Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
11Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Drept procesual civil I

Drept procesual civil I

Ratings: (0)|Views: 524|Likes:
Published by antonio15law

More info:

Categories:Business/Law
Published by: antonio15law on Jan 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

03/29/2013

pdf

text

original

 
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PROCESUAL CIVIL
Ceea ce s-a parcurs până acum sub titulatura de drept civil, dreptul familiei, drept comercial, dreptul proprietăţii intelectuale etc, mai puţin dreptul penal în ansamblul său, a reprezentat ceea ce în practică poartătitulatura de drept material. Normele juridice studiate până acum conferă persoanelor fizice şi juridicedrepturi şi obligaţii. Nu întotdeauna aceste drepturi şi obligaţii sunt recunoscute sau îndeplinite, motiv pentrucare persoanele trebuie să apeleze la forţa coercitivă a statului. Această forţă coercitivă se manifestă prininstanţele judecătoreşti, care înfăptuiesc justiţia statală.Trebuie menţionat că există reglementată şi o justiţie privată, respectiv arbitrajul, dar şi împotrivahotărârilor arbitrale se pot formula acţiuni ce se vor soluţiona tot de instanţele judecătoreşti. Noţiunea de justiţie este primitoare de mai multe înţelesuri, astfel:-în sens larg prin justiţie se înţelege sentimentul de echitate pe care îl are orice persoană, fiindindiferentă cunoaşterea normelor de drept,-în sens tehnic noţiunea de justiţie reprezintă o funcţie a statului,-în sens restrâns prin noţiunea de justiţie denumim serviciul public realizat din ansamblulinstituţiilor prin care se exercită funcţia juridică, respectiv instanţele judecătoreşti, magistraţii şi auxiliarii justiţiei.Ceea ce vom parcurge în continuare se referă doar la sensul restrâns al acestei noţiuni, cu precăderela funcţia juridică a instanţelor judecătoreşti, aşadar vom analiza instituţiile dreptului procesual civil fără decare justiţia nu s-ar putea realiza întrucât ne-ar lipsi forma.
SECŢIUNEA I
 DEFINIŢIA ŞI CARACTERELE DREPTULUI  PROCESUAL CIVIL
Dreptul procesual civil
cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează modul de judecată al instanţelor judecătoreşti în cauzele privitoare la drepturile civile sau la interesele legitime, care se pot realiza numai pe calea justiţiei, precum şi modul de executare silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.
1
Din chiar definirea dată de doctrină reiese că dreptul procesual civil are mai multe caractere. Celerecunoscute atât de doctrină
2
cât şi de practică sunt:
a)
caracterul sancţionator
– în sensul că garantează eficacitatea şi respectarea normelor de dreptmaterial;
 b)
caracterul reglementar
– în sensul că voinţa părţilor şi a judecătorilor este limitată dedispoziţiile care, în general, în cadrul procedurii civile, sunt de ordine publică având în vedere că prinintermediul lor se realizează justiţia ca serviciu public;
1
V.M.Ciobanu,
Tratat teoretic şi practic de procedură civilă 
, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, vol. I, p. 158
2
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 159 – 160; M. Tăbârcă,
 Drept procesual civil,
vol. I, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2008, p. 10 – 11.
 
c)
caracterul formalist
– în sensul că actele de procedură sunt supuse unor exigenţe de formă şiunor termene, tocmai pentru a sigura echilibrul părţilor în proces şi pentru a le apăra de manevrele unuiadversar de rea-credinţă sau, de ce nu, de arbitrariul judecătorului;
d)
caracterul de drept comun
– în sensul că procedura civilă constituie dreptul comun al procedurii şi se aplică oricărui litigiu care nu are o procedură distinctă.Caracterul de drept comun este reglementat în mod expres în art. 712 C.proc.civ.
3
Acest caracter poate fi exemplificat prin aplicabilitatea unor norme din procedura civilă în procesul penal, atunci când nu există norme specifice în această procedură, sau, în cazul procedurii desfăşurate în faţaCurţii Constituţionale, unde în afara normelor specifice se aplică normele Codului de procedură civilă.
SECŢIUNEA IIIZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL
Ca şi celelalte ramuri de drept dreptul procesual civil îşi găseşte izvoarele în mai multe actenormative. Acestea sunt:1.
Constituţia
este principalul izvor în care sunt enunţate principiile fundamentale ce guverneazăorganizarea judecătorească şi desfăşurarea procesului civil, cum ar fi : principiul neretroactivităţii legiicivile, principiul egalităţii, accesul liber la justiţie, dreptul de apărare, exercitarea cu bună-credinţă adrepturilor şi libertăţilor constituţionale, principiul publicităţii, posibilitatea exercitării căilor de atac,înfiinţarea instanţelor judecătoreşti numai prin lege, inamovibilitatea judecătorilor.2. Din art. 11 al Constituţiei rezultă al doilea izvor al dreptului procesual civil, şi anume,
tratateleinternaţionale ratificate de Parlament, care pe data ratificării, fac parte din dreptul intern.
Din această perspectivă putem enumera Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia privind procedura civilă, etc.3. Cele mai importante izvoare directe ale dreptului procesual civil sunt
legile organice şi legileordinare
. Dintre legile organice un puternic impact îl au cele care reglementează organizarea judecătorească şi statutul magistraţilor, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 317/2004 pricind Consiliul Superior al Magistraturii.Dintre legile ordinare putem aminti : Codul civil, Codul familiei, Codul comercial, Codul muncii, Legea nr.105/1992, legea notarilor publici, legea de organizare a avocaturii, etc.4. Într-o ordine a ierarhiei actelor normative urmează
ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă aleguvernului
care pot conţine norme de procedură speciale în diferite domenii sau chiar norme generale, înmăsura în care guvernul este abilitat de către Parlament să emită astfel de acte normative în domeniul procedurii civile, aşa cum a fost cazul în ceea ce priveşte OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şicompletarea Codului de procedură civilă, OUG nr. 290/2000, OUG nr. 58/2003, OUG nr. 65/2004, etc.,toate fiind acte normative prin care s-au modificat, abrogat sau introdus norme de procedură civilă încuprinsul Codului de procedură civilă.5
. Hotărârile de Guvern
pot şi ele să cuprindă norme metodologice de aplicare a legilor şiordonanţelor cu specific procedural.6. Cel mai important izvor al dreptului procesual civil îl constituie însă
Codul de procedură civilă
,care este o lege ordinară.Acesta a fost elaborat în 1865 şi a avut ca model codul de procedură civilă francez şi codulCantonului Geneva, considerate la vremea aceea cele mai progresiste acte normative în domeniu.Pe parcursul istoriei acest cod a suferit numeroase modificări, ultima fiind realizată în anul 2008, iar  perspectiva promulgării unui cod nou este foarte apropiată.
3
Art. 721 – Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială; ele seaplică şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice.
 
