg face posibil pentru prima dat n lume dovedirea stiintific a existentei lui Dumnezeu. Biserica, ns, nu s-a aplecat destul
351
asupra cercetrii acestei teorii ca s trag n folosul su toate consecintele ce decurg din ea. Gheorghe Manu, ca si naintasul lui, a fost un mare patriot, un lupttor neobosit. Dup 23 august 1944 el a putut intra la marile ntreprinderi industriale pentru a lua date despre exploatarea lor neomenoas de ctre rusi, desi noi eram proprietarii lor. A prezentat la Congresul nostru de pace din 1946 o documentatie puternic, cu date economice, financiare, n limbile englez si francez, n 14 capitole. Manuscrisul, cu titlul n dosul cortinei de fier, a fost depus pe masa Congresului pentru aprarea Romniei. ntr-un capitol, el arat c Romnia este placa turnant a Europei si cine stpneste Romnia si Carpatii are un avantaj strategic enorm fat de cealalt parte. El arta eforturile enorme ale statelor romne Moldova si ara Romneasc n aprarea Europei de invazia turceasc si mpingerea ei spre Occident. Ce jertfe enorme au trebuit s fac romnii! Timp de 500 de ani, cam la opt ani ei au avut o invazie. Cine ar fi putut avansa n aceste conditii? El s-a ntlnit de dou ori cu seful spionajului englez pentru Europa sud-estic spre a discuta ce se va putea face pentru mbunttirea situatiei de la noi si din trile ocupate de sovietici. Concluzia: n Anglia si n America opinia public abia s-a obisnuit cu ideea colaborrii cu rusii. Stalin este numit Onkel Stalin. Cu greu va putea s fie ntoars de la felul cum judec acum. El recomanda acte de mpotrivire comunismului impus de rusi din partea tuturor, ca aceasta s-i conving pe occidentali s-si schimbe orientarea si s fac ceva pentru spatiul din dosul Cortinei de fier. n fond dac occidentalii erau neputinciosi, Stalin i-a nselat si i-a legat bine de gard. Gheorghe Manu fcea n scris lectii de istoria Americii. El scria cu litere de tipar pe o plcut de spun textul pe care tot
352
etajul Zrcii l astepta cu nfrigurare. Era ascuns la closet, unde era cutat si luat. Dar era att de bine scris, nct aveai impresia c e o foaie tiprit. Toti nvtau istoria Americii si admirau democratia ce s-a nscut acolo. Incontestabil, Gheorghe Manu fost unul dintre cei mai savanti oameni ce au czut n puscrie. O suporta n liniste, cu rbdare, cu o mare demnitate si fr exces, ca pe o conditie dat, inexorabil. Legionar, caracter ferm, cu tinut rectilinie n viat, cu respectul valorilor mari ale spiritului, n-a putut accepta reeducarea din 1964 cnd urma s se elibereze. Cererea de a-si renega trecutul, de a ataca fostele partide politice si pe legionari si de a luda pe comunisti, a respins-o cu indignare. Pus la presiune, n izolare, singur, pentru a-l frnge, cnd l-au cercetat avea besici de ap la subsuori si n alte locuri: tuberculoza izbucnise cu putere si fr oprire. Zadarnic a fost apoi interventia salvrii, cci corpul ceda mereu. Marele om muri, ca si Mircea Vulcnescu, rpus de aceeasi boal, tocmai cnd trebuia s se elibereze. Moartea lui e datorat exceselor directorului temnitei de la Aiud, care n-a nteles c un corp cu totul slbit nu poate fi pus la grele ncercri, la probe de rezistent, fr s se distrug cu desvrsire. Colonelul Crciun i-a frnt trupul, dar n-a obtinut nici o concesie. Vestea mortii lui Gheorghe Manu n conditiile expuse a ndurerat profund toat Zarca. Dac-mi amintesc exact, el era nscut n 1902. Se tinuse bine. S-ar fi eliberat la 62 de ani si ar fi putut apoi s fie foarte folositor att prin stiinta lui, ct si prin relatiile lui mari, dac fanatismul, dogmatismul si intoleranta lui Crciun nu l-ar fi ucis.
353
PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE Pedepsele se ddeau de obicei dup unele greseli: ai fost prins vorbind cu vecinii, n-ai salutat cuviincios organele de serviciu cu formula S triti, ai cntat tare n celul Hristos a nviat la Pasti sau alt cntec religios la vreo srbtoare, ai fost vzut prinznd muste, adic nchinndu-te n camer, n-ai acceptat vreo propunere de a deveni informator, toate acestea erau greseli si motive de pedeaps. Dar erau si cazuri cnd nu ai fost prins cu greseala respectiv si totusi erai pedepsit. Asta ca s se mai scad puterea de rezistent a detinutului, ntruct masa cald la cei pedepsiti se ddea numai din dou n dou zile. Iat-m iar pedepsit fr motiv. Cum am intrat n celul, cel dinti lucru a fost s caut pe perete dac o sfnt cruce s-a ivit din felul cum a curs varul n vruirea cu calcio vechio. ndat am gsit nu una, ci mai multe. Eram ncredintat acum c m voi ntoarce sntos ntre ceilalti, cum s-a si ntmplat. Izolarea aceasta a fost pentru mine foarte rodnic. Meditnd asupra nvtturii crestine mi s-au limpezit n inima mea cteva probleme, cu o claritate necunoscut mie n trecut. i se nchegau n inima mea att de bine, nct m miram. Mi-am zis: dac as avea acum condei si hrtie as scrie imediat o carte frumoas n 14 capitole bine nchegate. Ele priveau vreo patru capitole pe Mntuitorul, un capitol Maica Domnului, un capitol Sfintii Profeti, un capitol Sfintii, un capitol moastele Sfintilor, un capitol cu nemurirea sufletului, un capitol despre viata viitoare, un capitol despre triumful crestinismului, un capitol Minunea <?>, un capitol despre Sfntul Apostol Pavel, un capitol cu perspective crestine. Toate erau limpezi si le rumegam mereu n gnd. Capitolele veneau unele dup altele, fr s le caut, curgeau.
354
Interesant. Trebuie s fii oare izolat ca s-ti vin n minte toate acestea ca si cnd ar curge dintr-un izvor de dincolo de tine, pe care tu l-ai strnit s curg prin meditatie? Oricum, suntem mai complicati dect ni s-a prut pn nu am avut astfel de stri si dect crede n genere omul comun si fr experiente spirituale. Ateismul se explic prin lipsa tririlor spirituale. Cum s afirmi c nu exist Dumnezeu dac n viata ta n-ai avut nici o legtur cu El, dac nu L-ai cutat niciodat, dac nu te-ai rugat Lui? Dar poti avea acest curaj dac esti om serios? Pe ce te bazezi? Pe necunoasterea ta? Poate fi necunoasterea ta un izvor de cunoastere pentru tine? Cci a afirma nu exist nseamn c neexistenta lui Dumnezeu ai afirmat-o ca un act de cunoastere, adic n felul c tu stii c nu exist Dumnezeu. Dar o poti dovedi, omule necredincios? Dac ai afirma, nu stiu, ai exprima o ndoial, o necunoastere. Dar dac spui nu exist, nu mai exprimi o ndoial, o necunoastere, ci o cunoastere: nu exist. Dar cu ce te justifici? Multi s-au strduit, dar nimeni n-a putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu pentru c El e nssi existenta. De aceea, El s-a definit pe sine: Eu sunt Cel ce sunt si El este Cel ce este (Iesirea, 3:14). REMUS BELU Rentors, iat un camarad nou: Remus Belu. l cunoscusem la min la Baia Sprie si acum iat-ne laolalt n aceeasi celul cu nc doi camarazi. Fiindc mi s-a prut a fi o inteligent cu totul superioar ncerc cteva consideratii asupra lui. Fiu de magistrat din Buzu, cu o mosioar n judet. Tatl mort, iar mama cu studii de francez la Paris, a fost directoare la un liceu de fete din Turnu Severin si apoi din Rmnicu Vlcea. Acum triau la Bucuresti.
355
Remus a fcut dreptul si a iesit avocat, cu un mare suflu legionar. N-a apucat s se manifeste bine cnd a fost arestat. Putin palid la fat, rezista bine, psihicul i era puternic. Prietenos, sincer, cu totul politicos si atent, dornic de adevr, pare c nici o musc n-ar fi fost n stare s o ucid. Dominanta notelor sale psihice era inteligenta supl si superioar, aplecat spre cercetare si cunoastere. Iubea cu mare pasiune Miscarea Legionar, cu o admiratie la culme a cpitanului si a lui Radu Demetrescu Gyr. Cu poetul avusese multe ntlniri personale si o prietenie admirativ, cci era cu vreo 14 ani mai tnr. Poetul era nscut n 1905. El mi-a spus c Radu Gyr a fcut rzboiul si a fost decorat cu Virtutea Militar si cu decoratia german Crucea de Fier. Eliberat de pe front n timpul lui Antonescu, dup ce-si fcuse datoria, oamenii lui Antonescu i-au fcut multe neplceri, nicidecum meritate. Iar el a fcut o plngere direct lui Antonescu si, n loc s o termine cu o deosebit consideratie sau altfel, a spus: fr nici o consideratie. n urma acestui fapt a fost lovit pe strad n Rmnicu Vlcea de un ofiter. L-am rugat pe Remus s-mi descrie pe larg organizatia ONU. O mai fcuse Rici Hilard, profesor de drept international. Dar ct deosebire! Cu mult superioar era descrierea lui Remus. Povestitor excelent, a descris unele filme deosebit de bine. El a nteles intriga, motivul actiunii, montarea, valoarea filmului. De aici am dedus marile lui posibilitti si ct promitea acest tnr. Era ngrijorat de mama lui rmas ntr-o stare de mari lipsuri. Am aflat la baie de la un nou venit din Bucuresti c distinsa profesoar spla vase n unele familii bogate din Bucuresti. Nicicum n-am vrut s-i mprtsesc aceast trist veste, ci i-am spus c am aflat c nc este n viat. Nu primea pensie.
356
l interesau probleme de teologie. Pe unele le-am dezbtut numai cu el, pe altele si cu ceilalti. M-a ntrebat: - De ce facem slujb pentru morti si poman? Strng n cteva cuvinte rspunsul ce s-a dat pe larg: Faptele hotrtoare sunt cele pe care le facem noi nsine n viat. Cele ce se fac dup aceea, de altii pentru noi, au un caracter cu totul secundar. Faptele bune sunt cu att mai pretioase cu ct intentiile cu care le-am fcut, flacra interioar care le-a sustinut, au fost mai curate, mai dezinteresate si mai sfinte. Faptele noastre bune rsar din mila lui Dumnezeu, care se manifest ca un ajutor de la Dumnezeu, ca un har, o putere ce vine de sus, si din vointa noastr de a face binele n numele lui Dumnezeu. Cum nimeni nu stie exact dac un mort e bun naintea lui Dumnezeu, Sfnta Biseric face rugciuni pentru toti: cci gndurile Mele nu sunt ca gndurile voastre si cile Mele ca ale voastre, zice Domnul. i ct de departe sunt cerurile de la Pmnt, asa de departe sunt cile Mele de cile voastre si cugetele mele de cugetele voastre (Isaia 55, 8-9). Se poate ntmpla ca unii s fie curati si s nu fie nevoie de rugciunile si pomenile ce le facem pentru ei. Ei s fie curati naintea Domnului. Nici atunci cele fcute de noi nu sunt n vnt, nu sunt pierdute. Ele au un caracter reversibil: se ntorc asupra celor ce le-au fcut. Ele i curt, i ndrepteaz, i nalt si i sfintesc pe cei ce le-au fcut, ca pe niste acte de mil si pietate pentru cei ce nu mai sunt aici, dar exist dincolo. i mai e ceva: se mentine comuniunea cu lumea celor morti, cu sufletele lor. Iar cu lumea de dincolo suntem legati prin mii de fire nevzute si insesizabile. i aceast legtur cu cei morti are o mare valoare moral si spiritual pentru noi si se reflect si ca un ajutor pentru cei sraci. E ca un aviz: si tu vei muri, deci atentie. Iar pentru cei ce n-au avut destule fapte mntuitoare
357
rugciunile si pomenile devin un ajutor sigur. Cci starea sufletelor dup moarte nu e cu totul stationar, ci ntr-o usoar ridicare spre mntuire pn la judecata din urm. i pentru cel ce n-are pe nimeni s fac aceste rugciuni si jertfe pentru el, rmn rugciunile Bisericii ce se fac pentru toti mortii. * n aceast prigoan comunist au fost unele sotii sau mame de legionari care s-au ridicat la cea mai mare nltime, peste asteptri. Buna lor reputatie s-a rspndit si la detinutii politici. Cinci dintre ele le-am socotit eu c au atins culmea. ntre ele si mama lui Remus, de aceea i-am spus: - D-mi adresa voastr de la Bucuresti. Dac nu voi muri, voi merge la Bucuresti s-o vd, s-o felicit si s-i prezint omagiile mele. Mi-a dat-o si am nvtat-o pe dinafar, cci nu putea fi vorba de hrtie, creion etc. Eliberat n iulie 1964, n primvara lui 1965 m-am dus la Bucuresti si ntr-o dimineat m-am dus la adresa lui Remus. N-o uitasem. Mi-a deschis mama lui. M-a uluit: era cu o rochie cum nu mai vzusem niciodat. Avea pe ea o sut si mai bine de petece. Remus era la serviciu, chiar n luna aceea fusese angajat. Nu putuse schimba rochia mamei sale. El urma s vin la orele 3 dup mas. Eu, dup cteva cuvinte ce le-am spus, am cerut scuze si m-am retras spunnd c vin mai trziu. M-am dus la o florrie si am cumprat un brat de lalele si am mers cu ele si i le-am pus doamnei Belu n poal. Am felicitat-o pentru tinuta si eroismul ei si i-am srutat mna (era o exceptie cci eu nu obisnuiesc s srut mna doamnelor). A nceput s plng cu hohote. I-am spus cteva cuvinte de mngiere si m-am retras. La trei l-am asteptat acas la el pe Remus; mam-sa n aceeasi rochie. Poate c nu avea nc alta si avea vreuna
358
asemntoare. L-am invitat la mas la restaurant. Nu putea fi vorba de mas la el. Dup mas am avut dou ore de convorbiri cu Remus, la cumnatul meu Victoras, fost colonel, ajuns apoi inginer. M-a surprins ct de repede si just a fost informat despre toate. Eram cu totul departe de putinta unei astfel de ntelegeri si-mi ddeam seama ct de mult m depsea. L-am vizitat si peste un an. Era cstorit cu Oltea, sefa studentelor de la medicin din 1948, care urma atunci s-si ia doctoratul n medicin. Doamna Belu era ntr-o tinut elegant acum. Convorbirile erau foarte lucide. Conducea Ceausescu, nu de mult, din toamna lui 1965. Remus a dat drumul la radio si n vreo 40 de minute mi-a descris ct de primejdios va fi acest om nefast pentru neamul romnesc. A artat c va fi foarte sngeros, dur la extrem, autoritar si va rpi toate drepturile cettenilor. Cu el - spunea Remus -, neamul romnesc va trece prin cele mai mari primejdii ale existentei sale. L-a intuit att de precis, n att de putin timp de la luarea puterii ca secretar general, nct a fost surprinztor pentru mine. ntr-adevr faptele, asa cum s-au desfsurat la noi, arat ct de mult au confirmat prevederile sumbre ale lui Remus. Prea inteligent si supravegheat de Securitate, ca toti fostii detinuti politici, a murit repede. Persoana lui nu trebuia lsat s triasc mult timp. Deci a trebuit s moar. nsusi faptul cstoriei lui cu Oltea l-au socotit supraveghetorii o ndrzneal si chiar mai mult: o sfidare. Dar el, pe lng altele, a considerat o obligatie moral s se cstoreasc cu Oltea, ce ndurase si ea multi ani de temnit. i ca Remus au disprut si altii, tineri fosti legionari, fiindc erau prea buni, prea inteligenti, prea iubitori de tar. Cum ar fi putut rmne vii sub niste oameni ce nc ascultau ordinele rusilor si care au uitat sau n-au nteles ca slujeau un regim antinational, nelegitim, real nelegal, care conducea prin
359
decrete; care n-au nteles c Nicolae Ceausescu care confiscase toat puterea n minile lui si era fac totum n stat, era czut din postul lui de presedinte al Republicii Socialiste Romnia din clipa n care si-a clcat jurmntul c va apra tara, va respecta Constitutia, poporul romn, etc., jurmnt care l-a confirmat ca presedinte. nvtati s execute, multi n-au nteles pe cine servesc si n interesul cui se fceau toate frdelegile la care luau parte. A fost incontestabil o orbire din care unii nici astzi nu si-au putut reveni. CU PRINUL ALECU GHICA Dup o lung desprtire m-am rentlnit cu printul Alecu Ghica. Peregrinase prin multe locuri, mai ales la Jilava si la Interne la Bucuresti. Fusese condamnat la 12 ani de munc silnic. Cnd i s-a terminat pedeapsa dat de Antonescu, cu o reducere de un sfert din ea, comunistii nevoind s-l elibereze lau dus la Bucuresti s-i fac un nou proces, fr s mai fi fcut ceva. Dar n sala de sedinte, n fata completului de judecat, el a refuzat s rspund la interogatoriul pentru identificarea persoanei sale. i astfel, procedura de judecat nu se putea ndeplini. Ei l-au ntrebat: - De ce nu rspunzi? - Fiindc nu v recunosc ca justitie legitim a poporului romn. V-ati asezat peste poporul romn prin fort, pusi de o putere strin. Poporul romn nu v-a ales, nu v-a dorit si nu v doreste. Stati si astzi peste poporul romn sustinuti de rusi. Dac poporul romn ar fi liber s se pronunte v-ar respinge imediat. Deci sunteti o justitie strin, reprezentati interesele unei puteri strine si nu sunteti legitimati a judeca pe fiii
360
poporului romn. Declarndu-l nebun, l-au trimis la un spital de psihiatrie. Dar doctorii l-au declarat sntos. - i asa, mi spuse, nu mi-au putut face al doilea proces. M-au retinut, dar retinerea mea nu mai are un suport legal. S vd ce vor face de acum ncolo. La Jilava m-am ntlnit cu unii dintre cei de la serviciul secret (Siguranta) de sub Antonescu, continu el, care erau acum condamnati si ei la ani multi si nu stiau cum s-si cear iertare pentru greselile ce le-au fcut cu noi. Unul dintre ei a plns fiindc refuzam s iau din bunttile ce i le-a adus sotia, considernd c asa nu-l iert. Am stat si cu Ion Stnescu care m-a rugat struitor s cer iertare unui pop din Bacu, fost profesor, pe care l-am condamnat fiind cu totul nevinovat si pentru care am regrete mari. Nu-si mai amintea numele, dar dup ce i-am spus eu cteva nume, Stnescu exclam: - Da, da! Acesta e, Grebenea. L-am iertat de mult, precum i-am iertat pe toti care au contribuit cumva la necazurile mele. Au intrat acum si ei la puscrie ca s se arate c roata vietii se nvrte mereu si cei de sus oricnd pot s fie coborti jos. De aceea trebuie s ne purtm astfel ca atunci cnd suntem sus s nu facem acte care s ne ngrijoreze cnd valurile vietii ne vor azvrli jos. Dictonul rusilor: Dup fiecare judector si militian fuge o zeghe de detinut pare a fi ndrepttit. Printul mi-a povestit multe cu privire la cum vede el dezvoltarea lucrurilor la noi si n lume. Era ntr-o bun stare de spirit. Nu regreta faptul c a fost legionar si c i-au fost rezervati attia ani de temnit, att de grei. Nu acuza pe nimeni de greselile guvernrii legionare din 1940, cci stia c n Miscare se strecuraser agenti strini care au lucrat la compromiterea Miscrii si care au fcut tot ce e posibil pentru a crea dusmnie ntre ea si popor.
361
Rebeliunea din ianuarie 1941, printul o numea lovitur de stat a lui Ion Antonescu pentru rsturnarea legionarilor de la putere. Iar legile draconice ce le-a adus Antonescu dup rebeliune, cu lipsa dreptului la recurs, au evidentiat asprimea caracterului acestui om numit cinele rosu de unii ofiteri care l-au cunoscut. Lipsa dreptului de recurs i-a mpins pe unii judectori la cele mai mari frdelegi si Antonescu nu trebuia s le dea acest prilej. Regretul lui Antonescu dup ce a fost adus din Rusia pentru procesul su din mai 1946: mi pare ru de bietii acestia c au rmas n temnit, pentru c unii erau bieti buni si i-am bgat de-a valma n temnit, arat c era constient de greseala ce o fcuse cu noi. Dar marele criminal a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret, care i-a prezentat o imagine rsturnat a situatiei si si-a nselat stpnul. Desi un mare dusman al nostru, totusi nu ne-am bucurat c Antonescu a fost dat rusilor si nu englezilor. Cei ce l-au arestat n frunte cu regele trebuiau s aib n vedere unde-l trimit dup arestare si nu s-i surprind evenimentele. Toti sunt vinovati de aceast lips de patriotism. Antonescu a fost conductorul trii si pentru obrazul trii nu trebuia predat celor mai mari dusmani ai lui. Ghica avea stiri despre familia lui si mi-a spus c cei trei fii ai lui se dezvoltau frumos si era multumit de ei. Nu retin momentul de desprtire de Alecu Ghica, cruia iam pstrat n inim o amintire dintre cele mai frumoase. Am auzit mai trziu c nu l-au eliberat, ci l-au trimis ca servitor la o cresctorie de porci, ntr-o pozitie de semi-liber, unde a fost vizitat de copiii lui ce l-au gsit ca porcar, dar care cstigase simpatia tuturor porcarilor de acolo. Doamne! Ct de mult si-au btut joc comunistii de oamenii nostri din clasele de sus! Vintil Brtianu a fost pus la canal s fac cizmele militienilor, s le lustruiasc.
362
GHEORGHE CALCIU DUMITREASA Dintre studentii care au fost la Pitesti n vestita reeducare, singurul cu care am stat a fost Gheorghe Calciu Dumitreasa; am stat vreo dou-trei sptmni numai noi doi. Scund, brunet, ochi vii, tinut frumoas, mi-a plcut destul, mai ales prin nouttile ce mi le-a mprtsit. Era inteligent si cu o memorie dintre cele mai bune pe care le-am descoperit la detinuti. Avea o vedere de ansamblu a problemelor fr a neglija amnuntul. Nu-mi amintesc s fi discutat cu el mai pe larg cele ntmplate la Pitesti, prin focul cruia a trecut si el, ci numai n treact. Dar am discutat cu el efectele Pitestiului, ravagiile: 64 morti si 250 studenti tuberculizati. Am nteles c la Trgu Ocna, unde au fost dusi cei tuberculizati si unde s-a mai continuat un timp reeducarea, unor studenti redresati nu le-au dat medicamente pentru vindecare. Li s-a cerut s dea informatii ca s nu moar, dar ei au refuzat. Au fost adusi mama sau tata s-i conving s dea informatii, dar ei au respins rugmintile printilor si au preferat moartea. Astfel, unii au murit sub privirile ndurerate ale mamei, tatlui sau ale ambilor printi. S fii tnr student, legionar sau nelegionar, s ai n fat viata si moartea, viata printr-un compromis murdar si moartea prin respingerea compromisului, si s alegi moartea mpotriva dorintei si rugmintii printilor, trebuie s ai o fort moral extraordinar. Ei bine! Nu sunt putini care au dovedit aceast fort moral. Ei au murit ca niste martiri, sfinti si senini, cu gndul si cu inima ndreptate spre cer, suferintele si durerile mari prin care au trecut i-au curtit si i-au sfintit. S-ar putea ca noi sfinti s apar n calendarul crestin, recoltati din cmpul romnesc al martirajului Pitesti - Trgu
363
Ocna - Gherla - Aiud. Dar cu att mai vinovati rmn Nicolski, cel ce a pregtit Pitestiul, si toti care l-au sustinut si cei ce, dup ce au mbolnvit studentii, le-au refuzat medicamentul salvator dac acestia n-au pltit dinarul trdrii. Calciu mi-a povestit c n bratele lui a murit Costache Oprisan, seful studentilor legionari fedecisti. Cunosteam pe Costache Oprisan din 1940 si m interesa evolutia lui. n 1941 Oprisan a fugit n Germania, fiind absolvent de liceu. Dovedea nclinri deosebite spre filosofie si literatur. De aceea s-au aplecat asupra lui spre a-l cultiva unele dintre cele mai pregtite figuri n aceste discipline. Pn n 1946 el s-a pregtit mereu si a ajuns la o remarcabil cunoastere a filosofiei. n 1946 Oprisan a venit n Romnia si a activat putin pe linie legionar. Apoi s-a ntrerupt activitatea lui n urma conventiei legionarilor cu comunistii, ca legionarii s nu activeze, iar comunistii s-i lase n pace. Dar, dup ruperea conventiei de ctre comunisti, Oprisan a fost arestat si condamnat. Dus la Pitesti, furia lui urcanu s-a ndreptat asupra lui n gradul cel mai nalt. Voinic si bine fcut, rezistenta lui fizic s-a frnt n urma repetatelor bti. Tuberculoza l-a sleit si l-a ucis lent sub ngrijirea plin de atentie a lui Calciu. Fireste, i s-au refuzat medicamentele. Oprisan intentiona s scrie o epopee a spiritului n 12.000 de versuri, cu titlul chiar acesta: Epopeea spiritului n trei cnturi. Ea ar fi necesitat aproximativ 10 ani de lucru. n imaginatia poetului tot planul era conceput. Spiritul apare n lume ca un copilas nevinovat, senin si nsetat de cunoastere, dornic de lumin, dar el are nevoie de o cluz. i-l ia pe Don Quijote s strbat spatiul si epocile istoriei n evolutia spiritului. Don Quijote reprezint personajul dezinteresat si pur, neatras de interese materiale.
364
Autorul trebuia s nceap epopeea cu mitul androgin n care omul era brbat si femeie deplin realizat, sexele nefiind nc detasate. Dar asta nsemna a intra ntr-o adnc antichitate. Se trecea apoi pe la Democrit, Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel si marii filosofi antici greci si romani. Se strbtea pas cu pas toat evolutia spiritului, n toate epocile istoriei, pn acum. Evident intra aici si spiritualismul crestin. Rationalismul filosofic, rece si uscat, trebuia s poarte numele: Muntele de piatr. Marile productii literare trebuiau s intre n capitolul sau capitolele: Taverna literar. Spiritul, ajuns matur, trebuia s se despart de buna sa cluz ce l condusese cnd era minor. De acum trebuia s strbat singur lumea. Totusi nu l-a lsat s plece singur fr a-i da niste talismane pe care s le scoat cnd va ajunge la mari greutti. i n viziunea autorului marea greutate s-a ivit ntr-o zi: spiritul a ajuns la un munte nalt pe care nu-l putea trece. Atunci el a scos cele dou talismane: Sfnta Cruce si rugciunea. S-a asezat n genunchi, a pus n fat Sfnta Cruce si a nceput s se roage fierbinte. Lacrimi curgeau din ochii lui, dar nu ale disperrii, ci ale sperantei si bucuriei. Un nger s-a cobort din cer, l-a srutat si l-a luat pe aripile sale si a zburat cu el deasupra muntelui. Autorul fcuse deja din epopee vreo 200 de strofe, ce erau ca niste jaloane din cele trei cnturi, pe care Calciu le stia pe dinafar si mi le-a recitat. Pentru a se ncerca n poezie, Oprisan a ncercat vreo 10 poezii pe care le-a dedicat logodnicei sale. Calciu le-a recitat pe toate. Erau foarte frumoase. Unele erau de dragoste. Am dedus c Oprisan avea mare talent. Era un poet ce si-a gsit drumul su. Nu era tributar nici lui Eminescu, nici lui Goga, Arghezi, Cosbuc sau altor poeti. Aprea ca un poet
365
original. Dar numai ntruchiparea operei sale integrale ne-ar fi putut arta msura valorii operei si a poetului. Calciu poate c a pstrat si a scris cele 200 de strofe ale Epopeii si cele 10 poezii ale lui Oprisan. n acest caz nu e totul pierdut. Eu att pot spune: Calciu vorbea cu mare admiratie de Oprisan si de calittile lui filosofice si literare. Nu stim, dar cu moartea lui Costache Oprisan poate c romnii si lumea au pierdut un geniu care cine stie cnd va putea s apar din nou. Descrierea martirajului lui Costache Oprisan m-a miscat profund. Se topea zi de zi dup marile bti prin care trecuse, fr speranta unui ajutor si fr s-l cear, fiind ru vzut de oficiali, stiind c nu-l va primi. Minile ndurerate ale lui Calciu i-au nchis ochii. Scurta convietuire cu Calciu a fost plcut si, pentru mine, foarte folositoare. Am gsit ntr-nsul un suflet cald si bun, cu o mare vibratie de durere la suferintele altora si mai ales ale celui ce murea n bratele lui. i port o amintire plcut si l socotesc un suflet mare. Evolutia lui Gheorghe Calciu Dumitreasa dup eliberarea lui din temnit, marea lui credint, eroismul lui si forta lui moral deosebit ce l-au ridicat la un nivel cu totul nalt si mai presus de altii, confirm cu trie prerile mele despre el din timpul temnitei. DIN NOU O PEDEAPS DE 18 ZILE Fr vreo abatere din partea mea a venit aceast pedeaps. Ea totusi trebuia s aib o cauz: presupun c nu m puteau ierta c am organizat greva la mina Nistru. Aici erau acum dou pedepse adunate, una de 8 zile si una de 10 zile. Cnd dou pedepse vin una dup alta si la o distant oarecare, ele sunt mai usoare. Cnd vin legate e foarte greu, cci nu ai cum s te odihnesti, 18 zile de sedere n picioare este enorm. Numai seara
366
de la orele 10 pn la orele 5 dimineata te puteai odihni acoperit cu o ptur. Nici lipsa mncrii calde n 9 zile din cele 18 nu e asa greu de suportat ca lipsa odihnei. De aceea, spre a m distruge, au dat dou pedepse unite. Acelasi semn izbvitor, Sfnta Cruce, l-am gsit si n aceast celul ca si n altele. M-am lsat deci n ndejdea Domnului. Era n a doua jumtate a lui martie cnd nc era frig. Vreo zece zile am dus-o cum am dus-o. Apoi, drmat, sleit, a trebuit s m asez jos pe ciment. Era greu de tot. O mngiere: pe o sob rotund ce era bun ca s se aprind cu rumegus, era o nsemnare zgriat cu un ac sau un cui: Anunt, ca s se stie, preotul Grebenea m-a salvat de la moarte. Locotenent Sasu. Era de bun seam o exagerare. Fcusem ceva pentru el, pentru teant si pentru nc cineva. Erau laolalt si pentru toti trei am fcut acelasi lucru: un mic ajutor. Dar de aici pn la salvarea de la moarte mai era un pas enorm. i nici n-as fi putut bnui vreodat c ceea ce fcusem ia proportiile exagerate ale unei salvri de la moarte. n mprejurri grele un fapt mic capt alt important dect dac ar fi fost fcut n mprejurri normale. Asa se explic nota locotenentului de aviatie Victor Sasu. Din cauza oboselii, cu cea mai mare grij si fric, a trebuit s m mai las cte putin jos, s m odihnesc. Dar n zilele din urm abia duceam tineta. Nu m mai tineau picioarele, reumatismul se instalase n ele. Dup 18 zile, seara, am fost dus ntr-o celul, singur, fr pat. Doar cu o saltea de paie ntins pe jos. M-am trntit pe ea frnt de oboseal. Am aprins focul din cele 3 kg de lemne si a fost ceva ngeresc. S ai foc si s dormi pe saltea dup frigul ce-l ndurasem, era ceva divin. Am dormit dus. M-am ntrebat: De ce m-au dus singur n celul? Fie ca s nu m ajute cineva cu pine, fie ca s mai fiu izolat, izolarea fiind o pedeaps. Numai c acum masa era ntreag.
367
Dimineata abia am dus tineta. Am fcut focul cu jumtate din lemnele zilei. Nu puteam s m tin pe picioare. Cum celula era de o ltime de 1,70 metri iar eu aveam o nltime de 1,70 metri si bratele ntinse, cu corpul, ating tot 1,70 metri, adic ct nltimea mea, cnd lunecam m rezemam imediat de perete. Muschii regiunii lombare si muschii sciatici erau foarte atinsi. Mi-a venit o inspiratie. Am tras jarul la usa sobei si m-am asezat cu salele la sob. Am luat crpa de splat podelele si cnd m-am nfierbntat am muiat crpa n apa rece ce am pus-o n tinet si am dat cu ea peste sale. Nici n-am simtit c e rece. Am stat n continuare si cnd m nfierbntam ddeam cu crpa cu ap rece. Cnd am vzut c jarul nu mai d destul cldur l-am stins cu ap, ca s nu se prefac n cenus, si l-am tras la gura sobei ca s-l am pe mine. Asa am fcut de dou ori pe zi si dup sapte zile am simtit c-mi revin si c nu m mai doare spatele si c m pot rezema pe picioare, deoarece si muschii sciatici si reveniser. Acum m puteam tine pe picioare si-mi era bine. Am mai practicat aceast metod nc cteva zile si micile vase de snge din muschii spatelui si picioarelor s-au deschis, nlturnd reumatismul. Liber, mai trziu, am aflat c asta e o metoda stiintific n tratarea reumatismului: cldura dilat si apa rece strnge si asa deschide vasele de snge nchise. Nu stiu cte sptmni am rmas singur. n acest timp am avut de nfruntat furia unui plutonier romn, gardian, care, pndind, m-a vzut nchinndu-m. A btut zbrelele cu ciocanul de lemn si apoi m-a amenintat c m va bate cu acel ciocan dac m mai vede prinznd muste si s-a dus. Dar a doua zi a venit n celul, m-a njurat n tot felul, mia spus c sunt cel mai ru din zarc, c nu sunt cumsecade, ca
368
bunoar preotul Nicolae Pslaru, care era mai ncolo putin cu celula si care a fost un om ireprosabil. - Tu esti o lepr, mi-a spus, si am s-ti rup salele cu ciocanul dac te mai gsesc prinznd muste. i mi-a cerut s-i promit c-l ascult. - Nu, domnule militian, nu pot promite ca s nu te nsel pe dumneata: una s zic si alta s fac. i apoi dumneata s ai prilejul s te superi fiindc mi-am clcat cuvntul dat. Rugciunea e permis n ara Romneasc, Biserica functioneaz si legile trii asigur tuturor drepturile religioase. Nici o lege nu interzice rugciunea. Asta face parte din drepturile omului, a cror mplinire o supravegheaz ONU. Dac dumneata vrei s calci legile trii si cele internationale, bate-m. Dar s stii c atunci dumneata devii delincvent la legea cultelor si oricnd vei putea fi urmrit si pedepsit. i nu e n interesul dumitale s-ti complici existenta cu astfel de rspunderi viitoare. - M! Io atta ti spun: s nu te mai rogi; si dac te mai rogi dai de dracu si cu ciocanul sta te bat. - Faceti ce vreti. Nici o lege, nici de la noi, nici din lume, nu opreste rugciunea. Eu m voi ruga nainte, c nu pot altfel. - Bine, bine, joac-te cu focul, c-o s vezi tu, si a nchis usa. M-a mai amenintat de cteva ori, dar nu m-a btut niciodat. Liber, fiind n protopopiatul Aiud si mergnd la o sedint n Aiud, l-am ntlnit pe strad. Era tot n hainele de militian, ma privit putin mirat cci m refcusem din starea cadaveric n care m stia, si m-a salutat cu oarecare respect. I-am rspuns si eu politicos si i-am spus s fie linistit, fiindc eu nu am nici o dusmnie asupra lui. Eu nu ursc pe nimeni si nu am nici un gnd de rzbunare. Un episod mi-a dat de gndit. Un pianjen si-a fcut o
369
plas n unul dintre ochiurile zbrelelor. Priveam cum lucreaz. O musc czu n plasa lui. Repede alerga s o nfsoare si s-o lege. Dar o albin de afar ce voia s intre n camer observ scena cu musca ce se chinuia s scape si, desi celelalte ochiuri erau libere, se arunc n ochiul cu pnza de pianjen tocmai lng musc, rupse pnza si eliber prizonierul. M-a mirat. Trebuie s fie o prietenie si ntre animale. Nici ele nu pot suferi vampirii, hotii si pe cei ce vor s triasc pe spinarea altora si nu cstigndu-si prin munc cinstit existenta. E o solidaritate si la animale n a apra pe cei asupriti. Singur, priveam n fat niste porumbei ce aveau cuiburile ntr-o cldire ce avea vreo 12 cuiburi de porumbei. Departe de a fi att de blnzi cum credeam, duceam o lupt foarte ndrjit spre a-si apra cuiburile pe care musafirii nepoftiti si fr cas, ncercau s le ocupe. Porumbeii fceau o curte plin de gratie porumbiteleneveste ale lor. Dar unii porumbei frumosi, fr rusine si chiar n fata nevestelor se duceau la niste fetiscane tinere, adolescente ce acum se ridicau si berbantii le mbrtisau n felul lor dup ce le srutau dulce cioc n cioc. Dar dup aceast infidelitate, departe de a-si prsi sotiile cum fac attia brbati, se ntorceau la ele si la cuibul lor. Am observat c la clocit stau pe rnd att brbatul ct si femela, ridicndu-se doar cnd le este foame si dup ce a venit cellalt s-l nlocuiasc. Nu am vzut nici un caz n care s se fi desprtit vreunul din soti. Dac i-a murit sotul, porumbita sufer mult, se vede ct este de trist si mai trziu dac vede vreun brbtus stingher cruia i-a murit perechea, atunci dac-i face curte si o cheam si o ocroteste, ea consimte s-l ia de brbat. Puisorii dup ce le-au crescut penele ies n fata cuibului si fac exercitii de zbor. Bat din aripi, se ridic putin, dar se las n jos tot pe locul de unde s-au ridicat. Mai trziu se lanseaz n aer
370
prsind cuibul. EMERIK IPO N TEMNI Omul care a dispus cum a vrut de treburile Ardealului a fost Emerik ipos. El a fost atotputernic pn dup revolutia din Ungaria din 1956. Originar din Oradea, chemat s fie ministru de interne n Ungaria, a preferat s rmn sef al Ardealului. Dup ce a fcut toate abuzurile posibile si a arestat pe toti fruntasii gndirii ardelene, mai cu deosebire pe istorici si pe cei nationalisti ca Zenovie Pclisanu, Onisifor Ghibu, Ion Lupas, Silviu Dragomir, tefan Manciulea si multi altii, pe care i-a cules treptat ca fiind arestabili, dar fr s se fi atins de ungurii din Ardeal cu pozitii asemntoare, care si ei erau arestabili, cine ar mai fi crezut c va gusta putin din pinea de temnit? Nu l-am ntlnit n cele 42 de zile ct a fost oaspetele temnitei Aiud. Dar am stat cu un admirabil student de lng Beius, nepotul doctorului Goia din Cluj, marele reumatolog, care a stat cu el si apoi mi-a spus cte ceva despre el. - M-a adus aici berbecul sta, Gheorghe Gheorghiu Dej, ar fi spus n camer, dar nu voi sta prea mult. Berbecul nu m poate tine aici ct ar vrea el. Noi, a mai declarat el, n-am putut mplini planul nostru de ucidere a 30.000 de romni spre a nspimnta populatia ca s putem lucra si s facem reformele noastre revolutionare, tot din pricina berbecului si a lui Ptrscanu, care s-a opus. i cu o indiscretie neasteptat a povestit multe lucruri. Dar presupunerea lui s-a realizat: berbecul nu l-a putut tine dect 42 de zile la Aiud. Ce forte strine lucrau atunci la noi, care s-au interpus pentru eliberarea grbit a acestui criminal? Dac ungurii ardeleni si-au micsorat influenta n conducerea Partidului Comunist si a statului romn nici unul dintre conductorii lor nu a fost bgat n temnit dup 1956. Ei au fost
371
numai marginalizati dup revolutie, dar nicidecum anihilati. Acest student de lng Beius, fiul unor nvttori, mi-a spus c a fost martorul alungrii romnilor din Ardealul de Nord, dup 1 septembrie 1940, care treceau spre sudul Ardealului, si c fugarii sau alungatii n-au primit adpost nici mcar o noapte n institutele catolice de la Beius. Acestia, de asemenea, n-au primit n internatele lor nici mcar un singur copil moldovean n 1946, cnd foametea i alunga pe acestia din Moldova. ranii simpli ardeleni au primit de bun voie un copil-doi, dar mnstirile si scolile catolice nici unul. Unde era dragostea lor care rmne totusi ca esent a crestinismului? ovinismul maghiar i-a mpiedicat s fie si crestini. mprejurrile m-au fcut s stau n celul cteva sptmni cu un inspector general de sigurant. Dac acum, n timpul comunistilor, cei ce ocupau posturi importante n aparatul de stat erau oameni de partid si, de obicei, fr valoare si fr a-si cunoaste profesia, n trecut un inspector de politie se ridica prin calittile sale. El de obicei era un specialist n problemele de politie si nu-i lipsea nici cultura general. A fost suficient s stau cu acest inspector ca s m conving de aceasta. Bine pregtiti, tinut frumoas, cultur, elegant si o not de patriotism se observa la ei. ntr-o zi a fost luat la cancelarie si a stat cteva ceasuri. Cnd a venit, l-am ntrebat: - Ei, ce-a fost? De ce te-au chemat? - Ei cutau pe aceia dintre membrii lor care au fost agentii nostri, adic pe cei ce lucrau si cu ei, dar si cu noi. Le-am dat ctiva, dar le-am spus: v dau pe cineva mare. Duceti-m la Bucuresti si vi-l spun. i peste cteva ore era luat. N-au trecut dect cteva zile cnd m-am trezit cu el napoi n celul. - Ce-a fost, domnule inspector? - L-am dat pe Nicolski, seful Securittii. tiu c face mult
372
ru, de aceea l-am divulgat. Iat ce-i cu el. n vara lui 1936, Stalin, voind s comunizeze Basarabia, a lansat n ea 33 de tineri cu avionul. Ei erau nzestrati cu aparate de emisie si receptie. ntre ei era si Nicolski. Acesta, cum a aterizat, a si fugit la seful de post si i-a denuntat. S-au luat msuri urgente si toti au fost prinsi si mpuscati. Dar el, denunttorul, a fost crutat, desi l-au bgat n temnit. Se va fi uitat ce a fost cu el, si foarte probabil el va fi fost considerat un erou. Rus, evreu sau basarabean, el a cstigat toat ncrederea rusilor si a fost pus n marele post de sef al Securittii. Dar acest om de nimic a fcut tot felul de rele. De aceea l-am demascat. L-am pus n fata guvernului, c altfel m-ar fi ucis mai nainte ca denuntul meu s fi ajuns mai sus. Nemaistiind despre el, cei ce l-au cocotat la vrf l vor fi considerat c e un erou, cnd n realitate era o sectur las si criminal. Cci, dup cum se stie, el a pregtit crimele neiertate de la Pitesti asupra studentilor. El acolo sus si eu n temnit? L-am denuntat ca s fie dobort. S vedem ce va urma. Dar nu cred c-l vor aresta. - De ce, am ntrebat. - Fiindc nu e singurul ce s-a ridicat att de sus si a fost informator. Mai sunt si altii ca el si s-ar putea crea situatii incomode. CU ALI CAMARAZI Au fost patru, dar nu mi-amintesc dect de admirabilul elev Nicolae Mazre de la Vlenii de Munte si de Sandu Mazilu. Sandu, de la Brila, era profesor de filosofie. Era un ins studios. n prima detentie, ce a tinut pn dup Sfintele Pasti ale lui 1946, el a tradus Fratii Karamazov de Dostoievski si a putut scoate manuscrisul pe care-l revizuisem eu, iar cei de la Brila i-au cerut manuscrisul s-l publice ei. S-au nteles cu 160.000 de lei, dar la urm i-au dat numai 60.000 lei, c
373
manuscrisul a trebuit s fie revzut si de altii, i s-a spus. Au fost buni si absolut necesari si aceia, n 1947, dup reforma monetar, cnd leul avea valoare mare. Mi-a descris ce era la noi cnd s-a eliberat: Comunistii slugi, rusii stpni atotputernici. El a dat lectii de limba romn unui diplomat rus care l-a pltit bine, cu bani si cu alimente, cci rusii aveau de toate la noi, iar noi rbdam de foame. Alimente, stofe, pnzeturi se gseau cu greu. L-am ntrebat: - Sandule, ce aveti voi mai bun la Brila? i el a rspuns: Pmntul, balta si pe Nae Ionescu. ntrebndu-l pe Mircea Eliade ce prere are despre Emil Cioran, a rspuns: Este genial, mi-a mai spus Sandu Mazilu. Marele profesor de filozofie Vasile Bncil, i-a cerut s-l duc s fac cunostint cu Corneliu Zelea Codreanu. i l-a dus. Convorbirea a durat cam vreo trei ore. Dup ntlnire l-a ntrebat: - Cum ti se pare Cpitanul? Iar Bncil a rspuns: - E cu 500 de ani naintea noastr. O apreciere att de elogioas eu, Grebenea, n-am mai auzit de la nimeni. Mi-ar fi plcut s stiu si prerile lui Mircea Eliade si ale lui Cioran, care nu stiu dac fceau parte din miscarea legionar, dar se miscau n jurul ei si cunosteau fenomenul legionar. Dar dac ei le-au exprimat cumva undeva, eu nu le cunosc. Ei erau considerati legionari. <?>tim ns c Cioran tinea mult la Cpitan, asta rezult din furia si protestul lui dup uciderea Cpitanului, exprimate ntr-o scrisoare, trimis familiei sale, pe care printele Cioran a citit-o n iunie 1939.<?> <NU APARE IN MSS> Miscarea Legionar n-a fost o imitatie, ea a iesit din nevoile strict romnesti si nu se aseamn nici cu nationalismsocialismul german si nici cu fascismul italian. Ea e un fapt
374
autentic romnesc si premisele ei au fost puse nc nainte de 1922, cnd a aprut n Italia fascismul, ndat dup primul rzboi mondial. Iar Generatia de la 1922, care a dat semnalul de lupt mpotriva evreilor cotropitori, a fost o manifestare anterioar unor manifestri vdit antievreiesti ale fascismului italian. Pe ct vreme national-socialismul german si fascismul italian erau, ca si comunismul, pentru un partid unic, totalitar, dimpotriv Corneliu Codreanu voia ca Miscarea Legionar s ajung la conducere printr-un proces treptat al constiintei nationale romnesti si s se mentin prin faptele de dreptate, de creatie si de bine ce le va face, n concurent cu celelalte partide, fr a li se interzice acestora functionarea. Profesorul Gheorghe Manu mi-a fcut urmtoarea mrturisire: Am discutat cu mai multi politicieni importanti pe timpul lui Antonescu si mai ales dup el. Astfel cu Argetoianu, care a artat cum puteam pstra Ardealul si toate granitele cel putin pn dup rzboi, cnd Basarabia era greu de pstrat. Cu Ion Mihalache, fostul sef al Partidului rnesc, care mi-a spus astfel: n timpul guvernrii legionare din 1940 m-am dus la Horia Sima si l-am ntrebat: - Vreti s guvernati tot timpul dictatorial cu eliminarea partidelor din jocul politic? i el mi-a rspuns: - Nu! Dar din cauza situatiei destul de grea de dup plecarea lui Carol al II-lea care a instalat la noi dictatura, o vom mentine si noi pn n martie 1941 cnd vom propune alegeri. Deci Horia Sima, acest om cu nclinri personale prea extremiste, nu a uitat de gndirea lui Corneliu Codreanu care voia s conduc numai dac poporul l aduce la conducere printr-o exprimare liber. i s se mentin la fel numai dac este ales. Aceste lucruri trebuie cunoscute exact, ca Miscarea Legionar s nu fie confundat cu fascismul si cu national375
socialismul. Acestea au fost materialiste si ateiste, pe ct vreme Miscarea Legionar era profund crestin. De asemenea, sefii lor, Musolini si Hitler erau atei, iar Zelea Codreanu era profund crestin. * n acel timp, ca si nainte de altfel, foamea musca din noi cu dinti de fier. Nu ne plngeam, dar o simteam si n creier. La o amiaz ni s-a dat o portie de fasole n plus, asta pentru toti patru. Mazilu era foarte voinic. De aceea, la mprtire, unul a refuzat s-si primeasc portia sa, N. Mazre a renuntat si el, privindu-l pe Mazilu, am renuntat si eu. Iar el mi-a spus rznd: Mi-a fost fric c tu primesti. Uite ce caroserie am. ntr-adevr, era gros si nalt si avea nevoie de mai mult hran ca noi ceilalti la un loc. i-a luat el singur portia n plus. ncolo atmosfera era plcut, vesel, senin. Toti studiau, desi nu era nici o carte, nici hrtie, creion, etc. Cum? Fie ajungnd la textul din istoria Statelor Unite Americane scris de inginerul profesor Gheorghe Manu, fie la cel de fizic, fie repetnd texte din diferite materii nvtate dinainte sau repetnd poezii nvtate. Nimeni nu sttea degeaba. Nu existau certuri ntre noi. n aceast perioad de dup 1948 niciodat n-am gsit certuri ntre legionari. Deosebirile de vederi, dintre preotul Vasile Boldeanu si o mic fractiune legionar ce era cu el si ceilalti legionari nchisi imediat dup rebeliunea din 1941, au dus la usoare animozitti ntre cele dou grupuri. Acum, nimic de felul acesta nu se observa. Toti se gndeau sau vorbeau de tirania oficial, de ct de departe au ajuns cu asuprirea. Dar si aceasta se discuta rar. Nicolae Mazre, foarte modest, ns extrem de dotat, cunostea mecanica, de care eu habar n-aveam, a deschis n camer si subiecte n legtur cu mecanica.
376
NELU POPESCU E un tnr oltean din Dolj. A czut dup 1948 ca lupttor contrarevolutionar. S fi avut atunci vreo 22 de ani. Bun lupttor legionar, anticomunist. Plin de curaj, credincios, de un mare suflu legionar. Cunostea muntii, luptase prin ei, mai ales muntii dinspre Sibiu. Avea pregtite dou romane. Subiectele: luptele dintre boierii romni si boierii si ciocoii greci din secolele XVIIXVIII. Lupte grele n care se furau unele boieroaice de ctre partida cealalt, prin servitori narmati cnd treceau cu trsura; acestea erau tinute arestate si silite uneori s devin sotii ale celor ce le-au furat, care erau mai ales grecii. Ele nu erau cutate att pentru ele, ct pentru mosiile lor. Descria viata romnilor din Oltenia si Muntenia din acele secole. Nu lipseau nici haiducii din actiune. Autorul ne-a povestit pe rnd toate episoadele romanelor sale. Povestea frumos si sptmni ntregi l-am ascultat depnnd firul epic al romanelor sale. Mi-a plcut mult acest tnr plin de credint si de iubire de tar. L-am mai ntlnit si dup desprtirea de la prima ntlnire si cunoastere. Se rencepuse reeducarea la Aiud. Singura cale de eliberare era lepdarea de trecut. Toti trebuiau s treac prin furcile caudine. Dar el mi-a spus c nu accept sub nici un motiv reeducarea. A te lepda de ce ai fost, a abjura credinta ta politic i se prea o lasitate att de mare, o frdelege att de josnic, nct sufletul lui de viteaz nu o putea accepta. El a spus c prefer moartea unei lepdri. I-am spus c e nevoie de el si afar, c trebuie s triasc, c viata lui e nainte nu napoi si c e mai ntelept s intre n reeducare, ca apoi s aib liniste. Cci cu pozitia asta total intransigent s-ar putea s nu i se dea drumul. Iar dac,
377
totusi, i vor da drumul, l vor chinui dup aceea cu tot felul de sicane. Dar el a rmas pe pozitia sa eroic. Cu noi, la prima ntlnire, mai era un tnr elev de 18-19 ani, mai era si preotul Comnici de la Casin. Bun preot, credincios si viteaz. Ni se rupea inima de durere cnd vedeam cum se topesc de foame acesti tineri. Am fi vrut s-i ajutm, eu si preotul Comnici care venise de curnd, cu ceva din turtoiul nostru, dar nu primeau. Am cugetat c noi am putea s murim si-ar trebui s murim salvndu-i pe ei. Dar ei nu primeau. Rar au acceptat o coaj de turtoi. Orice egoism dispruse aici. Nimeni nu voia s moar altul pentru el. Interesant: precum n unele lupte egoismele cresc peste msur, asa se topesc si dispar la cei ce sufer cu credint n Dumnezeu si sunt robiti de un ideal frumos, altruist. De la preotul Comnici am aflat vesti despre sotia si fiica mea, primele vesti din 1943 ncoace. Sotia m crezuse mort si se mritase cu un director de scoal primar. Fiica era sntoas si urmase o scoal tehnic dup liceu. Sotia era si ea sntoas si se mritase n 1951, dup ce n 1949 primise, fr vreun anunt, hainele mele civile acas. Eram foarte multumit de stirile ce le primisem. * Regimul de nfometare se mentinea. Nici o lumin nu prea a se ivi de undeva. Eu, celor ce considerau c vom pleca mai curnd de 1963-1964 acas, le micsoram avntul, amnnd data izbvirii tuturor la acesti ani, cci credeam n visul ce-l avusesem n 1956. Dar nu avusesem ncredintarea c voi tri pn atunci. tiam cnd va fi eliberarea detinutilor din temnitele noastre, dar nu stiam c voi ajunge si eu la acel soroc. Aici era mila lui Dumnezeu: cum va voi El, asa va fi bine. Eu nc
378
speram. Dar corpul meu slbea din zi n zi. Plimbrile erau reduse la circa dou ore pe lun si chiar mai putin. Cei ce lucrau n fabrica temnitei, n ateliere, n diferitele ei sectii, aveau alte conditii. Totusi hrana era proast pentru toti. Nu stiam aceasta, dar am dedus. Privind pe furis pe gaura fcut n paravanul de la fereastr, am observat c o grmad de ciubere cu mncare s-au ntors la buctrie pline. Fuseser refuzate. Ca s m conving, am ntrebat la telefonul nostru si acelasi lucru l-au observat si altii. Deci detinutii ceilalti au intrat n grev pentru schimbarea hranei. Cti? Habar n-aveam. Dup ciuberele ce se ntorseser pline am dedus c erau minimum 800 de insi n grev. Trebuiau sprijiniti. i la acelasi telefon am comunicat c intru si eu n grev spre a-i sprijini. Deja aceeasi hotrre o luaser si altii. Astfel am intrat n grev. Nevoia mbunttirii hranei era general. Acum era momentul actiunii. Deci am respins masa. Pine, mncare, tot. Numai apa a rmas. Am avut grij s evacuez stomacul, cci e primejdios s ncepi o grev a foamei cu stomacul ncrcat. Nemaiprimind alimente, stomacul poate rmne nemiscat si matele s rmn cu balastul resturilor, ce le leapd n chip normal, care se ntresc acolo si ne fac greutti. Am respins masa zi de zi. Dar dup 6 zile m-am trezit cu sase militari care m-au imobilizat, mi-au deschis gura cu sila, un cric mic mi l-au bgat n gur ca s ndeprteze flcile, cu un cleste mi-au prins limba si mi-au bgat n gt furtunul ce era n legtur cu aparatul n care era hrana: o zeam de plante condensat, gustoas; a btut putin furtunul pe esofag ca s-mi produc o durere si au dat drumul acestei zame n stomac. Deci m-au alimentat cu sila. Asa s-a procedat cu toti. Am aflat la telefon c unuia furtunul i-a intrat pe trahee si hrana s-a vrsat n plmni. Lucru foarte grav. Acest lucru s-a fcut poate cu voie, poate din neglijent. Mai ales ca s nu se
379
produc si cu mine un astfel de caz, am renuntat la grev. Din moment ce eram hrnit cu sila, greva nu mai era grev. Deci nu le convenea s murim n greva foamei, dar le convenea s murim de foame lent, chinuiti. Toti, pe rnd, din zarc au renuntat la grev dup interventia asta brutal cu cricul n gur si cu limba prins cu clestele. Aceasta nu era ceva deloc plcut, iar baterea furtunului n gt era ceva si mai neplcut. Dup grev, o usoar mbunttire a hranei, abia simtit, sa produs. La comunisti asa era: nu voiau s apar c cineva a cstigat prin lupt ceva de la ei. Dm cnd vrem noi spuneau ei. Dar ca s-i trezesti s dea, trebuie s faci unele actiuni revendicative. PETRE PANDREA Dac n 1947 Petre Pandrea venise la Aiud ca lgrist, acum, arestat n 1959, venea condamnat la munc silnic. Rentlnirea a fost duioas. Nu eram singuri, ci cu alti doi detinuti. - Ce vnturi au btut, nea Petric, de te-au adus napoi? lam ntrebat. - Vnturi aspre, printe. Afar la noi acum bat astfel de vnturi, de aceea unii ca mine trebuie s fie la adpost. Mi-a povestit ce s-a ntmplat cu el de la desprtirea din 1949. A fost adus n lagr la Ocnele Mari, unde a murit duiosul poet si fabulist V. Militaru, mare romn, om integru, suflet de aur. S-a eliberat n 1953. Dus la Bucuresti, dr. Petru Groza l-a luat de brat ca s se plimbe mpreun, ca s vad lumea c esti reabilitat s lum masa mpreun la Continental. L-au primit repede n Uniunea Scriitorilor. A scris la Contemporanul si s-a impus. Repede i s-a triplat tirajul, a spus
380
el. Atras de faima deosebit a mnstirii de maici de la Vladimirestii Tecuciului, s-a dus s o vad. L-au impresionat mult toate de acolo, mai ales maica staret Veronica si duhovnicul Ioan Iovan. ntors acas, impresionat de convorbirea cu monahul Ioan Iovan, s-a cununat imediat religios. S-a dus din nou la mnstire. Era amenintat cu desfiintarea. Veneau prea multi oameni la ea. L-a rugat pe patriarhul Marina s o crute. I-a spus: - E o mnstire ce rivalizeaz cu cele mai bune mnstiri de maici din Apus. E o oaz de spiritualitate ntr-un desert. Te rog, apr-o. Patriarhul i-a spus: - Sunt foarte presat, fac tot ce pot s o apr. A vzut caietul maicii Veronica. E acolo ceva neobisnuit. Rugciunea la mr e ceva cu totul minunat - a adugat Pandrea. Am scris nou crti, a mai zis, stiu ce e scrisul si literatura. Cu acest caiet am putea lua noi premiul Nobel. n 1954 i s-a fcut un proces mnstirii Vladimiresti. Un proces politic n care acuza era c a adpostit doi legionari. El a aprat n proces. A fost ncriminat conducerea mnstirii: stareta, duhovnicul, secretara si alte cteva maici. Toate s-au aprat frumos. Pledoaria lui n-a avut valoare, sentinta era pregtit dinaintea condamnrii. L-am ntrebat: - Dar dumneata de ce ai fost condamnat? - Din mai multe cauze, a rspuns. Am aprat clugri si clugrite care, fiind scosi din mnstiri, cereau amnarea rmnerii n mnstiri pn si vor gsi un rost, o asezare, naveau spatiu locativ. Dar unii episcopi, de fric i goneau, mai ales Mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu si episcopul
381
Buzului. Avocatii se fereau s primeasc si s apere aceste procese. Atunci le-a luat el. Motivul: toti trebuie s se bucure de asistent juridic ntr-un stat. A sustinut 15 procese si a cstigat 13 din ele. n urma acestui lucru, Mitropolitul Iustin Moisescu l-a reclamat. Dar cauza principal a fost faptul c el a vorbit. Era nemultumit de felul cum se dezvolta viata politic la noi si a criticat regimul. Ca unul ce luptase pentru partid a considerat c are dreptul s intervin, ns partidul l-a arestat. Nu permitea critica. Dar nu era vorba numai de critic, ci de dezbaterile problemelor Partidului ntr-o form nou, romneasc, cum le vedea un intelectual romn care luptase pentru ele. ns aceast independent n-au permis-o comisarii rusi de la noi. Linia era trasat de rusi. A te abate nsemna temnit. i partidul, slugarnic, n-a ezitat s i-o dea celui ce luptase cel mai mult n trecut pentru el si cu care nu se putea asemna nimeni dintre cei ce-l conduceau n momentul arestrii lui Pandrea. Desi armata rus nu mai era n tar, toti rusii conduceau la noi prin consilierii lor si prin presiunile ce le fceau din Uniunea Sovietic asupra noastr. Lumea apusean nu-si poate da bine seama de situatia de la noi si de deosebirile dintre ea si situatiile celorlalte popoare din Europa de sub rusi. Deosebirea e fundamental. La instalarea comunismului n ele prin tancurile si asuprirea rus, toate popoarele au avut conductorii lor, conductori nationali. Dar n Romnia n-a fost asa, fiindc romnii nu intraser n Partidul Comunist, iar cei ce erau la 23 august 1944 n partid, n marea lor majoritate erau strini: evrei, unguri, bulgari. Acestia s-au suprapus si au dictat toate lucrrile la noi la comanda rusilor. Rusii, marii dusmani ai Romniei, le-a convenit mai mult s comande strinii n Romnia dect romnii
382
nsisi, cci pe acestia nu-i durea de suferintele trii. Ei erau strini. Puteau s-o loveasc fr mil. i au lovit-o crunt, barbar, nebuneste. Peste nimeni n-au apsat rusii ca peste Romnia. i pe nimeni n-au exploatat mai slbatic ca pe Romnia. Au stat cu picioarele pe pieptul si pe gtul Romniei. Bulgarii, cehii, polonii erau slavi, nruditi cu sovieticii. Nu trebuiau apsati prea mult: erau rude. Ungurii erau mai departe, i interesau mai putin. Romnii de lng ei, ns, sunt de neam latino-dac. Le rvneau prea mult tara: trebuiau slbiti. De aceea au organizat n ea cea mai mare asuprire si cel mai mare control. Nicieri n-au creat o securitate ca n Romnia, cea mai puternic din tot spatiul dominat de rusi. Celelalte state comuniste au mai fost ajutate de sovietici, bunoar Bulgaria mai mult, dar si Ungaria si celelalte. Romnia ns nu. Ea a fost altfel tratat, nu ntmpltor ci premeditat. Nici un ajutor, doar exploatare si lovituri continue. Cci ce a nsemnat acest nou val de arestri din 1958-1959, dect o nou strivire a sufletului si vietii neamului romnesc? i cine ddea lovitura? Sovieticii prin slugile lor foarte plecate de la noi. Mrimea valului: 40-50 de mii de arestati. Unii cu condamnri foarte mari, altii necondamnati, arestati administrativ, trimisi n D.O. - domiciliu obligatoriu, dar cu regim apropiat ca cel de condamnat si, dac detinutul ddea peste niste militieni foarte ri si acestia erau multi, cci comunistii au reusit s dezumanizeze pe slujbasii lor, regimul ajungea chiar mai ru dect cel de temnit. S-a putut crede n lume c poporul romn e ntr-o stare vegetal, c suport fr reactiune asuprirea aparatului comunist represiv. E o mare greseal. Mereu au fost ridicri, reactiuni, mpotriviri, de aceea erau mereu arestri si mereu veneau noi si noi arestati. Dar aceste arestri erau destul de secrete si condamnrile fcute grabnic si fr publicitate. Asa c
383
ce puteau afla strinii despre noi? tiau c suntem sub o mare constrngere, o asuprire de zi de zi, o strivire a tuturor, o izbire n moalele capului si c rbdm, c suportm jugul fr rspuns. Dar nu stiau cte rzvrtiri, cte iesiri din liniste, cte ridicri mpotriv se fceau, pentru c nu erau comunicate. Abia schitate mpotrivirile si, uneori, insul dispreau fr urm. Nu stiau cte rspunsuri sau dat si ce rspunsuri... Al lui Gogu Lpusneanu e unul. Dar numai ntmplarea a fcut s-l stim, fiindc a fost adus la min, unde lucram eu. Dar cti altii au fost care n-au mai ajuns la min, ci au fost trimisi n cteva zile direct n lumea de dincolo. E un sir nesfrsit de martiri ai cauzei romnesti pe care nimeni nu-i va putea cunoaste deplin vreodat, romni din toate straturile sociale czuti n aceste mpotriviri. Numai ungurii si evreii s-au bucurat pn la sfrsit de o cvasi impunitate. Iat de ce Pandrea a czut a doua oar. Nu fiindc si-a ridicat glasul protestatar? i dac el, cel ce era justificat prin trecutul su s vorbeasc si s fie ascultat, a fost arestat cnd a vorbit, atunci ce s spunem de ceilalti? S se fi ridicat tot poporul, ca n Ungaria n 1956? Mai nti trebuie spus c era mult mai bine supravegheat dect poporul maghiar. Apoi, conductorii lui erau mai mult strini. i, n sfrsit, poporul romn nu s-a aventurat ntr-o rzvrtire general, fiindc stia c va fi sfrmat de tancurile sovietice. Astfel, el a dovedit mai mult simt politic dect poporul maghiar si nu a cugetat la aceast aventur <?> <nu e in mss> care n Romnia a avut ca urmare amnarea eliberrii detinutilor politici pn n 1964 si nsprirea regimului de temnit. * ederea cu Petre Pandrea a fost plcut si instructiv. Ea a durat vreo 70 de zile. A avut haz urmtorul episod:
384
Cnd a iesit din lagr s-a dus si pe la Peris unde avea o cas cu o grdin minunat, cu trei hectare de trandafiri, pomi, loc de zarzavaturi. Total, 8 hectare. Dar n cas se instalase o scoal de meserii, iar directorul neavnd lemne, a tiat o parte din pomi. Pandrea i-a imputat: - Cum, domnule, ai intrat ntr-o cas strin, n proprietate strin, cum ai ndrznit s tai pomii din grdin? - Domnule, i-a rspuns directorul, trebuie s te reeduci, sti nsusesti principiile comuniste. S-ti ias din cap ideea de proprietate si alte mofturi boieresti, trim n epoca comunist. - M! i-a strigat Pandrea, nu gndul la proprietate m nfurie, ci gndul c ai stricat frumusetea grdinii. Am motive estetice s m ridic contra ta. i n comunism, boule, o proprietate trebuie s fie frumoas si dac e frumoas de ce s-o stricm? i, nfuriat, njurndu-l, s-a luat dup el s-l bat, dar a fugit. Pandrea a povestit unele procese mai importante pe care le-a aprat. ntre altele, procesul Mitropolitului Gurie al Basarabiei. Acesta era un <?>fost clugr plin de credint si evlavie, fusese si n Sfatul Basarabiei ce hotrse n 1917 unirea cu Romnia. Prin 1936, regele Carol al II-lea, venind la niste manevre n Basarabia, s-a manifestat ca un mare desfrnat. Venind la Chisinu, mitropolitul l-a primit cu Sfnta Evanghelie, cu pine si sare, dar i-a atras atentia c altdat trebuie s vin cu o femeie legitim. Carol al II-lea ar fi soptit atunci unui general din suita sa: - O s-i rup gtul la boaita asta! i i-a fcut un proces de furt. nfuriati, basarabenii, care iubeau pe bunul lor mitropolit, au angajat doi avocati n vrst n aprarea lui. Dar, gndindu-se, s-au hotrt s angajeze si un avocat tnr si au angajat pe cineva la care l-au trimis pe mitropolit s vorbeasc ca s se cunoasc. Dar avocatul, un
385
francmason obraznic, l-a tinut n anticamer pret de un ceas, prefcndu-se c d si primeste telefoane. Apoi a venit si, cu tupeu, i-a spus: - Pe multi ati spovedit, nalt Prea Sfinte, acum v spovedesc eu. Dar mitropolitul i-a rspuns: - Ba nu mi-i spovedi dumneata pe mine niciodat, domnule. i si-a luat plria si a plecat. Atunci avocatii btrni l-au recomandat pe Pandrea dup ce acestia i-au explicat ce se ntmplase cu avocatul tnr la care a renuntat mitropolitul. Pandrea, desi ateu, l-a asteptat n poart pe mitropolit, i-a srutat cu respect mna si l-a poftit n cas. L-a angajat ca aprtor cu 400.000 de lei, iar avocatii btrni erau angajati cu 800.000 lei fiecare. Pandrea a plecat la Berlin si a gsit o jurisprudent din care rezulta c episcopul sau mitropolitul nu e tinut s fac dovada cheltuielilor ce le face. Se presupune c e un om cinstit. El poate face danii, ajutorri n ascuns, fr o evident contabil. Cu aceast jurisprudent a venit si a cstigat procesul spre furia lui Carol al II-lea. Procesul a tinut trei zile. Aportul principal pentru cstigarea lui l-a avut Pandrea. Mitropolitul i-a rspltit cu vrf si ndesat. Dar totusi, desi nevinovat, mitropolitul a trebuit s demisioneze din pricin c a avut acest proces. Iat cum un rege stricat si nedrept rstoarn pe un mitropolit cinstit si onest. Pandrea fcuse si filosofie la Berlin si Paris, nu numai dreptul. De la cursul de drept ne-a povestit niste ntmplri pline de haz. Suporta temnita cu brbtie, fr s se plng. Era cald, vioi si plcut. Un om admirabil.
386
NTR-O NOU IZOLARE Desi detinutii din Zarc erau destinati mortii printr-o stingere lent din pricina foamei, a lipsei de plimbare normal si a lipsei soarelui oprit s intre n celul cu un paravan de lemn n fereastr, precum si pentru toat greutatea regimului asupritor. Totusi conducerea att prin colonelul evreu Coler, ct si prin colonelul romn Crciun, tineau s grbeasc procesul distrugerii detinutilor din Zarc prin unele pedepse aplicate unora, cnd voiau ei. E adevrat, uneori pedeapsa se ddea pentru c detinutul a fost prins cu o abatere de la regulament. Dar de cele mai multe ori nu era nevoie de asta. Se ddea pedeapsa nemotivat, fr o abatere, dup gustul autorittii. Nici nu aveai cui s ceri socoteal. Militianul de pe coridor spunea: Asa a venit ordinul si gata. Zarca era o amenintare pentru toti. Dac a fcut cineva ceva ru putea fi adus n Zarc, ca pedeaps, pentru un timp. De aici nimeni nu era dus la munc pentru o mbunttire a hranei. Toti tnjeau si mureau n liniste, slbind zi de zi. Considernd probabil c mor prea ncet, m-au pedepsit din nou cu o izolare de 10 zile. Conditiile izolrii le-am descris: celul cu ciment, fr pat, o singur tinet de lemn fr capac, larg, ca s nu te poti odihni pe ea, o ptur dat seara la orele 10 si luat dimineata la orele 5, mncare cald tot la dou zile. Greutatea izolrii consta mai ales nu n separarea de alti detinuti, nici chiar a mncrii redus, cea cald tot la a doua zi, ci n lipsa de odihn. Jos nu te puteai aseza cci cimentul era rece chiar si vara si puteai ngheta. Iar celulele de izolare erau la loc umbros. Trebuia s stai n picioare si s te plimbi mereu prin camer. Odihna, noaptea, era pe furate, fr saltea. Din timp n timp trebuia s te ntorci pe alt parte, ca s nu ngheti, sau s te
387
freci, sau s te scoli si s te plimbi cteva minute ca s te dezmortesti. Dup 10 zile de pedeaps erai sleit cu desvrsire si abia asteptai s dormi pe o saltea. Cei ce dorm pe paturi moi, cu cearceafuri si pturi alese, e bine s afle ce binecuvntare era pentru un detinut s doarm jos pe o saltea de paie, fr cearceaf, sau pe o saltea asezat pe un pat de fier. Am primit pedeapsa fr murmur. De altfel orice protest ar fi fost inutil si ar fi ncordat numai raporturile dintre detinut si conducere. M-am ntrebat: de ce aceste pedepse? Am nteles: erau urmare a grevei de la Nistru de la min. Starea mea de liniste, de senintate si de veselie i nemultumea foarte mult. Ea era contagioas, putea trece si la altii si aceasta le ddea puteri de rezistent, lucru ce contrazicea planul lor de a muri ct mai repede detinutii fr a-i ucide direct. Doctorii ce veneau n Aiud spuneau c preocuparea conducerii statului cu privire la detinutii politici era aceasta: cum s-i duc mai repede la mormnt, fr a-i ucide fizic direct? Mereu cutau o metod nou de distrugere. Cum vedeti, cei ce se ridicaser cu ideea fericirii lumii, nu n nvlmsagul luptei dup ajungerea la putere, ci dup ani ndelungati, cnd toat puterea era n mna lor, se mai ocupau cu ideea distrugerii unor categorii de oameni. Te ntrebi atunci: care e justificarea acestei doctrine politice numite comunism? Afar asuprire, n temnite asuprire, totul n profund apsare. n Rusia, n 1940, erau 15 milioane de detinuti la o populatie de 180 milioane de locuitori. Deci 8,3 % din populatie era arestat. La noi, la 20 milioane de locuitori cred c niciodat numrul detinutilor n-a fost sub 150.000. Deci tot al o sut treisprezecelea locuitor era detinut. innd cont c evreii si
388
ungurii s-au bucurat de cvasiimunitate, si chiar si bulgarii, dar mai putin n aceast perioad comunist si mai ales la nceputul ei, atunci se vede c apsarea cea mare a fost pe romni n tot timpul. i chiar acum apsarea cea mare e tot pe bietul romn sracul. Se pare c ne-am nscut ntr-o zodie rea si numai bunul Dumnezeu mai e prietenul romnilor, lucru ce se poate deduce din mai multe ntmplri. Churchill cu o lips de scrupule, cu o usurint uimitoare, dintr-un nationalism englez exagerat, clcnd orice idee de drept si spirit umanitar, cu ideea numai Anglia s scape, ne-a sacrificat pe noi si pe altii rusilor nc din 1943. Iar n 1945 cu vnzarea de la Yalta au perfectat sacrificarea noastr si a altora, asociind si pe americani la acest act de funest pentru noi si pentru toat Europa de Est. Triam n temnit urmrile acestei mari frdelegi: punerea rusilor prin comunism cu talpa lor lat peste pieptul si gtul bietei noastre tri. Eram constient de aceasta si mai toti detinutii ntelegeau aceasta. De aceea ei considerau c angloamericanii trebuie s se simt obligati s preseze si s intervin ca s-i scoat din gaura n care i-au aruncat din nesocotint si calcule meschine. Din izolarea mea m-am ntors n celul, nu pe targ cum se temeau unii camarazi, ci pe picioarele mele, nc sntos. VASILE STOIAN Profesor din Bacu. A fost prefectul judetului Bacu n guvernarea legionar din septembrie-ianuarie 1940-1941. Prestigiu frumos, curat ca un crin. Legalist. Nici un abuz, nici un dor de putere, muncitor, modest, fr afectare. Cnd conducerea evreilor din judetul Bacu i-a oferit 400 mii de lei cu titlul: un ajutor, ca s sprijinim si noi Miscarea
389
Legionar si oamenii ei, V. Stoian a primit banii dar i-a depus n fata lor la Administratia Financiar, si le-a dat chitanta. Ferm si corect, a ntretinut ordinea n judet, deplin si pn la capt. Ordinul ce l-a primit pe linia politicii de stat n timpul rebeliunii, dup doborrea generalului Petrovicescu de la Ministerul de Interne: Devastati dou prvlii evreiesti si puneti vina pe legionari, nu s-a putut executa din pricina ordinii tinute de el si de ceilalti legionari. A plecat n Germania n timpul rzboiului. S-a rentors apoi cu misiuni nalte din partea Conducerii legionare. A urmat apoi temnita, n timpul creia nu l-am ntlnit si n care a rmas acelasi om de onoare si de omenie cum l cunoscusem. PREOTUL IOAN BERGHIANU L-am cunoscut prin 1930, era profesor n Petrosani. Caracter frumos, om de ndejde, ca profesor apreciat si stimat. Cult, senin si integru. Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps, peste 100 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar. Dup vreun an, la ntoarcere, profesorul Gh. Manu mi-a telefonat la morse: Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ion Berghianu, profesor la Arad. Deci acum aflam c fcea si el temnit. Mai trziu l-am ntlnit n aceeasi celul. Era bolnav de nervi. Slbit. Dar ct cuviint, ct bun simt se observa nc la acest om ales! Boala nu-l mpiedica s rmn ce a fost: un om distins. CU NICHIFOR CRAINIC Doream mult s stau cu Nichifor Crainic. Prestigiul lui
390
cultural era imens. Citisem regulat Gndirea, cea mai bun revist de la noi, dintre cele dou rzboaie, condus de el. i mai fusese si profesor de mistic la Bucuresti, la Teologie. Iat-m acum cu el, dar nu singuri. Mai era si distinsul doctor Aurel Marin cu care m revedeam acum, un profesor doctor n filosofie, si nc cineva, ale cror nume le-am uitat. Crainic m socotea un apropiat de el. La baie, unde timp de 2025 minute eram mai multi laolalt, venea sub dusul meu s-mi mai spun ce a mai compus. Era foarte comunicativ. Pe cnd ne plimbam liberi prin curtea temnitei el mi-a spus c a stat de vorb cu contele <?>Betlen18 asupra Ardealului ntr-o sear si, peste noapte, ca rspuns, a fcut minunata poezie Eu, care mi-a spus-o si mie. Era ceva splendid. Crainic era la mncare de regim, la care seara primea si putin lapte. mi propunea s-i dau ceva din mncarea mea, ca s aib ceva balast, la schimb cu ceva din mncarea lui. Am primit, binenteles. Era comunicativ si povestea frumos. El a spus c George Clinescu, marele critic literar, la el si-a nceput publicatiile, la Gndirea. Dar Gndirea neputndul plti cum ar fi dorit el, s-a mutat la gazetele evreiesti: Dimineata, Adevrul, Lupta, gazete cu nuante de stnga, sustinute de finanta evreiasc, fapt ce a influentat gndirea lui. n calitatea lui de secretar general la Ministerul Cultelor si Artelor n 1927, Crainic a avut nobila preocupare de a face o cas a scriitorilor, dar dintr-o anume defectiune pe drumul lucrrii, fiind Rebreanu presedintele scriitorilor, casa nu s-a mai fcut. Dup asa-zisa rebeliune din ianuarie 1941, spunea el, cu Antonescu erau numai cinci ministri si, plecnd Carol al II-lea,
Conte ce, ca prefect al Clujului n perioada 1940-1944, pusese romni n jug, si cruia i purtam un dispret total, fr a-i ntinde vreodat mna, ci considernd c locul lui e ntre criminali si nu ntre detinuti politici. 391
18
regele hot si tlhar, Antonescu lund conducerea, a ntrebat: - Eu cum s m numesc? - Conductorul, a rspuns Crainic. i apoi, din nevoia de liniste pentru tar, au mers si l-au uns pe Mihai rege. Un demers frumos a fcut Crainic dup primul rzboi mondial pentru cei condamnati pentru vederile lor pro-germane si care au scris pentru nemti n timpul rzboiului, n foaia Lumina, ce se arunca n transeele soldatilor nostri. Ei au fost condamnati cte cinci ani. ntre ei erau Ion Slavici, Stere, Arghezi, si altii sapte, toti detinuti politici. Dup ce acestia fcuser un an si jumtate de temnit, Crainic a apelat la Nicolea Iorga s cear regelui Ferdinand s-i gratieze, ceea ce s-a si ntmplat. Crainic se bucura de camaraderia din celula noastr si spunea c socoteste c e cea mai bun celul din Zarc. Ar fi dorit s fie cu noi si Dumitru Groza, fostul sef al Corpului muncitoresc legionar. Ca s treac timpul frumos, l-am rugat s ne tin cteva lectii de mistic. A fcut niste expuneri superbe. L-a prezentat pe Dostoievski, Meister Eckart, si pe altii din Orient, ncepnd cu Sfntul Simeon Noul Teolog etc. n fenomenul de plutire (levitatie) a sfintilor n marile lor extaze, am rmas uimit cnd am aflat c unii s-au ridicat nu numai pn la nltimea copacilor, ci chiar pn la 150 de metri. Ei, iesind din extaz, clcau pe aer n drumul lor, tot mai jos, tot mai jos, si trecea o or pn ajungeau s calce pe pmnt. Surpriza cea mare a fost Sfnta Tereza de Avila care n minunata ei carte Castelul Interior a descris opt faze ale extazului, nu numai - cum stiam noi - trei faze. Nunta Spiritual era faza ultim, cu starea de fericire cea mai nalt ce se poate atinge aici pe pmnt. ederea cu Nichifor Crainic a fost plcut si a durat mai bine de dou luni. Dar dup aceea am avut mult de ptimit. Am
392
nteles: tot datorit lui au venit ispitele, desi, stiind c vorbeste, am fost atent, discret si retinut. N-am putut bnui pe altcineva din camera n care fusesesm cu el. i ptimirea a constat tot din izolrile cu pedeaps din 10 zile sau din opt zile, nu din izolrile simple. * Nu mai descriu aceste izolri. Ele au avut caracterul cunoscut: oboseal mare, foame si frig. Ceea ce a constituit un ru a fost faptul c ele au venit prea repede una dup alta. * Tot mai dese vizite ale procurorilor. De cele mai multe ori ei nu veneau singuri, ci nsotiti de dou - trei persoane necunoscute ce poate erau din Ministerul de Interne. Dar ei ntrebau fleacuri: cti sunteti n celul (parc nu-i vedeau), cte saltele, cte pturi? Dar nimic despre: cum stati, aveti vreo plngere, vreo reclamatie? Nimic! Ei nu erau procurori, ci aveau numai numele acesta, erau niste bieti intimidati la culme. i-era mil de ei: cum s ceri de la niste nevolnici un ajutor? Toti functionarii de sub comunisti erau de aceeasi spet. Altfel nu erau primiti sau erau imediat nlturati. Era primejdie pentru un om de caracter s fie slujbas sub comunisti. Fr a se degrada era cu neputint a se mentine n post. Drghici, noul ministru de interne de dup teribilul Teohari Georgescu, evreu ce manifestase o ur nebun, veni s ne vad. O namil ntunecat cu un palton de piele ne privi n treact fr cuvinte. Cum ar fi putut spune un cuvnt de ntelegere, de omenie, de compasiune unui detinut politic? El, bruta, crescut si nchegat n creuzetul comunist... Privirile lui reci, ntunecate, au fost un discurs.
393
A repetat metodele naintasului su si le-a ajuns. Sotia lui, unguroaic, n-a putut avea o influent favorabil asupra lui ori poate l-a mpins spre ru. Uciderea lui Ptrscanu s-a fcut sub el, nu sub Teohari. Mrturisesc c, privindu-l, am nteles c nimic bun nu poate veni de la el. i totusi cte nu poate face un ministru de interne!... Dar acum si el, si toti cei ce ne conduceau cu o mn att de murdar, erau niste slugi ale rusilor. Nu fiindc ar fi voit ei ca asa s fie, ci fiindc real fusesem vnduti acestora de la Yalta si nc nainte n octombrie 1943. Doi oameni mari, Roosevelt si Churcill, oameni de care au depins n mare msur destinele lumii n acel moment istoric 511 februarie 1945, au fcut acest act odios si criminal. Unul Churchill, marele Churchill, din motive nentelese si abia presupuse: ca Anglia s joace un rol important n Mediterana si mai ales n Grecia, cellalt mai mult inconstient, bolnav, necunoscnd istoria si geografia, pe noi, pe rusi si pe popoarele din Europa de Est, mpins de evrei a dispus de noi toti si ne-a ngropat. Dumnezeu nu va putea ierta niciodat faptele netrebnice ale acestor oameni, titani n trecut, att de mici si fr simtul rspunderii acum, care erau ntr-o admiratie nenteleas fat de cel mai mare tiran al timpului, Stalin. A subjuga pe nedrept un om unui tiran e un mare pcat; a subjuga un grup de popoare, cum ar putea fi calificat? i subjugarea nu pentru o generatie, ci pentru mai multe generatii! i de unde venea aceast frdelege? De la admirabila America, de la poporul care si-a dat cea mai liberal constitutie din lume - si nc din 1786! - care a luptat si lupt ca nimeni s nu mai fie subjugat sau asuprit n nici o form, care a proclamat drepturile fundamentale ale omului, care e n admiratia tuturor pentru generozitatea si mrinimia lui. Dar eu deduc c America nu este vinovat, c frdelegea acesta s-a fcut fr stirea
394
cettenilor ei si peste capul lor, de Roosevelt si cei din jurul lui, fiindc ei niciodat nu ar fi putut aproba asa ceva. Roosevelt a dus la sferele de influent, asa a nteles el. Dar n spatiul nostru, nu a fost sfer de influent, ci subjugare total si jefuire. i jefuirea cea mai mare a fost a Romniei. Nimeni nu va putea evalua exact ct de mare, de monstruoas a fost jefuirea Romniei n acesti ani. Att solul ct si subsolul si tot ce avea Romnia, a fost jefuit cu nemiluita. nc o dat afirm: evreii au mpins la aceast situatie. Toat administratia american, dup 12 ani de guvernare a lui Roosevelt, era mbibat de evrei. Cine a citit cartea scris de fiul lui Roosevelt Asa a vzut-o el, ntelege deplin acest lucru. Visul evreilor de a conduce lumea, au crezut evreii atunci c se va putea realiza prin ntrirea Uniunii Sovieticii si mpingerea ei n Europa pn la vest de Berlin. Ei au considerat c vor domina lumea prin comunismul rusesc. Mare greseal, imens. Ct de mult s-au nselat s-a vzut nu peste mult timp. E de mirare si aproape de nenteles cum acest popor att de inteligent s-a putut nsela att de mult. El nu a prevzut c poporul rus se va trezi. El nu a prevzut c dup rzboi, o recrudescent a sentimentului national rus se va ivi ndat si ura contra evreilor comisari ce i-au dus la rzboi cu pistolul va izbucni cu furie. S nu se uite c rusii au mobilizat pn la 60 de ani si c ntre cei chemati la arme au fost si femei si c nimenea nu a mai plecat acas pn dup terminarea rzboiului. Toti acestia au cunoscut asuprirea comisarilor politici evrei si sentimentele de ur ce mocneau n ei le-au dus acas. i dintr-o dat, toat Uniunea Sovietic a devenit cu furie antisemit. i sovieticii au spus: de ce s conduc evreii lumea prin comunism si s nu o conducem noi nsine. i dintr-o dat planurile evreiesti au czut. Dar nc evreii nu se puteau dumiri. Un Paul Sartre, evreu francez, mare literat si filosof, merse
395
la ONU si ndrzni s spun: Domnilor, Dumnezeu a murit; de acum trebuie s ne conducem noi nsine. Recomand tuturor s mbrtiseze comunismul. nsusi marele Albert Einstein ndemna pe americani dup rzboi, s nu se narmeze, c sovieticii nu vor ataca, nct cu astfel de propagand n America el deveni suspect si indezirabil. Dar americanii nu-i ascultar si se narmar. Ce s-ar fi ntmplat cu evreii din statul Israel n 1967 cnd arabii hotrser izgonirea lor din Israel, dac nu ar fi fost narmati cu cel mai modern armament american? Ce s-ar fi ntmplat cu ei n 1973 cnd arabii i-au atacat prin surprindere si redresndu-se, mergeau cu viteze spre Cairo si atinseser 70 de kilometri pn la el si 30 de kilometri pn la Damasc, c rusii au spus: Distrugem Israelul. Iar Nixon, presedintele Americii a spus: Apr Israelul. Cu ce l-ar fi aprat, dac americanii nu s-ar fi narmat. Iat cum Dumnezeu rstoarn planurile de grandoare si suprematie ale oamenilor. Detinutii din Romnia erau constienti c ndur mari suferinte din pricina evreilor ce au mpins la faptul c Stalin a ajuns stpnul sud-estului Europei si comand aici nestnjenit tot ce doreste, lucru ce a fost perpetuat n continuare si dup moartea lui, de conductorii Uniunii Sovietice. n temnite, la noi, detinutii discutau diferite probleme si si fceau o educatie pe diferite planuri. Treptat ei au ajuns s nteleag multe lucruri cu caracter cvasi secret. Ei au nteles cui i se datorau marile rsturnri de la noi si care e sursa initial a suferintelor lor. Pcat! S constati c cele mai avansate state din lume au mpins trile din Rsritul Europei cu sute de ani napoi prin hotrrile lor nesbuite, interesate sau inconstiente. Lumea a ajuns la cuceriri de sute de ani a unor drepturi fundamentale ale omului, si dintr-o dat, toate rpite: partid unic, temnit si
396
asupriri. i aceasta nu pentru ce faci de acum ncolo, ci pentru ce esti, pentru ceea ce ai fcut si pentru ceea ce ai activat n trecut. Pentru c esti bogat sau pentru c ai slujit statul n trecut. Astfel la noi, toti ministrii care au fost n trecut de la 1918 ncoace, toti senatorii, toti deputatii, toti primarii capitalelor de judete, toti au fost arestati dac nu cumva s-au aranjat pn n 1946, nscriindu-se n Partidul Comunist. Dar lucrul si mai grozav, n Basarabia toti functionarii ce au slujit Statul Romn ntre 1918 si 1940 au fost arestati si condamnati ca trdtori, dup 26 iunie 1940, cnd rusii au ocupat Basarabia. Stalin comanda aceste frdelegi. i desi stiau toti cruzimea si nelegiuirile lui, cei doi titani i-au dat puterea legal s fac ce vrea. tiam c marele Truman a luat msuri s micsoreze influenta Sovietelor n spatiul lor de influent. Dar am aflat cu inima plin de durere si c sotii Rosenberg au vndut secretul bombei atomice sovieticilor. Acesti evrei trdtori ai nobilului popor american, desi triau minunat n America, urmrind planurile de dominatie a lumii ale evreilor, nu s-au sfiit s abuzeze de marile lor posturi si s predea rusilor secretele bombei atomice. Aflasem de prin 1952 si c sovieticii au reusit si ei s fac bomba atomic n 1949 si nc mai puternic dect cea american. De acum orice sperant de a se rezolva n curnd situatia noastr, a detinutilor politici, se amna sine die. Toti se temeau de acum de rzboi. Iat unde ne-au adus evreii cu urmrirea planurilor de dominatie. Care a fost rspunsul rusilor dup toate marile servicii ce li s-au fcut de ctre acestia? Au devenit cei mai mari dusmani ai evreilor. Totul depindea acum de arma ce o va avea fiecare n mn, rusii sau americanii. Cine va dispune mai nti de cea mai puternic arm atomic sau oricare alta, acela va ngenunchia pe cellalt si l va face s cedeze. i dac rusii vor fi aceia, ei fr
397
scrupule vor distruge America. Dar din anul 1956, dup visul ce-l avusesem, stiam c rusii nu vor nvinge. Pe de alt parte, credincios fiind, chiar nainte de visul meu, consideram c e cu neputint ca Dumnezeu Cel Atotputernic si Drept s dea cstig de cauz dusmanilor Lui ateilor si nedreptilor comunisti. Cci acestia ar fi distrus Biserica Crestin si toat opera Mntuitorului ce a fcut-o pentru mntuirea lumii, lucru pe care Dumnezeu nicicum nu l-ar fi ngduit. Triam deci n liniste asteptnd anul 1964, ca pe un an al eliberrii. CU ALI CAMARAZI ntre ei, Nicu Pun, Nelu Popescu, tnrul oltean cunoscut ce luptase n munti, si nc un tinerel admirabil al crui nume lam uitat. El era numai de vreo 18 ani si era cel mai tnr cettean din Zarc. Nicu Pun era din Buzu, avocat cu o pregtire frumoas, cu el am avut convorbiri de tot felul. n toat tinuta lui avea un fel de distinctie. Era credincios. De aceea am discutat cu el teme religioase, fiindc pe acestea le cuta. Am examinat cu el sloganul comunist: religia e opiumul popoarelor. Deci religia ar fi avut un rol antisocial si ar fi adormit spiritul popoarelor mpiedicndu-le s se ridice la marile cuceriri revolutionare de care avea lumea nevoie. Asa a fost oare religia? De ce, dac ea a fost un ru, acum cnd scade influenta ei n lumea comunist, de ce societatea nu se ridic, ci decade? Cci unde scade rul, nu trebuie ca societatea s se ridice? Cum de se ntmpl altfel? Fiindc religia a fost frna, prghia de sustinere a moravurilor. Cnd frna s-a luat, automat moravurile au nceput s decad. Iat, dup rzboi se vorbeste mult de drepturile
398
fundamentale ale omului. Dar putini nteleg c aceste drepturi au fost de mult cuprinse n nvttura Domnului nostru Iisus Hristos si c ele au fost scoase la iveal cnd lumea le-a nteles si era coapt pentru ele. Dreptul de autodeterminare al popoarelor, care a dus la crearea statelor nationale de dup primul rzboi mondial, de aici a pornit, din Sfnta Evanghelie a Domnului Iisus Hristos. Presedintele Wilson al Americii de aici le-a scos si le-a afisat ca pe un steag al liberttii. Carta O.N.U. si Declaratia drepturilor omului tot de aici au plecat. Dimpotriv, religia si mai ales cea crestin a dat popoarelor o norm moral de urmat, le-a unificat prin ea si prin cultul crestin acelasi pentru toti le-a micsorat barbaria, le-a educat instinctele si pornirile de distrugere, le-a inspirat team de pcat si de nedreptate, iubirea de adevr si de bine, le-a cultivat rbdarea si ngduinta, le-a pus n fat un ideal de ajuns: desvrsirea si sfintenia. I-a mngiat n dureri si le-a dat marile sperante de mai bine; le-a pstrat viata prin oprirea uciderii si a sinuciderii si prin condamnarea a tot ce ar opri progresul vietii, ar distruge pacea dintre oameni si ar promova lupta armat. ntrziate prea mult, robia si serbia ar fi putut s fie desfiintate n lume de mult dac popoarele L-ar fi primit mai adnc n inima lor pe Hristos. Sfntul Apostol Pavel si toti Sfintii Apostoli au cerut insistent desfiintarea robiei, iar sfintii crestini au mers pe acelasi drum. Ne miram c matadorii comunisti de la noi nu vd acest lucru. Dogmatici, mergeau orbeste si nu se uitau la realitti. Cnd influenta religiei a sczut n vechime, moravurile s-au corupt si statele s-au distrus. Asa au czut strlucitele state vechi ca imperiul babilionian si cel asirian. Asa s-a distrus puternicul imperiu roman. Aceasta era ca o lege a istoriei, care nu putea apare altfel acum.
399
Cum de nu vedeau aceasta? Distrug tara cu furia lor anticrestin! Eram ndurerati de drumul pe care mergem. Ne durea inima de suferintele ntregului popor romn, cci toti sufereau, nu numai noi, detinutii. Romnia era si ea o nchisoare, o tar ocupat de consilierii rusi si de toate uneltele lor, o armat de securisti tinea tara ocupat si nimeni nu misca. Ne gndeam ct de mult se corup sufletele, ct de mult decad oamenii acas, ct de mult se stric copilasii din lipsa cunoasterii lui Dumnezeu si cum, de mici, ca soimi ai patriei, afl de la toti c nu exist Dumnezeu, c printii lor nu-s la curent cu stiinta, c au rmas napoi dac mai cred n Dumnezeu si deci nu trebuie s mai asculte de ei. Ridicau pe copii mpotriva printilor. O ruptur dramatic se petrecea ntre printii romni si copiii lor. Ei credinciosi, copiii necredinciosi. Printii judecau lucrurile si dup datele pe care le aveau n sufletul lor, n care credinta avea un loc nsemnat, iar copiii judecau dup datele ce le aveau ei n sufletul lor, din care credinta lipsea. De aici o ruptur: copiii nu mai puteau ntelege pe printii lor, iar printii pe copiii lor. Era zdrobirea unittii familiei. Ca fost profesor de religie m interesa problema nvtmntului la noi si mai ales a celui religios. n 1948 acesta a fost scos din scoal, pentru toti fiii patriei. Dar pentru romni n chipul cel mai radical ei erau ndeprtati de la orice nvtmnt religios. Dar pentru celelalte natii sau grupuri etnice s-a fcut o exceptie si li s-a admis copiilor un nvtmnt religios n biserici si n casele de cult, de la 6 la 14 ani. O favoare enorm fat de romni. Minoritarii si-au asigurat fraudulos drepturi speciale n Romnia, ei care erau atunci majoritari n conducerea statului nostru. i pe ce motiv? Unul perfid: romnii sunt ortodocsi si slujba lor, Sfnta Liturghie e lung. Din ea pot nvta copii romni principiile credintei crestine precum si tot cultul ortodox. Pe ct vreme cultul
400
celorlalte religii, al sasilor, ungurilor si secuilor este scurt; deci e drept ca lor s se admit aceast exceptie, un nvtmnt religios de la 6 la 14 ani. Dar ei stiau ce fac. O mess liturghie catolic de o or sau o or si zece minute au mrit-o fcnd-o n orase de patru pn la sase ori duminica si n srbtori si de trei ori n zilele de lucru, atingnd pn la 25 liturghii pe sptmn. Dar cu copiii ortodocsi ce-au fcut? Ca s nu nvete deloc religia, duminica erau ocupati cu programe de scoal si pe lng asta nvttorii si profesorii le-au interzis participarea la biseric. De aici drama romnilor: ruptura dintre printi si copii. Dram ce nu exist la minoritari, fiindc copiii lor fceau un nvtmnt, desigur redus, dar totusi foarte bun. Pun era un om meditativ, Nelu Popescu era un bun povestitor. El ne-a descris muntii Olteniei, Sibiului si Sebesului. Luptase n munti. Att el, ct si alti lupttori n munti pe care i-am ntlnit la min sau n alte locuri, mi-au descris luptele n munti. Departe de a fi fost niste criminali, cum i-au descris comunistii, lupttorii din munti au fost niste eroi plini de credint, de omenie, de scrupule morale si nationale. Ei nu puteau ceda terenul Romniei din munti comunistilor si rusilor fr a-l apra. A nu-l apra li s-a prut a fi o trdare. De aceea si-au riscat viata riscnd aprarea. i pentru asta la cte greutti n-au fost supusi. Au riscat totul si unii au murit. Dar ce suflete nobile! Venea o unitate militar dup ei s-i caute si considernd c sunt mai departe, trecea pe lng ei <?>nedespresurat. Ascunsi, cu armele lng ei, ar fi putut trage s-i curete pe toti. Dar n-o fceau, i lsau s treac. Cci nu voiau s ucid, le era mil de bietii ostasi nevinovati. Erau si ei romni si nu voiau s rmn printii fr copii, nevestele fr soti, fratii si surorile fr frati: de cte ori i-au avut n mn pe cei ce-i cutau si i-au lsat n pace! Numai cnd erau surprinsi au ncercat atacul si
401
lupta, siliti de nevoia aprrii. Atunci au fost viteji, au fost bravi, au fost eroici. Dac rusii ar fi venit s-i caute, ar fi fost altceva. Ar fi renuntat la scrupulele lor si atunci ar fi fost mare prpd si rusii ar fi murit cu nemiluita. Dar cei ce cutau erau romni si atunci au preferat s moar ei dect s ucid pe altii sau au preferat s se predea cci au nteles c ucignd unele grupuri de ostasi vor veni alte si alte grupuri s le nlocuiasc. Nelu Popescu era tipul reprezentativ al lupttorului din munti. Departe de a fi fioros cum l-ar putea nchipui cineva, era blnd, luminos, cu maniere de fat mare. Un cuvnt prea profan l jena. Poate ucisese, cci i se imputa un mort, dar totusi sufletul lui era curat si nevinovat. l ndrgisem, cci era att de pudic, nct m mira. Orice cuvnt n doi peri l fcea s roseasc. Iar tinerelul cellalt nu stiu ce cuta n Zarc unde erau banditii cei mari. Asculta convorbirile noastre tcut, cu priviri de copil nevinovat si supus. Rar punea cte o ntrebare, dar se oferea s duc el tineta lui Nelu Popescu, altfel ar fi trebuit s o ducem cu rndul. IAR SINGUR Dar nu izolat, cu o pedeaps spus, ci singur, ca o pedeaps pentru ce fcusem. Nu-mi puteau ierta organizarea grevei de la Nistru. Ea se pltea treptat, se vede, prin izolri fr pedeaps si prin izolri cu pedeaps. Dar cele fr pedeaps nu erau pentru mine un ru insuportabil. Dimpotriv, m simteam bine n ele: m adunam n mine, mi cercetam gndurile, m rugam si rul pe care considerau c mi-l fac prin izolare se transforma n bine pentru mine. Dup cuvntul Sfntului Pavel: Toate se ntorc spre bine celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. Ba consideram c uneori e si binevenit o izolare dac nu e prea lung, peste 70-100 de zile. Suntem fiinte sociale si, oricum, simtim nevoia s fim unii lng altii. Animalele, gzele
