Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Log Ope Die

Log Ope Die

Ratings: (0)|Views: 248|Likes:
Published by Eli Pota

More info:

Published by: Eli Pota on Jan 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/08/2012

pdf

text

original

 
INTRODUCERE
 Precizǎri conceptuale
Comunicarea umanǎ se realizeazǎ plenar cu atât mai mult cu cât sistemul psihic este maievaluat. Raportul dintre individ şi societate se realizeazǎ printr-un schimb de valori prin intermediullimbajului. Pe baza cercetǎrilor fǎcute, s-a ajuns la concluzia cǎ existǎ un raport între proceselecomunicǎrii prin limbaj şi gradul de integrare socialǎ a individului. Raportul individ-sicietatea, depindede funcţionalitatea limbajului, fiind necesarǎ o acţiune complexǎ de stimulare, organizare şi reglare a procesului de comunicare prin limbaj. Închiderea circuitului comunicaţional are loc atunci când intenţiade a comunica un anumit conţinut se transformǎ în înţelegere. De aceea între emisie şi recepţie trebuiesǎ existe o concordanţǎ (R=E), astfel încât înţelegerea sǎ aibǎ loc, trebuie îndeplinite anumite cerinţecare vizeazǎ stilul de relaţie verbalǎ.
Stilul de relaţie verbalǎ presupune :
Tonus verbal susţinut de un tonus psihic pozitiv;
Stabilitate neuropsihicǎ;
Tonusul pozitiv psihic creemotivaţia verbalǎ pentru dezvoltarea comunicǎrii, existânddeosebire între modalitǎţile de relaţionare verbalǎ la un individ normal şi la cel cu limbajtulburat (logapat).Orice dificultate de naturǎ verbala determinǎ pe scoarţa cerebralǎ iradierea unei excitaţii puternicedatorita intervenţiei tonusului afectiv pozitiv susţinut de tonusul afectiv subcortical. Orice individ înactul vorbirii perceput ca un act plǎcut, are un tonus afectiv pozitiv. La un individ cu deficienţe devorbire, când sarcina intelectualǎ depǎşeşte capacitǎţile individului, limbajul este considerat deficitar şiinhibat. La persoanele logopate, cuvântul reprezintǎ o invaliditate psihicǎ permanentǎ. Încordareanervoasa care precede vorbirea la unii logopaţi produce şi amplificǎ dezordinea şi dezorganizarealimbajului. Pentru aceste persoane vorbirea reprezintǎ cea mai dificilǎ operaţie, pentru cǎ le transmite ostare negativǎ şi atunci când el tace.Prin mecanisme psihice şi fiziologice necesare procesului de înţelegere, la persoanele cu deficitde limbaj se produce o distorsiune mai mare sau mai micǎ, datorate unei inhibiţii profunde, generate deteama de a vorbi. Acestǎ subtensionare motivaţionalǎ, paralizeazǎ atât mecqanismele vorbirii cât şigândirea, înţelegerea si comportamentul persoanei respective. Prin introspecţie persoana logopatǎ poateajunge în situaţia de blocare a aparatului verbo-motor. La persoanele logopate anumite cuvinte pot provoca blocaje.1
 