O discuţie interesantă se poate purta cu privire la posibilitatea ca jurisprudenţa să constituie izvor dedrept procesual.
4
 Potrivit art. 4 C. civ., art. 123 alin. 2 din Constituţie şi art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 judecătorii nu se pot pronunţa pe cale de dispoziţii generale şi reglementare, ei sunt independenţi şi se supunnumai legii. Faţă de aceste norme rezultă că judecătorul nu poate ”crea” legea, el este obligat doar să ointerpreteze şi să o aplice la situaţii de speţă, deci s-ar putea spune că practica judiciară nu este izvor de drept procesual.Între această concluzie şi dispoziţiile art. 315 C.proc.civ. nu există nici o inadvertenţă. Prin articolulmenţionat, care se află în cuprinsul dispoziţiilor referitoare la recurs, se prevede că în caz de casare cutrimitere hotărârile instanţei de recurs, cu privire la problemele de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Această prevedere conduce doar la crearea unei practici unitare, neexistând în acest gende hotărâri nici o valoare normativă, putând fi însă considerată o sursă secundară pentru dreptul procesualcivil.Există însă şi situaţii în care anumite hotărâri pot fi considerate a constitui surse ale proceduriicivile, respectiv surse secundare Acestea ar fi deciziile pronunţate în interesul legii de către Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie, conform art. 329 alin. 3 C.proc.civ., prin care instanţa supremă poate unifica practica judiciară în ceea ce priveşte interpretarea unei norme de drept, inclusiv în materie procedurală, deciziileCurţii Constituţionale care sunt obligatorii şi care pot decide că unele dispoziţii de procedură suntneconstituţionale şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului.
SECŢIUNEA IIILEGĂTURILE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL CUCELELALTE RAMURI DE DREPT
Sistemul de drept românesc este un sistem unitar, între diferitele ramuri de drept existând o strânsălegătură şi chiar condiţionalitate.
5
 În aceste condiţii dreptul procesual civil, care reprezintă „forma” în carese regăseşte dreptul material atunci când titularul dreptului este obligat să apeleze la instanţă pentru a obţineîndeplinirea obligaţiei corelative, are fără îndoială o strânsă legătură cu celelalte ramuri de drept.
a.
cu dreptul constituţional
.La baza dreptului procesual civil, ca şi la baza celorlalte ramuri de drept stau normele fundamentalecuprinse în Constituţia României.În art. 123 – 133 din Constituţie se regăsesc principiile fundamentale privind înfăptuirea justiţiei,statutul magistraţilor, desfăşurarea dezbaterilor, etc, aşa cum vom vedea mai pe larg când vom analiza principiile care guvernează procesul civil.
b.cu dreptul civil.
 Normele de drept material din dreptului civil se realizează pe calea dreptului procesual, în măsura încare între subiecţii raportului juridic civil apar diferende.Am putea spune că legătura dintre cele două ramuri de drept este expresia corelaţiei dintre conţinutşi formă
6
.
c.
cu dreptul administrativ
.
4
A se vedea V.M. Ciobanu, op. cit. vol. I, p. 167. În sensul că jurisprudenţa creată prin intermediul hotărârilor  pronunţate în recursurile în interesul legii constituie un izvor subsidiar de drept a se vedea I. Leş
 , Principii şiinstituţii de drept procesual civil,
vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 37
5
A se vedea I.Stoenescu, S. Zilberstein,
 Drept procesual civil. Teoria generală 
, Editura Diactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1983, p. 35 – 37.
6
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit. p. 39 - 40

Activity (11)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Kristy Ungureanu liked this
mariadyana liked this
Red Radu liked this
Irisss90 liked this
Sabina Ana liked this
Maxim Bunduchi liked this
Lilu Elena liked this
Lilu Elena liked this
delia_adina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->