402
si multe fpturi vii nu pot tri singure. Se sting cnd o mprejurare le-a rupt de grup. Pestii trec n grupuri prin undele mrii, psrile vin si pleac n grupuri. Alte animale stau n turme, cirezi, etc. Omul se mentine si singur mult vreme, dar de la un timp tnjeste. Numai marii schivnici anahoreti caut cu ardoare izolarea, singurtatea. Prea legati de Dumnezeu, ei nu mai au nevoie de oameni. Duc pe Dumnezeu la ei sau sunt atrasi de Dumnezeu n sus, spre El. Ei sunt o exceptie. Legtura cu oamenii o mai au numai cnd oamenii o caut. Atunci, din iubire, se ndreapt spre oameni spre a-i ajuta si a rspunde unor nevoi ale lor. Dar ndat ce pot se ntorc grbiti spre singurtate. Acesta e aerul care le prieste. Eu aveam acum marele avantaj c puteam lua legtura, dac voiam, prin telefon, cu ceilalti. i am fcut-o. Marea stire pe care am aflat-o a fost aceasta: A nceput reeducarea tuturor prin metode dure. Ea const n lepdarea de trecut, n a denigra pe fostii ti sefi si pe camarazii ti, doctrina pe care ai mbrtisat-o si pentru care ai luptat. S mprstii cu noroi pe toti oamenii politici de la noi ce au condus n trecut si toate partidele, cu doctrinele lor gresite si banditesti. S recunosti marile calitti ale genialilor Lenin, Stalin si ale tuturor marilor conductori comunisti, ntre care, acum, si Mao al Chinei. S nu mai fii bandit, s fii om nou ca s te poti ncadra n nalta societate comunist. Suntem n 1963, deci ce nseamn reeducarea? O pregtire de eliberare, m ntrebam, sau e cumva altceva, o pipire a rezistentei unora. - Cum merge? am ntrebat. - Greu. Sunt cruzi si nenduplecati. Dac ar fi s iesim, atunci trebuie s iesim compromisi, fr demnitate. Lepdati de ceea ce am fost, niste nvinsi blazati, ca s nu mai putem ridica
403
capul mai trziu. Dup un timp am ntrebat iar: - Cum mai merge? - Sunt stabi n reeducare, mi s-a spus. Schivnicul de la Raru e si el n reeducare. Fostul Sandu Tudor, acum clugrul Daniil. tiam de el: boier, btuse mrile n lung si-n lat cu un vas. Apoi, ntors acas, a scris foaia Credinta, un sptmnal scris de el cu talent, abordnd teme religioase, dar si literare, si politice, arestat si condamnat n gruparea Rugul aprins al Maicii Domnului, mpreun cu ctiva dintre cei mai de frunte teologi ai nostri, ntre care Dumitru Stniloae, arhimandritul Ghius, Antonie Plmdeal, clugrul Anania, clugrul Arsenie Papacioc, staretul de la mnstirea Plumbuita, Nicolae Porsenna<?>, specialist n stiintele oculte etc. Sandu Tudor trecu prin puscrii ca un meteor. Aprindea inimile si le lsa lumin. n dezbateri cu sectele sau cu catolicii era ca un dulu n lupt cu niste ctei. Repede i rupea, i trntea repede la pmnt. Era o spaim pentru neortodocsi, i sfrma repede. Am ntrebat cum se comport, care e pozitia lui, a acestui om pe care-l admiram. Mi s-a rspuns: - Scrie. A scris peste 70 de pagini pn acum. - Scriind att cred c e o greseal, am rspuns. La comunisti trebuie s fii scurt. Cci cuvintele tale le interpreteaz cum vor ei si te leag cu ele. Pozitia lui e aceasta: concesii totale pe toat linia n cele profane si intransigent total n problemele religioase, cci pe el nu-l mai intereseaz lumea. M-a mirat. De aceea, am rspuns: - Cred c e o pozitie gresit cci adevrul nu e divizibil. M lepd de el ntr-o parte si-l apr total n alt parte. Nu merge. Trim n veac, ntre oameni, chiar dac suntem clugri. Nu putem sacrifica adevrul n ce priveste unele persoane reprezentative ce au trit la noi. Adevrul trebuie aprat si n ce-i priveste pe ei. Desigur, cu mici concesii fcute n ce-i priveste,
404
cci si ei au putut gresi. Dar a-i denigra total e nedrept, e neadevrat si nepermis. Am auzit apoi c acest mare clugr a murit ca un martir. Dup ce a scris mult i s-ar fi cerut: Acum declar c nu exist Dumnezeu, c voi clugrii sunteti niste ipocriti care nselati lumea, etc. S-a opus cu vehement. Atunci l-ar fi bgat n niste grele constrngeri n care ar fi avut un atac apoplectic si a murit. L-am regretat enorm. Era nevoie de acest dulu afar. Mi-am zis n minte: pozitia lui initial a fost gresit. Concesii totale pe o directie si nici o concesie pe alta. Nu. Ci usoare concesii pe directiile din afara credintei, spre a le da o umbr de satisfactie comunistilor n reeducarea ce ne-o fac, si nici o concesie pe linia religiei. Dndu-le comunistilor attea foi cu denigrri ale unor personalitti politice, i-a pus pe comunisti s cread c e un om slab, desi el era un titan, c-i pot cere mai mult, chiar totul. C e un cal n care dac dai cu biciul, trage. El nu trebuia s le dea prilejul s trag aceast concluzie. Ei au mers psihologic si i-au speculat greseala. Altfel ei nu erau pusi s-i fac acum mari constrngeri, mergnd pn la ucidere, cci fceau acum reeducarea pentru eliberare. Desi ministrul de interne era un imbecil si o brut, totusi nu cred c el a dat ordinul ca cei ce nu fac mari concesii s fie constrnsi pn la ucidere. Pe de alt parte, rmnea un rol important si lui Crciun, directorul temnitei la ora aceea, n interpretarea ordinelor ce veneau de sus. El, dac era bun, putea gsi prilejul, mcar acum la urm, s-si arate buntatea, s dovedeasc c e om si nu o fiar. ns, dup ct se poate deduce, el a dovedit pn la urm un pronuntat spirit de constrngere. De aceea n reeducare au murit oameni si nc de cea mai mare valoare. Sandu Tudor, marele profesor si minunatul patriot Gheorghe Manu si poate si altii nestiuti de mine.
405
Spre a desface pe legionari de iubirea si admiratia ce o aveau pentru Cpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, conducerea temnitei s-a folosit de oricine putea influenta defavorabil spre reducerea prestigiului si degradarea acestui om minunat si erou exceptional. Astfel, marele profesor de teologie, distinsul si inegalabilul dogmatist Dumitru Stniloae a fost purtat s spun la gruprile unde se fceau dezbaterile pentru reeducare c Corneliu Zelea Codreanu n-a exercitat o influent att de puternic asupra legionarilor si asupra societtii romnesti prin tria si caracterul su, prin vitejia lui si prin druirea aprrii patriei si neamului nostru, ci printr-o vraj. El ar fi vrjit oamenii. Orict l-ar fi criticat pe Codreanu dusmanii lui n trecut, nc nimeni nu-i descoperise calitatea de vrjitor. Legionarilor nu le venea s cread c tocmai distinsul profesor Stniloae poate s spun asa ceva. E de presupus c asupra profesorului Dumitru Stniloae se vor fi exercitat presiuni ca s obtin de la el acest ajutor, cci profesorul, n decursul detentiei, a avut tot timpul o tinut onorabil, corect si la nivelul pozitiei sale de preot si profesor universitar. * Spre a ntelege just spiritul temnitei de la Aiud, trebuie s spun c nimeni nu trebuia s se culce pe o ureche, c dup ce a trecut prin aceste grele cercetri si asupra lui s-a rostit o sentint judectoreasc, de-acum si va face linistit pedeapsa. Nu. El putea intra oricnd n anchete noi, grele sau chiar mai grele dect cele dinti. tiu c un fruntas legionar de la Aiud era btut sptmnal ca s devin informator. Aceasta s-a fcut luni de zile fr rezultatele scontate. Mi-amintesc de un tnr sergent n armat care fcuse o
406
greseal: o atitudine violent fat de un superior abuziv. A fost adus la Aiud. Era pe timpul cnd pn n 1949 ne plimbam mai liber prin curte. Ce mi-a spus el: dup ce l-a bgat n celular, l-a chemat Mares si i-a propus s devin informator. A refuzat cu furie. Atunci Mares l-a btut crunt. n nvlmseala luptei, cci Mares l-a prins de piept nvrtindu-se, l-a izbit neintentionat pe Mares de perete. De aceea btaia a fost crunt. Tnrul n-a cedat. Dar i s-a spus: Te chem si dup-mas si ai s vezi tu ce o s-ti fac dac nu-ti bagi mintile n cap. Tnrul, nfricosat, m-a ntrebat ce s fac. Dup mas avea o alt ntlnire si intra ntr-o nou prob. I-am spus: Trebuie s rezisti neaprat. Te vor bate nc o dat. i apoi te vor lsa n pace si vor spune: cu sta nu merge. Pe aceast chestie nu vei mai avea grij. Altfel ti vor cere s faci un angajament n scris c vei deveni agentul lor si va trebui s dai informatii contra oricui, prndu-i pe toti fr deosebire si te vor lega la gard. Te vor bate oricnd nu te tii de angajament. Va fi vai de capul tu. i compromis si btut. Ceilalti, ntelegnd c esti informator, se vor feri de tine ca de un cine turbat. Cnd te vei elibera vei fi fr nici o onoare. Nu vei fi nici atunci liber: ti vor cere s continui si atunci cu turntoria. Deci stai drept. Nu te pleca mrsavelor lor propuneri. Suport frumos temnita, cu brbtie, cu demnitate, cu cinste. E oribil s stai cu cineva n celul, s sufere cu tine si pe urm s-l prsti si s-i faci ru. Asa viata n temnit devine un iad, altfel ea poate fi si frumoas. i apoi e si un mare pcat. Viata de celul poate fi un prilej de curtire si ispsire, de meditatie, de oprire de la niste frdelegi pe care le-ai fi putut face afar, de nvtare a nfrnrii, de educatie a rbdrii. Din ea poti s iesi mai bun dect ai intrat dac o ncepi cu gnduri curate si cu dor de bine si fr s te nvoiesti pentru lucruri necinstite. Orice nvoial de felul sta s o socotesti ca si cum ai fi dat mna cu diavolul. Esti crestin. Pentru tine s-a rstignit
407
Hristos. EI te-a rscumprat n dar, nu te face rob unor oameni netrebnici. Trebuie s fii mntuit. i asa a fost: l-a chemat, a refuzat, i-a dat dou palme si la scos afar, spunndu-i: - Du-te-n mum-ta. Esti un prost. Nu stii s triesti! Astfel de cazuri n-au fost izolate. Intrau n metoda lor abuziv si cti nu vor fi czut pe drum, pierzndu-si onoarea si sufletul... REEDUCAREA Momentul reeducrii a sosit n Aiud. Era si timpul. Parc nu fuseserm reeducati destul n attia ani de temnit cti au binevoit s ne dea cu prisosint binevoitorii nostri! Am nteles: eram ultimii ce mai eram n temnit dintre cei din trile din sud-estul Europei si din toate trile de sub crma Rusiei. Intrasem la ONU n 1955, dar cu dou conditii mai importante: l. Despgubirea societtilor strine ce exploatau la noi petrol sau minereuri. 2. Eliberarea detinutilor politici. Despgubirile s-au fcut imediat, ca o conditie prealabil. Dar noi am ntrziat. Asta din pricina perfidiei sovieticilor. Am nteles mai trziu c sovieticii au pretextat c n Romnia e o stare prerevolutionar. Dar nimeni n Romnia nu se mai putea ridica. Se terminase si rzboiul n munti. Comunistii erau stpni absoluti. Dar se temur grozav de revolutia din Ungaria din 1956. Atrocittile ce le fcuser ungurii cu comunistii lor ntrecuser orice msur. Au fost de o slbticie barbar: au aruncat femeile lehuze jos de la etaje, n spitale, cu copii cu tot. Le-au tiat snii altora, le-au scos ochii, au tiat organele genitale ale brbatilor si le-au bgat asa n femei. Au tiat nasurile, n sfrsit, a fost ceva oribil. Pe cei
408
ascunsi n metrou i-au necat cu ap, ca pe sobolani. Cnd Austria s-a eliberat de rusi si a devenit stat neutru si acolo au avut loc rzbunri si atrocitti, dar incontestabil mult mai mici. Acum erau speriati grozav. i ca s nu se petreac ceva asemntor la noi au amnat mereu eliberarea detinutilor politici. Motivul strii prerevolutionare de la noi era o minciun gogonat. Nimeni nu misca. Atunci ca s motiveze minciuna, au nceput n 1958-1959 noi arestri si au adus n temnit ultimul val de detinuti, dup cum am mai spus, vreo 50.000. Apusenii au fost din nou nselati: s-ar face destabilizare n Europa prin eliberri n Romnia si lumea are nevoie de pace. Deci amnri. Dar ct? Ad infinitum? Nu! Erau presati: eliberati detinutii sau plecati de la ONU. Dar nu trebuiau s ias afar detinutii necompromisi si neverificati. Reeducarea era mijlocul, pentru aceasta toti trebuiau s se dezic. Toti s se lepede de ce-au fost, de ce-au iubit, de ce-au adoptat, de ce au ales si aderat n lupta lor. i au nceput actiunile pentru reeducare. Toti, grupuri de cte 100-200 de detinuti, trebuiau s treac prin fata unui cvasitribunal de judecat ce judeca pe fiecare. Toti puneau ntrebri grele si n fata tuturor trebuia s te aperi si s te lepezi. Trebuia s se vad ct de criminali au fost cei ce te-au condus si cei cu care ai lucrat. Trebuia s apar c toti au lucrat mpotriva binelui poporului ca niste dusmani ai lui. Numai comunistii sunt adevratii prieteni si binefctori ai poporului, cci numai ei au descoperit calea mntuirii si fac toate pentru mntuirea lui. Trebuia s fii sincer, s nu minti, s nu-i nseli pe binefctori. Numai reeducat puteai intra n noua si nobila societate comunist. Altfel nu meritai s iesi din temnit. De aceea trebuia s fii cercetat n strfunduri, s nu rmn ceva nedescoperit din relele ce ai gndit sau ai fcut. Ca la botezul crestin: te lepezi de
409
omul vechi ca s devii o fptur nou, comunist. Trecutul era turpitudine, reeducarea renastere. Reeducat, erai demn s intri n noua lume ce se construia la noi acum de comunisti. Nu era fr riscuri cele ce spuneai. n aer plutea amenintarea c ai putea fi nu btut, ci zdrobit dac nu esti cinstit, dac esti perfid sau cum spuneau turcii, hiclean. i apoi, dup dezbateri mai lungi sau mai scurte, dup ce ti-ai golit sufletul si te-ai lepdat de turpitudinea trecutului zvrlind afar un lighean de lturi, trebuia s dai o declaratie scris n care s consemnezi aceste greseli ale tale si ale altora si s iei si angajamente de activitate viitoare c vei fi credincios partidului si c te vei ncadra cinstit n viata nou, contribuind si tu, prin munca ta, la nflorirea patriei si progresul societtii comuniste care trebuia s ajung multilateral dezvoltat. Pentru c nu stiam ce este afar, au nceput s aduc filme la care ne-au dus din timp n timp ca s vedem orasele noi ce s-au construit, blocurile, muncitorii fericiti, cmpul, animalele, psrile. Vedeai vaci, o frumusete, oi de ras, variate spete de porci, iepuri de cas, psri, toate o frumusete. Vedeai productia agricol, culesul porumbului, vedeai cartofi mari de o jumtate de kilogram, sfecl furajer si comestibil, sfecl de zahr, morcovi etc., toate zarzavaturile. Dac te-ai fi luat dup ele ai fi zis c n Romnia era o stare nfloritoare cum n-a mai fost. Ni s-a artat si litoralul Mrii Negre de la noi. ntr-adevr, o frumusete. Ni s-au artat si livezi ntinse de pomi, meri mai ales, dar si de gutui, prune, fragi, toate de cea mai mare frumusete. Ne-au artat si constructii de drumuri chiar n munte. Barajele, termocentralele, mari ntreprinderi industriale erau ntr-adevr niste lucruri care artau un progres material serios. Era deci cu neputint s tgduiesti c n sectorul material
410
au avut unele frumoase realizri. Dar cu ce sacrificii, cu ce imense pierderi n alte sectoare! Cu ce exploatri nemiloase ale trii, ca ntr-o tar fr cini, din partea rusilor! Dar viata oamenilor! Vai! tiam de imensa greseal a comunistilor de la noi prin secarea celor cinci lacuri mari din Brgan. Ce destabilizare a pmntului patriei era rezultatul! Ce dezastru ecologic! Cu ct inconstient vor fi ascultat comunistii de la noi ndemnurile ruvoitoare ale consilierilor rusi n aceast problem! Cci eu, din cele ce am aflat, am dedus c toate ndemnurile rusilor erau spre a face ru Romniei. tiam ns ce dezastru moral era n tar n urma materialismului ateizant pe care l-au introdus n cultura si viata romneasc. ntr-o zi la un film eram asezat tocmai n banca din urm. Se stinseser luminile spre a vedea filmul. Cineva l-a condus pe ntuneric la mine pe marele monah Ioan Iovan, fostul duhovnic al Mnstirii Vladimirestii Tecuciului. tiam c e n temnit, c e bolnav de tuberculoz, c e la regim mbunttit si c mai toat mncarea de regim o da altora, nct te miri cu ce trieste. i admirasem activitatea de la Vladimiresti, desi fusese att de contestat si chiar caterisit. Totusi l admiram nc. i iat-l acum lng mine. Ne-am mbrtisat fr s ne vedem. Apoi tot timpul am discutat mpreun. Mi-a descris pe larg toate marile si minunatele ntmplri de la Vladimiresti. Acolo a fost cel mai mare, cel mai puternic focar spiritual la noi, n perioada comunist, pn la desfiintarea mnstirii n 1954. Cu alt ocazie i-am putut vedea la reeducare, n bnci si la plecare, pe Nistor Chioreanu, Nae Cojocaru, Mitu Banea si pe multi altii. Cci uneori erau adunati cteva sute de insi ntr-o sal unde directorul Crciun ne fcea reeducarea si nu pierdea ocazia s ne insulte si s ne umileasc. Atunci ne puteam vedea
411
unii cu altii. Crciun punea unele ntrebri la care ne provoca s rspundem. Reeducarea continua cu altii, dar eu nu intram nc n ea. Eram slbit cu totul. Mergeam greu din pricina reumatismului meu accentuat. n ziua de 16 aprilie 1964 mi s-a deschis celula si Crciun a intrat n ea si m-a ntrebat: - Ce faci, Grebenea? - Precum vedeti. - Esti foarte slbit. - Da, datorit regimului dumneavoastr. - Vrei s iesi de aici? - Da, ns nu depinde de mine. - ns vrei s te scot de aici. - Da, cum nu? - Atunci f-ti bagajul. Mi-am luat n grab gamela si ce mai aveam, am fcut un semn discret de salut celor trei camarazi ce au rmas n celul si am plecat. Cu un mic grup, ne-au dus la grdina penitenciarului unde se lucra agricultur pe un teren de vreo 17 ha. Cunosteam grdina. Fusese mai mic, dar acum i s-au adugat alte hectare. Drumul, desi scurt, a fost greu. Cci eram slbit la ultima limit. Eram transparent. Dac te uitai ntr-o ureche vedeai n cealalt. La grdin mai era un grup de vreo sut cincizeci de detinuti. ntre ei, ctiva preoti olteni. Cei sntosi lucrau pentru semnturile de acolo, iar noi, cei foarte slbiti, trebuia s stm jos, s lum <?>soare si s smulgem buruiana, mutndu-ne din loc n loc. M-am ntrebat: cum de Crciun s-a milostivit de mine si m-a trimis la grdin tocmai cnd ajunsesem la limita rezistentei fizice? Mi-am zis c poate asa: Crciun e cstorit cu o fat din Apoldul de Jos, judetul Sibiu, numit Gvozdea. Cu fratele ei,
412
Moise, am fost coleg. si cu fratele ei Andrei, gazetar, eram prieten. Ei vor fi ntrebat: ce sibieni sunt pe la Aiud? i aflnd de mine vor fi spus cte ceva. Oricum, mna lui Dumnezeu era cu mine. ntlnirea de la grdin m-a pus n situatia s cunosc lucruri noi si nebnuite de mine. Iat ce mi s-a spus: ca si sectarii, preotii catolici fceau o mare propagand ntre oameni despre superioritatea lor. Astfel, ei spuneau c singura biseric e biserica catolic si numai ea e biseric mntuitoare si se ludau n tot felul: ba c numai n biserica romano-catolic lucreaz harul divin, ba c rugciunile lor sunt mai frumoase, ba spuneau c dup dezbinarea de biserica catolic, n biserica oriental ortodox n-au mai aprut sfinti, fiindc harul lui Dumnezeu nu mai curgea n ea. Sau stiau ce s-a ntmplat si atunci minteau, sau nu stiau si atunci ddeau dovad de incultur si lips de informatie, cci Sfnta Filofteea de la Curtea de Arges, Sfnta Parascheva de la Iasi au aprut dup desprtirea Bisericilor, dup schisma din 1054. Iar sfintii rusi au aprut dup aceea. O frumoas rugciune a Sfntului Efrem Sirianul, plin de precepte morale, era prezentat ca fiind a sfntului Toma D'Acquino. Oamenii erau derutati si li se prea c au dreptate catolicii. - De ce nu rspundeti, spuneau. V e fric de ei? Ori poate noi nu avem dreptate. Era, deci, nevoie de unele lmuriri si, deci, de unele rspunsuri. Dar dezbaterile religioase erau interzise n Aiud. Ortodocsii, cu toate riscurile, s-au hotrt s rspund acestei neloiale propagande catolice. Protopopul Nicolae Tudorache de la Trgul Ocna a spus: - Rspund eu singur. Cred c voi putea face fat: sunt btrn si dac ne prinde, s sufr eu, si nu voi. n fata unei asistente de aproape 200 persoane - cu msuri de paz-, n dou rnduri, s-a fcut dezbaterea. Trei doctori de
413
Roma discutau cu protopopul Tudorache. Acesta cunostea ebraica, greaca, precum si limba francez, si german si latin. Repede pe linie dogmatic catolicii au fost nvinsi total: a fost o mare surpriz. Nu le venea oamenilor s cread. Preotul Tudorache i ducea asa: iat textul grecesc, iat cel ebraic, iat cel latin, s-i nfunde. Apoi i-a luat pe linie liturgic: - Cum mprtsiti dumneavoastr poporul? - Cu o singur spet, au rspuns. Dar dumneavoastr cum v mprtsiti? - Cu ambele spete. Adic att cu pinea prefcut n trupul Domnului, ct si cu vinul prefcut n sngele Lui. i de ce dumneavoastr luati ambele spete, iar poporul numai una? De ce faceti aceast deosebire? - Fiindc noi avem alt demnitate dect poporul. - Dar de ce mai spuneti: beti dintr-aceasta toti, dac nu le dati s bea la toti? Cum de clcati cuvntul Domnului? Atunci unii catolici ce ascultau si nu stiau cum e mprtsania la ortodocsi le-au reprosat ei nsisi preotilor lor spunnd: - Cum de ne dispretuiti pe noi? A fost o nfrngere deplin a catolicilor si aici... i toti sau lmurit. i ortodocsii spuneau: - Bine c ne-ati lmurit, c papistasii fceau o propagand cu atta convingere, nct ne gndeam c ei au dreptate. Am inserat aici aceast dezbatere pentru c fanatismul catolic si spiritul lor prozelitist s-a desfsurat si n temnit cu violent si fr scrupule, uitnd c aici toti trebuia s fim uniti, s uitm deosebirile dintre noi si s cutm ce ne poate apropia. LA GRDIN N CONTINUARE Hrana la grdin era ceva mai bunisoar, completat cu morcoviei ce-i scoteam de la plivit straturile. Erau minunati.
414
Soarele-mi pria, nu era prea fierbinte si-mi era necesar. Dar m dureau cumplit picioarele; eram reumatic tot. Un kilometru l puteam strbate de-abia ntr-o or. Eu, care fcusem ca militar 21 de kilometri n 3 ore, cu echipament de rzboi n spate. A nceput a mi se da niste injectii pentru reumatism. S-au tiat doi porci aici pentru hrana noastr. Am cerut unui inginer prieten cu doctorul s-mi dea putin spirt medicinal, s-l amestec cu fierea porcilor pe care o luasem eu. Doctorul a refuzat, de team c voi bea acest amestec. Atunci i-am explicat c numai m ung cu aceast fiere. i mi-a dat. L-am amestecat si dup cteva zile m ungeam cu el. Mi-a ajutat mult. Doctorul mi-a spus c niciodat n-a vzut o vindecare de reumatism mai rapid n cei 10 ani ai lui de practic medical. I-am spus c expunerea la soare dup ungere a ajutat tratamentul. Slbirea mea era att de mare, nct mica mbunttire a noilor conditii n care eram abia se observa. Se fceau si aici sedinte pentru reeducare. Am luat si eu parte la ele si m miram ct de mult trebuie s te njosesti. ntrebrile ce se puneau erau grele, fr mil si necruttoare. M gndeam si eu la clipa cnd voi intra n reeducare. Eram cam ngrijorat. Dar examinnd lucrurile, mi-a disprut orice team. Va trebui s trec si acest mare prag si va trebui s-l trec frumos. Iar dac situatia va cere, s fiu pregtit s mor frumos. Desigur, mi ziceam, vor trebui mici concesii, dar nu fundamentale. Voi afirma sinceritatea cu care am pornit pe drumul politic, lipsa unor atitudini egoiste si dragostea de tar ce m-a nsufletit tot timpul n actiunile mele politice, si voi spune: doctrina legionar n-a fost confirmat istoric, deci drumul pe care am mers a fost gresit. l voi prsi si voi cuta s m ncadrez n noua societate cu aceeasi cinste, seriozitate si corectitudine cu care am lucrat pe directia legionar. Rog juriul s nu-mi conteste buna credint cu care am pornit la drum n cmpul politic. Astfel de gnduri frmntam n inima mea.
415
De la grdin se vedeau trenurile trecnd. Priveam la trenurile de persoane. Oamenii ne fceau semne cu mna c vom pleca. Aceste semne erau tot mai dese si struitoare. Unii chiar strigau: Veti pleca acas! Era un curaj acesta. Deci unii riscau strignd. Dar poate aveau pe cineva la Aiud si voiau s-l ncurajeze. Ne ncredintam astfel c reeducarea nu era o fars: ncercarea de a ne compromite prin declaratii umilitoare si apoi ele s fie degeaba, fr nici un rezultat bun pentru noi. Nu, era ceva real acum. nselarea de alt dat nu mai mergea la acest moment. Un preot oltean mi-a dat o stire foarte important. Presedintele Americii, John Kenedy, a fost ucis. i el era pentru mine, n lipsa de informatii, mare sperant. Dar ceea ce m-a surprins mai mult nc a fost comunicarea c n presa american s-ar fi spus: Prindeti trdtorul oriunde l veti gsi, el e domnul Kenedy, presedintele. Nu mai ntelegeam nimic. Era oare posibil? Un presedinte american trdtor? tiam de organizatia american Ku-Klux-Klan, organizatie ce functiona acolo perfect, membrii ei necunoscndu-se unii cu altii, lucrnd n secret. n era putea s fie si seful Securittii si orice persoan suspus. Ea supraveghea desfsurarea vietii americane si intervenea dur si necruttor cnd cineva primejduia tara sau poporul american. Mi-am zis: probabil c uciderea se datoreaz acestei organizatii secrete si de temut. Dar pentru noi, detinutii din Romnia, toate acestea, trdare si ucidere, nu dovedeau nimic bun. Luam parte n continuare la sedintele pentru reeducare. Ele se tineau seara, dup munca din grdin si cin. Nu puteai lipsi, erau obligatorii. Aici ns nu venea Crciun sau vreun nlocuitor al lui. Ele erau pe seama noastr, a detinutilor. Le urmream cu tristete. Unii, ca s scape, declarau, grbiti, multe, recunosteau toate relele care li se puneau n crc si erau
416
absolviti. Mi-am zis: Eu nu voi putea face asta. ncolo, luam aer curat, soare, cteva mici verdeturi. M ntremam lent. Nici o lectur nc. Nici o scrisoare. Din ianuarie 1949 nici o comunicare n scris cu nimeni. Am auzit c unii, rara avis, au primit permisiunea s scrie cte o carte postal. O mare favoare. Eu ns nu m asteptam, la asa ceva. Mi s-a dat s citesc o carte: O excursie n viitorul comunist. Cartea era de propagand, toate erau privite sub cele mai frumoase culori si perspective. Ea mi-a adus aminte de un cntec ce-l cnta un militian singur la min la intrarea n galerie. El se vede c fusese prizonier n Rusia si nvtase cntecul rusesc: Mare si frumoas esti scumpa mea tar, ntinderile tale sunt nemrginite; esti bogat, cmpiile tale sunt mnoase, rurile tale sunt pline de peste. Btrnii sunt cinstiti la noi, suntem liberi si trim fericiti. Ce ironie! Triau fericiti! Ah! Miselie omeneasc! i bietul om credea poate c e tocmai asa. Iat cum se nseal oamenii simpli! Mi-amintesc de spusele unui ofiter care fusese prizonier n Rusia si scos fortat la munc. El a atras atentia nacialnicului (supraveghetorul la munc) rus, c e prea zdrentros si de ce umbl asa. Iar acesta a rspuns: - Noi trebuie s mai rbdm, cci noi trebuie s-i tinem pe francezi si pe englezi, si pe americani si pe altii. Uite aici cutiile astea de conserve, pe acestea noi le trimitem n America, c n-au ce mnca. Erau cutii de conserve trimise de americani rusilor mpreun cu alte alimente, munti de cutii de conserve, si material de rzboi prin asa-numitul Contract de mprumut si nchiriere de 11 miliarde de dolari. i acum conductorii rusi le spuneau oamenilor c ei ajut si dau de mncare americanilor. Asistam la dezbaterile de la reeducare, dar am refuzat s pun vreo ntrebare cuiva. Consideram c aceasta ar fi fost o
417
mpovrare si nu voiam s-o fac. Unii, trecuti prin reeducare, mi ddeau sfaturi cum s m comport la reeducare. Foarte binevoitori, se temeau c nu voi scpa usor. tiam si eu c nu voi scpa usor, dar nu m temeam deloc. Din clipa n care examinasem problema si m hotrsem cum s fiu, o liniste deplin s-a asezat n sufletul meu. Asteptam fr emotie. ntre cei pe care i-am vzut n perioada reeducrii i-am vzut pe unii sibieni, ntre care Mitu Barca, cumnatul lui mai tnr Bnda si altii. Ei trecuser prin reeducare si acum erau simpli spectatori sau se artau prezenti prin ntrebri. Pentru unii ce intrau n sedinta de reeducare era de ajuns. Se lepdau repede de ce au fcut si att. Pentru altii era mai greu, trebuiau mai multe sedinte si acestia trebuiau cercetati bine ca s dezvluie tot si s nu rmn ceva ascuns din gndurile lor. Apoi ei trebuiau s-si ia angajamente scrise de viitor. Acum urma s intru si eu. M ntrebam: trebuia s ajung eu si altii aici? Trebuia s ne gsim n temnit attia legionari cnd au venit la putere comunistii ? Acest om, Antonescu, att de mare si de admirabil n multe privinte, ct de nedrept a fost cu legionarii! Dup rebeliune el a dat cele mai draconice legi mpotriva lor si oamenii lui i-au urmrit cu o furie cu totul nejustificat. n furia lui nesocotit si oarb, dup rebeliune, el, omul ce dorea a fi drept, a dat cel mai nedrept decret-lege: condamnarea legionarilor fr drept de apel, lucru ce a dus la cele mai mari nedreptti. Dup decapitarea mrsav a legionarilor de ctre Armand Clinescu - chiorul, acum Antonescu fcu a doua decapitare a lor. Ce tragedie! n alte conditii, multi legionari ar fi fugit n Apus si ar fi sporit emigratia, lucrnd acolo pentru Romnia. Probabil acolo m-as fi gsit si eu.
418
Nenorocul lui Antonescu si al multora, al nostru, al celor ce fuseserm legionari si acum trebuia s ne lepdm, a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret. Acesta nu i-a fost un subaltern loial. Despre legionari i-a prezentat voit un tablou fals si rsturnat, spunndu-i c legionarii pregtesc uciderea lui Antonescu, tocmai cnd nimeni nu se gndea la asta. i e greu de presupus c pe cnd n tar se pregtea doborrea lui Antonescu, el, Cristescu, s nu fi simtit nimic. Cred c a simtit dar nu i-a fost loial lui Antonescu si nu l-a anuntat. Sau a fost un incapabil? nselarea sefului su a dus la nselarea trii si a produs un ru general: a permis un 23 august 1944 cu urmrile lui dezastruoase pentru noi toti. Orice alt iesire din rzboi dect cea de la 23 august 1944 ar fi fost cu mult mai bun pentru tar, ca si pentru legionari. S ne reamintim rspunsul dat de Molotov (rspuns comunicat mie de Ghit <?>Popp ce a fost reprezentantul trnistilor la semnarea armistitiului la Moscova) celor patru delegati ai partidelor din Romnia cnd acestia au ntrebat: - De ce lui Antonescu i-ati pus conditii mai favorabile dect nou, care suntem cu dumneavoastr? - Fiindc el era tara, iar voi sunteti aventura. n urma acestei aventuri, iat, eu a trebuit s fac mai bine de 22 de ani de temnit n conditii din cele mai grele, si acum, supravietuitor al miilor de morti dintre camarazii mei si ai altora, o s stau n fata cererii unei lepdri de tot trecutul meu politic ca s m eliberez. Nu e aceasta o dram? Dup mari suferinte ani ntregi s te frngi acum n dou... * Momentul intrrii mele n reeducare a fost cu trei sptmni nainte de eliberarea mea, ce s-a fcut de la Aiud n ziua de 28 iulie 1964. A fost un moment greu si dureros.
419
edint, seara. Mi s-au pus o seam de ntrebri la care am rspuns cum s-a putut mai bine, adic sincer. Am spus: - Am intrat n Miscarea Legionar pentru c avea cel mai mare nivel moral si spiritual din Romnia. Un eroism al membrilor ei m atrgea. Am intrat n 1936 atras de prestigiul si de vitejia pe care o observam ia unii din membrii ei. Tineretul n acei ani se ndrepta spre Miscarea Legionar si atunci m-am ndreptat si eu spre locul n care intrau cei din generatia mea. Asa era timpul, asa judecam. N-am avut nici un fel de gnduri de mbogtire sau vreun dor de nltare prin politic. N-am avut fapte eroice, am fost un legionar modest. Nam cunoscut personal pe Corneliu Zelea Codreanu, cci nu fcusem nimic deosebit ca s m cheme. Iar eu nu m-am dus s-l vd tocmai pentru c nu fcusem nici o fapt mai important ca s pot s m duc s o raportez. Modest fiind, n-am jucat nici un rol important n Miscare si n ea am lucrat cinstit si cu tragere de inim fr vreun interes meschin si fr egoism. Am lucrat cu gndul s ajut pe muncitori si pe tot omul din patria noastr. Constiinta mea e linistit pentru tot ce am fcut si nu gsesc ceva s-mi imput n chip deosebit. Greseala mea, dac e s-o numesc asa, e c nu am sesizat faptul c timpul nu va confirma directia pe care m-am asezat n actiunea mea politic. Deci n-am fost destul de destept. Dar n-as vrea s mi se conteste buna credint. O avalans de ntrebri mi s-au aruncat, cu multe ascutisuri dureroase, mai ales de ctre cei ce nu erau legionari. Cci conducerea lansase ideea c se ntrzie eliberrile din temnit fiindc unii nu sunt reeducati si nu privesc cum trebuie reeducarea. Iar cel ce conducea dezbaterile, un avocat din Bucuresti, m ntmpin cu aceste cuvinte: - Tocmai aici e rul, c domnul Alexandru Drghici contest c legionarii au fost de bun credint cnd au activat ca
420
legionari. - Acesta e un lucru foarte grav, am zis. Dar cnd si-a exprimat domnul ministru de interne aceast opinie? Cui a spuso? Cine a auzit-o? - Asa stim noi c e prerea dnsului. - Nu cred c dnsul, cu inteligenta dumisale, judecnd lucrurile, a putut ajunge la aceast convingere. Cred c e un zvon nentemeiat si iat pentru ce: n convorbirea ce am avut-o n Aiud n 1945 cu domnul Gheorghe Apostol, domnia sa a spus: Cu privire la dumneavoastr, legionarii, ati fost lupttori ca si noi, dar pe alt linie, lupttori cinstiti pentru o idee. Ati fost idealisti, de aceea vom face alegeri n martie viitor, le vom cstiga si v vom elibera. i domnul Apostol era o persoan mai influent n partid dect este acum domnul ministru de interne. Ar trebui s vin s ne spun care e opinia domniei sale despre noi. Dar, indiferent de orice opinie a altora, eu spun c am fost de bun credint n tot ce am fcut si ca mine au fost si ceilalti. Am rspuns linistit la fiecare ntrebare ce mi s-a pus. i seara s-a nchis sedinta urmnd s continue a doua zi. A doua zi dimineat m-am dus la camaradul care conducea sedinta si i-am spus: - Suntem siliti s facem aceste sedinte de reeducare. Trebuie s le facem. Dar n-ar trebui s le facem ntr-o manier ca si cnd am fi dusmani ntre noi. Ne desolidarizm, dar s nu ne njosim la limita extrem. Recunoastem c ne-am nselat, dar nu am fost de rea credint, si dnsul s fie ntelegtor, ca sedintele de reeducare s nu devin un iad, ci o golire de un continut ce nu mai merge astzi. i am plecat. Seara la sedint mi-a imputat c nu sunt sincer, c am ncercat s-l corup, c sunt perfid si necinstit. - Noi trebuie s dm dovad c nu mai suntem ce am fost, c ne-am schimbat total, c mprtsim ideile comuniste. Dar
421
printele Grebenea nu e sincer si a ncercat s-mi ntind o curs, s m corup... Cred c trebuie s-i dm o lectie dintre cele mai usturtoare: o btaie bun, ca s tin minte. Asta m-a nfuriat la culme si m-a aprins, cci eu nu ncercasem s-l corup, ci numai s-l fac s nteleag s o lase mai moale si s nu forteze lucrurile la extrem, s nu produc rni prea mari sufletesti prin pretentiile lui prea mari, si ntrtat, am nceput s strig: - in s precizez c n-am ncercat s-l corup pe domnul X (cci i-am uitat numele). Dnsul m-a nteles gresit. Am vrut s-l fac s nteleag c trebuie s fim mai umani si mai ntelegtori si s nu aprem ca niste fiare ce vor s se sfsie una pe alta. i dnsul, nentelegnd, v recomand s-mi dati o btaie sor cu moartea. in s spun c nu mi-e fric de nici unul din cei care sunt aici si nici de toti laolalt. La starea de slbiciune n care m gsesc o btaie bun m-ar trece repede dincolo de pragul acestei vieti, scpndu-m de necazurile temnitei. ns recomandarea domnului X n-ar corespunde intentiei celor ce au programat reeducarea. Ei vor s apar c e un act liber si nu cu constrngeri si cu victime fcute nu de Administratia temnitei, ci chiar de detinuti. Pe de alt parte, noi am fost prezentati ca niste oameni btusi, sngerosi si criminali si prin ceea ce a recomandat dnsul numai bine am da dovad c suntem asa, cum pe nedrept am fost descrisi. De aceea, noi nu trebuie s dm dovad de violent care ar compromite att Administratia, ct si pe noi nsine. De ce s nu fim ntelepti, moderati si cuminti? Toti s-au linistit si nimeni n-a srit asupra mea. Dar unii au intervenit: - Dar crimele de la Jilava nu arat c legionarii erau niste criminali? - Nu! Am zis. Trebuie s tinem cont de toate mprejurrile n care s-au produs si de cei ce le-au fcut. Dar iat ce mi-au
422
spus niste fruntasi comunisti: Dac e s v felicitm pentru ceva, sunt crimele de la Jilava. Cei ucisi au fost niste brute: v-au ucis pe dumneavoastr si ne-au ucis si pe noi. I-ati avut n mini si dac nu-i ucideati, ddeati dovad c nu sunteti lupttori. i acum, v ucideau mai departe si pe dumneavoastr si pe noi. Dar dac asasinatele de la Jilava nu sunt o dovad c legionarii sunt niste criminali, nu nseamn c eu le aprob. Ele sau fcut n mprejurri speciale. Antonescu voia s-i ia pe cei nchisi, legionarii se temeau c vrea s-i fac scpati si de aceea i-au ucis. Ei erau n cercetrile justitiei si cercetrile se tergiversau dup anume interese. De aceea s-a iesit din normal. Normal ar fi fost ca ei s fie judecati. Dar, afar de doi-trei, toti ar fi fost condamnati la ani grei de nchisoare, iar unii la moarte. Au urmat multe ntrebri cu discutii foarte aprinse. Unii prieteni mi spuneau: - Vezi ce ai fcut, printe? Dac n-ai recunoscut imediat greselile noastre, dac nu te-ai dezis imediat, s vezi ce ai s ptesti. O s fie greu. i a fost greu. Dezbaterile au durat dou sptmni, seara, foarte aprinse. Att de aprinse, nct unii cunoscuti si chiar unii prieteni mai tineri se fereau s m mai salute. Mi-au spus mai trziu c le era fric s m salute ca s nu-i ia la ochi. Dup ce au fost dezbtute toate greselile noastre cu Iorga, Madgearu, Duca, rebeliunea si toate celelalte care erau considerate crime sau frdelegi, mi s-a cerut s denigrez celelalte partide din Romnia si mai ales pe sefii lor. Dar eu am refuzat s fac atacuri mari, ci am spus cam asa: - Binenteles c nici ele n-au fost desvrsite, precum nici sefii lor. i ele, si noi toti am avut defecte mai mult sau mai putin mari. Dar numai specialistii n problemele lor le pot cunoaste... n linii mari toti am fost cu lipsuri si necorespunztori. Toti avem n trecutul nostru greseli de tot felul.
423
- tim c Corneliu Z. Codreanu a ucis si a ndemnat la ucideri. El este un criminal. Recunosti aceasta? - C a ucis pe Manciu, stiu, am rspuns, c a dat ndemnuri pentru ucidere, nu cunosc. Dar pentru ucidere a fost dat n judecat si a fost achitat, deci justitia care l-a judecat nu la considerat criminal. Ea care a judecat toate mprejurrile n care el a fcut crima. Deci, dac justitia nu l-a considerat criminal, de ce s-l considerm noi criminal? Dac e s stabilim unele lucruri, atunci trebuie s le stabilim cum au fost si cum leau cunoscut si apreciat cei ce au fost martorii lor. - Iat! Unii fruntasi legionari au plecat n Spania si au luptat contra comunistilor si Mota si Marin au murit acolo n lupt. Nu e vinovat Miscarea Legionar pentru acest lucru? - Ei au plecat dintr-o initiativ ce le-a apartinut lor personal si rspunderea pentru plecarea n Spania le apartine lor personal. - i Miscarea n-a fost de acord? - Ba da, a fost de acord, cci altfel i putea opri s plece. - Deci Miscarea a gresit admitnd aceast initiativ particular a celor ce au plecat n Spania. - Dac ea a fost o greseal, ea e deci o greseal si a Miscrii si a celor ce au plecat. Dar oare e real o greseal? Cine o stabileste? - Dar dumneata cum consideri actul acesta? - Prerea mea e irelevant n aceast problem. Important e ce au crezut ei cnd s-au dus s lupte. Iar ei au spus de ce pleac la lupt: se trgea cu mitraliera n obrazul lui Hristos, a spus Ion Mota. Cum puteam rmne indiferenti? Deci credinta n Iisus Hristos i-a determinat s plece. - Bine! Dar dumneata esti de acord cu actul lor? - Fr ndoial, nu-l pot reproba, cci si eu sunt crestin, si nc preot. Dar ca s-l pot aprecia just si deplin ar trebui s cunosc mult mai mult. Dar, nc o dat: prerea mea nu schimb
424
cu nimic situatia care a fost. - Te mai consideri legionar? - Nu! Nicidecum. - Mai tii la ideile legionare? - Nu! - Recunosti c ati fost niste banditi? - Nu! N-am fost condamnat pentru aceasta si nu mi-am nsusit niciodat o psihologie de bandit. - Toti ati fost niste banditi! strig un ins nelegionar, necunoscut de mine, si acum, n loc s recunoasteti, v ncptnati s v aprati; v stiu eu, sunteti niste criminali. Recunoaste, printe, c si dumneata ai fost si esti un criminal. - Nu te supra, domnule, nu te cunosc. Dar ntelege c eu si alti legionari ce se gsesc aici n-am fost condamnati pentru crime, ci pentru idei, pentru deosebirile de vederi. Noi nu avem condamnri de drept comun. Suntem detinuti politici. Cum as putea recunoaste atunci c sunt un criminal? - Sunteti detinuti politici criminali si dac nu recunoasteti ne mpiedicati pe noi s mergem acas s ne vedem familiile. - Dar, omule, ntelege c aici nu e vorba de ce stii dumneata sau de ce crezi dumneata, ci de ce suntem de fapt. Noi n-am avut procese penale. Dac eram criminali am fi avut procese de drept comun si am fi fost condamnati ca si criminali. Dar nu a fost asa. Am fost condamnati ca detinuti politici, cum probabil ai fost si dumneata, din moment ce te gsesti aici. Ce valoare ar avea afirmatia mea c sunt criminal, din moment ce din sentint rezult altceva? Dar ntrebrile veneau cu duiumul. Dou sptmni de ntrebri si rspunsuri, ntrebri grele la care am rspuns cum s-a putut. Binenteles, cu unele concesii. Nu puteai trece prin aceast baie fr s te murdresti. Totul era s nu te murdresti att ca s nu te mai poti spla cu toate apele. i acest lucru, ntr-adevr, nu s-a ntmplat. Dar ncolo, mnjit am
425
fost. O ntrebare perfid, de o rutate extrem, mi-a pus-o un preot catolic, Biro, trecut la ortodocsi, ntrebare la care era foarte ru si dac rspundeam pozitiv si dac rspundeam negativ. M-am mirat c s-a putut gsi o astfel de ntrebare Am evitat rspunsul astfel: - Domnilor, am zis, aici trebuie s nvtm s fim onesti si loiali, dar dnsul, neloial, a aruncat n mine un cutit pe la spate. De aceea nu-i voi rspunde. i nimeni n-a struit s-i dau un rspuns. Mai trziu, n 1982, l-am descoperit n Ruseni-Neamt. Avea sotie, cci pentru ea trecuse la Biserica Ortodox, dar navea nici un copil, cci se cstorise trziu cu femeia sa, cnd nu mai putea avea copii. Dar el mintise c-mi cerea un rspuns greu ca el s poat merge s-si vad pe cei opt copii ai si. i cnd colo, am constatat c n-avea nici unul. Iat de ce calitate erau unii detinuti politici! Ei n-au putut fi altfel cnd au intrat n temnit . i, dac temnita nu i-a nltat si nnobilat, ei au iesit afar stricati, asa cum au intrat. - Declar c nu exist Dumnezeu. Toat dezvoltarea stiintei arat acest lucru. C dumneavoastr popii ati trit n ignorant si incultur si ati spus poporului c exist Dumnezeu ca s-l exploatati si s-l tineti n prostie si ntuneric. Astzi religia joac un rol antisocial. i ca s intrati n pas cu vremea dumneavoastr, voi popii trebuie s v deziceti. Religia a apartinut epocilor de ntuneric. Acum e epoca stiintei, etc. Tot felul de cuvinte mari. Dar cu ct erau mai mari, cu att erau mai mincinoase si nedrepte. - Domnilor! S nu ne nselm! S ne lmurim: admirm stiinta si admirm credinta. Ele merg mn n mn. Cu stiinta cucerim lumea si tainele naturii. Cu credinta ne nnobilm sufletul si ne facem virtuosi. Religia ne nvat s iubim, s fim rbdtori, blnzi, drepti, harnici, binevoitori, curati cu inima.
426
Domnul Iisus Hristos a spus: Eu sunt lumi-na lumii. El a ndemnat la cunoastere si la iesirea din ntuneric. Preotii au fcut ce i-a nvtat El. Ei au luminat poporul si i-au deschis perspectivele mntuirii. Hristos le-a dat oamenilor un motiv de mare ncredere artndu-le c au n cer un Tat atotputernic si bun. C toti oamenii sunt fiii Lui. i, dac sunt fiii Lui, sunt frati ntre ei. i dac sunt frati, ei trebuie s se iubeasc. Hristos a luminat lumea si a scos-o din slbticie. Religia e de nenlocuit, iar preotii sunt slujitorii ei. Doborrea ei e doborrea omului, doborrea ei e doborrea moravurilor, doborrea moravurilor e distrugerea statului si iad pe pmnt. Atunci si crima e justificat si orice frdelege. i nu numai justificat, ci chiar cerut n numele binelui colectiv, cci dac nu exist Dumnezeu totul e permis. i dac eu nu cred n viata vesnic si nu m strduiesc s o cstig, atunci toate patimile au drumul deschis si justificat si eu nu am nici un avnt spre bine, adevrul si dreptatea nu mai au nici un suport si nu mai sunt justificate. De aici necesitatea religiei. Mai ales c nimeni n-a putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu, iar de existenta Lui ne-au ncredintat Mntuitorul si toti sfintii si nteleptii lumii. Deci, ca s nu v nsel, declar c exist Dumnezeu si c eu am crezut n El. V rog s credeti c un preot, dac e cinstit, nu v poate nsela declarnd c nu exist Dumnezeu. Dumneavoastr vreti s ne reeducm, s nu mai fim banditi. Ei bine, ar nsemna c sunt bandit dac, ca s v fac pe plac, v-as spune c nu exist Dumnezeu. Iar declaratia aceasta nu v-ar fi de nici un folos. Multora li se pare c nu exist Dumnezeu pentru c n-au avut experiente spirituale si pentru c au trit prea lumeste. Dac am tri cu gnduri mai nalte si mai putin lumesti tot mai multi am vedea c Dumnezeu exist si c e singura mare
427
Realitate. A spune c nu exist Dumnezeu fiindc nu-l vedem sau nu-l simtim cumva cu simturile noastre trupesti e o greseal. Cte lucruri nu se vd? i totusi exist si recunoastem c exist. Existenta lor o deducem cu precizie. Tot asa si Dumnezeu exist si existenta Lui o deducem, dar avem si argumente peremtorii despre existenta Lui, c Dumnezeu nsusi s-a descoperit oamenilor si a vorbit despre existenta Sa si s-a numit pe sine: Eu sunt Cel ce sunt; adic El este Cel ce este, iar noi suntem cei ce nu suntem dect prin El si ct vrea El. Dumnezeu se cunoaste mai mult prin credint si prin dragoste. Dar azi stiinta a deschis un drum larg pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Fizica atomic vine cu argumentri irefutabile, la care, pn la dezvoltarea ei de acum, lumea n-a putut ajunge. - Ce angajamente ti iei pentru viitor dac te eliberezi? - Dar e nevoie de angajamente? - Este! - De ce? Cci eu cred c un angajament are valoare dac eu sunt un om tare; dac eu sunt slab n-are nici o valoare. Valoarea i-o dau eu. - Trebuie un angajament - mi s-a spus - ca s fii legat prin cuvnt de ce vei face n viitor, ca s-ti aduci aminte c trebuie s faci ce ai spus si nu altceva. Cu alte cuvinte, trebuie s mergi pe un drum stabilit pe care tu l alegi. i aici, acum, cnd te-ai regsit, ti fixezi drumul. - M angajez - am zis - s fiu cinstit, s lucrez pentru binele Patriei mele, s ajut orice lucru bun ce se face la noi. S nu pun bete n roate, s ajut omul si tara cu cel mai bun gnd al meu si dor de bine. As dori s unesc dou lucruri n actiunea mea: lucrul pentru Dumnezeu prin slujirea sfintei noastre Biserici si slujirea Patriei prin acte ce tin direct de ntrirea ei. Vreau s fiu n viitor un crestin adevrat si un romn adevrat. Nu vreau s fac ru nimnui, nici un ru, chiar dac mi-a fcut
428
mie cineva mult ru, nu-i voi rspunde cu ru, cci am depsit ura. M simt liber n inima mea. i acum, cnd voi fi liber si fizic, bucuria mea va fi deplin. Mi s-a cerut apoi s dau o declaratie scris care s fie ca o sintez a celor ce le-am exprimat pn acum. Am scris-o. Este de patru pagini. Niste prieteni licentiati mi-au zis c nu cred c o vor primi, adic nu m-am dezis destul. Le-am spus c att le pot da. Dar autoritatea a primit-o, a examinat-o, m-a privit lung si, fr nici un cuvnt, a luat-o si a plecat. Nu mi s-a cerut mai mult. Eram deci reeducat. Educatia ce o primisem se vede c nu era suficient, nici cei 22 de ani si jumtate de temnit pe care o fcusem zi de zi. Dar trebuia s trecem prin aceast umilint ca nu cumva mai trziu s ridicm capul si s aprem ca niste viteji. Iar declaratia scris trebuia s fie o dovad c teai lepdat de trecut si un angajament c nu vei mai face greutti. NTLNIRE CU PREOTUL BCUAN CONSTANTIN CRIAN O surpriz deosebit a fost ntlnirea cu preotul scriitor Constantin Crisan, ajutor de comandant legionar, scriitor de mare talent, prieten al meu din trecut, om de o rar inteligent. - Ce cauti aici, ntre oamenii cumsecade, perfidule? i-am zis. Multe rele am auzit de tine. Explic-te. Cum de esti aici? Ai devenit lichea? Spune. Ce rele ai fcut, cci auzisem multe despre el. - Mi, Nicolae, nu fi tmpit! M stii, nu te lua dup gura oricui. Eram eu att de prost? Mi-am zis: ca s nu m irosesc n temnit am s trec la comunisti. ndemnul mi l-a dat prietenul meu evreu Ilie Grimberg, avocat din Bacu. Dar am s fac, ct va merge, tot
429
binele ce se va putea face n noua situatie n care m asez. M-au fcut lector comunist la Bacu. Eram mai tare ca prefectul comunist. Am nvtat bine doctrina comunist. Fceam prelegeri. Ru ns, direct, n-am fcut nimnui. Se discuta n judet de organele judetene: trebuie s-l arestm pe preotul cutare sau pe altcineva care a fcut multe greseli fat de noi. Eu spuneam: ia s-l aducem aici s vedem ce e cu el. Cnd venea, n fata tuturor, l luam n focuri, fr crutare. Apoi, mai trziu, l cercetam singur, discret. - Ce-ai fcut? Acolo unde esti nu mai merge. Esti compromis complet. Trebuie s te muti, altfel nu te pot salva. Alege-ti un loc unde ti convine. El, mirat de noua mea manier n care vorbeam, spunea: - M mut acolo, e aproape de fratele meu. - Bine, deci acolo te muti. S-a fcut. Fii atent, pstreaz-ti ncrederea si tcere. i discutam apoi cu comunistii din conducere: e un pctos, a gresit, dar e o greseal mic. Nu putem lua o msur prea aspr contra lui. Dar nici s-l lsm asa nu e bine. S-l mutm. i-l mutam acolo unde am stabilit cu el. Cnd dup mutare l-am ntlnit, mi-a spus: - Eram speriat, m socoteam pierdut, mai ales cnd am auzit asprele cuvinte de mustrare ce mi le-ai spus n fata prefectului si a celorlalti cnd m-au adus arestat. Ah! Ce e si cu politica asta! Cazuri ca acesta sunt mai multe. Ele sunt verificabile, le poti vedea si tu dup eliberare. Trebuiau scpati bietii oameni. Pe tolomacii stia comunisti trebuia s-i nvt c temnita este ultima solutie pentru un vinovat si ea trebuie s se dea doar n cazuri extreme. Omul e educabil, el trebuie pe ncetul introdus n comunism. Mai gresim, ne corectm. Suntem oameni. Am
430
pierdut prea multi oameni n rzboi, nu trebuie s-i mai pierdem acum cu usurint sau s le ruinm sntatea arestndu-i prea usor sau punndu-i pe drumuri. Omul e cel mai pretios capital. Cu cine s aplicm sublimele principii ale lui Marx si Lenin si s construim comunismul dac lum omul de acas si-l condamnm sau l omorm? Ct mai putine victime! Ca n rzboi, acela e general mare, care cstig luptele prin iscusinta sa cu ct mai putini morti. Trebuia s-i potolesc, cci era o tendint de-a aresta pe cineva pentru orice fleac. Mai exist un umanism comunist care cere o ntelegere a omului si oarecare bunvoint si buntate. Trebuie s fim si severi, dar si buni si generosi. Astfel de cuvinte le spuneam. - i atunci cum ai czut si ai ajuns n temnit. - S vezi, spuse. Am scris un roman Zbateri si l-am semnat cu pseudonimul Toma Sptaru. Romanul cuprinde viata tranului romn ntre cele dou rzboaie si conflictele ce le-au avut cu boierii. Romanul s-a bucurat de un succes deosebit. Era publicat numai primul volum, dar erau dou. Partidul s-a sesizat: cum poate aprea un roman att de bun semnat de un pop care e si legionar? i mi-au cerut s publice ei ambele volume sub un alt nume, si s-mi dea o rscumprare n bani. Eu am refuzat oferta si m-au condamnat. - i de cti ani faci temnit? am ntrebat. - De sapte ani. - Bine! Mncnd din pita asta amar, te-ai mai reabilitat si tu si ti-ai mai rscumprat multe pcate. i l-am mbrtisat. Cum s-au purtat la anchet? Cu bti? - Nu! S-au purtat binisor. M ancheta un maior care ntr-o zi mi-a spus: - Hai s vorbim, printe, de la om la om. Pcat c n-ai primit propunerile ce ti le-au fcut. Erau hotrti s te bage la Academie. i acum nfunzi puscria. N-ai fost destept. Eu am
431
rspuns: - Da! Se poate. Eu ns stiu prerea dumneavoastr despre noi, preotii. - Care e? - Ne-ati bgat n dou categorii: unii tmpiti si altii escroci. Tmpiti ar fi cei ce mai cred azi n Dumnezeu si n valorile religiei dup ce, spun comunistii, sunt explicatii stiintifice despre Univers si viat si nu mai e nevoie de explicatiile mistice ale religiei. Iar escrocii sunt preotii destepti ce nu cred, dar se fac c cred, ca s-si mentin posturile si s se mentin. - i dumneata unde te ncadrezi? - Eu la tmpiti. - Imposibil, printe, dumneata esti prea destept. Dumneata te ncadrezi la escroci. - Nu, nicidecum, c eu cred. Eu sunt la tmpiti. Dar si noi v mprtim pe dumneavoastr tot asa: n tmpiti si escroci. - Adic cum? - Tmpiti, cei ce dusi de propaganda comunist si nchipuie si cred c nu exist Dumnezeu si c lumea asta frumoas s-a fcut prin hazard, printr-un joc si combinatie ntmpltoare a atomilor, desi, judecnd, si cei mai simpli pot vedea c exist Dumnezeu. Escrocii sunt cei ce nteleg c exist Dumnezeu, stiu c exist si unii au si icoane ntr-o camer mai dosit, unde se si roag, dar, dac vine cineva si ntreab: cum de le aveti? Ei spun: e art veche pentru soacr-mea. Dar ca s-si pstreze posturile sau ca s plac partidului spun c nu exist Dumnezeu. - i pe mine unde m plasezi? - La escroci: cci din discutiile noastre deduc c dumneata esti inteligent si e cu neputint s nu ntelegi c exist Dumnezeu si c lumea nu s-a fcut la ntmplare. Dar ca s-ti poti pstra postul si gradul, spui c nu exist Dumnezeu.
432
* Printele Crisan mi-a spus: - Vino s-ti prezint un bun prieten al meu, minunat preot, printele Vasile Dimitriu. ntr-adevr, mi-a fcut o impresie excelent. Mult credint si smerenie se vedeau la acest preot. La nivelul lui era cu neputint s rmn afar si s nu intre n temnit. Cci aprea ca un om fr viclesug. Pn la eliberare, cu printele Costic am avut ntlniri si convorbiri zilnice. Ne-am ntlnit si dup eliberare de mai multe ori. Mai nti a venit la Lunca Trnavei-ona, unde eram eu preot, cu gndul s se mute n satul Pmade, sat lng Lunca Trnavei, ca s fim aproape unul de altul. S-a zbtut mult si cu tiprirea romanului su, dar n-a reusit. Fiul lui adoptiv, Paul Anghel, comunist, scriitor de talent, nu l-a sprijinit ca nu cumva s fie ru vzut. Astfel, a dat dovad de slbiciune si c n-a fost un fiu bun. Dup ce m-am mutat n Moldova, m-am ntlnit deseori cu printele Crisan. Scrisese ntre timp dou romane si dou piese de teatru. n 1976, fiind el pensionar si probabil fiindc venea la mine s fac srbtorile Sfintelor Pasti si ale Crciunului, am intrat cu el si cu printele Nicolae Pslaru ntr-o anchet a Securittii ce a tinut sase luni. Eram luati de acas si dusi cu masina la Roman sau unde socotea Securitatea c e nevoie si tot ea ne aducea acas cu masina. n acest timp ne fceam toate serviciile. Am fost apoi prelucrati toti trei de ctre colegii preoti din protopopiat, ncepnd cu mine, la 26 ianuarie 1977. Dar dup vreun an si jumtate s-a mbolnvit grav si a mai dus-o asa vreo jumtate de an. Se plngea de mari dureri de cap. De cteva ori l-am vzut, bolnav fiind. Boala si moartea lui au
433
fost pentru mine suspecte. Tot asa si a sotiei lui dup cteva luni de la moartea lui, desi era mai tnr cu 20 de ani ca el. Se ngrijise s dea casa de la tar n dar unor nsurtei, iar apartamentul de la Bacu a rnduit s fie dat unor sraci si nu unei fiice sau fiului su Radu, si nici nepotilor, care toti, spunea el, erau cu o bunisoar stare material. I-am spus n cteva rnduri, fiind ntristat c nu-si poate publica romanul Zbateri - Nu-i nimic! Nu fi ntristat! Scrierile tale: nuvele, romane, piese, sunt bune, frumoase, pretioase. Ele sunt literatur si satisfac un orgoliu al tu. Dar cu ele s nu te mndresti. Singura cu care te mndresti e Cntare mntuirii mele, o lucrare n versuri din tinerete care degaj o atmosfer profund crestin. Cu ea te vei mntui. Ea e o pledoarie pentru tine la Dumnezeu. Dormi n pace, printe Costache, suflet zbuciumat, care dac intrai n Sfntul Altar fceai n fata Sfntului Prestol trei mtnii la peste 70 de ani ai ti, cutremurat de sfintenia altarului si de nimicnicia ta, care, murind, ai acte de recuperare si milostenie pe care putini s-au ridicat s le fac si le pot face. ti pstrez un gnd pios si te nvlui ntr-o simpatie prelungit. * Vntul btea n pnzele noastre si dup toate semnele mpingea spre trm vasul pe care pluteam noi detinutii romni. Plutise destul, gata gata s se scufunde. Dar acum un vnt prielnic venit din Apus i umfla pnzele si l mna spre trm. Celor de la grdin, cu tot mai mult ndrzneal, trectorii ne fceau semne c vom pleca acas. Mai aveam noi oare cas? Nimeni nu mai stia de noi. Eram niste morti vii. Din ianuarie 1949 nu am mai scris un rnd, nu am mai primit un cuvnt de la cei dragi. Eram uitati? Nu, cteodat si-or mai fi adus aminte de noi. Mie, mort, cum s-a
434
bnuit dup ce n 1949 hainele civile fuseser trimise acas, mi vor fi fcut rugciunile de pomenire. Altora, n aceeasi necunoastere, le vor fi fcut rugciuni pentru sntate, ca s-i tie Dumnezeu, desi unii demult erau morti. Cci administratia nu mai obisnuia s mai anunte acas decesele. Numrul celor morti era ns foarte ridicat, cam la 3-4 sute de mii. Asta datorit faptului c la noi conductorii orbiti de mplinirea doctrinei comuniste, aceast utopie blestemat, au ajuns la o asuprire deosebit a oricrui om ce li se prea c le sta mpotriv. Uitau c detinutii nu au fost arestati spre a fi ucisi, ci spre a nu-i mpiedica s-si mplineasc programul. Ei au ajuns la nebuna gndire ca toti s dispar, dar fr s fie ucisi direct. Mintea lor bolnav luneca spre conceperea necesittii crimei, uciderii. Ct mai erau vii, se temeau de ei, de eventuala lor rzbunare. Gresiser prea mult fat de acesti oameni ridicndu-i de la casele lor, gresiser apoi tinndu-i prea mult ntemnitati, gresiser apoi prea mult chinuindu-i aspru printr-un regim dur si ucigtor. De unde nainte acestia erau niste adversari, acum ei erau niste banditi. i dac erau banditi, atunci ei considerau c erau justificati s-i asupreasc. Iat cum lunec omul din ru n mai ru. Voind s mentin si s justifice primul ru, a trebuit sl fac pe al doilea, al treilea etc. Iat, cutare detinut, la o inspectie cu mai multi matadori, ceru s i se dea, pe banii lui, perie si past de dinti. Care credeti c a fost rspunsul? - M! Peria si pasta de dinti se d muncitorilor care fac tractoare, case pentru popor, ea nu e pentru niste banditi ca voi. Deci omul detinut nu mai conteaz, i refuzi orice mijloc de a se mentine ntr-o stare ct de ct civilizat si l sugrumi lent. Iat ct de criminal devine comunismul, nu n conceptii, care si ea trebuie combtut total pentru rpirea liberttilor individuale, pentru propagarea dreptului unui partid unic, pentru metoda ei revolutionar ci n aplicarea ei. De aceea trebuie s
435
dispar definitiv din lume aceast conceptie politic aberant si profund criminal. E de mirare cum un om ca Lenin, cu o logic nenfrnt sa putut nsela att de mult si a putut crede c poate aduce fericirea poporului rus si a lumii pe aceast cale, rpindu-i liberttile. Pulsul liberttii e n fiecare din noi si nu poate fi fericire fr libertate, cci o parte din fericire st tocmai n aceast libertate. Ct ntuneric trebuie s fi fost n inima lui bolnav, n sufletul lui ateu. i urmndu-l cu sila attea popoare au intrat n ntunericul ce curgea din mintea lui schilav din sufletul lui nclinat spre diavolism. El si ceilalti corifei comunisti au mbolnvit neamul meu si attea popoare ti le-au mpins pe povrnisul mortii. Alunecarea aceasta n gndirea comunistilor de la noi de la conceptul adversar politic la cel de bandit, aplicat celor cu vederi deosebite de cele comuniste, s-a fcut sub influenta rusilor, a consilierilor lor si a propagandei comuniste mereu sustinute. Sufletul romnului era cu totul refractar comunismului, mai mult ca oriunde n spatiul ocupat de rusi. De aceea si rezistenta a fost cea mai ndrjit si cea mai lung . S nu se uite c luptele contra comunismului la noi n munti s-au terminat abia n 1958, c Romnia era ocupat un timp de un milion de ostasi rusi, c niciodat pn la retragerea lor numrul lor nu a fost mai mic de 300.000, c presiunea cea mai puternic din tot spatiul trilor ocupate de rusi s-a fcut tot asupra Romniei si c jaful cel mai mare si cel mai barbar s-a fcut tot asupra ei. S nu se uite c metrul cub de lemn tiat l luau cu rusii cu 5 lei iar fina de gru cu 30 de bani kilogramul cnd valoarea leului era n scdere si inflatia ntr-o naintare rapid. Petrolul era furat fr vreo socoteal. Aici la noi au ntrit rusii cea mai puternic securitate si cel mai strict control. Pentru cine avea ochiul deschis s vad, rusii nu voiau numai slbirea
436
Romniei ci distrugerea ei. Toate ndemnurile lor date nou era cu gndul ascuns al lovirii Romniei. Nimic nu era curat n tot ce ne ndemnau sau n ce ne comandau a face. Din nefericire au gsit si oameni nepregtiti s le nteleag planurile mrsave si s le dejoace inteligent. Pe cei ce i-au descoperit c se mpotrivesc i-au arestat si ucis, iar ceilalti le-au executat ordinele. n aceast privint cei ce au lucrat mai mult alturi de rusi pentru slbirea Romniei, pe lng evreii din prima perioad de guvernare comunist la noi, ce a durat pn n 1952 cnd ochiul Moscovei la noi, Ana Pauker a czut mpreun cu ministrul de interne, evreul Teohari Georgescu, si altii, zic pe lng evrei, ungurii si tiganii au ajutat pe rusi la destabilizarea si slbirea Romniei, cu o pornire dusmnoas si nedreapt dintre cele mai mari. Pentru tigani, la noi, comunismul s-a dovedit o man cereasc: s mnnci, s furi, s nu lucrezi dect putin si s fii elementul gata de a iesi n strad oricnd guvernul dorea s doboare pe cineva sau s fac ceva ce avea n plan. Iar pentru unguri, comunismul a dat prilejul s asupreasc pe romni ntrun chip crunt, fr rusine si fr omenie, cci ei erau stpnii Ardealului, s culeag pe fruntasii gndirii ardelene si s-i bage n temnite, ferind pe fruntasii gndirii lor s fie arestati, iar n restul trii le-a dat prilejul s saboteze actiunile de sustinere a Romniei si de ridicare a ei. Cu exceptiile fericite si destule poate, ei s-au dovedit cetteni neloiali Romniei si mai mult dect att: dusmani ai ei. Tot ei au ncercat otrvirea apelor ce alimentau orasele ardelene, aruncarea podului de pe Somes n aer si alte acte criminale si de sabotaj. * Evenimentele se precipitau. Secretarul ONU presa Romnia s elibereze detinutii politici, altfel o va scoate de la ONU, iar ea abia intrase n 1955 si dorea s rmn, cci avea si
437
ea de spus un cuvnt lumii. Fgduind eliberarea n 1963, Romnia oprit de rusi, nu s-a putut tine de cuvnt si atunci secretarul ONU a venit din nou n Romnia cernd imediat eliberarea detinutilor politici. Rusii cu uneltirile lor perfide nu se mai puteau prevala de faptul c eliberarea detinutilor politici din Romnia va duce la destabilizarea n Europa cum o fcuser n toamna lui 1958. Atunci cnd nimeni nu mai misca n Romnia, ei ne-au silit s arestm degeaba vreo 50.000 de oameni, s le nsceneze rzvrtiri formidabile, s le fac procese grele si cu sentintele acestea s mearg rusii la ONU, s arate c la noi e o stare prerevolutionar, si n consecint, nu se pot face eliberri de detinuti politici. Atunci a fost cea mai josnic nseltorie rus, de aceast dat nu fcut de Stalin, maestrul minciunii si frdelegii, ci de Nichita Hrusciov, urmasul lui dup scurta domnie de cteva zile a lui Malencov. Atunci deci minciuna nu mai mergea. Pe de alt parte se petrecuse n Romnia acum n 1964 un eveniment deosebit. Pentru prima dat de la instalarea comunismului la noi, slugile lor de la Bucuresti au ridicat capul: nu au mai vrut s asculte de stpnul lor de la Moscova. Din genunchi s-au ridicat n picioare, din pozitia de slugi ei au simtit trebuinta s nfrunte taurul slbatic si s-l ia de coarne. Erau amenintati s distrug tara si cu ea s se distrug ei nsisi si din slugi plecate s ajung robi de-a binelea satrapului asupritor: Rusia. Aveau o alternativ s se opun si s se salveze sau s moar. Un minim sentiment de demnitate, de rspundere pentru tara pe care o guvernau cu o mn asupritoare, apoi ideea c altfel vor pieri ca niste dobitoci josnici si netrebnici, le-au aprins inima si s-au ridicat drepti cu capul si cu tot trupul n furtun. Gheorghe Gheorghiu Dej a anuntat toate cadrele de partid de marile pretentii noi ale rusilor ce ar duce la distrugerea Romniei. Cu furie a pus mna pe teava care ducea petrolul
438
nostru n Rusia, a nchis-o si a oprit continuarea furtului petrolului nostru pe aceast cale de 16 ani. Acest act trebuia considerat de cea mai mare important pentru economia national si nceputul minim al unei epoci noi n relatiile noastre cu rusii. Deci ne gseam ntr-un conflict nedeclarat cu rusii si ntr-o ncordare extrem. Ce se ntmplase? Printr-un savant al lor cu numele Valev, rusii au spus: Socialismul a evoluat asa de bine n trile noastre (Rusia si celelalte tri socialiste din Estul Europei) nct depseste ideea de granite ntre statele noastre. Propunem deci si cerem s facem un complex interstatal care s cuprind 100.000 kilometri2 din estul Romniei, 30.000 kilometri2 din nord-estul Bulgariei si 12.000 kilometri2 din sudul Basarabiei. n acest complex s lucreze de-a valma muncitori din toate aceste trei state, fr a avea un control al trecerii granitelor. Acest teritoriu din Romnia reprezenta la ora aceea 52% din industria trii si 48% din agricultur, cci cuprinde Galatiul cu siderurgia si Brganul cu frumoase produse agricole. Dac ar fi acceptat aceast cerere, Romnia ar fi fost desfiintat ca stat independent. Deci ai nostri s-au trezit si au respins-o cu furie. Dar de ce li s-a fcut aceast propunere? Desigur, si din ndrzneala nesocotit a rusilor, dar si pentru faptul c pn acum ai nostri nu au respins nici una dintre cererile anterioare ale rusilor. Acum urma a ne elibera din temnite si din considerentul c era cererea ONU si din aceea c acuma cnd s-au stricat cu rusii, eliberrile s fie o mic concesie poporului romn si o tardiv si infirm reconciliere. *
439
n grab ne-au dus n celularul nou. Unii plecaser si unii plecau. Zilnic erau unele plecri. Eram dusi zilnic la filme s vedem litoralul mrii noastre, splendidul litoral al Mrii Negre. M-am minunat era o frumusete. Mcar att! Dup marile nedreptti, frdelegi si crime ce le-au fcut, iat acum un lucru bun si frumos! Ne-au artat livezi ntinse de meri, peri, ciresi, mai multe sau mai putine hectare, dup caz, plantate n locuri virane alt dat, dar si pe locuri usor nclinate, pline de rod. Cnd ne-au trecut prin fata ochilor miile de blocuri pentru attia ce plecau de la tar si se mutau la oras, am fost ru surprins. Aspectul nu era frumos deloc. Cnd m gndeam la varietatea si frumusetea caselor romnesti ce au fost distruse, pentru niste blocuri uniforme, fr nici un aspect estetic, lipsite de confort si nenclzite destul iarna, cugetam c nu au fost prea bine inspirati cnd le-au fcut. Desigur, ea a avut n vedere necesitatea stringent de a da locuinte oamenilor ce intrau n industria ce se dezvolta repede si nesocotit si nu canoanele estetice ale locuintelor. Dar nssi destrnirea stenilor si aducerea lor la oras n prea mare msur, o consideram o greseal. Pe de alt parte ns si distrugerea caselor bune spre a intra n bloc era o greseal, o mare greseal. Ne-au trecut prin fata ochilor cirezi de vaci minunate, pscnd la cmp, sau le-am vzut n grajdurile colectivelor, cu ugerile mari, pline. Apoi oi de ras sau turcanele noastre, berbeci carachiul etc. Porci frumosi, minunati. Recoltele minunate si desigur cu date umflate; cartofi, 50.000 kg la hectar, gru ca aurul ori ovz, acolo productia era cu totul umflat: de la 4.000 de kg la hectar, la 10.000 12.000 kg la hectar. Mi-am dat imediat seama c minciuna comunist s-a ntins si aici si c e prezent n toate sectoarele. Nici nu se putea altfel. Minciuna, exagerarea, falsul, tine strict de natura comunismului. Desfiintati-le pe acestea si distrugeti nsusi comunismul.
440
Dar eu condamnam, n inima mea, nssi colectivizarea agriculturii. Dac le puteam face concesie comunistilor c puteau face loturi de stat 15-20% din pmntul agricol al trii, nu puteam admite nicidecum colectivizarea cum s-a fcut la noi, cu pstrarea pentru trani a unui lot de 1.500 m2. i apoi sila cu care au fost pusi tranii s intre n colective, mpinsi cu sula, btuti, nchisi. Auzisem de revoltele tranilor pentru aprarea pmntului lor si c au fost zeci de mii de morti. Condamnam brutalitatea ce o aplicam oamenilor spre a-i sili s intre n colective. Nicolae Ceausescu, tigan ttrsc, supranumit biciul lui Ghit a condus colectivizarea dur, sngeros si extremist si a cstigat o celebritate din cele mai josnice prin duritatea si purtarea sa la colectivizare. De atunci s-a evidentiat si cei ce l-au vzut cum lucreaz, cu ce mn plin de patim, trebuiau s evite ascensiunea lui la conducerea partidului. Dar toate aceste aprecieri rmneau ascunse n inima mea si cine le-ar fi putut exprima atunci deschis? Asteptam tcuti la televizor urmrind scen dup scen. De cele mai multe ori era prezent si Crciun, directorul temnitei, cu mina lui sever, cu fata lui aspr si nfricostoare. Uneori el punea unele ntrebri. Am rspuns si eu la unele, dac am fost ntrebat direct. Dnd informatii cu caracter general ne amintea ct de tari sunt comunistii n lume, ct de creatori si de valorosi si de nenvins sunt. Nu uita niciodat s arunce vreo sgeat mpotriva legionarilor. Bunoar: Horia Sima, complotistul, e n Spania si azi e mai surd nc dect ieri. Eram nfrnti, slbiti ca niste umbre, si totusi clul Crciun mai plesnea cu plesnetele biciului cuvntului su agresiv si ocrtor n noi. ntr-att comunismul nrieste omul si-l att la manifestarea instinctelor lui josnice si primitive.
441
AIUD, NTLNIRI NESPERATE Cu ocazia filmelor si a asistrii n grup la ele, ni s-a dat prilejul fericit s ne ntlnim unii cu altii, camarazi cunoscuti sau necunoscuti cu care am avut ntlniri n fug si scurte convorbiri. Iat-l pe viteazul Nae Cojocaru. Prea obosit si nfrnt. Trecuse prin reeducare si concesiile ce le va fi fcut i-au frnt inima. Iat-l pe admirabilul Mircea Nicolau, pe Mitu Banea, pe Bnda, pe Nelu Rusu, pe multi altii, sibieni si nesibieni. Iat-l pe distinsul avocat Chioreanu, originar din judetul Alba, care dup Nicolae Ptrascu, cndva timp, rbdtor si eroic, conduse Miscarea Legionar sub comunisti, cnd acesta fi arestat, lu el conducerea si activ n continuare cu drzenie si ntelepciune. Toti cei ce nu muriser n lupte, n temnit de foame, ucisi la interne n cercetri sau luati de acas si gsiti morti la margini de drum la sute de kilometri distant, cum a fost comandantul legionar Ilie Colhon, toti se gseau acum aici, la Deva, la Jilava, la Dunre si n alte locuri, toti n asteptare, fr s stie c se vor elibera. ntr-adevr, despre aceasta nu se stia nimic sigur. tirea c ONU a intervenit pentru noi am aflat-o dup eliberare. Unii, deci, se eliberau. Vedeam asta. Dar cti? tiam noi c ne vom elibera toti? Nu stiam nimic sigur, triam din presupuneri. Voi pleca si eu, si spunea fiecare, si pe drept cuvnt. Asteptam. Unii cu ultima sperant, cu nfrigurare si dor, altii resemnati, n liniste si fr aprindere, calmi si senini. ntre acestia eram eu. mi spuneam: e posibil ca unii s plece si altii s rmn nc. De aceea, calm si rbdare. Nu trebuie s-mi tulbur linistea
442
cu o sperant nc nesigur. i apoi s nu uit: am dezlntuit o grev la mina de plumb Nistru si sunt foarte ru vzut. Nu eram oare eu banditul care nu are drept la asistent medical? Deci de voi pleca si eu, voi fi ntre cei din urm. i nu sufeream la gndul c voi ntrzia sau c voi mai rmne n continuare. Auzisem c bunul si, de ce nu, admirabilul Caleia, avocat din Bucuresti, czut cu Sumanele Negre si ajuns n temnit prietenul meu, cnd a vzut c pleac altii nainte de el, a lesinat. Bietul, ct dorea casa! Eu ns nicidecum nu trebuie s ajung aici, cci eu o doresc cu cumptare: dac va fi s fie. i vedeam pe toti cei ce mi apreau n fat, m bucuram, ne mbrtisam, ne spuneam cuvinte bune si nici un cuvnt de rzbunare si rmneam acelasi rece, cum ar zice Eminescu, n asteptare: consideram c e cea mai cuminte atitudine ce mi se potrivea atunci. Cu toat sederea la grdin, aproape trei luni, n soare si cu un mic plus de mncare, eram att de slbit, att de stors, <?>nct te puteai uita ntr-o ureche si s vezi n cealalt. Eram transparent. Probabil c de nu ar fi fost grdina, la ora aceea as fi fost mort. Dar Dumnezeu a rnduit lucrurile spre salvarea mea. Dup cuvntul inspirat al marelui Apostol Pavel: celor ce-l iubesc pe Dumnezeu toate li se ntorc spre bine. Cugetnd dup visul meu din 1956 trebuia s m eliberez si eu cci trecuser cei opt ani si venise anul mntuirii: 1964. Era de presupus c m voi mntui si eu cu toti ceilalti. Dar nu mi s-a artat mie deschis: tu vei intra n grupul cel mare. De aceea trebuie s fiu rezervat. Dar fiindc mi s-a artat mie 1964 ca anul mntuirii noastre a Romnilor, m ncredintam tot mai mult c si eu trebuie s plec. Acestea erau gndurile ce frmntau n inima mea. Zi de zi ne treceau la televizor prin fata ochilor noi si noi
443
realizri comuniste: tierea unui drum n munti n judetul Arges, barajul si lacul Bicaz, termocentrale, fabrici si orase noi. Nimeni n-a stiut s-si fac o mai bun propagand dect comunistii, si cu ct zarv si laude! Ajunseser la o psihologie patologic: o tgduire a trecutului aproape total, o critic a tuturor, o inflamare a eului lor pn la nebunie. Totul era ru ce fusese nainte, si organizare social, si biseric, si scoal, si filosofie, si justitie, tot. Totul trebuia drmat din ce a fost. Se proclama noul si drmarea vechiului - fr control si fr examen. De plano, tot, absolut tot trebuia lepdat. Parc lumea ncepea de acum. Cu pasiune si un dinamism aprins si formidabil drmau si ardeau urmele trecutului. O nou barbarie se instala n Romnia, n numele stiintei ce confirm, se spunea, socialismul ca singura doctrin social justificat n numele unei presupuse fericiri viitoare si pentru ea. Toate trebuiau jertfite n numele acestora si pentru construirea societtii socialiste multilateral dezvoltate, culmea fiind comunismul, epoca de aur a omenirii. Se preconiza o er comunist, Marx, Engels, Lenin erau printii fondatori, iar Stalin organizatorul noii lumi, eroul, marele dascl al lumii, slvitul, el i asigura sosirea prin organizarea unui stat comunist puternic si ameninttor cum nu a mai fost altul pe pmnt. El era al doilea dumnezeu. Roosevelt, presedintele Americii si Churchill, admirndu-i geniul, i-au dat n mn niste atuuri cu care a fcut din Rusia nu numai o mare putere, ci una ce tindea la stpnirea lumii si la dominarea ei peste tot Pn la Berlin toti ascultau ordinele ei. Stalin era Dumnezeul Orientului. Singurul Dumnezeu, cci pe cel Atotputernic, Dumnezeul cel adevrat, l-au declarat czut, nlturat, apoi inexistent. De aceea, nebuni de legat, au adoptat salutul: Nu exist Dumnezeu. Iar rspunsul: si nici n-a fost. Nu stiam nc c dincolo de aceste realizri si stri pozitive zceau dedesubt n attea locuri necazuri, dureri, mari
444
nedreptti, stri betege, lipsuri cu nemiluita, oftri si blesteme. Pe acestea le-am aflat si vzut eu nsumi mai trziu. Ct de mult ns relele erau ocolite n propaganda ce ni se fcea. tiam de cozile la prvlii, iar comunistii ne spuneau c sunt de toate, oamenii au bani si stau s-si ia marfa. La toate aveau comunistii rspunsuri mincinoase si perfide. Ei stiau c mint si totusi continuau s o fac. n cazul cozilor, ele se formau tocmai pentru c lipsea marfa, si n caz s poat avea rnd si fiecare s ia cte ceva. ederea mea n celular cu programul zilnic de sedinte educative si cu noi si noi expuneri la televizor ale marilor realizri comuniste a durat cam dou sptmni. Mare mi-a fost durerea n acele zile cnd am aflat c Ministrul de Interne Alexandru Drghici nu recunoaste c noi, legionarii, am fost niste lupttori sinceri si cinstiti pe directia noastr romneasc, anticomunist, mpotriva evreilor si politicianismului venal si corupt de la noi. Acest ins, o namil n forma unei brute, ct de stricat trebuie s fi fost n inima lui, ct de josnic si obtuz n atitudine dac putea crede c milioane de oameni, si mai ales tineri, s-au angajat ntr-o lupt grea, plin de riscuri, cu inima necurat si cu dorul mbogtirii! Cnd? Cnd fr riscuri si cu avantaje imediate puteai intra n partidele noastre existente si s faci carier. Mandatul de deputat, dac erai inteligent si dac mai erai si demagog ca Armand Clinescu bunoar, care a excelat n demagogie si minciun si dac partidul venea la putere, l aveai imediat cu toate avantajele lturalnice ce decurgeau de la el. Ct de mult m-au mbiat liberalii si trnistii s merg cu ei si am refuzat. i la avantajele ce mi le artau de voi intra la ei, eu am rspuns: eu nu vreau s primesc, eu vreau s dau si iat acum un imbecil, estropiat sufleteste, cocotat sus n Partidul Comunist, dup 22 de ani de temnit, mi tgduia buna credint, omenia, etc. Ce fel de inim avea n el aceast brut?
445
i nici nu m-ar fi interesat stricciunea lui interioar, treaba lui, dar n postul n care era, o astfel de considerare a noastr ar fi putut avea urmri grele si n viitor asupra noastr. tiam c era cstorit cu o rusoaic si mi ziceam c poate l influenteaz nefavorabil si l orbeste sotia. Cci mi s-a spus de ctre cineva urmtorul secret: rusoaicele cstorite n alte tri, cnd se duceau acas n vizita familiei lor trebuiau s treac pe la Securitate care le da unele sarcini s le fac, ce s spun, cum s lucreze. La plecarea din Rusia primeau sarcinile si la sosirea acas vrsau punga si urmau s primeasc alte nsrcinri. Depindea ct era fiecare de constiincioas n a mplini aceste sarcini. De aceea, n aceste zile, o sotie rusoaic nu era numai o sotie, ci si o spioan. Evident, o spioan mpotriva Romniei n cazul nostru si n general mpotriva oricrei alte tri. Asa se si explic multe succese ale comunismului sovietic, un spionaj generalizat n lume. Toate indicatiile pentru Romnia erau de a strica tara aceasta. i viitorul urma s fie grevat de trecut, prin aceast psihologie a unora ca Drghici, lucru ce nu era deloc plcut a-l deduce. * n acest timp auzeam zilnic de plecri. Deci era lucru serios, comunistii de la noi slobozeau chinga. Era si timpul. Eram ultimii detinuti politici rmasi n temnite din spatiul controlului sovietic. Gheorghe Gheorghiu, acest comunist excesiv de fanatic, tindea silit, la o destindere n tar. Minunat! Dar cu o psihologie ca a lui Drghici, dac si altii o vor avea, ce se va ntmpla cu noi afar? Cum va reactiona cadrul social? Vor putea ntelege cei liberi drama prin care am trecut noi cei din temnit, focul n care am ars, durerile si tot ce am ptimit? Vor avea ei ntelegerea cuvenit? Aceste gnduri mi
446
treceau prin minte atunci. n poezia: Voi n-ati fost cu noi n celule, poetul cel mare al temnitelor romnesti, Radu Demetrescu-Gyr, a exprimat asa aceast stare: Voi n-ati fost cu noi n celule S stiti ce e viata de bezne Sub gheare de fiar cu guri nestule; Voi nu stiti ce-i omul cnd prinde s urle Strivit de ctuse la glezne. Voi n-ati plns cu pumnii-n orbite Strpunsi de cutitul trdrii, Sub cer fr stele n drum spre morminte; Voi n-ati dus povara durerilor sfinte Spre slava si binele trii. n cntec cu noi laolalt Trecnd peste umbre peretii, Voi n-ati cunoscut frumusetea nalt Cum dorul irumpe, cum inima salt Gonind dup harfele vietii. Ce-i truda de brate plpnde, Ce-i jugul, ce-i rnjet de monstru, Cum scrtie osul cnd frigul ptrunde, Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde S spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti n crunta-nchisoare Cum minte ndejdea si visul, Cnd usi se nchid sub zvoare Cum n noi insul se vinde pe sine Privind povrnisul n groaznica lui nclestare.
447
Ati stat la ospete-ncrcate Gonind dup fast si orgoliu Nici mil de noi, si nici dor, nici dreptate Nici candel-aprins si nici libertate Doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce crezurti C pumnul e singura faim. Ftarnici n cuget, pe-alturi ne treceti Cnd noi cu obrajii ca pmntul si vineti Gustm din osnd si spaim. Cnd portile sparge-se-vor toate i mortii vor prinde s urle, Cnd lanturi si ziduri cdea-vor sfrmate, Voi nu stiti ce-nseamn nvierea din moarte C n-ati fost cu noi n celule! ELIBERAREA Un colonel din Ministerul de Interne, Sepeanu, m-a chemat si mi-a spus: - Pleci acas, trebuie s ne dai o declaratie nainte, un angajament c nu vei vorbi nimic nimnui de cele ce s-au petrecut n temnit. Aveti voi ce s vorbiti; aceste lucruri sunt interzise. Am dat imediat aceast declaratie cerut. Srmanii! Erau constienti c cele ntmplate cu noi erau prea grave ca s le afle lumea, i-ar fi discreditat prea mult. De aceea si luau aceast msur de aprare. Slab msur. i m-am mirat c au mai ndrznit s o cear fiindc, psihologic, era cu neputint a o ndeplini. A sta n temnit peste dou decade de ani si a nu vorbi
448
de ei era ceva imposibil. De aceea, am dat declaratia cu gndul c aceast ultim cerere a lor e un abuz nerusinat si c nicidecum nu m simt obligat s o ascult. M-am dus si mi-am cutat inelul de cstorie, de aur. i mi l-au dat. Hainele civile fuseser trimise acas - nu le mai aveam. M ngrijisem s am ceva pentru acest moment. Cnd plecase cineva acas mi-a lsat niste pantaloni ri. Aveam si o hain de mna a doua, niste chiloti, o pereche de ghete uzate, ciorapi, o cmas - singura - si chiar o sapc. Lipsea de la bagaje cojocelul minunat de ln brumrie ce mi-l adusese studentul neuitat si vesnic iubit Petru Baciu din Bacu, un tip de lupttor de nalt clas, nenfricat, cu o credint puternic, care a luptat si n munti. Erou al luptei anticomuniste, plin de elan si mereu activ. n 1947 cu riscuri enorme, trndu-se pe brnci, la munc la demontarea liniei duble de cale ferat de la Aiud, unde eram la lucru, m-a vizitat pe mine si pe doctorul Ilie Niculescu. Era prea frumos. Cum putea s-mi fie lsat? Aveam n pstrare de la muncile la min 607 lei. Mi i-au dat. Am dezbrcat repede hainele mele vrgate: zeghea si pantalonii, cmasa si chilotii si le-am mbrcat pe cele civile. Tuns, slbit, eram ca naiba. Dar de asta nu m sinchiseam ctusi de putin. Mi s-a dat o foaie de drum pentru tren si biletul de eliberare. Eram gratiat, nu amnistiat ca la 23 august 1944, ci gratiat, calificativ care n drept avea alt sens pentru detinut, cu alte consecinte legale. Cum unii detinuti ce se eliberau primeau biletul de tren pn la statia ultim a locului unde mergeau, dar de acolo pn acas mai aveau de mers cu autobuzul un numr de kilometri, mi-au spus situatia si am dat 300 lei la unul si la altul din capitalul meu de 607 lei ce-l aveam. Eram bucuros c pot face
449
acest bine, la nevoie. Asteptam. De la unii mi-am putut lua rmas bun. Totul n fug. Nu eram nc liber s caut pe cine voiam. Erau nc restrictii. Deci plecam. Adio, Aiud - loc de mari chinuri si de mari bucurii, loc n care am petrecut 18 ani. Anii mei tineri n tine s-au topit. Adio, Aiudule, loc sfintit prin suferintele nestiute ale generalilor gloriosi n rzboi, umiliti aici, ce au murit de foame cu gndul la slava patriei lor! Adio. Aiudule, loc sfintit de suferintele ministrilor antonescieni, al altor ministri, al senatorilor si deputatilor Romniei de la Unire la 1944 ce au murit, martiri nevinovati - n anii revolutiei 1947-1954. Adio, Aiudule, loc sfintit de suferintele profesorilor universitari, preotilor, arhitectilor, artistilor, medicilor, avocatilor, inginerilor, profesorilor si nvttorilor, ofiterilor si soldatilor, studentilor, muncitorilor si tranilor ce au murit n tine n perioada 1944-1964! Adio, Aiudule, loc sfintit si mormnt al elitei de gnd si simtire a neamului romnesc n epoca comunist! Adio, Aiudule, care n acest timp de rsturnri ti-au schimbat menirea: n loc s rmi loc de osnd pentru cei ri ai devenit loc de osnd pentru cei buni si mormnt al lor! Adio, Aiudule, n care cei necurati au chinuit si ucis pe cei curati din ur si miselie sau nselati de un vis! Adio, Aiudule, ce m-ai cuprins n bratele tale haine n 1942, un om, si m slobozi acum n 1964 o umbr, un rest! Nu te blestem. Plec din tine senin, cu sufletul liber. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate, dar mai ales c sunt nc viu, dup toate. Plec neangajat, fr belciug la nas. Apartin lui Dumnezeu, mie, familiei, Patriei, si nu Partidului acaparator si coruptor de
450
suflete. Sunt o umbr, dar m simt bine, sunt liber si - usor ca un fulg - zbor n viitor. Nu ns mnat de vnt, ci cluzit de constiinta mea. Nu port n mine povara niciunei uri si nici a unui gnd de rzbunare. Iert pe cei ce m-au lovit prin sentintele lor nedrepte si miselesti; iert apoi pe cei ce m-au lovit cu pedepsele lor nedrepte n temnit. Iert pe cei ce m-au lovit cu bratele si cu pumnii lor si cu picioarele. Multumesc cu recunostint celor ce, putini, n aceste mprejurri grele si opresive, au rmas drepti, cinstiti, neopresori si chiar binevoitori. Cer binecuvntarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-au pzit. Rog pe bunul Dumnezeu s ierte pcatele tuturor celor ce au murit n timpul perioadei mele de pedeaps, si dup aceea, la Aiud, n lagre, la canal si n alte locuri de suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar fi fost ei. Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare pentru o Romnie de mine, curat si sfnt, o jertf bine primit de Dumnezeu pentru nvierea din morti a neamului meu romnesc!
451
CUPRINS
NCEPUTURI .............................................................................................................................. STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC ANDREIAN.................................................... STATUL EVREIESC ISRAEL.................................................................................................... CAROL AL II-LEA ..................................................................................................................... PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI ................................................. MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER ........................................................................ SFNT TINEREE LEGIONAR .......................................................................................... OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU.................................................................................... N LAGR LA VASLUI ............................................................................................................. ELIBERAREA ............................................................................................................................. STUDENT.................................................................................................................................... ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI ....................................................................................... PREZENT N GUVERNAREA LEGIONARO-ANTONESCIAN........................................... UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL MADGEARU .................................... PRIMAR LA SLNIC-MOLDOVA............................................................................................ REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941..................................................................................... DUP REBELIUNE .................................................................................................................... RZBOIUL.................................................................................................................................. GNDURI ALE MELE. TEMERI .............................................................................................. ARESTAREA .............................................................................................................................. LA BUCURETI. ALTE ANCHETE .......................................................................................... PROCESUL.................................................................................................................................. AIUDUL....................................................................................................................................... IAR PENITENCIARUL PLOIETI............................................................................................. IARI AIUD.............................................................................................................................. TEROAREA................................................................................................................................. ATITUDINI I RELAII N TEMNI..................................................................................... REGIMUL LA AIUD N 1944..................................................................................................... 23 AUGUST 1944........................................................................................................................ RNII N AIUD I TRATAMENTELE ................................................................................... DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN......................................................................................... 452