Altǎ caracteristicǎ este eceea cǎ logopatul prezintǎ o sǎrǎcie a vocabularului activ, şi un gradscǎzut de adaptabilitate a acestuia.Logopedia încearca sǎ evalueze nivelul de dezvoltare a limbajului dintr-o perspectivǎ sinteticǎ.Încercarile de studiere a limbajului din diferite perspective a condus la determinarea unei zone decercetare care nu este contituitǎ numai din tulburǎrile de limbaj, a relaţiilor individului şi a naturiicomportamentului individual. Obiectul acestei discipline îl constutuie condiţiile limbajului normal şi patologic la nivelul individ-societate., având ca obiectiv intelegerea procesului de producere,organizare, comunicare şi structurare prin limbaj a relaţiilor individ –societate.Logipedia este o disciplinǎ de sinteza, având o metodologie proprie de cercetare, de naturǎinterdisciplinarǎ. Din punct de vedere etimologic termenul de logopedie înseamnǎ
educaţia vorbirii.
Obiectul logopediei
îl reprezintǎ prevenirea, corectarea tulburǎrilor de limbaj şi echilibrarea persoanalitǎţii individului.
Scopul logopediei
este educarea în ansamblu a personalitǎţii umane prin intermediul limbajului.
Sarcinile logopediei
–urmǎrirea evoliei de al rste fragede, acordare de prioritate întratament a tulburǎrilor de limbaj care perturbǎ psihicul; -colaborarea între diferitele instituţii (medic,educator, familie), şi prevenirea de ansamblu a tulburǎrilor de limbaj.Importanţa sa reiese din faptul , rezolvarea deficienţelor de limbaj duc la integrarea persoanelor şi eficienţa scolarǎ.
Scurt istoric
 –preocupǎri –a aparut din antichitate (la greci si romani) unde erauapreciate discursurile şi calitatea de bun orator. În sec. XVIII –XIX –lea apare logopedia ca disciplinǎştiinţificǎ. În sec. al – XIX –lea datoritǎ dezvoltǎrii ştiinţei, logopedia ia avânt în SUA, prin şcoaladeschisǎ de Luch, se încearcǎ o terapie a persoanelor cu deficit de vorbire prin apelare la specialişti şicolaborare cu familia. Actual se considerǎ ca un bun tratament, unul de sintezǎ –medicamentos şi psihopedagogic.2
 
TULBURĂRILE DE LIMBAJ
 Natura tulburǎrilor de limbaj
Limbajul uman este una din principalele laturi ale vieţii sociale şi culturale „actul fundamentalde legitimare al omului” –in termeni psihologici. Prin limbaj se realizeaza o coordonare unitarǎ a unor funcţii şi sisteme aferente. Limbajul este rezultatul activitǎţii a unor organe de coordonare carereceptioneazǎ din exteriorul organismului semnale şi semnificaţii, le descifreazǎ, le codoficǎ semanticşi elaboreazǎ mesaje verbale inteligibile. Însuşirea limbajului este o activitate ce presupune un efortîndelungat, pentru cǎ tehnica vorbirii este deosebit de comnplexǎ. Uneori însuşirea limbajului nu serealizeazǎ cu succes, unele persoane îşi însuşesc deficitar sau deloc limbajul, atunci vorbil de tulburǎride limbaj.
 Definiţie
-
tulburǎrile de limbaj reprezintǎ abateri de la limbajul standardizat, de lamanifestǎrile
 
tipizate şi unanim acceptate sub aspectul reproducerii şi înţelegerii
. Cu specificaţiase deosebesc esenţial de particularitǎţile individuale (ex. –timbrul vocii) şi de vârs(ex. – imposibilitatea pronunţǎrii datoritǎ vârstei, datoritǎ nematurizǎrii sistemului psihic).La copil existǎ o limitǎ naturalǎ pentru învǎţarea limbajului –4 ani ( înainte de 4 ani nu se poate pune un doagnostic de tulburare de limbaj. Dupǎ 4 ani particularitǎţile fiziologice ale limbajului setransformǎ în particularitǎţi defectologice de tulburare de limbaj.
Criterii de definire şi diferenţiere a tulburǎrilor de limbaj, de particularitǎţileindividuale si de vârstǎ 
1.
 Neconcordanţa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului; toate devierele de la normaldupǎ 4 ani, constituie tulburǎri de vorbire.
2.
Caracterul staţionar al tulburarilor de limbaj, imperfecţiunile care apar pe parcursuldezvoltǎrii ontogenetice a limbajului staţionaezǎ, se menţin dupǎ vârsta de 4 ani şi au tendinţa dea se agrava.
3.
Susceptibilitate meritǎ la complicaţii neuropsihice; - persoane cu tulburǎri de limbaj, careinvadeazǎ psihicul, au tendinţa de a facecomplicaţii neuropsihice manifestate prin devieri deconduitǎ, deoarece tulburǎrile de limbaj se manifestǎ şi pe plan psihic sub forma unei „durerirefulate” care împiedicǎ menifestarea individului, datoritǎ posibilitǎţilor reduse de exprimare a persoanei respective. Necesitatea aplicǎrii unui tratement logopedic; - tulburǎrile datorate vârstei nu dispar fǎrǎtratament logopedic, este importantǎ stabilirea tipului de tulburare de limbaj şi intervenţia cât mai3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->