VIE ACTIVITATE N TEMNI............................................................................................... ATEPTRI ................................................................................................................................ ATEPTRI N CONTINUARE................................................................................................. NTRE BANDII......................................................................................................................... VLAICU....................................................................................................................................... LUCRTOR LA TRAVERSE..................................................................................................... BIBLIA......................................................................................................................................... DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI ................................................................................... SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD.............................................................................................. ANTONESCU I PROCESUL SU ........................................................................................... CONTELE BETLEN.................................................................................................................... NOI SOSII LA AIUD ................................................................................................................ PASCAL....................................................................................................................................... FOAMEA ..................................................................................................................................... TIFOSUL EXANTEMATIC ........................................................................................................ GENERALUL ION PETROVICESCU........................................................................................ TRAIAN BRILEANU ............................................................................................................... PROFESORUL ALEXANDRU MARCU ................................................................................... GENERALUL IOSIF IACOBICI................................................................................. Error! B LUCRRI N INTERIORUL TEMNIEI................................................................................... SLUJIRILE RELIGIOASE N AIUD .......................................................................................... <?> FERICITUL AUGUSTIN ..................................................................................................... SILE CONSTANTINESCU ......................................................................................................... GENERALUL ION STAVRESCU .............................................................................................. AVOCATUL PETRE PANDREA ............................................................................................... POEZIA N AIUD........................................................................................................................ TINERI LEGIONARI ARESTAI N 1948 ................................................................................ ISTRATE MICESCU................................................................................................................... VALERIU GAFENCU................................................................................................................. PREOCUPRI PERSONALE ..................................................................................................... PE GOLGOTA ............................................................................................................................. DE CE ATTEA ARESTRI N ROMNIA?........................................................................... 1950.............................................................................................................................................. 453

ION HEGHEDU ........................................................................................................................ PREOTUL ERBAN ................................................................................................................... GABRIEL CONSTANTINESCU ................................................................................................ IOAN ARGHIROPOL ................................................................................................................. GIC (GOGU) LPUNEANU.................................................................................................. TONI VOICULESCU .................................................................................................................. FELICITRILE I MULUMIRILE GUVERNULUI ............................................................... GHEORGHE JUNCU .................................................................................................................. AUREL PASTRAMAGIU ........................................................................................................... ION DUMITRU ........................................................................................................................... PREOTUL NICOLAE PSLARU............................................................................................... NICOLAE GOGA ........................................................................................................................ NELU RUSU................................................................................................................................ LUCA DUMITRESCU ................................................................................................................ DUMITRU SOLCAN .................................................................................................................. SEBASTIAN MOCANU ............................................................................................................. PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL ............................................................................... DIACONUL TEODOR BEJ......................................................................................................... ION SCURTU .............................................................................................................................. DIACONUL ILINESCU .............................................................................................................. NICOLAE SIMIONESCU ........................................................................................................... MARIN TUC............................................................................................................................. SFINTELE PATI N MINA BAIA SPRIE ................................................................................ PREOTUL GRECO-CATOLIC LELUIU ................................................................................. 100 STUDENI SOSII N LAGR .......................................................................................... LUCRTOR N MIN................................................................................................................ ION BUJOR ................................................................................................................................. INTERVENIE PENTRU MBUNTIRI.............................................................................. LA MINA NISTRU...................................................................................................................... PE GALERIE LA VAGONETE .................................................................................................. ORTINSKI ................................................................................................................................... INSPECIE N LAGR .............................................................................................................. ABUZURI OFICIALE ................................................................................................................. 454

GREVA ........................................................................................................................................ CU TRAIAN COLHAN N CELUL ......................................................................................... SPERANE.................................................................................................................................. PREOTUL IOAN BERGHIANU................................................................................................. O DESTINUIRE FRUMOAS................................................................................................. LA IAI........................................................................................................................................ RENTORS LA AIUD ................................................................................................................. CU CONSTANTIN GANE .......................................................................................................... RICI (RICHARD) HILARD......................................................................................................... SINGUR ....................................................................................................................................... DIONISIE FOTINO ..................................................................................................................... JUSTIIE I PROCESE LA NOI ................................................................................................ NAE COJOCARU........................................................................................................................ CU ALI DEINUI................................................................................................................... NOI ARESTAI SOSII LA AIUD ............................................................................................ DOCTORUL AUREL MARIN .................................................................................................... PROFESORUL GHEORGHE MANU......................................................................................... PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE ....................................................................................... REMUS BELU............................................................................................................................. CU PRINUL ALECU GHICA ................................................................................................... GHEORGHE CALCIU DUMITREASA ..................................................................................... DIN NOU O PEDEAPS DE 18 ZILE........................................................................................ EMERIK IPO N TEMNI................................................................................................... CU ALI CAMARAZI ................................................................................................................ PETRE PANDREA ...................................................................................................................... NTR-O NOU IZOLARE .......................................................................................................... VASILE STOIAN ........................................................................................................................ PREOTUL IOAN BERGHIANU................................................................................................. CU NICHIFOR CRAINIC ........................................................................................................... CU ALI CAMARAZI ................................................................................................................ IAR SINGUR ............................................................................................................................... REEDUCAREA ........................................................................................................................... LA GRDIN N CONTINUARE ............................................................................................. 455

NTLNIRE CU PREOTUL BCUAN CONSTANTIN CRIAN ......................................... AIUD, NTLNIRI NESPERATE............................................................................................... ELIBERAREA .............................................................................................................................
Multumesc cu recunostint celor ce , putini, n aceste mprejurri grele si opresive au rmas drepti, cinstiti, neopresori si chiar binevoitori. Cer binecuvntarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-au pzit. Rog pe bunul Dumnezeu s ierte pcatele tuturor ce au murit n timpul perioadei mele de pedeaps si dup aceea la Aiud, n lagre, la canal si n alte locuri de suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar fi fost ei. Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare pentru o Romnie de mine, curat si sfnt, o jertf bine primit de Dumnezeu pentru nvierea din morti a neamului meu romnesc!
VOLUMUL II
Plecarea acas Iat-l acum pe avocatul N. din Sibiu, detinut de 7 ani,
456
fostul sef economic al raionului Sibiu tovarsul cu care voi pleca! E cu un an mai mare ca mine. l asteapt la Sibiu o sotie iubit, cu o fetit nc elev, rod ntrziat al dragostei sale, ntro cas frumoas, cu grdin de trandafiri. Iat-l si pe distinsul preot Ioan Florea, din Pianul de Jos judetul Alba, prietenul meu, venit a doua oar n detentie. Om nnobilat n temnit, blnd si luminat, rezervat si tcut, chibzuit si echilibrat cu un mare talent muzical. Dirijor de cor, compozitor de talent. Slujitor sfnt de o aleas manier, rar ntlnit, nzestrat si cu o voce minunat. mpreun, noi trei, am iesit din temnit n seara zilei de 28 iulie 1964. Am mers direct la tren. Auzisem c un detinut, n gar, lund o cinzeac de rachiu, n halul de slbire n care era a murit ndat din pricina acestei imprudente. Un codru de pine vom fi avut la noi. n tren spre Teius, nod de cale ferat, unde trebuia s ntrerupem si s lum trenul spre Sibiu. Slbiti, tunsi si cu hainele ponosite repede am fost descoperiti c suntem fosti detinuti. Multi ne priveau cu bunvoint, iar unii cu rezerv. n Sibiu ne-am mbrtisat si ne-am desprtit, dup ce neam dat adresele. Printele Florea avea sotia n oras, nvttoare si o fat, iesit de curnd profesoar. Eu m-am dus la verisoarele mele de gradul doi, surorile Ana Lungu, nvttoare, fost coleg a mea de coala Normal si Mrioara, mritat cu Nicolae Dumitreasa fost secretar al
457
Postei Sibiu. M-au primit cu mult bucurie, uimindu-se de starea de slbiciune n care m gseam. M-au osptat cu mul dragoste. n timp ce mncam, Mrioara nu se putea opri din plns pentru halul n care m gseam. De altfel toti erau nduiosati. Ei i scrisesem o seam de scrisori de mngiere si ncurajare, pin 1933-1934, cnd nu se putea consola fiind distrus de pierderea iubitului ei prieten, profesorul de muzic Petru Severin care dup opt ani de dragoste, vise si speranta, se cstori cu o olteanc. Scrisorile le citea plngnd ntr-un grup de 5-6 prietene. Ele au remontat-o cci, n starea de depresiune n care era, hotrse s nu se mai mrite si a respins cteva cereri de cstorie ce i s-au fcut de persoane alese, care o pretuiau pentru frumusetea ei si mai ales pentru caracterul ei frumos. Trziu, dup mari strduinte, a consimtit s se mrite cu Nicolae Dumitreasa ce se ndrgostise tare de ea, i ngduise la nceput s o vad numai o dat pe zi. Ei mi-au dat o cmas si o hain ca lumea, cu care m-am mbrcat imediat. Apoi m-am dus la Rsinari la verisoara mea primar Maria Sdeanu. Ea cu sotul ei Ian si cu cele dou fiice si cu cei doi fii m-au primit ca pe un frate. Au fost bucurie si lacrimi de bucurie. Cu adevrat pream un frate mult iubit de ei. Vederea satului meu natal mi-a produs o bucurie imens. Se ntinsese cu zeci de case noi, att spre Sibiu ct si spre Poplaca.
458
O uimire deosebit mi-a produs-o faptul c toti oamenii se prezentau cu numele rsturnate: nu mai erau Ion Bdil, Nicolae Giurc, Ion Treistaru, cum i lsasem ci Badil Ion, Giurcoi Nicolae, etc., n form maghiar. I-am ntrebat: cnd v-ati schimbat numele? Preau a nu fi constienti de aceast rsturnare. Repede mi-am dat seama cu ct perfidie au lucrat ungurii la aceast transformare. i ct de inconstienti au fost romnii c au putut ajunge aici. Mi-am dat seama c trebuie s ne ntoarce imediat unde am fost nainte de aceast afurisit perioad de timp. Am luat hotrrea s actionez imediat n acest sens. O senzatie nou fermectoare aveam la schimbrile de peisagii ce-mi treceau prin fata ochilor. Culorile vitrinelor din Sibiu, cu obiectele din ele, m ncntau. Totul mi se prea minunat si fantastic. n ce priveste bucuria eliberrii a fost simtit la o scar redus. Vena prea trziu. Eram prea drmat. Starea mea era ca a unei fete plin de iubire care a asteptat cu sufletul nflcrat, plin de vise si proiecte pe Ft-Frumosul ei adorat plecat departe. Dar care, venind prea trziu, a gsit-o frnt si obosit de asteptare. M bucuram totusi si speram c voi putea face ceva nc folositor mie si altora. Conditiile de la noi n acel moment nu permiteau o bucurie exaltat. Tot comunism, tot Securitate, tot consilieri rusi. mbiat de rude cu mncruri alese ca s m hrnesc pentru
459
refacere, le-am respins, spre regretul lor. n primele zile am refuzat orice phrel de vin si de tuic. Trebuia s revin la un regim alimentar normal printr-o cumptare prelungit, printr-o evitare a mncrurilor bogate, prefernd laptele, oule, brnzeturile, verdeturile si fructele. Dar si acestea nu pn la sturare. Astfel mi-am salvat sntatea. Abia n al doilea an de la eliberare am ajuns s consum, cnd se ivea ocazia, dou phare de vin ntr-o zi. nainte serveam un singur pahar. Cei ce au acceptat mncrurile alese, grsimile, dulciurile, buturile la ndemnurile binevoitoare ale familiei, care nu stiau c la face ru, dup regimul de temnit, si-au distrus repede ficatul si stomacul si au deschis drumul unei morti grbite. Organismul detinutului cu ani multi de temnit s-a statuat ntr-o form de alimentare srcit, care a devenit ca o stare a lui normal. A iesi din ea grbit nseamn a rsturna echilibrul organic si a-l da peste cap. De aici necesitatea cumptrii, acest lucru fiind valabil nu numai pentru oameni, ci si pentru animale. Dnd, bunoar, carne unui cine nfometat timp de 6-7 zile, l-ai omor imediat. Organismele animalelor au mari asemnri cu cele ale oamenilor. ntlnirea cu familia si cu prietenii nstiintati de venirea mea, fratii mei Dan cu sotia Opreana si Bucur au alergat de la Drgsani n a 4-a zi de la sosire s m
460
vad. Tocmai atunci a sosit si fiica mea Mariana. Silvia, fosta mea sotie, mritat acum cu un nvttor, director n 1951, dup ce a dedus c sunt mort prin faptul c n noiembrie 1949 a primit hainele mele civile acas, iar la ntrebarea fcut penitenciarului Aiud, unde sunt ngropat, nu a primit rspuns. Cu doi ani nainte de eliberarea mea a aflat c nu sunt mort si a fugit de la brbat si triau singure n satul Hrja-Bacu. Ea aflase c se ntorc acas detinutii politici si a trimis-o pe Mariana s vad dac nu cumva m-am ntors si eu. A fost o ntlnire emotionant, si pentru c nu ne vzusem de attia ani si pentru halul n care m gseam: eram urt foc, oribil, palid pmntiu, numai pielea pe os, cei mai multi dinti czuti, prul rrit si sur, ochii n fundul capului. Aveam 59 de ani. Dar si ei nu mai erau aceiasi. Dan pierduse restaurantul din Drgsani, precum si depozitul de vinuri din RmnicuVlcea, le luase pe toate partidul atotputernic si spoliator. Refuznd s conduc mai departe ca angajat restaurantul, a lucrat ca ncrctor si descrctor de vagoane si srac avea acum o pensie de 600 de lei. Lui Bucur i s-a luat magazinul universal si acceptnd s-l conduc mai departe ca angajat a intrat n temnit pentru neglijent si a rbdat de foame si el un an si mai bine. Acum era salahor cu ziua unde se gsea. Mariana, lsat prunc de un an si ceva, era acum o
461
student frumoas, anul doi. Cinci ani nu putuse intra la Universitate fiindc n-avea origine sntoas. Era o student strlucit si intrase la Farmacie, ntia dintre 600 de candidati. Am luat o mas comun cu Sdenii laolalt verii mei, n rsinari, vesel, dar si cu lacrimi. Am plecat apoi n Sibiu si fratele meu Dan m-a mbrcat din cap pn-n picioare: ghete, plrie, un costum frumos de haine. Eram altul. Mi-a spus c doctorita X din Drgsani, vduv prin deces, bogat, pe care o jucam la petreceri cnd era elev, iar eu profesor, m asteapt s ne cstorim. Are cas, e bogat. Nu mai dac vine schilav nu m mrit cu el, ncolo, cum l stiu, mi-e de ajuns, ar fi spus ea. Mariana mi-a adus o scrisoare de la mama ei, scris n frantuzeste, n care spunea c ntre noi nu s-a schimbat nimic. Mariana mi-a dat toate relatiile despre ea. si-aminteste cu drag de trecut si dorea refacerea familiei. Mariana grbindu-se s plece a doua zi, i-am oferit 100 lei, dar ea i-a respins cu hotrre. Cum i putea lua cnd eram att de srac? Dar eu, pe cnd era afar, am umblat la hainele ei si i-am pus discret n carnetul ei de student, suta de lei. Mariana, la ntlnirea cu mine a fost foarte rezervat, mai trziu am aflat de la o doamn profesoar evreic prieten cu Mariana i-a spus: N-o s-o las pe mama s se recstoreasc cu tata, ca s nu mai sufere. A ptimit destul. i dac el va fi iar prigonit, mama va suferi din nou. Aceast doamn a linistit-o, ia artat c timpurile s-au mai schimbat si nu mai e cazul s aib astfel de temeri. Dup aceasta ea a devenit cel mai bun avocat al
462
recstoririi noastre. Dup ntlnirea cu mine, Mariana i-a spus mamei sale: Vai, mam, nu credeam c am un tat att de urt! Slbiciunea mea de atunci m-arta att de urt. De altfel ea semna cu mine si nu era considerat o fat urt, ci dimpotriv. tiam c sotia mea e mritat. Dinainte de a pleca din Aiud, cu privire la ea aveam trei ipoteze asupra modului cum voi proceda. ntia: M voi interesa dac e fericit n noua ei cstorie. Dac e fericit nu m voi arta ei nicidecum, ca s nu-i tulbur linistea, mprosptndu-i clipele noastre frumoase petrecute mpreun. A doua ipotez: nu va fi fericit. Dac va spune: Am trit 12 ani cu noul meu sot; nu-l voi prsi. Eu voi spune: Bine, perfect! Rmi cu dnsul. Asa e si frumos si moral. A treia ipotez: Dac va spune: Nu sunt fericit si m-am mritat cu el numai stiindu-te mort. Am cutat mpreun fericirea; toate cele ce s-au ntmplat cu tine au ntrerupt firul fericirii noastre; e cazul s ne adunm din nou, s legm firul ntrerupt. Atunci eu voi spune: Sunt fericit c nu mai uitat. ti multumesc. Refacem imediat cstoria noastr. Silvia a fugit repede la Sibiu s se ntlneasc cu mine dup ce Mariana i-a dus primele vesti despre mine. ntlnirea a fost un prilej de mare bucurie pentru amndoi. n tain am hotrt toate si am pus la cale recstorirea noastr
463
ndat ce se va putea. Cci trebuia mai nti s divorteze. Apoi a plecat la postul ei, cci era nc n serviciu ca nvttoare. * * *
Pentru c eram prea slbiti si atrgeam prea mult atentia oamenilor asupra noastr, autorittile din Sibiu au hotrt internarea noastr n spitalul judetean pe timp de dou sptmni spre a ne mai ntrema. Toti doctorii s-au purtat foarte frumos, cu mult bunvoint. Ne-au vizitat si ne-au dat cu inim larg ajutorul lor. Ne-au dat unele ntritoare: injectii si pilule. Toti trei, cei plecati odat din Aiud, ne ntlneam zilnic si discutam despre perspectivele ce ni se deschid. Ele nu erau nc roze. Speram n mbunttiri viitoare. Aurel Cioran, fratele filozofului Emil Cioran, iesise deja din temnit si m-a vizitat la spital. Tot asa si fostul meu coleg de studii de la Cernuti, Tudor Simion, acum protopop la Sibiu, a aflat prin doctori de mine si m-a vizitat la spital. M-am asezat apoi la Rsinari la verii mei (casa printeasc o vnduse fratele meu Dan) si triam la ei ca si cnd am fi fost frati. i mai ajutam si eu la munci usoare. Le multumesc din inim pentru dragostea si buntatea lor. ntlnirea cu preotii din sat, cu nvttorii si cu alti
464
intelectuali rsinreni, a fost prilejul unor plcute aduceri aminte din trecut. O atmosfer apstoare prea c se asezase peste satul meu curat, vesel, deschis bucuriilor simple altdat. Oamenii erau mai tcuti, mai nencreztori unii n altii. iganii de la corturi se nmultiser si unii nvliser n sat; de asemenea si unii strini. Satul nu mai prezenta aspectul neaos romnesc. Moravurile se stricaser n mare parte. Nivelul era sczut, desi casele erau mai bine nzestrate: cu radio, televizoare, lanterne, etc., cu becuri electrice chiar si n grajdurile de vite. Surpriza mea a fost mare cnd Leontina Tipurit, fosta fiic a doctorului Ioan Bucur, ce crescuse cinci copii n sat la noi, toti admirabili si distinsi din care patru cu studii universitare, cu care am copilrit si am petrecut anii tineretii n dulci, simple si suave bucurii, mi-a spus Bine c-ai venit! Am s-ti spun multe lucruri. Aici nu am ncredere n nimeni, dect n tine (fratii ei nu erau n Rsinari). Sotul ei, absolvent al Academiei comerciale, mosier n Dobrogea, pierduse tot, suferise destul si acum era mult mbtrnit. Triau n Rsinari. Dnsa, din pricina zbuciumului prin care i-a fost dat s treac n anii revolutiei era acum bolnav de cancer. Mi-a povestit necazurile si greuttile lor, multe si mari, neasteptate si coplesitoare. Frumoasa Leontina cu sufletul curat ca un crin, cu o inim de aur, cu o fermectoare gratie, era acum drmat si obosit. Nu blestema, dar nemultumirea ei fat de partid era
465
mare si adnc. Izbucni cu ntrebarea: Ce crezi tu? Mai scpm noi de ei? Mai e vreo sperant? Parc ne-o uitat si bunul Dumnezeu. I-am rspuns: Dumnezeu, care voieste binele si progresul moral, social si spiritual al lumii nu a voit comunismul, care e materialist si ateu, dar i-a permis totusi s se aseze si la noi precum si n alte locuri. Ratiunile lui Dumnezeu nu ne sunt cunoscute nou oamenilor. Dar se pare c rul se asezase puternic n multe prti; progresul era ntrziat; nedreptti si frdelegi erau n lume. i atunci Dumnezeu a dat drumul rului, comunismului, ca s zguduie lumea si s deschid drumul unor reforme sociale pe tot globul. n vointa lui Dumnezeu vedem dou aspecte: 1. ceea ce doreste Dumnezeu: binele, adevrul, dreptatea si toate cel legate de acestea; 2. ceea ce Dumnezeu ngduie a se petrece n lume: rul n variatele lui nftisri. Cci nimic nu se petrece n lume fr voia lui Dumnezeu. n cazul actual, Dumnezeu n-a voit comunismul cu marile lui frdelegi si rzbunri, dar i-a permis desfsurarea ca o necesitate spre a deschide drumul progresului. Dac oamenii n-au vrut s deschid drumul progresului prin Bine Dumnezeu a dat drumul rului, ca prin el s deschid cile progresului. Astfel rul n mna lui
466
Dumnezeu a devenit un agent al binelui, un agent al progresului. Au nceput cu formidabilele rsturnri, ucideri, distrugeri, cu tot noianul de frdelegi comuniste cunoscute. Au rsturnat lumea cu susu-n jos: valorile au ajuns dedesubt si pleava a ajuns deasupra. Brutalitatea cu care au nceput a nspimntat lumea. S-a introdus teroarea. Bunoar Gheorghe Dimitrof al Bulgariei, comunist de cea mai mare clas, a ucis n Bulgaria 60.000 de intelectual, ca s sperie si s asigure aplicarea programului comunist. Dar care a fost urmarea? Occidentul a luat imediat msuri de aprare ca s nu se ntind si n el comunismul. A aprut Planul Marshal de stvilire a comunismului, de ajutor pentru Satele vestice europene. Statele capitaliste au cutat s vad care au fost cauzele ivirii comunismului si descoperind nedreptti sociale, au nceput rectificri si mbunttiri la ei acas. Truman, bunoar, presedintele Americii, n-a mai lsat muncitorul la cheremul proprietarului de fabric, ci a fcut contractul garantat de stat dintre patron si muncitor. Patronul sa nteles cu muncitorul c lucreaz cu salariul cutare pe un an de zile. Atunci el nu putea face grev n acest timp; dar nici patronul nu putea ridica pretul mrfii n acest timp lucru ce lar fi pgubit pe muncitor. n anul urmtor se rennoia contractul dup conditiile unei eventuale modificri a preturilor pietei.
467
Acesta este contractul garantat de stat. i alte mbunttiri s-au fcut, ca s satisfac ct de ct ideea de dreptate. Dar si comunistii, cu un dinamism formidabil, ca s-si justifice existenta, au nceput drmri si constructii de tot felul: fabrici, termocentrale, drumuri asfaltate, plantatii pe suprafete de mii de hectare, de pomi etc. iat deci cum, prin ru, drumul progresului s-a deschis. Dumnezeu nu poate lsa lumea la dispozitia unor oameni nedrepti, feroci ca niste barbari si fiare si care mai sunt si dusmani ai Si. El e stpnul lumii si nu poate lsa n minile celor ri mult vreme lumea. Dac examinm bine lucrurile vedem c mprejurrile iau adus putere; nu forta lor sau meritele lor. Cci nu se dovediser prin nimic bun, mai ales la noi. Ei erau ca inexistenti. O conjunctur favorabil, care s-a ivit n anul 1944 i-a adus la putere si alt conjunctur nefavorabil, care se va ivi neaprat, si acesta e n mersul lucrurilor, i va dobor de la putere. Ei vorbesc de o er comunist, dar aceast er va fi numai o perioad nefericit de ctiva zeci de ani. Asta-i tot, Leontina. Dumnezeu ne-a dat nou prin comunism, dup toate cte am trit si trim, o apsare mai mare dect a altora. Nu stim de ce. Se spune c pe cine-l iubeste Dumnezeul l si ncearc. Poate c Dumnezeu a voit s ncerce credinta noastr: dac vom rbda pn la sfrsit sau dac ne vom lepda de El. i romnii au dat dovad de o mare rbdare si rezistent. Modul cum au
468
trit unii n temnit si apoi cum au acceptat moartea fr s se vnd, fr trdare, ci senin si fericiti, va schimba calendarul crestin. Noi sfinti vor fi introdusi n el. Vor fi sfintii romni, martirii veacului XX si poate si ai altor natii care au suferit asuprirea comunist. Dar la cele spuse de Leontina am reflectat: ct de mult a deczut societatea sub comunisti! Ct de mult si-au pierdut oamenii ncrederea unii n altii! Fr Dumnezeu nu poate omul s nu cad. Mntuitorul ne-a avertizat: Eu sunt vita, voi mlditele. Precum mldita nu poate s aduc road de la sine dac nu rmne n vit, tot asa nici voi de nu veti rmne n Mine. Rmneti n Mine si Eu n voi, cci fr Mine nu puteti face nimic. (Ev. Ioan XV, 4-5) Nici un cuvnt din cuvintele Domnului nu s-a dezmintit pn acum. Trecnd pe la Consistor, tocmai atunci consilierii mitropolitani n frunte cu Traian Belascu, vicar administrativ, ieseau dintr-o sedint. Mitropolitul, distinsul si omul de omenie Nicolae Colan, era bolnav si nu a prezidat nalt Prea Sfintia Sa. Cu doi m cunoscusem dinainte si eram apropiati. Ei m-au mbrtisat. Iar Belascu a intervenit cu expresia: Iat omul care m-a ajutat pe mine la Aiud! ntr-adevr, trecuse si el prin Aiud, dup alegerile din 19 noiembrie 1946, n care a luptat pentru izbnda national-trnistilor, vin pentru care mpreun cu altii a fost adus n 1947 la Aiud, de unde, ca protopop, a fost captat
469
s organizeze trecerea greco-catolicilor ardeleni la Biserica Ortodox. Acest lucru s-a fcut n octombrie 1948, cu el n frunte, urmat de 406 preoti greco-catolici. Profesorul de teologie monahul, acum arhimandrit, Nicolae Mladin, fost prieten a dorit s stm de vorb. M-am bucurat. Fusese un om foarte bine nzestrat: cultur frumoas, trire curat, condei inspirat. Promitea mult. Mare deceptie! Am gsit acum un om fricos, grijuliu, ncntat de marile realizri al regimului, fr curaj, fr spirit de lupt, o festil ce mai fumega nc, gata s se sting. Nimic din marea flacr ce ardea altdat n el. Se prbusise. Regreta c Episcopul Valerian Trifa din USA, la care a fost trimis nu l-a nteles si n-a acceptat s intre sub cupola Patriarhiei noastre de la Bucuresti, ci a preferat s rmn independent, ca s nu comande partidul comunist si n Biserica romn din America, cum comanda n cea din Romnia. El n-a nteles c episcopul V. Trifa i-a dat singurul rspuns just ce i-l putea da: Nu! De aceea, la moartea omului de caracter, marelui romn si bunul slujitor al Domnului, Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan, cnd se cuta un nou mitropolit, si am fost ntrebat: cine cred c ar putea veni n locul lui? Eu am spus: Mladin. Cci a fcut destule concesii si e dominat de o fric funciar parc, va fi usor de manevrat si va putea corespunde deplin asteptrilor partidului. E copt pentru a fi ales mitropolit sub comunisti.
470
Noroc c ceilalti pe care i-am rentlnit au rmas ntregi, cu un suflu crestin viu si chiar nfocat lucrnd frumos pe ogorul sfnt al Domnului, deplin fideli misiunii lor de ndrumtori crestini sub un regim asupritor. ntru-un birou al Consistorului am dat de fosta domnisoar Gica Cioran, sora lui Emil si Aurel, cstorit la Arad cu un judector si acum mutati la Sibiu. Ah! srmana! Gustase si ea din pinea temnitei 10 ani. Era mult slbit, numai oasele pe ea. Mi-a cerut s o astept la terminarea serviciului, ora dou p.m. La iesire mi-a srit n brate si m-a srutat (cci fusesem prieteni si o jucasem destul la hor) si mi-a spus: i-ai vzut n birouri (pe consilieri). n nici unul n-am ncredere dect n tine. Vino s ne spovedesti pe mama si pe mine. Iei masa cu noi. Ceea ce am si fcut. Mirarea a fost: cum de a ajuns s piard ncrederea n oameni? Acolo erau unii admirabili si de mare ncredere, cinste si seriozitate. Pcat! Le pierduse ncrederea. Asta-i una din marile greseli ale comunistilor, c au semnat nencrederea n oameni si cu ea au adus suspiciunea, nelinistea, fuga pcii, tristetea. De aceea comunistii pot fi numiti groparii popoarelor. Cci disprnd pacea, ncrederea, bucuria, popoarele lunec lent pe drumul mortii. Cu distinsa domnisoar Minerva Doncsiu, rmas nemritat, acum doctorit n Bucuresti, de o frumoas reputatie
471
profesional si de altfel, lucrnd la Institutul Parhon, m-am ntlni ntmpltor n tramvaiul de Sibiu-Rsinari. Nu era singur, era cu domnisoara Parhon si veneau la Rsinari. Eram foarte stingherit n halul de slbiciune n care m gseam; am fost rezervat. M-am jenat s o mbrtisez, ca s nu o compromit fat de prietena ei. Ea era prietenoas, deschis si prea a nu tine seama de felul cum m gseam si, desigur, a trebuit s o socheze putin gresita mea atitudinea si manifestarea mea. Cci imediat dup aceea mi-am dat seama ct de gresit a fost atitudinea mea fat de ea. Dar eleganta ei si a prietenei m complexase si nu stiam cum s fiu mai retinut, ca s nu-i micsorez prestigiul n fata prietenei sale, manifestnd o ndrzneal ce ar fi fost cu totul fireasc, tinnd cont de trecutul nostru, dar pe care n-am avut curajul s o am ca si alt dat cnd, dup unele ntmplri dintre noi, ea s-a artat de-o noblete, mretie si o superioritate cum rar de tot ntlnesti la o femeie, si acum s-a artat cu mult mai presus de mine n atitudinea ei. Nu cred c a nteles atitudinea mea, iar eu nu-i puteam spune c n inim aveam o stim considerabil pentru ea si o admiratie nemrginit pentru caracterul ei frumos si nespus de nobil. n aceast privint nu cunosc o femeie care s o fi ntrecut. ntr-att era mai presus de reactiile obisnuite ale femeilor, chiar si a celor superioare. Cred c ntlnirea noastr a fost pentru ea o deceptie, iar pentru mine un mare regret, c am fost att de prost si n-am
472
gsit n mine forta moral s m ridic deasupra strii mele fizice att de slabe si s las loc deschis iesirilor interioare. Ea n-a putut ntelege ce e n inima mea fiind derutat de atitudinea mea neghioab. Nu merita aceasta. Lipsa curajului devine si n acest caz o greseal aproape de neiertat. M-am convins c n lupta vietii, curajul e o arm puternic, o fort mare, o virtute deosebit. Cu aceast fort biruim n viat iar cei ce n-o au sunt niste nvinsi. Nu n zadar ne ndeamn Domnul Hristos: n lume necazuri veti avea. Ci ndrzniti: Eu am biruit lumea. Crestinismul nu e religia slbnogilor, a lasilor, ci a lupttorilor, a eroilor, a nebunilor ce se arunc n lupt spre a salva, a celor viteji ce stiu s moar stnd drepti si nu ntr-o atitudine static, ci n una dinamic, creatoare. Forta moral aprinde, sustine si mntuieste, cci te mpinge la o druire fr conditii, gratuit si nobil. Domnul a spus-o de multe ori: lasii si cei prea grijulii de viata lor nu se mntuiesc. De aceea trebuie s avem atitudinea cavalerului plin de onoare si de demnitate gata s se arunce n lupt si s moar cu avnt, entuziast si senin, pentru cauza dreapt a omului, a neamului sau a lui Dumnezeu. Alte ntlniri acas Cnd nu te-ai asteptat si n-ai avut vreo relatie anterioar si apare cineva si te nconjoar cu o simpatie fierbinte, cu grij, cu
473
o atentie deosebit de a-ti veni n ajutor imediat, discret si total dezinteresat, slvesti pe Dumnezeu si spui apoi: Mai sunt oameni de inim! Din 200 de familii din Rsinari, Ana Marcu, femeie fr studii, cea care ngrijea casa printeasc din Rsinari a marelui poet O. Goga, a fost fiinta minunat care s-a ridicat la cel mai mare nivel. Nu neamurile, afar de sdeni, nu intelectualii din sat, nu cei bogati, ci ea, srac, o plpumreas, mi-a srit imediat n ajutor cu o plapum. Dar nu darul, ci dragostea cu care era oferit m-au cucerit, smerenia atitudinii, buntatea inimii toate m-au miscat adnc. i apoi tot timpul n continuare m-a apropiat si m-a cutat cu aceeasi bunvoint mereu proaspt si rennoit. Fratele ei Mircea, reprezentantul nostru n Kuweit, necunoscut mie, mi-a acordat imediat atentie, bunvoint si prietenie. Din convorbiri am nteles ce preocupri nalte avea acest om si ce suflet ales era. Slujea regimul, dar era mai presus de el. i fratele lui Virgil Ihora, colonel de aviatie, era de aceeasi stof mare. Iat-l pe Savu Pitaru, nvttor, legionar ce s-a lepdat de Legiune si a czut n cursele diavolului, urcnd pe drumul rului, colabornd la nceputul guvernrii comuniste cu comunistii sibieni, era acum profesor de matematic. Era bolnav si trist. Iat-l si pe State Petcu, nvttor legionar, prieten vechi si el acum profesor de matematic. St drept si dorul cunoasterii nu l-a prsit. E interesat de orice se ntmpl, de
474
orice idee nou, de orice ar putea ntri spiritul de lupt si ntrirea poporului romn. frumosul cor din Rsinari. Iat pe Florin Bucur, fost avocat n Prahova, acum inspector la Banca National, sucursala Sibiu, cu care am petrecut frumoase clipe n anii nostri tineri. Cu el si cu fratele lui, Viorel, acum doctor de mare valoare, subdirector la AscarBucuresti, am dat concerte pe muzic de coarde, el cnta la violoncel, Viorel la vioar I-a cu profesorul Petru Severin, eu cu Florica (Rica), sora lor, distins si adorabil, la vioara a II-a, cu erbnel Lungu si Vidrighin la flaut, cu Ilie Cruciat si Bucur Hurdubelea la contrabas (gurdun), cu Maniu Bratu la vioara III-a. Cu Florin, cu Viorel, cu P. Severin ne strecuram seara, pe nnoptate, discret, sub fereastra unor domnisoare, constene, care mine aveau ziua onomastic si intonam serenada, frumos si lin, cteva cntece. Ele, bucuroase, se plecau la fereastr si aprindeau cte un chibrit sau becul electric semn c au primit serenada. Iar a doua zi prezentam felicitrile acas. Cu acestia si cu alti consteni dragi, pregteam pentru popor piese de teatru, petreceri familiare, excursii la Pltinis sau la Colibi pe Rul Caselor, plcute plimbri prin sat. Amintiri neuitate Iat si pe colegul meu de clas Aleman Mutiu, om
475
Iat-l pe Stan Severin, modest si la
locul lui, nvttor, conducnd mpreun cu profesorul Iliut
minunat, grefier, suflet ales si nobil, acum foarte bolnav. Pe Coman Achim, vecinul meu care, ndrgostit de sah, juca ca student sah cu mine, n curte sau n podul surii, acum arhitect de frumoas reputatie n Bucuresti. Iat si pe blndul si alesul suflet Cornel Mitrea, fost director la Banca National Trgu-Mures. Acum subdirector la Banca Albina Sibiu. Admirabil suflet. Iat, n sfrsit, pe Cornel Lubinschi Dragoman, profesor talentat, cu preocupri literare care, n stil popular a fcut piesa Nunta Ciobneasc si o alt pies, compus cu acelasi talent, cu personagii vii din satul nostru. El a reusit s prind specificul rsinrean cu mult plasticitate. A mai fcut frumoase cercetri privitoare la satul nostru si la ntmplri mai importante din trecutul lui. El e omul primitor la care intelectualii rsinreni din alte prti ale trii veniti acas, se opresc s afle nouttile si ultimele ntmplri din Rtinari. Acum e functionar la Astra, societatea literar ntemeiat n timpul lui A. aguna 1861. E argint viu, mereu n cutarea unor necesitti ce apar la Rsinari si cer cuvnt. El intervine apoi pentru rezolvarea lor. Dorind o dezvoltare sntoas a satului nostru, o atmosfer normal si national, el e jandarmul care supravegheaz, vede buba si intervine pentru a nltura rul. Iat-l si pe marele doctor veterinar Iacob Ciucean nentrecut n meseria lui si poate fr egal n tar, om nefalsificat, natural si cu sufletul limpede ca un izvor de munte,
476
este rsinreanul autentic, cstorit cu o ssoaic, admirabil doamn, si ntlnirea cu el este o ntoarcere la atmosfera pur a satului din trecut: o plcere si mai mult; o desftare. Nu pot uita pe doamna Barcianu, boieroaic din Vechiul Regat, cu totul destins, din familia Greceanu, care a intrat n vestita familie ardelean a Barcenilor. Barcenii au dat frumoase si alese figuri de brbati, distinsi n lupta pe teren national si cultural, ntre care Daniel Barcianu, profesor de teologie la Sibiu si memorandist. M-am dus la invitatie s o vd n Copcele, n frumoasa cas a Barcenilor. M-a surprins foarte plcut aleasa ei tinut. Avea acolo n cas portrete n ulei din veacul al XIX-lea cu membrii familiei. Priceperea ei n art m-a surprins. Trebuie s te stilezi prin secole ca s ajungi la aceast distinctie a doamnei Barcianu. O boieroaic autentic iar nu o parvenit, o fiint stilat, cu o noblete si mretie n atitudini ce impun. O plcere s o ntlnesti. Am revzut-o de mai multe ori. Aceeasi impresie profund. Primvara, plimbndu-m prin marea ei grdin cu pomi nfloriti, cu petalele lor albe, ale prunilor, caisilor, ciresilor si cele alb-roz ale merilor, aveam impresie c m aflu n grdina Raiului. O astfel de simtire de puritate, frumusete si grandoare primeam atunci. Doamna Tvic, notrita, a tinut s m vad. Femeie energic, activ, cu spirit negustoresc, avea patru copii, doi bieti si doi fete. Pe fiii ei i-am meditat pe cnd erau n clasele VI-VIII de liceu. Eram cunoscuti bine deci. Se vede c
477
prezentam curiozitate pentru dnsa. Attia ani de puscrie pentru un om cunoscut de cumsecade strnea un deosebit interes. M-am dus la dnsa. S-a mirat de slbiciunea mea, m-a gsit altfel bine! Cnd Dostoievski dup cinci ani de temnit si cinci ani de deportare n Siberia s-a ntors la Moscova a fost o uimire. Prietenii l admirau: S-a ntors mai tare dect a intrat si spuneau. n cinci ani de temnit el a citit numai Biblia singura carte ce i s-a ngduit, iar n ceilalti cinci ani de condamnare prin deportare n Siberia, i s-au permis si alte crti, dar tria ntr-o mare izolare. Prilej de meditatie si rugciune. De aici tria lui. Dac toti cei ce m ntlneau erau mirati de marea mea slbiciune fizic, nu le venea s cread cum se poate s fiu psihic nc bine. Secretul? Mila Domnului, ajutorul prea sfnt. Rugciunea care a adus linistea interioar si echilibrul psihic. Lsat n voia Domnului tot ce mi se ntmpla era primit n liniste, fr zguduiri, ca ceva ce n mprejurrile date asa trebuia s fie. Niste rudenii din America, venite s vad satul nostru, iubitul Rsinari, au fost cu totul surprinse cnd m-au vzut c, dup attia ani de temnit, slbit de tot, pot s rd cu atta poft la unele discutii ce le purtam cu ei. Am nteles c acolo n America un procent din populatie de peste 20% sunt bolnavi de nervi.
478
Relatia cu cei trei preoti ai satului nostru, dintre care doi cunoscuti dinainte, a fost rezervat, fr entuziasm, mai mult ca un raport pur conventional. Murise distinsul preot Maniu Lungu, liturgisitor desvrsit, precum si preotul Emilian Dancsiu, mai putin teolog dar om de inim, cald, primitor, bun gospodar al casei, cu o sotie de o rar omenie, nentrecut gospodin, discret, n casa creia strinii, n treact prin sat pentru vizite, nu puteau pleca fr a fi invitati la o aleas mas, pregtit de minile ei miestre. Acum conducea parohia preotul Ioan Brote, fiu al satului, inteligent, bine pregtit si bun vorbitor, dar plictisit de comunism, care-i fcuse si lui o arestare de cteva sptmni. Nu mai avea fervoarea necesar unei lupte mai drze pentru adevrurile eterne ale crestinismului. Cu o nclinare spre organizare si lucrurile materiale, el a obtinut de la Ion Gh. Maurer permisiunea de a se face tramvaiul SibiuRsinari nfrngnd opozitia prelungit a sasilor din Sibiu. i n mare msur se datoreaz si drzeniei lui faptul c Rsinariul nu a fost colectivizat. Mare avantaj. Sfintirea hirotonia mea ntru preot Acum dup anii de temnit statul comunist a considerat c nu mai sunt demn de a fi profesor: cum s dai tineretul pe minile unui astfel de bandit? Partidul, forta conductoare n stat, el ndruma toate si avea cea mai mare grij ca tinerii s
479
primeasc o educatie comunist. Preot e altceva. Da, poate fi. Are pregtirea. Admitem, au zis. Deci urma s caut o parohie. Era greu s gsesti una la nivelul asteptat. Am gsit una mic si srac: Spini, cu filia ona. Ambele sub 280 de familii, pe Trnava Mic, la 8 km de Blaj, pe linia Blaj-Praid, fost parohie greco-catolic. Organele bisericesti din Sibiu se artau cu mult bunvoint si ntelegere. Cu Mitropolitul Nicolae Colan, om de inim si de frumoas tinut, distins literat si patriot, n-am putut lua legtura, cci era bolnav. Nu erau impedimente canonice pentru sfintire. Deci s-a hotrt n grab hirotonia mea dintru diacon n preot, pentru ami asigura existenta. Prea Sfintitul Episcop-vicar Teodor Scorobet mi-a fcut hirotonirea, ntr-un cadru restrns. Eram emotionat. Dumnezeu m nvrednicea s primesc acest mare har al preotiei. Nu murisem n grelele ncercri prin care trecusem. Dumnezeu m pstrase viu si acum, nerefcut si slbit, m destina pastoratiei. Ah! Ct e de bun Dumnezeu, care trece peste slbiciunile noastre si ne primeste n slujba Sa! Voi fi oare vrednic de aceast mil a Domnului? Numirea mea era la 1 octombrie 1964. Primirea la Spini foarte rezervat si cu oarecare nencredere chiar. Le venea preot un fost puscrias si att de slbit. Biserica era frumusic, casa parohial mare si frumoas, cu o grdina cu pomi si loc de agricultur. M-am instalat
480
imediat n ea. Oamenii erau harnici, muncitori si cinstiti, cu gospodrii frumoase. Erau cu primul colectiv pe regiune. Foarte buni cresctori de porci, nstriti binisor, dar strnsi la pung. Destul de credinciosi. A doua zi la amiaz a sosit o tnr gospodin cu prnzul: ciorb de pasre, pui fript. Ce e cu asta? am ntrebat. V-am adus masa. Cum? E rndul meu, cci dm masa cu rndul, asa i-am dat Bine! am zis, ti multumesc. Sunteti foarte cumsecade. si printelui care a plecat, cci nu avea sotia cu dnsul. Vino si desear cu cina. Dar de mine ncolo s nu mai vin nimeni cu mncare la mine. Eu de-acum ncolo am leaf si vreau singur s-mi pltesc mncarea. Am aranjat cu primul epitrop smi dea masa contra cost. Culesul grdinii se fcuse si poporenii au pstrat si pentru mine cam trei saci de porumb n stiuleti. Fructe si zarzavat nu. A fost o bucurie mare cnd duminic la prima slujire am observat cu ct pietate intrau n sfnta biseric poporenii mei: brbatii mai ales n costume nationale, asezndu-se n fat n biseric, iar femeile, mai ales, n rochii negre, cu cizme de piele n picioare si cu o seriozitate grav n atitudinea lor, aseznduse n spatele brbatilor. Slujba am fcut-o cu avnt, dar si cu emotii. Era a doua
481
slujb a sfintei si dumnezeiestii liturghii de cnd am fost sfintit preot. Prima o fcusem la Rsinari, dar nu singur. Acum o fceam singur. Fusesem diacon si slujisem cel putin 50 de liturghii mai nainte de a fi arestat si nchis. Dar acum mai uitasem dup atta ntrerupere si trebuia s o renvt. Predica a fost o chemare credint si apropierea de Dumnezeu considernd-o singura mare necesitate a clipei. Am cutat se le dau mngiere si sperant. O slujire sfnt aduce bucurie n inimi, ncredere si pace. Participarea la ea e un popas binecuvntat cu urmri mari. Nu numai n ordinea spiritual si pentru mntuirea noastr, ci si n cea trupeasc: ntrerupnd zbuciumul zilnic si grijile instaureaz n noi, mcar pentru cteva clipe, linistea , iar cu ea vine o destindere nervoas si cu aceasta mentinerea snttii si chiar nsntosirea. Cci Sfnta Liturghie ne invit pe toti credinciosii ca toat grija cea lumeasc s o lepdm, fiindc la biseric stnd noi nchipuim tainic pe heruvimi, cei care slvesc pururea pe Dumnezeu. ntlnirea la protopopiatul Trnveni la sedinta pastoral, a fost plin de dragoste si entuziasm. Preotul Ioan Smghitan, licentiat, cel ce l-a ascuns un timp n casa lui pe poetul si profesorul Nichifor Crainic, lucru pentru care a primit trei ani de temnit, m-a asteptat la gar. El spusese colegilor c eu l-am salvat de la moarte n cursul temnitei si toti m asteptau cu destul curiozitate. De fapt lui Smrghitan i-am dat un foarte
482
mic ajutor care, real, nicidecum nu era o salvare cum i se prea lui. Protopopul Marcovici mi-a fcut o prezentare plin de cldur si apoi m-a invitat la el la mas. Protopopeasa, o distins doamn, mi-a spus: n trecut, un om dup attea suferinte ca dumneavoastr era socotit la noi un martir si se bucura de mult cinstire; dar acum s-au rsturnat toate. V invit struitor ca ori de cte ori veniti la Trnveni s poftiti la mas la noi, ca nu cumva mncnd prin restaurante s v mbolnviti si s muriti dup ce ati scpat de la amar. S stiti c gtesc bine, nu e asa, iubite sot? Se adres ea, zmbind, printelui protopop, si sper s fiti multumit cu masa mea. Iar protopopul adug: Te rog si eu, printe, s primesti propunerea sotiei si s vii la noi cu orice ocazie treci prin Trnveni. Protopopul, sub motivul instalrii mele, mi-a fcut iarna o vizit s vad cum sunt instalat. Eram singur, nc nu m recstorisem. S-a mirat de cte lemne am bgat n soba de teracot si nu se nclzea bine. Mi-a recomandat s o stric si s fac alta, ca s am cldur. A tinut un cuvnt oamenilor si, prndu-i c nu au destul grij de mine, m-a ludat destul si lea spus: Aveti grij de el, e la voi dar nu-i pentru voi. Cum l veti griji asa l veti avea. Dar unii erau deja prelucrati de Securitate ca s nu se apropie prea mult de mine. i nu cumva s-mi fac avantaje
483
materiale. Asta tinea de spiritul Securittii ca cei aflati n supravegherea lor s aib ct mai slabe conditii de trai, ca s nu poat face deplasri si ca ei s-i poat mai bine tine sub observatie. Fceam slujba pe rnd: n Spini, parohia si n ona, filia. ona era comuna, cu aproape 4/5 sasi si 1/5 romni. Sasii aveau un mare pastor: Wilhelm Capesius. El era al 29-lea pastor din tat n fiu. Antihitlerist feroce. Cutat de hitleristi s fie ucis a fost ascuns mai multe luni la primarul romn. Se bucura de un prestigiu enorm pentru capacitatea si pentru spiritul lui evanghelic. I-am fcut imediat o vizit. S-a bucurat mult. Am schimbat laolalt multe gnduri. Mi-a spus: Acum nu e timpul unei lupte deschise cu comunismul si luptm prin dragoste si rbdare sustinnd credinta. Hristos a rbdat, dasclul si Dumnezeul nostru, a rbdat pn la moarte! Trebuie s rbdm si noi. El a iubit, trebuie s iubim si noi. Asa a iubit Dumnezeu lumea, nct pe unicul su fiu L-a dat, ca cel ce crede n El s nu piar, ci s aib viat vesnic (Ioan III,16). Era atunci la ordinea zilei problema complexului interstatal cerut de rusi. Printr-un savant al lor Valev, rusii au spus: socialismul e foarte naintat, nct nu se mai pune ntre statele socialiste problema granitelor. Propunem si cerem crearea unui complex interstatal care s cuprind 100.000 km2 din Romnia, 12.000 km2 din Basarabia de sud si 30.000 km2
484
din Bulgaria. Aceasta nsemna distrugerea Romniei, cci muncitorii trebuiau s lucreze dea valma, fr pasaport. Lcomia asta nesbuit a lui Hrusciov, seful de atunci al Uniunii Sovietice, a indignat la culme pe romni si a dus la cea mai mare ncordare a relatiilor dintre noi si rusi, romnii respingnd cu furie nesbuita pretentie. Romnii au dezbtut aceast problem la toate cadrele de partid schitnd o drz mpotrivire. Au publicat si o brosur cu prezentarea problemei ce s-a rspndit la oamenii de partid de ncredere cadre. Am pus si eu mna pe ea si am dat-o si lui Capesius. Sovieticii, mbtati de victoria din rzboi si de dup aceea, s-au aventurat la aceast cerere nebuneasc. Aceeasi lcomie i-a fcut pe Slavii de sud ca Tito s se rup de ei. Capesius era revoltat la culme. Am dat-o apoi printelui protopop Marcovici care nc nu ajunsese la ea. Deci Rusia biruitoare ncerca luarea unor teritorii. M revolta profund ndrzneala si aroganta lor. i murind Gh. Gheorghiu-Dej, a venit la putere ca secretar general la noi Nicolae Ceausescu, n toamna lui 1965. Nu prea stiam cine este el. ns chiar la o lun dup alegerea lui, pastorul Capesius mi-a spus: Cu alegerea lui N. Ceausescu la conducere nici acum Dup ce v ghidati? l-am ntrebat. Dup felul cum arat si dup cum s-a purtat pn n-a avut noroc poporul romn.
acum. El a condus colectivizarea dnd dovad de o brutalitate

485
excesiv. E un om sngeros, fr scrupule si ne putem astepta de la el la orice. Ct de precis l-a dibuit! Eu nc nu-mi ddeam seama de situatia lui si-mi spuneam s-l vedem la lucru. Deci adoptam o atitudine expectativ.
Recstorirea mea Eram singur. Pentru un preot, dac nu are nclinatie spre viata contemplativ a monahului, o sotie devine o necesitate imperioas. Ea poate fi un ajutor minunat n pastoratie pentru preot: e un aliat, un sprijin, un lupttor alturi de el. Dac se potrivesc trag frumos la aceeasi crut. Poate fi si un stimulent pe linia de lupt crestin, mentinndu-i avntul spre ridicarea spre culmi de lumin si sprijinindu-l s nu cad. O preoteas devotat, harnic, dac ntelege rostul nalt al sotului ei, e o binecuvntare de la Dumnezeu, un mare noroc. Doream cstoria ct mai repede. Dar ea ntrzia fiindc Silvia, fosta mea sotie, trebuia s divorteze de brbatul ei Petru Bejan, directorul scolii din Hrja, iar acesta o mpiedica. Pe mine m-a reclamat Securittii c-i fur nevasta. Un ofiter de securitate m-a chemat s discutm problema. Reclamatia era dur. Am citit-o toat. Era a unui om nfuriat, plin de calificative pentru mine dintre cele mai urte. Iar cel
486
principal eram hotul sotiei sale. L-am ntrebat pe securist: contra ei? Suntem pentru dragoste. Ei bine am zis: Eu nu m-am dus la Hrja-Bacu la Dumneavoastr sunteti pentru dragoste n familie sau
sotie. Ea a venit la mine. i dac a fugit de la el, unde-i dragostea lor? Ce a adus-o la mine, cci iat, eu sunt gol-golut. N-am o cas ca el. De cine are ea dragoste? De el sau de mine? spus: Mie mi pare ru de acest biet om care dup 12 ani de trai cu o sotie o pierde, ea fugind la altcineva. Dar de ce n-a cucerit-o? De ce n-a legat-o prin copii? Cci am aflat c ea a rmas nsrcinat si i-a cerut s ntrerup sarcina. Acest egoism al lui se rzbun acum. ntelegndu-l, l iert pentru insultele ce mi le-a adus. Dar v rog s-i spuneti s nu fac greutti fostei mele sotii n dorul ei de a se ntoarce la fostul ei sot. De acest lucru m voi ocupa eu, mi-a zis si neam desprtit. Procesul de divort a durat mai multe luni din pricina opozitiei lui Bejan. Dar n octombrie 1965 ne-am putut recstori la ona, ntr-un cadru foarte restrns, fr nunt si cununie religioas cci Silvia nu acceptase o cununie religioas cu Bejan, spunnd c o singur cununie religioas trebuie s fac o femeie. Deci cununia noastr religioas a rmas valabil. Astfel m-am cununat civil de dou ori. M cununam acum iar cu
487
nteleg, a zis. Nu poate fi vorba de un furt aici. Eu am
propria mea sotie. Acum a iesit din nvtmnt dup 37 ani de servici. Era deci liber spre a vedea de cas si alte treburi.
Vizite neasteptate Viata acum se scurgea linistit, fr vreo asuprire de la autorittile de stat. Simteam totusi supravegherea discret a Securittii, fr vreo interventie direct. Eu m ocupam numai de parohie si lucram singur grdina, pentru asigurarea hranei. Parohia era srac si, fiind fost greco-catolic, nu avea acele frumoase traditii ortodoxe, mpreunate cu multe slujbe si daruri. Slujirile particulare erau cu totul reduse si ele trebuiau contabilizate spre a asigura salariul lunar. La acest salar contribuia si statul cu 700 lei lunar, restul se asigura dintr-o contributie anual benevol si din serviciile particulare. Toat atentia mea era ndreptat spre a asigura credinta si temeiurile pe care se reazem si a o ntri treptat. Fceam slujirile sfinte cu atentie si totdeauna cu predic. n lipsa unui nvtmnt religios pentru tineret am considerat c a predica cuvntul dumnezeiesc e singura cale mai eficace de a sustine credinta. ntr-o zi pastorul W. Capesius n vizita ce i-am fcut-o mi-a spus: Ieri am avut inspectia unui domn de la departamentul Cultelor care mi-a zis:
488
Domnule pastor, aveti greutti n desfsurarea
cultului? Cci vreau s v ajut. Nu! am rspuns eu. Au fcut copiii dumneavoastr nvtmnt religios Da, am zis. I-ati confirmat pe toti? Da! E vreun sas care n-a nvtat si n-a fost confirmat? Nu, nu avem nici un neconfirmat. Bine d-le pastor.
pn la 14 ani?
Apoi s-a dus la scoala general din ona si a spus profesorilor: Voi ce pziti aici? Am fost la domnul pastor si mi-a spus c toti sasii de peste 14 ani sunt confirmati. Voi n-ati putut cstiga mcar unul pentru noi? Aceasta-i o treab intim de credint, au rspuns ei, si noi nu ne amestecm n ea si nu ne strduim s facem cuceriri de acest fel, ca s nu clcm legea cultelor care le asigur tuturor libertatea religioas. Fcndu-m c nu cunosc statutul de functionare a cultului ortodox, am adunat copii si am nceput s fac lectii de religie. Le plcea si mergea binisor si dup vreo 5 sptmni am fost chemat de un ungur, inspector general pentru problemele religioase pe regiunea de care tinea Trnveni, care mi-a spus: Faci cu copiii nvtmnt religios?
489
Da, am zis. Nu stiti c n-aveti voie? Vrei s intri iar n puscrie? Nu stiam c n-avem voie, i-am spus. De acum s stii.
nceteaz imediat.
Dar eu stiam si cum s-au alctuit n 1948 statutele de functionare a cultelor, cnd s-a permis cultelor protestante si catolice un nvtmnt religios pn la 14 ani, ce trebuia s se fac nu n scoal ci n biserici sau n casele de cult. Dar Bisericii Ortodoxe Romne i s-a interzis acest lucru. Totul s-a motivat asa: cultele neortodoxe au liturghii sau slujiri scurte si atunci tineretul ca s-si nsuseasc principiile credintei are voie s fac nvtmnt religios pn la 14 ani. Dar Biserica Ortodox are un cult lung de 3-4 ore si copiii ortodocsi pot s-si nsuseasc principiile credintei prin participarea la cult n biseric. Protestele ortodocsilor au fost zadarnice. Teohari Georgescu, ministru de interne, evreu, a venit personal la Sfntul Sinod al Bisericii si, cu mari amenintri c se creeaz un conflict ntre Biseric si Stat, s-a impus punctul oficial n problem. Aici s-a lucrat cu o perfidie deosebit. Cci dup aceea, tinerilor ortodocsi li s-a interzis participarea la Biseric si Duminica si n zilele de srbtoare fiind ocupati cu programe scolare. Cei ce mergeau totusi la biseric erau pedepsiti de corpul didactic, si au fost avertizati c n-au voie s mearg la biseric. Dar biserica catolic care avea messa (liturghia) de o or o
490
fcea de sase ori Duminica si n zilele de srbtoare la Iasi, la Piatra Neamt de cinci ori, iar n fiecare zi din cursul sptmnii mai fceau cte trei liturghii adic 18 liturghii si asa probabil n toate orasele cu catolici. Astfel comunistii au asigurat strinilor de la noi un nvtmnt religios pn la 14 ani, dar au refuzat poporului romn ortodox majoritar acest drept. Evreii si ungurii majoritari n conducere la acel moment au impus acest punct de vedere. Frdelegea lor a fost imens iar urmrile incalculabile. i asa principiul egalittii n drepturi pentru toti cettenii Patriei a fost clcat de la nceput prin inegalitatea ce s-a fcut, cu preeminenta strinilor si njosirea poporului romn. i totusi strinii strigau s sunt asupriti. Asta mai ales ungurii si secuii. Dar e clar c ei si sub Ceausescu au trit mai bine n Romnia dect romnii. La Blaj se mnca pine mai neagr dect la Trnveni. Iar cele mai bune aparate medicale aduse din strintate Ceausescu nu le-a adus n Bucuresti, ci n TrguMures. * * * Deci a trebuit s renunt la ideea unor lectii de religie la Spini. Continuam ns cu hotrre ntrirea credintei prin slujirile sfinte, predic si discutii acas la parohieni. Un preot vecin din Bia, F. Graure, om cumsecade, tinea
491
legturi cu mine si fceam unele slujbe mpreun cu el si la mine pentru nmormntri, maslu, etc. El mi ajuta si la actele de gestiune. Era un om de omenie. ntr-o zi mi-a spus c a fost chemat la Securitate si i-au zis: Vrem s-l bgm pe Grebenea n temnit, dar nu Dar el e corect, am zis. i ce dac e corect, nu intereseaz asta. Dar el e cu totul corect, de o desvrsit corectitudine. Nu! Dac e cu totul corect l mai lsm. Dumneata s politic, ci pentru furt.
l bgati si asa? ne spui ce face si s-i pui ntrebrile ce ti le spunem, ne intereseaz rspunsul lui, pe care ni-l vei comunica ntocmai. Apoi a continuat: Am ncercat c m opun dar m-au amenintat dur. Nam rezistat: am cedat. Iart-m. Eu ti voi spune de fiecare dat ntrebrile lor si mi vei da rspunsurile si eu le voi duce la ei. N-avem alt iesire. Bine, asa vom proceda. ti multumesc. Iat un om admirabil! ntr-o dup amiaz de nceput de toamn trei ofiteri de Securitate mi-au fcut o vizit. I-am poftit n cas. Dar ei au zis: E timpul frumos. S iesim n grdin s stm de vorb si s nu fie de fat doamna s-o plictisim cu discutiile noastre. Am iesit n grdin si ne-am asezat pe iarb pe niste
492
pturi. Am adus niste tuic d prune de 40o si ceva alimente: brnz, slnin, pine si ce-o mai fi fost, fructe probabil. Toti erau olteni: maiorul Vduva, Chialda si nc unul al crui nume l-am uitat. Cu destul politete m-au ntrebat: noastr? Domnilor ofiteri, am rspuns, eu am fat de dumneavoastr atitudinea contilor germani fat de Hitler. Nu-l iubeau, dar au mers cu el, desi nu-l iubeau. Cci si-au zis: Acum cnd soarta Germaniei e n joc, putem noi face opozitie? Ce-ar zice copiii si nepotii nostri? i au mers cu el. Asa si eu, domnilor, nu v iubesc, fiindc sunteti comunisti si atei; iar eu sunt pentru liberttile fundamentale ale oamenilor si sunt credincios. Dar nici nu v ursc cci n temnit am depsit ura. Aveti o mare rspundere: conduceti statul si poporul romn. Cum as putea eu s v fac greutti? Din iubire de tar si de popor merg cu dumneavoastr. Vreti s mpingeti carul statului nainte. Nu sunt eu acela care voi trage de spitele lui napoi. n tot ce voi considera c e bun si folositor Romniei v voi ajuta. Trebuie s mergeti cu noi, fiindc stiinta e cu noi. n tot ce vrem s facem stiinta ne confirm. Socialismul si Comunismul se dovedesc ca singurele doctrine sociale si politice ce rezolv fericit toate problemele lumii. tiinta e cu noi
493
Am vrea s stim cum ne privesti dumneata pe noi, pe
comunisti? Ce zici despre noi? i mergi cu noi sau contra
si ne confirm din zi n zi. Care stiint? tiinta din Rsrit? Ea v confirm. Dar stiinta din Apus v infirm. Domnilor, s nu ne amgim: Un act de stiint e numai acela care e mprtsit de toat lumea de pe glob si care nu e contrazis de nimic un timp ndelungat de cel putin un secol. Timpul l confirm ca atare si aderarea la el a tuturor de pe Terra. ns comunismul n-a avut nc timpul necesar s fie cunoscut de toti si s vedem cti si cum ader la el. Nu trebuie s fim fanatici; asteptm cu rbdare ca timpul s-l verifice sau s-l infirme, ca niste fiinte libere ce suntem, fr a forta nota si a-l impune cu sila. Cci a-l impune cu sila e un act inuman, incompatibil cu demnitatea omului si care nimiceste omul. Nu putem ferici pe cineva cu sila, cci miezul fericirii, latura fundamental a ei e libertatea si fr ea nu e fericire. Priviti psrile prinse si tinute n colivii, prizoniere. Orice le-ai da ele sunt nefericite, tnjesc si mor. Ferice de cei ce stiu s astepte, n rbdare, verificarea experientei lor, fr s asupreasc pe cineva. Cu comunismul se face acum o experient n fata lumii ntregi. Experient cu mari jertfe. A interveni cu forta nseamn a-i altera si modifica rezultatul. De aici necesitatea lipsei oricrei asupriri n aplicarea lui. Deci ati venit s vedeti dac sunt periculos pentru dumneavoastr. Cum m priviti acum dac stiti cum gndesc? Nu! nu putem spune c esti periculos. Cum sunt atunci? i-am ntrebat. Esti un om cu care se poate sta de vorb.
494
i asta e totusi bine. i ne-am desprtit n pace. La vreo trei zile, ntr-o dimineat, maiorul Chialda a intrat la mine. L-am poftit n cas, dar a spus: Nu! Am venit numai s v salut si s v rog s-mi dati o floare s-o pun la masin (aveam niste flori foarte frumoase). Alegeti-v pe cea mai frumoas. El a ales una. Atunci eu l-am ntrebat: Sunteti cstorit? Da, a zis, si am si un copil. i nu v iubiti sotia? Ba da, cum s nu. Atunci de ce nu ati cerut un buchet pentru doamna? N-am ndrznit, mi-a rspuns. V rog faceti un buchet foarte frumos pentru sotia dumneavoastr si s-i spuneti c i-l trimite un fost detinut pe care l aveti n supraveghere si totodat s-i prezentati omagiile mele si alese urri de sntate. Cum, dumneavoastr deci nu ne urti pe noi securistii? a zis el foarte surprins. Nu, domnule maior, nicidecum. Faceti si dumneavoastr un serviciu necesar. Fiecare tar are o Securitate. Fr asta nu se poate. Deci, de ce v-am ur? ntelegem serviciul dumneavoastr si-l apreciem ca fiind corect, iar dac nu-l faceti cu ur, ci obiectiv, atunci totul e bine si n favoarea dumneavoastr si a noastr a fostilor detinuti. Atunci atmosfera ce se creeaz ntre noi e una de pace, de frumoas convietuire si fr urmri rele n viitor, cci nimeni nu stie exact ce va fi n viitor, ce transformri mari vor fi n lume. Toti rspundem de faptele noastre si e bine ca orice transformri ar fi s ne gseasc pe fiecare cu constiinta curat. Da! asa este. Eu nteleg rostul preotului. Profesorul Chialda de la Institutul Teologic din Bucuresti este unchiul meu. Foarte bine! E aici un punct de legtur.
495
Voi mai trece din timp n timp s v vd n treact si s schimbm dou cuvinte. Cred c nu v suprati. O! nu, desigur. i ne-am desprtit. Securitatea s-a ngrijit mai dinainte s fiu bine ncadrat. Cntretul din Spini Lunca Trnavei, Vasile Hoc, un cntret exceptional, de mare talent si care prezenta n versuri bine reusite chipul unui mort si le cnta la nmormntarea cuiva cu mare efect emotional, era un turntor. M supraveghea cu atentie si n fiecare luni se ducea la seful de post de la ona si ddea raportul cu ce s-a petrecut n timpul sptmnii. El sedea cu mine n casa parohial n dou din cele sapte camere. Repede l-am dibuit prin unele indiscretii ale lui fcute fiind beat, cci era mare betivan. Apoi am avut dovada direct a acestei miselii a lui. Nu l-am dat afar din cas fiindc n-avea locuint si nu aveam un alt cntret pregtit ca s-l nlocuiasc. i nici parohia nu avea bani ca s ntretin un cntret. El era un cntret onorific, fr plat. Se bucura numai de prinoasele parohiei si de un loc agricol al parohiei care era pentru cntret. La ona cntretul Ion Cristea desi era un om cumsecade, de omenie si dintr-o familie de oameni de frunte din sat si de isprav, a fost captat si fcut informator mpotriva mea. El era mai putin vigilent si, oricum, mai cu obraz dect Hoc care nu se rusina de njosirea lui. Mai erau apoi si altii, dintre care unii au fost descoperiti de mine. Dar asta nu m mpiedica s tin predicile asa cum trebuia, fr exces, dar si fr grija c as supra Securitatea. Eram eu slujitorul lui Dumnezeu si rvneam s rmn numai slujitorul Lui, robul Lui si nu al oamenilor. Aveam mereu n fat cuvintele marelui Apostol Pavel: Ati fost rscumprati cu mare pret, prin sngele lui Hristos; nu v faceti robi oamenilor (I Corinteni 1,6 si 7,2-3). Am uitat s spun c la ntlnirea cu cei trei ofiteri am fost ntrebat: De ce nu scrii? De ce nu arti prin cte ai trecut?
496
Deci stiau c nu scriu. Eu le-am rspuns: Nu scriu fiindc mi-e fric de dumneavoastr. Dac as scrie cum au fost toate si cum mi-ar plcea mie s scriu, atunci nu v-ar plcea dumneavoastr. Dac as scrie cum v-ar plcea dumneavoastr, atunci scrisul meu nu mi-ar plcea mie. n aceast situatie, ca s nu v supr nici pe dumneavoastr si nici pe mine nu scriu. Am niste schite inofensive de un umor irezistibil, dar s apar cu schite umoristice dup un interval de peste 22 de ani de temnit m-as compromite. De aceea e preferabil s nu scriu nimic. Consideratii asupra oamenilor si a situatiei de la noi Priveam televizorul si vedeam ct lume bine mbrcat: domni, doamne, preoti si ofiteri, etc. asistau ncordati la niste filme fr valoare ce se transmiteau. Vedeam cum i distreaz niste glume gunoase si niste exhibitii gimnastice s le zic, ale unor fete, uneori usor devoalate si m miram c acestea pot produce plcere si-mi ziceam n mine: ct a deczut societatea romneasc! Iat la ce nivel sczut sunt distractiile lui. Incontestabil societatea e n decdere. Ct de putin ridicate sunt pretentiile ei! Mi-aminteam de cererile vulgului roman: panem et circenses pine si circ. Nu eram noi acum departe de aceasta. i aceasta dup aproape dou mii de ani de crestinism. Redau o ntmplare, care e caracteristic pentru omul de la noi din acele zile si chiar si de acum. Un cumnat al meu, Victor Davidescu, fost locotenent colonel de artilerie, a venit la Spini s m vad si mi-a spus: Nicolae, dac rmneam n armat, te vizitam ca general de corp; acum fiindc m-au epurat, vin ca inginer. i dup vreo dou zile de sedere la mine, n care mi-a dat unele sfaturi practice, a plecat rugndu-m s-i fac o vizit la Bucuresti, unde locuia. Peste un timp m-am dus s-l vd. A sosit seara de la
497
servici si abia dup cteva cuvinte masa, televizor, culcarea. A doua zi scurte discutii cu el pe drum pn la servici. Sosind seara, cteva cuvinte masa, televizor, culcarea. A treia zi acelasi lucru. M-am nfuriat si am izbucnit: Mi Victoras, ai nnebunit? M-ai chemat s te vd si acum ce vd? Cteva cuvinte, mas, televizor, culcare. Ce-i asta? Nu putem noi gsi un rgaz de plimbare, de convorbiri linistite, de apropiere a sufletelor noastre printr-o deschidere unul ctre altul? Totul e grbit, ca niste automate. Ne-am pierdut libertatea. Suntem robii aparatului la care ne holbm ceasuri ntregi, o s murim din cauza civilizatiei, cci televizorul e un instrument al civilizatiei. O s ne stpneasc primitivii care au instincte mai precise si nu s-au abtut, ca noi, de la legile naturii. Trezeste-te, biete si bucur-te liber de viat, nu robit de aparate. Asa am reusit apoi s vorbesc cu el. Priveam cum vin oamenii de la sate la orase rndurirnduri si-mi ddeam seama c e un exces si nu e bine. Ce va fi cu agricultura? mi ziceam. Sporea industrializarea si-mi ziceam: Romnul a fost mai ales, agricultor si pstor, putini au cunoscut industria. Smulgerea lor prea rapid din mediul pastoral n care au trit si intrarea n industrie, fr conditii bune de igien va fi ca un atac la capitalul biologic al natiunii noastre, o slbire a fortei biologice a neamului nostru. M mira furia cu care se mergea spre industrializare, precum si faptul c nu se tinea cumpna ntre industrie si agricultur. M mira c toti cei plecati din tar erau socotiti de comunistii conductori deavalma trdtori. Dar ei fugiser de fric, din dorul de a fi liberi, din nesiguranta vietii lor sub comunisti, din grija de a-si apra viata. ncolo ei erau romni ca toti ceilalti romni si mai buni dect multi altii, precum si dect comunistii care ascultau, ca niste slugi, ordinele viclene ale rusilor. Cum de nu vedeau necesitatea unei ntelegeri ntre ei si cei plecati? Ca toti s conlucreze spre binele Patriei.
498
Vedeam apoi ochiul Securittii ndreptat prea mult asupra romnilor si prea putin asupra tiganilor. Uitau c acestia puteau deveni oricnd inamici trii. Se vedea c se d un sprijin tiganilor care nu prevestea nimic bun. La multele lor delicte, cercetri binevoitoare cu pedepse mici, la agresiuni mari, grbite reduceri de pedepse si gratieri. Nu stiam atunci c ceausestii sunt tigani, si el si Elena. Dar mai trziu cnd tiganii s-au exprimat S triasc eful! atunci am nteles. Multe mergeau spre subminarea trii si asuprirea romnilor. Am observat c desi era statia ultim a unui tren si oamenii n-ar fi avut de ce s se grbeasc, cu vreo 10 minute, uneori si chiar mai mult, si luau bagajele si stteau cu ele n mn, n picioare pn la coborre. Era un semn al unei nervozitti, nelinisti si nerbdri la cei mai multi. Se vedea de asemenea c dispruse ncrederea ce o avuseser oamenii unii n altii n trecut. Era o societate nou, nervoas, cu nelinisti, nerbdare, temeri, inhibitii acum. O societate ce mergea spre comunism. Dar nu cu voia ei, ci mnat de la spate de niste vcari cruzi si inconstienti, care erau mereu cu biciul n mn. Nencrederea securittii n mine Bunul protopop Marcovici ducea o actiune sustinut fat de organele de stat ca s le conving c sunt un om cumsecade, linistit si c n-am alte preocupri dect cele religioase si de grij de familia mea. Le asigura c poate garanta aceasta. Uneori avea impresia c le-a convins. i asta tinea cteva luni. Apoi venea simi spunea: Zadarnic. Nu-i pot convinge. Sunt bnuitori: n-au ncredere n dumneata. Ce s le faci, printe protopop? am rspuns eu. Asa i-a nvtat marele dascl al lumii Stalin: S n-aib ncredere. El a
499
rsturnat gndirea normal si a venit cu dictonul vigilent si nencredere. i stiti: cum e turcul si pistolul. Pot face ei altfel dect au nvtat? Mai trecea un timp si inimosul protopop mi spunea: Iar si-au manifestat nencrederea fat de dumneata. Eu ncerc s-i linistesc dar degeaba, nu pot s-i conving. i totusi stiu c esti cu totul linistit si ti vezi de treab. Asa e, bunule printe protopop. Nu fac nimic. Nu m abat o iot de la lege. Ei stiu asta, dar nu-mi pot ierta atitudinea din temnit si mai ales cea de la mina Nistru unde, din cauza mizeriei si pentru a o curma am organizat si dezlntuit o grev, lucru care i-a nfuriat foarte mult. Dar acum nu fac nimic ru, nu dezbat probleme politice deloc. Dar slujba mi-o fac deplin si totdeauna cu predic curajoas. La Securitatea din Alba Iulia Prin noua organizare administrativ a judetelor, satul meu Spini a trecut la judetul Alba si treceam de la protopopiatul Trnveni-Mures la protopopiatul Aiud-Alba. Intram n grija unei noi Securitti. ntr-o zi am fost chemat la Alba Iulia la Securitate. Mi s-a cerut o autobiografie pe larg. Cnd o scriam la o mas, asezat cu fata spre us am simtit cum s-au deschis camerele n care lucrau ofiterii de securitate si apoi, rnd pe rnd, treceau lent prin fata usii biroului n care scriam si m priveau. Mi-am dat seama ce e: voiau s stie toti cine sunt, s m cunoasc si, pentru orice s-ar ntmpla vreodat cu mine, s aib imaginea mea. Am scris pe larg autobiografia si am predat-o. Un colonel a luat-o si mi-a spus: As vrea s stm putin de vorb, omeneste. M-a ntrebat o seam de lucruri neimportante n legtur cu viata ce o duc la Spini. Apoi a spus:
500
Pari un om inteligent. tim c ai priz la oameni si mai ales la intelectuali. i-as face o propunere. Ne-ai fi de folos. ti cer s colaborezi cu noi, vrei? n ce e bun, colaborez cu oricine vrea binele. Tocmai binele l vrem si noi. Cum ntelegeti colaborarea si la ce lucru? Uite, mi-a zis, tragi cu urechea la diferite discutii dintre intelectualii cu care te ntlnesti, le nregistrezi bine n minte si apoi ni le transmiti nou. Asa ne ajuti n munc. Domnule colonel, am zis, mi cereti s fac o munc pe care ar trebui s o fac organele dumneavoastr. Intru deci pe terenul de lucru al Securittii. Colaborez astfel cu ea. Dar Securitatea ce poate face ca s colaboreze cu mine? Poate citi vreodat rugciuni n parohie n locul meu? Poate tine predic n locul meu? Poate s m suplineasc vreodat cnd lipsesc? Nu asa printe, noi nu putem lucra asa cu dumneata. Noi te mutm ntr-un loc mai bun, te ajutm la nevoie si material, gsim noi modul de a te rsplti. V rog s m scuzati, dar atunci asta nu mai e colaborare, ci cumprare. Iertati-m v rog, dac nu m-am vndut n temnit, cum m-as putea vinde acum cnd sunt liber? Nu, nu sunt de vnzare! Ca preot m-ar lepda Dumnezeu din mna Lui imediat si as primi dispretul oamenilor. Astfel de atitudine a unui preot e un pcat mult mai grav dect al unui laic. Nici un preot n-ar trebui s-l fac. Ce atitudine poti avea fat de noi? De bunvoint si ntelegere ca fat de toti oamenii, o s m rog pentru dumneavoastr ca s v lumineze Dumnezeu mintea s v dea gnduri bune, s v dea sntate, s v fereasc de ru. Cum ntelegi s lucrezi? Vreau s lucrez asa ca pe toti s-i aduc s cread n Dumnezeu si s fac voia Lui. Ca toti s se mntuiasc, cci de
501
asta s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, vreau s lucrez asa ca chiar si dumneavoastr s ajungeti la credint si s v socotiti fiu al lui Dumnezeu, rscumprat din pcat prin jertfa de snge a Domnului Hristos. Printe, noi suntem atei. Ce poti face altceva pentru noi? Cu att mai mult aveti nevoie de rugciune si de un sprijin spiritual pe care vi-l pot oferi oricnd. Printe, nu fi naiv si nu uita c esti la Securitate. Te ntreb: Ce poti face real pentru noi? Vreau s fiu si s rmn cu adevrat preot. Aceasta-i cel mai bun lucru ce-l pot face pentru dumneavoastr. Nu m ndoiesc c iubiti Romnia si doriti ca patriot romn, binele ei. Toti trebuie s colaborm ntre noi si s cntm mpreun simfonia neamului romnesc. Dar cum ar trebui s o cntm? Fiecare la partitura sa. Astfel preotul trebuie s rmn la preotie, judectorul la judectorie, dasclul la dsclie, cizmarul la cizmrie, etc., fiecare la profesiunea lui. Nu putem nclca domeniile cci se ncurc treburile: nu mai iese simfonia, e o harababur. Deci fiecare trebuie s rmn la locul su. Asa se ntreste statul dac fiecare sector al activittii lui e tare. Dac scoala e bun, justitia e bun, armata e bun, Biserica e bun si toate sectoarele de activitate ale statului merg bine, atunci si statul va fi puternic. Dar el nu va fi puternic dac se ncalc profesiunile si profesorul n loc s-si vad de scoal se ocup de politic. Ar fi frumos si bine, domnul colonel ca mpreun s cntm simfonia neamului romnesc n maniera pe care am spus-o, fiecare cntnd la partitura lui. Dup ce m-a ascultat n liniste, colonelul mi-a zis: Ai imaginatie, printe, dar noi acum efectiv avem nevoie de la dumneata s ne dai sprijinul pe care ti l-am cerut. Ai timp nc s meditezi asupra propunerii noastre. Nu uita: Forta e n mna noastr. Te vom mai chema.
502
Nu e nevoie de o nou chemare, d-le colonel. Rspunsul pe care l-am dat e ultimul meu rspuns. V-as ruga din inim s ntelegeti c un preot adevrat nu v poate da dect acest rspuns. Bine, printe, du-te. i s-ar putea s ne dai si alte rspunsuri stiind cine suntem si ce putem. V rog scuzati-m, dar cnd v-am dat rspunsul stiam si cine sunteti si ce puteti. Bine, du-te. Te mai gndesti. Vezi ce mai zice si preoteasa care a fost destul singur. i am plecat. Dar nu m-au mai chemat. Dar m simteam urmrit foarte ndeaproape. Cu preotul F. Graure, fie-i fericit sufletul si plcut amintirea, cci a murit, colaboram perfect. i cnd era vreun eveniment mai important n viata international sau de la noi venea cu ntrebrile si, dup ce discutam mpreun care ar fi cele mai bune rspunsuri, el le scria si le ducea la Securitate. Asa a mers tot timpul pn s-a mutat n judetul Brasov, vreo sapte ani. Urmrit de un nepot al meu Securitatea a gsit un mijloc mai bun s m supravegheze: l-a angajat n serviciul su pe nepotul meu de frate, Dumitru Grebenea. Acesta avea patru clase de liceu, navea serviciu, era foarte inteligent, abil si smecher, fr scrupule. A fost captat pentru defectele lui: era betivan si corupt; era singurul nepot ce a czut astfel fiindc crescuse ca un copil de bani gata. Venea des la mine. l primeam cu drag si l osptam cum nu se poate mai bine. Dac plecam uneori, cnd Silvia era pleca la Iasi, la Mariana, fiica noastr, sau la Piatra Neamt unde luasem un apartament; el rmnea singur. Dar am observat c umbla prin actele de gestiune si prin crti. Unele crti erau cu
503
unele sublinieri sau adnotri critice la unele lucruri ce nu-mi conveneau, dar care conveneau liniei partidului comunist. Pe rnd, aceste crti dispreau. Nepotul meu le preda Securittii. M ntreba unele lucruri dar eram cu totul rezervat, cci stiam c e usuratic. Acum lipseau crtile vinovate. Acestea erau destul de scumpe la bugetul meu redus. Nepotul tgduia vreun amestec n disparitia crtilor. ntr-o zi mi-a zis: Profesorul Nicolae Petrascu e la spital si mi-a spus c doreste s-l vizitezi. Profesorul N. Petrascu fusese secretarul Miscrii legionare n scurta ei guvernare si seful ei n prigoan comunist, de un caracter ferm si tenace si de o mare credint legionar. Era bine cunoscut de mine si eram apropiati, cci ca s zic prieteni e prea mult. Prieten eram cu sotia lui, Livia Banea, pe care o cunoscusem nainte de a se cstori. M-am dus s-l vd. Am luat Molitfelnicul pentru eventuale rugciuni si Sfintele Taine spre a-l mprtsi, dac va fi cazul. I-am spus: Nepotul meu mi-a spus c m-ai chemat. Nu! nu te-am chemat, drag printe, cci nu voiam s te expun unei cercetri a Securittii. I-am spus numai att: Sunt bucuros ori de cte ori l vd pe printele Grebenea. Att! Deci nu te-am chemat. i dup un schimb de amabilitti de vreo 5 minute ne-am desprtit. Dar dup cteva zile sunt chemat la Securitate: Ce-ai cutat la spital la Petrascu?. Eu le-am spus c la cele comunicate de nepotul meu, m-am dus s-l vizitez. Nu uitasem c sunt preot si considernd c are nevoie de un ajutor spiritual. M-am dus s i-l dau dar n-a fost nevoie. Am dat declaratia si am plecat. Deci nepotul meu se demascase. A tgduit si a motivat c a fost o nentelegere. Acest agent era foarte periculos, lucra si pe deasupra Securittilor judetene, direct cu Ion Stnescu,
504
secretar de partid, sef al Securittii si fost ministru de interne. ntindea curse unor oameni suspusi: profesori universitari, scriitori, gazetari, inspectori n diferite servicii. Cei mai multi aveau cele mai bune impresii despre el, l ludau mult ctre mine si nu credeau c are numai patru clase de liceu, ci studii universitare. Putini l-au detectat. I-am prevenit s fie atenti n discutiile cu el si nu cumva, dac e nepotul meu, s-i acorde tot creditul lor. Unora le era greu s m cread. Acum era ceva aproape nou n felul de a lucra al Securittii si putini n trecut au ndrznit att: fiul captat agent contra tatlui su, familiei sale, nepotul contra unchilor si, femeia captat si uneori devenit amant mpotriva brbatului ei. nainte raporturile dintre membrii unei familii erau considerate sfinte si nu se ndrznea s se recurg la unii membrii s activeze contra celorlalti. Era un rest de omenie si bun simt dar care acum nu mai existau. Se crea o societate n care nencrederea devenea general. Iar Securitatea lucra pentru crearea acestei stri de nencredere general. Astfel infernul se instala nu n adnc, ci chiar pe suprafata globului pmntesc, ceea ce nu intrase n viziunea nimnui. Nepotul meu m supraveghea strict si ori de cte ori era nevoie alerga de la Sibiu la mine la parohie. nc nu puteam s-l ndeprtez, lucru pe care l-am fcut mai trziu. Aveam unele obligatii fat de mama lui care, pe cnd murea, m-a rugat s am grij de el. Prietenii locale Pentru un preot de sat de cel mai mare folos sunt prieteniile locale cu toti oamenii si n primul rnd cu intelectualii. Dac e o colaborare ntre el si ei, se pot face multe lucruri bune pentru comunitate. Dar acum nu ne mai gseam ntr-o situatie normal.
505
Comunistii semnaser discordia si teama. nvttorii si profesorii erau suspectati ca neloiali regimului dac tineau o legtur mai strns sau prietenie cu preotul. Astfel le era fric, se temeau. Iar unii erau informatori, altii membri de partid, dar cu obligatia ca s divulge pe cei ce aveau preri contrare. O prietenie cu ei deci nu se putea face. Unele daruri ce le-am trimis de marile praznice al Crciunului si Sfintele Pasti le-au luat cu bucurie dar si cu fric m-au rugat s nu le mai trimit fiindc e ru vzut sus aceast atentie, e ca o colaborare. Iar ei stnd pe o pozitie stiintific si preotul pe o pozitie mistic nau cum colabora laolalt. Deci a trebuit s accept situatia asa cum era si cum o pregteau comunistii nostri. Cu distinsul pastor Capesius tineam o legtur strns, fr team si comentam toate cu toat ncrederea. Czuse n Rusia Hrusciov, poreclit Pantofarul fiindc btuse cu pantoful la O.N.U. n banc cnd nu i-a convenit ce se discuta. Fcuse greseli, provocase prea mult Romnia n timpul din urm, a retras n 1958 armata sovietic de la noi si fcuse unele concesii apusenilor, iar n luntru a ncercat distrugerea mitului Stalin. Ca reactie a venit un om mai drz, Brejnev, cu ideea guvernrii de mn forte. M miram mpreun cu Capesius de nstrusnica idee a liberttii limitate a statelor din blocul de la Moscova, limitate de interesele generale ale blocului. Iar aceste interese generale le stabilea Moscova. Cu aceast idee ntrziat, Brejnev a ocupat n 1968 Cehoslovacia si a distrus asa numita primvar de la Praga, un comunism cu o fat mai luminoas, promovat de un om ntelept: Alexandr Dubcek. Ceausescu n-a luat parte la ocuparea Cehoslovaciei cu celelalte state socialiste si a ridicat un protest energic pentru interventia ntr-un stat socialist fapt ce l-a impus n atentia lumii internationale ca un om ndrznet si cu tendinte de independent. Iar n tar a cstigat simpatii si ncredere. Pastorul Capesius s-a pensionat prea repede. L-am
506
ntrebat de ce? cci era numai cu trei ani mai btrn dect mine. Mi-a spus: Nu mai am sigurant n picioare; mi-e fric c nu alunec si s vrs sfntul potir cu sfintele taine. Cu noul pastor Klein am ntretinut aceleasi strnse relatii. La instalarea lui cu mare pomp, cu 18 pastori prezenti si cu o mas n aer liber de 800 de tacmuri, numai eu am fost invitat dintre preotii romni. ineam acum legtura cu ambii pastori din ona si ne ddeam sperante mpreun de viitor. n frumoasa grdin parohial a onei, la o mas de brad sub brazi, duceam discutii nesfrsite despre literatur, teologie, filozofie, istorie, precum si despre politic, nclziti de minunatul vin de ona. Cnd eram mbiat s mai beau un pahar eu le rspundeam: Nu vreau ca sasii, vzndu-m but, s spun: iat cum pleac popa romnesc de la pastorul nostru. Dar simteam nevoia unei apropieri, inim lng inim si gnd la gnd, n Spini. Dar cu intelectualii nu era chip. Erau refractari din team, si apoi nici nu ne potriveam, desi erau buni romni si unii cu un trecut frumos. Dar am gsit un tran, Toader Oancea, om foarte gospodar, cu o mam aleas, Maria, cu o sotie excelent, foarte bun gospodin si cu dou fete frumoase, eleve. Ne-am mprietenit repede. Mergeam la el oricnd cu desvrsit ncredere si discutam cu el de toate, ca si cnd ne-am fi cunoscut de mult. Ascultam radioul si comentam stirile: eram prieteni cu adevrat. Nici un viclesug. Era politicos si amabil si niciodat na depsit msura cuviintei. Era respectuos si cinstit, atent si curtenitor, un tran fain, cum s-ar exprima un ardelean. Multi nu-si pot nchipui ce comoar de simtire curat se afl n inima cte unui tran, cu ce spirit de druire si jertf e nzestrat. n aceast privint depsesc pe intelectuali: ei cnd s-au legat de cineva merg cu el pn la capt nfruntnd toate riscurile. Pe ct vreme intelectualii sunt mai circumspecti, mai rationali, apreciaz eventualele primejdii si devin mai rezervati. Dar
507
tranii, si muncitorii, la fel merg total din sentiment. De aceea e preferabil prietenia cu un tran sau un muncitor ntr-o situatie de riscuri, n afar de unele cazuri cnd gsesti un intelectual de o mare vibratie crestin si national, un tip de erou, gata s moar oricnd pentru cauza ce-i aprinde inima si-i sustine lupta. Port o amintire plcut, mereu vie, a admirabilului tran din Lunca Trnavei-Spini, Toader Oancea si familiei sale. Atitudini Atitudinea securistilor judetului Alba fat de mine a devenit nu numai de ntelegere, ci chiar de bunvoint. Nu m mai chemau la vreo nou declaratie. M lsau n pace. Ivindu-se un post liber de preot n Alba Iulia nu ndrzneam a-l solicita. tiam rezistenta mitropolitului Mladin, fostul meu prieten care se temea s-mi dea o parohie bun la care, de fapt, aveam dreptul ca nu cumva s fie nvinuit c a promovat un legionar, fost detinut. Dar a intervenit nsusi colonelul Securittii, Vduva, s m roage s-mi depun actele pentru concurs la parohia vacant, deoarece sunt solicitat de Comitetul parohial al parohiei vacante si de conducerea orasului Alba Iulia care vroiau un preot destoinic n lupta propagandei romano-catolice din judet. N-am nici un sprijin, i-am spus. De unde stiti? m-a ntrebat. V cheam orasul si mai suntem si noi. i am depus actele. Dar mitropolitul s-a speriat cnd le-a vzut. i discutnd cu mine mi-a spus: tiu, te cheam orasul, nu-i de ajuns. Trebuie recomandare ministrului. Las actele aici. i am amnat rezolvarea. ntre timp a intervenit ministru comertului exterior Ptan pentru obtinerea numirii unui nepot al su.
508
Securitatea si membrii orasului s-au nfuriat si au spus cuvinte grele la adresa slbiciunii mitropolitului si au adugat: De acum nu mai putem face nimic. De stiam, actionam dinainte si situatia era rezolvat nainte de a interveni ministrul. Aveti un mitropolit slbnog si fricos. ntr-adevr, mitropolitul cnd aveam o ntrevedere cu el n palatul mitropolitan era foarte amabile si prietenos si m tinea mult timp n convorbiri amicale. i se adunau la us unii nscrisi pentru audiente si atrgeam atentia mitropolitului. Asteapt unii la us, m retrag. Dar el spunea: Las-i s astepte. nc n-am pierdut gustul discutiilor. Dar cnd a venit s prezideze unele sedinte pastorale si ne ntlneam n curte pe unde se plimba, atitudinea lui era alta. Era foarte rezervat: S nu-l vad ceilalti preoti c are o afectiune fat de mine. Dar dac securistii locali erau binevoitori, Bucurestiul m supraveghea ndeaproape. Un colonel venit de acolo l-a chemat pe intelectualul Nicolae Popa din Spini si l-a angajat s m supravegheze, acum dup plecarea preotului F. Graure n judetul Brasov. N-a rezistat si a primit. Dar a venit imediat la mine si mi-a spus ce s-a ntmplat si a adugat: Te scap eu de urmritori, printe; le art eu cine esti sii dezarmez. Colonelul mi-a spus: E periculos, dar i-am pus n coaste pe nssi soacra lui, care e membr a partidului nostru nc din 1948. Soacra mea Florica Davidescu nu era mama sotiei mele. Era sotie de-a doua a socrului meu cu 19 ani mai tnr dect el si cu 3 ani mi btrn dect mine. Era institutoare n Ploiesti. Femeie inteligent, foarte bun institutoare, energic, rzbttoare, viclean, perfid si rzbuntoare. Ea venea vara la mine cu socrul meu la recreere 5-6 sptmni. Dar eu nu stiam c are si misiunea supravegherii mele. Nu stiu ce rapoarte ddea despre mine. Dar am verificat c era membr de partid din 1948 asa cum spusese colonelul.
509
Nicolae Popa ddea astfel de informatii ca s m scape de suspiciunea c as fi periculos. i nu s-a dezmintit niciodat. Iar pe buna mea soacr n-am mai primit-o vara s-si fac concediul la mine. Totusi nu am nici o dovad c dnsa si-a respectat angajamentul fat de Securitate. Predici Asaltul ateismului la noi era n plin desfsurare, agresiv si inconstient de urmri. nvtmnt religios nu aveam pentru ortodocsi, ci numai pentru pregtirea clerului. Sfnta noastr Biseric era timid, speriat si ntr-o atitudine defensiv, fr a schita mcar unele atitudini mai vii de aprare. Desi se putea rsufla ct de ct, ne mai fiind n situatia din 1945-1955 (perioada cea mai dur a comunismului la noi), Biserica noastr rmnea intimidat si servil. i multi, la cererea autorittii, ludau asupritorul si ateul, dusmanul lor. Ceva de nenteles. Dac nu poti ataca pe cel ce te loveste, cel putin nu-l luda cnd te loveste. Era ceva absurd. Dar si episcopii si clerul superior nu mai erau alesi normal, pentru calittile lor, ci pentru defectele lor, pentru posibilitatea colaborrii cu Statul, a concesiilor si compromisului. Trebuiau s aib studii ns, ca s poat fi legitimat ct de ct alegerea. ncolo totul depindea de ignorantul tigan Ceausescu si de comunisti. n pastoratia pe care o fceam n-am ndrznit s critic regimul cum a fcut viteazul preot Gheorghe CalciuDumitreasa, dar nici nu-l ludam. Am considerat c cel mai bun lucru nu e atitudinea ofensiv, direct, polemic, ci convingerea adversarului de gresita lui atitudine fat de Biseric printr-o prezentare temeinic a dou idei fundamentale ale crestinismului: ideea de Dumnezeu si ideea de nemurirea sufletului. Ambele constituie cheia de bolt a credintei noastre. De ele trebuiau s fie mai nti
510
convinsi total parohienii mei si apoi de la ei s le afle si comunistii care m supravegheau si s-si potoleasc zelul de lupt mpotriva crestinismului si a Sfintei Biserici. Cu acest gnd m-am apucat s fac cteva predici pe aceste teme. Desi ar putea fi un abuz pentru un jurnal, le inserez totusi aici, cci pe lng rbdarea, ngduinta si dragostea cu care luptam cu comunistii, ele reprezint actul iesirii pe teren n fat n confruntarea cu ofensiva comunist. Sunt sase si le-am fcut pe rnd la unele distante de timp. Poart titlul: Predici dogmatice. Dar ele sunt apologetice. ns nu era voie s scrii predici apologetice si, ca s m ascund, le-am numit dogmatice. Iat-le: 1. Despre viata vesnic. Asezarea si importanta problemei Crezul, simbolul credintei crestine se sfrseste cu fraza Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va s fie, Amin. Deci credinta n nemurirea sufletului, n nvierea mortilor si n viata viitoare e o nvttur fundamental a crestinismului, o dogm a Bisericii de cea mai mare important pentru noi. De aceea, fratilor, trebuie s ne oprim asupra acestei probleme, s-i cutm temeiurile pe care se reazim ca s ne convingem ferm despre realitatea lumii de dincolo de moarte si s ntelegem apoi cum trebuie s ducem viata aici pe pmnt, ca s cstigm si noi viata vesnic. Trebuie s facem aceasta pentru c multi spun: Nu exist suflet, ci numai materie si forme derivate ale ei, vibratii ale materiei; nu exist viata vesnic, viata viitoare. Toat viata noastr e aici pe pmnt si odat cu moartea s-a sfrsit totul. Viata viitoare e un vis al unora, o himer: realitatea e aici pe pmnt. Aici e si raiul si iadul, totul. Ceea ce numim suflet si functii ale sale sunt trupul si functiile fiziologice organice ale creierului, iar gndirea e produsul creierului.
511
Aceasta ne oblig s examinm credinta noastr ca s vedem unde este adevrul la cei ce tgduiesc nemurirea si lumea vie de dincolo sau la noi. Examinarea se va face atent si amnuntit ca orice ndoial s fie alungat. Dar este oare atta nevoie de aceasta? Da este! Pentru c de rspunsul pe care-l vom da atrn toat orientarea vietii noastre viitoare. Rspunsul e hotrtor: influenteaz tot viitorul nostru, toat purtarea noastr n lume, precum si cstigarea vietii vesnice. Cci, dac nu este viat viitoare, nviere zadarnic e si predica noastr, si credinta voastr, ne spune Sfntul Apostol Pavel. Dac e numai viata aceasta, atunci trebuie s scot din ea tot ce pot scoate: toate bucuriile, toate plcerile, toate distractiile, tot. Cci de ce s renunti la ceva? De ce s mnnc, s beau, s m veselesc, s fac tot ce-mi place, ce-mi prieste mie, cci dup moarte nu va mai fi nimic si nu voi simti nimic? De ce s fac bine altuia? De ce s ajut pe aproapele, de ce s m jertfesc pentru ceva, de ce s fac pofta altora si nu pe a mea, dac aceast renuntare nu-mi va fi rspltit de nimeni, niciodat? Dimpotriv! Dac e viat vesnic, dac sufletul meu este nemuritor si eu voi nvia atunci toate de pe pmnt le privesc cu alti ochi. Atunci toate strdaniile mele trebuie s le ndrept pentru a cstiga aceast viat. Voi suferi cu rbdare toate cele ce m sprijin s dobndesc mntuirea. Voi renunta la unele plceri personale, dac ele m ndeprteaz s-mi ating marele meu scop. M voi jertfi pentru tar, cci acest act este sublim porneste din credint si iubire si-mi va aduce o dobnd nepretuit: viata de dup moarte. Voi renunta la egoism si la plcerile mele josnice, cci generozitatea, drnicia, nfrnarea sunt virtuti ce-mi aduc ca rsplat de la Dumnezeu bucuriile nepieritoare si desftrile
512
vesnice. Ce mai conteaz pentru mine nedreptatea ce mi se face, mizeria, rul, cnd stiu c dup moarte se ivesc zorii unei fericiri neapuse si pururea nnoit? Voi cuta s le schimb n bine, c sunt dator s lupt pentru bine, s schimb urtul n frumos, mizeria n bunstare, boala n sntate, plnsul n bucurii senine, tot rul n bine. M voi strdui, dar dac nu voi reusi nu voi dispera: voi ndura toate cu brbtie si avnt, stiind c ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mrirea care ni se va descoperi (Romani 8,18). Iat ct de important este s cred n viata vesnic! nssi viata terestr capt un alt aspect, alt orientare, alt nteles, alt continut si alt important; o mult mai mare important. Ea este rgazul pregtirii mele pentru lumea de dincolo, este rstimpul luptei pentru bine, frumos, pentru adevr si dreptate, pentru pace si sfinte bucurii. Este o introducere la cntecul vietii fr de sfrsit care va ncepe dincolo de moarte. Orice clip este pretioas si nici una nu trebuie pierdut n zadar, cci fiecare clip de acum este o treapt pentru urcarea n mprtia lui Dumnezeu. Punnd aceast problem ne asezm la o rscruce: dou drumuri se deschid. Unul merge spre o convingere puternic n nemurire si n nviere ntr-o viat vesnic; cellalt la necredint, la ndoieli, la tgduirea lui Dumnezeu, a sufletului si a vietii de dup moarte. Trebuie s alegem pe ce drum pornim. Unul duce la viat, la fericire si la mntuire iar cellalt la moarte si la o pedeaps vesnic. Clipa e decisiv! De aceea ca s putem face o alegere bun vom examina toate dovezile pe care ni le pune la ndemn Sfnta Scriptur, mintea noastr si bunul nostru simt pentru dovedirea realittii vietii vesnice. V voi pune n fat si argumentele tgduirii realittii
513
vietii vesnice, pe care le aduc cei ce nu mprtsesc credinta noastr ca s puteti face alegerea dup cunoasterea ambelor pozitii. Rog pe Bunul Dumnezeu s lumineze mintea mea si s dea putere de convingere predicilor mele ca s ntelegem bine motivele credintei noastre n viata vesnic si s asezm o temelie de piatr pe care s stea credinta noastr n nemurire si n viata de dup moarte. i apoi cu aceast credint luminat asezat n inimi, s cerem harul lui Dumnezeu ca s luptm cu rvn si cu elan, statornic si fr abatere pentru cstigarea acestei vieti n care credem. Bunul Dumnezeu s ne ajute ca de acum nainte s ne umplem viata de acele fapte care ne adun o msur vesnic de mrire si ne asigur viata cea nepieritoare. Amin.
I.
Realitatea si spiritualitatea sufletului omenesc.
Credinta n existenta sufletului, n nemurirea lui n viata viitoare strbate ca un fir rosu toat nvttura Domnului nostru Iisus Hristos, a Sfintilor Si Apostoli si a Sfintei Biserici. Toat grija lui Iisus a fost s ne nvete c sufletul e partea cea mai pretioas din noi, c e o parte nemuritoare, cu o viat vesnic, fericit, dac am fcut binele pe pmnt, dac am mrturisit pe Dumnezeu si am iubit pe aproapele nostru sau cu o viat vesnic chinuit, dac n-am fcut aceasta. Toat strdania lui Iisus Hristos a fost ca s ne deschid drum spre viata vesnic, s lumineze acest drum, s ni-l arate si s ne nvete cum s mergem pe el si cu ce anume s ne narmm pentru a-l strbate. El ne spune c noi putem cuceri viata fericit cum se cucereste o cetate: cu asalt. De aceea, Domnul Hristos e marele
514
Dascl al Spiritului. Nimeni nu se aseamn cu El. Cuvintele lui Iisus despre suflet sunt multe. Cu alt ocazie vom strui asupra lor. Acum nu citez dect pe acestea: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide; ci va temeti mai vrtos de cel ce poate s piard sufletul si trupul n gheen (Matei 10, 28). Dar exist ntr-adevr suflet? i este el un element deosebit de trup? Pentru cei ce cred n Iisus mrturia Lui e o dovad suficient. Dar pentru cei ce nu cred n Iisus si au o nclinatie spre dovezile palpabile, sau au nevoie de dovezi rationale spre a ntelege lucrurile, problema e deschis. Ea trebuie rezolvata. S ncercm s o rezolvm. * * *
Noi suntem alctuiti din trup muritor si din suflet nemuritor. Trupul e materie sufletul e spirit. Sufletul are o atingere cu trupul n unitatea fiintei noastre; el este o substant individual proprie si e deosebit de alte suflete. Sufletul nsufleteste trupul. El nu poate fi localizat intr-un anume loc al trupului, ci e fundamentul tuturor functiunilor de viat. Sufletul e simplu, necompus din prti, calitate din care decurge nemurirea lui. Cci ce e simplu, e nestriccios nu poate fi supus
515
descompunerii, care n fond este esenta mortii. Prin suflet cugetam, simtim, voim. Asa credem noi, asa afirmm. Dar ce spun cei ce au alt pozitie? Nu exist suflet, ci numai materie. Toat lumea e numai materie sub forme deosebite, energii materiale. Cine a vzut vreun suflet? Nimeni! Cine a venit din lumea cealalt? Nimeni! Ce numiti voi suflet, ne spun ei, e trupul. Gndirea, vointa, simtirea sunt functii fiziologice ale creierului: produsele lui. Creierul le d nastere precum vibratiile materiei eterului se transform n lumina si cldur, tot asa se transform n creier atomii n cugetare. Cum ar fi oare posibil aceasta? Observm mai nti c ideile si cugetarea nu sunt identice cu creierul, ele nu sunt materie, iar lumina si cldura au rmas materie sau energie fizic si nu spiritual. Dac cugetarea ar fi produsul vibratiilor materiale din creier atunci toti ar trebui sa cugetm la fel si deosebirea de vederi n-ar mai fi cu putint. Ca la televizor: transmisia se vede aceeasi pe toate ecranele. Dar aici la aceleasi vibratii unii zic da si altii nu. Cum ar putea fi oare vointa o miscare organic a creierului produs de impresiile din afar? Cci se mai poate explica oare cum la aceleasi impresii produc diferitor oameni reactii si determinri deosebite? Pe de alt parte, logica respinge afirmatia c functiile psihice sunt produse ale creierului, deoarece ntre creier si gndire, voint, simtire nu este numai o deosebire de grad, ci si
516
una de natur, de esent: creierul e materie iar ele sunt spirituale. Cum oare creierul materie sare din tiparul su si produce spiritul si creatiile spirituale, care sunt cu mult superioare materiei? Noi vedem n toate o proportie ntre cauz si efect. Dar aici efectul ntrece nemsurat cauza si ca substant si ca finalitate. si poate cineva nchipui cum vibratiile creierului produc bucuria, buntatea, marile multumiri sufletesti, iubirea, spiritul de jertf, recunostinta, generozitatea, cinta, apoi sublima muzic, pictura, poezia arhitectura, matematica si, n general, toat stiinta. Vedeti ct de greu e s credem toate acestea. Creierul e sufletul asa cum spun materialistii? Dar ce e creierul? Materia organic n forma cea mai nalt. Calittile materiei sunt ntinderea, greutatea, netezimea sau asperitatea, nemiscarea. Numai n materia organic gsim miscarea care e deja viata. Calittile materiei se pot msura. Msurati acum lungimea iubirii, greutatea si ltimea pcatului, a puterii de jertf, a sfinteniei. E cu neputint pentru c ele n-au lungimi si greutate. Nu sunt materie, ci spirit. Iat ce ne spune un mare predicator ungur Tichomir Toth: Dac umplem un sac cu mere sau cu gru, orict de mare ar fi, odat tot se umple si mai mult nu mai ncape. Nu mai merge, fiindc e materie. Sufletul omenesc prin facultatea gndirii primeste fr ncetare si fr msur imaginile lumii externe si nu se umple niciodat, nu se vars nicicnd - fiindc nu e materie.
517
Dac sufletul ar fi altceva dect corpul, ne spun materialistii, atunci n-am observa n lume urmtoarele fenomene: cu ct un copil e mai mic, cu att calittile lui sufletesti sunt mai slabe, cci ele cresc odat cu cresterea lui, cu dezvoltarea creierului. La btrni faculttile sufletesti scad odat cu scderea puterilor lor iar la bolnavii de creier se deregleaz gndirea. Toate acestea ne dovedesc ct de strns legate sunt functiile sufletesti de creier. Oare sufletul nu e si n copil si n btrn si n nebun? De ce nu se manifest, n aceste cazuri, normal si n toat puterea? Nu ne e greu a rspunde. Sufletul e ntreg si deplin dezvoltat si n aceste cazuri. Dar el nu se poate manifesta In toat puterea lui din cauza imperfectiunii trupului. Cci sufletul se manifest prin trup. Prin trup sufletul iese n afar. Trupul bolnav sau nedesvrsit mpiedic sufletul s se manifeste desvrsit dup cum pe o vioar spart, orict de mare ar fi un artist, nu-si poate arta toat arta sa. Dar s venim si cu alte dovezi si preri. Astronomul Camile Flamarillon, n scrierea sa Dumnezeu n natur, concepe problema crerii sufletului nostru de ctre Dumnezeu n termenii urmtori: i cum sufletul si inteligenta noastr nu s-au fcut ele singure, trebuie sa existe o inteligent superioar din care deriv si a noastr. Cu ct ideea ce mi-o voi face despre aceasta inteligent va fi mai mare, cu att vom fi mai aproape de
518
adevr. Nu ne nselm dac considerm aceast inteligent drept autor al tuturor lucrurilor, care m-a miscat si m-a determinat s strig uimit: Dumnezeu e Creatorul si Ornduitorul tuturor si niciodat materia! Dac ratiunea ar fi un produs al substantei noastre cerebrale si unica fort gnditoare ntr-un univers mecanic, ne spune un mare doctor, fr acea unitate de legi, forta si substanta universal, care e conceptia despre divinitate a credintei noastre, ar trebui s ntelegem cel putin mecanismul misterios al fortelor si al substantei universale sau si cel al fiintelor n special, ba ar trebui chiar s putem si reproduce cel putin unele din procesele acestor mecanisme19. O dovad ca viata sufleteasc nu pleac de la creier, ci de altundeva, ne mai spune acelasi doctor, e c exist n univers dovezi de instincte, sentimente si inteligent, deci activitate sufleteasc extranervoas si extracerebral. Astfel exista o perioad la nceputul vietii fetale cnd creierul, mduva spinrii, sistemul nervos, precum si glandele endocrine nu exist, si cu toate acestea exist o perfecta armonie de colaborare si dezvoltare a tuturor organelor. Acest interval de evolutie embrionar - continu el - constituie un argument puternic c principiul vital din noi nu poate fi localizat si nici identificat cu sistemul nervos al organismului nostru ci este de
19
Dr. Ilie Piticaru, Teoria evolutiei spirituale, pag. 18-19.

519
origine transcedental. El e imperceptibil simturilor noastre si dirijeaz nc nainte de terminarea facerii noastre corporale a organismului nostru, n orice stare de dezvoltare a sa.20 Marele biolog Claude Bernard spune: ,,A sustine c gndirea e secretia creierului e tot att ct ai zice c timpul e secretia orologiului. Vedeti frati crestini, ct de mult combate mintea noastr prerea c sufletul e produs al creierului sau una cu el. E mult mai usor s admitem prerea credintei noastre c sufletul e fcut de Dumnezeu si nu e materie, ci spirit. Ferice de cei ce pot crede n adevrurile eterne ale credintei, fr a avea nelinisti, frmntri sau mari chinuri sufletesti! Dar fiindc unii si-au pierdut credinta sau pentru c unii n-au ajuns nc la ea dar si pentru c unii sunt niste frmntati, niste nelinistiti care caut linistea adevrului, siguranta si pacea sufletului, precum si pentru cei ce stau tari pe terenul necredintei, dar vor s cunoasc dovezile n argumentarea existentei sufletului, vom mai strui s aducem si alte dovezi. II. Alte dovezi despre realitatea si spiritualitatea sufletului.
20
Idem, pag. 27.
520
Nimeni nu a vzut sufletul si nimeni nu a venit din lumea de dincolo s ne spun cum e acolo . Asa c aici au dreptate n parte si aparent cei ce fac astfel de afirmatii. Dar cnd ei trag de aici concluzia c sufletul si lumea de dincolo nu exist, atunci se nseal. Mai nti: de dincolo a venit cineva: Domnul Iisus Hristos, iar El a afirmat c acestea exist, ne-a asigurat c exist si suflet si viat vesnic. Iar Iisus a trit att de frumos, ne-a dat un model de viat de o mretie si frumusete unic, ne-a nvtat adevrurile cele mai nalte; apoi a murit pentru noi si pentru nvttura Sa, confirmnd astfel prin moarte adevrurile ei sau cel putin c tinea cu tot dinadinsul la ea. Cinstea si probitatea pe care a artat-o l fac vrednic de credint ca pe nimeni altul. Dar unii dintre noi nu se mai apleac si nu se mai nduplec nici n fata lui Iisus. Reale sunt nu numai lucrurile care se vd sau care le percep simturile noastre, ci si cele ce nu se vd. Astfel, dac vedem undeva un efect ne dm seama ca el are la baz o cauz. Cine a vzut n sine electricitatea sau magnetismul? Dar le tgduieste cineva realitatea? Nu. Pentru c vede efectele lor: lumina, puterea de atractie. De ce s tgduim atunci sufletul? Cci dac nu-l vedem n sine, l vedem n manifestrile sale: n cugetare, n vointa, n libertatea constiintei, n simtirile noastre, n memorie, n tot ce numim acte psihice. Iat, eu n cursul vietii mele trec prin multe si variate locuri si stri de constiint, dar totusi eu m simt unul si acelasi si m recunosc n toate actele mele din trecut. Aceasta arat c
521
toate aceste stri de constiint au un suport statornic pe care stau si de unde vin, suport care nu poate fi creierul meu, materie inert, ci sufletul nematerial si liber. Azi se stie c n curs de cinci ani, dup unii sapte ani, toate celulele noastre vechi mor si altele noi le iau locul. Din sapte n sapte ani ne nnoim precum sarpele si pianjenul care si leapd pielea. Cu toate acestea noi suntem constienti de tot ce a fost fr a uita trecutul nostru. Dac sufletul ar fi numai un rezultat al actiunii trupului ar urma ca, drmndu-se trupul, s cad odat cu el si toate actele psihice, tot ce am adunat n noi. Dar vedem c lucrurile nu se petrec asa. As putea face afirmatia c exist suflet, c el e o realitate deoarece credinta n existenta sufletului si n nemurirea lui a fost si e o credint universal - si fac aceast afirmatie. Dar nu socotesc universalitatea credintei n existenta si nemurirea sufletului ca o dovad deplin convingtoare, pentru faptul c s-a crezut c Soarele se nvrte n jurul Pmntului, idee ce prea acceptat de toti, dar s-a dezmintit. Fac observatia c prerile acceptate de toti oamenii de pe pmnt si n toate timpurile si nedezmintite par a purta pe ele pecetea adevrului. i credinta n suflet si nemurire a fost rspndit totdeauna pe tot pmntul. Cultul mortilor prezent la toate popoarele, e o dovad. Dac nu exist suflet ci numai creier, atunci cine sau ce dezvolt forta admirabil n bolnavii care trag s moar, care i tine n viat uneori ceasuri si zile ntregi, se ntreab Tichomir
522
Toth. Cti insi nu prelungesc clipa mortii zile ntregi, n asteptarea fiilor lor sau a unor nepoti? Faptul e prea cunoscut. Iar dup ce au vzut pe cei dragi sau cnd un credincios asteapt Sfnta mprtsanie, n cteva minute mor. nsusi tatl meu, trgnd sa moar la 93 de ani i s-a aprins lumnarea, dar el a ntrebat de mine care lipseam de la cptiul lui, si a spus: ,,stingeti lumnarea, c l astept si pe el s vin. Dup vreo patru ore ntreba dac am venit. Starea aceasta a durat trei zile. La un moment dat a ntrebat dac am sosit si primind rspunsul negativ, zis celorlalti: Aprindeti lumnarea c de acum nu-l mai pot astepta. Dup aprinderea lumnrii ndat a murit. Fr alt fort dect a trupului n plin descompunere nu se poate ntelege ce e cu aceste cazuri. Cci noi zicem c singura fort care a actionat este sufletul. Profesorul Toth ne spune c medicina cunoaste cazuri n care oameni care-si pierduser mintea si-au recptat-o n ziua mortii; citeaz aici pe mama mpratului german Carol al V-lea, Ioana, care dup 49 de ani de nebunie si-a revenit n ziua mortii ei: 5 aprilie 1555. i el conchide: ,,S-ti revii atunci cnd creierul se stric tot mai tare e posibil numai n cazul cnd creierul nu e totul - ci sufletul - iar sufletul n clipele mortii se emancipeaz de sub ctusele materiei si nu mai e avizat la materie n activitatea sa. Cunoastem cu totii cazuri cnd muribunzii au dat dovad de o luciditate surprinztoare: au dat ultimele dispozitiile ultime, au spus nvtminte de viat, s-au
523
manifestat mai puternici dect nainte. De ce? De unde aceast fort? Din creier? Nu! Ci din sufletul lor. Celebrul scriitor Victor Hugo scrie: Ziceti c sufletul e numai rezultatul fortelor corporale, cum se poate totusi c sufletul meu e mai strlucitor cnd puterile trupesti sunt gata s m prseasc?21 Pot oare dezlega acest mister cei ce nu cred n existenta sufletului? Cei ce credem n Hristos nu suntem singurii care avem credinta n nemurirea sufletului si n existenta lui. Cu noi avem marile genii si nvtati ca : Kopernic, Kepler, Pascal, Newton, Laplace, Faye, Poincar, Horn, Reomur, Volta, Ampre, Lavoisier, Liebig, Curier, Claude Bernard, Pasteur, Cruvelier, Flaurens si altii, toti celebritti mondiale n stiint, toti cu o neclintit credint n Dumnezeu si n nemurirea sufletului. Iar dac mergem n lumea veche, culmile gndirii de atunci: Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, au crezut n existenta si nemurirea sufletului. Titanul gndirii germane, Kant, filozof modern, intr si el aici. Iar dac intrm pe terenul vietii si gndirii teologice, atunci ntlnim aici pe toti marii sfinti ai Bisericii, pe toti marii dascli, pe sfintii si genialii brbati, strlucitori ca soarele: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gur de Aur,
21
Ibid., pag. 18.
524
Ambrozie, fericitul Augustin, Maxim Mrturisitorul, marele Toma de Aquino, Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si altii. Apoi toti sfintii mucenici, martirii, stiuti si nestiuti, toti, toti intr aici. Chiar n zilele noastre numrul brbatilor care se aseaz aici e cu mult mai mare dect al celorlalti. Numai cteva nume de brbati cu adevrat mari putem cita dintre moderni n tabra cealalt: astfel Lenin, geniu al rului si lupttor nentrecut, Marx cercettor subtil al problemelor sociale, Schopenhauer, Feuerbach, Nietzsche, sotii Joliot si Florentine Curie si desigur si altii mai putin celebri, putini ns fat de numrul mare al celorlalti si nu de valoarea lor. Dar dovezile pentru existenta si nemurirea sufletului nu s-au sfrsit. Omul tinde spre cunoastere si perfectiune. El vrea s stie adevrul, s-l cunoasc deplin, s se desvrseasc mereu si s fie fericit. Dar ajunge el pe pmnt la aceasta? Nu ! El cunoaste numai frnturi ale adevrului, adevrul integral i scap. Iar din fericire ct poate sorbi? Numai putini se pot luda c au gustat deplin fericirea. Cei mai multi au parte de dureri si necazuri, de nelinisti si frmntri, de mari greutti... E posibil ca toate s rmn asa? De unde deci aceste tendinte ale mele, dac ele nu se pot mplini? Animalul care trieste ntre marginile instinctelor sale, cnd acestea se mplinesc ndestultor, e multumit si nu mai doreste nimic. Deci el si poate satisface toate aici pe pmnt. Aici e patria lui. Dar omul mereu tinde spre mai sus, caut,
525
cerceteaz, e nelinistit, nu-si afl locul aici, vrea s zboare mai sus. Toate aceste impulsuri, tot acest dor metafizic s fie oare zadarnic? Numai omul s nu se poat mplini niciodat? Nu putem concepe asta. Trebuie s existe locul unde el s cunoasc tot adevrul, pe msura nevoilor lui, si s guste toata fericirea pe care a cutat-o att de mult pe pmnt si n-a gsit-o. Dar adevrul si fericirea nu tin de trup. Nu sunt nevoi ale trupului, ci ale sufletului, deci trebuie ca acest suflet s existe si mai trebuie ca el s nu moar, ca s se poat bucura de toate aceste binefaceri. Cci dorul dup cer, dup o lume mai bun, e ca un instinct puternic care-si cere viu satisfactia si care ne mpinge mai sus. Constatnd aceast stare a noastr, fericitul Augustin, nfiorat a strigat: ,,Ne-ai fcut dup Tine, Doamne, si nelinistit e sufletul nostru pn nu se odihneste n Tine! Cum ar fi posibil s se nasc n noi o astfel de puternic nclinatie spre o alt lume si spre o viat mai fericit, dac acestea n-ar avea un corespondent ntr-o realitate undeva si dac n-ar fi posibil s se mplineasc? Cci noi vedem c astfel e alctuit constitutia fiintei noastre, nct toate pornirile ei si gsesc putinta unei mpliniri, nici un instinct nu bate n gol, ci fiecare rspunde unei necesitti precise si fiecare are putinta satisfacerii sale. Numai asa se asigur continuitatea genului uman. Nu exist instincte absurde: de pild instinctul de a merge cu capul n jos sau de a bea ap peste nevoile fizice.
526
Dar dac toate aceste porniri adnci ale firii noastre, ca si ale animalelor de altfel, se mplinesc deplin n cadrul genului, cum ar fi posibil oare ca aceast pornire nestvilit, profund a tuturor dup o lume mai bun, dup un adevr mai bine cunoscut, dup o fericire permanent, cum ar fi posibil ca aceast ,,nostalgie a paradisului, cum a numit-o poetul Nichifor Crainic, s fie fr obiect, s fie o pornire absurd, van, orientat spre ceva ce nu exist? E cu neputint de crezut asa ceva . Iat, ne spune acelasi Tichomir Toth, cnd se simte cel dinti vnt rece de toamn, rndunelele nelinistite pornesc spre sud, unde gsesc cldur si hran, cnd la noi e frig si zpad si se porneste ntr-acolo si puiul de rndunic din anul acesta care niciodat n-a fost pe acest drum. Un instinct irezistibil le pune n miscare. Acesta e cluza lor. Dar dac n-ar gsi acolo cldura si hrana pe care o caut, ar mai avea vreun rost instinctul lor? Ele s-ar nsela si ar muri. ns aceasta nu se ntmpl: instinctele rspund n mod firesc unor nevoi si duc la niste realitti pe care noi de multe ori numai cu greu le descoperim prin cugetare. Deci trebuie s spunem c aceast nclinare din luntru a firii noastre dup o lume din alt parte dect cea de pe pmnt are un rost precis si corespunde unei realitti: lumea de dincolo si viata vesnic. Aceasta presupune existenta sufletului, spiritualitatea si nemurirea lui. Stpne, Doamne, trimite Harul Sfntului Tu Duh
527
peste noi, ca aceast nclinare neostoit si pururea vie dup lumea de dincolo s ne pun ntr-o astfel de dispozitie sufleteasc nct s facem toate cu o constiint curat si cu rvn sfnt si nimic s nu ni se par prea mult pentru cstigarea acelei lumi; cci ea nseamn adevr, fericire, viat n Dumnezeu. Amin ! III. Despre suflet si existenta lui Frati crestini, n predica noastr anterioar am vzut unele obiectii ale celor ce nu cred, pe care le fac mpotriva existentei sufletului, dar am vzut si dovezi ale credintei aduse mpotriva lor. Am vzut c sufletul e o entitate care nu e identic cu creierul sau corpul nostru, entitate care exist naintea corpului si care e chiar principiul ce d viat trupului nostru, e vorba de acest corp ceresc nemuritor: sufletul. Am mai vzut c existenta sufletului, nemurirea lui si viata viitoare sunt cerute de mintea noastr, de pasul desvrsirii pus n noi, de dorul nemrginit dup o viat fericit dup moarte, de nevoia cunoasterii adevrului ntr-un grad mai nalt dect 1 putem cunoaste pe pmnt. Azi vom veni si cu alte dovezi, puse la ndemn de antropologie si de psihologia omului, din care vom vedea
528
directia unitar a functiunilor noastre organice, corelatia perfect dintre ele, apoi c asa cum ele se misc, presupun un scop precis spre care merg: alctuirea noastr perfect si asigurarea vietii noastre. n sfrsit c n dosul lor nu st materia ci sufletul nostru si Dumnezeu, Unicul Creator al ntregii existente si singurul Principiu prin care se poate explica viata. Iat ce ne spune un doctor savant: Dou fenomene ne surprind nainte de toate: materia sau substanta si miscarea ei sau forta. Materia inert se misc. Miscarea nseamn viat. De unde vine miscarea? Ce vor putea rspunde la aceasta materialistii? C materia avea n ea principiile care duc la nasterea vietii? Cine le-a pus ns? Ea si le-a dat? Atunci trebuie s o presupunem si atotputernic si atotprevztoare. Dar observnd calittile materiei, aceast concluzie e nlturat. E mult mai usor a admite c o fort exterioar atotputernic si inteligent a pus n materie germenii vietii asa cum ne nvat religia. Iar aceast fort e Dumnezeu. Aparitia vietii pe pmnt, continu acelasi doctor savant, a crei ncoronare o face omenirea, constituie cea mai mare minune si n acelasi timp pentru ntelegerea noastr un mister n fata cruia rmnem plini de admiratie22. i mai departe: Alt ntocmire a lumii vii care ne umple de uimire si de admiratie e capacitatea materiei organice de a-si pstra n limite foarte largi caracterele ce le-a avut odat
22
Ibid., pag. 39.

529
si de a se reproduce mereu sub aceeasi form si cu aceleasi nsusiri. Dup Weisman - ereditatea se localizeaz n nucleu. Oare cine nu rmne plin de admiratie n fata acestei extraordinare ntocmiri cnd ntr-un grunte minuscul gsim adunate toate acele puteri, care reproduc, n conditii prielnice de dezvoltare, individul nou, cu toate nsusirile ce le-au avut printii si bunicii lui?23 Celula primar se mparte n 2, 4, 8, 16, 32, 64 etc. pn alctuieste corpul ntreg. Dintr-o singur celul rsar attea organe extraordinar de complicate, dar care se conduc si colaboreaz armonios si unitar, ca si cnd ar fi numai una singur. Una stie de toate celelalte, precum si toate la un loc stiu precis de tot ce face fiecare n parte. n orice organism gsim aceeasi unitate de conducere si de ntelegere armonioas reciproc, ntocmai cum am vzut-o si n macrocosmos.24 Citez nc ceva din cartea acestui doctor spre a vedea prerea unui om de stiint ntr-o problem att de important: Legea finalittii o descoperim nu numai n univers, ci si n toate fiintele vii. Un organ cunoaste toate nevoile actuale si viitoare ale celorlalte organe, precum si pe ale ntregului organism, se adapteaz la un loc adic se nvoiesc ntre ele dup nevoile cerute. Fiecare organ si cunoaste vecintatea sa si pe cea a celor mai ndeprtate organe, prezentul si viitorul lor si se modific dup nevoile sale proprii ca si a celor mai ndeprtate.
23 24
Ibid., pag. 44-45. Ibid., pag. 46.
530
Astfel organul vechi are grij s se modifice n vederea alimentarii viitorului nou organism. Nu e oare ciudat coordonarea de actiuni n vederea unui viitor eveniment o adevrat minune? Unde e acea inteligenta care porunceste aceast adaptare? n scoarta creierului? Dar ea e inconstient25. De-abia mai e nevoie s spunem, att par de clare lucruri1e, c aceste celule ale organismului nostru si apoi organele nsele nu se misc singure pe directiile pe care se misc, ci au un principiu organizator care le dirijeaz si le conduc spre scopul final: viata si perpetuarea ei. Iar acest principiu din luntrul nostru e sufletul care e ndrumat de Dumnezeu. Existenta sufletului n nchegarea organismului nostru si a miscrilor care se produc n el apare ca o necesitate logic; pentru c am vzut c toate acestea presupun o inteligent si o cunoastere ce ne uimeste. E limpede c aici avem pe lng prezenta sufletului si opera creatoare a lui Dumnezeu care a creat si sufletul nostru. O dovad puternic de existent a sufletului ca o entitate deosebit de corp e faptul ncetrii tuturor manifestrilor vitale n corpul nostru dup moarte. Prsit de sufletul care-l tinea viu, corpul rmne nemiscat, materie inert, ce ndat ncepe a se descompune.
25
Ibid., pag. 48.

531
Nedrepttile cu toat multimea lor de suferinte de pe pmnt, nerspltirea oamenilor aici dup faptele lor, pretind existenta si nemurirea sufletului si existenta lui Dumnezeu, care s rsplteasc ntr-o alta lume tuturor, fiecruia n chip drept, dup faptele sale. Astfel Kant, care e unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, de aici porneste n argumentarea nemuririi sufletului, vietii viitoare si a existentei lui Dumnezeu. El spune c virtutea trebuie rspltit si viciul pedepsit. Dar asta nu se ntmpl n lumea aceasta. Trebuie s fie deci o lume cu un judector drept si perfect, care s rsplteasc fiecruia dup faptele sale. Deci dac trebuie s fie o alt lume n care s primim rsplata dreapt a faptelor noastre, nseamn ca noi nam murit de tot si c avem putinta de a tri dup moarte, cu sufletul nostru si chiar cu trupul cel prea mrit renviat(?). Iat ce ne spune si Sfnta Evanghelie de la Ioan: Vine ceasul cnd toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu - si vor iesi cei ce au fcut cele bune spre nvierea vietii, iar cei ce au fcut cele rele spre nvierea osndirii (Ioan 5,28-29). Cuvntul lui Dumnezeu, un avertisment peste veacuri dat oamenilor, le confirm judecata, artnd ce va fi dup moarte(?). S ne ncredintam deci tot mai mult de existenta noastr dup moarte si a lumii celeilalte, nu aceasta, ci aceea ce va s fie si s ne rugm lui Dumnezeu s ne ajute atunci s iesim spre nvierea vietii.
532
Dar pentru aceasta trebuie s credem n Dumnezeu, n jertfa lui Iisus pentru rscumprarea noastr si s facem bine fratilor nostri oameni si nou nsine. Amin! IV. Suflet si materie Frati crestini, n predica noastr anterioar am vzut perfecta conlucrare a celulelor ce alctuiesc trupul nostru, grija lor de a se perpetua si de a se ngriji de viitor, modificarea corpului n vederea hrnirii si pstrrii ftului ce va veni. Am dedus c materia oarb fie ea si vie acum, adic organic, nu poate de la sine face toate acestea si c n spatele ei st sufletul si lucrarea lui Dumnezeu. S mergem acum un pas mai departe s vedem si alte fapte si realitti. Citm: Regenerarea tesuturilor, aprarea organismului contra invaziei microbiene, a corpurilor strine, a bolilor infectioase, constituie o alt minune de corelatie si cooperare organic de care noi cu constiinta noastr nici mcar nu ne dm seama26 zice acelasi doctor care continua: n analogie cu materia care poate fi perceput cu simturile noastre, dar rmne nenteleas n esenta ei criteriile vietii, viata rmne un mister.
26
Ibid., pag.50.
533
Spiritul Divin e sursa vietii universale si numai El d viat.27 Iat, frati crestini, cum chiar dup mrturia unui doctor nu se pot explica si ntelege o seam de fenomene fiziologice si biologice numai pe cale material si cum ele presupun interventia unor factori exteriori, supranaturali, n primul rnd Dumnezeu care a pus legile dup care se misc viata si, n al doilea rnd, sufletul, creatia Sa. Cci e cu neputint de admis c, precum ne spun tiintele Naturale cndva, factorii cosmici ce se gseau n materie ntlnind conditii favorabile au dat, n ap, nastere de la sine vietii, viat care apoi s-a dezvoltat pn a ajuns n starea evoluat de azi. Pasteur, marele savant francez din veacul trecut a dovedit peremtoriu c viata nu s-a nscut spontan. Dar, adugm noi, chiar admitnd c viata s-a nscut de la sine n conditiile amintite rmne cu totul de nenteles cum s-a putut dezvolta singur ca s ajung n stadiul actual si cum s-a putut combina, organiza, croindu-si organe de o perfectiune nemaipomenit. Cnd? Cnd nc nu ajunsese la constiint, cnd creierul nsusi la unele vietti nu se dezvoltase nc, fie si n forma cea mai rudimentar. i, apoi rmne o tain, saltul de la materie, la constiint, de la instinctele viettilor dezvoltate la lumina constiintei umane. De o parte biologie pur, materie, de cealalt - acte
27
Ibid., pag.57.
534
psihice, spirit. Toate acestea nu se pot ntelege fr admiterea existentei lui Dumnezeu si a sufletului. ndat ce admitem pe Dumnezeu, totul se lumineaz. Dumnezeu a creat viata, a pus n ea legile dezvoltrii ei, o tine cu puterea Sa si o cluzeste cu Duhul Su Sfnt. ndat ce admitem sufletul ca ceva deosebit de materie ntelegem bine si lesne toate actele sufletesti si toate creatiile din lumea spiritului omenesc: Muzica, pictura, sculptura, literatura, artele, ca si devotamentul, iubirea, mila, generozitatea , jertfa pentru tar si toate marile sentimente si actiuni toate si gsesc o justificare, le gsim posibile si le acceptm ca motivate. i chiar dac motivele acceptrii existentei si a providentei lui Dumnezeu si a existentei sufletului, ca factor spiritual deosebit de corp, nu acoper si nu satisfac deplin toate ntrebrile, sunt totusi mult mai depline si mai convingtoare dect tezele necredintei. Cci ar fi o minune nemaipomenit ca materia oarb si inert lipsit de inteligent si voint s fi nceput dintr-o dat s se miste de la sine, fr un impuls, exterior, apoi s se nchege n viat, fie si sub forma cea mai rudimentar si apoi s se dezvolte treptat si s constituie toate fiintele vii ce se gsesc azi n univers. Toat aceast directie de dezvoltare a fiintelor, respectiv a vietii, direct ascendent, de care ne vorbesc materialistii, presupune anterior un discernmnt fr gres, o
535
orientare, o fixare de directie, de dezvoltare si o urmrire permanent a vietii n dezvoltarea ei, ca s nu se abat de la directie si s nu se autodistrug cumva sau ca fortele oarbe ale stihiilor s nu o prpdeasc n ntunecata lor desfsurare. Dar acest discernmnt, materia n-avea de unde s-l aib, nu putea s-l aib. Acest discernmnt l-a avut un Spirit atotcuprinztor, atotntelept si totodat atotputernic. E infinit mai greu s credem n minunea crerii vietii de la sine, pn n momentul actual, dect s credem n minunea creatiei lui Dumnezeu. Omul modern e chemat s observe si s opteze pentru o tez din acestea dou: ori admite lumea si tot ce exist n ea ca o creatie a unui Spirit atotcuprinztor, nemrginit si atotputernic, lucru pe care-l primeste prin credint si care satisface n mare msur ratiunea; ori admite c materia singur s-a pus n miscare, singur si-a fixat legile ei, singur a creat viata si a orientat-o spre ascensiune, singur se mentine n existent, lucru care contrazice orice logic uman, orice judecat sau bun simt si presupune o doz nemrginit de credint cci tot ca si cealalt tez, ea nu poate fi primit dect tot prin credint si prin presupunere. Dar pe ct vreme teza crestin e ntrit printr-o descoperire a lui Dumnezeu, pe care o aflm n Biblie, n Cartea Facerii, ca si prin unele dovezi logice si din bun simt - teza anticrestin nu e ntrit de nici o descoperire supranatural si de nici un argument logic, la care ratiunea noastr si simtul
536
comun nealterat s poat adera . Astfel, alegerea ntre cele dou teze pare a nu fi prea grea. Ferice de cei ce n aceast alegere nu gresesc. Amin ! Lunca Trnavei ( S p i n i ) 1 8 . 1 . 1 9 7 0 V. Lucrrile lui Dumnezeu l slvesc pe El
537
Iubiti credinciosi, n predica noastr dinainte ati vzut cum omul de azi e pus n fata dilemei: ori crede n Dumnezeu ca Singurul Creator al lumii si al vietii si care tine lumea si o conduce; ori crede n materia atotputernic, care s-a organizat singur, si-a dat legi, a creat si dezvoltat viata si sustine toate, cu toate c ea, precum se stie, nu e nzestrat cu judecat. Pentru a ntri credinta voastr va trebui s vin si cu alte dovezi si fapte, ca ntriti n credint si cu acestea s aveti deplin pace si multumire, cunoscnd ct de mult e justificat credinta noastr si ct de bine stati cnd stati n Dumnezeu. Dar va trebui s facem aceasta si pentru cei ce nu stau n Dumnezeu, ca s vad toti temeiurile credintei crestine si de e cu putint, covrsiti, s cread si ei; iar dac nu vor putea crede, cel putin s nu deprecieze si s nu dispretuiasc pe cei ce au acest mare dar al credintei n Dumnezeu, care lor le lipseste azi, dar pe care bunul Dumnezeu li-l poate da mine. Cci, iubitilor, ca slujitori ai lui Dumnezeu, convinsi de mretia si frumusetea credintei noastre, suntem datori fat de toti oamenii cu care avem contact s le dezvluim luminile credintei crestine, s nu urm pe nimeni, orict ar fi de departe de noi prin vederile lor, s nu depreciem pe nimeni ci s dorim din toat inima cu o fierbinte ardoare ca toti s se mntuiasc si s vin la cunostinta adevrului, cci Iisus ne-a iubit pe toti
538
fr deosebire si pentru toti s-a jertfit. Exemplul Lui trebuie s-l urmm si noi. Deci s facem un pas mai departe. S privim corpul omenesc. Asa cum apare e o minune de frumusete, de alctuire desvrsit a organelor sale variate, de functionare desvrsit a tuturor organelor corpului nct toate bat la fel, adic se misc ntr-o corelatie desvrsit, colabornd, s zic asa, n chipul cel mai desvrsit ntre ele, spre a asigura viata si perpetuarea ei. De altfel, colaborarea lor si sprijinul reciproc ce si-l dau deplin s-a vzut deja si mai sus. Desi fiecare organ al omului are functia lui specific, totusi n unele cazuri, dac vreun organ e atins, e rnit si nu mai functioneaz bine, alte organe ncearc s i se substituie si s fac munca sa. E cunoscut n medicin faptul c, dac unii centri nervosi sunt atinsi, alti centri ncearc s ndeplineasc lucrul ce-l fceau centri atinsi. Se stie c dac slbeste auzul, se mreste compensator vederea. Dac slbeste vederea se ntreste auzul. Dac o mn si pierde puterea, cealalt devine mai puternic dect a fost nainte. Cum se explic aceasta? De unde aceast grij a organelor ca s asigure bunul mers al ntregului? De la ele porneste actiunea? Nu! Ele trebuie s fie mpinse la aceasta de ceva constient. n dosul actelor lor trebuie s vedem poruncile sufletului. Dar s privim inima, acest motor al corpului si tot aparatul circulator. Mai nti alctuirea minunat ne uimeste: e
539
aici o masinrie de o perfectiune nenchipuit, iar functionarea ntrece orice limit ntelegere a mintii. Legile mecanice, cum ar fi principiul functionrii pompelor, sunt aplicate aici perfect. Iar sngele e purtat prin vase mai mari si mai mici, prin subtile vinisoare, pn la ultima celul a corpului. Nimic nu rmne neprevzut. Totul e luat n seam. Fiecare mdular si fiecare prticic a lui e servit cu o atentie surprinztoare. Fiindc prin aceasta se ntretine viata fiecrei prti a organismului, prin aceast hran ce-i vine de la snge. Dar ceea ce trebuie s ne uimeasc mai mult si s ne umple de admiratie e faptul c acest circuit continuu al sngelui prin corpul nostru, acest curent vital, mereu n miscare, se petrece n noi att de fin, att de acoperit, ca s zic asa, c nici nu-l simtim si nici nu ne dm seama cum se petrece. i constatm cum se functioneaz toate numai dac ne supunem observatiei. Altfel nici n-am lua seama c n noi glgie un snge cald, ce curge ca un torent nestvilit prin toate fibrele fiintei noastre. Iar acest snge se oxigeneaz mereu prin aerul proaspt ce i-l aduc plmnii. Corelatia actiunii e perfect. i dac se ntmpl nenorocul ca organul central al acestui circuit s fie rnit, inima, sau s se sparg vreo arter, sngele se vars n corp si omul moare. Dac se ntmpl n creier un mic neajuns, spargerea unei vinisoare, avem atacul apoplectic si viata se stinge. Suntem nevoiti s recunoastem c existenta aparatului
540
circulator, ca si subtila lui functionare, presupun o inteligent si o putere de ptrundere att de mare, o prevedere att de minutioas, nct depsesc puterile omului, orict e el de evoluat azi si cu att mai mult ale materiei moarte. Cci aceasta, dac voia s fac acest aparat, trebuia s cugete mai nti asupra lui, s si-l imagineze si apoi s porneasc la crearea lui. Dar noi cunoscndu-i calittile si puterea, vedem bine c materia nu putea face aceasta. Suntem nevoiti s vedem aici prezenta lui Dumnezeu si mna Lui atotputernic, atotnteleapt si atotcreatoare. i dac ne-am opri la celelalte organe ale corpului nostru, am fi siliti s ajungem la aceleasi concluzii. Iat, de pild, ochiul acest aparat ce reflect lumina - o minune si el prin finetea lui. Se poate imagina ceva mai mret pentru vedere? Nu! Cine l-a fcut a trebuit s cunoasc legile opticii (luminii). Urechea nu e un aparat mai putin uimitor. Ea adun sunetul si ne d perceperea lui. Cine a fcut-o a trebuit s cunoasc legile acusticii. Altfel ce-ar fi iesit? O caricatur si noi n-am fi cum suntem, ne-am fi distrus repede din pricina acestui neajuns. i dac considerm tot corpul omenesc cu toate organele lui minunate, cu functionarea lor att de desvrsit, vom fi mpinsi s strigm ntr-un avnt sublim si cu un fior sfnt n inim. O, Doamne! Fii preamrit! Numai ntelepciunii Tale apartine aceast oper si nicidecum materiei. Tu esti desvrsit si toate cu ntelepciune si desvrsire
541
le-ai fcut. Ne nchinm puterii, ntelepciunii si bunttii Tale! Amin! VI. Piatra de temelie a vietii si credintei crestine Iubiti crestini, ncercm s mergem mai departe, s cutm si alte dovezi pentru tezele noastre cci e si necesar. Atunci cnd necredinta caut n tot felul s se impun si s-si impun pozitia sa si s-o motiveze, ca s cucereasc sufletele smulgndu-le de pe piedestalul mret al sfintei Biserici a lui Hristos, care le-a ocrotit, le-a sustinut si le-a ridicat la lumin si perfectiune attea veacuri, si cu ct zbucium, cu cte jertfe si cu ct zel sfnt! Crestinul e obligat si el s caute motivele credintei sale, s vin cu temeiurile pe care st, s arate lumii de ce ader la Domnul Iisus Hristos si ct de justificat e credinta sa, si ca urmare, s mrturiseasc deschis si cu fervoare credinta n Iisus Hristos ca Dumnezeu al lumii si singurul Mntuitor al ei, n toate adevrurile sfintei si glorioasei credinte crestine. S cugetm din nou la viata noastr si la nemurirea sufletului. Nemurirea sufletului se deduce din simplitatea lui, din faptul c e necompus. Fiind necompus el n-are cum s se descompun pentru c prin descompunere pier lucrurile si corpurile noastre. ntregul cosmos material nu e dect un
542
imens si etern proces de compunere si descompunere a materiei asa c sufletul nefiind compus rmne etern, cum a fost: viu. Aceasta si prin vointa lui Dumnezeu. Deci el e nestriccios pe cnd lucrurile materiale sunt toate striccioase. Dar un materialist ne va putea ntreba: De unde stiti c sufletul e simplu si nestriccios? Cine a vzut vreun suflet dup moarte ca s recunosc si eu c el este nemuritor? Desigur, nu putem arta nimnui un suflet ca s dm o dovad concret si palpabil despre existenta lui dup moartea corpului. Nu putem veni cu dovezi concrete ntre altele si din motivul c sufletul fiind spirit e invizibil cu ochii nostri materiali. E adevrat c Dumnezeu cel Atoputernic, Spiritul suprem si necreat, uneori n istorie a luat forme sensibile, ca s fie perceptibil si simturilor noastre. Astfel marele profet Moise L-a vzut pe Dumnezeu ca un rug de foc aprins si a auzit glasul lui Dumnezeu. Deci el L-a cunoscut pe Dumnezeu prin dou ci: prin auz si prin vedere (Iesire 3,10). Sfntul profet Isaia ne spune c si el a vzut pe Dumnezeu, pe Domnul stnd pe un scaun nalt si mret si poalele hainelor Lui umpleau templul, si serafimii naintea Lui strigau unul ctre altul: Sfnt, Sfnt, Sfnt e Domnul Savaot, plin e cerul si pmntul de mrirea Lui! (Isaia VI,3). Deci profetul Isaia L-a vzut, dar L-a si auzit vorbindu-i. ntr-o form sau alta toti sfintii prooroci L-au cunoscut
543
pe Dumnezeu n chip sensibil prin unul sau mai multe simturi. La Botezul Domnului, Sfntul Duh a mbrcat forma porumbelului ca s fie vzut, iar Dumnezeu Tatl prin grai a confirmat lumii c Iisus e Fiul Su cel iubit ntru care a binevoit binele lumii. Sfintii Apostoli si ei, la Pogorrea Sfntului Duh, au cunoscut venirea Lui cu urechile ca un vuiet de suflare de vnt ce vine repede. Iar prezenta Sfntului Duh cunoscut-o cu ochii ca niste limbi de foc care sedeau peste fiecare din ei (Faptele Apostolilor 2,2-3). La Schimbarea Domnului la Fat, din nou s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatl, zicnd: Acesta e Fiul Meu cel iubit, pe Acesta s-L ascultati (Marcu 9,7). Profetiile sunt o dovad a existentei lui Dumnezeu, cci nimeni nu poate prevedea cu precizie viitorul peste sute si mii de ani dect Dumnezeu. Existenta sfintilor e o dovad a existentei lui Dumnezeu. Moastele sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui Dumnezeu. Minunile sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui Dumnezeu. Vindecrile prin rugciune constituie alt dovad a existentei lui Dumnezeu. Unele fapte istorice nu se pot ntelege dac nu admitem
544
existenta lui Dumnezeu si interventia Lui n istorie. Astfel: a) faptul c Hanibal dup ce a btut pe Romani a ezitat s intre n Roma care era fr aprare. Dumnezeu na voit ca Punii, popor prea materialist, s domine lumea. b) izbnda crestinismului n conditii cu totul grele. c) biruinta lui Constantin cel Mare contra mpratului Maxentiu cnd vntul a hotrt rezultatul btliei desi Maxentiu era de trei ori mai puternic dect Constantin. d) nfrngerea lui Napoleon n Rusia n 1912-1913, iarna, precum si a lui Hitler n iarna lui 1941-1942, cnd tot timpul a hotrt rezultatul luptei. Iar timpul n-a fost la ndemna oamenilor, precum nu este nici azi. Pentru nemurirea sufletului vin cu un argument puternic: cultul mortilor ntins pe tot pmntul. Suntem legati de cei morti prin mii de fire nevzute. Oamenii au presimtit c e o lume vie dincolo de lumea aceasta. Avem dou crti strvechi n aceast problem: Cartea egiptean a mortilor, aprut cu vreo 2.000 de ani .Hr. si Cartea tibetan a mortilor, scris cu 2.500 de ani .Hr. Doctrina spiritist e si ea o dovad despre existenta sufletului dup moarte. Cu aceste cunostinte, fratilor, s stm tari n pozitiile
545
noastre, s ludm pe Dumnezeu c ne-a dat aceast credint si s ne luptm ca s ajungem cu ajutorul harului lui Dumnezeu s fim vrednici de mretia ei, si prin ea s ne mntuim noi si toti cei ce prin noi pot s cread. Amin! Alt prietenie n sat n parohie mergeam nainte cu o situatie pe care n-am putut-o schimba. Ambii cntreti din Spini si ona m supravegheau ndeaproape; Vasile Hoc ddea n continuare raportul la jandarmi n fiecare luni. Mai erau si unii consilieri parohiali care conlucrau cu partidul si tineau mai mult la partid dect la biseric. Eram bine ncadrat. Dar aceasta nu m intimida. Mergeam nainte cu aceeasi hotrre: ridicarea nivelului spiritual al satului si ntrirea credintei. Predic la orice ocazie. Regretam conditia n care lucram. Vedeam c erau multi oameni foarte cumsecade, harnici, buni crestini, poate prea economi si strnsi la pung, dar si ctiva deczuti, foarte activi si vigilenti care erau hotrti s fie credinciosi partidului. Se mai aduga si vizita nepotului meu Dumitru Grebenea, care era trimis din timp n timp s observe ce mai este. Un consilier din ona mi fcea greutti enorme si nu-l puteam schimba; era epitrop si nimeni nu cuteza a-i lua locul. Toate erau bine aranjate. Totusi mi pstram ntru totul calmul si mergeam nainte.
546
ncercarea de a scoate un teren de vreo 2 ha. pe seama parohiei Spini, lucru ce se rezema pe angajamentul de a primi acest teren n schimbul unor terenuri ce le dduse colectivului ona din sesia sa parohial, a dat gres. Am deschis lupta, am dat de actele ce o justificau, aveam tot dreptul, dar consilierii n-au avut curajul s o sustin alturi de mine. Iar conducerea judetean pe directia agrar era furioas c am deschis aceast actiune - si ameninta. Rmas singur, a trebuit s m retrag si s las lucrurile moarte. Terenul era necesar pentru srcia parohiei, dar cu cine s-l obtii? Oamenii erau intimidati. Deci nu mai puteai scoate nimic din ce apucase ilegal Statul - acest moloh care vrea s nghit tot. Dispunnd de timp am ncercat s fac un curs de francez cu tinerii din Spini. ns nu s-au lsat entuziasmati. Abia cteva fetite au venit. Am fcut totusi lectii cu ele mai multe luni. * * *
Prietenul meu Toader Oancea si-a cstorit fiica Milica cu un ofiter. M-am retras din prudent pentru ca ginerele lui s nu aib neplceri din pricina prieteniei mele cu socrul lui, ntlnindu-ne mai rar. Dar eu aveam nevoie de un om ca el si l-am gsit n
547
tranul Vasile Popa, om de omenie, de bun simt, istet, citit si cu un nivel intelectual mai presus de media satului. Sotia lui Veronica, femeie credincioas, harnic, curat, de mult acuratete sufleteasc, cu doi copii: Gheorghe care urma o scoal de meserii si Onica, ambii foarte cumsecade. Casa lor a rmas deschis pentru mine oricnd. Era o oaz de liniste, de verdeat, de pace si de ntlniri n care toate schimburile de gnduri si simtiri se fceau deschis cu deplin ncredere. Era totdeauna o plcut ntlnire. Cu Onica am ajuns la o strns prietenie ca si cnd ar fi fost o fiic a noastr. Era o fetit harnica, frumusic, plin de respect, a crei not dominant era buntatea. Cstorit repede, a rmas n aceleasi plcute raporturi cu mine si familia mea. Vasile Popa s-a legat si el sufleteste de mine si spun c a fost un prieten cinstit si devotat, un prieten adevrat. El a rmas pn astzi prietenul meu din Spini. i la trecerea mea pe acolo sunt oaspetele lui, nu al preotului sau al vreunui intelectual, ci al lui. Prietenia a continuat si continu nc. n defensiv activ A iesi cu asul polemic mpotriva subredelor afirmatii comuniste mpotriva credintei nsemna atunci a fi ucis sau scos de pe teren si arestat. Am adoptat alta cale. Ori unde se ivea ocazia afirmam:
548
1. Nimeni nu are dreptul s combat religia, dac nu o cunoaste. Cci cum ar putea s combat ceva ce nu stie ce e? Cine vrea s o combat trebuie s citeasc Biblia si s nvete textele ei mai importante. 2. Nimeni nu se poate declara cult dac nu a strbtut si sectorul religiei. Acest sector e mare. Dac el nu e cunoscut, nseamn c n formatia aceluia cunoaste e o mare lips, o lacun important. Deci el n-are o formatie deplin. 3. naintasii nostri au fost crestini, mai mult: mari crestini. Ei s-au luptat puternic pentru aprarea credintei lor. Azi credinta e tgduit. Trebuie s cercetm credinta lor s vedem: au stat ei pe o pozitie fals creznd n Dumnezeu sau nu? Toat istoria noastr e plina de acte de credint. S nu fi fost ele motivate real? Trebuie cercetat. 4. Oricine opreste copiii de la biseric si i ocup cu alte programe, le rpeste dreptul cunoasterii religiei, drept asigurat prin Constitutie dar refuzat pe alte ci, e delicvent la Legea cultelor si la Constitutia trii. Struiam deseori n predici si discutii asupra foloaselor religiei, foloase directe si imediate: n zbuciumul cotidian, pauz; participarea la cultul crestin aduce o liniste imediat, o nseninare, o mngiere si sperant si ca urmare destindere, linistea nervilor si sntate, iar mai trziu mntuirea. Artam c o zi de odihn pentru muncitor pe sptmn duce la un randament mai mare al muncii n cursul unui an.
549
Slbirea credintei ortodoxe nseamn cmp deschis pentru atacul altor culte, spargerea blocului unittii neamului, cuceriri strine si drum deschis pentru influente strine la noi ducnd la slbirea statului. Ochiul atent spre rusi Prin consilierii rusi la noi, mereu nelipsiti,
depindeam mereu de Soviete, desi armata lor plecase din tar. tiam c depindem mult economic de ei. M interesa ns mult ce fac pe front ? Ce intentii mai au? Mai ales c Brejnev sfida. Un om de foarte bun credint din Spini era brigadierul Cornel Ciulea. Cultivam raporturile cu el. Bun romn, inteligent, corect, bine pregtit si muncitor. Cu o sotie, Livia, de o mare vocatie crestin, dar rmas o catolic fanatic. Ambii erau admirabili. Acas la ei venea n concediu, o dat, de dou ori pe an, fratele lui, Ioan Ciulea, atunci cpitan ntr-o unitate pe Prut. De la el aflam tribulatiile rusilor. Nu erau linistiti. Regretau c si-au retras armatele de la noi. Iat ce mi-a apus: ntr-un sector alturat, ntr-o noapte, niste generali rusi au venit n grab cu o seam de acte stampilate s ptrund pe teritoriul nostru, solicitati de guvernul romn s intre imediat. Maiorul, seful sectorului, i-a asigurat ca le va da drumul si se retrage ca s dea dispozitiile necesare spre
550
a le da drumul. Dar a pus mna pe telefon si a ntrebat Bucurestiul. A fost o surpriz: Bucurestiul nu-i chemase; actele lor erau false. Maiorul n-a czut n cursa aceasta. Nu le-a dat drumul. Pentru prezenta lui de spirit a fost fcut imediat general. Alt scena: ntr-o zi rusii au nceput s fac pe Prut un pod de pontoane. Cnd au trecut cu el spre noi dincolo de jumtate, ostasii nostri l-au bombardat si l-au distrus si au tras si n tancurile ce erau n fata podului, dincolo de Prut. Deci rusii contau pe intimidare: Vor avea romnii curajul s se opun si s trag? i romnii au avut acest curaj si au tras. Asadar rusii care ne pndeau s ne ocupe din nou, desi se vorbea mereu de prietenia sovieto-romn, au gsit n Ceausescu un om ndrznet. ntmplrile acestea lmureau lucrurile mai mult dect orice propagand. Dar dac sovieticii n-au reusit s intre n tar pe uscat, ei au crezut c vor gsi poate o situatie mai bun la marinarii nostri. Ei au ncercat s intre prin Marea Neagr. Astfel trei vase mari de rzboi, am uitat data exact, se apropiau grbite spre rada portului Constanta. Surpriz! Marinarii nostri au tras n primul vas care se apropiase si se pregteau s trag si n celelalte, cnd ele au ridicat steagul alb. Rusii au motivat c a fost o greseal. Anume, ei se rtciser. Obisnuita minciun.
551
Pactul de la Varsovia fcea manevre n fiecare an. Noi fceam parte din pact, dar Ceausescu nu permitea ca armatele pactului s fac manevre narmate pe teritoriul Romniei. i aceasta cu o consecvent nedezmintit. Uneori, armatele pactului au fcut manevre la noi dar la intrarea n Romnia depuneau armele si fceau manevrele fr ele. Cnd n 1968 sovieticii clcnd stipulatiile Pactului de la Varsovia care prevedea se vor apra mpreun fat de orice atac al cuiva din afara pactului dar c ele nu vor ataca o tar din cadrul pactului, au ptruns n Cehoslovacia si au ocupat-o mpreun cu alti membri, Ceausescu a protestat energic contra acestui abuz spre surprinderea ntregii lumi. A convocat Marea Adunare National si a adus urmtoarea hotrre: Nimeni nu poate aduce o armat strin n tar dect Marea Adunare National printr-o hotrre special a sa. Rusii au motivat ocuparea Cehoslovaciei cu minciuna c au fost invitati s intre ca s apere valorile socialismului si doctrina comunist amenintate de noua orientare a sefului Cehoslovaciei, secretarul general Alexandru Dupcek. Ca s li se ia rusilor acest pretext, Romnia a adus legea amintit, dac cumva rusilor li s-ar fi trezit pofta s intre si peste noi. Se vorbea atunci c ei au ncercat de fapt s intre si peste noi, dar noi am fi rspuns atunci cu laserul, bombardnd cteva tancuri sovietice ce intraser pe teritoriul nostru prin Ungheni.
552
Deci Ceausescu apra cu energie teritoriul trii de orice atac strin. Situatia dintre noi si sovietici a rmas apoi foarte ncordat ctiva ani de zile. i fireste, nu puteam fi fr oarecare ngrijorare n acel timp pentru c Brejnev sfida. El a amenintat Italia c o scufund. Te puteai astepta la orice. Pentru c oamenii nu lucreaz numai dup poruncile ratiunii ci si dup impulsurile patimilor lor. Cugetam atunci asa: Romnia a cultivat cu o grij deosebit raporturi bune cu China nc din 1951-1952, raporturi ce s-au strns tot mai mult dup aceea. Cnd Mao s-a suprat pe sovietici si a rupt raporturile cu ei, noi eram n relatii din cele mai bune cu China si n-am rupt si noi raporturile cu China, cum ne cereau rusii si cum au fcut-o celelalte popoare din Pactul de la Varsovia. Dimpotriv, strngeam si mai mult relatiile cu China care ne-au numit fratii nostri de arme. Cugetam deci: rusii nu vor ndrzni s ne atace, nu de frica Americii care nu va ridica, poate, un singur deget pentru noi. Cum n-a fcut-o pentru Ungaria si Cehoslovacia. Ci de frica colosului chinez. China era nc nenarmat atunci, dar se narma. Ea ne ndemna si pe noi si pe altii s nu ne temem de sovietici. Atunci un general rus la ntrebarea ct timp le-ar trebui s ne ocupe, a rspuns hazliu: Dac romnii se opun ne trebuie o or s-i ocupm; dac nu se opun dou sptmni, ca s ne
553
primeasc cu flori n orasele lor. Srmanul, ct se nsela! Dac n 1944 au fost primiti cu flori de populatia evreiasc din Romnia, nu de romni, acum toat lumea i ura si voia s scape de ei si nu numai la noi, ci peste tot, n toate statele de sub sovietici lumea dorea cu nerbdare s ias de sub ei. Bulgroaicele care la 8 septembrie 1944 cnd intrau tancurile rusesti n Bulgaria, srutau tancurile, nu le-au trebuit 10 ani ca s ajung s scuipe n urma lor.
Mutarea n Moldova
Fiica noastr Mariana, dup ce a terminat studiile de farmacie s-a mritat cu asistentul universitar Ion Mazilu din Hangu-Neamt, asistent la Catedra de chimie organic de la Politehnica din Iasi. Erau departe unul de altul. Eu stteam la Spini de nou ani. Aveau nevoie de un ajutor. Ne-au rugat s-i ajutm venind mai aproape de ei. Din 1970 aveam un apartament n PiatraNeamt, pltisem o parte iar pe cealalt o plteam n rate. Ne-am hotrt s ne mutm. Mitropolia Moldovei, a respins cererea mea pentru unele parohii bunisoare, dar mi-a dat slbuta parohie Vldiceni cu filia Drloaia. Ambele aveau sub 300 de familii. Evident mna Securittii era prezent n aceast numire. Locuitorii acestor sate erau cunoscuti sub numele de
554
hotii Moldovei. Ei fuseser organizati n nou cete si nainte de comunisti fceau acte de tlhrie n toat Moldova si Bucovina. Aveau o subteran unde ascundeau vitele. Detineau tehnica furtului si erau abili. ncltau vacile sau caii furati n opinci ntoarse, c dac mergeau spre sud, bunoar, s ai impresia c au plecat spre nord. Acum erau astmprati: jandarmii i-au nfrnt si potolit si cetele au fost distruse. Regimul nou ucidea tlharii. Unii s-au stins. Tlhria nu mai mergea, dar micile furturi si ginriile mai continuau. S-au ntors la munc si au devenit cetteni harnici. Iar unii din copii lor au iesit buni si chiar foarte buni oameni de toat ndejdea n serviciile lor. La acesti oameni trebuia s merg eu preot. Mitropolitul Ardealului Mladin nu voia s-mi dea nalta ncuviintare s plec; voia s mai rmn n Ardeal. Afectuos, uitase c m-a mpiedicat s iau o parohie n orasul Alba-Iulia. n cele din urm a fost nduplecat s-mi dea drumul. Preotii din protopopiat, att ortodocsi ct si fostii greco-catolici m simpatizau. Desprtirea era deci cu regrete. A avut haz desprtirea de corpul sanitar din ona. Medicul sas, om bun cstorit cu o doctorit coleg din inea Fagrasului, romnc cu mult bun simt si omenie, tocmai se ntorsese de la un tratament pentru rinichi unde sttuse dou sptmni, dar tot nu se simtea bine. Zmbind, mi-a spus spre hazul tuturor: Hai dati-mi tratamentul dumneavoastr pentru
555
rinichi! I-am recomandat: trosctelul, planta minune pentru dizolvarea pietrei, coada calului, rdcin de leustean, mtasea porumbului, zeama de ridichi negre, ceaiuri din aceste plante n amestec sau separat (cci se stia c am avut cteva realizri frumoase n tratamentele medicale empirice). Cnd a aflat pastorul Capesius c plec, a rmas ntristat. Un sfert de or a plns pe umerii mei la desprtire. Mi-am luat rmas bun si de la toti parohienii din Spini, ct si din ona. Eram regretat acum. Scosesem unele drepturi de la stat pentru unii, de care preotii dinaintea mea nu ndrzniser s se ocupe. Cu mult duiosie m-am desprtit de Toader Oancea si de bciucu Vasile Popa pe care i-am mbrtisat si srutat ca pe niste adevrati prieteni.
Preot la Vldiceni-Neamt
O mutare la o mare distant nseamn oboseal, zdruncin si cheltuial. Necesitatea a cerut s o facem. Mariana avea nevoie de noi s fim mai aproape.
Odat ajunsi, se prea c nu-i prea interesam pe oameni. ndat am nteles c au o credint sczut. Primire rece nici o manifestare de simpatie. Ctiva ns ne-au iesit totusi n cale s ne salute. Preotul nu mai era un ins central n sat un fac totum, ci un ins
556
oarecare cu o destinatie proprie. Oamenii mai erau nc crestini si aveau nevoie de el.
Acum, primarul crestea n important ca si presedintele colectivului local. Primarul, omul politic, prea a avea autoritate si asupra nvttorilor si profesorilor. S-a dus independenta dasclilor. Acum erau dependenti de organul politic. Mergeam deci n jos, cci reprezentantul politic putea fi un om cu bune nsusiri si o anume competent, dar si un om fr nici o valoare, un necioplit sau un semidoct. O clip nu mi-am putut nsusi psihologia c as fi dependent de organul politic. Doream bune raporturi cu toti, dar independenta fiecruia n sectorul su de activitate si la nevoie, un ajutor reciproc. Parohia avea o cas parohial de chirpici cu trei camere. n martie 1973 am intrat n locuint. Lng cas, biserica avea curte cu pomi, o grdin cu vie si cu teren pentru agricultur. Fostul preot Nicolae Tendeleu, om vrednic, muncitor, cu o sotie harnic si bun gospodin, dup 19 ani de greutti n Vldiceni reusise s se mute n satul vecin Brudesti-Ghica, parohie mai mare, cu oameni mai nclinati spre cele sfinte si cu perspective mai bune pentru un preot. Protopopul avea 48 de ani si avea o anumit distinctie exterioar. Se numea Ioan Pricop, cult si inteligent, foarte elegant, m-a primit curtenitor, dar repede mi-am dat seama c
557
aceasta era numai o poz. Nu semna ctusi de putin cu omul modest dar cu inima de aur, cu Marcovici de la Trnveni. Curnd dup ce m-a nsrcinat s fac niste lucrri de cutare si verificare a unor acte de la parohia Brgoani, mi-am dat seama c n el nu gsesc un prieten sau un om obiectiv, ci un adversar viclean. Am aflat destul de repede c dup doi ani de Teologie la Suceava s-a dus Odessa unde a fcut o scoal de ofiteri de securitate, apoi a continuat doi ani studiile la Institutul Teologic din Bucuresti si licentiat, a fost n scurt timp numit preot ntr-un sat din fostul judet Roman dup care a fost numit direct protopop la Piatra-Neamt. Asezat la loc bun pentru supravegherea celor ce vizitau mnstirile moldovene. Foarte mieros la vorb, nu ti-ai fi dat seama usor c n el se ascunde o vulpe viclean. i schitez profilul interior de-acum fiindc mi va face mari greutti pe parcursul activittii mele viitoare. edintele pastorale, patru pe an si cele administrative, cte cinci - sapte pe an, le ncepea totdeauna cu un cuvnt de laud pentru Ceausescu, pentru Mitropolitul Moldovei si pentru secretarul de partid sef al judetului Neamt. Dar niciodat cu un cuvnt de laud lui Dumnezeu. La lucrrile pe terenul pastoral avea deosebit grij ca s nu se impun cumva prin calitatea lucrrii cineva indezirabil. Acestia nu trebuiau s ajung s-si citeasc lucrarea. Iar indezirabilii erau fostii detinuti politici si n
558
general cei ru vzuti de Securitate. * * *
Deja n prima duminic au venit multi enoriasi la biseric. I-a adus curiozitatea. Am dedus repede c erau ntre ei unii de bun calitate si bine intentionati, dornici de a colabora cinstit cu preotul. S-a adus si jertf, dar pomelnice si lumnri foarte putine s-au adus la liturghie. Le-am fcut o chemare cald cu tema: Veniti la Hristos, singurul trimis din cer pentru mntuirea lumii. Le-a plcut. Preau satisfcuti. Aveam cntret bun pe Vasile Mihil, om cu scoal, bun notist, care nu era ncadrat n statele de plat cci parohia nu avea cu ce-l plti. Era cntret onorific. Primea totusi o treime din prinoase si o treime din banii de la disc. Avea casa lui si gospodrie bun n sat. Dar parohia n-avea nici un ban n cas si serviciile: de nmormntare, nunt, botez erau cu taxe foarte mici. Asemenea si contributia asa-zis: benevola de fiecare familie era foarte mic: 50 lei. Cea mai mic din toate satele mici ale protopopiatului. Din toate trebuia s se asigure taxele de ntretinere a parohiei, asigurrile sociale si plata preotului. Era greu. Nu se asigurau banii. Trebuiau gospodriti cu mult chibzuial.
559
La filia Drloaia erau multi oameni cumsecade, dar si srcie. Ca si la Vldiceni, oamenii nu aveau de unde lua un ban. i numai 5-6 din ambele sate erau muncitori la fabrici. Iar de la Colectiv primeau putin. Lucram grdina, singurul mijloc de existent. Eram singur, oamenii nu erau obisnuiti, ca n alte locuri, s ajute preotul. Mergeam n liniste si n pas domol. Dar curnd a sosit locotenentul major A., securist nsrcinat cu supravegherea mea. Amabil si atent mi-a pus cteva ntrebri si politicos a plecat. Era omul n grija cruia eram dat. Curnd si-a fcut aparitia si Mitic, nepotul meu. Era trimis si voia s m vad si s raporteze. L-am primit, fireste, cu unele observatii privind la rolul su. A recunoscut c e omul lui Ion Stnescu, seful Securittii, dar c mie nu-mi face nici un ru. Dup ce a debitat o grmad de nimicuri si minciuni, am fost silit s-i spun: Esti un om genial, esti un geniu al minciunii, si fr s se supere, parc bucuros mi-a spus: Trebuie s plec, plteste-mi trenul pn la Sibiu si napoi si dmi ceva bani de buzunar. I-am dat banii ceruti. Dar venea des, rmnea uneori singur si controla actele, crtile si caietele. i raporta. Era prea mult, devenise obraznic. Cheltuia n Piatra Neamt n numele meu bani luati cu mprumut de la cunoscuti ai mei. Ca s nu m compromit, eu i plteam imediat. Dar repetnd, am atras atentia tuturor s nu-l
560
mai finanteze n numele meu, c eu n-am de unde s le pltesc. Am plecat cu Silvia, sotia mea, la Iasi si l-am lsat singur cteva zile. n acest timp s-a dus la Budesti la preotul Tendeleu n vizit si i-a spus: Am controlat toate actele unchiului. Securitatea l supravegheaz si e bine s stie tot ce face. Eu l supraveghez. Cnd m-am ntors nu stiam de vizita lui la Budesti. Nepotul mi-a cerut bani pentru ntoarcerea la Sibiu. I-am dat si a plecat. Am aflat apoi de vizita lui la Budesti. Dovedise imprudent si ndrzneal. Situatia devenea pentru mine penibil, insuportabil si n acelasi timp compromittoare. Trebuia cu orice risc s ies din ea spre a-mi salva demnitatea. Cci lumea vedea lucrurile, le ntelegea n parte, iar cei ce erau mai informati considerau c de acum stau sub papucul lui.
Cutam un prieten
Lucrurile mergeau ncet, lumea se lsa greu n tendinta mea de-a o trage spre Dumnezeu. Servicii particulare cu totul reduse. Unii usor refractari, cei mai multi cldicei. Nici unul cu o mare fervoare, dar unii dau semne bune. Am gsit cteva familii demne de apreciat, dar nu pe linie religioas. Ctiva ofiteri de securitate, patru la numr, veniti cte unul, au trecut pe la mine din preocuparea de a m cunoaste. S561
au purtat fr abuz. Gndul meu de a intra n cele mai bune legturi cu corpul didactic de la Vldiceni, nvttori si profesori, nu s-a putut realiza. Cum traditiile religioase de srbtorile mari precum si cultul mortilor erau bine pstrate la Vldiceni, am putut trimite corpului didactic de Sfintele Pasti ou rosii, pasc, cozonaci si vin. Mi-au multumit, dar au rmas rezervati. La darurile de Crciun si Anul Nou, la fel. Iar n anul 1975 m-au rugat expres s nu le mai trimit. Nu am putut vedea printre ei un om de care s m apropii. Oamenii se temeau unii de altii. Cu darurile m dusesem chiar eu, ca s-i cunosc pe toti. ntr-o sear m-am dus la epitropul meu cel dinti, Vasile Chifu, pentru unele treburi. La el erau ctiva oameni, vreo sase si cinsteau bere. M-au servit si pe mine cu dou pahare. Era prin august. Ca s-i pot cunoaste cnd gurile se deschid la un pahar de butur si ca s nu beau degeaba de la ei, am comandat o lad de bere, cci eram tocmai lng prvlie si i-am poftit si s serveasc. Dar abia am luat un pahar si unul dintre ei si-a dat drumul ntr-o manier ce nu corespundea cu prezenta unui preot. Ceilalti nu l-au oprit si n-au nteles c tonul acela nu e potrivit. Atunci le-am zis: Am ceva de lucru neaprat, tocmai acum mi-am amintit. Scuzati-m trebuie s plec, si i-am lsat
562
n pace. Nu am gsit omul bun plin de cuviint si de omenie cu care s devin prieten. Aici nu eram la Spini. Am cutat n continuare un prieten ntre parohieni. Dar nu l-am gsit desi l-am cutat din toat inima mereu. n patru ani ct am stat acolo nu l-am putut gsi, poate era dar nu l-am dibuit eu. Negsind un prieten bun ntre parohienii mei l-am cutat ntre colegii preoti. Eram vreo sut si ceva de preoti n protopopiatul Piatra Neamt. Ne ntruneam n sedinte cel putin de zece ori pe an, dar acolo nu era timp suficient pentru o bun cunoastere. Dac era o sedint de pastoratie, cu tema fixat de Departamentul de Culte, expus de multe ori cu divagati si elogii la adresa conducerii de stat, lucru ce se presupunea c e asteptat de aceasta, ne puteam dezvlui putin ca pregtire teologic, ca putere de sintez n prezentarea temei si cu o aderare mai mult sau mai putin profund la sfnta noastr credint ortodox. Dar nu ne puteam cunoaste n niste manifestri libere ca niste oameni ntre oameni. Dup sedint preotii se desprteau repede si plecau la treburile lor ca si cnd le era fric s fie laolalt ca nu cumva s fie bnuiti c comploteaz sau s fie chemati si ntrebati: Ce-ati discutat acolo? De frica Securittii oamenii se fereau unii de altii cci se temeau de eventuale anchete securiste.
563
Dimpotriv, la Trnveni si Aiud, dup sedintele de la protopopiat, mergeam la cel mai bun restaurant din localitate si ne asezam la 5-6 mese, la care consumam cte ceva, dup caz, dar aveam prilejul s discutm unii cu altii, s ne mutm de la o mas la alta si s discutm cu cine voiam din cei prezenti. Aceasta constituia un bun prilej de a ne cunoaste si a ne mprieteni, prilej care aici lipsea. Din nevoia unor slujbe comune am tinut strnse raporturi de apropiere reciproc cu preotul Nicolae Tendeleu de la Budesti, preot credincios si foarte corect si primitor de oaspeti, mai ales c sotia lui Maria, era energic si o excelent gospodin si cu preotul Victor Stan de la Aninoasa, preot distins si cu mult suflet. Fr s ndrznesc s spun c eram prieteni buni, suntem destul de apropiati sufleteste. Deci n aceast cutare nici ntre preoti nu am gsit omul cu care s pot discuta orice si s-l numesc prieten adevrat. Desigur erau unii care puteau fi, dar nu era cu putint de a-i descoperi.
Perchezitie inopinat
Dup doi ani de sedere la Vldiceni, n care am avut timp s m ocup destul de mult cu vindecri prin medicina empiric, cci am descoperit plante noi pe care nu le gsisem n Ardeal, eram vizitat de unii bolnavi si mai ales bolnave din
564
satele vecine si chiar de mai departe. Securitatea temndu-se de cine stie ce, a ordonat o perchezitie. Doi ofiteri, locotenentul major A. si un cpitan de militie, au sosit ntr-o dimineat cu ordinul pentru perchezitie. Au chemat doi vecini ca martori si n fata lor au rscolit toat casa. Au cercetat toate crtile, pe unele fil cu fil, toat corespondenta au controlat-o destul de amnuntit, toate camerele, precum si grdina, cotetele porcilor si ale ginilor. La urm au fcut un proces-verbal pe care l-au semnat si martorii. Nu au gsit nimic incriminabil. Urma acum s viziteze si apartamentul din Piatra, care era aproape gol. Cum trecuse de amiaz i-am poftit la prnz, cu ce se va fi gsit. Am mncat brnz zvntat, slnin, ou fierte cu ardei, ceap, usturoi, tuic de 400 si vin. S-a mncat pe ndelete si fireste, la mas s-au mai discutat lucruri fr important. Dup prnz am plecat cu masina lor la Piatra. Au fcut o scurt cercetare a apartamentului, care fiind cu o mobil sumar si cteva crti si nimic altceva, nu le-a dat mult de lucru. Au ncheiat un nou proces-verbal si au plecat fr smi fi fcut vreo observatie pentru vreo abatere. Ne-am desprtit omeneste, n bune conditii cum s-ar zice. Deci trezeam bnuieli si de aici a urmat perchezitia, care e un act foarte neplcut pentru cel care l suport si pentru
565
autoritatea lui ntre oameni.

Supravegherea
Cile de supraveghere ale Securittii sunt multe si variate. Poti fi supravegheat prin oricine, dar de obicei Securitatea recurge la cei mai apropiati. Mi-am dat seama repede c protopopul meu l-a corupt si captat repede pe dasclulVasile Mihil. ns nu avea ce spune de ru. Dar amgindu-l ipso facto, prestigiul meu era atins. Totusi, desi i se va fi cerut, nu am simtit c pe directia aceasta ar fi fost un mincinos si ru voitor. Neputnd face altfel am tinut raporturi normale cu el pn la pensionare. ntr-o zi, ca din ntmplare mi-a iesit n fat subinginerul Gheorghe Juncu, cunoscut de la mina Baia Sprie, unde a ajuns maistru principal. Acolo s-a avut bine cu autorittile, dar a fost un bun camarad. A ajutat pe multi n munc. Inteligent si cu o vdit suplete de spirit, va fi dat cteva informatii despre altii cnd i s-a cerut, dar nu l-am crezut capabil s fac ru. i acum a aprut n Piatra, unde locuia cu sotia sa doctorit si cu doi copii. Lucra la proiectri. Discutnd de una de alta, ndat am nteles unde se gseste. Aceasta mai ales din felul de a-l prezenta pe Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ca pe un tortionar la Pitesti. El nu vedea marea si exceptionala lui fort moral cu care s-a putut
566
desprinde din grupul de btusi, inteligenta lui deosebit prin care a ncercat s-l implice n procesul ce se fcea btusilor pe Nicolski, criminalul ce pregtise si condusese reeducarea la Pitesti, lucru ce l-a scos din proces. i apoi faptele lui de dup aceea ca profesor, curajul cu adevrat nebunesc n combaterea doctrinei comuniste, pe care nimeni nu l-a avut n acest grad nalt si care a dus la a doua lui arestare. Am ntretinut tot timpul bune relatii cu Juncu pn la moartea lui, fr s las vreodat s se nteleag c am nteles situatia lui real de informator. Cu el am bgat lumina electric n bisericile din Vldiceni si Drloaia. El a fcut planul. Era un bun tehnician. ntr-o zi eram cu Juncu la restaurantul Ceahlul unde mncam si beam o jumtate de vin. Eram supravegheati. Stteam de vorb dar dup un timp, cpitanul ce-mi fcuse perchezitia cu locotenentul major A. se prezent la masa noastr, ne salut si ceru voie s se aseze. L-am poftit si ncepu s ne spun: - V priveam atent si v-am fotografiat. - Foarte bine, am rspuns eu, v multumesc. Iat noi ne cunoastem de mult, suntem camarazi si nu am fcut nc o fotografie mpreun, dar bine c ati fcut una dumneavoastr. V rog s ne dati si nou cte una. Securitatea conta totdeauna pe intimidarea oamenilor, dar un rspuns ca acesta i dezarmeaz.
567
Cum nepotul meu Mitic depsise orice msur, n al treilea an de sedere a mea la Vldiceni am hotrt s o rup cu el. Am spus-o aceasta preotului Tendeleu si cntretului dup un slujb fcut mpreun. Dar ei s-au ndoit si au spus c nu cred ca voi avea acest curaj. Le-am spus: Acceptarea n continuare a supravegherii mele de ctre nepotul corupt si betivan e insuportabil. Mai ales c a ndrznit s-mi arunce amenintarea c depinde de el dac voi mai fi preot sau nu. Am luat acum hotrrea s o rup definitiv cu el si s nu-l mai recunosc ca nepot al meu. Cci prin ceea ce face nici nu mai este. Ei s-au ndoit. Iar eu le-am spus : - Bine ! v dovedesc la prima ocazie. Ei au zis: - Pariem c nu vei putea face asta. - Ba da, am zis. - Pe orice, au zis ei. - Nu, pe ceva concret, am replicat. Pe zece litri de vin. - Bine, au rspuns. i am pariat. Nepotul sosise ntr-o zi cnd eu nu eram acas, iar preoteasa era la Iasi. Trsese la o femeie vecin cu casa parohial. Am auzit c a venit si n drum am luat pe paznicul de noapte al satului, care era cu o bt n mn. Nepotul mi-a iesit n cale, dar cnd l-a vzut pe paznic cu bta n mn s-a speriat.
568
Eu i-am spus : - Nu te bat precum ai merita, dar bunul meu nepot, cu mare regret trebuie s-ti spun c din clipa aceasta nu te mai pot considera nepotul meu. Examineaz-ti situatia, mediteaz singur n liniste, vezi ct ai deczut si ntelege c mi-e cu neputint s te mai consider nepotul meu. Deci orice legtur dintre noi s-a rupt. Pentru tine eu nu mai sunt unchiul si doresc s nu ne mai vedem. i dac peste ani, voi auzi c te-ai pocit si esti alt om, atunci voi reexamina situatia raporturilor mele cu tine. Acum pleac! El a spus: - Unchiule hai s mergem n cas s-ti explic si s vorbim ntre noi, cci cuvintele ce i le-am spus le-am rostit n fata pzitorului. - Nu e nevoie de nici o explicatie, i-am zis. Regret mult c fiind n temnit nu m-am putut ocupa de educarea ta. Promiteai a fi un bun copil. Acum e trziu si esti cum si tu te vezi. Pleac imediat! Unii oameni de aici au auzit ce faci si sunt revoltati, ar putea s te bat, dar nu doresc asta. Iat, paznicul te va conduce pn la iesirea din sat, ca s nu ti se ntmple ceva ru. Rmne s-ti rsplteasc Dumnezeu. i a plecat.
Reactiunea
Cei ce au cunoscut cazul Mitic dintre oamenii din

569
sat, s-au bucurat c am scpat de el. Printele Tendeleu m-a felicitat pentru rezolvarea cazului asa cum i l-am descris si sotia lui Maria, indignat de purtarea lui Mitic, s-a bucurat foarte mult. Dar printele Tendeleu se ndoi c mi voi putea tine hotrrea si eu i-am spus: Pariul rmne valabil numai dac nu m dezic cel putin un an. La cteva zile a sosit la Vldiceni supraveghetorul meu, ofiterul A. Dup ce afl de la mine cum a fost desprtirea, mi spuse: - Ati fost foarte aspru printe, desi stiam ca aveati si unele obligatii fat de el si de mama lui. Cred c ar trebui s reveniti. I-am spus: - Hotrrea mea e definitiv. Faptele lui nu-mi mai permit s-l socotesc c pe un nepot. El v serveste pe dumneavoastr, mnnc la mine si tot eu l pltesc de cte ori vine aici. E ceva ilogic, imoral si chiar monstruos. Domnul ofiter A. nu a mai struit. Dar peste vreo dou sptmni am primit o scrisoare de la nepot, plin de insulte. Ma uimit, l stiam ticlos dar nu n gradul n care se arta. ntre altele mi-a spus c m blestem pn la al saptelea neam, c am spurcat biserica din Vldiceni nct nici un sobor de 70 de preoti clugri nu ar putea s o resfinteasc, c mi-am nsusit n temnit cele mai rele nvtminte de la
570
detinutii politici si de la cei de drept comun, c un clugr cruia i-a povestit cine sunt, i-a spus: Cum l mai poate rbda cerul pe acest om blestemat? Deci eram unul dintre cei mai ri oameni de pe pmnt dup prerea nepotului meu. Dup vreo lun, la o nou ntlnire cu supraveghetorul meu, acesta m-a ntrebat dac am luat hotrrea de a reveni, c ar fi foarte bine dac as face-o. Am scos scrisoarea si i-am dat so citeasc. Cred c s-a mirat n sinea sa. L-am ntrebat: Mai permite aceast scrisoare, dup cele ntmplate, revenirea? Atitudini la procesul de ateizare de la noi.
Regimul mergea cu pasi mari spre ateizarea poporului romn. Cuvntul Dumnezeu sau Doamne trebuia evitat, nlocuit sau nefolosit n vorbire. Ni se restrngea spatiul de folosire numai n biserici si n casele de cult. Copiii nu trebuiau s mai stie de ele.
Copiilor la scoal a nceput s li se spun: Printii vostri au rmas napoi, voi mergeti nainte n timpul cel nou. Voi sunteti evoluati, ati nvtat carte mergeti n pas cu stiinta, care ne d explicatii despre toate fenomenele din univers. De aceea, voi nu trebuie s mai ascultati de printii vostri cnd v ndeamn s v rugati sau s cititi Biblia. Ei sunt niste ntrziati, iar voi stiti c nu exist Dumnezeu.
571
Se crea astfel o prpastie ntre printi si copii. Printii nu-i mai ntelegeau bine pe copii, iar copiii nu-i mai ntelegeau pe printi. Cci printii n judecarea unor fapte si ntmplri se conduceau dup credinta lor, care era ndreptarul dup care se orientau. Dar copii nu mai aveau acest ndreptar si se conduceau dup nvtturile pe care le primeau. Toat societatea era chemat s-si nsuseasc spiritul nou. Cei ce nu se ncadrau aici trebuiau a fi priviti ca niste anacronici. Se lucra cu mult perfidie. Chiar preotii trebuiau dusi cu presul si ntr-o zi s se gseasc, pe nesimtite, pe alt domeniu dect al teologiei si al sfintei Biserici, furati de pe terenul lor. Vreo 7-8 tineri au fost luati si pusi s publice niste eseuri filozofice n care s combat religia n fundamentele ei. S-au fcut si cteva traduceri de crti cu atitudini negative fat de religie. Din fericire n-au fost prea destepti si n-au avut prea mult fort, ns totusi cucereau. eful ateizrii la noi se pare c a fost Victor Kernback. El a scris cteva crti pe un teren putin explorat: miturile astrale. A publicat o carte fantastic Enigmele miturilor astrale, care a avut un mare rsunet n opinia public a intelectualilor romni. n ea se spunea c omul n-a avut religie la ncepu, c ideea de Dumnezeu e adus pe Pmnt de niste astronauti ce au venit cu niste astronave de pe alte planete, fiind foarte evoluati stiintific si tehnic. Cum veneau de sus, din cer,
572
lumea le-a zis dumnezeu. Domnul Hristos nsusi ar fi fost un astfel de astronaut, iar crestinismul ar fi o seam de mituri vechi suprapuse si ajustate de Biseric. Kernback vine cu multe date, e tob de carte. Scopul crtii se deduce. Ea a sedus pe multi care nu aveau o cultur teologic. Cnd vedeam ce se petrece eram profund ntristat. Cum s le combati? N-aveai voie si scrisul nu ti l-ar fi publicat nimeni. Nu erau greu de combtut, fiindc erau pe un teren fals si subred. Nu puteam suporta. Sufeream. Le-am combtut oral n tren, n autobuze, la unele mese. Iar pe Kernback am nceput sl combat total scriind o carte pentru restabilirea adevrului, o carte care nu era nc gata cnd mi-a luat-o Securitatea de la Bucuresti. Toat explicatia fantasmagoric care prin decantarea Kernback, mitul era prezentat ca adevr si adevrul ca mit, am rsturnat-o total si adevrul repus n drepturi. Mi-am zis: Chiar dac nu se poate publica acum cartea mea, s se vad cel putin adevrul n aceast problem. Cum se falsifica gndirea tineretului sub ochii nostri, am cugetat: Cum am putea opri acest proces ? Prin ce? Am dat de o carte bun: Hristos si tineretul, scris de un mare teolog si predicator ungur, Tihomir Toth. Ea era publicat n Apus n cteva limbi de mare circulatie. Am dat de textul francez. Am nceput s lucrez cu fervoare la traducerea ei. n
573
vreo nou luni era tradus. Era o bucurie, o hran minunat pentru tineret: predici scurte, inteligente si pline de miez. Din nefericire, desi salvat de Securitate, ea a fost furat n anii din urm. Mai nti a fost luat primul caiet, iar mai apoi cel de-al al doilea caiet studentesc, care nu era plin. Att era cartea. Ea ar fi foarte necesar azi n Romnia. i tot n scopul aprrii religiei am tradus cartea lui Raimond Moody Jr.(?) Viata de dup moarte, nu dup originalul englez, ci dup traducerea n limba francez a lui Paul Misraki. Desi cartea e util, totusi e mai putin important dect Hristos si tineretul.
Relatiile cu lumea
Veniturile parohiale n Vldiceni erau minime, iar din grdin afar de zarzavaturi, porumb si cartofi, celelalte fructe si via erau furate n cea mai mare parte. Oamenii erau sraci. Din mil de ei n-am urcat taxele la diferite slujbe particulare: un botez era 25 de lei, cununia si nmormntarea cte 50 lei, contributia anual 50 de lei. Cred c erau cele mai mici taxe din ar fi foarte bine ar fi foarte bine Mitropolie. Triam modest dar relatiile cu lumea din ambele sate erau tot mai bune. Cu timpul au nceput s vin la mine pentru servicii ct si pentru nevoi de sntate cu vindecri cu plante, tot mai mult lume. Nu am fixat nici o tax pentru servicii, ddea fiecare
574
ct voia iar dac ddea o sum ce mi se prea prea mare, i ddeam napoi. Unele persoane nu vroiau s ia restul, spunnd c nu primeste Dumnezeu rugciunea dac nu-i bine pltit. Iar eu le spuneam: Dumnezeu nu primeste rugciunea dac ti iau prea multi bani pentru ea, nu dac nu mi dai o sum prea mic, iar dac am avea alte mijloace de existent n-ar trebui s lum nimic. Pentru consultatiile cu caracter medical nu luam ns nici un ban. mi ziceam: Sunt un om pctos, mcar unele acte s le fac fr bani, pentru iertarea multelor mele pcate. Totusi unii din acestia, uneori, dac nu primeam bani pe consultatiile medicale, lsau cte un pomelnic s m rog pentru ei. n cel de al patrulea an de la mutarea mea la Vldiceni, mai n toat ziua aveam lume strin la diferite servicii religioase. Aceasta crea temeri, bnuieli. Protopopul mi recomanda s m pensionez, motivnd c e n interesul meu aceasta. Eu i-am spus: Va fi prea mic pensia pentru c-mi lipsesc cei 22 de ani si jumtate ct am fcut nchisoare. Protopopul Ion Pricop a struit, ns si eu lam ntrebat: - De ce? - Nu esti iubit. N-ai iubirea autorittii de stat. - Sunt indezirabil? i el a rspuns cu rutate: - Da esti indezirabil!
575
- Bine c am simpatia oamenilor care m intereseaz mai mult dect alte simpatii. Dup aceasta maiorul securist Alexandru Onu, un om cumsecade de altfel, m-a ntrebat: - Ce zice protopopul? - Mi-a propus pensionarea. - i dumneata ce ai rspuns? - Eu n-am vrut s nghit jumara pe care mi-a ntins-o, so nghit el dac-i convine. Deci se artau semne rele. Protopopul era diapazonul. n acest timp supravegherea Securittii se nteti. Eram chemat mai des s dau declaratii si s justific eventualele drumuri pe care le-am fcut la Iasi sau Sibiu, cu cine si ce am vorbit. Toate acestea erau foarte neplcute, obositoare si mi mncau timpul. La aceste ntlniri la Securitate de multe ori era si colonelul Stanciu, ofiterul ce conducea sectorul legionar. Era un om distins, cu un stil ales, loial ntru totul serviciului su dar obiectiv si neabuziv. Vedeam n el omul cu un nivel mai ridicat dect la cei mai multi securisti pe care i-am cunoscut, cu o intentie interioar de a ajuta si de a nu asupri, fr a-si nclca obligatiile oficiale. Era un om cinstit si demn, care stia s respecte si s recunoasc cinstea si demnitatea altora. n cadrul Securittii cred c era un om deosebit, condus de un gnd si o dorint de bine. Poate o exceptie.
576
Nici securistul A. nu m silea s scriu ceva ce nu s-a ntmplat deoarece stia ca voi refuza. Era totusi foarte exigent, as spune chiar exces de zel. Au gsit prilejul s m supravegheze prin telefon. Am fcut cerere pentru telefon si am plecat la bi la Bazna. Peste o lun cnd m-am ntors cererea era aprobat si mai erau si dou avize s m prezint s primesc telefonul. n acest timp erau unii n blocul meu si chiar pe scara mea care de 4-5 ani asteptau rezolvarea cererii lor pentru telefon. Asa c vznd cum stau lucrurile, m-am ntrebat: cine are mai mult nevoie de telefonul meu? Eu sau Securitatea? Dar Securitatea a gsit un mijloc mai simplu de supraveghere. Cu chei false intrau n apartament cnd eu si sotia era plecat (sttea mai mult la Iasi), si pziti de agenti de pe scar controlau ce voiau si ct voiau. Mai ales dup pensionarea mea intrau des n apartament. Uneori au dormit acolo si am gsit o dat patul nefcut. uic era, cci eu fceam 50-80 de litri anual si rar gustam un phrel. Trebuie s spun c nu am constatat niciodat vreun furt al vreunui obiect din cas, toate rmneau la locul lor. Am constatat de vreo trei ori lipsa cte unei sticle cu un preparat pentru vindecarea mai ales a femeilor. Era fcut dintr-o rdcin de culoare rosie a stnjenelului galben de balt din familia irisilor si care popular se numea papura rosie, sau plant pentru vatmtur. Ea vindeca anexita, leucoreea, regla ciclul
577
femeilor, vindeca neputinta de a rmne nsrcinat, dac femeia nu era steril, neputinta de a purta sarcina, precum si unele boli de stomac. Preparatul l fceam din 5-7 rdcini, curtite bine si tiate n volumul a 2-3 cutii de chibrituri, le puneam ntr-o sticl cu tuic de prune sau de drojdie de cel putin 40, unde stteau 12 zile dup care preparatul era gata. El se ddea pacientei s bea zilnic de trei ori pe zi cte 15 - 20 grame nainte de mas cu 5 minute. Orice buturi alcoolice erau interzise n acest timp, precum si mncrurile prea condimentate si cafeaua. Rdcina trebuia scoas timpuriu primvara, ca sucurile din ea s nu se ridice si s hrneasc planta n dezvoltare, sau n septembrie, dup ce planta a nflorit si a fcut seminte, cnd principiile ei active si binefctoare se ntorc ca ntr-un depozit n rdcin. Am presupus c sticlele ce le luau o fceau cu scopul s le examineze, s le verifice dac sunt cu efectul asteptat si nu sunt cumva vtmtoare. Dar ele erau verificate printr-o practic strveche a medicinii empirice practicat de babe si transmis poate de mii de ani. Comunistii de la noi considerndu-se atotstiutori si condusi numai de stiint, au interzis practica medicini empirice, considernd-o superstitie, nestiintific si chiar vtmtoare. Astfel babele de la noi speriate n-au mai transmis-o si firul unor tratamente strvechi, traditionale, s-a ntrerupt spre pagub snttii si a stiintei, cci ele stiau s vindece chiar si cancerul la
578
metastaz. Niciodat nu am fcut vreo aluzie organelor Securittii c ar fi luat astfel de sticle, ca s nu complic lucrurile si s nu fiu condamnat pentru ultragiu. Pe de alt parte socoteam c eventual puteau fi luate de persoana de pe scara cu care intrau n apartament. Oricum sticlele respective si unele crti lipseau. Am schimbat yala. Zadarnic. Am dat unui tehnician s fac un lact cu un adaos secret. Totul a fost de prisos. n apartament se intra n continuare. Securitatea stia ce se discuta n cas chiar dac radioul era pus la maxim. Microfoanele puse si telefonul le spuneau tot. Eram deci bine pzit. Perchezitie de la Bucuresti cu anchet aproape sase luni. Securitatea ngrijorat c pe msur ce trecea timpul, numrul celor ce veneau la mine din alte sate crestea, desi nu fceam nici un act ilegal, a considerat c e momentul s intervin. Astfel ntr-o zi prin iulie 1976, au dat buzna peste mine sapte securisti. Numai pe doi i-am identificat ca fiind din Piatra, restul erau din Bucuresti condusi de colonelul Florea. Au nceput o perchezitie asidu foarte amnuntit, crtile erau verificate foaie cu foaie. Au cercetat toat corespondenta si au cutat toate caietele mele. Au luat un
579
caiet studentesc, jurnal al evenimentelor, au luat caietul cu cele sase predici dogmatice pe care le-am scris n combaterea lui Kernback, aproape o carte, cu justificarea: Acestea se confisc!; n vlmseal nu stiu dac au luat vreo alt carte. Apoi a urmat o anchet n care mai toti au pus unele ntrebri. Au luat si alte caiete mpreun cu toat corespondenta pe care o primisem n doi ani de zile. Nu s-a ncheiat nici un proces verbal si nici nu au fost chemati martori la perchezitie. Seara au plecat. A doua zi cei mai multi dintre ofiteri nu mai erau. Eu ns am plecat cu colonelul Florea la Brgoani, mpreun cu nc unul sau doi ofiteri unde colonelul chemase unele persoane cunoscute ca s dea referinte despre mine: ce face si cum lucreaz preotul sta? Nu a primit dect referinte bune, iar cnd unii ncercau s m apere mai cu aplomb s-a nfuriat. A aflat c pentru unele slujbe particulare ce le fceam nu le luam dect 10 sau 20 de lei. Se temea c exploatez poporul. Totusi, mi-a fcut observatii c e mult s iei 10-20 de lei la un om srac. Dup ce a aflat c de la unii sraci nu luam nimic s-a mai potolit cci la nceput era foarte nfuriat. Mi-a luat o declaratie si m-au adus acas. A doua zi, anchet la Securitatea din Piatra, condus de colonelul Florea. Erau de fat si alti ofiteri din grupul de la Bucuresti. ntrebrile au fost foarte variate. Am rspuns linistit si foarte retinut. ntre ofiteri era acum si locotenent-colonelul Gelu Ionescu. Acesta
580
m-a ntrebat ce mai stiu despre Radu Gyr. Am rspuns: nc nainte de eliberare n-am mai avut nici o relatie cu dnsul iar acum nu stiu dac mai trieste. tiu c era bolnav de intestine. Mai stiu c la reeducare ar fi declarat c peste trecutul su aseaz un lact greu. Colonelul Florea mi-a spus: Esti la dispozitia noastr, dar nu-ti conturbm programul ti faci toate serviciile si noi venim s te lum cnd esti liber. D o declaratie despre unii legionari cunoscuti. n descriere prezint mai ales notele negative ale lor. Asta s-o faci acas. i m-au adus acas. Am fcut declaratia, prezentnd foarte pe scurt, pe lng Radu Gyr, nc vreo zece persoane. n linii mari am artat tendintele lor spre cultur, iubirea Patriei, detasarea de interesele personale si curtenia lor sufleteasc. Dar nu am scris la nici unul vreo not negativ. Dup dou zile sunt dus la Roman cu o masin a Securittii. Singur ntr-o camer. Apare colonelul Florea. E un om bine legat, frumos, robust si cu o musculatur foarte dezvoltat. Dup ce l salut, ridicndu-m n picioare, dnsul mi spune: - D-mi declaratia de acas. I-o dau si s-a dus cu ea n alt birou si lsndu-m singur. Cnd dup vreo 30 de minute s-a ntors, m-a ntrebat:
581
- Cum legionarii n-au defecte? Sunt ngeri? Cum de iai prezentat pe toti asa? O s te ncadrm la ajutor legionar si o s te condamnm pentru asta. Eu am spus: - Asa i-am cunoscut eu, tot ce am spus e adevr. Nu sunt ngeri si s-ar putea s aib si prti negative, dar eu nu am descoperit asa ceva la ei. - Vd c vorbesti de o influent gyrian la unii, a zis colonelul. - Da! i-am zis. Radu Gyr a avut o influent favorabil asupra multor detinuti de orice nuant ar fi fost ei. Blndetea si linistea lui a transmis-o multora. El a nsemnat pentru multi un punct de orientare, un ndemn spre a suporta temnita la nltime fr josnicii, cu demnitate si onoare. Dar n-a ndemnat pe nimeni la rzbunri sau la vreun act criminal. n el se ascunde lupttorul crestin blnd, senin, viteaz iubitor de Patrie, iubitor de Dumnezeu, iubitor de oameni. - i tu cum esti? m-a ntrebat. - Eu? Un om fr valoare, tot crestin dar la limite mici, fr fapte care s m fi impus cumva n atentia altora, adic un om comun. - Avem de lucru azi, a precizat el. - E smbt, am zis, si smbta sunt trei ceasuri rele. - He-hei! Ai vrea tu, nu sunt trei ci cinci, cci attea te tin, cinci ore.
582
i a nceput ancheta. Nu mai stiu ce a fost. tiu c a fcut unele aluzii la preoti si a spus: - O s v lsm fr oameni, n-o s mai aveti influent asupra lor, i comunizm. Deja copiii sunt n minile noastre. Lumea nu va mai crede n Dumnezeu si voi veti fi de prisos. La acestea eu am replicat: - i oare va fi mai bine? V-ati gndit la asta? nc nu sa cunoscut pn acum o societate fr Dumnezeu. - Se va vedea! a rspuns el. Examina jurnalul ce-l luase de la mine. Mi-am dat seama c l citise deja. Struia asupra cte unui text si eu ddeam explicatii. Jurnalul a fost scris cu mult prudent, c dac cumva ar fi czut n mna lor s nu-mi ia gtul. Nu era dusmnos, dar nici de laud. Fcusem n el unele concesii spre a putea strecura unele idei ce consideram c trebuie neaprat spuse. L-a nfuriat un loc din jurnal si zbiernd a ridicat pumnul s m loveasc cci eram lng el. I-am explicat sensul care nu era cel pe care-l dduse el si s-a potolit. Am mers nainte cu alte ntrebri pe care le-am uitat. La un moment dat a nceput s se nfurie din nou. Era mai la distant, cu bratele goale din care se artau muschii lui tari, si se apropia lent de mine. Parc si pregtea pumnii sau numai simula. Dar cnd era la un pas de mine a sunat telefonul. Dup o convorbire scurt de 2-3 minute a plecat si m-a lsat din nou singur n sal. S-a ntors
583
abia dup vreo 30 de minute. n lipsa lui cugetam: Ce-ar fi dac lovindu-m ceva mai tare cu pumnul m-ar trimite pe lumea cealalt, fr s vrea, cum l-au trimis pe episcopul greco-catolic Aftenie de la Bucuresti, care lovit prea tare cu bastonul de cauciuc n cap a murit ndat? S-ar uita la mine ca la o masc, cu regret. Rdcinile vietii mele stau acum numai n cteva fire care repede se rup, si m-ar scpa de aceste anchete afurisite. Dar cnd s-a ntors, domnul colonel Florea era linistit. Mi-a mai pus, plictisit cteva ntrebri si eram gata. Trecuser cinci ore. Un ofiter m-a dus cu masina la Vldiceni. A doua zi era Duminic si aveam serviciu divin. * * * Dup dou zile eram iar n masin cu cinci securisti, ntre care si locotenent-colonelul Stanciu. Mergeam la Roman la Securitate. Ancheta singur. Apoi apare distinsul preot Nicolae Pslaru, prieten de-al meu, care sttea n picioare lng mine. Ne-a pus multe ntrebri la amndoi. Dac ne-am mai ntlnit, ce-am discutat, ce-am ,,complotat. ntrebrile veneau una dup alta, n avalanse. Rspundeam n liniste, domol si fr precipitare. Dup un timp s-au retras si ne-au spus: puteti vorbi, sunteti prieteni.
584
Rmasi singuri, l-am mbrtisat pe Pslaru. El era ngrijorat ca si mine. M-a ntrebat: - Ei! Ce e ? Ai fcut ceva ? - Nu ! Absolut nimic. Dar tu ? - Nici eu! - E de nenteles, a spus el. - Nu tocmai, am zis eu. Suntem niste ,,indezirabili. Asta e: in-de-zi-ra-bili. - i? ridic el din umeri. Ce va mai fi? - Anchete si neplceri, zic, ns ei stiu precis c suntem nevinovati. Ancheta e numai o form, dar ea s-ar putea s fie un nceput de multe necazuri. Suntem nevinovati si n conjunctura actual nu cred s ne bage n puscrie. Vorbeam foarte ncet. Dup un timp s-au ntors ofiterii. Dac retin bine, unul a spus: - Vedeti ct suntem de amabili? V lsm s vorbiti ntre voi. - V multumim, am rspuns. Bnuiam c n jur erau puse microfoane pentru a nregistra discutia noastr. Dar chiar vroiam s fie nregistrat, tocmai ca s aib o dovad de la noi c suntem nevinovati. Apoi am continuat ancheta si cu ofiterii din Roman. Ne-au pus ntrebri mai ales despre relatiile noastre. N-am tgduit c am ntretinut bune relatii si c ne-am ntlnit de cteva ori la
585
Pslaru acas. Cred c stiau si vroiau s afle msura n care suntem sinceri. Supraveghetorul meu A. m-a dus cu masina la Vldiceni. Conducea cu o sigurant deosebit. Ancheta a continuat mereu, cel putin trei zile pe sptmn, la Piatra si la Roman. Am mai avut si alte ntlniri cu preotul Pslaru, om de mare credint si de o pregtire teologic remarcabil, predicator de nalt clas. Acas m aducea cnd cpitanul Alexandru Onu, avansat la gradul de maior n timpul anchetei cnd supraveghetorul meu A., avansat si el cpitan tot atunci. Cpitanul A. mi-a spus: - Dup perchezitia de la Vldiceni, unde ne-ai servit cu tuic si vin, lent pe drum ai fcut niste afirmatii pe care noi leam prins pe band de magnetofon. E bine s recunosti, a zis el. - Ce am putut spune? Maica Domnului! Cci eu nu depsesc msura la butur s nu stiu ce vorbesc. - Iat ce ai zis, a spus el: ,,Mota si Marin au luptat n Spania contra comunistilor, ei sunt niste eroi crestini, niste martiri sfinti. Biserica va trebui s-i declare sfinti. Cuvintele sunt nregistrate de noi. Cel mai bine e s recunosti, s dai dovad de sinceritate si s-ti usurezi situatia. Eu am rspuns: - Niciodat nu am spus aceste cuvinte. i nu le-am spus pentru c nu erau n mintea mea, iar ce nu e n minte nici beat si
586
nici mcar n vis nu le pot spune. Nu-mi cereti s recunosc ce nu-mi apartine. - Zadarnic tgduiesti, mi-a zis. Le avem pe band. - Domnule cpitan, eu nu v cer s aveti bunvoint fat de mine. Aveti ceva contra mea, folositi. Nu e nevoie s recunosc eu, vorbeste dovada dumneavoastr si e destul. - tiu, a zis, dar mai bine e s recunosti dumneata. ase sptmni a struit s m conving s recunosc aceasta si la fiecare ocazie m-a agresat cu aceasta, pn ce enervat i-am spus: - Iertati-m si nu v suprati, dar struinta pe aceast linie arat o deformare profesional. Folositi dovada dumneavoastr contra mea si lsati-m n pace. Nu s-a suprat si a spus: - i totusi e mai bine pentru dumneata s-ti recunosti declaratia nregistrat de noi. Dar dup aceasta n-a mai struit pe directia ce pornise. Ma mirat tenacitatea lui. Poate folosea si sugestia, cci m privea fix. Dar eram sigur c nervii mei erau mai tari dect ai lui, si nici cu sugestia, nici cu hipnotismul nu m putea dobor. n continuare, mereu anchete, dar nu ntotdeauna cu colonelul Florea. Acesta de la primele anchete mi-a spus: tovarsul Ion Stnescu, seful Securittii, tine mult la Mitic, nepotul dumitale, iar ruperea raporturilor cu el cred c a fost a greseal care se poate repara.
587
Am rspuns: - Eu nu am nici o obligatie fat de domnul Stnescu. Dac-l iubeste pe Mitic, nepotul meu, are desigur motivele domniei sale. Iubeasc-l n pace. Dar si eu am motivele mele s nu-l iubesc. Revenind asupra hotrrii mele ar nsemna ca s se mentin situatia stupid ca acest om s slujeasc Securitatea, dar s-l pltesc eu, pe el care a devenit astfel dusmanul meu. Ar fi un nonsens. Adaug c si alti ofiteri au struit s reiau relatiile cu acest nepot deformat, dar nu m-au clintit din hotrrea mea. ntr-o zi, maiorul Onu mi-a spus: vei vorbi ndat cu un general venit de la Bucuresti, care e ntr-o inspectie la noi. M-a introdus. n fat aveam un civil cam la 60 de ani, mai btrn dect ofiterii cu care avusesem de-a face. Dar ntrebrile lui mi s-au prut lipsite de sens si chiar stupide. Nici unul dintre ofiterii ce m anchetaser nu dovediser atta ngustime si incapacitate. Pentru mine el a fost o deceptie si totusi el, mrginitul, comanda pe altii. Ca s m verifice, maiorul Alexandru Onu a fost trimis n Ardeal peste tot pe unde am lucrat ca s adune date despre mine. A venit cu vreo 300 de declaratii luate de la diferite persoane. Din cele aduse am dedus c numai vreo sapte erau potrivnice mie. Am presupus c persoanele ce le-au dat au fost intimidate si au fcut cum li s-a cerut ntors dup vreo lun, maiorul Onu m-a chemat, mi-a spus
588
c a adus sute de declaratii privitoare la mine. Mi-a artat si o declaratie a prietenului meu, preotul Constantin Crisan. Acesta se pensionase cu trei ani naintea mea si petrecea Sfintele Srbtori ale Pastilor si Crciunului la mine, timp n care noi discutam multe lucruri. n aceast declaratie, printele Crisan, fost lector comunist la Bacu, spunea c vizitele lui la mine au avut si scopul instruirii mele n principiile comunismului si societtii actuale. Declaratiile lui m-au uimit. Maiorul Onu a scris o declaratie n care confirma cele spuse de printele Crisan. M-a invitat s o semnez. Eu i-am spus: - Nu o pot semna. Dumneata ai scris-o, dumneata semneaz-o. Eu n-o semnez. - De ce? m-a ntrebat. - Fiindc lucrurile nu au stat asa. Dac printele Crisan mi-ar fi spus mie c vine s m nvete comunismul, s m instruiasc si m educe n comunism, l-as fi dat imediat pe us afar. Eu eram deja instruit si reeducat din temnit, eram la curent cu problemele zilei, mi fceam pas cu pas si zi de zi instruirea si nu era nevoie s m instruiasc cineva. Cred c putini colegi din Romnia erau instruiti n problemele comunismului ca mine, care i-am citit pe doctrinarii comunismului, precum si pe Nicolae Berdiaev cel care-i combate, si citesc zilnic Scnteia si unele reviste comuniste de la noi.
589
Onu n-a mai struit si mi-a spus: - Scrie atunci dumneata declaratia asa cum stii c au fost lucrurile. Am nceput s scriu declaratia spunnd c nu era nevoie s m instruiasc cineva n comunism, c eram deja instruit cnd a venit printele Crisan la mine. Mi-am dat repede seama c aici e o curs si evitam s cad n ea. Recunoscnd cele spuse de printele Crisan, Securitatea ar fi spus: sta nu e reeducat, nu are ce cuta ntre noi; s-l mai bgm n temnit s se mai reeduce. Pe cnd scriam declaratia, maiorul Onu m-a lsat putin singur, si cnd terminasem n camer cpitanul A. foarte nfuriat. - De ce nu semnezi declaratia fcut de domnul maior Onu, care cuprinde cele spuse de printele Crisan, prietenul tu? - Fiindc nu vreau. - De ce ? - Fiindc nu exprim adevrul si eu nu vreau s v mint pe dumneavoastr. Doriti s aflati ce a fost, atunci eu nu pot scrie ce n-a fost. Vreau s fiu cinstit cu dumneavoastr si s v spun adevrul. Nu vreau s v pun pe o pist gresit si mine s m acuzati c v-am purtat pe ci rtcite. Atunci, cu o furie necunoscut la el nc, a nceput s m insulte n tot felul c numai obligatia profesional l mai tine s aib o legtur cu mine; c sunt demn de dispretul lui, c el
590
respect legea si ca reprezentant al legii mi vorbeste, c el apr legea de netrebnici ca mine si multe altele. n furia lui rcnea puternic. Pe un ton mai ridicat ca de obicei i-am rspuns si eu asa: - i eu prin tot ce fac, prin serviciile mele si prin predicile si sfaturile mele, apr legea poate mai mult dect dumneata. C eu i ndemn s nu fure, s nu fac nici un ru nimnui, s respecte legile lui Dumnezeu precum si legile statului. Dar strigtele lui au atras atentia ofiterilor din camerele vecine de pe acel coridor, care au deschis usile s vad ce se ntmpl. Maiorul Onu a simtit si a deschis usa, pe care cpitanul A. a iesit vnt de mnie. Eu, suprat de cele ce se ntmplaser, mi-am revenit ndat si l-am ntrebat pe Onu : - Sunteti de acord cu atitudinea colegului dumneavoastr ? El a rspuns: - Nu. A doua zi a venit la anchet un maior de la Bacu. La ntlnirea cu mine, dup obisnuitul salut: S triti! el a zis : - Printe, nu fi suprat de ce s-a ntmplat ieri. Sunt si ntre noi ofiteri care nu rezist la unele anchete grele! - nteleg, am zis. Atunci de ce-i trimiteti la mine? Ancheta cu dnsul a durat vreo trei ore si a mers foarte civilizat si cinstit. N-a fortat nota dar si-a fcut datoria constiincios. Mi-am zis : iat oameni n Securitate care stiu nc
591
s fie oameni. Loiali serviciului, culti si capabili, neabuzivi si onesti sunt niste functionari foarte buni ai statului. Ancheta a durat pn n ianuarie, sptmn de sptmn, fr ntreruperea serviciilor mele religioase. Nimeni nu m-a lovit, desi atitudini agresive si invective au fost. Ofiterul A., si poate si Onu, nu mai retin exact, s-a dus si la Iasi la fiica mea Mariana si la ginerele meu pentru informatii. Au trebuit s ndure si ei o anchet din pricina mea. ntr-o sear colonelul Gelu Ionescu si maiorul Onu mi-au spus: - Dup ancheta noastr nu sunteti vinovati. Dosarul tu si al lui Pslaru sunt la Bacu pentru judecat. Mergem si struim s fie nchise. ns mai au si preotii de aici un cuvnt de spus. Te rugm s ai cu ei calmul pe care l-ai avut cu noi pn acum. Ei vor veni cu unele observatii. Eu am rspuns: - Numai s nu sar peste cal, c atunci m dau la ei. ,,Prelucrarea mea la protopopiatul din Piatra Neamt n data de 26.01.1977 Asadar la cteva zile sedint special la protopopiat. Am fost prevenit ca nu cumva s lipsesc. Nu stiam ce va fi. La sedint nu au venit numai preotii din protopopiatul Piatra Neamt, ci si ctiva preoti din protopopiatele Roman si Trgu
592
Neamt. Era prezent de la Centru, adic de la Mitropolia Moldovei, consilierul Rp. Protopopul Ioan Pricop, deschise sedinta si anunt c ea e pentru un caz deosebit si ndat d cuvntul consilierului judetean de partid, nsrcinat cu problemele religioase, Gheorghe Risipeanu, om tnr, cam de 40 de ani, cu studii de drept si de istorie. Acesta ncepe cu un cuvnt de laud pentru preotii nostri si frumosul lor rol n trecut si care si acum si fac datoria si sunt loiali statului. Dar avem unul care este altfel, lucru pentru care ne-am adunat acum n aceast sedint, preotul Grebenea. E aici? - Da! am rspuns eu tare. - Vd c e viguros, a adugat el. Iesi n fat ! a poruncit el. Am iesit si am vrut s sed, ca si ceilalti preoti si s iau note, dar el a spus: - Nu, stai n picioare, pentru respectul celor n fata crora te afli. Apoi a nceput un atac puternic contra legionarilor: Dusmanii regimului nostru - Grebenea a fost si a rmas legionar. El e putred tot din cap pn n picioare. Nimic bun n-a mai rmas ntr-nsul. E un om dusmnos si ru; e primejdios. El a propovduit rzboiul, numai s cad Partidul Comunist de la putere. A stricat tineretul prin spiritul si actiunile lui. i cu niste foi scoase din dosarul meu de la Securitate, fcndu-se c citeste din ele dar spunnd din burt ce poftea, voia s conving preotii c eu m-am ridicat si mpotriva ideii de libertate. Eu l-am ntrerupt strignd:
593
- Prea cucernici printi si frati v rog s-l controlati n ce citeste, c insinueaz. Fiindc n-am ndrznit s spun c minte cu nerusinare. Dar nici un coleg nu s-a dus s vad si s spun: Ia s vedem si noi pe ce baz l nvinuiti, ntr-att erau cu totii de intimidati. O teroare nedezlntuit fizic, dar prezent peste tot n judet, ca un duh ntunecat si nevzut se asezase peste suflete, retezndu-le pornirile si iesirile spre lumin si adevr precum si orice tendint de mpotrivire si de lupt. Dup ce Risipeanu mai continu ca s-i conving pe toti c sunt putred tot, conchise: - Socotesc c nu mai e demn s fac parte dintre dumneavoastr un om care v compromite. Fcndu-se stpn pe conducerea conferintei, mi-a dat mie cuvntul. Eu am nceput cam asa: - As fi dorit ca aceast conferint s se desfsoare astfel ca s simtim cu totii c stm sub egida Sfntului Duh. Dar atmosfera e ncrcat si acest lucru nu e posibil acum. Domnilor, mi se aduc acuze grave c am propovduit rzboiul si am stricat tineretul. Eu am trecut prin cercetrile Securittii timp de aproape sase luni, dup care dosarul meu s-a nchis. Dac eram vinovat de cele ce sunt acuzat acum, acestea le descoperea Securitatea si nu eram acum liber, aici. Cu adevrat am fost legionar, dar avntul tineretii mele de lupt pentru programul legionar l-am pltit cu carnea si
594
sngele meu timp de 22 de ani si jumtate si nu nteleg s fiu tras acum la rspundere pentru aceasta. Pe de alt parte nainte de eliberare am trecut printr-un proces de reeducare greu si de durat n urma cruia autoritatea m-a declarat reeducat. Cnd am iesit din temnit eram hotrt s lucrez astfel: ntr-o mn s am sfnta cruce si n cealalt steagul national. Cu alte cuvinte vroiam s lucrez pentru sfnta noastr Biseric si pentru Patria noastr, mbinnd munca pentru cele dou. i asa am lucrat tot timpul fr abatere. Risipeanu m-a ntrerupt: - Destul, las astea! Angajamente! i ctiva preoti din bnci au strigat si ei: - Angajamente, angajamente! Eu am rspuns: - Angajamentul pe care-l pot lua este acesta: m voi strdui s fac tot binele care mi-l permite puterile si vrsta. Risipeanu s-a adresat apoi preotilor: - Cine se nscrie la cuvnt? Spre uimirea mea s-au ridicat imediat vreo 27 de mini. Altdat se nscriau 10-15 insi, nu mai mult. Deci imediat li s-a dat cuvntul pe rnd si am nteles c aici nu sunt niste actiuni spontane, ci e ceva organizat. Toti care au luat cuvntul m-au atacat mai mult sau mai putin. Nici unul nu a spus nici un cuvnt n aprarea mea. Cei mai multi au pledat ideea c, ntruct nu mi-am fcut
595
autocritica, singur am iesit din rndurile lor si m-am exclus. Unu a spus si el c sunt putred de tot si c nimic bun nu se mai afl n mine. Altul a spus: Acest individ uit obligatiile fat de Statul nostru, e neloial etc. Un preot din alt protopopiat s-a exprimat cam asa: l vd n vrst, el trebuie s aib un salariu lunar de 3000 de lei si cu toate astea se ridic mpotriva stpnirii; nu mai merit s i se spun printe, este o bestie uman. Printele Ungureanu care mi arta mult prietenie si la ntlnirile noastre m sruta, prin declaratia lui mi-a produs cea mai mare durere. Dup o incursiune n trecut n care i-a criticat pe legionari, a zis: Printele Grebenea a venit n casa mea, am avut discutii intime cu el, dar pe urm m-a prt la Securitate. Toate le suportam cu strngere de inim si durere, dar fr o zguduire mare, cci mi-am dat seama de jocul ce se petrecea atunci si urmream evolutia psihologic a furtunii ce se dezlntuise atunci. ns declaratia printelui N. Ungureanu, om de o rar omenie, de mult bun simt si cu o frumoas pregtire teologic, a czut peste mine ca un trznet, ca o lovitur de mciuc dat n moalele capului. Ultimul cuvnt l-a avut protopopul Ioan Pricop care a spus: Precum vedeti, preotul Nicolae Grebenea nu e adaptat situatiei n care ne gsim; el nu mai poate face parte din corpul select al preotilor din protopopiatul nostru. A fost ntrebat si consilierul mitropolitan, prezent la sedint, Rp, care jenat parc de cele ce vzuse a zis: nalt Prea Sfintitul Mitropolit ne-a atras atentia ca s fim cu grij, c dac vine cineva ca preot din afara Mitropoliei noastre s nu fie
596
cumva necorespunztor. Regret c avem aici cazul acesta. mputernicitul si inspectorul judetean cu problemele religioase n-a scos un sigur cuvnt. Nici nu mai era nevoie: spuseser ceilalti tot. n cele din urm Risipeanu a spus: - Aceasta este o sedint cu usile nchise, e un caz special. Pstrati discretia. Cele discutate aici trebuie s rmn ntre noi si nu trebuie divulgate. Pe cnd asistentii se pregteau s plece, el a adugat: - Vreau s stau de vorb cu preotul Grebenea, n mod particular. Printele Rp a spus: - i eu la fel. M-a chemat lng sfintia sa si m-a ntrebat: - Ce spun nalt Prea Sfintitului? - Spuneti-i c voi veni la Iasi ca s-i explic lucrurile direct, i-am rspuns. Am impresia c a fost dezamgit de rspunsul meu si am dedus c voia s-i spun c-mi voi cere pensionarea. Cci, pe cnd rspundeam atacurilor lui Risipeanu, preotul Capsa mi sugera, prin semne cu mna si prin cuvinte soptite, s cer pensionarea. Iat care era interesul celor de sus: S nu mai fiu activ pe terenul de lupt n aprarea credintei. Risipeanu m-a chemat ntr-o camer alturat si mi-a spus:
597
- Ceea ce s-a ntmplat aici a fost un caz de clement din partea noastr. Eu l-am ntrerupt: - Nu v-a cerut nimeni aceast clement. - Puteam s te bgm n puscrie si s nu mai recurgem la ceea ce a fost, dar am artat bunvoint, mi-a zis el. Iar eu i-am zis: - Nu credeti c eu as fi preferat puscria acestei miselii ce s-a petrecut, acestei oribile njosiri? - Nu uita c te putem bga n puscrie si acum. Facem un proces cu usile nchise si nimeni nu va sti cum dispari. Eu am rspuns: - Lucrul va rsufla si nu va fi spre lauda dumneavoastr. Dar tocmai atunci trecea o femeie cu niste friptur de pasre ntr-un castron mare, ai crei aburi fierbinti ieseau si sendreptau spre noi mngindu-ne nrile, ca era dus n sala unde protopopul mpreun cu cei mari trebuiau s ia masa. Risipeanu s-a desprins si a plecat ntr-acolo, fcndu-mi semn s fiu linistit. Coplesit de umilint, de dusul cu apele diavolului ce sau vrsat buluc peste mine, am alergat acas. Eram frnt, dar nu nc distrus. Revoltat, imediat am scris o scrisoare cald, fierbinte, dureroas printelui Ungureanu, imputndu-i cu lacrimi si cu un profund regret: Cum ai putut cdea att de jos,
598
admirabilule printe si frate? Cum nu te-ai rzimat mai mult n credint s nu luneci att? Dumnezeu nu e atotputernic? i nu trebuie s ne rezemm pe El n asupriri? n patru pagini plngeam slbiciunile omenesti, fr a-i spune un cuvnt de insult. I-am trimis repede scrisoarea si la trei zile am primit prin profesorul Ion Butnaru, care locuia pe aceeasi scar de bloc cu dnsul, rspunsul lui verbal: Nu am putut rezista amenintrii Securittii, care mi-a cerut aceasta si si cerea scuze. Fireste c l-am iertat. nc de a doua zi un preot mi-a comunicat c protopopul Ioan Pricop i-a invitat pe unii preoti si le-a spus cum s m atace. El ns a respins propunerea. A treia zi Securitatea m-a chemat si m-a ntrebat cum a fost. Eu am rspuns: - Piesa s-a jucat frumos. Actorii si-au cunoscut bine rolurile asistentii au fost cuminti si n-au intervenit. Toti merit felicitri n gradul cel mai nalt, mai ales regizorul, protopopul nostru si junele prim Risipeanu. V rog s le transmiteti felicitri. Merit. Ei au nceput s rd, si au aruncat ntrebarea: - i acum ce vrei s faci? - Toti ar trebui dati n judecat pentru tentativ de asasinare moral. Dar nu o pot face fiindc n acest caz ar suferi Sfnta Biseric. Va trebui s-i iert pe toti.
599
- Foarte bine, printe, foarte bine! au replicat ei. tii vorba: Dac tac si le dau pace sapte sate n-au ce-mi face. ndat dup acest proces al meu, protopopul a plecat la Locurile Sfinte. Eu am scris o scrisoare ctre preotii ce au asistat la procesul meu, n care le spuneam c-i iert pe toti care m-au atacat att de nedrept. i cu ct atacul a fost mai mare cu att iertarea va fi mai deplin. i rugam ca niciodat s nu-mi mai aminteasc de acel act att de trist. Apoi am plecat la Iasi, la Mitropolie, ca s m pensionez. n atmosfera ce se crease nu mai puteam functiona. Mitropolitul Iustin Moisescu m-a primit imediat. Dup ce i-am srutat mna si m-am prezentat i-am spus: - Cunoasteti ce s-a petrecut cu mine la Piatra Neamt? - Da stiu, mi-a rspuns el. Eu am ndreptat lucrurile n aceast directie ca s nu intri n puscrie. Atunci eu am izbucnit: - Cum ati ndrznit s dispuneti de mine ca de un robot; s m bgati n gura sarpelui?! Nu v dati seama c v-ati depsit competenta?! Aceast interventie l-a nfuriat enorm si a nceput s strige: - Ne-ai fcut destule greutti; ai fcut
600
greutti si parohiei! Esti om btrn si ar trebui s te pensionez cu laude, dar te voi pensiona cu mustrri asa cum meriti! Timp de vreo 12 minute nu s-a putut potoli din strigte. Apoi, vnt de mnie mi-a fcut semn c audienta s-a terminat. Binenteles c nu mi-a mai ntins mna s i-o srut. Eu vroiam s-i mai spun: Dac voiati s m ajutati atunci trebuia s m chemati, s-mi artati situatia si s stabilim mpreun ce este de fcut. Asa ar fi procedat un episcop cu duhul evanghelic. (?) Mi-am naintat imediat demisia si cererea de pensionare cu data de 1 martie 1977, apoi m-am dus la protopopiat ca s vd ce s-a ntmplat cu scrisoarea ce am trimis-o secretarului, preotul Secleanu, om foarte primejdios de care nsusi protopopul Pricop se temea. El mi-a spus: - Cred c ai procedat gresit, printe Grebenea, trebuia s-ti faci autocritica si nu mai era spuneala care a fost. Eu i-am spus: - Nu sunt obisnuit s iau asupra mea dect ceea ce am fcut. Mie mi-au pus n crc lucruri foarte grave. Metoda acesta nu serveste dect celor ce au inventat-o. Dac eu recunosteam nvinuirile ce mi s-au adus, Securitatea ar fi spus: Asa-i c nu suntem detectivi buni? Sase luni te-am cercetat si te-am gsit nevinovat, cci te-ai ascuns. i dintr-o dat, fr s te sileasc nimeni, ti-a venit mintea la cap si ti-ai recunoscut vina; de acum esti la dispozitia noastr. Puteam eu,
601
cu experienta pe care o am, s cad n aceast curs? El mi-a spus: - Scrisoarea am btut-o la masin. Un exemplar e la noi, unul l-am dat Securittii si unul Comitetului Judetean de Partid. Toti au fost foarte bucurosi de continutul ei. Dar el nu a comunicat preotilor continutul ei. Iar eu pentru ei o scrisesem. Dup o lun protopopul s-a ntors din voiajul su. i ntr-o zi, pe cnd m gseam la protopopiat pentru problema asigurrilor sociale, preotul Vasile Secleanu mi-a spus: - Printele protopop v caut. Eu am rspuns: - Nu am ce vorbi cu acest om. Dar el a replicat: - E n interesul dumneavoastr s vorbiti. M-am dus. Cu un glas mieros protopopul mi-a spus: - S nu fiti suprat pe mine, printe Grebenea, c eu nu am nici o vin din tot cea fost. - Cunosc acum cea fost, am rspuns. Mai multi preoti mi-au spus cum i-ati prelucrat. tiu tot. El a rspuns: - Securitatea nu mai vrea s bage oameni la puscrie; de aceea a recurs la cele ce au fost. Dumneata ai un
602
dosar foarte mare, cu sute de foi; trebuie s ai si dumneata o vin. D-mi o declaratie n acest sens. Atitudinea lui m-a nfuriat. Fcea pe niznaiul. Iar acum dup ce scpasem de anchetele Securittii, voia s m bage n temnit printr-o declaratie n care s recunosc fapte care n-au existat. Mare ndrzneal! Eu am rspuns: - Securitatea, dup sase luni de cercetri, a nchis acel dosar. Dac se gsea n el ceva incriminabil, acum nu mai eram liber s vorbim mpreun. ntr-un proces nu conteaz numrul foilor dintr-un dosar ci cele ce cuprind acele foi. Poate fi o sigur foaie, ba chiar numai o jumtate de foaie, ori mai putin dect att, dac n ele sunt fapte incriminabile, pentru cteva rnduri insul respectiv poate fi condamnat. - Ceea ce s-a ntmplat e o mare pat pentru protopopiatul nostru, a reluat el. ntr-adevr, se auzise n oras despre sedinta n care am fost att de criticat si lumea de bun simt dezavua cele ntmplate acolo. Unii preoti au venit si mi-au spus cum au fost chemati de protopop si cum au stabilit s m atace. Altii, fr s-i cunosc, la ntlnirea cu ei, fr s-si spun numele, dup ce priveau n jur m mbrtisau si m srutau, mi fceau semne de mbrbtare si apoi grbiti plecau. nsusi cpitanul A. mi-a spus c efectele celor ntmplate n-au fost cele scontate de Securitate.
603
Nu-i de mirare c acum, dup o lun de zile de la ntmplare, protopopul simtind atmosfera a nteles c ceea ce a fcut era o mare pat. - Singur ai spus-o, printe protopop; poart-o acum sntos si nu ncerca s o mparti cu mine, am rspuns eu. - Momentul acela a fost un moment foarte greu pentru noi, a continuat el. - Nu, printe, el a fost greu numai pentru cei cu umerii slabi, dar pentru cei credinciosi ai cror umeri sunt tari n astfel de momente, nu! Ei ies cu bine din astfel de situatii grele. Dar ncerc s v nteleg. Aici aveati o rspundere: eu fceam parte din acest protopopiat. Dar ce ati cutat la Roman la prelucrarea preotului, cu totul distins, Nicolae Pslaru unde nu aveati nici o rspundere? Ce-ati cutat acolo? - Mi-am dus, a zis el, fiindc m-a chemat tovarsul Gheorghe Clrasu, mputernicitul, precum si printele Eftimie28. - i nu exist nu n limba romn? am strigat eu. Cum m cheam cineva s fac o porcrie eu rspund imediat da, desi i stiu scopul lui? M-am interesat de prelucrarea lui Pslaru, prietenul meu, la unii din prietenii mei din Roman, si iat ce mi-au spus: un preot frumusel, foarte
28
Eftimie era Vicar al Episcopiei Romanului
604
elegant despre care se spunea c era protopopul de la Piatra Neamt, s-a dezlntuit furtunos mpotriva lui Pslaru si ncerca s-l nfrunte cu citate din Sfntul Apostol Pavel: Sfntul Pavel spune asa, Sfntul Pavel spune asa etc. Iar pe Pslaru, Clrasu nu-l lsa s rspund. V ntreb: spune Sfntul Apostol Pavel s mintim? Spune Sfntul Apostol Pavel s atacm un om pe care nu l-am vzut niciodat si s-l scoatem din cmpul de lupt activ al Bisericii, numai pentru c spune Securitatea? Spune Sfntul Apostol Pavel asta? Asta ati fcut-o sfintia voastr! ntre timp ctiva preoti cu treburi la protopopiat se adunaser la us si ascultau confruntarea noastr. Pricop a deschis usa si convorbirea noastr s-a sfrsit. Apoi protopopul, socotind poate c msura contra mea nu e deplin, a dat ordine verbale si sfaturi ca s nu fiu primit la nici o slujb de nici un preot din protopopiat si s fiu cu totul evitat. i preotii m evitau cu regret cci se temeau. Nu voiau s aib complicatii, s fie chemati la Securitate. Eram un proscris. ntlnirea cu Mihalcea, eful Securittii Piatra Neamt. n timpul anchetelor pe care le-am avut la Securitatea judetului Neamt, Mihalcea, seful Securittii Judetene, nu apruse. Nu-l cunosteam. Dar dup vreo 3-4 sptmni de la prelucrarea mea din
605
26 ianuarie sunt anuntat c doreste s m vad. M-am dus si am fost introdus ntr-o camer mare. Aici m-am asezat pe un scaun, si-l asteptam. Peste vreo 5 minute apare colonelul Mihalcea. Era n haine civile; prea destul de tnr. M ridic si respectuos i spun: - S triti, domnule colonel! Pe un ton dur el izbucneste: - M derbedeule, m fanaticule, m dobitocule, m tmpitule, m banditule si excrocule, cum ai reusit tu boule s te ridici deasupra tuturor popilor din protopopiat? Eu tac. El repet frumoasele calificative si eu tac n continuare. - Nu rspunzi? mi strig el. - V rog s m scuzati, s nu fiu confundat, eu sunt Grebenea si nu rspund celor ce mi se adreseaz n felul acesta. Dar dac mi se adreseaz cineva omeneste, rspund oricui, chiar si celui mai simplu om. - Ei bine, printe, rspunde-mi la ntrebarea ce ti-am puso. - Iat, domnule colonel. n ziua prelucrrii mele, preotii din protopopiatul de Piatra Neamt ne gseam la un un anume nivel moral, mai sus sau mai jos. Nimeni nu stia unde se afla. ntre ei m gseam si eu undeva. Cnd unii au nceput s m atace pe nedrept, si ei stiau c atacul lor este nejustificat, au czut de la nivelul unde se gseau, si cu ct atacul a fost mai dur cu att cderea le-a fost mai mare. Acestia sunt cei care au czut prin vorbire. Ceilalti vedeau c se face o nedreptate si asistau la svrsirea ei tcnd. Nici unul nu s-a opus cu toate c legile onoarei, demnittii, respectului adevrului si binelui i obligau s vorbeasc. Dar ei de fric, au tcut. Pentru aceast lasitate au czut si ei de la nivelul unde se gseau. Astfel toti au czut: unii prin vorbire, acestia sunt cei ce au czut mai mult, ceilalti prin tcere, au czut mai putin. Iar eu am rmas unde eram. La ce
606
nivel moral ne gsim acum fiecare din noi, numai Dumnezeu stie. Dar eu nicidecum nu m consider c m gsesc deasupra celorlalti. - Ba esti! a replicat el, prin felul cum ai suportat toate si pe urm i-ai iertat. - Noi nu stim, numai Dumnezeu stie la ce nivel ne aflm fiecare, am rspuns eu. - Dar fanatic tot ai rmas, a accentuat el. - Nu, domnule colonel, nu sunt fanatic si acesta v voi dovedi acum. n temnit am legat prietenie cu doctorul Ghingold. n momentul arestrii era seful Centralei Comunittilor Israelite din Romnia. La cererea lui am lucrat timp de sase luni mpreun la pictur. Putea face aceasta un fanatic? Un legionar s se mprieteneasc cu seful evreilor din Romnia? i nc un fapt: Petre Pandrea a fost cel mai mare avocat comunist care i-a aprat pe comunisti n procesele lor cele mai mari. Pe lng aceasta a fost si doctrinar comunist, lupttor pe aren, cu articole si crti n aceast directie. Ajuns n temnit l-am ajutat. Ne-am mprietenit bine. Aveti la Securitate, confiscate de la mine, dou scrisori ale lui pline de afectiune pentru mine. Dac as fi fanatic, s-ar fi putut ntmpla aceste lucruri? - Nu, printe. M bucur, nu esti un fanatic. i mi-a fcut semn c pot pleca. Ne-am desprtit asadar omeneste. Un nou control al gestiunii parohiei mele de la Vldiceni. Pensionar n Piatra Neamt, dup rnduial, asa cum ni se recomand, ca s slujim n duminici si srbtori unde se va gsi, am ncercat si eu n cteva locuri s-mi ofer serviciile la vreo biseric sau s m mbisericesc la una, dar am fost respins. Toti se temeau. Protopopul aranjase ploile. El a dispus verbal: Poate intra n orice biseric si n sfntul ei altar. Va lua
607
patrafirul pe gt si asa va asista la slujb, fr ns s slujeasc vreo dat. Eu ns am preferat ca s asist la sfintele slujbe ca orice mirean: n biseric, ntr-un loc mai retras. Astfel mi-am intensificat preocuprile asupra plantelor medicinale si a vindecrilor prin medicina empiric. Lucram cu oarecare succes. Cnd si cnd aveam vizitatori pentru informatii sau sfaturi, cum trebuie s procedeze n anumite boli. Ddeam relatiile n mod gratuit. Totusi Securittii nu-i convenea. M suspecta. Mi-a recomandat s nu m mai ocup cu asta. N-am promis nimic, nici n-am afirmat c voi mai continua, dar continuam. mi venea greu s resping omul bolnav care venea la mine fr s-i dau vreun ajutor. Matadorii de la Bucuresti se pare c nu au renuntat la ideea de a m bga n temnit pentru furt. Acum nu mai aveam gestiunea parohiei cci o predasem. Securitatea este inventiv. Ce nu scorneste cnd urmreste un plan? Am primit ordinul s m prezint cu gestiunea la protopopiat. Ea se afla ntr-un dulap la parohia de la Vldiceni. Noul preot nu luase nc n primire gestiunea. Administrarea o fcea preotul I. Obreja. Mi-a dat cheile, mi-a dat registrele de gestiune si am plecat la Piatra Neamt. La protopopiat controla un alt revizor contabil, nu cel care la predare mi-a verificat procesul-verbal. Am ntrebat: - Ce s-a ntmplat? - O verificare a gestiunii, mi s-a rspuns. - Dar ea a fost verificat si am predat toate actele. Totul a fost n regul. - Se pare c au fost unele greseli, a adugat el, de aceea este nevoie de o nou verificare. Hai s vedem! D-mi actele. Cnd a cutat, lipseau actele justificative, chitantele de 5.000 de lei.
608
- Vezi, iat greseala, ce-ai fcut? mi-a spus revizorul. - Domnule, cnd am depus actele, toate au fost predate n regul; ce s-a ntmplat ulterior eu nu mai stiu. i uitndu-m n treact peste ele, dau de procesul verbal de ncheiere al gestiunii care a fost semnat de un coleg al acestui revizor contabil. Poftim domnule, iat: toate s-au predat n regul si registrele de plat stau si ele mrturie. Cel ce a furat actele justificative a uitat s fure si procesul verbal care constata c toate sunt n regul. Sau poate a voit s-l uite, ca s m ajute. Acum vei face dumneata? Cci dac sunt eu vinovat si el e vinovat c mi-a acoperit furtul, ncheind un proces-verbal fals. Revizorul nu rspundea, controla mereu registrele. Bgasem lumina electric att n Vldiceni, ct si la Drloaia. La chemat pe proiectantul Juncu ce executase lucrrile, i-a cerut o declaratie. Apoi ne-am dus la ntreprinderea de Retele Electrice. Actele de acolo corespundeau cu cele din registre ntru totul. Ne-am ntors la protopopiat cu totii. Revizorul i-a spus lui Juncu: - Cu dumneata am terminat, si el a plecat. Apoi mi-a spus mie: - Printele consilier Hadrc ne-a ndemnat ca nu cumva s facem vreo nedreptate cuiva. A deschis apoi servieta si a scos din ea actele justificative care fuseser de la parohie luate din dosar si linistit le-a pus pe fiecare la locul su. I-am multumit. i asa s-a terminat aceast ncercare murdar de a m condamna pentru furt. Ancheta aceasta nu a fost usoar pentru mine, ci cu temeri si frmntri. Ea a durat dou zile. n prima zi Juncu a trebuit s dea o declaratie asupra lucrrilor n legtur cu introducerea luminii la Vldiceni si la Drloaia. Pe la orele
609
16:00 revizorul ne-a spus: Gata pe ziua de azi. Veniti si mine la orele 8:00. Era n ncurctur. Procesul verbal ce l-am gsit n acte crease toat dificultatea. Revizorul trebuia s raporteze Securittii c au aprut complicatii si s stabileasc ce e de fcut. De aici necesitatea de a merge a doua zi la ntreprinderea de Retele Electrice unde s-a pltit introducerea luminii n parohia la care fusesem preot. A doua zi n timp de m duceam la protopopiat unde m astepta revizorul contabil, s-a ntmplat un lucru care m-a uimit grozav si pe care, dac mi l-ar fi povestit cineva, l-as fi crezut imposibil si l-as fi contestat cu trie. l povestesc asa cum a fost. Trecnd pe marginea drumului, aproape de protopopiat, pe dreapta, undeva se descrcau niste lzi ce fuseser legate cu srm subtire. Preocupat si mpovrat de gnduri n legtur cu ancheta n care intrasem, n-am luat seama si am clcat peste firele de srm ce erau pe pmnt si care aveau o parte ridicat la 20-30 cm deasupra pmntului, clcnd si cu al doilea picior n aceast srm, cnd dau s naintez m-au strns ca si cu un lat de ambele picioare, nfsurndu-m strns. Se rsuciser n asa fel nct acum eram captiv. Mi-au trebuit vreo 3-5 minute pn m-am putut descurca; era un semn. Uluit mi-am zis: Voi fi ntr-adevr arestat? Semnul pare o prentmpinare. Am meditat asupra sensului dar nu l-am putut descifra. Eram ngrijorat dar nu nspimntat. Mi-am zis: Fac-se voia Domnului. i ndat
610
mi-a revenit linistea. Singur Evitat de preoti ca si de altii care auziser de mine, triam singur. Iar dac aveam o legtur ct de ct apropiat cu unii, informatorii anuntau mai sus si repede erau chemati la Securitate, anchetati usor dar intimidati, astfel c se retrgeau. Astfel reuseau s m tin ntr-o mare izolare. Pentru aceasta au folosit toate metodele lor; acolo unde au crezut c e convenabil, au lansat zvonul c sunt informatorul lor. Nu este deloc plcut s triesti cu suspiciuni asupra ta, dar ntelegndule pe toate nu m omoram cu firea. Suportam n liniste toate fr s m plng. Fr venituri, cu pensie mic, triam modest. Eram obisnuit cu modestia. Duminica luam parte la slujirea Dumnezeiestii Liturghii, pitit ntr-un colt ca s fiu ct mai putin observat. Rar preoti mai ndrzneti ca preotul Stelian Cpusor m rugau s-i ajut n filialele lor la Potoci sau Valea Muntelui, si atunci svrseam Sfnta Liturghie si serviciile care-mi erau cerute. Dar mi se cerea s nu spun cine sunt, iar eu nu puteam pstra aceast discretie. Mi se prea rusinos s lucrez pe ascuns ca hotii, asa c nu-mi ascundeam identitatea dac eram ntrebat cine sunt. Eram un proscris, dar nu un exilat. Triam ntre ceilalti: citeam, jucam sah, cutam plante de leac; ddeam cu
611
succes consultatii medicale gratuite; m rugam singur. Spre informare am nceput s vizitez si celelalte culte din Piatra Neamt si din Iasi, unde mergeam din timp n timp. Aceasta o fceam ca s nteleg cum merg aceste culte si ce msuri ar trebui s lum noi, Biserica Ortodox, pentru redresare si ridicarea la nivelul manifestrii celorlalte culte din Romnia. Voiam nvtmnt religios n Biseric pentru tinerii pn la 14 ani, asa cum fceau romano-catolicii. Voiam ridicarea Bisericii din njosirea pozitiei n care a adus-o perfida conspiratie iudeomaghiar din 1948. Cci colaborarea dintre evrei si unguri mpotriva Romniei a fost perfect, cu toate c ungurii uciser 600.000 de evrei. La noi Antonescu a salvat pe toti evreii, afar de cei dusi n Rusia: 120.000 la Vapniarca si de alti 100.000 internati ntr-un alt lagr, care au suferit rigorile lagrului. Dintre acestia mai putin de o cincime au murit, restul au fost eliberati. Dirijarea evreilor si a ungurilor de la noi, mpotriva noastr, se fcea de ctre evreii de la Moscova care conduceau la ora aceea Uniunea Sovietic. Observnd desfsurarea activittii celorlalte culte din Romnia, am constatat urmtoarele: I.1. La Piatra Neamt, Biserica Catolic svrsea cinci liturghii duminica si n srbtori, fiecare cu predica ei: trei dimineata, dou dup-amiaz, fiecare cu durata de cte o or si mai fceau n fiecare zi lucrtoare cte trei liturghii. De
612
asemenea, aveau si nvtmnt religios pentru copii de la 6 la 14 ani, dup absolvirea cruia urma confirmarea. I.2. La Iasi, Biserica Catolic fcea cte sase liturghii duminica de la 3:00 la 15:00 si tot cte trei liturghii n fiecare zi de lucru. nvtmntul religios se desfsura cu caiete de catehism, carte de rugciuni, Biblie si iconite. II. Biserica Luteran Evanghelic: avea o singur slujire duminica si n srbtori. De asemenea avea nvtmnt religios pentru copiii de la 6 la 14 ani. III. Sectele admise la noi si desfsurau serviciile conform zilelor lor de cult, smbta sau duminica; fceau si catehizarea copiilor pn n 14 ani. IV. Biserica Ortodox avea o liturghie duminica si n srbtori si nici o catehizare a copiilor. Duminica copii aveau activitti scolare, iar nvttorii si profesorii le spuneau c nu au voie s mearg la biseric. Pentru abateri erau pedepsiti si uneori chiar btuti. n alte zile nu era permis adunarea la biseric. Iat cum a fost rsturnat egalitatea dintre culte ncepnd cu anul 1948. ngrijorat de aceast situatie, am ndrznit s trimit Mitropoliei din Iasi urmtoarea sesizare: nalt Prea Sfintite Stpne si Prea Cucernic Consiliu Arhiepiscopal, Subsemnatul Nicolae Grebenea, preot pensionar cu
613
domiciliul n Piatra Neamt, Mrtei II, Aleea Plaiului, bl.8, sc. D, ap.74, cu adnc smerenie V aduc la cunostint urmtoarele spre a aprecia si a hotr. Desi cele pe care le voi prezenta le cunoasteti mai bine dect mine n aspectul general, cci ati fost si sunteti martor al faptelor, totusi consider c este necesar a le mprospta. Cnd n 1948 s-a hotrt modul de functionare al cultelor n noul Stat romn, atunci din cauza unor mprejurri de ordin politic29, conducerea de stat a scos religia din scoal pentru toate cultele, dar a admis pentru neortodocsi un nvtmnt religios organizat n bisericile sau n casele lor de cult. Minoritarii si-au asigurat asadar partea lor. Puteau avea n afara scolii un nvtmnt religios pentru copii lor. Dar acest drept nu a fost admis pentru Biserica Ortodox Romn pe motiv c romnii pot nvta principiile credintei, dogm, moral etc. direct din ritual, care n mod difuz cuprinde doctrina Sfintei noastre Biserici, ntruct slujbele sunt lungi. ntr-adevr, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a ncercat s obtin si pentru Biserica Ortodox acest drept de care se bucurau celelalte culte de la noi: de a avea un
29
La acea vreme n Partidul Comunist Romn se gseau mai ales
evrei si maghiari, care ocupau posturile cheie n partid si n Stat, ntr-un procentaj care depsea cu mult numrul romnilor, etnii care sunt de alte confesiuni dect cea ortodox. Lupttorul comunist de deosebit prestigiu Lucretiu Ptrscanu se afla arestat mpreun cu unii din prietenii lui.
614
nvtmnt religios regulat si sistematic pentru tinerii de la 6 la 14 ani, organizat pe lng biserici. Dar a ntmpinat o mare rezistent mai ales din partea ministrului de interne de atunci, evreul de extrem stng Teohari Georgescu, care a amenintat cu crearea unui grav conflict ntre Biseric si Stat, dac Biserica Ortodox si va mentine aceast cerere. El a cerut atunci excluderea Episcopului Nicolae Popovici30 din Sfntul Sinod, care intimidat de presiunea ministrului, a cedat. Vrednicul episcop a fost sacrificat prin demitere nu prin excludere, si astfel una din crjele alese ale bisericii noastre a iesit din pastoratie prin impunerea domiciliului obligatoriu la Mnstirea Cheia n judetul Prahova. Astfel n Statutul de functionare al Bisericii Ortodoxe Romne ce s-a fcut atunci, nu s-a stipulat dreptul de a avea un nvtmnt religios pentru tineretul ortodox si biserica a rmas n inferioritate fat de celelalte culte de la noi, care datorit unor conjuncturi favorabile si-au asigurat acest drept. Situatia aceasta a rmas neschimbat pn acum si nu stiu din ce cauz; fie c nimeni nu a mai ndrznit s cear acest drept, desi situatia s-a schimbat, fie din alt motiv. Ca urmare tineretul ortodox romn a rmas cu desvrsire nepregtit n ceea ce priveste cunoasterea credintei
30
Nicolae Popovici drz aprtor al unei egale ndrepttiri a
Bisericii Ortodoxe Romne n raport cu celelalte biserici si culte, admirabil episcop cu calitti si rvn pastoral deosebit.
615
sale. El este expus tuturor curentelor religioase ce bat din toate prtile, fr a avea scutul cunoasterii credintei strmosilor si. Iar motivul ce s-a folosit n 1948, cnd s-a statuat functionarea cultului ortodox, anume c tineretul crestinortodox va nvta credinta prin participarea la serviciile divine, a fost eludat fie prin ndemnarea acestuia de a nu lua parte la sfintele slujbe, fie prin oprirea lui n diferite forme de la acestea. Dup 30 de ani rezultatul este c tineretul ortodox romn se afl n mare inferioritate fat de celelalte culte din tara noastr n ceea ce priveste pregtirea lui religioas. Din necunoasterea credintei ortodoxe de ctre tineretul romn, au rezultat urmtoarele: a) O dizolvare a elementelor romne n comunittile maghiare. Bunoar, n fostul judet secuiesc Ciuc, pe unele vi, toat populatia ortodox romn sau fost greco-catolic care a rezistat n perioada de dinainte de primul rzboi mondial, caracterizat de o maghiarizare fortat, s-a pierdut n acesti ultimi 30 de ani, intrnd n comunitatea secuiasc, primind mai ales confesiunea calvin si pe alocuri cea catolic sau unitarian. Multe parohii ortodoxe si-au pierdut credinciosii, unele chiar sute de credinciosi, care au intrat n comunitatea secuiasc. Unele parohii s-au desfiintat cu desvrsire, nu prin exodul la oras al populatiei, ci prin trecerea la alte culte. Fericitul Patriarh Iustinian la deschiderea cursurilor de
616
ndrumare pastoral din 1967, de la Curtea de Arges, a adus cifre ilustrative, elocvente si ngrijortoare despre pierderea romnilor ortodocsi n secuime si a ndemnat pe cursanti ca acolo unde celelalte culte fac nvtmnt religios, s fac si ei acelasi lucru, spre a opri acest proces de nstrinare. Dar el ns nu a dat un ordin scris, astfel c ndemnul lui a rmas inaplicabil si deci inoperant. b) Sectele religioase admise la noi au fcut o puternic propagand religioas si au gsit n acest timp un teren de cucerire foarte prielnic. Prozelitismul lor a nregistrat succese remarcabile; n prezent ele sunt n plin avnt. c) O parte a credinciosilor nostri care nu au trecut la alte culte, frecventeaz totusi n numr mare fie bisericile catolice de la orase si de la sate, fie casele de rugciune ale sectarilor. Ei nc nu s-au convertit, dar oricnd o pot face. Ei merg la acestia din recunoastere din dorinta de a auzi o predic religioas pe care nu o gsesc totdeauna n Biserica Ortodox, dar acolo o gsesc negresit. Dar dup cum am observat eu la Iasi, Biserica RomanoCatolic tine duminica si n asa-zisele srbtori de porunc, sase predici, cte una la fiecare liturghie; liturghia tine ntre o or, o or si zece minute iar predica dureaz, dup cronometrarea mea, ntre 14 si 27 de minute. n cursul sptmnii se oficiaz cte trei liturghii zilnic, fiecare cu predica ei frumos si bine pregtit. Iar la srbtorile de porunc se fac
617
tot sase liturghii ca si duminica. Asadar sase predici duminica, cte trei pe zi n celelalte sase zile ale sptmnii, nseamn 24 predici pe sptmn. Cum s nu aib cuceriri cnd la noi exist numai o predic sptmnal si aceea este cum este? n Piatra Neamt am observat cinci liturghii duminicale la romano-catolici, trei dimineata si dou dup-amiaza, programul zilelor de peste sptmn nu-l cunosc. La sate, credinciosii romano-catolici au n fiecare zi de lucru cel putin 15 minute de adunare la biseric pentru rugciune si catehism, iar smbta dup-amiaz se desfsoar ore regulate de nvtmnt religios cu crti de religie, cu catehism, Biblie, carte de rugciuni, caiete si imagini pentru a face ct mai sugestiv continutul lectiilor. n cultele catolic, luteran-evanghelic, reformat-calvin, unitarian, nvtmntul religios dureaz pn la 14 ani cnd are loc confirmarea. Precum se vede, n acest timp, unitatea de credint a blocului ortodox a suferit unele sprturi evidente. Acest fapt este destul de dureros fiindc el arat nu numai o slbire a Bisericii Ortodoxe Romne, ci si o slbire a capacittii neamului nostru. Se stie c romnii ardeleni nu s-au maghiarizat datorit credintei lor diferit de cea a ungurilor. Iar boierii ardeleni care au trecut la catolicism n veacurile XIII-XIV, ca s-si pstreze mosiile s-au maghiarizat deplin si s-au pierdut ca romni. Iar cei
618
ce nu au vrut s primeasc catolicismul au devenit trani prin pierderea mosiilor, iar altii au trecut muntii si au ntemeiat, cei din sud statul muntean iar cei din nord pe cel moldovean. Asa se explic lipsa boierilor romni n viata Transilvaniei si rmnerea romnilor de aici fr o clas conductoare care s-i reprezinte n Diet. Credinta ortodox a fost stlpul lor de rezistent, pivotul lor de sustinere n cruntele vremuri prin care au trecut. Religia a fost cea care i-a salvat si ia pstrat ca romni. Astzi, ca si ieri, religia are aceeasi virtute de ntrire si pstrare a unui neam. Prin slbirea unittii blocului credintei ortodoxe la noi, s-a deschis calea influentelor strine n problemele religioase. Cred c Biserica noastr nu trebuie s rmn numai la ritual, ea trebuie s fac tot ce-i st n putere pentru a-si apra credinta sa, pentru a opri procesul de trecere a credinciosilor la alte culte si mai ales la secte. Predica pentru expunerea si lmurirea credintei noastre devine astfel o necesitate imediat si profund asteptat si trebuie tinut cu toate ocaziile. Pstrnd loialitatea fat de stat cu al crui ideal de progres si bunstare s-a identificat perfect, Biserica noastr iubitoare de Hristos si credincioas misiunii sale sfinte poate face aceasta n cadrul legislativ actual. Biserica noastr nu poate rmne indiferent la ceea ce se ntmpl n jur. Privind la celelalte culte, ea va ntelege ce are de fcut, ce msuri de aprare trebuie s-si ia, ce metode trebuie
619
s foloseasc pentru a rezista prozelitismului tenace si acut ce se face la noi n defavoarea sa, ce actiuni trebuie s ntreprind pentru a se ntri. Apoi, privind la sine si venindu-si n fire, Sfnta noastr Biseric va fi pe deplin lmurit ce trebuie s fac n clipa de fat. Fie ca Sfnta noastr Biseric Ortodox, astzi ca si odinioar, s se identifice pe deplin cu destinul acestui neam, s-l sprijine si s-l ajute n toate tendintele lui nobile, s-i fie purttoarea credintei sale, mpletind n aceeasi mndr cunun iubirea de Dumnezeu, de patrie si de neam. Rog pe I.P.S. Voastr si pe Prea Cucernicul Consiliu Arhiepiscopal s nu-mi ia n nume de ru cele scrise si s nu-mi socoteasc o inadvertent constiinta datoriei si dragostei de Dumnezeu, de credinta noastr si de neamul nostru ce m-au ndemnat s vi le supun atentiei. nc o dat cer, ca un mic fiu, iertare. Al nalt Prea Sfintiei Voastre si al Prea Cucernicului Consiliu Arhiepiscopal, prea supus fiu duhovnicesc, Preot Nicolae Grebenea Piatra Neamt, 18 noiembrie, 1978 Post Scriptum: Momentul este suprem. Orice ntrziere poate avea consecinte care nu se pot aprecia deplin nc. Cred c
620
Episcopatul Sfintei noastre Biserici va intra cu adevrat n rolul su dac va examina starea actual a Bisericii Ortodoxe Romne, tinnd cont de situatia celorlalte culte si de trebuintele clipei, pentru a combate necredinta, imoralitatea etc., ndeplinindu-si astfel misiunea ce i-a fost ncredintat de Domnul nostru Iisus Hristos, ntemeietorul credintei noastre si Dumnezeul nostru. Dixi et salvavi anima meam.31 Aceast sesizare a fost predat direct printelui consilier Rp n cancelaria din Palatul Mitropolitan din Iasi. Dup ce a citit-o n fata mea, a spus: i pe noi ne preocup aceast problem. Sper c actul va ajunge pe masa Sfntului Sinod spre examinare. Nu stiu dac ntr-adevr a ajuns pe masa Sfntului Sinod, cci nu s-a vzut nici un rezultat, dar mai trziu ntors la Piatra Neamt, am fost anchetat n aceast problem. Deci Securitatea a luat la cunostint de ea. Faptul a fost considerat o ndrzneal. n discutia cu anchetatorul meu A., acum ajuns maior, iam spus: - Ati cobort Biserica Ortodox la cel mai jos nivel. Ea a devenit cenusreasa cultelor din Romnia. i nu trebuia. Va
31
Am zis si mi-am mntuit sufletul meu

621
trebui asezat la locul ce i se cuvine. Cu durere vd tratamentul nedrept ce i se acord. Mi-a spus: - Poti declara n scris aceste lucruri? - Da! i-am rspuns. i am dat o declaratie n acest sens. Dumneavoastr, i-am mai spus, lucrati ca si cnd ati fi atotputernici si vesnici. Numai acum sunteti tari, dar timpul e deasupra voastr. De el dispune numai Dumnezeu. De aceea voi nu veti rmne tari dect numai ct va voi Dumnezeu, iar cnd El va zice Halt!, veti cdea, fiindc nimeni nu poate iesi de sub puterea lui Dumnezeu. De aceea este prudent s nu atacm Biserica, institutia Lui sfnt pe care a ntemeiat-o pe pmnt, cci omul azi e si mine nu-i, si trece ca o umbr... Mi-a cerut si pe acestea s le declar n scris. Am declarat: Veti rmne la putere ct va voi Dumnezeu si nici o clip mai mult. Cnd El va zice: Destul!, veti pleca. Acesta este destinul lucrurilor omenesti, iar dumneavoastr sunteti totusi numai oameni. OBS. acest capitol ntlnire cu Mitropolitul Teoctist Arpasu, la cererea pr. N. Grebenea, nu va fi publicat momentan. ntlnire cu Mitropolitul Teoctist Arpasu
622
Noul Mitropolit al Iasilor, Teoctist Arpasu a remarcat cele scrise de mine si a tinut s m cunoasc. ntlnirea nu a fost intim, numai noi doi. Am fost supravegheati de consilierul Isopescu care a stat la o distant de vreo trei metri fat de noi. Pe un ton blnd, mitropolitul a ncercat s m conving c nu stm prost, c dimpotriv stm bine, c bisericile noastre sunt pline de credinciosi, c stm mai bine dect unii din Apus. La numrul mare de credinciosi la biseric, n Moldova, i-am obiectat lipsa de credinciosi la biseric n Oltenia. Dar el a struit pe directia lui, ascunzndu-se, cum se spune, dup piersic. Nega evidenta. - Pstrezi unele reminiscente legionare, a adugat el, nu te-ai dezlipit total de ele. i apoi esti prieten cu Calciu Dumitreasa: un profesoras care ne-a fcut multe necazuri. - E un om de calitate! am spus - Mai ai reminiscente legionare! - Eu nu mai am! - Nu, nu, mai ai nc! ns stii ceva frate, las-ne pe noi s ne vedem de treburile bisericesti. Pe acelea le avem noi n vedere. i binevoitor mi-a ntins mna s i-o srut. Audienta se terminase. Nu puteam fi suprat. tonul lui a fost mai curnd binevoitor dect autoritar. Vedeam n el omul intimidat si plin de temeri, un om fr fort si fr reazem. i totusi n-as putea
623
spune c era un om ru. Era numai slab: un slbnog care neputnd sta drept, nu avea nici mcar forta moral s abdice. M ntrebam: Pe ce lume trieste oare? Realitatea e clar, o vede oricine. Cum o mai poate tgdui? i de ce nu face demersuri spre a iesi din ea? Desigur, nu era omul cerut de clipa de fat. Nici un demers important nu se putea face cu el. Era un cldicel si un inoportun despre care Duhul lui Dumnezeu spune c-l va lepda din gura Sa. El se mentine si astzi fr onoare si fr rusine Dar s fim drepti. Triam un moment istoric foarte greu si ntr-o situatie plin de riscuri. Era un om chinuit. n el se gsea ntr-un conflict dramatic simtul datoriilor profesionale cu obligatiile fat de conductorii comunisti care l-au sltat. tia cum a murit episcopul Gheorghe Mager de la Arad: otrvit, n locul cruia a fost instalat el. tia si cum a murit mitropolitul Sebastian Rusan pe al crui scaun era asezat el acum, dup ce sezuse scurt timp pe scaunul Mitropoliei Olteniei, la Craiova. Mitropolitul Rusan primise hapul printr-o hotrre luat la Bucuresti, spre a fi ucis odat cu admirabilul episcop Gheorghe Mager. Aflase poate c si mitropolitul Nicolae Blan al Ardealului murise n conditii cu totul suspecte: de fapt a fost ucis noaptea prin provocarea unei comotii. Teoctist iubea preotii si-i apra. Iubea clugrii si clugritele si-i apra. Spre deosebire de Iustin Moisescu pe care l-a succedat la scaunul patriarhal, a dat sfaturi preotilor
624
pline de ntelepciune, anume referitoare la conducerea gestiunii, cu discretie si corectitudine, pentru a nu ajunge n cercetrile Securittii. Dar luda pe Ceausescu si regimul comunist la orice ocazie festiv. i astfel nsela lumea, de la noi si din afar, cu privire la realittile bisericesti din Romnia. Aceasta este vina lui: fcea concesii prea mari regimului spre a se mentine. Dar incontestabil, se afla ntr-o situatie ingrat. Realitatea este c toti sefii cultelor din Romnia, spre asi apra viata si postul, au ludat regimul si pe Ceausescu. Toti au avut abateri mai mari sau mai mici de la demnitatea scaunului pe care-l reprezentau. Numai Mager, Episcopul Aradului, a stat ca un sfnt fr nici o concesie, pn cnd l-au ucis. Numai Mitropolitul Nicolae Blan de la Sibiu a rmas demn, pe scaunul lui. i spre laud, toti fostii episcopi ai Bisericii Greco-Catolice de la noi, desfiintat n 1948, s-au mentinut pe o linie nalt. Dar sub Ceausescu (1965-1989) nimeni nu a putut pstra un post de conducere fr a face concesii acestui dictator sngeros. Cred de altfel c toti episcopii de sub ocupatia sovietic au avut de nfruntat situatii destul de grele, si unii dup o vreme au fcut concesii mai mari sau mai mici. nsusi Cardinalul tefan Vsinschi, primatul Poloniei, om de mare calitate, ntr-un stat catolic unitar de 36 milioane de locuitori, ce avea numai
625
cteva milioane de greco-catolici, a fcut astfel de concesii comunistilor la nceputul guvernrii lor, astfel nct Biserica Catolic l-a declarat trdtor. Dar el a spus: Nu stiti ce faceti! Veniti si vedeti! i cnd au vzut si ce lupt duce, mai ales cnd marea presiune a regimului a sczut, cum iese n fat si combate, cum se lupt cu succes, l-au declarat erou catolic si asa a si fost. La noi ns situatia era mai ingrat, sovieticii presnd mai mult. Postul de arhiereu acum n Romnia nu era de rvnit. Pentru cei constienti era mai mult un post de sacrificiu. i totusi unii l rvneau cu ardoare. ntr-att mririle omenesti exercit ispita asupra oamenilor. Dar acum dup schimbarea situatiei de la noi si din lume, cei care nu au dovedit eroism n atitudinile lor n aprarea liberttii si a binelui, jenati, onoarea i-ar fi obligat s renunte la scaunele lor. Dar ei au rmas si stnd n ele fr de onoare nu se bucur de stima nimnui ci numai de ntelegerea dramaticii situatii prin care au trecut si n care se mai gsesc nc. Dar cine poate ridica piatra? Demersurile Securittii bucurestene Prelucrat, singur, evitat de colegi ca un ostracizat, nu mai cugetam c voi avea de a face cu Securitatea
626
bucurestean. Dar ntr-o dimineat, nu mai pot preciza luna, n anul 1978, m-am trezit chemat la Securitate. Colonelul evreu Sepeanu, pe care-l cunosteam de la momentul eliberrii mele de la Aiud, sosise de la Bucuresti la Piatra Neamt,. Acum s-a prezentat sub numele de Teodorescu, dar l-am recunoscut imediat. Erau de fat colonelul Stanciu si cpitanul A. Sepeanu avea n mn o hrtie ce continea retragerea unei plngeri trimis de un necunoscut, Ghinet, la postul de radio Europa Liber de la Mnchen. Sepeanu mi-a spus: - S-a auzit la Europa Liber cele ntmplate cu tine la Piatra Neamt. Dezminte imediat! D-mi imediat o declaratie n acest sens! Sau te bucuri c s-a auzit acolo? m-a ntrebat. - Nu! a fost rspunsul meu. - Dar ti pare ru c s-a auzit acolo? a continuat el. - Nu, am rspuns eu. La sedinta cu pricina erau toti preotii protopopiatului Piatra Neamt, precum si unii de la protopopiatele Trgu-Neamt si Roman. Acestia au sotii, copii si prieteni, si asa cineva a comunicat acolo cele ntmplate, iar cel ce a comunicat nu sunt eu. Am auzit ce s-a spus acolo: Preotii Crisan si Grebenea din Romnia au fost prigoniti pe motive religioase. Pe Pslaru l-au uitat. Se vede c cel care a comunicat la Europa Liber nu cunostea tocmai bine situatia, am explicat eu. - Acum d-mi o declaratie de dezmintire, a reluat
627
el. - Nu v suprati, v rog. Eu nu v pot da aceast declaratie. Lucrurile asa s-au ntmplat. A fost atta lume de fat. Eu am suferit n urma lor si sufr si acum. i acum vino Grebene si d o declaratie de dezmintire. Ce ar spune lumea de mine. Eu am trecut printre oameni ca un om de omenie si cu oarecare onoare. Fcnd aceasta nu as aprea n fata acestora ca un om de nimic? am motivat eu. - Nu te gndi la tine, gndeste-te la onoarea trii, ea trebuie s fie neprihnit, a explicat el. - Nu v pot da totusi aceast declaratie si pentru un alt motiv: Vreau s v ajut pe dumneavoastr n munca ce o desfsurati ca ofiter de securitate si s v scap de unele rspunderi viitoare. Dumneavoastr faceti nedreptatea, faceti rul si dac rsufl cereti o dezmintire. i dac o primiti, continuati din nou s faceti rul, contnd pe alt dezmintire. i asa v umpleti de rspundere. Dar dnd de unul ca mine, care nu v d declaratia asteptat, veti cugeta mai bine la faptele ce urmeaz s le faceti, veti face mai putin ru si veti avea mai putine rspunderi viitoare. Aceast explicatie l-a nfuriat si a intervenit astfel: - Asa o s v tocm! si a dat de cteva ori cu muchia palmei n bratul drept, ncepnd de la ncheietura palmei n sus, ca s-mi arate cum o s ne toace. Indignat de ndrzneala de a-mi cere o astfel de
628
dezmintire si nfuriat de felul cum eram amenintat, am strigat: - S ncepeti cu mine! Asta l-a scos din srite. Nu se astepta la un astfel de rspuns. Nici eu nu cugetasem la el. L-am dat la furie, spontan. El a srit din camer pe coridor, probabil considernd c nu se mai poate stpni s nu m loveasc (si poate nu avea voie) si a ordonat: - Continuati! Aduceti-l si mine. S-a continuat ancheta si am dat o declaratie cu un rspuns negativ. Sosit a doua zi la Securitate, apare d-nul colonel Gelu Ionescu, care n anchetele anterioare nu mi se pruse un om excesiv, ci mai curnd cumsecade si ponderat. - Printe, ncepu el, m-ai adus de la Bucuresti! - Scuzati-m, nu v-am trimis aici nici o invitatie. - i totusi pentru dumneata am venit. D-mi declaratia cerut si nu te ambitiona. Fii rezonabil. - Domnule colonel, ati venit degeaba. Nu v pot da aceast declaratie. - De ce? - Din mai multe motive si cel dinti: mi-e fric s nu pierd stima dumneavoastr. Sunteti un securist de cea mai mare calitate si de un devotament total n serviciu. Sunteti un functionar desvrsit al statului. Am pentru dumneavoastr o stim considerabil. Poate si dumneavoastr aveti putin stim
629
pentru mine. i dac v dau declaratia veti zice: Prea c e ceva de capul stuia. i uite c l-am trntit si pe el!. i ncepeti s m dispretuiti. i ca s nu ajung aici, adic s pierd stima unui functionar att de pretuit de mine, refuz s v dau declaratia cerut. Atunci el a reluat: - tii cum te socoteam noi printe? Ca pe un nationalist curat cu o diadem de lumin pe frunte. Dar acum tinnd mai mult la mndria personal dect la onoarea patriei, diadema a czut si pe fruntea dumitale scrie acum: Trdtor de Patrie. Asta esti! - Desigur, dac nu ne convine ceva, atunci e trdare. Trdare, trdare, trdare, de trei ori trdare: ca la Caragiale domnule colonel. Eu nu m-am schimbat, sunt acelasi cu cel de ieri. Dac cineva si-a schimbat ochelarii si m vede altfel, e treaba dumnealui. Eu am rmas acelasi. Dup alte discutii am dat declaratia, cci orice anchet se termin cu o declaratie, n sensul vederilor mele, refuznd pretentiile Securittii. Cu alt ocazie, colonelul Gelu Ionescu m uimise prin atentia cu care si fcea serviciul la limita extrem. Spunndu-i aceasta si ludndu-l, el a replicat: - Numai asa ne putem mentine. mplinirea datoriei cu atentie pn la capt. Iar eu mi-am zis n mine: Dac as avea un post politic, un astfel de functionar mi-as dori s-l am ca s-mi execute
630
ordinele. Cunostint cu preotul Constantin utuianu Izolarea mea continua, strict si sever,
supravegheat de sus. Eram tinut la distant. Nu slujeam. Uneori pe unii oameni de la tar ce veneau s m caute, informatorii vecini de bloc le spuneau c nu sunt acas sau i trimiteau la o adres gresit. Liber fiind, ca s nu pierd timpul, m-am apucat s lucrez toate predicile duminicilor si tuturor srbtorilor de peste an, si ntr-un an si jumtate, cu ajutorul Domnului, am izbutit. Tnjeam dup un prieten coleg. S am cu cine discuta unele lucruri profesionale, ca gndurile s nu alunece n gol. i iat pe neasteptate, pe strad, apare un tnr care auzise de prelucrarea mea si voia s m cunoasc. Era teologul Constantin utuianu. Tnr distins, cu studii postuniversitare n Atena Grecia, sef de promotie. Scund, brunet, cu elegant vestimentar, o inteligent vie, activ, dezbtnd repede faptele, ndrznet, energic si protestatar - mi-a plcut imediat. A fcut unele observatii cu privire la felul cum m comportasem n timpul prelucrrii, pe baza informatiilor ce le primise de la altii, cci el nu luase parte la ea. Eram acum n 1978, n a doua jumtate a lunii martie. Dnsul se gsea si el ntr-o situatie grea: Securitatea i
631
ceruse s fac spionaj n Occident sub acoperire bisericeasc si el refuzase cu hotrre. Iar acum nu primea un post de preot si era tinut n suspensie pentru observatie si o eventual revenire asupra refuzului. Dar el era hotrt si bine orientat. Era ceva absurd: s faci teologie, s fii un strlucit absolvent si apoi s mori mpuscat ntr-o actiune de spionaj pentru comunisti, dusmanii religiei. L-am ncurajat n refuzul lui si n hotrrea de a rmne pe o pozitie ferm. N-avea post. Nu-i nimic, cstiga sotia, doctorit. Nu era un muritor de foame. Putea astepta. Ne-am mprietenit repede. Discutam mpreun despre orice, cu toat ncrederea. Nu-i era team de o prietenie cu mine. Dimpotriv. A cerut s iesim mpreun n parc si s ne plimbm nu numai noi doi ci si mpreun cu sotiile, ca s vad toti c nu ne e team. Securitatea pe asta conta: intimidarea, ca nu cumva s se lege vreo prietenie care s-o stnjeneasc. i dac cumva se lega, repede cuta s o sfrme. Securitatea, prin cpitanul Asaftei, imediat a nceput destrmarea ei. M-a amenintat si a pledat pentru ruperea acestei prietenii incipiente: c nu ar fi n folosul meu. M-a chemat n mai multe rnduri s m conving s m despart de el, pretinznd c noi complotm mpotriva statului si astfel mi creez o situatie grea. L-am asigurat c noi nu avem astfel de gnduri, si ei pentru aceasta sunt securisti, ca s ne observe si s vad c nu este adevrat. Au mai ncercat si printr-un preot din oras, care cu o
632
tinut si pe un ton agresiv a ncercat intimidarea mea. - S-l lasi n pace, zice, ca s nu-l strici pe preotul utuianu! I-am rspuns: - Preotul utuianu este un om matur, stie ce face si este singur responsabil de faptele sale. I-am rspuns si n scris: Doresc s fim n pace, asa este bine. Drumul pe care ai pornit este gresit, dar dac strui, primesc s ne luptm. El s-a retras cerndu-si scuze. Prietenia cu preotul utuianu s-a ntrit si s-a mentinut pn astzi nedezmintindu-se. El a avut alturi o sotie ntelegtoare, fr de fric, care l-a ncurajat si a dorit mentinerea acestei prietenii. O sotie demn de toat stima pentru curajul artat, cnd multi ddeau dovad de mult lasitate. Dup sapte luni de asteptare, preotul utuianu a primit o parohie la Cuejdi-Grcina, iesind astfel din izolarea n care a fost tinut de Securitate, cu complicitatea Mitropolitului. Prietenia noastr se consolida lent si spre a o ntri, n ziua de 10 mai 1985 ne-am fotografiat mpreun. Pe atunci Securitatea urmrea chiar distrugerea casei lui. O murdar si josnic nscenare mpotriva lui fcut prin protopopul Ion Pricop si preotul Mihai Pslaru, a gsit n distinsul preot utuianu, un om neintimidat, energic, stpn pe sine si ntelept, care a dejucat rapid aceast mrsav lovitur. Eram indignat si cu totul alturi de el, n acele momente cnd Securitatea l ataca
633
din toate prtile. Am mai cunoscut un om de inim, de aleas reputatie, caracter ferm, tip de lupttor, pe profesorul Petru Radu, care atunci se afla n Piatra Neamt. Fcuse vreo sapte ani de temnit. Voiam s cultiv o prietenie cu dnsul, dar aceasta nu s-a putut. Securitatea a intervenit imediat, mintindu-ne cum c unul a dat o declaratie mpotriva celuilalt. Astfel ne-au tracasat pn ce profesorul a renuntat pentru a avea liniste.
La Iasi Prea izolat si urmrit n Piatra Neamt, m-am mutat la Iasi. Aici am dat de admirabilul meu prieten din temnit, avocatul poet Tudor Popescu. Un om de o aleas cultur, discret, meditativ, plin de bun simt si de omenie, cu o judecat limpede. Era cstorit. i el avusese greutti cu Securitatea din Iasi. Prin el am luat legtura cu fratele lui, preotul Gheorghe Popescu, un om de omenie, si am stabilit s slujim mpreun la biserica unde activa el ca pensionar. Colaboram frumos. Eu tineam predica. O fat ca de 18 ani venea la stran si cnta cu o voce minunat. O interesau problemele religioase. i ddeam explicatii si astfel ne-am mprietenit. M-am gndit: trebuie s-i fac o documentatie pentru
634
ntrirea credintei ei. Am nceput s scriu si n timp ce scriam mi-am zis: Asta e bun si pentru comunisti si pentru Securitate. Prin cele ce am scris ei pot s nteleag c nu trebuie s prigoneasc Sfnta noastr Biseric. Dar cum s le-o dau? Foarte simplu: prin aceast domnisoar. Am socotit c dndu-io, securistii i-o vor lua imediat. Cultivam o strns legtur cu ea. Cnd intram n biseric si ea era la stran, m duceam s o salut si s-i strng mna cu cldur. tiam c sunt urmrit si supravegheat. Cnd documentatia a fost gata, i-am dat-o si ea m-a rugat s-i fac o sfintire n cas. Cu acea ocazie am lsat materialul chiar n mna ei. Ea nu bnuia nimic din planul meu, c prin ea voiam s afle Securitatea cum cuget Biserica n problema intitulat de mine S prsim credinta? De ce? tiind c documentatia trebuie s ajung n mna lor, am ntocmit-o fcnd unele concesii, ca s nu-mi ia gtul cnd o vor citi. Numai asa puteam s exprim unele lucruri esentiale. Mi-am zis: S nu zic mai trziu c nu li s-a spus si s rmn la gresita lor cugetare, c Biserica este inutil si depsit si c mplineste un rol antisocial. Poate mcar unii se vor folosi. Lucrurile s-au ntmplat ntocmai cum le-am plnuit. ndat ce am plecat, Securitatea s-a dus la domnisoar, a molestat-o si i-a confiscat documentatia. Cele scrise, desi au un continut religios, reprezint un act de iesire n fata comunistilor, o atitudine de lupt ntr-o tcere prea general. De aceea o
635
prezint n continuare. S prsim credinta? De ce? (10.08.1978) n tar a nceput ofensiva ateist. Se simte n aer nelinistea si dorinta de a termina cu rmsitele mistice ale trecutului, dup cum se exprim de obicei, detractorii religiei. Romnii sunt grbiti. Voind a construi societatea multilateral dezvoltat, ei vor s scape de religie ca de ceva ce nu se mai potriveste cu spiritul nou. Materialismul dialectic ne d explicatia deplin a lumii si este, dup cum ne spun comunistii nostri, singura explicatie stiintific asupra universului. Reprezentrile mistice cu privire la existenta si dezvoltarea universului, ideile si explicatiile idealiste despre dezvoltarea lumii si a societtii, despre fenomenele naturii, obscurantismul religios etc. trebuie nlocuit cu explicatia dat de socialismul stiintific, bazat pe teoria materialismului dialectic si istoric. Ni se spune cu emfaz si ncredere deplin c idealismul religios a fost nfrnt stiintific peste tot. El nu mai are nici o justificare si nici un suport. Dup cum se vede, cei ce fac aceste afirmatii cred sincer n veracitatea lor. Se pare c avem de-a face cu un fel de fanatism ideologic, care ca orice fanatism este exclusivist si intolerant. Dar se loveste de liberttile garantate de Constitutia
636
Romniei si de spiritul timpului n care drepturile fundamentale ale omului sunt tot mai adesea dezbtute si preconizate. Pe de alt parte, spiritul larg de ntelegere al conductorului (care e un comunist perfect, si din tot ceea ce se vede, este strbtut pn n adncuri de ideologia comunist) frneaz tendintele novatoare exagerate si pripite ale unora dintre acolitii si, cci el si d seama de rostul bisericii nationale n sustinerea neamului romnesc, n ntrirea si mngierea lui n vremurile de restriste, n luminarea drumului vietii lui, n nnobilarea lui, n ndejdea de mai bine pe care mereu i-a pus-o n fat. El stie c cel mai important stlp de sustinere al poporului nostru a fost credinta n Dumnezeu, la care s-a adugat iubirea de tar. Din aceste dou s-au inspirat si au crescut virtutile acestui neam. Vitejia si spiritul de jertf au rsrit din cununia acestor dou iubiri: cea de Dumnezeu si cea de neam, iubiri care au mers mn n mn ntotdeauna. Niciodat ele nu s-au desprtit si ndjduim, spre binele nostru, c nici de acum nu se vor desprti. Pe lng acestea, Biserica strmoseasc cu credinta ei ortodox a fost prima si cea mai bun scoal a Romnilor. n tinda bisericii se nvtau buchiile si bruma de carte care se putea primi n timpurile n care la noi, din pricina vremurilor nvolburate, stiinta nu se putea cultiva n liniste. nsusi cuvntul cultur vine de la cult, care este forma
637
de manifestare a credintei religioase, ceea ne dovedeste c n umbra altarelor s-a dezvoltat cultura. E greu s anulezi dou mii de ani de istorie. Romnii au religia n inima lor, care e un dat al sufletului lor. Odat cu cresterea si nchegarea neamului romnesc ca o entitate specific, separat de alte neamuri, a crescut si s-a nchegat n el si credinta crestin. E concrescut, adic a crescut odat cu neamul nostru si nu e un adaos ca la alte neamuri, bunoar ca la unguri, bulgari, rusi, germani, ca o manta asezat peste trup. Ea este un dat fundamental al sufletului romnesc; este o not a lui caracteristic, dup cum atunci cnd zici cal ntelegi un animal cu patru picioare si cu toate calittile calului. Nu poti scoate credinta din sufletul romnului fr s-l stirbesti; e ca si cum i-ai tia un organ vital al trupului su. Dar e sigur oare c doctrina crestin despre lume si viat e perimat, nfrnt si fr nici un suport real? E cazul s ne punem aceast ntrebare. Pentru ce nu se admite nici o dezbatere public de durat cu tema Realismul spiritual crestin sau socialismul stiintific? sau mai simplu Crestinism sau materialism istoric?. Dac socialismul stiintific este att de tare, de ce nu-si ncearc atunci tria si rezistenta ntr-o lupt dreapt de idei pe trmul filozofiei cu crestinismul, care ar fi, dup cum ni se spune, fr un fundament real?
638
De ce nu intr la noi n dezbatere public aceste doctrine, ca fiecare s vin cu toat argumentatia sa doctrinar si s se vad cine nvinge? Faptul c la noi crestinismul nu este invitat la o dezbatere public cu socialismul stiintific, pe o aren public, nu ne face oare s ne ntrebm dac socialismul stiintific se teme de o nfrngere n lupta cu crestinismul? i dac se teme, atunci unde este tria lui? Iar dac nu se teme ce-l mpiedic s intre ntr-o polemic deschis cu crestinismul? La noi, de 30 de ani, adic de la istoricul eveniment de la 23 august 1944 ce a dat un nou curs vietii romnesti si a adus aceast profund schimbare la fat a Romniei, care pe de o parte este nzestrat cu un litoral splendid, cu o economie mecanizat, cu dealuri sterpe ce au fost cultivate cu pomi, cu o industrie nou, cu n nvtmnt public la ndemna oricui, cu o politic extern realist, lucid, statornic principial, energic, curajoas si plin de prestigiu, iar pe de alt parte se confrunt cu scderea prea mare a nasterilor, cu o puternic pierdere de prestigiu a Teologiei de la noi, si a episcopatului ortodox ndeosebi, cu toate implicatiile nefaste ce decurg de aici pe planul etic si social, nct abia se mai recunoaste Romnia cea din trecut. Din acel moment istoric ncoace, zic, Biserica Ortodox nu a aprut niciodat ntr-o pozitie de lupt pentru vederile sale ideologice. Initial surprins si speriat, si-a revenit usor mai apoi,
639
dar fiind combtut puternic de la nceput, ea abia ndrznind s schiteze o aprare, a gsit un mod de convietuire cu Statul, colabornd cu el n toate actiunile bune pe care le-a ntreprins acesta. ntr-o vreme cnd ncordarea dintre Occident si Orient era imens, cnd posibilitatea izbucnirii unui conflict armat era deschis si iminent, cnd nu se ajunsese la doctrina convietuirii pasnice ale celor dou conceptii de viat care divizau Rsritul si Apusul, cnd n Apus se preconiza rzboiul pentru distrugerea comunismului, ca o necesitate pentru existenta lumii, atunci toate condeile ilustre ale Bisericii Ortodoxe Romne au intrat n lupt pentru aprarea pcii si pentru a feri lumea de un nou rzboi mondial. Aceste condeie, ca si altele asemenea din statele socialiste au dovedit lumii necesitatea pcii si a convietuirii pasnice ale popoarelor, putndu-se afirma chiar c au salvat pacea. Toate cltoriile Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romne Iustinian Marina si toate demersurile lui au avut ca scop principal salvarea pcii. Partidul Comunist Romn ca si ntreg poporul trebuie s fie recunosctori Bisericii Ortodoxe Romne pentru aceste actiuni care au fost n folosul lor. Preotimea simpl de la noi a sprijinit si ea toate actiunile ce vizau bunstarea si progresul material al poporului romn,
640
mai ales dup anul 1948. Cu toate acestea, att n epoca lui Stalin ct si dup aceea, o mare parte din preotimea romn, si ntr-o proportie mai mic cea german, maghiar si evreiasc, au cunoscut prigonirea, arestarea, nchisoarea, canalul si munca silnic n mine, cu toate greuttile inerente. Sute de preoti au trecut prin aceste grele ncercri dure si inflexibile si unii dintre ei au murit. Mai apoi multi dintre cei ce au scpat, au devenit de o timiditate extrem, pierzndu-si forta moral necesar exercitiului misiunilor sfinte cu energie si vigoare. Deci Biserica Ortodox Romn nu a rspuns la atacurile pe care le-a primit; ea a avut o atitudine pasiv, de rbdare, de ngduint, de cstigare prin dragoste a simpatiilor; metoda ei nu putea fi violenta. Ea nu s-a ndeprtat nici mcar o clip de atitudinea calm, dar sustinut de aprare a pozitiilor sale. Cu toate acestea studiile si predica apologetic nu s-au mai fcut n acest timp. Nici vorb de polemic. Crtile care au aprut si care combteau doctrina si metodele Bisericii nu au primit nici un rspuns din partea ei. i de ce s-ar fi ncumetat s-o fac cnd nu ar fi putut rspunde nimic din cauza cenzurii si a fricii. Astzi cenzura s-a ridicat, dar Biserica Ortodox Romn continu s mearg pe acelasi drum ca mai nainte. Se pare c nu s-a dumirit nc dac e bine s schimbe ceva din atitudinea ei. Comunistii sunt si astzi n atac. Vznd cedrile
641
continue ale Bisericii, acestia cred c e momentul s fac pasul nainte, n detrimentul ei. Cu dinamismul lor cunoscut si admirabil, pozitiv n unele cazuri, ei consider c, psihologic vorbind, actul e justificat si oportun. Astfel, la Sibiu, un activist de partid a trecut pe la episcopul Bisericii evanghelice luterane ssesti si i-a propus (ndrzneal nu glum) s renunte la tinerea nvtmntului religios n bisericile lor, pentru c nici romnii nu fac acest lucru. Dup ce l-a ascultat, l-a ntrebat dac mai are ceva de spus si cnd acesta a rspuns nu, i-a artat Statutul de functionare a Bisericii evanghelice ssesti, iar acesta a plecat rusinat. Ce mai putea rspunde? n seminariile teologice, sase la numr, ce functioneaz la noi, numrul de locuri pentru elevii nscrisi s-a redus la jumtate, desi cererile pentru nscriere si concurs, sunt chiar mai mari ca nainte. Slujirea n unele mnstiri a fost oprit, dar mai ales predica. Se pare c unele mnstiri, monumente istorice, partidul ar dori s rmn simple muzee si s fie preluate de stat. Deocamdat ele se gsesc sub jurisdictia Bisericii, a episcopiilor si arhiepiscopiilor pe teritoriul crora se afl. De fapt, Biserica este proprietara lor si nu statul. Statul a sprijinit mult, cu o ntelegere admirabil, refacerea mnstirilor vechi, a bisericilor care sunt monumente
642
istorice si a tot ce venea din trecut si reprezenta o valoare si erau n drmare. n aceast privint a dovedit mai mult ntelegere dect regimurile si partidele politice din trecut. Din refacerea monumentelor si a mnstirilor, Statul si-a fcut pe drept cuvnt, un titlul de glorie si acest fapt l-a artat peste tot ca o dovad vie a sprijinului ce-l d Bisericii Ortodoxe Romne. Dac acum apare gndul si preocuparea de a da alt destinatie dect cea religioas sfintelor mnstiri si biserici ce au rsrit pe pmntul trii din dragoste de Dumnezeu si din pietatea profund a strmosilor nostri, apare limpede acum c motivul pe care statul l-a invocat, de a ajuta Biserica national, nu va mai putea fi credibil n viitor. Comunistii de la noi nu cunosc rspunsul Bisericii Ortodoxe Romne la problema ridicat de ei, adic la faptul c temeliile pe care s-a rezemat Biserica n trecut s-au prbusit din cauza progresului stiintei, pentru simplul motiv c Biserica nc nu l-a dat. i nu l-a dat fiindc i-a fost fric s-l dea. Cci nu voia o nsprire a raporturilor dintre ea si statul nou creat: Republica Socialist Romnia. Dar dac va fi mereu tgduit nu n activitatea ei actual, ci n fundamentul doctrinei sale, ea va trebui cu trie s expun si s motiveze adevrul pe care st. Este adevratul crestin nfrnt si perimat? S ni se spun cine si cum l-a nvins. Deocamdat microscopul electronic a distrus teoria lui
643
Darwin c omul se trage din maimut. Spturile ce se fac n Rsrit confirm autenticitatea Bibliei. Dezvoltarea fizicii nucleare duce tot mai mult la descoperirea si postularea unui izvor de energie n afara materiei, care e mai puternic dect ea. Descoperirile genialului fizician german Werner Heisemberg, unul din cei mai mari fizicieni ai lumii, din 1927 n fizica nuclear poate fi interpretat astfel pentru prima dat n lume s-a fcut posibil dovedirea stiintific a religiei si a lui Dumnezeu. Savantul si academicianul englez John Lipson, profesor de fizic nuclear, n cartea sa tradus la noi n 1973 cu titlu Experiente apocaliptice n Fizic n capitolul Viitorul ne spune c nici electricitatea, nici magnetismul si nici fenomenele electro-magnetice si nici viata, nu se pot explica astzi fr a recunoaste un factor exterior materiei, supranatural, atotputernic, pe care lumea l numeste Dumnezeu. n felul cum ncearc stiinta s ne dovedeasc dezvoltarea vietii, trecnd de la simplu la complex, de la nevertebrat la vertebrat, nu a putut dovedi nc trecerea de la materie la spirit: Cum s-a nscut spiritul? Cum materia a srit din tiparul ei, din natura ei, crend spiritul? E clar faptul c spiritul e superior materiei. Dac e superior materiei si dac materia e cauza lui, iar el efectul ei, atunci cum e posibil ca efectul s fie mai mare dect cauza lui? Cci se stie c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de
644
aceeasi natur cu ele. Dar ntre spirit si materie nu e numai o deosebire de grad, ci si de natur. Cum a creat materia ceva de alt natur dect ea? S nu ni se rspund c acumulrile cantitative duc la salturi calitative, cci asertiunea aceasta nu are nici o valoare logic. Adunarea mai multor pietre nu va putea duce dect la un zid, la o cas sau la altceva, dar toate acestea vor fi tot materie si nu spirit. Adunarea mai multor fiinte laolalt, orict ar fi de multe, nu ne va da spirit ci tot materie: o turm de oi, de vaci, o herghelie de cai etc. Materie si nimic mai mult. Spiritul organizeaz materia si d alt calitate. Deci de unde a rezultat el? Materialismului istoric si dialectica materialist ne dau un rspuns insuficient si inacceptabil. tiinta nu ne poate spune astzi cu precizie: Ce e materia si ce e forta? Ce este energia? Care sunt limitele dintre ele. Apoi, de unde ncepe spiritul? Cum are loc interferenta dintre spirit si materie. Toate acestea presupun nc dezbateri ample si de durat. n ceea ce priveste viata, materia n faza ei ultim de dezvoltare, cum ne-ar spune comunistii, a crei vrf e creierul, materia cenusie sunt multe si multe de spus. Iat de pild, cum ne-ar putea da materialismul o explicatie suficient si convingtoare la faptul c materia vie si
645
ia ca msur de aprare transmiterea ctre urmasi a nftisrii pe care a realizat-o ntr-un individ, om sau animal? De unde prevederea aceasta a materiei oarbe, cci nu ni se poate rspunde c e o msur de prevedere a creierului, de vreme ce n actul de ntlnire a dou sexe, de orice fel ar fi ele, nu ar putea cugeta cineva la aceasta si chiar de ar cugeta nu ar fi n stare s fac nimic spre a-si mplini dorinta de a se transmite urmasilor cu toate calittile sale, cu chipul pe care l-a realizat la un moment dat? Cum se explic material faptul c femeii nsrcinate ndat i se lrgeste bazinul ca s ncap copilul, sau puiul n dezvoltare si spre momentul nasterii i se umfl snii spre a ncpea laptele cu care s hrneasc ftul? Mi se va rspunde: Asta e o caracteristic a vietii. i eu voi rspunde: Perfect! Dar cum si-a dat viata aceast lege, care presupune o profund judecat, ntr-o vreme cnd nu avea nici o judecat, deoarece nu i se dezvoltase nc creierul? Cum s-ar putea explica numai pe baza materialismului, nchegarea ntr-un chip att de perfect a trupului n timpul gestatiei, nct fiecare organ e desvrsit si fiecare rspunde perfect necesittilor ntregului? Cum se explic colaborarea perfect a organelor ntre ele, ca si cum fiecare ar sti dinainte scopul cruia i serveste? Cum se explic faptul c toate celulele unui mdular
646
colaboreaz minunat la ntretinerea si functionarea organismului ca si cum ar fi rude apropiate, si toate celulele ntregului corp colaboreaz att de desvrsit ntre ele nct asigur functionarea si viata ntregului organism? Cine comand aceste nchegri si functiuni? Creierul? Dar ele ncep nainte ca el s se fi format; si chiar dup ce creierul s-a format, nu este n msur s functioneze astfel nct s poat face aceste comenzi si judecti. Cum se explic faptul c celulele stiu s functioneze si s se formeze n felul lor propriu, formnd organe deosebite ca structur, unele formnd mai nti scheletul, care este de o alt constitutie dect carnea, altele muschii dup felul lor si asa mai departe? Iar mai trziu, cnd unul dintre organe este atins sau extirpat si nu-si mai poate ndeplini functiunea, cum se explic faptul c alte celule si organe ncearc imediat s suplineasc lipsa, prelund functiunea lui? S ni se spun cum s-a orientat viata primar s se dezvolte n chip ascendent? Cine i-a dat acest impuls? Cum s-a putut feri de stihiile oarbe si tumultoase care, n desfsurarea lor haotic, inconstient si necruttoare, ar fi distrus-o? Cnd, n ce moment al dezvoltrii ei? Cnd nc nici mcar nu ajunsese la formarea celui mai rudimentar creier? Cine a protejat viata atunci cnd natura nu se linistise nc?
647
Cine o protejeaz chiar si acum? i cte alte ntrebri nu ne stau pe buze? Priviti omul! E o minune, n univers chiar si fiecare organ al lui luat n parte constituie o minune n sine. Ochiul, urechea, gura, nasul, mna, inima, creierul, constituie o minune. S vezi prin acest organ minunat care se numeste ochi, ce minune! S aduci imaginile din jur n tine si s iei contact cu ele, ce putere si ce desftare totodat! S auzi cuvintele oamenilor, mugetul animalelor, ciripitul psrilor, freamtul pdurii, vuietul furtunii, susurul izvoarelor, muzica omului si a sferelor, ce tain adnc! S curg continuu prin tine un fluviu de purpur cald, fr ca s o simti; s te strbat prin toate ncheieturile un curent viu, mnat de o pomp hidraulic si anume inima ta, ce surpriz! Ce minune strin! Gura, organul hrnirii dar si al vorbirii. S poti comunica gndurile mintii si ale inimii tale; simtirile tale, tare sau pe soptite; s poti rosti o sfnt rugciune, ce lucru minunat! S poti s le spui cntndu-le, ce dar deosebit! Ce binecuvntare! Putinta de a lua contact ntr-o clipit cu miresmele sau cu miasmele unui loc prin inspirare, ce nzestrare nalt a omului! S-ti poti aminti ceea ce ai vzut sau si ce ai auzit de-a lungul anilor; s poti pstra n tine amintirile, tcute si ascunse
648
ca ntr-un mormnt, ani ndelungati si apoi s se ridice ca un om care murise demult, vii si puternice, cu tot parfumul lor ce le-a nsotit cndva, sau cu amrciunea ce le-a mistuit oarecnd. Sti amintesti c ti-ai adus aminte atunci cnd ai fost ntrebat, despre amintirile cutruia istorisite noaptea, ce fapt exceptional! i s crezi c toate astea sunt rezultatul unor ntlniri ale unor atomi materiali? Dar asta ar fi s dm cel mai mare credit minunii: ar fi minunea minunilor! O floare cu delicatele ei petale si forme pe care noi nu le putem face, e o minune. Un peste sau un cal, un sarpe boa sau un miel, un elefant sau o musculit, toate sunt niste minuni ale firii. Dar planetele, galaxiile, milioanele de stele, tot Cosmosul, nu ne umplu oare de uimire? Ordinea n care toate se misc nu ne cucereste oare? Perindarea anotimpurilor si regularitatea succedrii noptii dup zi nu ne spun nimic? i eu s cred n continuare c toate s-au fcut la ntmplare si si-au dat ele singure legile? Legile universului presupun o inteligent atotcuprinztoare si o putere de actiune nemrginit. Toate m ndeamn s cred ntr-un Dumnezeu de neajuns n cugetrile sale, de neptruns cu mintea omeneasc, neasemuit n buntate si iubire, cu totul mai presus de orice exist. Sufletul meu tresalt cnd stau si cuget la fpturile Tale, m ridic n
649
picioare, sau cel mai adesea m arunc n genunchi ca nfiorat s strig: Mrit esti Tu Doamne, Dumnezeul meu! Puterea Ta e nemrginit si lucrurile minilor Tale cu ntelepciune desvrsit si minunat alctuite! Fericit e cel ce crede n Tine! D-le tuturor harul s Te cunoasc si s Te laude pe Tine! i s nu pierzi pe nici una din fpturile Tale de pe pmnt. D-le tuturor pacea Ta! * * *
S prsim credinta? De ce? Vom fi mai tari fr ea? Vom fi oare mai buni? Vom fi mai oameni, mai noi nsine? Lipsirea de ea ne va ridica oare pe culmi mai nalte? Vom fi mai creatori, mai geniali? Vom fi mai liberi? Ni se spune: Vom fi singuri stpni pe destinul nostru si nu ne vom mai rezema pe o fictiune. Vom conta pe noi nsine si ne vom elibera de ultima iluzie. Ultima iluzie?! E bine s se stie c nimeni pn acum nu a putut dovedi convingtor inexistenta lui Dumnezeu. Multi au ncercat s o fac dar nimeni nu a reusit. Dimpotriv, toate religiile mari ale lumii vorbesc despre existenta lui Dumnezeu. Cei mai mari si cei mai valorosi oameni de stiint au crezut n Dumnezeu. A-i cita nu intr n planul consideratiilor noastre. Filozofii antici cei mai de seam: Socrate, Platon,
650
Aristotel au crezut n Dumnezeu. Filozofii mai noi nu i-au depsit nc. Cei mai mari dintre filozofii moderni au crezut n Dumnezeu. Dar nu putini L-au tgduit. ntre acestia din urm, cel mai strlucit este genialul Lenin, iar Karl Marx este alturi de el. Dar ei nsisi erau convinsi c pe lng cele ce au spus, mai trebuia adugat ceva ca explicatiile lor s fie depline. Lenin ns a murit prea devreme si nu stiu ce ar mai fi putut aduga. Dintre filozofii care L-au tgduit pe Dumnezeu n tinerete, sau chiar si pn mai trziu, unii s-au ntors si L-au preamrit cu o ardoare deosebit cum a fost cu Auguste Comte, Voltaire etc. chiar opera lor anterioar a rmas. Desi secolul al XIX-lea un secol bogat n tgduitori ai lui Dumnezeu, totusi adoratorii lui Dumnezeu au fost cu mult mai multi. Secolul al XX-lea ne-a dat si el ctiva tgduitori ai lui Dumnezeu, care se numr ntre marii gnditori. Aici intr Lenin care si-a desfsurat activitatea sa mai mult n acest secol. Cu toate acestea gnditorii teisti au fost cu mult mai numerosi dect cei ateisti. Un savant precum Albert Einstein care n clasa a sasea de liceu s-a declarat fr religie, aconfesional si liber cugettor, mai trziu avea s fie nelipsit de la sinagog. E adevrat c Bergson e teist iar Jean-Paul Sartre e ateu, dar acum au aprut strlucitii filozofi francezi, plin de credint
651
Jaques Maritain si Henri Massis. Rusii i au pe Nicolae Berdiaev, Vladimir Soloviev, Serghei Bulgakov, Nicolai Arseniev, Nicolai Glugokovski, Vset Nicov si altii. La noi Constantin Rdulescu-Motru nu si-a pus problema existentei sufletului, iar P.P.Negulescu a tgduit-o. Dar contemporanii lor: Nae Ionescu si Nichifor Crainic au sustinut-o cu strlucire. Strlucitul filozof si poet Lucian Blaga credea n Dumnezeu dar nu n forma credintei crestine ortodoxe. El l-a numit pe Dumnezeu Marele Anonim. n sfrsit, n gndirea contemporan strlucesc ca doi astri istoricul religiilor Mircea Eliade si psihologul si filozoful elvetian Carl-Gustav Jung, care ambii au fost oameni credinciosi. Dintre marii savanti ai fizicii nucleare contemporane nui putem cita ca fiind n chip sigur necredinciosi dect pe Joliot Curie si pe sotia sa Florentine, ceilalti aflndu-se n cealalt tabr. ntre filozofii atei contemporani, dusmani nversunati ai lui Dumnezeu, am uitat s-l numesc si pe Emil Cioran care activeaz cu strlucire pe aceast linie negativ la Paris. Deci chiar si dintr-o att de scurt privire asupra stiintei si filozofiei momentului, nu se poate concluziona c Dumnezeu este o iluzie. Dumnezeu este o realitate, singura fiint care exist prin Sine, unica mare Realitate, iar definitia acestei mari
652
realitti e acesta: Cel ce este. Noi existm numai prin Cel ce este si doar atta vreme ct El voieste, Cci ndat ce El nu mai voieste s fim, nu mai suntem. Despre aceast Realitate unic Sfnta Scriptur ne spune urmtoarele: Acelea vor pieri, iar Tu vei rmne, si toti ca o hain se vor nvechi si ca un vesmnt i vei schimba si se vor schimba. Dar Tu acelasi esti si anii Ti nu se vor mputina. (Psalm 101, 27-28) Dar mrturia cea mai puternic despre existenta lui Dumnezeu ne-o d Mntuitorul. El ne-a spus c Dumnezeu exist, c este Tatl tuturor oamenilor, Creatorul lumii si Guvernatorul universului: El n mna Sa tine lumea. Profilul moral al lui Iisus, de o mretie si frumusete unice, puterile artate, profunzimea nvtturilor Sale, lipsa Lui de pcat, patima Sa rbdat desvrsit, moartea Sa mai presus dect orice moarte, nvierea Sa cea slvit si cele ce au urmat dup aceea, ne oblig s credem n adevrul afirmatiilor Lui. Existenta sfintilor si a mucenicilor, biruinta crestinismului n mprejurri deosebit de grele, toate sunt fapte ce dovedesc existenta lui Dumnezeu. Dar existenta lui Dumnezeu o mrturiseste constiinta crestin de pretutindeni. Unii crestini au pe Dumnezeu n inima lor. Sfintii n trirea lor, n extazele lor, au cunoscut pe Dumnezeu fat ctre fat, au avut personal experienta existentei Lui. Cunoscndu-L,
653
s-au fcut prtasi unor bucurii si desftri spirituale ce ntrec toate volupttile oamenilor obisnuiti. Asadar, de ce s prsim credinta n Dumnezeu? Punem vechea ntrebare: Qui prodest? Cui i-ar face un bine, cine ar profita de aceasta? Religia a fost totdeauna o frn puternic mpotriva patimilor. Omul care crede n Dumnezeu se fereste de pcat; el stie c Dumnezeu nu iubeste pcatul si-l pedepseste pe cel ce l svrseste. Dac lipsa credintei ar fi un bine pentru om, ar nsemna c acolo unde scade credinta n Dumnezeu ar trebui s se vad o mbunttire a moravurilor, un spor de dreptate si de bine. Dar stim c acolo unde s-a observat pierderea sau slbirea credintei, moravurile s-au stricat, societatea a deczut, regatele si imperiile s-au destrmat. Istoria e plin de astfel de dovezi. Asa s-a distrus marele imperiu roman, asa a czut Asiria, asa a czut Babilonul, cel mai strlucit oras al antichittii, asa au czut si alte state. S fie oare acum altfel? Cine ne poate asigura c, de data aceasta, prsirea credintei va ntri societatea? E vreun indiciu? Nu, dimpotriv. De cnd nu se mai pred religia n scoli, nivelul moral al romnilor a sczut considerabil. Tot mai des se aud plngeri pentru aceasta. Sunt convins c cei care cer de la noi prsirea credintei, sunt n sinea lor de cea mai bun credint. ns, fie-ne
654
iertat, trebuie s spunem si prerea noastr: ei se nseal, se nseal amarnic. Scriitorul englez Farrar, un mare si strlucit teolog, spune asa: Sfntul Constantin cel Mare a instituit cultul crestin n imperiul roman. Biserica a devenit sub el o important institutie a imperiului. Dac cineva va voi s schimbe institutia Sfntului Constantin, atunci va mpinge societatea ctre o astfel de degradare moral nct, spre a nu o prbusi definitiv, va fi nevoit s revin. Cancerul care roade societatea romneasc de azi e betia. Ea s-a extins att de mult, nct a depsit toate limitele din trecut. Infidelitatea conjugal si divortul la fel au sporit. Se observ o lips de rbdare si o crestere a egoismului, cu toate c Partidul Comunist cu o admirabil struint se sileste s nalte societatea, s fac omul s iubeasc binele public, el nu a reusit nc n aceast ntreprindere. Dar acest lucru e o dovad c omul ca s se angajeze pe drumul binelui, trebuie s aib principii mai nalte, dect principiile de Partid, orict de frumoase ar fi ele. El are nevoie de credinta n Dumnezeu, n viata viitoare, ntr-o rsplat a faptelor sale dincolo de lumea acesta. Toate acestea i dau o putere de lupt mai mare contra patimilor si pcatului, dect niste principii politice, fie ele orict de frumoase. Imperativul categoric al lui Kant: F binele de dragul
655
binelui! nu e sublim? Dar el nu a avut nici un efect n moral, cci nimeni nu l-a urmat. Constiinta omului e astfel format c el asteapt o rsplat a faptelor sale si nu-i vine s fac pe degeaba un lucru, fie chiar si din sentimentul datoriei. De aceea credem c lupta mpotriva religiei nu apare ca ceva motivat. Religia e un bun att de mare al omului nct pierderea lui l-ar prbusi n niste bezne de tot pierztoare. Iat de ce, gndind astfel lucrurile, ncerc att de insuficient o aprare a religiei. Dar sunt convins c Dumnezeu va gsi cile s se apere singur pe Sine si ce-i al Su. Ne este peste putint s spunem cum, si am da dovad de nfumurare si de lips de smerenie, dac am ncerca conjecturri n aceast problem. Cile lui Dumnezeu sunt neptrunse de oameni, dar cnd oamenii L-au prsit, El singur deschide drumul actiunii Sale n lume, spre mntuirea ei, pe niste ci necunoscute si nebnuite de ea. Cei ce cred n El stiu c Dumnezeu nu poate fi nfrnt si aceasta e destul pentru linistea lor. Iisus a ncredintat pe ucenicii Si si prin ei lumea ntreag, c nici portile iadului nu pot drma Biserica Sa. ncercarea mpratului roman Iulian Apostatul de a desfiinta crestinismul n veacul al IV-lea s-a sfrsit cu un faliment total. El a rezidit templul evreilor, zidit de acestia dup ntoarcerea lor din robie, n anul 508 .Hr., dar cnd templul era gata, el s-a prbusit att de neasteptat si fr motiv, nct a fost
656
o uimire pentru toti. Deceptionat, nfrnt si neputincios, mpratul Iulian a strigat: M-ai nvins, Galileene!. Trebuie s adaug c Iisus profetise drmarea templului. Apoi Tit, mpratul roman, asediase templul n anul 70 al erei crestine, dar voise s salveze templul si ddu ordine stricte ostasilor lui pentru aceasta. Dar n urma aprrii ndrjite a evreilor n curtile ce nconjurau templul, furia romanilor a fost att de mare nct unul din ostasi, nfuriat s-a urcat pe o fereastr si a aruncat un somoiog de paie aprinse nuntru si astfel acesta s-a aprins de ndat si a ars. Dar ceea ce a surprins la drmarea templului n timpul Iulian, e faptul c s-a drmat n aceeasi zi si n aceeasi lun ca templul drmat de Nabucodonosor, ceea ce e o indicatie c aici era voia lui Dumnezeu. i iat cum Iulian nu l-a putut avea desi l-a cldit. Trebuie s mai amintesc c nimeni nu a mai putut recldi cettile Sodoma si Gomora drmate din voia lui Dumnezeu, ca pedeaps pentru pcatele locuitorilor lor. Iat ce ni se spune de la profetul Isaia, capitolul 43, versetul 13: Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici n colo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea mea si ceea ce fac Eu cine poate strica? i alt undeva zice: Nimnui nu-i voi da slava Mea. (Isaia 42,2) Deci Dumnezeu singur va purta de grij de ale
657
Sale. Acesta este un avertisment dat lumii cu vreo 2600 de ani nainte de clipa ce-o trim, iar ecoul lui mai struie n inimi, dnd unora pacea si ncrederea iar altora le ridic n suflete ntrebri, nelinisti si temeri. N-ar fi oare indicat si de folos pentru noi s ne oprim asupra acestor fapte ce s-au petrecut n istorie, si apreciindu-le s tragem din ele nvtminte pentru momentul actual? E o simpl ntrebare cci istoria nu e doar o memorie a trecutului ci si o nvttoare a viitorului. Altfel care ar mai fi rostul ei practic? Reactiunea Securitatea din Iasi s-a sesizat imediat si m-a invitat la o anchet. Un colonel mi-a cerut explicatii pe un ton civilizat. Din manifestrile mele fat de domnisoara ce a primit documentatia a nteles c eu voiam ca prin ea s ajung la ei. Am recunoscut imediat c asa stau lucrurile. Voiam s aflati aceste lucruri, am zis, s stiti de ce nu trebuie s prigoniti Sfnta Biseric, s aflati c ea e stlpul de sustinere a moravurilor, fiind stlp al adevrului. C principiile ei sunt mai nalte dect principiile de partid si n orice guvernare e nevoie de ele. Colonelul mi-a cerut s nu le fac greutti. Tocmai ca s v ajut am scris aceste lucruri, nu ca s v fac greutti, i-am rspuns. S stiti punctul de vedere al
658
Bisericii si examinndu-l, s trageti o concluzie ce v-ar putea fi de mare folos. Am dat declaratia, desprtindu-ne n conditii normale. De fapt eu voiam ca ei s nu spun c n-au cunoscut cuvntul Bisericii. Ca urmare imediat, printele Gheorghe Popescu mi-a spus cu regret c nu mai putem sluji mpreun n biserica pe care o conducea. Se ntelege ca aceasta i s-a cerut. Deci actul meu li s-a prut o ndrzneal, care a fost pedepsit imediat. n Iasi ncercnd s slujesc la cte o biseric din Iasi, eram evitat desigur cu jen, mai ntotdeauna. Se auzise c am fost prelucrat si eu m simteam jenat si asistam la dumnezeiasca liturghie, ca orice mirean. Mai veneam la Piatra, mai reveneam la Iasi n familia fiicei noastre Marilena Mazilu. ntr-o zi preotul Mihai Nicolau de la parohia Podgoria, nemultumit de un coleg pensionar, care-l ajuta, m-a rugat s-l ajut la toate slujbele. Ceea ce am acceptat cu bucurie. Biserica era lng Grdina Botanic din Iasi; fiind departe de parohienii ei era putin frecventat. Am slujit n ea timp de 14 luni, cu elan si cu rezultate frumoase. Dar printele Nicolau fiind bolnav s-a
659
pensionat, iar eu am rmas liber. n Iasi am mai ncercat s slujesc pe ici pe colo, si trector am fost acceptat de bunii preoti Aristide Lefter si Ioan Roat. Pentru ei era un risc a sluji mpreun cu mine, lucru de care mi-au atras atentia. Binenteles c m-am retras, ca s nu le fac greutti. Am mai venit pe la Piatra unde o legtur strns, colegial si amical n-am mai tinut dect cu printele Constantin utuianu. El se dovedea un prieten constant, cinstit, energic, dotat cu un spirit combativ care se mentinea mereu acelasi, cu toate influentele contrare. Era ceva plcut si reconfortant. La prudenta multora el se arta un admirabil imprudent, nfrunta riscul. Ceea ce corespundea Sfintei Evanghelii: putin nebunie pentru Hristos. i eu si el am avut vii n minte textele sfinte: Cine va voi s-si scape sufletul l va pierde, iar cine si va pierde sufletul pentru Mine si pentru Evanghelie, acela l va mntui. si Nu v amgiti: Nici desfrnatii, nici nchintorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, si nici lasii32 nu vor mosteni mprtia lui Dumnezeu. (Corinteni 6, 9-10). Cci n timpuri grele trebuie o atitudine eroic, fr de care usor ne mpinge firea la ru.
32
n Sfnta Scriptur ed. 1998, aprobat de Sfntul Sinod al BOR n
pasajul evanghelic citat, la locul respectiv apare n loc de nici lasii, nici rpitorii (n.n).
660
Tendinta care trebuie s rmn este: Mereu mai sus!. Dou ncercri de otrvire a mea. Eram linistit, nu fceam nici un act de adversitate nimnui, depsisem ura si orice gnd de rzbunare. Stteam n credint cu fermitate si o dulce pace mi inunda sufletul. Nu purtam nici o dusmnie, dup toate cte au fost. Cu toate acestea am fost victima a dou tentative de ucidere prin otrav. n 5 ianuarie 1984 am fost trimis de printele protopop al Iasilor T. Irimia, din initiativa lui fr o cerere a mea, n satul Mnstirea, comuna Dgta, judetul Iasi, ca s slujesc de Anul Nou si de Boboteaz, pentru c satul nu avea preot si slujbe nu mai avuseser loc de la Sfintele Pasti ale anului 1983. Era ajunul Bobotezei, joi. Dup ce umblasem cu Iordanul n dou sate filiile ale parohiei Mnstirea, urma s merg si n Mnstirea. Nu era cntret, dar mergeam cu un cntret improvizat. La a doua cas, am fost mbiat s gust un pahar de vin. ndat ce am sorbit foarte putin din el, am simtit o arsur puternic n stomac; la fiecare cas ce a urmat simteam nevoia s beau cte un pahar de ap. Stomacul m ardea. Voi fi but vreo 20 de pahare cu ap la rnd, iar dup ele, am cerut la o cas moare de varz din care am but o ulcic de vreo 250 de grame. Cnd am ajuns la o cas cntretul mi-a spus: Aici stau
661
niste oameni btrni ce nu pot veni la biseric. V rog spovediti-i. I-am spovedit. Aici ni s-a adus ceva de mncare: scrijele fructe fierte cu zeama lor. Dar cum am luat cteva nghitituri, am simtit iarsi o puternic arsur n stomac. N-am mai mncat. La casa vecin femeia gazd mi-a cerut s depun un jurmnt pe Sfnta Cruce, fiindc era nvinuit pe nedrept pentru furt. - Cine te nvinuieste? am ntrebat-o. - Vecina! a rspuns, mama cntretului. i asa am aflat c cei doi btrni pe care-i spovedisem si unde gustasem din scrijele erau chiar printii cntretului - lucru pe care el l tinuse ascuns. Am luat iar la fiecare cas cte o can de ap, precum si o can de moare de varz. Cu greu am putut termina toate casele. ns simteam dureri mari n stomac. Ajuns acas, la o familie de toat omenia, Ilie Andries, cu o femeie, Maria, ca un nger, am mai luat nc o can de moare de varz care m-a dus la o evacuare complet a stomacului. Apoi am avut vrsturi cu mari dureri; noaptea diaree. Apa tsnea din mine ca dintr-o pomp cu mare presiune. Am umplut un lighean. Nici o hran, mereu dureri mari. La orele 8:50 ca prin farmec stomacul se linisti. Am putut face slujirea Sfintei Liturghii cu mare greutate, cu glasul stins; apoi si slujba Iordanului, cu sfintirea apei celei mari. Am
662
tinut si predica. Apoi acas dureri mari, nici o hran nc. Un ceai luat fu aruncat imediat afar, zvrlit n sus de stomac. ntr-un anume loc al stomacului simteam mai ales durerea. Nelinistea stomacului dur toat noaptea. A doua zi, ntins pe un car cu boi si acoperit cu o ptur, m-am dus s slujesc Sfnta Liturghie ntr-un sat vecin ce tinea de parohia Mnstirea. n chip neasteptat stomacul se linisti si aici cnd veni timpul nceperii slujirii sfinte. Cu mare greutate am slujit Sfnta Liturghie, apoi un parastas si dezlegarea mesei acas la gospodarul ce fcea pomenirea. N-am putut lua nimic n gur, stomacul respingea hrana. Acas, crampe deosebite; diareea continua. Nici un medicament doar grija deosebit a femeii gazd. Doar la Dgta era o sor de spital, dar nu reusise s vin la Mnstirea. A treia zi, fiind duminic, trebuia iar slujb. Am fcut-o, desi slbisem mult, fiindc stomacul se mai linistise. Am fcut si celelalte slujiri ce s-au ivit precum iesirea la cteva morminte. Am tinut si predica, la fel ca si n celelalte dou zile de dinainte. Apoi am zcut n pat bolnav. O femeie mi-a adus cteva pilule de stomac. Abia luni am putut lua cteva linguri de lapte acru. Spre sear diareea ncet, ns durerile erau nc tot mari. Am cerut o compres cald cu flori de fn ca s-o aplic n dreptul stomacului; acesta mi-a prins foarte bine. Temperatura corpului
663
crescu, ardeam ca focul; m splam mereu cu ap rece. Deliram; nu-mi amintesc nimic din cele ce spuneam. Din cele visate am dedus c voi scpa. Eram n cumpn. Tocmai miercuri am nceput s gust cte ceva. Grija familiei gazd fat de mine m umple de admiratie si recunostint. Ce suflete mari au unii trani simpli! fr forme si mult vorbrie. Ce dovezi admirabile de spirit de jertf si de sacrificiu arat ndat ce se iveste ocazia! Comorile de buntate, de dragoste si omenie n aceste timpuri uscate nu s-au stins n sufletele unor trani nealterati de stricciunea de la orase. Joi boleam nc greu. Socotind s nu mor cumva acolo, gospodarul Ilie, n noaptea de joi spre vineri, m sui n carul lui cu boi si m duse culcat la Dgta la tren. M ncredint admirabilei sale sotii, Maria si unui epitrop, om btrn dar cu mult tragere de inim spre tot ce e bun, ca s m duc la Iasi. M-am putut tine pe picioare de la gar pn acas, unde am ajuns spre ziu. Toti erau uimiti de halul n care m gseam: slbit mult, ochii dusi n fundul capului, buzele mi ardeau, dar nu pe toat ntinderea lor, ci numai pe prtile pe unde s-a fcut sorbitura. Acesta era si o dovad a otrvirii. Dac buzele mi-ar fi ars pe toat ntinderea lor, atunci ar fi fost dovada unei febre. Arsura buzelor mi-am astmprat-o cu o alifie vitaminizant. Ele au ars timp de 18 zile. Peste cteva zile de la sosirea la Iasi mi-a revenit pofta
664
de mncare, dar o poft grozav. M refceam vznd cu ochii. Cine a pregtit toate, se ntelege. Bietul cntret a fost numai o josnic unealt. ncercarea n-a a reusit dect n parte. ntoarcerea la Piatra Pe 24 ianuarie m-am ntors la Piatra Neamt, singur. Sotia a rmas s ajute fiicei noastre Mariana si sotului ei. Marti am fost chemat la Securitate de maiorul V. Asaftei care era cu problemele legionare. Mi-a cerut s dau o declaratie despre locurile pe unde am umblat de la ultima noastr ntlnire. El obisnuia s m cheme din timp n timp, uneori venea si colonelul Stanciu. Acum colonelul Stanciu nu a aprut. Am dat declaratia si am iesit putin la toalet. Cnd am iesit maiorul Asaftei era foarte vesel si zmbitor. Cnd m-am rentors, l-am gsit discutnd cu maiorul Alexandru Onu. Prea foarte multumit si m-a poftit s mai sed pe scaun, dar eu am refuzat cci mergnd am observat c schioptam de piciorul stng. Toate au tinut cam o or. Ajuns acas mi-am cercetat picioarele. La ambele vinele erau inflamate tare de la genunchi n sus. Mi-am dat seama ce se petrecuse. Am luat imediat toate msurile de aprare ce le cunosteam: ceai anticanceros; abur la fund din ap fiart cu flori de fn; baie cu flori de fn, cmasa
665
spaniol, o cmas de cnep de la gt pn la tlpi, muiat n zeam de flori de fn fierte, stoars si mbrcat fierbinte, foarte repede urmat de acoperirea cu ptur si o plapum timp de o or si jumtate; dusuri reci la spinare, la genunchi si la solduri, separate de cte cel mult un minut; cufundri n ap rece de la 30 de secunde la 1 minut; semi-mbieri adic cufundarea n ap rece pn la buric de la 20 de secunde la 1 minut; comprese la picioare cu infuzie sau decoct de coada calului; bi calde de plante la picioare; splarea bine a bustului cu ap rece; stergerea n timpul noptii a ntregului corp cu o crp muiat n ap ndoit cu otet. Beam ceaiuri de dou ori pe zi; aplicatiile de ap erau opt pe zi: cinci ziua, trei noaptea, variind de la o zi la alta. Bustul l splam zilnic mpreun cu fata, cu ap rece. Aceste aplicatii erau rezolutive si trebuiau s scoat orice ru din luntru corpului: stagnri, sucuri morbide, radiatii etc. Le fceam foarte regulat, de fric, cum am spus: cinci n timpul zilei, trei n timpul noptii. La 18 zile, mi-au aprut ntre picioare niste bubulite rosii-stacojii care supurau usor, dar n cteva zile s-au spuzit. Am continuat aplicatiile. La o sptmn dup ce au aprut primele bubulite, au mai aprut unele mai putine si mai mici. n cteva zile au disprut si acestea. La 21 de zile de la nceperea aplicatiilor am ncetat a mai schiopta. in s spun c niciodat nu am avut bube pe
666
mine. Foloseam ceaiul de urzic vie care m scutea de buboaie sau ulcioare la ochi si de alte bube. Am continuat aplicatiile de ap fr ntrerupere timp de sase sptmni. Apreciind c n-as mai fi n primejdie, ntruct nu a mai aprut nimic, dup sase sptmni le-am ntrerupt. Se ntelege ce se ntmplase. Prietenii mei preotii Crisan si Pslaru muriser. Bnuiesc c au fost iradiati. Eu eram viu. Se va fi ncercat aceeasi metod: n scaun, la anchet, pui o pilul radioactiv, care transmite celui ce sade radiatiile. n sase luni efectul e sigur, dar la mine a fost un incident neprevzut: am schioptat imediat si deci am descoperit faptul secret. Cum? Nu stiu. Fie c radiatiile au fost prea puternice si au depsit limita normalului, spre a fi lichidat mai repede, fie c sensibilitatea mea a fost mai mare si am schioptat imediat; fie c Dumnezeu a vrut s m salveze si m-a pus n situatia de a lua msurile de aprare de mai sus. Poate si ei vor fi simtit ceva, dar nu au stiut ce s fac pentru aprarea lor. Metoda pe care am aplicat-o pentru salvarea mea foarte putini o cunosc. Se astepta efectul iradierii, dar el nu venea. Timpul trecea si eu m aflam n situatia dinaintea tentativei uciderii prin iradiere. Colonelul Florea, cel ce fusese delegat cu conducerea anchetei n 1976, fcut celor trei indezirabili: preotul Constantin Crisan, preotul Nicolae Pslaru si mie, la terminarea
667
anchetei ddea asigurri sotiilor noastre c nu vom fi bgati n temnit, dar cu un ton care chiar atunci m fcea s gndesc c el stie c mai sunt si alte metode ca s nu mai fim liberi si anume acelea de a nu mai fi deloc, adic de a nu mai exista. Dup vreo cinci luni de la iradiere, un domn civil cam de vreo 50 de ani, pe care-l vzusem pe la Securitate, fr s-l cunosc personal, m-a oprit n strad, m-a mbrtisat, m-a pipit la muschii bratelor si amical m-a ntrebat: - Ce faci, dragul meu? Cum te simti? Esti sntos? Tu-le mama lor? Ce ti-au fcut? - Asaftei a trecut putin msura, am replicat. ns eu nu njur pe nimeni. - S stii printe, c eu sunt un om credincios, poate mai credincios ca dumneata, a adugat el, si ne-am desprtit. Mi-am dat seama c acest om, probabil colonel (era n civil), e un om de proast calitate. Dar c el a avut o misiune: s verifice starea snttii mele. Dar asta nseamn c stiau mai multi de la Securitate ce s-a ntmplat. Spre a mpiedica o repetare a iradierii i-am spus lui Gheorghe Juncu c am fost iradiat dar am luat toate msurile, c dac se va mai repeta, imediat dup aceea se va comunica acest lucru la Europa Liber si voi anunta si pe Homusteanu, ministrul de interne care era ardelean de la Alba Iulia. tiam c Juncu era informator dar m purtam cu el ca si cnd nu as fi stiut nimic. Eram sigur c va duce informatia la Securitate, ca ei s afle c va rsuna la Europa Liber fapta lor,
668
de o vor repeta. Dar ce s-a ntmplat pn acum trec sub tcere. Numai dac se va repeta voi anunta la Europa Liber. Toat grija lor era ca ceea ce fac ru s nu se aud, s rmn un secret. i se temeau mai ales de strintate, dorind ca s nu afle metodele lor criminale. Deci erau constienti de gravitatea faptelor si totusi le fceau. ntr-att se ntunecase constiinta lor. Acest glas al lui Dumnezeu, constiinta, care constat calitatea moral a faptelor noastre, bune sau rele, a fost si n ei odat, dar acum s-a stins, nemaiascultnd dect de ordinul primit. nc sub amenintri Credeam c totul s-a oprit aici si eram foarte linistit. Prevenisem o primejdie ce m pndise sau mai bine zis o nlturasem. Era ca o minune. Att ncercrile de otrvire ct si aceasta de ucidere pe alt cale esuaser. Mna lui Dumnezeu m ocrotise acum, ca si atunci cnd m aflam n temnit. Domnul fie preamrit! Ocrotirea Lui s m nsoteasc de-a pururea. Dar pe maiorul A. l interesa ndeaproape mersul snttii mele. Mirarea lui va fi fost mare cnd informatorii i vor fi spus c sunt bine. ntr-o zi m-a vzut pe strad, fiind eu cu sotia si ne-a salutat foarte politicos. Era prin iunie 1984. Privindu-m, surpriza i va fi fost mare, iar eu mi spuneam: maiorul ar putea cugeta asa: a scpat n mod neobisnuit, cu toate demersurile
669
mele contrare. Din moment ce a avut aceast sans (c nu ar fi putut spune c m-a salvat Dumnezeu), s-l las si eu n pace. El a fost scara pe care m-am nltat si eu n postul meu. Dar firea lui nu-l putea duce la asta. I se prea c viata mea tine de el, c-i apartine lui, c el dispune dac voi mai tri sau nu. La 2 iulie, mergnd pe strad cu un cumnat de-al meu, el venea din spate si a trecut grbit pe lng mine ca si cnd nu mar fi observat. Mare mi fu surprinderea cnd iesind dintr-o strad lateral, maiorul A. mi iesi n fat. - Mergi la noi? mi zise. - Nu domnule maior, ci la o lectie la un elev, prin apropiere. - Ce mai fac fratele si sora d-tale? tiu c sunt btrni. Ce vrst au? - Fratele e n al 91-lea an, iar sora are 85 de ani, sunt ns bolnavi. - Dumneata esti bine, precum vd... Dar dac o s continui s mergi asa o s triesti o sut de ani! si-a exprimat el ngrijorarea. - Nu v temeti, n corpul meu sunt metehne care nu se vd. Ele se pot arta oricnd, si atunci i discutia noastr continu pe un ton de nemultumire din partea lui. Atunci i-am atras atentia c neputnd scpa de asuprirea lui m voi adresa Bucurestiului. Dar sfid: - Chiar te rog! Eu i-am replicat:
670
- N-as vrea s iau gradele de pe umerii cuiva, ci as vrea s fiu lsat n pace ca fiecare s ne vedem de treab. - Ca s poti scrie, relu el. tiu eu ct esti de stricat! La aceasta am izbucnit: - Dumneata vorbesti, cel ce ai ncercat uciderea mea? Eu vreau s nu te mai vd niciodat n viata mea! Auzi? Niciodat! i am trecut drumul lsndu-l singur pe trotuar. El m amenint: - Te chem eu mine la mine, n-avea grij, te chem eu! - Numai c eu nu voi veni, cci pe dumneata nu te mai pot suferi si nu mai vreau s te vd niciodat la fat. Asa s-a terminat aceast neplcut ntlnire. El poate voia s m vad de aproape cum art si cum m manifest psihic. Interventia lui am considerat-o o provocare. Se credea atotputernic si voia s doboare scara pe care se ridicase ierarhic. Dar ce va face fr ea? Voia probabil s-i dau prilejul ca s m cheme la Securitate. ntr-adevr, a doua zi ofiterul de securitate de serviciu m anunt c la ora 9:00 dimineata sunt programat s vin acolo, chemat fiind de colonelul Stanciu. I-am spus: - Nu voi veni la invitatia dumitale. S m cheme domnul colonel Stanciu personal. - Nu plecati de acas, mi-a spus el, v va chema domnul colonel Stanciu. La ora 8:20 i-am auzit glasul la telefon. mi ceru amabil si politicos s gsim o zi cnd voi putea veni s stm de vorb. Mi-a spus s nu uit c sabia nu taie capul ce se pleac. Nu mia venit n minte s-i spun atunci c tocmai pentru c fu plecat, sabia domnului maior Asaftei ncercase s-l taie. Am stabilit ntlnirea pentru smbt. Ea s-a desfsurat pe un ton civilizat, ba chiar mai mult, binevoitor. Mi-a spus c ei nu pot face ceea ce spun si gndesc eu; c ar fi avut prilejul uciderii mele si nu au fcut-o pentru c nu
671
fac astfel de lucruri; c prestigiul meu moral ar scdea dac as mai crede aceasta si dac as mai spune-o si la altii; c maiorul Asaftei e colegul dumnealui si c trebuie s am si fat de dnsul respectul cuvenit. n aprarea colegului su de serviciu, maiorul Asaftei, care se afla si el de fat, colonelul Stanciu a dat o dovad frumoas de mrinimie si de un admirabil spirit colegial. Eu i-am spus c nu din gndire vine atitudinea mea, cci am cugetat nainte c acest lucru s-ar putea ntmpla, ci din experienta amar ce am avut-o. Nu gndirea ci sensibilitatea m mpinge s merg n directia n care merg. Am lsat s se nteleag c maiorul Asaftei mi-a pricinuit prea mari neplceri pn acum pentru ca ntlnirile noastre de acum ncolo s se desfsoare ntr-un spirit constructiv. Ne-am desprtit frumos, curtenitor, iar colonelul Stanciu mi-a spus c am terminat cu anchetele si c e bucuros dac ne ntlnim pe strad s ne ridicm plriile unul n fata altuia, ca niste oameni civilizati. Maiorul Asaftei prea foarte trist si smerit. Niciodat nul vzusem asa. Mi-a dat buletinul spunndu-mi cu o amabilitate necunoscut: Ca s nu-l uitati si s veniti a doua oar dup el. Poate i se fcuse unele observatii. Actul nu-i reusise si a iesit la lumin. Dac reusea totul ar fi fost n regul. Acum nu mai brava: Sic tranzit gloria Securittii. Clipe de liniste si de asteptare Timpul trecea si m bucuram de o oarecare liniste din partea Securittii. Colonelul Stanciu nu m-a mai chemat niciodat. Se tinea de cuvnt: Ai terminat cu noi. Dar nu eram scpat din vedere. Eram mereu tinut sub observatie. Asta o simteam din manifestrile unor agenti de-ai lor. Colonelul Asaftei, cci dup iradierea mea fusese naintat n grad, chem
672
pe unii cunoscuti ai mei foarte apropiati si le smulse niste declaratii mincinoase contra mea, cum c n urma unor discutii purtate cu unii membri din familiile lor, am ncercat s-i fac legionari. Unul dintre ei, nspimntat de urmrile declaratiilor sale, mi-a mrturisit c a fost dus si fr s-si dea seama a dat o declaratie grea mpotriva mea. Trecuse un an de zile de la ntlnire si acum colonelul Asaftei m chem s justific declaratiile ce le primise. Totul era o minciun. Eu i-am spus: Cum ati putut smulge aceste declaratii mincinoase? Ele nu au nici un suport cci cei ce le-au dat sunt gata oricnd s le tgduiasc. Nu v potoliti nicidecum. E timpul s fiti mai ntelept. i am dat o declaratie prin care am dezmintit declaratiile smulse mpotriva mea. n timpul acestei anchete, colonelul Asaftei m privea fix drept n ochi, cum nu obisnuise alt dat. Aveam impresia c ncearc s m hipnotizeze. Poate e si asta o metod a Securittii, mi-am zis. Era att de struitor n a-mi prinde privirile, nct m miram si cugetam n sine-mi: Nervii lui vor birui oare nervii mei? Ar rezista el la ce am rezistat eu? El nicidecum nu va putea nfrnge nervii mei. Eu aici sunt mai tare dect el; nu am tineretea lui si marea lui vigoare fizic, dar totusi n ce priveste nervii, sunt nc mai tare dect el. Prin 1937 am mers la Academia Teologic Andreian din Sibiu. Era pe atunci rector distinsul profesor Dumitru Stniloae. Studentii si profesorii erau toti strnsi laolalt, dup o sedint de hipnotism si sugestie fcut de vestitul hipnotizator Zamora. Acesta se afla n fat cu profesorii. n fata tuturor am spus cu glas tare: Domnule Zamora, ncercati-v arta hipnotizndu-m pe mine. M-a privit cteva clipe si apoi a spus: Dumneata nu poti fi hipnotizat. Cum as fi putut s m tem de privirile insidioase ale colonelului Asaftei? ncercarea lui dovedea ct de mult si iubea profesiunea si ct de mult dorea s-i fie devotat. Aici cinste lui.
673
Peste vreun an m-a chemat din nou s vad ce mai fac. Era cu un prieten al su ajuns locotenent colonel cu mult naintea sa. Cu acesta am rmas singur vreo 15 minute, colonelul Asaftei fiind chemat undeva. El mi-a pus cteva ntrebri din care am dedus o total lips de cultur si de inteligent. Era probabil un confident al lui Asaftei si un ru inspirator. Nicolae Ceausescu Ceausescu tinea lucrurile din scurt. Pentru plata datoriilor externe el a supus poporul romn la un aspru regim de nfometare. Nu se gseau alimente, cozile erau enorme si de multe ori asteptarea de a gsi ceva era inutil. Un om primea pe lun un kilogram de carne. Era un om fr mil. Se spune c trecnd prin orase si vznd oamenii stnd la cozi pentru cumprturi, s-ar fi exprimat: Iat viermii, nu se mai satur! Dar clasa de sus comunist care forma 10% din populatie tria foarte bine si nu-i lipsea nimic. n timp ce poporul romn era nfometat, trenuri dup trenuri plecau cu alimente spre Uniunea Sovietic. S-a nconjurat de o camaril las si slugarnic care-l mintea si fcea tot felul de matrapazlcuri spre a-l multumi. Cnd si anunta vizita undeva, umpleau magazinele cu produsele alimentare aduse cine stie de pe unde, spre a le etala, iar cnd pleca, toate erau retrase, magazinele redevenind goale. Sau aduceau n fabricile mari materialele luate din alte fabrici, ca el s vad c ele sunt n bune conditii de functionare si apoi dup plecarea lui se duceau napoi. Totusi el nu poate s nu fi fost informat, cci avea si fratii si agentii lui care i comunicau situatia exact. Dar el admitea aceast stare de nselare. Domina totul cu cruzime si i plcea s i se spun: Cel mai iubit fiu al poporului.
674
Din timp n timp fcea vizite de lucru n judete. Atunci zeci de mii de oameni trebuiau s-i ias n ntmpinare si s-l aclame. inea discursuri lungi si uneori elevi sumar mbrcati n costumele lor scolare, l asteptau 4-5 ore, chiar mai mult, nghetnd de frig. Domina ntru totul Comitetul Central si Comitetul Executiv al Partidului Comunist. Se purta ca un semizeu mai presus de toti: poetii i aduceau ode de slav; superlativele cele mai alese i se atribuiau, iar el le primea cu multumire. Devenise celebru. Diferitele academii strine l-au fcut membru al lor, dndu-i titlul de Doctor Honoris Causa. Sotia sa, vanitoasa Elena, tiganc incult, a cptat un rol foarte important n viata politic romneasc, ajungnd s fie socotit prima femeie din Romnia si a doua putere dup brbatul ei. i ea a primit multe distinctii de la diferite academii strine ca savant n chimie. Dar ea era mai temut dect sotul ei cci era rzbuntoare. Dac Nicolae Ceausescu a reusit s-i domine total pe toti sefii comunisti de la noi nseamn c era un ins genial. Dar un geniu cu turnur diabolic. Dominarea era mai mult prin fric, cci nevzut peste tar flfia teroarea. ara prea a fi ocupat de 50-60 de mii de securisti atotputernici. i nu se poate spune c nu era ntre dnsii oameni admirabili, dar care se miscau ntrun lant din care nu mai puteau iesi. ntr-att stiuse s se impun ntr-un chip nseltor, nct si din strintate erau unii care-l admirau si-l socoteau un om deosebit. Ct timp a condus Romnia, nu s-a gsit n lume un mai mare propagandist ca el. A cutreierat lumea n lung si n lat, ducnd peste tot cu banii nostri mesajul comunist. Te miri ct energie a gsit n el pentru acest lucru. Era formidabil: pleca mereu la drum si iar la drum, spre a cuceri Africa. n 1968 cnd Sovietele au ocupat Cehoslovacia, el a ridicat cu mari riscuri un protest colosal, fapt ce l-a impus atentiei ntregii planete, ct si simpatiei ei. Pe plan intern a
675
convocat Marea Adunare National, care a hotrt c nimeni nu poate chema o armat strin n tar dect dac Marea Adunare National hotrste acest lucru printr-o sedint special. A luat aceast decizie pentru c Sovietele au intrat n Cehoslovacia si la cererea unor ofiteri trdtori cehoslovaci, ca s-l rstoarne pe Alexandr Dupcek, singurul sef de stat comunist, cu o ntelegere mai nalt asupra comunismului, un adevrat si admirabil filozof umanist, si pentru a nu se repeta la noi acest lucru. Astfel a nchis drumul elementelor trdtoare si si-a ntrit pozitia. n tar elementele tinere erau chemate la oras s lucreze n fabrici. Se depopulau astfel satele. i Ceausescu fcea blocuri unde s-i aseze. Oare din grija de oameni ca s aib locuinte? Asa se spunea. Dar nu era asa. Cci atunci de ce se demolau cldiri bune ca oamenii s intre n blocuri? Se spunea c Ceausescu s-ar fi exprimat: i bag n blocuri, cci atunci ei vor depinde de mine total; le dau ap, lumin, cldur cnd vreau eu. Deci nu grija de oameni l mpingea la acest lucru, ci ideea de a-i stpni total pe toti. Asadar robirea tuturor. Ca s robeasc pe ct mai multi, nmultea exagerat numrul fabricilor si ca o consecint blocurile. Era un plan drcesc de aservire total a oamenilor. Satele romne golindu-se de tineri, agricultura suferea. Recolta neavnd cine s o adune, o strngea cu soldati, cu elevi si uneori scotea si oameni din fabrici pentru aceasta. Se ordona ca la o anumit dat ntreaga recolt din tar s fie adunat, dar cum n unele locuri nu se putea ndeplini aceasta n termenul cerut, unii ingineri ngropau porumbul sub brazd, comunicnd c ordinul a fost executat. Cnd unii dintre trani cereau ca s adune aceast recolt, ca nu cumva s nghete, cernd o cot parte din ea, erau refuzati pe motiv ca nu cumva s se mbogteasc. Astfel se vede c grija fat de om valoarea suprem, principiul trmbitat la toate adunrile, nu era aplicat. Pentru ca s-l satisfac pe Ceausescu, toate
676
cooperativele agricole de productie umflau cifrele recoltei, raportnd rezultate enorme: 10-12 mii de kg de gru la hectar, 20-50 mii de kg de cartofi la hectar etc. Nimeni nu raporta situatia real. Toti minteau. Ceausescu mpins mai ales de Elena, tiganca lui, a devenit un satrap, un tiran feroce. Un grup de generali care pregteau un complot pentru rsturnarea lui a fost prins si el i-a mpuscat cu mna lui, fr vreo judecat prealabil si fr a comunica trii. El clca toate legile trii si Constitutia pe care jurase dup alegerea sa ca presedinte, si care jurmnt l consfintea pentru postul su. Lucra n afara oricrei legi. Fiul su Nicu deveni un detracat. Betiv, abuziv teroriza pe unii. O herghelie de 400 de cai o pierdu la rulet n Franta. Ajunse, cu bani desigur, seful tineretului comunist din lume. n aceast calitate ucise n URSS o tnr, fiica unui general, dar nu a fcut temnit, nici mcar nu a fost arestat. Nu stim cu ce pret va fi rscumprat statul nostru crima lui. Europa Liber critica mult pe Ceausescu, mai ales politica lui economic. Altii din tar trimiteau scrisori de protest la acest post de radio. Dar, mirare - nimeni nu punea punctul pe i si nu arta c ntruct el clca legile trii pe care jurase c le respect, si jurmntul pe care l-a depus si care-i ntrea alegerea de presedinte al Republicii Socialiste Romnia, el legal nu mai era presedinte si nimeni nu mai era obligat s-l asculte pentru c era sperjur. Cu timpul, poate si din cauza senilittii, dar mai curnd din dorinta de dominatie, el a ajuns la aberanta idee s distrug jumtate din satele trii si s bage stenii n blocuri - ca s fie si ei ridicati la nivelul orsenilor, spunea cu perfidie. Nu-si ascundea gndul ca pe stricata lui odrasl, s-l lase mostenitor n locul su: dac poporul romn l va alege, noi nu ne mpotrivim, spunea el.
677
Asuprirea devenise grea si tot mai greu de suportat. Ceausescu ducea Romnia la o izolare crescnd. Europa vuia contra lui, considernd c o sfideaz. Dar el era imperturbabil. Sttea pe jar, dar nu stia. n acest timp apru pe arena mondial Mihail Gorbaciov. Mihail Gorbaciov Noul sef al Uniunii Sovietice a fost o surpriz dintre cele mai uluitoare. El a constatat c sovietele au un pmnt excelent, dar nu au porumb, gru, alimente si c Uniunea Sovietic rmne n urma statelor capitaliste, si dac nu face o reform nu le va mai ajunge niciodat. El fcu atunci o ntoarcere de 180o de la dogmatismul comunist. I-a uimit pe toti. A rsturnat toate planurile si ale celor din Occident si ale celor din Orient. Era pentru a se da pmnt tranilor, pentru proprietatea privat, pentru ntoarcerea la piata liber. Nu era pentru un partid unic asa cum a hotrt Lenin ci pentru mai multe partide n competitie n a acapara puterea n stat. Dup 70 de ani de adncire n comunist, acest om deosebit, providential as putea spune, scoate Sovietele la lumina unei libertti care urma s creasc treptat. Omul sovietic, acest rob al statului care avea dou fete, una pentru serviciu si pentru treburile oficiale si alta pentru acas si pentru prieteni, lepda acum mstile si devenea om adevrat. Miracolul acesta se petrecea sub ochii nostri si l mna spre mplinire Mihail Gorbaciov. Popoarele comuniste aflate n sfera sovietic rsufl iesind de sub controlul strict sovietic sub care au stat din 1945 ncoace si si croiesc singure drumul spre libertate. Ele nu mai au o libertate limitat dup interesele unittii socialiste stabilite de URSS, dup cum le-a declarat tiranul Brejnev, ci o libertate deplin: se pot misca dup bunul lor plac. Unele din ele au
678
pornit cu pasi grbiti spre Apus, spre reforme democratice, cum ar fi Ungaria. Iar nssi Gorbaciov ndemna la acest lucru. Momentul venirii la putere al lui Gorbaciov va trebui consemnat n Istoria Universal ca un moment universal culminant. O ntoarcere a omului spre sine. Milioane de oameni, zeci de popoare care au stat cu fruntea plecat timp de 40 de ani, iar altele 70 de ani, au ridicat fruntea si tind spre lumin, spre lumina lui Dumnezeu. Ateismul nu mai e obligatoriu. Dumnezeu e recomandat, bisericile se deschid, nu mai sunt magazii. Omul care n comunism si pierduse chipul lui Dumnezeu, acum se rentoarce spre El, spre a si-l restaura. Din brute, oamenii se rentorc la credint, spre a deveni oameni adevrati. Dar acest lucru numai n libertate este posibil. i acest pas al liberttii l-a fcut lent n Uniunea Sovietic Gorbaciov, fcndu-l posibil si altora. Anul 1985 este nceputul drumului spre lumin, anul venirii lui Gorbaciov la putere. El va trebui scris cu litere de aur pe frontispiciul parlamentelor popoarelor, pe usile bisericilor, n pduri si n cmpii. Apusul salut acest nceput si ntinde mini frtesti Rsritului. ntlnirile amicale ntre Bush, presedintele Americii si Gorbaciov, duc la reducerea si distrugerea armamentului nuclear; teama c lumea s-ar putea prpdi n urma unui atac atomic dispare; armamentul atomic este tot mai redus prin ntelegerile ce urmar. O nou epoc ncepe n istorie. n spatiul est-european toti se bucur si fac demersuri pentru a se nscrie pe noul drum care se deschide acum. Un singur om se opune cu ndrjire, Nicolae Ceausescu. El socoteste pe Gorbaciov un czut. i la vizita pe care Gorbaciov a fcut-o n Romnia, Ceausescu i-a spus mintind: Ceea ce faci dumneata acum n Uniunea Sovietic, eu demult am fcut n Romnia. Eu priveam cu bucurie reformele nnoitoare ce se fac n statele vecine si m ntristeaz faptul c Ceausescu nu a luat startul odat cu ele pe
679
drumul liberttii, rmnnd n urm. Se va trezi oare? cci ceasul desteptrii a btut. O fi, poate avea o intuitie c ntorcnd-o spre Occident, era tot asa de ru si chiar mai ru dect tinderea spre Est? Ce era n capul lui? Nu! Ceausescu nu se trezea, se credea nc atotputernic. Prin ideea neamestecului n treburile interne ale trii, reprezentantii nostri la ntlnirile internationale fceau greutti n luarea unei hotrri comune si desigur iritau. Ceausescu uita c semnnd unele acte cu caracter international nu mai avea o libertate absolut, ci una limitat de angajamentele ce rezultau din actele semnate, dar el continua s lucreze ca un autocrat. Treptat, treptat, izola Romnia. El a reusit s scape de toate datoriile externe, succes ce-i ddea o oarecare independent, scotndu-l de sub controlul finantei mondiale. Simtind c se izoleaz, si spunea: ce fac eu nu e izolare. Prea comunist, el nu admitea nici o abatere de la doctrina comunist si nu vroia s intre n fluxul nou al evenimentelor din Rsritul Europei si n felul acesta punea n primejdie viitorul Romniei, izolnd-o. Te mirai ct luciditate si just ntelegere a dovedit n politica extern nainte (cci n cea intern a fost cu totul deficitar si gresit) si ct de obtuz si orb se arta acum cnd ar fi trebuit s ias din doctrina n care crescuse. Cnd Gorbaciov a dat un nou curs istoriei, eu cugetam c Ceausescu va convoca Comitetul Executiv si Comitetul Central al Partidului si va pune n dezbatere problema: Ce facem acum cnd conductorul celui mai puternic stat comunist se abate de la doctrin si merge pe un drum nou? Cugetam c nsisi fratii lui se vor strnge ntr-un consiliu de familie ca s-l ntrebe: Unde ne duci, ce facem acum? n acest timp, neputnd oficia slujbe religioase, m-am apucat de unele traduceri. Astfel am tradus din frantuzeste cartea lui Raymond Moody: Viata de dup viat, din traducerea francez a lui Paul Misraki; Marii mistici rusi de Tomas
680
Spidlik; Vizionarii de Olivier Clement, Femeia si mntuirea lumii de Paul Evdochimov; Hristos si tineretul de Tihomir Toth. Urmream cu mult atentie si evenimentele politice din lume. M bucuram de schimbrile treptate ce se fceau n statele din jurul nostru. i vedeam pe unguri alergnd repede spre vest. mi ziceam: Sunt realisti duc o politic cerut de momentul actual, ns ei sunt oportunisti. Ideile si principiile la ei conteaz mai putin. Vor s fie ntotdeauna cu cei mai tari, sacrificnd oricnd principiile sau o prietenie, dac altii cu alte principii au devenit mai tari. Iat bunoar, dup ce au fcut curte asidu nemtilor dup primul rzboi mondial si mai ales lui Hitler, cnd acesta a ajuns stpnul Europei, au primit un cadou nemeritat: Ardealul de nord. Dar dup btlia de la Cotul Donului, cnd la 19 noiembrie 1942 rusii au rupt frontul german cu o izbnd formidabil n consecinte, ungurii considernd c nemtii ar putea pierde rzboiul, au si ncercat s ias din alianta cu ei nc din martie 1943 si s fac cotitura. Dar figura nu a reusit. Nemtii au ocupat Ungaria, au rsturnat guvernul l-au scos din temnit pe maiorul Szlsi si au fost siliti s continue rzboiul. Ungaria a fost supravegheat de o armat de 160.000 de nemti, care a ocupat-o pn la sfrsitul rzboiului. Acum, lepdndu-se treptat de comunism erau mbrtisati de Occident. Era limpede c stnd pe loc cnd toti se miscau, Ceausescu va rmne n urm. Dar el nu vedea. Ba chiar dorind s ntreasc comunismul la noi, ajunsese s plnuiasc distrugerea a jumtate din satele trii si s bage tranii n blocuri. Era att de anormal si att de nebun c te miri cum a struit n acest plan, cu toate mpotrivirile ce le simtea n tar si n strintate. mi ziceam: Cum? Este absolut singur n conducere anul acesta? Unde sunt colegii lui ca s-l opreasc, ministrii, Comitetul Central si cel Executiv, unde sunt? Nici unul nu
681
pricepe situatia? Nici unul nu i arat greseala? Atta slbiciune la niste conductori nu prea s-a ntlnit n lume. Deci Ceausescu mergea nainte pe drumul lui cnd altii mergeau napoi. Ndjduiau unii c la noua alegere de presedinte se va retrage sau nu va mai fi ales. Dar el tocmai acum tinea cu tot dinadinsul s fie reales. Dar realegerea a fost att de fortat cum nu a mai fost niciodat nainte. Cele cteva mii de fruntasi, vreo 4.000 care l-au reales au fost dusi la Bucuresti n anume locuri aranjate de Securitate unde s stea pn la vot, nu unde ar fi voit ei, si dup vot adusi cu masinile acas, fr s fi fost liberi n Bucuresti s stea de vorb unii cu altii. Deci teroare cu proprii guvernanti. Nici o libertate de miscare, de dezbatere, de hotrre liber. Dar ajunsi acas, nici unul nu si-a dat demisia din postul su si nu a depus carnetul rosu. Nici un protest public, nimic. Atta lasitate si lips de onoare nu era cunoscut la noi. S-au dovedit cei mai josnici dintre toti cei ce au guvernat n Romnia pn acum. Doina Cornea Situatia a devenit disperat. Auzeam glasuri n care unii si exprimau revolta si neputinta de a mai suporta situatia. Rsun atunci un glas ca un tunet de la Cluj: era al profesoarei universitare Doina Cornea. Neputnd vorbi direct, ea a adresat prin intermediul Europei Libere de la Mnchen lui Ceausescu, prin dou scrisori, un protest vehement, dur dar politicos, n care l nvinuia pe acesta de clcarea legilor, c a fcut din Romnia o tar ocupat de vreo 60.000 de securisti. Atta curaj a uimit, dar a uns ca un balsam inimile romnilor. Deodat s-a ridicat n stima si admiratia tuturor celor ce doreau o schimbare. A fost chinuit, a fost btut, cu domiciliul obligatoriu acas, dar nu a renuntat. A dat dovad de un suflet mare.
682
Priveam cu bucurie schimbrile din statele comuniste din jurul nostru si mi venea s urlu de durere cnd vedeam ntepenirea noastr n doctrina comunist, si nu se ntrezrea nici o schimbare. n sfrsit apare un protest a sase membri vechi ai Partidului Comunist n care i-au artat clcarea Constitutiei, izolarea Romniei si conducerea lui Ceausescu autoritar, tiranic si ignorarea nevoilor trii. Ecoul a fost salutar, dar Ceausescu a rmas nenduplecat. O ntlnire BushGorbaciov n insula Malta a adus hotrri secrete necunoscute nc privind statele comuniste. Acolo s-a hotrt si soarta Romniei. M temeam s nu fi fost vnduti a doua oar ca la Yalta si s ne gsim iar n zona de influent fr stirea si fr voia noastr. Dar dac Ceausescu ar fi cedat, probabil c nu mai era nevoie de ntlnirea de la Malta. Securitatea n acest timp nu m mai tulbura; ns sttea n supraveghere cu ochii deschisi. efa judetului, Maria Gheorghe, prea corupt si asupritoare, a fost schimbat si n locul ei au adus o alt femeie n fruntea judetului, doamna Leustean. Cei sase membri vechi ai partidului care au avut curajul ntrziat s-i arate lui Ceausescu ruina spre care mpinge tara, erau tinuti sub o supraveghere strict si nu puteau prsi tara. Ei nu au avut curajul s-i spun c prin faptul c si-a clcat jurmntul pe care l-a depus dup alegerea ca presedinte, a czut din postul n care sttea si nimeni nu mai era obligat s-l asculte. Se pare c Silviu Brucan, evreu din Romnia, a compus protestul pe care l-au semnat si ceilalti cinci. De unde n 1968 prestigiul lui Nicolae Ceausescu era enorm n lume, dup vehementul protest contra Sovietelor pentru ocuparea Cehoslovaciei, acum se auzeau tot mai multe glasuri n Europa mpotriva lui, spunnd c o sfideaz.
683
Frontul Salvrii Nationale n negura ce plutea peste tar si n teroarea suspendat ce plutea si ea deasupra tuturor, s-a auzit un zvon: exist nevzut un Front al Salvrii Nationale n interiorul trii. Dar nu stia nimeni din muritorii de rnd ce e si din cine este compus. Era totusi ca o sperant vag ce aprea la orizont. Unii nu credeau n el. ntre timp psihologia multimii se schimba treptat. Inimile se inflamau. Un foc al nerbdrii s-a aprins n ele: ardeau. Un act de revolt s-a ridicat n 1987 la Brasov. Ceausescu era contestat de muncitorii de la Steagul Rosu, tablourile lui zvrlite n drum si clcate n picioare. Revolta a fost nbusit cu greu. Cteva sute de muncitori au fost duse la Bucuresti si au trecut prin grele anchete si nu stiu cine si cti s-au mai ntors sntosi acas. Steaua lui Ceausescu apunea, dar el se ncptna s nu observe si s nu vad c este nevoie de concesii, ba mai mult: de schimbri radicale. Dictonul vechi Cnd zeii vor s piard pe cineva i iau nti mintea se vedea acum aplicat la acest om nenduplecat. Cnd totul trosneste n jurul tu, nu trebuie s vezi de ce? Stai n bezn si nu cauti o lmurire? i dac nu vedea el si nu auzea el, nu trebuiau s-i spun cei din jur? Dar ei tceau. Aici este lipsa de caracter si de rspundere a lor. Tceau cnd totul mergea la vale. Schimbrile din jurul trii noastre erau evidente si mergeau nainte. Nu mai era un secret, Gorbaciov le propulsa. Trebuia s fii orb dac nu vezi c iesind din curentul de gndire si actiune nou, dac te ncptnezi s rmi ce ai fost si nu ce trebuie s fii te prbusesti. Un politician nu trebuie s se
684
adapteze la realittile ce apar? Nu trebuie s fie suplu, viu si nou precum este viata? ntepenirea este moarte. i el mergea spre ea, dar ne ducea cu el si pe noi. i tot mai multi erau ngrijorati de continuarea cu pasi noi pe drumul vechi. Pentru el distrugerea satelor era mai actual ca oricnd. A devenit acum nu numai inactual, anacronic, ci si foarte periculos pentru viitorul trii. nainte era n ritm cu altii si nu putea iesi usor din el chiar de ar fi vrut. Dar acum altii au schimbat ritmul, si nu nemotivat: nu mai mergeau lucrurile n ritmul vechi si tu nu te bucuri si nu vrei s-l schimbi? Cnd toti depindem tot mai mult unul de altul si ce se ntmpl ntr-un loc de pe planet nu mai este un fapt particular, ci are efecte si asupra altora, tu risti acum o izolare? O iesire din rnd? Dac tara ar cere asta ar mai fi ceva: asculti btile inimii poporului tu. Dar dac si poporul tu si toti cei din jur cer o schimbare, ce mai astepti, nu trebuie s o faci? i el n-o fcea, mergea n contratimp. De aceea o ur surd mocnea n inim. Nu numai tranii l numeau acum dusmanul ci din ce n ce mai multi. Revolutia Schimbrile din jurul nostru mergeau nainte peste tot. Oamenii ieseau din chinga strns n care fuseser cuprinsi. Era ca o explozie: lantul se rupea cu zgomot peste tot. La noi nici o miscare. Atentia Securittii se ndrepta mai mult asupra romnilor si nu observa tribulatiile dusmnoase ale ungurilor si tiganilor care deveniser agresivi si de o rar impertinent la cozile de la cumprturi. Se auzea batjocura: Romnii sunt de mmlig si
685
mmliga nu explodeaz. Pe la Europa Liber se comenta uneori: Poate romnii au spiritul mioritic; accept moartea ca un destin, cu supunere, ca ciobanul din balada Miorita. M durea inima cnd auzeam aceste comentarii despre alesul meu popor. Ct de putin era cunoscut! Una din calittile lui cu care a strbtut n istorie a fost marea lui rbdare. ns izbucnirile lui n istorie au fost ca un tunet si au zdrobit pe adversari. S nu uite c state bine organizate ca cel bulgar si srb si cel unguresc au fost desfiintate, cel bulgar 500 de ani, cel srb 400 de ani si cel unguresc 340 de ani, iar statele romne au rezistat ambele, Muntenia si Moldova, desi erau state noi. Reamintesc c noi am oprit expansiunea turco-ttar spre Vest. i dac nu eram tari foarte probabil c ungurii nu mai erau ca popor astzi. Au trit la adpostul nostru si al Austriei. i ce vedem acum? n loc de recunostint ungurii ne sfideaz cu semetie. Ei care au existat prin altii si nu prin ei nsisi. Iar n spatiul acesta eroismul cel mai sublim nu l-au manifesta dect romnii si srbii. n ce priveste revolutia ungurilor din 1956, care a artat o unitate desvrsit a unui popor n strduinta de a lepda jugul comunist, unitate care e una din cele mai mari calitti ale unui popor, consider c a fost un act pripit, o greseal politic care a ndrjit pe sovietici si a dus la nsprirea climatului social si politic n tot spatiul dominat de soviete. Reactiunea Brejnev cu liberttile statelor comuniste limitate, e dovada.
686
Romnii mmligi? Ei care au uimit pe nemti la Mrsesti, Mrsti si Oituz? i care s-au artat ca unii din cei mai buni ostasi ai Europei? S fereasc Dumnezeu pe cei ce i ndrjesc s ias din sfnta lor rbdare si tolerant! Cupa rbdrii se umplea. Cu ct celelalte popoare se ndreptau spre Vest cu schimbri luntrice, cu att la noi nelinistea crestea si rbdarea mergea spre margini. Sufletele milioanelor de oameni erau prea pline de dorul schimbrilor si de ur pentru cei ce le mpiedicau s vie. Nu trebuie s fi profet ca s vezi s vine furtuna la noi. Cu mai bine de o lun nainte de evenimentele din 16-22 decembrie 1989, analiznd cu prietenul meu preotul C. Tutuianu situatia politic de la noi constatam c ne gsim ntr-o stare pre-revolutionar. Rzboiul civil bate la us. De azi nainte n orice zi poate izbucni o revolutie la noi. Momentul cel mai probabil e Crciunul sau ziua Republicii, 30 decembrie. Dac ea nu va izbucni pn atunci n nici un caz nu vom putea ajunge cu aceast situatie pn n aprilie 1990. Cupa se umplu. Semnalul l-a dat un pop ungur, spion necunoscut: Tkes Laslo, preot reformat-calvin, alungat, se zice, de la Dej la Timisoara pentru c propovduia iubirea liber. Timisoara era cel mai bun loc. Manifestnd un sovinism maghiar, guvernul a hotrt mutarea lui la 16 decembrie 1989; el se mpotrivi. Parohienii l aprar. S-a iesit n strad si
687
rndurile ungurilor care l nsoteau prin chemarea simpl: Veniti cu noi! au crescut. Zilele 16-18 decembrie erau zilele unui nceput de revolutie la Timisoara. Apoi n Timisoara trageri si distrugeri totale ale prvliilor, restaurantelor n zilele ce urmar. Haos, neliniste, zeci de morti. Cine trgea? Securitatea romn? Nu. Armata? Poate. S-a tras n copii ce voiau s se ascund n biseric. Acest act nu mai putea fi romnesc. Romnii nu puteau trage n copiii lor. Dar cine trgea atunci n ei? Altii. Cei ce voiesc micsorarea numrului romnilor n Ardeal si mai mult dect att: peste tot. Acestia erau ungurii. Se crede si este aproape dovedit c la Timisoara au actionat 11.000 de soldati unguri, pregtiti n Ungaria de atac si cu consimtmnt strin. i acolo au mai actionat si altii: 10.000 sovietici. Au fost acolo zeci de morti si orasul e numit orasul martir. Dar faptele de la Timisoara au fcut s se verse paharul rbdrii n toat tara. Populatia Bucurestiului a iesit n strad n zilele de 19-20 decembrie. Tot Bucurestiul vuia. Iesiri n strad si n alte orase: n Sibiu, Brasov, Buzu. Revolutie. Situatia nu mai putea fi stpnit. Trageri cu armele n diferite orase. Timpul era prielnic iesirii n strad, nu era rece. Dumnezeu nsusi favoriza schimbarea dorit de oameni prin vremea cald din decembrie. Ceausescu este ngrozit. Vrea s vorbeasc multimii si face promisiuni, dar multimea l huiduie. Ca s nu fie nconjurat si linsat, Securitatea l retrage. ngrozit fuge cu
688
elicopterul dar se rzgndeste si revine s plece cu avionul. Este prins de cei patru ofiteri care l pzeau si este predat Revolutiei. n fruntea Revolutiei apar pe la ora 4 dup amiaz n 22 decembrie domnii Ion Iliescu, seful Frontului Salvrii Nationale, Petre Roman, Silviu Brucan care capteaz Revolutia si o dirijeaz. Pe la ora 5 Brucan aresteaz pe generalul de securitate Vlad pe consideratia c nu este sigur c este alturi de Revolutie chiar cnd declara aceasta. M-am ndoit de sinceritatea acestui evreu. Consideram c are un interes s-l aresteze. Lupte grele n Bucuresti si n tar. Aflm c Bucurestiul are galerii necunoscute la subsol, de unde cei fideli lui Ceausescu, tineri crescuti n cultul lui se lupt cu ndrjire. Sunt arabi, libieni, poate unii romni ce fuseser dati din pruncie s fie crescuti de stat, toti luptau cu ndrjire. Era ceva uluitor, oamenii nu se mai temeau de moarte. Cu avntul cel mai dezinteresat tinerii s-au aruncat n lupta pentru eliberare. Era ceva cu adevrat uluitor. Bush privind Revolutia romn a declarat: Sunt uluit! Dar uluiti erau cu totii. Generalul Milea, seful armatei, nevoind s trag n oameni, a fost mpuscat de Ceausescu la 21 decembrie sau s-a sinucis. Sovietele au dorit s intre n Romnia n timpul Revolutiei, pe la Ungheni sau prin sud pe la Reni, dar ofiterii loiali statului romn i-au mpiedicat; trecerea peste poduri si
689
prin vad era minat. Ei au ncercat s intre cu sila si nu au renuntat dect cnd li s-a spus c nu este nevoie de ei si c locurile de trecere sunt minate. Lupte grele n tar n fiecare zi pn dup uciderea pripit a Ceausestilor n ziua de Crciun, n urma unei judecti sumare. Moartea lui Ceausescu a grbit ncetarea luptelor interne de la noi. Cei ce i juraser credint nu mai aveau pentru ce s mai lupte. Ceausescu se ngrijise ca n cazul unei ridicri interne contra lui s fie ajutat de armate strine, africani si asiatici. Se pare c au si intrat ceva strini n ajutorul lui, dar africanii gata s intervin cu aviatia si cu flota au fost opriti de Bush iar asiaticii de Gorbaciov. Acest lucru arat ct de lipsit de patriotism era acest om Nicolae Ceausescu, ct de scelerat si de dornic de putere. Luptele au mai continuat cteva zile si dup moartea lui. Adversarii Revolutiei erau chemati s predea armele fr s fie pedepsiti. Din galeriile subterane din Bucuresti, printr-o ambuscad au czut vreo 6.000 de lupttori ceausisti. Treptat lucrurile se linisteau. Generalul Nicolae Militaru, seful armatei, agent al sovietelor, pensionar reactivat, prin schimbrile ce le fcea cadrelor de sus ale armatei, rencadrnd generali prieteni ai sovieticilor, a devenit suspect si cadrele sntoase al armatei s-au ridicat si au cerut nlocuirea lui. A venit Stnculescu care prea om de ncredere si patriot fidel Romniei.
690
Luptele au mai continuat lent dar Frontul Salvrii Nationale stpnea situatia. La Timisoara s-au adus mari hotrri: se cerea schimbarea total a conducerii numit neocomunist si cderea total a comunistilor, a comunismului. Se striga: Jos comunismul!, lucru cerut de simtirea majorittii lumii. Dar att la Timisoara ct si la Bucuresti la Universitate, sptmni ntregi oameni de cea mai bun calitate si cu sufletele cele mai curate, strigau nu numai Jos comunismul! si Jos Securitatea!, ceea ce era foarte bine, ci chiar si Jos armata!, ceea ce era foarte ru. Bine intentionati, admirabil chiar, cu cereri perfect legitime pentru alt moment, dar ei n-au nteles c acum era nevoie de stabilitate si de unirea tuturor si c la momentul actual pentru stabilitatea n Romnia, aceste dou cereri din urm nu se puteau primi, cci ar fi dus nu numai la lupte interne, ci si la lsarea trii fr aprare la o eventual interventie strin. Armata n acest timp s-a dovedit de cea mai mare utilitate si a dat dovad de cel mai nalt patriotism, de ntelepciune si de un admirabil tact, simt al rspunderii si de bun simt. n toiul frmntrilor interne, ea a rmas ca un element de stabilitate si de rspundere, un element de echilibru si chiar de arbitru al situatiei. Slav ei! n schimb, ungurii ardeleni, crora propaganda maghiar le infiltrase ideea c n frmntrile ce vor fi la schimbarea conducerii comuniste de la noi, ei ungurii din Ungaria cu ajutor
691
strin vor interveni si vor anexa Ardealul Ungariei, deci ei vor fi stpnii Ardealului. Cum s-au rezolvat lucrurile la noi, pentru ei a fost o mare deceptie. Nebunescul lor vis, neacceptat de orice minte echilibrat, nu s-a mplinit. Mica Ungarie de 93.000 de km2 voia s ia Romniei, tar de 237.000 km2, Ardealul unde romnii n toate judetele, afar de secuime, sunt majoritari cu procentajul de 75% pn la 92% n judetul Arad. S-au putut auzi cuvinte strecurate indiscret de cte o unguroaic sau secuianc, prieten de inim cu vreun romn venit la bi la Borsec sau Covasna, cu ani de zile nainte de Revolutie: Cred c anul viitor veti veni cu pasaport aici la bi. Sancta simplicitas! i acestia cei credeau aceasta nu erau putini. Ct de usor sunt nselati oamenii! Dar vai de cei ce nseal oamenii astfel si se las ei nsisi nselati, producnd neliniste n suflete, frmntri, lupte, ucideri. i te gndesti c sfintii ngeri au vestit n noaptea sfnt a Nasterii Domnului c i se trimite lumii un Mntuitor, care va aduce pace pe pmnt si ntre oameni bun voire. Unde e crestinismul ungurilor de la Budapesta? El e o pnz subtire de mtase peste un trup nc pgn si barbar. Frmntri Situatie tulbure mai multe zile. Neliniste, haos, frmntri. Frontul Salvrii Nationale a deschis granitele si a dat drumul din temnite detinutilor de drept comun, lucru care a sporit haosul si
692
nelinistea. Se fac alegeri de presedinte al trii, domnul Ion Iliescu iese cu mare succes. Se fac alegeri. Fostii comunisti cstig alegerile. Structurile comuniste rmn la putere. Silviu Brucan vrea s limiteze comunismul la guvernarea lui Ceausescu, uitnd marile crime si frdelegi dinainte de el. Petre Roman, evreu ajuns prim ministru, declar falimentar industria noast si lucreaz n asa fel ca si cnd ar fi dusmanul trii. Tonul presei devine violent, ptimas. Ungurii pizmasi ridic capul cu pretentii ridicole. Dar evreii care conduc la noi i satisfac spre uimirea tuturor. Ungurii atac Romnia n tinuturile secuizate si strig c sunt asupriti n Romnia. n Germania si n alte tri din Apus, apar mereu scene n care ungurii sunt stlciti din btaie de romni, n Transilvania. E o uimire. Cei ce i cunosteau pe romni erau mirati, fiindc nu-i stiau asa de btusi. Cum realitatea era cu totul alta? Cum se explic atunci c la televiziunea din Ungaria se artau scene din Transilvania cu uciderea ungurilor? Simplu! Printr-o miselie a Ungariei. Se organiza n diferite locuri din Ungaria dou echipe care se bteau, una erau romnii si alta ungurii si romnii bteau pe unguri. i apoi Ungaria transmitea: Iat ce se petrece n Ardeal! Cum sufr bietii unguri! Trebuie autonomia Ardealului sau alipirea lui la
693
Ungaria, pentru protectia ungurilor att de asupriti. i asa nselau lumea neinformat din Apus. Perfidia ungurilor era imens! Dar si pedeapsa lor va fi mare. Nestpnind situatia, domnul Ion Iliescu cheam n ajutor minerii din Valea Jiului. Ei au fcut prpd n unele locuri din Bucuresti. Imaginea Romniei se stric n lume datorit asaltului unei propagande unguresti nemaipomenit de mincinoase, precum si a presei evreiesti. Se vede la noi paradoxul urmtor: Evreii care au dus-o bine n Romnia n timpul rzboiului si ntotdeauna, dar n Ungaria au fost ucisi 600.000 dintre ei, atac pe romnii care i-au aprat si sprijinesc pe ungurii care i-au ucis. Moneda noastr se prbuseste treptat. Dup toate semnele Romnia e victima unui atac ideomasonic exercitat prin Fondul Monetar International si prin agentii lor din guvernul romn. Ne prbusim lent economic. Preturile mrfurilor au crescut exorbitant. Savantul romn Rugin a dat solutia redresrii economiei noastre, dar Petre Roman nu l-a ascultat. Asist ndurerat la tot ce se petrece la noi. Unde mergem? Vom fi pierduti? Suntem la rscruce cum n-am mai fost si vin atacuri din toate prtile. i toat lumea e la rscruce de altfel. Matadorii internationalismului, n dosul cruia stau evreii, cer o Nou Ordine n lume, cu unirea tuturor statelor, cu un
694
guvern suprastatal. Ei vor distrugerea ideii nationale si a crestinismului. Asta nsemn distrugerea noastr si a tuturor natiunilor. Dar natiunile sunt niste entitti naturale nu niste entitti fictive. Asa le-a lsat Dumnezeu si asa s-au manifestat ele n istorie. Cartea noastr de identitate o constituie sufletul nostru romnesc cu toate componentele lui, n care credinta ortodox e un element principal. M uit n jur; dusmnii, lipsa unui prieten sincer. Imperiul sovietic se destram. La fel Iugoslavia se destram n convulsii puternice; rzboi intern. Sprijiniti de o lume nelmurit, ungurii cu gura hulpav cer federalizarea Ardealului. Sunt ntr-o ofensiv murdar, uitnd marile crime pe care le-au fcut n Ardeal, n Ucraina subcarpatic si n Iugoslavia. M uit mai departe: da! Vd un prieten. E China. E adevrat, e departe, dar e mare, un miliard dou sute de milioane de oameni. Iar sefii lor au declarat c chinezii sunt frati de arme cu romnii. Aceast declaratie au fcut-o lui Ceausescu, dar prietenia s-a legat nainte de Ceausescu, n 1950 1952, dup rzboiul din Coreea, cnd Romnia a ajutat mult pe chinezi. Actele de prietenie fcute pentru noi de chinezi n cteva rnduri, cel dinti dup ocuparea de ctre sovietici a Cehoslovaciei n 1968, apoi cteva dup Revolutia noastr par a confirma sinceritatea si trinicia acestei prietenii.
695
M gndesc c si polonezii ar trebui s aib putin recunostint fat de noi, care le-am artat bunvoint si omenie n 1939 cnd nvinsi n rzboiul cu nemtii i-am lsat s fug pe la noi. Dar nici un semn de recunostint nu se vede nc de la ei. Ndejdea cea mare e n Dumnezeu. E singurul nostru spijin. Dup toate semnele El e cu noi, iar El e invincibil. El e cu noi fiindc si noi suntem cu El si nu L-am prsit, cu toat propaganda comunist. Poporul romn a rmas crestin. i dac indivizii de la noi si ieri si azi fac multe frdelegi ntre ei, neamul romnesc n-a fcut niciodat si nu face nici azi frdelegi fat de alte neamuri. El n-a fcut rzboaie de cucerire si 400 de ani a ajutat toate popoarele din Balcani subjugate de turci si a tinut piept turcilor si ttarilor aprnd Apusul. De aceea, eu sunt optimist. Planurile mpotriva noastr nu vor reusi, nu vor putea s reuseasc, desi noi suntem slabi. Dar dac din punct de vedere militar suntem slabi, suntem cu totul tari n dreptul nostru, n adevrul, n omenia si buntatea noastr funciar(?), n sfnta noast credint. S admitem, ipotetic, c se va crea o Nou Ordine, unirea statelor si un guvern suprastatal. Va putea ea s distrug fundamentele pe care au stat neamurile: ideea national si ideea crestin? Eu zic c nu. i sunt cu totul convins de asta, chiar dac popoarele vor fi guvernate si silite s mearg pe drumul pe care l indic guvernul suprastatal, tot nu se va reusi. De ce? Pentru c s-ar distruge opera Domnului nostru Iisus Hristos. i Dumnezeu nu va permite s se distrug opera Sa. S admitem c sub presiune cei mai multi oameni vor
696
prsi credinta n Dumnezeu si ceilalti vor sta n chinuri, sub asuprire, nici atunci nu se va reusi n planurile antidivine. Cci atunci cnd oamenii vor prsi pozitiile lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nsusi va interveni s apere pozitiile Sale, pe ai si, credinta sa, opera Sa. i-ar putea cineva imagina c Dumnezeu ar sta cu minile n sn ca un neputincios, privind cum dusmanii i distrug opera, planurile si pe cei ce i slujesc? Nu! E cu neputint. El tine la opera Sa si la cei ce l iubesc. El nu se va lsa detronat de fiii cei ri ai oamenilor si de aceea ne-a avertizat prin proorocul Isaia: Eu sunt Domnul si acesta este numele Meu. Nimnui nu-i voi da slava Mea(Isaia 42,8). i mai departe zice: Eu sunt: nainte de Mine n-a fost Dumnezeu si nici dup Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul si nu este alt izbvitor afar de Mine! Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am izbvit si Cel ce am prezis si nu sunt strin de voi. Voi sunteti martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici ncolo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea Mea si ceea ce fac Eu cine poate strica(Isaia 43,10-13). De aceea eu stau cu totul linistit si astept desfsurarea istoriei cu convingerea c, n anii imediat urmtori, chiar Dumnezeu va interveni n ea dirijnd-o spre mplinirea scopurilor Sale si pedepsind pe cei ce I se mpotrivesc. Atunci se vor convinge toti c Dumnezeu exist, c e prezent activ n lume, c e atotputernic si c de mna Lui nimeni nu scap si c
697
nimeni nu poate strica opera Sa. Consideratii generale Am strbtut o epoc din cele mai grozave si mai dramatice din istorie. Am ndurat urmrile a dou rzboaie mondiale, care au venit cu prvlirile si rsturnrile lor mari si surprinztoare. Putine generatii din lume au avut nenorocul s suporte attea greutti n viata lor. M ntreb cum a fost posibil? A fost o fatalitate? Toate durerile prin care a trecut lumea erau inevitabile? Nu! Ele sunt urmarea unor mari greseli si nu a unor oameni de rnd, ci ale celor mai mari personalitti, sefi de state, care au condus lumea n acest timp. Ei sunt: Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt. Dar dac de la cei doi dinti, nu se putea astepta nimic bun, de la Churchill si Roosevelt se astepta tot binele, cci erau sefii unor state democratice, cu niste popoare care n-au suportat tirania. Cum de a venit rul chiar de la ei? Din cauza a dou pcate mari: egoismul national si dorul de putere. n Statele Unite nceputul rului s-a fcut n anul 1940 cnd americanii au permis presedintelui lor Roosevelt, care venise la putere n 1932 cu partidul democrat, ca dup dou guvernri s candideze si a treia oar la presedintia Statelor Unite. Marele si genialul Washington, primul presedinte al Americii, a stabilit rnduiala ca nici un presedinte al Americii s nu aib dect dou guvernri. Rugat s candideze a treia oar la presedintia Statelor Unite, fr contra candidat, el a refuzat ca s nu se par c este mnat de dorul de putere. i asa s-a fixat o
698
traditie n Statele Unite ca presedintii ei, orict ar fi de iubiti, s nu candideze a treia oar. i cine putea fi mai iubit dect ntemeietorul statului american: Washington? Nimeni n-a clcat aceast nobil si nteleapt traditie american timp de 164 de ani, de la 1776 pn la 1940. Dar iat Roosevelt, desi foarte bolnav, dornic de putere, a ntrerupt aceast traditie si a candidat si a treia oar. Aici e o greseal a nobilului si generosului, dar poate si naivului, popor american, c i-a permis aceasta, si apoi, mult mai grav bolnav si cu un picior n groap, acelasi dor de putere l-a sedus s candideze si a patra oar, n noiembrie 1944. De acum, fostul mare brbat de stat, era senil si neputincios. Rusii s-au jucat cu el, att la Teheran n 1943, ct si la Yalta 1945, ca si cu un copilas bolnav, inapt si pornit pe drumul mortii. C el a cedat apoi satanicului Stalin tot ce acesta a ndrznit a-i cere era un lucru de la sine nteles. Deci, primul mare pcat: dorul de putere apartine unui presedinte al Statelor Unite. El e izvorul a mii de pcate de mai trziu. Al doilea mare pcat: egoismul national apartine lui W. Churchill, primul ministru al Angliei. Mare ca un semizeu ntre anii 1939 si prima jumtate a anului 1943, cu o voint de fier si cu un suflet nalt, a ajuns apoi mic ca un pigmeu, cu un egoism national englez nesbuit, cu un cinism nepermis, a sacrificat o parte a Europei si a fcut-o cadou lcomiei lui Stalin. Prin actul lui josnic Anglia n-a cstigat nimic cci sovieticii au fost prea perfizi, iar el s-a umplut de ocar. Mii de blesteme au czut peste capul lui dup aceea de la popoarele subjugate de sovietici.
699
Singura scuz care i se poate aduce e c nu mai era n deplintatea functiunilor sale sufletesti cnd semna actele de sacrificare a popoarelor ce cdeau sub robia rusilor, nu n sfera de influent, ci n robia lor, cci robie a fost. Dar el nu guverna singur n Anglia. Aceasta este o parte a nceputului ru ce a urmat. Dar trebuie s deducem c spre a se fi putut face aceasta n U.S.A trebuia o atmosfer comunizant, ateizant si prosovietic, cel putin n cercurile conductoare ale administratiei lui Roosevelt. i n Anglia trebuie s deducem c influenta comunist si a spionajului sovietic s-a infiltrat pn n cercurile engleze cele mai de sus. Deci, n concluzie: prsirea principiilor divine a dus la tot ceea ce a urmat. Dar poate asa a ngduit Dumnezeu ca si prin rul comunist, progresul social si spiritual s-si deschid drum s mearg nainte. 70 de ani pentru cele 15 republici ale Uniunii Sovietice si 45 de ani pentru cele de sub robia lor, au dovedit lumii c comunismul n-a putut aduce fericirea lumii, ci nenorocirea ei. S guvernezi attia ani fr opozitie, fr a putea aduce fericirea lumii, e o dovad irefutabil c prin comunism nu se poate ajunge la fericirea lumii. E n el un viciu fundamental: e incompatibil cu fiinta uman, cci el i rpeste libertatea si instaleaz tirania. Omul nu mai e om; legea nu mai e lege, iar fr libertate nimic nu-l poate multumi pe om. Fericirea cu sila nu se poate. De aceea Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, n-a vindecat pe nimeni cu sila, ci i-a ntrebat pe bolnavi: dac vrei? sau dac crezi? respectnd libertatea fiecruia.
700
Toate popoarele de sub sovietici au suferit n acest timp mai mult sau mai putin. Cel mai mult cred c a suferit poporul romn. De ce? Fiindc asa au voit sovieticii. i mai este un motiv: la toate popoarele care au fost silite s aplice comunismul, conductorii care-l aplicau erau fii ai poporului respectiv: bulgari, unguri, polonezi, etc.; la noi conductorii care aplicau comunismul nu erau romnii (cci n 1944 n Romnia comunistii erau doar cteva sute). Evreii si ungurii aplicau comunismul pe pielea poporului romn. Iar evreii erau radicali lucru care tine de structura lor, iar ungurii erau dusmani, lucru care le vine din sovinismul lor barbar de care sunt ptrunsi pn n mduva oaselor, fapt ce a devenit la ei acum ca o boal congenital. Exploatarea cea mai grozav a trilor de sub sovietici a fost a Romniei. Petrolul care trebuia s ne ajung o mie de ani si s mai si vindem anual cote importante, a fost extras de sovietici 20 de ani: din 1944 pn n1964. Alte bunuri la fel. Proportional cu celelalte tri comuniste din Europa cel mai mare numr de morti si detinuti l-au dat romnii. Cea mai mare teroare din temnit n Europa, s-a fcut n Romnia Fenomenul Pitesti chipul cum s distrugi omul, s-l degradezi la ultimul nivel, orict ar fi el de tare, a aprut n Romnia. Colectivizarea cea mai radical si mai dur, cu sula, s-a fcut n Romnia prin Nicolae Ceausescu. Dac unii dintre detinutii europeni de sub sovietici au fost martiri sau mucenici, procentul cel mai mare l-au dat romnii.
701
i dac unii din detinutii care au suferit cu un eroism sublim chinurile si au refuzat s vnd pe aproapele su primind mai bine moartea sunt sfinti, numrul cel mai mare va fi tot al romnilor. Toate categoriile sociale din Romnia au dat detinutii lor, mai ales clasele de sus. Elita Romniei a fost jertfit pe altarul Patriei. n temnit, unguri ca detinuti politici au fost putini, evrei si mai putini, tigani deloc. iganii nu erau dect cu pedepse de drept comun. Rezistenta cea mai mare a fost a celor ce erau cu sufletul curat, a celor credinciosi, a celor ce luptau pentru o idee, un crez un ideal. Cderile cele mai mari, si au fost si din ele destule, au fost ale ateilor, materialistilor, lasilor, necinstitilor si a celor ce voiau si acum s se nvrteasc si s se salveze prin metode josnice. rnimea romn si-a cstigat un certificat frumos prin felul cum a dus puscria si prin felul cum s-a luptat pn a ajuns n puscrie. Duritate si neomenia cu care s-au purtat unii ofiteri si gardieni care pzeau detinutii, arat ct de mult au putut fi stricati de guvernanti si ct de mult si-au pierdut simtul unor rspunderi viitoare. Nici un regim din trecut de la noi nu si-a fcut o mai bun reclam dect comunistii, nu a artat c st pe adevr, c e justificat stiintific, deci c e actual si c ceilalti sunt depsiti, inactuali si anacronici. i nimeni nu s-a nselat pe sine, cum sau nselat comunistii. Asta din cauz c erau necredinciosi si c
702
nici un har de sus n-a putut cobor ca s-i lumineze. Erau autonomi si la singura lumin a mintii lor n-au putut merge bine nainte. Multimea prea mare de detinuti de la noi, precum si apsarea(?) formidabil a lor de o autoritate tiranic n temnite, a fcut dovada pn la ce grad de neomenie si rutate poate ajunge omul care l-a prsit pe Dumnezeu si a ajuns materialist si ateu. n temnitele noastre s-a experimentat limita maxim pn la care rezist omul apoi ncepe prbusirea, degradarea, animalizarea lui. Nicieri nu s-a artat forta spiritului ca n temnitele noastre sub comunisti. Ea a fost imens si a depsit tot ce se stia pn acum. Cu o mas de 600 de calorii pe zi s-au mentinut mii de oameni n Aiud mai mult de un an, unii pn la un an si sase luni. Cu o mas foarte sczut cu care unii credeau c nu vor rezista dect un an doi, au rezistat pn la 11 ani. Forta spiritului a mentinut materia s nu moar n conditii att de grele, c nimeni n-ar fi crezut c acest lucru este posibil. Iar la aceast lips a alimentatiei se adaug lipsa cldurii, lipsa aerului nsorit, cci erau obloane la ferestre, lipsa preumblrii, pedepsele, uneori absolut nemotivate, btaia tuturor n unele perioade pentru intimidare, insultele, amenintrile, apsarea psihic si uneori teroarea. Care fost puterea care a mentinut pe detinuti n aceste conditii grele fr s nnebuneasc, fr s moar si fr s-si piard sperantele, dorul de viat, voiosia, bucuria si echilibrul interior?
703
E aici un mister. Nimeni nu stie cum, dar trebuie s deducem c a fost o putere de sus care i-a ntrit, o putere a lui Dumnezeu. i aceast putere le-a venit prin rugciune. Cerul fiind ntunecat, nici un ajutor omenesc nevznd si neputnd astepta de nicieri, detinutii si-au ndreptat toate privirile lor spre cer si rugciunea lor fierbinte a deschis cerul. Harul lui Dumnezeu, nevzut, a curs peste ei si i-a ntrit. Altfel, apreciind logic, toti trebuiau s moar. Dimpotriv prin temnit unii au fost salvati de la ratare, altii s-au sfintit, altii au fost feriti de a cdea n beznele pcatului, altii asuprind si ei s-au convins de superioritatea crestinismului fat de alte religii si, cunoscndu-L pe Hristos Lau iubit si au trecut la El cu a fcut admirabilul evreu Nicolae Steinhardt, care s-a botezat n temnit. * * *
Dac trebuie s m apreciez pe mine, trebuie s spun c sunt un supravietuitor. Toate cte s-au petrecut cu mine trebuiau s duc la moartea mea, iar eu nc sunt viu. i sunt viu numai datorit bunttii si milei lui Dumnezeu. Cstigul meu n temnit a fost mare, nepretuit. Aici am avut experienta realittii existentei lui Dumnezeu, convingerea experimental a existentei lui Dumnezeu. Din acel moment binecuvntat nu numai c eu credeam n Dumnezeu, ci stiam c El este. Tot timpul temnitei Dumnezeu a fost cu mine, si dup
704
aceea la fel. Dup eliberare mai nainte de a fi un moment greu, fr s caut, mi-a scos n fat mijlocul prin care s pot depsi greutatea si s fiu salvat. Asta dup eliberare. n temnit Dumnezeu m-a ntrit n suportarea ei. Afar m-a pus n situatia s stiu si s aplic mijloacele empirice de salvare pe care le-am aflat ntmpltor, oarecum scoase n fata mea. Astfel la iradierea mea eu am simtit c s-a ntmplat ceva, cci la ridicarea de pe scaunul pe care sezusem cnd am dat declaratia, eram schiop de piciorul stng. Puteam s nu fiu schiop si atunci eram gata. Dar efectul a fost la mine o schimbare imediat. Indiciul era precis. Aflasem metoda salvrii si am aplicat-o imediat. Ceilalti doi parteneri ai mei, preotul C. Crisan si preotul N. Pslaru, care au trecut prin aceleasi cercetri ale Securittii ca si mine si crora li se va fi aplicat, poate, aceeasi metod au murit. Fie c n-au simtit ndat ce s-a ntmplat cu ei, fie c, chiar dac au simtit ceva, ei n-au stiut cum s scoat din corpul lor rul cu care erau acum ncrcati. Cred c celor ce hotrser pieirea mea le-am scpat printre degete. Am nteles n temnit c libertatea mea nu e nemrginit, ci e limitat; e limitat nu numai de corp care are trebuintele lui si e limitat, ci si de factori exteriori mie. Ca s nu pierdem prea mult libertatea ce ne-a dat-o Dumnezeu, consider c cele mai mari pedepse pentru cele mai mari frdelegi n-ar trebui s depseasc 15 ani de temnit, ca omul s nu devin neom. n acest timp s fie educat si eventual reeducat. Cum rul, furtul, frdelegea, etc., sunt prezente mereu n lume temnita nu poate fi desfiintat azi si nu stiu dac se va
705
ajunge vreodat la asta. Dar trebuie dat nu celor buni, cum a fost acum la noi, ci celor ce o merit prin faptele lor. Acum la ncheiere repet: am depsit ura; sunt linistit asa cum sunt si nu urmresc pe nimeni pentru orice fapt ndreptat mpotriva mea; nu doresc rzbunare si i iert pe toti cei ce m-au lovit n timpul guvernrii comuniste sau nainte, adic n timpul dictaturii lui Antonescu si a lui Carol II Clinescu. De fapt nu i iert acum, ci ei au fost iertati de mult. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate. n veci fie El slvit! Un singur lucru cer Domnului acum: n mijlocul egoismelor nationale, minciunilor si luptelor popoarelor, apr Doamne, poporul si neamul meu, ridic-l si nalt-l spre lumin, spre adevr, spre cunoasterea Ta, s fie pe pmnt un mrturisitor al Tu nedezmintit ntre celelalte neamuri; ntreste-l si tine-l sub ocrotirea Ta. Amin. M simt obligat s adaug urmtoarele: poporul romn consider c poporul american si popor englez sunt responsabili de soarta ce i-au pregtit-o, bgndu-l n robia sovieticilor prin hotrrile lor nedrepte; socoteste c aceste mari popoare au obligatia moral s ne ajute acum s iesim din fundtura n care ne-au mpins. Asta ca o mic compensatie a rului ce ni l-au fcut prin greselile lor politice. n acelasi timp poporul romn asteapt de la marele lui prieten din trecut, poporul francez, care n 1940 cnd Romnia era amenintat de pierderea unor teritorii, avea unele obligatii contractate anterior s ajute Romnia, obligatii pe care Franta nu le-a putut onora din pricina grelei situatii n care ea nssi ajunsese atunci, s ne ajute acum s iesim din criza n care am
706
intrat din vina si prin hotrrea altora. 10.03.1993 Piatra Neamt Pr. Nicolae Grebenea PS. Pentru salvarea solului Romniei din Brgan, consider ca o necesitate absolut desfundarea celor cinci lacuri din Brgan astupate de comunisti, ca apa ploilor s se poat scurge n ele si s nu fure pmntul arat si s-l duc n Dunre, cum se ntmpl acum.
707

Amintiri Din Intuneric

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Amintiri Din Intuneric

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Sus s avem inimile!

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

mpinge spre est. Germania peste toate. Lupta mea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC